de anide anide anide anide ani - revista-mozaicul.ro · , serie nouã, anul X XI, nr . 10 (240 ),...

www. revista-mozaicul.ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XXI • NR. 10 (240) • 2018 • 20 PAG. • 2 lei

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

2020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020202020de anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide ani

Vio

rel P

îrli

gra

s

180180180180180180180180180180180180180180180180180180180180180180180180180180180180180180180180180180180180180180180180180180180180180180180180180de anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide anide ani

2 , serie nouã, anul XXI, nr. 10 (240), 2018

9 7 71 4 54 2 2 90 0 2

NNNNNrrrrr..... 1010101010 ( ( ( ( (240240240240240))))) • 20 • 20 • 20 • 20 • 201818181818

Revistã de culturã editatã deAIUS Printed

Apare sub egida UniuniiScriitorilor din România

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFPetriºor Militaru

SECRETAR DE REDACÞIEMaria Dinu

REDACTORICosmin Dragoste

Marius Cristian EneDaniela Micu

Cristi Nedelcu

REDACTORI ASOCIAÞIDenisa Crãciun

Geo FabianSilviu Gongonea

Ioana RepciucMihaela Velea

COLEGIUL DE REDACÞIEGabriel CoºoveanuGheorghe Fabian

Viorel Pîrligras

CONCEPTUL GRAFICLucian Irimescu

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 500 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel/Fax: 0251 / 59.61.36

E-mail: [email protected]

ISSN 1454-2293

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

www.revista-mozaicul.ro

AVANTEXTNicolae MARINESCU: De la Mozaikul

–180, la Mozaicul – 20 l 2

MIªCAREA IDEILORDOSAR MOZAIKUL 180/ MOZAICUL 20

Coordonator: Nicolae MarinescuIon Bogdan LEFTER: Bravo cetãþenilor

Constantin Lecca ºi Nicolae Marinescu!l 3

Eugen NEGRICI: Un fapt eroic l 3Ion BUZERA: Mozaicul: zece punc-

te l 4Cosmin DRAGOSTE: Neopaºoptis-

mul – o paradigmã de articulare încãviabilã l 4

Petriºor MILITARU: „Mozaicul” –douã decenii de serie nouã l 5

Gabriela GHEORGHIªOR: Vreme tre-ce, vreme vine... l 5

Silviu GONGONEA: Mozaicul, o re-vistã cât o instituþie l 6

Xenia NEGREA: Despre Mozaicul.Profesori/loialitate/identitãþi l 6

Paul ARETZU: Dublã aniversare l 7Mihaela Gabriela PÃUN: Presa cultu-

ralã ºi conºtiinþa identitarã la centena-rul Marii Uniri l 7

Gabriel NEDELEA: Prietenie mozai-carã l 8

Marius DOBRIN: ªi de la capãt.Punct l 8

CRONICA LITERARÃIon BUZERA: Un liberal sapienþi-

al l 9

BELETRISTICÃFlorin BUZDUGAN: Poeme l 10Mãdãlin Teodor ROªIORU: Sleepless

(III) l 10

LECTURICristina GELEP: Nãucul – un roman

bizar l 11Liviu Marius ILIE: Cartea matrioºka

– despre „idei ºi istorii” mai mult saumai puþin recente l 11

Ion MUNTEANU: De ce scrie cel carescrie? Dar cel care picteazã, de cescrie? l 12

ªtefan VLÃDUÞESCU: Un steag pen-tru România-ntreagã l 12

Silviu GONGONEA: Scalpel discur-siv ºi estetizãri zen l 13

Daniela GHIÞÃ: Restituirea adevãra-telor valori l 13

ARTEMona POP: Filarmonica „Oltenia”

Craiova – stagiunea „muzica uneºte”continuã! l 14

Geo FABIAN: Viori celebre – secretede sonoritate (III) l 14

Cristi NEDELCU: Avanpremierã la ostagiune-eveniment l 15

Magda BUCE-RÃDUÞ: Naþional ºiuniversal în mesajul simpozionului desculpturã – Craiova 2018 l 15

Mihaela VELEA: Oglinzi oglindite l 16Marius DOBRIN: Jamais Vu Mais

Non Avant-Garde l 16

SERPENTINEMihaela ALBU: „Piese” de referinþã

ale culturii transilvane în viziunea isto-ricului literar Mircea Muthu l 17

Adrian BODNARU: UNIVversuri l 17

EVENIMENT EDITORIALCarmen FÃGEÞEANU: Sandokan se

întoarce la luptã l 18

UNIVERSALIAIosif BRODSKI: Poeme. În româneºte

de Leo Butnaru l 19

AVANGARDEPetriºor MILITARU: Dan Gulea ºi

marginaliile avangardelor l 20

nnnnn NICOLAE MARINESCU

La 3 octombrie 1838, adicã acum180 de ani, de sub teascurile ti-pografiei pe care o înfiinþase, cu

un an înainte, în dependinþele casei mare-lui clucer Iordache Oteteliºanu, din cur-tea bisericii Sf. Ilie din Craiova, apare pri-ma revistã de culturã din Oltenia, Mozai-kul, din iniþiativa ºi pe cheltuiala lui Con-stantin Lecca, profesor de caligrafie ºidesen la ªcoala Centralã din Bãnie, undeera coleg, între alte personalitãþi, cu Stan-ciu Cãpãþâneanu – director, Grigorie Ple-ºoianu, Costache Poenaru ºi Ioan Maio-rescu. Publicaþia, apãrutã sãptãmânalpânã la 25 septembrie 1839, a reuºit sãdevinã, prin cele 52 de numere ale sale, unnucleu intelectual iradiant, care a contri-buit la pregãtirea spiritualã a elitei loculuiîn perspectiva marilor schimbãri careaveau sã facã din capitala Olteniei un cen-tru de rezistenþã al Revoluþiei de la 1848 înÞara Româneascã.

