O ISTORIE ATEISMULUI - cdn4.libris.ro istorie a ateismului - Ovidiu Morar.pdf · nici filosofii din...

7
OVIDIU MORAR O ISTORIE A ATEISMULUI Prefagi de Alexandru Anghel EDITUMd%HERALD Bucuregti,2018

Transcript of O ISTORIE ATEISMULUI - cdn4.libris.ro istorie a ateismului - Ovidiu Morar.pdf · nici filosofii din...

Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a RominigiMORAR, OVIDIU O istorie a ateismului / Ovidiu Morar;pref. de Alexandru Anghel - Bucqreqti: Herald, 2018ISBN 978-973-1tr -7 07 -2

I. Anghel, Alexandru (pref.)141.45

@ Ovidiu MorarDrepturile asupra prezentei versiuni in limba romini aparlin auto-rului. Reproducerea integrall sau parliali a textului sau a ilustrafii-lor din aceasti carte poate fi {Ecutd numai cu acordul acestuia.

OVIDIU MORAR

O ISTORIE A ATEISMULUI

Prefagi de Alexandru Anghel

EDITUMd%HERALDBucuregti,2018

O, rsno."g,rp 4 ATElsMuLur

Spinoza, 14, 99-IA4, 106- 1 10,

120-121,132, 160, 196,

229,267,29t,292-293;

335,421 r'

Staton,28l

Stendhal, 5, 14,278, 283 ,

Swift,118, l2L-122,421

:.T..Tagitus,388

Telesio, 74,76,90Teofil,54

Tertulian, 47, 55, 169, 17 4, 335

Tezea,49

Thales, 19

Theodor Ateul, 17

Theodosius,53

Tiberius, 388

Toland, 84, 96, 1 18-12I, 2L8

Toma dAquin o, 59, 7 4, 851 395

Vanlni, 6\', i7 3:7 4, 84-8V, 9L',

LZ7,rcgit70.,N7. .'"Vergilius, 31, 82

Vesdithe, SS, ,'* ' . '

Viau, I I IYlret" 132 :

Volney, 249, 253-254, 258-259,

26r,422

Voltaire, 8, 14, 26, 44, 53,

92,, ll3 - I 14,, t25l - 7g2, :'

L42, 148,' I55, 157 -17 l',I73,176*177i 181, 183,

189-19I, lg4,lgV,229;23 8, 2 45 -2:46i, ; 248;2 49,

253, 264, 27 4, 27 5, 284;,

308, 336, 338, 34L-343,,

3.53,371,400,409,422

We{s,,387-38q:396 . ! {l.. ]'., ]

Wittgenstein, I 99-. 3 g 5, 4?-Z:

Witwicki, 126-127.', ;l ' ':

t'

\z. .: i- i I ;t ...ii

Xenofan, 13, 19, 71, I53

.7L

.j

Zalmoxe,4g i

Zaluski, 126-127

Zenon, 152 ji.,l ;

Zeus, 22, 26, 36-38, 42;'2&%;,

403

Zola,14,197

w

V

d'.

,.1

PrefalI

Introducere

Antichitatea

Evul Mediu gi Renagterea,

Iluminismul

Epoca modernl $i contemporanl

Concluzii

Bibliografie

Cuprins

57

I29

278

413

415

7

1l

17

i

I

i

O rsronre AATEISMULUT

religie gi $iin[d.r. De asemenea, s-au constituit in aceasti perioadi nu-

meroase societigi gi organizaqii ateiste militante, fapt de neconceput

pe vremea Inchiziliei.

Aceasta nu inseamnl insi ci ateismul a devenit intre timp un

fenomen acceptat pe scari largi in societatea laic[ gi democraticd

modern5, ca o alterriativl fireasci la credingi. De fapt, dupi cum

remarci un cercetitor contemporan, lucrurile stau cu totul altfel,

ateii fiind consideragi in continuare "fiinEe

incomplete in umanitatea

lor"2, ceea ce conferi, in opinia sa, o justificare in plus unei istorii a

ateismului: aceasta ar conta nu numai din ragiuni intelectuale, aju-

tindu-ne si ingelegem mai bine trecutul, ci gi din motive morale gi

politice, c[ci istoria ateismului devine "o parte a problemei dreptu-

rilor omului: ea tine de recunoagterea ateilor ca oameni ce meriti

respect, toleranl5 gi posibilitatea de a-gi trli viafa in linigte"3.