Esenþialã pentru profunzimea ºi anver-gura energiei modelatoare a iniþiativei luiConstantin Lecca a fost formaþia sa la Bra-ºov, unde a învãþat germana ºi maghiara,apoi perfecþionarea în mediul românescdin Budapesta, în compania lui ZahariaCarcalechi, unde, simultan cu deprinde-rea „mãiestriei zugrãvelii, adicã pictura”,avea sã colaboreze la „Biblioteca româ-neascã”, publicând eseuri istorice ºi des-coperind meºteºugul tipografic ºi pute-rea modelatoare a textului editat.

Revoluþia lui Tudor Vladimirescu de la1821, dar ºi activitatea Societãþii literare,întemeiatã în 1827 de Dinicu Golescu, dupãcelebra sa cãlãtorie în Occident (din carea rezultat, la întoarcere, cunoscuta Însem-

de laMozaikul –

180, laMozaicul – 20

nare a cãlãtorie mele) au creat un climatfavorabil angajamentului boierimii lumina-te a locului ºi a burgheziei dinamice, pen-tru o reformã profundã a societãþii româ-neºti, pentru ieºirea din starea de conser-vatorism medieval ºi oriental ºi pentru in-tegrarea în lumea civilizatã a Europei Oc-cidentale.

Literatura publicatã în Mozaikul aveaun puternic rol moralizator ºi formativ, as-pirând sã promoveze, în spirit iluminist,valorile umaniste ºi activiste ale omuluimodern, liber, dinamic ºi responsabil. Nuîntâmplãtor, la 1 noiembrie 1848, Constan-tin Lecca a fost nevoit sã plece din Craio-va ºi, pãrãsindu-ºi familia, sã se întoarcãla Braºov, fiind trecut pe o listã de Eforiaªcoalelor, alãturi de alþi profesori, pentrucã ar fi luat „parte la cauza revoluþiei, în-trebuinþând propaganda”.

Contribuþia lui Constantin Lecca la pro-pãºirea culturii române prin promovareavalorilor europene ºi deci la modernizareasocietãþii româneºti a fost recunoscutã depublicaþiile timpului, de la Curier de ambesexe, la Albina româneascã ºi Gazeta deTransilvania, iar noi, cei care azi ducemmai departe acest proiect european, neîn-cheiat încã, vedem în acest înaintaº – miº-cându-se cu dezinvolturã între Braºov,Budapesta, Craiova, Viena, Roma sau Bu-cureºti, capabil sã deprindã ºi sã practiceperformant ocupaþii diferite de scriitor, is-toric, pictor, editor ºi tipograf, om de ideiºi întreprinzãtor – aºa cum am mai spus-o,un model dezirabil ºi azi. El era atunci –ceea ce încercãm ºi noi sã fim acum – „ro-mân ºi european în acelaºi timp”, cum spu-nea Adrian Marino.

Cãtre cititorii revistei Mozaicul,

Vã facem cunoscut cã începând din ianuarie 2019, revista Mozaicul se va distri-bui pe bazã de abonament.

Adonamentele se fac direct la redacþie, prin:1) mandat poºtal pe adresa: Aius Printed S.R.L., Str. Paºcani, nr. 9, Craiova, jud.

Dolj, cod poºtal 2001512) virament bancar pentru: Aius Printed S.R.L. Craiova, jud. Dolj - CUI RO2307037,

Nr. înreg. Reg. Com: J16/2389/1991. Cont bancar RO23RNCB0134041836180001 des-chis la BCR Craiova.

Preþul abonamentului pentru cititorii din România este:- pentru 6 luni - 42 lei- pentru un an - 84 leiPreþul abonamentului pentru cititorii din strãinãtate este: - pentru 6 luni - 25 euro (30 USD)- pentru un an - 50 euro (60 USD)Preþul abonamentului include taxele poºtale.Termenul limitã pentru abonare este 30 noiembrie 2018.Pentru detalii legate de adresa de expediere a revistei ºi alte informaþii ne puteþi

contacta la tel. 0351 467 471, 0722 214 373 sau e-mail [email protected]

Punctul zero al noii serii Mozaicul - N.Marinescu ºi C.M. Popa (29 dec. 1999)

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

av

an

te

xt

3, serie nouã, anul XXI, nr. 10 (240), 2018

miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

Ideea de start a noului Mo-zaic a fost luminoasã: spi-ritul revistei paºoptiste a

bravului Constantin Lecca meri-ta – categoric – „resuscitat”.