Subscriem la acest punct de vedere, pe deplin convingi ci a

spune adevirul e intotdeauna folositor, iar al tlinui intotdeauna dI-

unitor (cici un prieten mincinos nu poate fi decAt un fals prieten).

Considerlm cd o prezentare sistematicd a opiniilor ateiste dezvolta-

te de-a lungul timpului poate conferi in sf6rgit credibilitate acestei

ideologii, pe nedrept demonizate incI, indeobgte, fie din necunog-

tinl[ de cauz6, fie din motive interesate (cici toate exemplele adu-

se in discuEie relevd cit se poate de limpede ci nu este deloc vorba

de o ideologie negativd, antisociali, ci dimpotrivl). Mai mult decit

atdt, in faga recrudescengei actuale a fundamentalismului religios, cu

efecte la fel de funeste ca pe vremea perseculiilor gi a r[zboaielor

religioase, credem ci ateii, la fel ca togi oamenii, nu numai c[ trebuie

respecta(i pentru opiniile lor intr-o societate normald, ci gi ci pot

deveni, camodus cogitandi, modele viabile pentru lumea de mdine.

l Aceasti opozi$e a fost cel mai limpede relevatd deJohn WilliamDraperin Istoria

conflictului dintre reWe ti ttiin[d (1874).

'? Tim Whitmarch, op. cit., p.6.3 lbid.,p.7.

1A

Antichitatea

Religia politeisti a grecilor din Antichitate, admigdnd in pan-

teonul siu gi alte divinitigi de sorginte orientali (Mithra, Isis, Cybela

ctc"), era complet strdini de fundamentalismul caracteristic mono-

teismului. Templele grece$ti nu reprezentau in primul rind l[caguri

de rugiciune, ci spagii de comuniune sociali, cu rolul principal de

intlrire a sentimentului civic gi patriotic. La rdndul ei, func1ia sacer-

tlotal5 era considerati drept o funcgie civicl intre altele, astfel incitca nu era exercitati de preogi cu pregltire/condigie speciali, ci, prin

rota{ie, de magistraEi ai cetigii. in ansamblu, religia era privitl ca o

problem[ de stat, toate formele de cult - rugiciunea, purificarea,

sacrificiile gi respectarea sirbitorilor - fiind considerate indatoriri(:etltenegti. Din motive eminamente politice deci (cultul zeilor insti-

tuigi era menit si asigure stabilitatea gi unitateapofts-uluit), ateismul

n fost aspru sanctionat inci de la inceputurile sale de tribunalul ce-

til11i (areopagos), cu exilul sau chiar cu pedeapsa capitall. Se cunosc,

totugi, pu{ine cazuri,discutabile gi ele de altminteri, de oameni con-

rlrmnati exclusiv pentru delictul de impietate (asebeia), intoleranga

leligioas[ nefiind categoric un fenomen caracteristic lumii antice:

in afari de filosofii Anaxagora, Socrate, Prodicos gi Theodor Ateul,

rlespre care se gtie cI au fost efectiv condamnati (v. infra), au existat,

sc pare, inc[ mulEi alEii acuzagi de impietate (de pildd, comediogra-

lul Aristofan, care in Pd.sd.rile sau BroaStele ii trateazd ireveren{ios

pc zeii Demetra gi Dionysos) sau de ireligiozitate flri a fi sanc$o-

nilil (spre exemplu, Aristotel, Teofrast sau Diogene Cinicul). in fapt,

t'ondamnlrile cunoscute i-auvizat doar pe acei magigtri considerali

rr cxercita o influenli periculoas[ asupra tineretului prin subminarea

I GheorgheVlidulescu, op. cit,,p.80.