N-a fost o simplã reluare detitlu, aºa cum se tot întîmplã înistoria presei ºi cum fusese„moda” pe la mijlocul ºi cãtre sfîr-ºitul anilor ’60 ai secolului XX.Intrat în etapa de „liberalizare” li-mitatã de dupã cea de tip stali-nist de dupã preluarea puterii,regimul comunist a permis atuncigrupurilor literare din oraºele mariale României sã înfiinþeze noi pe-riodice culturale, cãrora li s-aucãutat „antecesori” în tradiþiilelocale, asumate cu mîndrie:România literarã la Bucureºti(„rebotezare” a Gazetei literare,titlu care fusese preluat de la omo-nima sovieticã), Familia la Ora-dea, Convorbiri literare la Iaºiº.a.m.d. Cu anumite limite ideo-logice: într-un sistem politic an-timonarhic nu era sã fie repus încirculaþie genericul Revistei Fun-daþiilor Regale!; nici cel al Sbu-rãtorului, revista mult prea mo-dernistului, mult prea liberalului,„burghezului” filo-occidentalLovinescu; nici unu, 75 HP orialte titluri de publicaþii avangar-diste, „vinovate” de radicalism„subversiv”; ºi cum sã fie recon-diþionatã emblema Criterionuluiscos cîndva de asociaþia din carefãcuserã parte intelectuali întretimp plecaþi în exil, departe de þaracomunizatã, mai-toþi cei rãmaºifiind deportaþi în Gulagul româ-nesc, pînã în 1964, unii dintre eimorþi în detenþie?!

Mozaikul lui Lecca, primulperiodic cultural craiovean, sãp-tãmînal, fusese ºi el în culpã de„europeism” militant. Regimulcomunist, anti-occidental, recu-perase paºoptismul din unghinaþional ºi progresist, nu ca miº-care de integrare în civilizaþiaunitarã a Continentului, la nive-lele ei cele mai avansate, pe-atunci ºi ºi azi Vestice. Cine-o maifi ºtiind cum s-au fãcut jocurileîn 1964, cînd a fost înfiinþatã ºi laCraiova o nouã revistã literarã?Cert este cã i s-a spus Ramuri,dupã mãruntul gazetã autohtonis-tã de pe la începutul secolului,biet ecou oltenesc al „sãmãnãto-rismului”.

Tot rãul spre bine! Frontispi-ciul ºi istoria Mozaikului aveausã fie readuse triumfal la supra-faþã în vremurile democraþiei post-comuniste, dupã depãºirea ani-lor tulburi ai începuturilor. La1998, Nicolae Marinescu, fonda-torul noului Mozaicul, în bunacord cu colegul sãu de „conspi-raþie” Constantin M. Popa, a con-siderat idealurile cosmopolite alelui Lecca, pledoariile sale pentruvalorile europene, pentru liberta-te ºi pentru demnitatea umanãperfect potrivite ca precursoratpentru ceea ce avea de fãcut Ro-mânia momentului, la încã puþintimp dupã prãbuºirea dictaturii:reconstrucþie democraticã a so-cietãþii ºi integrare euro-atlanti-

nnnnn ION BOGDAN LEFTER

bravo cetãþenilorConstantin Lecca ºiNicolae Marinescu!

cã. Reputatul cãrturar AdrianMarino militase încã din 1990pentru modelul paºoptist, vor-bind – ºi, pe aceeaºi lungime deundã cu el, ºi alþii – despre simili-tudinile cu prezentul, despre ur-genþa aplicãrii unor reforme radi-cale, „ca la paºopt”. Iar Constan-tin M. Popa publicase în 1993 ocarte despre Marino. Firele s-auîmpletit cu uºurinþã ºi noulMozaicul a demarat cu autorulCriticii ideilor literare pe primapaginã ºi în interior, pe a doua,semnatar al unui tandem de arti-cole în numãrul inaugural, în rolde „mentor” ideologic: Descope-rirea Europei (de cãtre iluminiº-tii români de la sfîrºitul secoluluiXVIII ºi de la început de XIX) ºi...Pentru neopaºoptism (despre„mesajul” generaþiei lui Kogãlni-ceanu ºi a celorlalþi, consideratvalabil peste ani, ca „necesitateobiectivã ºi imperioasã a moder-nizãrii, europenizãrii ºi democra-tizãrii României postcomuniste”).

Salt în timp, pînã-n toamna lui2018: 20 de ani de apariþie neîn-treruptã a Mozaicului, seria Ni-colae Marinescu. 240 de ediþiilunare (cîteva comasate). O gru-pare de zeci de autori, redactoriºi colaboratori apropiaþi, poeþi,prozatori, dar mai ales „metalite-ratori”, critici, eseiºti, teoreticieni,exegeþi ºi ai celorlalte arte, spe-cialiºti în ºtiinþele socio-umane.Mii de texte care au lansat ori auconfirmat nume, au însoþit carie-re universitare, au consolidat re-putaþii locale ºi naþionale. Zeci ºizeci de cãrþi cu poeme, articole,studii, interviuri apãrute mai întîiîn revistã, apoi în culegeri publi-cate tot de Nicolae Marinescu,fondator încã din 1991 al EdituriiAius. Colocvii Mozaicul anuale(din pãcate întrerupte de cîþivaani), dezbateri consistente pe celemai fierbinþi teme culturale ºiideologice ale actualitãþii, la noiºi în lume. S-au tipãrit ºi volumeale colocviilor. Revista a acordatpremii de recunoaºtere ºi unorinvitaþi de prin alte pãrþi, ºi unuinumãr important de personalitãþicraiovene ºi oltene, ceea ce acontribuit la coagularea unei foar-te încurajatoare imagini de comu-nitate intelectualã ºi artisticã re-gionalã de apreciabil nivel. Pescurt: o construcþie culturalã so-