O rsronrs A ATEISMULUT

legilor cet61ii, cici pietatea faEd de zeii protectori ai acesteia era o

condigie sine qua non possuit pentru buna ei funcEionare.

in Grecia antic5, ateismul a fost un fenomen complex, proteic

gi, adesea, contradictoriu, astfel incit gdnditori care admit uneori

cultele religioase ale vremii alteori le contestd, recuzAnd chiar cre-

dinEa in zei. Pe de altl parte, ingigi term enii ateu gi ateism nu definesc

concepte univoce, ci dobindesc adesea semnificaEii diferite, chiar la

acelagi autor, desemnind uneori contestarea zeilor tradilionali gi a

cultelor dedicate lor, alteori scepticismul fa15 de fo4a demiurgicd a

zeilor gi implicarea lor in buna funcEionare a cosmosului. Explica-

fla trebuie ciutati in contextul spiritual al epocii in discuEie, care

a permis, pe de o parte, coabitarea neproblematice in cadrul ace-

leiaqi societdEi a unei pluralitiEi de culte religioase gi de curente de

gdndire laice care clutau si explice rational fenomenele naturale gi

existenEa umani. Filosofia, inEeleasi ca formi de cunoagtere opu-

sI iragionalismului religios (logos us mythos), se na$te in spaEiul grec

inci din secolul al Vl-lea i.e.n., punind sub semnul intrebdrii, la in-

ceput in mod implicit, ,,adevirurile" religiei. Existi, desigur, aici o

paleti largi de gcoli qi curente filosofice, unele mai mult, altele mai

putin apropiate de libera cugetare. DupI exemplul scepticului Sex-

tus Empiricus (sec. II e.n.), Diogenes Laertios (sec. III e.n.), ciruiaii datorim prima istorie exhaustivi a filosofiei grece$ti, ii impirleape filosofi in doud mari categorii, dogmaticii gi scepticii, in funcfle de

principiul epistemologic debazd al doctrinei lor: afirmarea $i, res-

pectiv, negarea caracterului cognoscibil al lucrurilor: ,Togi cei care

fac afirmagii despre lucruri, considerdnd ci acestea sunt,cognoscibi-

le, sunt dogmatici; cei care igi suspendi judecata, din convingerea c[lucrurile nu pot fi cunoscute, sunt sceptici"r. Din acest scepticism se

poate spune c,i s-a niscut, in principio, ateismul (sub forma respin-

gerii oriciror asertiuni neverificabile despre existen{a zeilor), degi

nici filosofii din prima categorie, din dragoste pentru inlelepciune(gfl,ooocpio), nu au putut ocoli, desigur, chestiunea raportului din-tre transcendent[ gi imanen(d. Ea apare deja, implicit, chiar la primiiI , Diogenes Laertios, Despre uielile Si doctrineleftosofiIor, trad. de C. I. Balmuq,

studiu introductiv de Aram M. Frenkian, Ed. Polirom, Iagi, 1997, p. 68.

ta

AtrlttcuttanBe

filosofi greci, Thales din Milet, Anaximandru, Anaximenes etc. (sec.

VI i.e.n.), care postulau ca principii prime ale universului elemente

fizice, precum apa, aerul, focul gi pd.mhntul, in absenqa unor forle

supranaturale; ceva mai tirziu, Heraclit din Efes (cca. 535 - cca.

475i.e.n.), degi nu neagi existenla zeilor, respinge ideea ci lumea

ar fi fost creati de acegtia, cici ea este un ,,foc vegnic viu". Ulteri-

or, in epoca de apogeu a filosofiei grecegti, Aristotel (384-322i.e.n.)

concepe, in Metafizica, o divinitate ,,imobil[" gi ,,desp5rEiti de cele

sensibile" (care nu se amestecl deci in mersul lumii), iar in tratatul

Despre suflet contesti ideea platonici a sufletului nemuritor.

Primele forme de manifestare ateiste expressis uerbis au apirut,

se pare, in scrierile lui Xenofan din Colofon (565-475 i.e.n.), din pi-cate pierdute. Poet gi filoso{ Xenofan e considerat cel dintii care a

afirmat cd tot ce se na$te e pieritor, iar sufletul nu e decit o ,,suflare"r.