lidã, complexã, admirabilã.Revista n-avea cum sã reu-

ºeascã altfel decît ca rezultat alunui efort colectiv, dar sã nu ui-tãm cã punctul de pornire a fostiniþiativa unui om, a unui singurom, aºa cum fusese ºi cea de cu160 de ani înainte, a lui Constan-tin Lecca. Nicolae Marinescu ºi-a onorat mereu înaintaºul: i-a in-vocat numele ºi i-a accentuatmeritele, a scris despre el articoleºi a publicat ºi o ediþie a revisteide altãdatã: Mozaikul (1838-1839). Un proiect european (al-cãtuitã împreunã cu Aurelia Flo-rescu, Editura Aius, 2005). Pos-teritatea nedrept de ºtearsã a luiLecca a avut astfel parte de o re-paraþie. Personajul a fost mai multdecît interesant: braºovean, custudii la Buda, probabil cãlãtoritºi pe la Viena, pictor, dar cu preo-cupãri multilaterale, mare cititor,traducãtor de texte literare ºi po-litico-istorice, cu vocaþie de ani-mator cultural, profesor de desencu influenþe formative dincolo degraniþele disciplinei. Pe lîngã re-vistã, a mai înfiinþat la Craiova,unde a trãit un deceniu ºi jumã-tate, un cerc literar, un cor, un te-atru. A trãit în rîndurile protipen-dadei braºovene, craiovene, fi-nalmente bucureºtene, cînd avenit în capitala Þãrii Româneºti,profesor de desen la Colegiul dela Sf. Sava. O mãtuºã a sa, soramamei, a fost bunica lui Ion LucaCaragiale. La Craiova a fost prie-ten cu alt ardelean strãmutat, ovreme chiar braºovean, IoanMaiorescu, tatãl lui Titu, acestadin urmã fiindu-i elev lui Lecca.Artist, intelectual sofisticat, omde lume, de familie bunã ºi cu sta-re, i-a cunoscut pe oamenii cugreutate din epocã ºi... i-a pictat.Aºa a rãmas cunoscut, ca portre-tist, chiar dacã printr-o operãconsideratã mai degrabã semni-ficativã istoric decît valoroasã însine. În tot cazul, Mozaikul stãmãrturie a remarcabilului sãu ni-vel intelectual.

Ne-am putea imagina cã peNicolae Marinescu l-a convinsnu doar aventura culturalã, ci ºiactivismul cetãþenesc al lui Con-stantin Lecca, în care se va fi re-gãsit. Craiovean din naºtere, fi-lolog, profesor de românã, urma-ºul s-a implicat în revoluþia din

decembrie 1989 ºi apoi în admi-nistraþia localã. A scos în inter-valul martie 1990-martie 1991 heb-domadarul politic ºi de opinieDemnitatea, apoi a fondat – cumam arãtat deja – Editura Aius ºi,în toamna lui 1998, Mozaicul.Aceeaºi combinaþie: activism ce-tãþenesc ºi construcþie culturalã.De consultat ºi recapitulãrile ºievocãrile din cãrþile sale Sãptã-mînalul Demnitatea. Libertateape cont propriu; Aius 20. File dinistoria noastrã ºi Revista Mozai-cul. Modernitatea tradiþiei (toa-te la Aius, apãrute în 2013, res-pectiv 2009, dupã primul deceniual lunarului cultural, ºi 2011, laaniversarea de atunci a editurii),ca ºi, pentru imaginea de ansam-blu a vieþii artistice ºi intelectua-le a zonei, Europa de acasã. Dia-loguri despre teatru (2005); Cli-pa captivã. Dialoguri despre artaplasticã (aceeaºi editurã, 2008) ºi

Dupã 1990, am pãºit, im-petuos ºi cu o semea-þã inconºtienþã, într-o

etapã istoricã în care exerciþiul cri-tic nu mai are reguli de funcþio-nare, ambiþii axiologice, tentaþiisituative, dorinþa de ierarhizare ºide alegere a valorilor, a neghineide grâu.

Faptul în sine al editãrii de cãr-þulii la edituri de cartier sau defamilie pare a fi suficient pentru ada semnatarului senzaþia magni-ficenþei ºi al splendorii actului sãucreator.

Prin pierderea rolului de altã-datã al criticului ºi prin putereade egalizare a mediului online,rolul revistelor literare a devenitunul confirmativ-binecuvântãtor.

Dar revistele literare însele numai sugereazã stabilitatea, consec-

nnnnn EUGEN NEGRICI

venþa, continuitatea. Multe din ele– ºi nu numai cele din provincie –supravieþuiesc numai ele ºtiu cumºi prin ce subterfugii ºi aranjamen-te ingenioase. Conducãtorii lor (re-dactori, directori fie ei) cu greu ºi-ar putea numãra spaimele ºi nopþi-le nedormite în aºteptarea unuisemn din partea finanþatorului.

A fi director de revistã în ast-fel de condiþii este un fapt eroiccare meritã toatã admiraþia noas-trã. De aceea, aº vrea sã-l felicitpe cel ce nu a cedat tentaþiei aban-donului, pe Nucu Marinescu,aflat de douã decenii la condu-cerea acestei reviste, strãduindu-se sã-i menþinã cota ºi prestigiul.