El mai suslinea c[ existi o infinitate de lumi, reductibile insi la patru

elemente primordiale. Opiniile sale critice au vizat, se pare, o gami

largi de tefie $i credinle ale vremii, de la scrierile lui Homer gi Hesiod

pind la cultul zeilor antropomorfi gi venerarea atletismului. I se atri-

buie indeobgte, dupi Clement din Alexandria (cca. 150 - cca. 215

c.n.), urmitorul citat, din care rcn:Jtd. ci nu zeii i-au creat pe oameni,

ci oamenii iau creat pe zei dupi chipul gi asemdnarea lor:

[E]tiopienii qi-au flcut zei negri gi cu nasul cim; tracii zic

despre cei ai lor ci au ochii albagtri gi pirul rogu; daci boii, caii gi

leii ar avea miini gi dacd, avind m6ini, ar putea si picteze ca oa-

menii, caii gi-ar reprczenta.zeii asemenea lor, boii asemenea lor...2

Cu toate cI Xenofan nu neagi in principiu existenga zeilor, ci

reprezentirile oamenilor despre acegtia, critica religiilor tradigionale

initiati de el a stat, fIrI indoiald,labaza na$terii ateismului, mai intiisub forma antiteismului.

Degi ar fi abuziv, desigur, sil considerim un ateu sensu stricto,

lui Pitagora ( cca. 570 - cca. 495 i.e.n.) i se atribuie un set de aproxima-

riv 3 500 de legi morale gi politice destinate, majoritatea, poporului

I Diogenes Laertios, ed. cit.,p.290.) ApudGheorgheVlidulescu, op. cit.,p.42.

lq

O rstonrn A ATETsMULUT

din Crotona in vederea unei viegi inEelepte, aqadar fericite, intre care

afldm gi negarea credinEelor iraEionale gi chiar, uneori in mod explicit,respingerea credingei in zei gi in cultele consacrate:

a Nu admira nimic. Zeii s-au nlscut din admiraliaoamenilor.a Nu clutain ceruri alli Zeidecitastrele.

I Sd nu ai alt Zeu in afari de propria constiin{d...a Daci nu vrei si le crezi pe toate, sA nu creziinZei.a Ca si adori Zei, agteaptd, si Ie vezi chipul. PdnI acum nu

le-au aritat oamenilor decit spatele.

a Du-te s5-Ei cauti splllrorul ca s5-gi scogi petele de pe veg-

minte. Ca sI le scoli pe cele de pe suflet, si nu te duci lapreog.

O Trliegte-Ei via{a; nu existl nimic inainte gi dupl ea..a SI-Ei placi si trdiegti gi sI trliegti bine. Cel ce privegte viaqa

cu dezgust fie cI are spiritul bolnav, fie inima putreziti.Dacd egti intrebat: ,,Ce este unZeu?" spune: JJn om insem-

natesteunZeu".

Crotonieni! Socoti$-l nebun pe acela ce vI spune: ,,Am vor-bit Zeilor". Socotigi-l garlatan pe cel ce vI spun e: .Zeii mi-auvorbit".

Crotonieni! Nu cereli Zeilor sdv[ dea ploaie sau timp fru-mos: ei nu se amestecd in asemenea lucruri. Lumea merge

de la sine.

Nu cere nimic Zeilor; soarta le leag[ mAinile.

Solon spunea: ,,Ideea de Zet este un lucru obscur"; soarele

nu e astfel; mulgumegte-te s[ te inchini numai lui.Zeii (spun preotii) se cdird curdnd dupi ce ficurl omul. Sirispundem la aceasta spunind: omul se cIi curdnd dupi ce

ftcttZeii.Crotonieni! Pistragi amintirea lui Xenophan, poet qi filosof,

care preferi sd se dedice cercetlrii naturii gi nu si se inchine

Zeilor.l

I Pitagora, Legile morale 5i politice, trad. din limba francezi de Anca Pintea,edilia a II-a, Ed. Antet, Bucuregti, 20f0, pp. 6, 74,37,41,49,68,70,74, S8, I 18, 123,

129,160,213.