La mulþi ani revistei Mozai-cul! ºi tuturor celor care au grijaca ea sã supravieþuiascã ºi sã seimpunã.

un fapt eroic

Dosar coordonat de Nicolae Marinescu

Mozaicul20 de aniMozaicul20 de aniMozaicul20 de aniMozaicul20 de aniMozaicul20 de aniMozaicul20 de aniMozaicul20 de aniMozaicul20 de aniMozaicul20 de aniMozaicul20 de aniMozaicul20 de aniMozaicul20 de aniMozaicul20 de aniMozaicul20 de aniMozaicul20 de aniMozaicul20 de aniMozaicul20 de ani

restul interviurilor cu personali-tãþi intelectuale locale publicatepînã azi în Mozaicul.

Interesant e ºi traseul ideolo-gic parcurs de Nicolae Marines-cu: de la efervescenþa revoluþio-narã la „fesenismul” onest-inge-nuu mãrturisit în SãptãmînalulDemnitatea, apoi la reformismul„aripii tinere”, devenite PartidDemocrat, repliat, dupã ºiruri-ºiruri de dezamãgiri, pe poziþiipolitico-administrative din ce înce mai discrete, în timp ce avan-sa cultural pe linia europeistã ºiliberalã a Mozaicului, în sensulvalorilor consensuale ale demo-craþiei contemporane. Cum seºtie, pînã la urmã s-a ºi produsfuziunea cu liberalii en titre.

Între timp – 20 de ani de revis-tã, la 180 de la vechiul Mozaikul.Îþi vine sã exclami: Bravo cetãþea-nului Constantin Lecca! ªi bravocetãþeanului Nicolae Marinescu!

180 de ani180 de ani180 de ani180 de ani180 de ani180 de ani180 de ani180 de ani180 de ani180 de ani180 de ani180 de ani180 de ani180 de ani180 de ani180 de ani180 de ani


miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

Mozaicul

2020202020202020202020202020202020180180180180180180180180180180180180180180180180180

1. La începuturile ei postmo-derne, nu paºoptiste, cãci nu potduce cu gândul pânã acolo, iartitularul spaþiului moromeþian nuse nãscuse, revista a fost un felde Poianã a lui Iocan craioveanã.Devoram publicaþiile epocii ºi nune plãceau, comentam texte ºi lehãcuiam MHS-istic, croiam la pla-nuri din nimic, ne fãceam cã avemmaeºtri ºi inventam autoritãþi, casã avem ce decupa ºi lipi pe frigi-der, gãseam teme cu o uºurinþãsuspectã ºi renunþam la ele la felde convinºi/convingãtori. (Une-le au devenit, ce-i drept, utiliza-bile.) Paºii pe nisip au fost, însã,clari: unii strâmbau din nas, alþiiîºi dãdeau seama cã nu e de na-sul lor. Atât unii, cât ºi ceilalþi, aupublicat mai târziu aici. (Gladio-lele, generoase, gravitau.) E de lasine înþeles, altfel spus, cã în ceamai importantã revistã din isto-ria Olteniei ºi-au vãzut numele nunumai toþi scriitorii aferenþi rele-vanþi, ci ºi muzicologii, criticii deteatru, de film º. a. m.d. O utopiefiravã s-a altoit pe ºi s-a concre-tizat în posibilitãþile locului.

2. Dacã îl lãsãm de-o parte, casã zic aºa, pe d-nul Marinescu,un fel de factotum fãrã de carefãceam ºi acum ce enunþam lapunctul 1, cel care a avut un roldecisiv în lansaj a fost AdrianMarino. A înþeles imediat profilulnonmimetic, oricât de ezitant ar fifost în primii doi-trei ani, al „tine-rei” publicaþii, în ciuda (sau da-toritã!) intenþiei recrudescente, amizat mult pe dimensiunea „neo-

nnnnn ION BUZERA

Mozaicul: zece punctepaºoptistã”, a venit, evident, cupreocupãrile care-l þineau în pri-zã în acei ani ºi a ajutat enorm.Opera lui, cu toate morocãnelileinterioare ºi inaptitudinile/idio-sincraziile literare transformate în„metodã”, e de clar format euro-pean, iar istoricii literari minori n-au cum s-o valideze, din momentce n-o pricep.

3. În literatura românã actua-lã, pur ºi simplu sufocatã de atâ-ta centralism inept, o revistã pre-cum aceasta e oxigen curat. Aicilibertatea e asiguratã, nu depin-de de capriciile neocomuniste(sau de alt fel) ale cutãrui ratat.Primul punct al oricãrui programde creaþie reuºit e mereu îndepli-nit. (Celelalte nouã sunt ºi ele celpuþin la fel de uºor de dobândit!)A da impuls vocaþiilor individua-le, acelea care consacrã un spa-þiu cultural, a fost ceva vehiculatabsolut nestingherit din start.

4. Urmãtorul om important îndevenirea revistei a fost C. M.Popa. Avea ºtaif, eleganþã, bono-mie criticã. Prin discreþie, tenaci-tate ºi virtuozitate obþinea, de fie-care datã, maximul momentului.Pasiunea lui era lentã, dar expri-matã rãspicat. Fermitatea dum-nealui era de o blândeþe unicã,hipnoticã: reuºea sã dreseze leii

de apartament. Vezi, eventual, ºitextul meu din nr. 9/2013, p. 7.

5. Tocmai deschiderea cvasi-uluitoare a fãcut posibilã ºi pe-rindarea diverºilor veleitari, cares-au cernut (ºi se cern) singuri.E preþul nedorit pe care îl plãteº-te orice liberalism. Vocaþia scri-sului e una a exersãrii ei continuesau nu e deloc. (SeptuagenarulAndrei Pleºu are dreptate.) Darsimpla surfilare nu e nici ea sufi-cientã: e nevoie, se ºtie, de-unnumãr neprecizabil de alte cali-tãþi. Pentru cine s-a inserat au-tentic în coloanele-i, Mozaicul afost o ºcoalã a spiritului critic, adeschiderii minþii ºi a europeni-zãrii reflexelor cognitive. Dar eevident ºi cã astea sunt lucrurigrele, nu se lipesc de oricine. Ceimai mulþi preferã postura cãldu-þã, comodã, sumisivã.

6. Micimea sufleteascã nu a lip-sit. Nici cea esteticã. Nici oricarealta. Redacþia s-a tot schimbat ºiea. Libertatea costã, prostia n-osuportã: luptã, din umbra ei, cutoate puterile, împotriva excelen-þei, urbanitãþii, inteligenþei etc.,vrea sã le distrugã ºi sã uniformi-zeze ce atinge sub formã de cenu-ºã. Mozaicul a trecut ºi prin toateastea, dar, iatã!, a rezistat. Estedovada cea mai clarã cã impostu-

ra n-are nicio ºansã acolo undese manifestã spontaneitatea purã,netrucatã a gândirii ºi emoþiei efi-ciente. Ceea ce conteazã a rãmas:este tocmai ce se vede astãzi.

7. Mari nume ale literaturii ro-mâne de azi au scris, de aseme-nea, în revistã: Virgil Nemoianu,Mircea Cãrtãrescu, Liviu Anto-nesei, Luca Piþu, Ion Bogdan Lef-ter. De fapt, mulþi alþii. Apeciereape care au arãtat-o proiectului afost tacitã, generoasã ºi elibera-toare de complexe.

8. În Mozaicul apare frecventIonel Ciupureanu (i s-a dedicatºi un numãr special), cea mai pre-þioasã marfã poeticã „secretatã”de urbe. Arta lui este incompre-hensibilã pentru mãrunþeii atâtde vioi ai criticii literare actuale.ªi e bine cã-i aºa.

9. Cã tot m-am referit la IBL,vorba unui congener: nu trebuieuitatã devoþiunea lui extraordina-rã faþã de acest traseu publicisticalternativ, care încerca sã scoa-tã, la începutul anilor 2000, alã-turi de Observator cultural ºi al-tele, cultura românã din deºertulneputinþei postcomuniste. Este altreilea om-cheie în acest joc re-memorativ.

10. Candoarea, fervoarea ºi ri-goarea punctelor de vedere au

fost un câºtig însemnat, deºi nuchiar de la început. Au contribuitgânditori cu formaþii diverse ºiinterese la fel. (Poate chiar diver-gente.) Unul era mai ludic, altulmai acrimonios. Cineva venea cuperspective mai apãsat-filosofi-ce, altcineva vedea lucruri în ma-niere literaturizante sau religioa-se. Vreun auctore dorea sã scriemai eseistic, „odobescian”, întimp ce vecinul de paginã lua sis-tematic materia la frãmântat. ªi-au fãcut temele cum au putut:acestea au introdus o unitate saumãcar un liant. Forþa Mozaiculuirezidã, acum, într-o plurivalenþãfoarte bine stratificatã. Se ºtiubine secþiunile, se cunosc opor-tunitãþile, responsabilitãþile. Odimensiune discret-neoavangar-distã îºi face, câteodatã, curaj ºireactualizeazã, înþelepþitã, înce-puturile. Tehnoredactarea e in-ventivã în exactitate, introducândun anume fel de recognoscibil:meritul lui Viorel Pîrligras. Oaproape insesizabilã sinergie „îºiface de cap”. Spiritul critic este,bineînþeles, îmbunãtãþibil, nupoate lua vacanþã. Oricând poa-te sã þâºneascã de aici valoarea.(ªi chiar o face, pentru cine e dis-pus s-o vadã.) Terenul este fertil,ofertant: rezultatul a douãzeci deani de îndârjit ºi inoxidabil talentorganizatoric. Dacã cei respon-sabili cu infrastructura ar fi avuto tenacitate similarã, transplan-tatã în graficul lor, România ar fiîmpânzitã de autostrãzi.

Implicarea intrinsecã îndezvoltarea ºi relocareavaloricã a unui fenomen

duce, inevitabil, cãtre subiectivi-tate. Amintirile legate de proce-sele de impunere ºi verificare axio-logicã, legate simbiotic ºi cu an-grenarea de relaþii umane de du-ratã, în care prietenia ºi respectulsincer coexistã fericit, devin par-te componentã a acestui feno-men. În cazul de faþã, revistaMozaicul ºi evenimentele pecare le-a generat ºi continuã sãle genereze constituie un exem-plu excelent de crez dus pânã înpânzele albe. Revitalizat acum 20de ani de o echipã de entuziaºti,coordonatã de cãtre neostenitulNicolae Marinescu, Mozaicul atrecut prin etape succesive, toa-te impunând în conºtiinþa publi-cã nume ce au devenit certitudiniincontestabile pe scena cultura-lã româneascã ºi internaþionalã.