I

a

a

a

.a

a

).o t1

Arrrtrcntrerua

Nici Pitagora nu contestl in aceste maxime existenga diviniti-

1ii, ins[, la fel ca mulli alli ginditori din epoc[, pare s[ recuze ideea

rrmestecului ei in viaEa oamenilor; mai mult decit atit, Pitagora

consideri ci nici oamenii nu ar trebui si se preocupe de chestiu-

nea existente i zeilor,c[ci acest lucru nu-i poate face nici mai buni,

nici mai fericigi.

Despre Anaxagora (cca. 510 - cca. 428 i.e.n.), discipolul lui

Anaximene din Milet, Diogenes Laertios afirmd cI a fost cel dintdi

filosof care a sustinut primatul raEiuni i (nous),motiv pentru care a 9i

fost poreclit ,,Ra1iune"r. Tot el a fost, se pare, printre primii gdndi-

tori care au afirmat ci intreg universul este alcituit din mici corpuri

omogene, ciutdnd explicalii de ordin material pentru toate fenome-

nele naturale. Pasiunea sa pentru cunoa$tere a fost atdt de puternici,

incdt, deqi om de vazi $i cu stare, s-a retras din viaEa publicd 9i gi-a

impirEit averea rudelor spre a se dedica nestingherit studiului natu-

rii'z. in leg[turd cu procesul gi condamnarea sa de citre tribunalul din

Atena in urma unui denunl, exist[ relatiri diferite, toate fiind insl de

acord in privinla principalului caplt de actzatei crima de impietate

ca urmare a afirmaEiei ci soarele nu este altceva decit o bucati de

metal incandescent mai mare decit Peloponezul. in final, dupd une-

le versiuni, Anaxagora a fost exilat din Atena in 432i.e.n., iar dup[

altele, condamnat la moarte in contumacie, fiii sIi fiind la rAndul lor

condamnali gi, spre nenorocul lor, executa{i3.

Anaxagora a avut cel putin doi discipoli care ulterior l-au intre-

cut in celebritate, remarcandu-se prin aceeagi curiozitate nest[viliti,

acelagi spirit liber gi aceeagi pasiune pentru cunoa$tere: filosoful So-

crate (cca. 470 - 399i.e.n ) gi dramaturgul Euripide (480-406 i.e.n.).

Despre primul $tim cI a fost la rAndul lui condamnat la moarte de

tribunalul atenian pentru aceeagi acuzatie de impietate (nu ar fi vrut

sd recunoascl zeii cetitii) gi pentru coruperea tineretului, sentinta

acceptatl cu seninitate de filosof, care a blut singur o cupl cu zea-

m[ de cucuti dupl o lungi conversagie cu discipolii sii neconsolaEi.

I Diogenes Lrcrtios, ed. cit.'P.95., Ibid.t lbid.,p.96.

O rsronrp A ATETsMULUI

Socrate bhnd cucuta,basorelief realizat de Antonio Canoua

in comedia No rii, Aristofanil face pe Socrate si afirme ci ,,pe la noi /Curs zeii nu mai au" gi sI-i inlocuiascd pe vechii zei cu norii, ale cirorcauze sunt exclusiv naturale: nu Zeus e ,,puterea divini ce-i pune inmigcare", ci ,yirtejul vlzduhului", iar trlsnetul nu e trimis de Zeuspentru a-i pedepsi pe sperjuri, ci vine tor din norir. Totugi ,in Apd-rarea lui Socrate (unde apare pentru prima datl termenul ateos2, cusensul de om care nu credein zei), Socrate se disculpiin faEaacuza-

[iei de ateism a lui Melitus, precizdnd ci nu el afirmase ci soarele gi

luna sunt corpuri materiale, ci Anaxagora3.

Deqi nici el nu poate fi considerat un ateu, Euripide, fiind unapropiat al gcolii sofiste, pune in discugie chestiunea credinqei in zeiprin intermediul unor personaje din tragediile sale. Spre exemplu,eroul eponim al tragediei Phryxos, din nefericire pierduti, contestijustilia divinl gi, in consecinl6, valabilitatea credinfei, astfel: ,,Daci eu,