nnnnn COSMIN DRAGOSTE

neopaºoptismul –o paradigmã de articulare încã viabilã

Pentru cã unul dintre obiectivelecele mai dragi ale neopaºoptis-tului declarat Nucu Marinescu afost, este ºi va fi mereu conecta-rea cu mecanismele de produce-re ºi receptare culturale occiden-tale. Dacã, dupã Sorin Alexan-drescu, situaþia postdecembris-tã (în care a reapãrut Mozaicul)se asemãna cu neopaºoptismul,Adrian Marino sublinia decisnecesitatea paradigmei neopa-ºoptiste, ca stil participativ so-cio-cultural ºi istoric. De altfel,Adrian Marino a fost nu doar uncolaborator extrem de importantal revistei craiovene, ci ºi un spi-ritus rector al acesteia. Astfel,opþiunea decisã a directoruluiMozaicului ºi al editurii „Aius”pentru neopaºoptism nu este oîntâmplare izolatã, ci dovedeºtepertinent intrarea într-o reþea degândire de dupã evenimentele din1989, menitã sã revitalizeze ºi sãsincronizeze cultura românã cucea de pe scena vesticã.

Marele merit de mentor cul-tural al lui Nicolae Marinescueste, înainte de orice, ºtiinþacoagulãrii, a formãrii de echipe.Probabil ºi-ar fi dorit mult sã im-punã discursuri ºi traiectorii ge-neraþioniste. A reuºit doar parþi-al. ªi nu din cauza lui, ci a ine-rentelor discrepanþe care, la unmoment dat, brãzdeazã indivi-dualitatea umanã, pânã ce setransformã în falii imposibil desuperat. Un proiect extrem deambiþios, pentru care s-a zbãtutincredibil de mult. Mozaicul areuºit sã impunã, în cei 20 de ani,

cam trei mari echipe de „mozai-cari”, cu „subcapitolele” aferen-te. Echipe care ºi-au gãsit rezo-nanþa pe diverse paliere, care auavut posibilitatea de a se dedicapropriilor interese, sprijinite ge-neros de cãtre acelaºi NucuMarinescu, care s-au putut co-necta ºi au putut reverbera la di-ferite niveluri. Evenimentele co-nexe create de-a lungul timpuluiau lãsat urme, au reprezentat,unele, adevãrate marcaje solideîn istoria culturalã româneascã.

Un preambul supãrãtor delung, ar spune cei care nu auavut vreun contact cu Mozai-cul. Pentru mine, mult prea re-dus ºi departe de complexitateapoveºtii Mozaicului. Povestecare, înainte de orice, a însem-nat entuziasm ºi bucurie. Dorin-þa domnului director era sã scriudespre rolul presei culturale înformarea conºtiinþei ºi identitã-þii naþionale. Subiectul este nudoar vast, ci ºi provocator în con-textul actual, caracterizat, apa-rent, de dislouþia pânã spre dis-pariþie a celor douã concepte. Re-alitãþile secolului al XIX-lea suntre-paradigmate, reinterpretate ºirelocate cãtre alte zone de înþe-legere ºi de acceptare. Într-oepocã în care presa culturalã(presa, în general) pare a fi fãcutun uriaº pas în spate în favoa-rea altor medii de informare ºi decaptare a interesului, publiculpare a fi restrâns la unul cu ade-vãrat „ezoteric”. În realitate, lu-crurile nu stau chiar atât de dis-topic. Nici foarte roz nu sunt.

Graniþa se miºcã perpetuu, relo-cãrile de sens pot produce crizede îngrijorare sau, dupã caz, pu-seuri de optimism.

Domnul profesor Marinescuvoia o dezbatere pornind de laexemplul ºi experienþele mozaica-re. Mozaicul a demonstrat, ca înteoriile lui Deleuze ºi Guattari, cãimpulsurile creatoare vin dinspre„periferie”, iar centrul îºi pierdecaracterul monolit ºi devine per-misiv cãtre experienþe novatoa-re. Desigur, „asaltul” asupra„centrului”, un fenomen absolutfiresc, nu a fost posibil doar da-toritã Mozaicului, ci ºi a altor re-viste ºi fenomene adiacente dinalte zone ale þãrii. Fãrã a ne opripe îndelete asupra fiecãrei „trep-te” a unei „scãri” din ce în ce mailungi, putem afirma cã experienþa„mozaicarã” a condus cãtre rare-fierea celor douã concepte, însensul lãrgirii sferei lor printr-opermanentã contextualizare, com-parare, redefinire, repolarizare.Sferele conceptuale au fost “de-mascate” ca nefiind imuabile, ciîntr-o miºcare perenã, foarte sen-sibilã, e drept, dar evoluând con-stant, chiar dacã etapizat ºi cuviteze diferite. Presa culturalãsemnaleazã ºi aduce în prim-plandiferenþe, asemãnãri, traseazã,prin dialog comprehensiv, direc-þii de abordare.