care sunt pios, am aceeaqi soarti ca gi cei lipsigi de pietate, cum poatefi convenabil acest lucru, daci Zeus cel atotbun nu gdndepte decit nu-mai dupi dreptate?"a $i mai critic se aratl protagonistul altei tragediipierdute, Bellerofon, care contesti insi.gi existenEa zeilor pornind de laconstatarea prezenfei riului in lume gi a lipsei de eficienEi a religiei:I Aristofan, Norii, trad. de Ioan Bilelchi-Albescu, .Tipografiile romdne unite,,Bucuregti, 1923, pp.33, 42, 44.2 GheorgheVliduEescu, op. cit.,p.5.3 Platon, Dialoguri, trad. de $tefan Bezdechi, edilie ingrijiti de Nicolae Rdmbu,Ed.,,Agora" S.R.L. Iagi, 1993, pp.98-99.a Apud GheorgheVlidulescu, op. cit.,p. 97.

11

ANTICHITATEA

Cine spune ci ar exista zei in cer? Zei.jnu existi, nu existd

afari dacl vreunul, fiind un prost, vrea si se foloseascl de o vorbd

invechiti. [...] Eu vd arit c[ tirania ucide pe mul$ insugindu-qi arrr-

tul lor gi, cilcind jurimintele, nimiceqte cetigile. $i comigind toate

acestea, tiranul e mai fericit decit cei ce sunt piogi cu blindele,

o zi dupi alta. \6d cum cetiti mici, care onoreazdpe zei, asculti

de ceti$ mari lipsite de pietate, stipanite de numirul mai mare al

ldnciilor. Cred cd daci cineva, fiind inactig se va ruga la zei qi nu va

aduna cu miinile sale cele necesare vieEii, pentru acela dintre voi

nenorocirile crude vor coplegi darurile zeilor.t

in privinla lui Leucip, despre care se spune cd ar fi afirmat pen-

tru prima oard c[ atomii reprezintl materia ini$al[ a tuturor lucru-

rilof, nu existl informagii solide $i convergente, ins[qi existenEa lui

fiind pusd la indoiali de mul1i, intre care 9i Epicur.3 Discipolul slu

Democrit din Abdera (460-370 i.e.n.) va duce insi conceptia atomis-

td pdn[ la ultimele ei consecinge, negand orice amestec al transcen-

dengei in lumea material[: intrucit tot ce existi, inclusiv sufletul, e

alcituit din atomi neperisabili combinali printr-o necesitate oarbi,

inseamni c6, in realitate, nimic nu piere in nefiin1i, ci se transforml

in alte forme de existenll prin separarea gi recombinarea la infinit

a atomilor. Credinga in zei at fi apirut din teama ancestralS de fe-

nomene naturale, precum tunetul, fulgerul, eclipsele de soare gi de

luni etc.: necunoscdndu-le adev[ratele catze, oamenii le-au atribuit

unor forte supranafltrale gi astfel au luat na$tere zeii. Pentru a-gi in-

vinge teama de acegtia gi a se elibera de orice superstilii, oamenii ar

trebui deci si cunoascd mai bine lumea naturali gi adev[ratele cau-

ze ale proceselor gi fenomenelor eia. Democrit mai afirma ci scopul

vielii trebuie si fie bucuria (numiti gi bunl dispoziEie), care - atrage

atentia Diogenes Laertios - nu trebuie confundati cu plicerea, ci e

,,o stare in care sufletul trdieqte calm qi statornic' netulburat de nicio

I lbid.

' DiogenesLaertios, ed. cit.,P'293.| fuid.,p.376.I Gheorghe Vl[du1escu, oP. cit.,p.46.

O rsronrp A ATEIsMULUI

Bustul lui Democrit de laHerculaneum (460 - 3 7 0 i.e.n. )

Epicur(341-271t.e.n.)

superstigie sau de vreo altl emotie"r. Ideea aceasta, ca gi viziuneacosmologici atomistl, de altfel, vor alcltui baza eticiilui Epicur.

Un strilucit discipol al lui Democrit gi, totodati, unul dintrereprezentantii gcolii sofiste a fost Protagoras din Abdera (430-408

i.e.n.), care la rdndul lui afirma ci sufletul nu se deosebe$te cu nimicde simpri gi cd la cunoa$terea adevirului se poate ajunge numai prinintermediul acestora. Prin axioma: ,,Omul este mlsura tuturor lucru-rilor, a celor ce sunt cum sunt gi a celor ce nu sunt cum nu sunt", princare Protagoras postula drept unic principiu al cunoagterii datele sim-gurilor, Sextus Empiricus il considera inrudit cu scepticii2. Totodati,Protagoras a fost autorul unei scrieri intitulate Despre zei (prima pe

care a citit-o in public, in casa lui Euripide din Atena), care debuta

astfel: ,,in ce-i privegte pe zei, n-am mijloace s[ gtiu nici ci existd, nicici nu existi; cici multe sunt pricinile care impiedici cunoagterea:

atdt obscuritatea problemei, cdt gi scurtimea vielii omenegti"3. pentru

acest incipitprea indrlzneE, atenienii l-au exilat pe autor gi i-au ars toa-

te scrierile (mai exact, copiile acestui text) in piaEa publicl, dupd ce au

avut gdii si le colecteze de la togi cei care le posedaua.

' Ed" t r,rt*2 Sextus Empiricts, Etcpunere afilozofiei sceptice, trad. de $tefan Zeletin, Ed. AntetXX Press, Bucuregti, 20O5, p. 62.3 ApudDiogenesLaertios, ed. cit.,p.299.a Diogenes Ltertios, ed. cit.,p.299.

ANtICxrretpe

Sofigtii, dupi cum se $tie, s-au remarcat, incepAnd din secolul

al V-lea i.e.n., prin punerea la indoial5 a tuturor adevirurilor consa-

crate, inclusiv a credinqei in zei. Astfel, Prodicos din Ceos (cca.465 -

cca. 395 i.e.n.) considera c6,zeii nu sunt altceva decit personificlriale lucrurilor utile oamenilor: ,,Cei vechi considerau ca zei soarele,

luna, apa, izvoarele gi in genere tot ce este folositor vieEii noastre";

in consecinEi, ,,pdinea a fost numiti Demetra, vinul Dionysos, apa

Poseidon, focul Hefaistos"l. Un alt sofist din aceeagi perioadS, Cri-tias (450-403 i.e.n.), afirma cd zeii au fosr inventagi de ,,un inlelept"pentru a inspira teami riuflcdtorilor, asigurdnd astfel ordinea po-

/ls-ului2. Tot un sofist, Diagoras din Melos, despre care de altmin-teri nu avem multe informalii, e considerat indeobqte primul ateu

veritabil din istoria filosofiei. Acuzat gi el de impietate in 415 i.e.n.,

a fost obligat sI fugi din Atena pentru a sclpa cu viaE5, dat fiind cipentru prinderea lui viu sau mort se stabilise o buni recompensi.l)egi nu a lSsat niciun text care sd reflecte convingeri ateiste, pe sea-

ma lui au circulat numeroase anecdote, unele reproduse de autorilatini, ca, de pildi, Cicero in De Natura Deorum; intr-una dintreilcestea, Diagoras ii rispunde unui prieten, care incerca s5-l convin-

gi de existenla zeilor aritdndu-i tablouri votive cu naufragiaEi salva$

prin ajutor divin, cI nu existl niciun tablou cu naufragiaEii care n-au

first salvali; intr-o altl anecdoti, Diagoras insugi se afl5 pe o cora-

bie in timpul unei groaznice furtuni gi, la vdicdrelile marinarilor citoatl nenorocirea e din cauz[ cI au luat un necredincios la bord, se

intreabl ironic dac[ gi celelalte coribii aflate atunci pe mare or fiirvut un Diagoras la bord3. in pledoaria sa in favoarea cregtinismului,

Athenagoras Atenianul (sec. II e.n.) il va da pe Diagoras ca exemplu(lc ateism pentru a-i disculpa pe cre$tini de aceast[ gravi acuzalie:

[P]e buni dreptate l-au gisit atenienii pe Diagoras vinovar

de ateism, clci el nu numai cI a divulgat doctrina orficd, a flcutpublice misterele din Eleusis qi Cabiri qi a ciop64it statuia de lemn

' Apud Gh.Vlidulescu, op. cit.,p.84.' Ibid., p.87.' Cicero, De Natura Deorum,89, www.thelatinlibrary.com.

at