Departe de rigiditatea ºi dedirecþia univocã a secolelor tre-cute, discuþiile ºi reconfigurãrileidentitare ºi de conºtiinþã la finalde secol XX ºi debut de secolXXI devin plurivalente ºi polifo-

nice, fãrã ca impresia de ansam-blu sã aibã fisuri, aºa cum s-arputea teme unii. Rolul presei cul-turale nu e de a impune concep-te, definiþii, de a oferi sentinþe, cide a deschide porþi cât mai largipentru autoevaluare identitarã.Rolul culturii este de a uni. ªi credcã, în ultimul timp, are rolul de aconecta puncte cât mai diverseºi mai disparate, care, la o primãvedere, nu prezintã, formal, nimicîn comun. Revenind la Mozaicul:pe linia neopaºoptiºtilor care des-coperiserã cã este inevitabilã evo-luþia dinspre forme cãtre fond,revista a încurajat o diversitatedin cale afarã de generoasã deforme de exprimare, de experien-þe creatoare. Unele s-au doveditviabile pe termen lung ºi în cer-curi foarte largi. O revistã de „pro-vincie” precum Mozaicul dove-deºte concret o migrare a polilor,care devin fluizi, centrul devinerelativ ºi scapã definiþiilor curen-te. Conºtiinþa identitarã ce ia naº-tere prin astfel de articulãri estepermisivã, maleabilã, integrativã.

„Mozaicul 180/20”: e mult saupuþin? E suficient sau nu? Miecei 20 de ani mi se par o nimicatoatã. Jumãtate din viaþa mea seleagã de aceastã revistã ºi deoamenii sãi. Ani care au contat.Privind retrospectiv, nu am cumsã nu constat delegãrile de sensale conºtiinþei identitare de-a lun-gul celor douã decenii. Parte aacestui proces a fost ºi Mozai-cul. Cãruia îi doresc sã ne trãias-cã întru mulþi ºi frumoºi ani!


miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

Mozaicul

2020202020202020202020202020202020180180180180180180180180180180180180180180180180180

Se împlinesc, în octom-brie, 180 de ani de la în-fiinþarea Mozaikului lui

Constantin Lecca, prima publica-þie culturalã din Oltenia, ºi 20 anide la apariþia seriei noi a Mozai-cului, o iniþiativã lãudabilã a ini-mosului editor Nicolae Marines-cu, ajutat de prieteni la fel de de-dicaþi faptelor culturale (ºi mãgândesc aici, în primul rând, laregretatul critic ºi istoric literarConstantin M. Popa). RevistaMozaicul, relansatã în 1998, apreluat opþiunea proeuropeanã aprimului sãu întemeietor, asumân-du-ºi un program neopaºoptist,sub patronajul spiritual al mare-lui cãrturar Adrian Marino. În2008, odatã cu aniversarea a 10ani ºi în contextul aderãrii þãriinoastre la Uniunea Europeanã,meditam la viabilitatea acestuiprogram, întrebându-mã în cemãsurã mai este el de actualitatesau oportun, dacã mai are legiti-mitate culturalã ori a rãmas o sim-plã „naraþiune“ auto-legitimantã,de care ne agãþãm în virtutea iner-þiei ºi din lipsã de noi provocãri.Constat, azi, cã lucrurile s-auschimbat prea puþin în Româniaºi cã ceea ce scriam atunci esteîncã valabil:

Mizele discursuluineopaºoptist

Conceptul de neopaºoptism,lansat de cãtre Adrian Marino,sintetiza programul de re-moder-nizare a României ºi de „reveni-re“ în Europa, dupã traumatizan-tul „ev mediu“ comunist, izolaþi-onist ºi retrograd. Având însãavantajul perspectivei istoriceasupra experienþei paºoptiste,Marino selecta din vechea para-digmã a emancipãrii þãrilor româ-ne doar aspectele pozitive. El tre-

nnnnn GABRIELA GHEORGHIªOR

vreme trece, vreme vine...cea astfel, în mod intenþionat,peste momentul revoluþionar alimitaþiei oarbe ºi mecanice, insis-tând asupra fazei secunde a paº-optismului, care ar oferi „unfoarte bun exemplu de asimilareºi sintezã criticã, deci creatoare“(„Pentru neopaºoptism“, în Mo-zaicul, Serie nouã, nr. 1 / 1998).Aºadar, modelul de acþiune pecare îl anvizaja ideocriticul pre-supunea o sincronizare lucidã,prin preluarea criticã a formelorinstituþionale ale lumii civilizateºi democratice ºi mai ales prinadaptãri ºi compromisuri la nive-lul creaþiei culturale, în spiritul„messianicilor pozitivi“, care ac-centuau importanþa personalitã-þii naþionale specifice. Conceptulde neopaºoptism s-a clarificat ºimai mult prin teoretizarea „celuide-al treilea discurs“, unde ideeaoccidentalizãrii individualizanteapãrea formulatã în sintagmele„românism prin europenizare“sau „europenizare prin româ-nism“ („Precizãri despre al treileadiscurs“, în Mozaicul, Serienouã, nr. 10-11 / 2000). În artico-lele, dar ºi în cãrþile sale, AdrianMarino a subliniat mereu, ca ocondiþie a adevãratei integrãrieuropene, imperativul creaþieioriginale, care corespunde, dealtfel, principiului diferenþierii,corelativul sincronismului lovi-nescian, trecut prea adesea cuvederea de cãtre fanaticii euro-penismului. A fi european nu în-seamnã – în viziunea lui Marino– doar sã aderi la valorile Euro-pei, ci ºi sã aduci o „contribuþiepersonalã la modernitate“. Aces-

tea ar fi, foarte succint expuse,mizele discursului neopaºoptistal lui Adrian Marino ºi al „legata-rilor“ lui de la revista Mozaicul.

Româniaeuropenizatã (?)

România anului 2008 are uncadru instituþional social-politicºi cultural european. Importul de„forme“ occidentale s-a realizatdeja , iar þara noastrã a devenit,din 2007, o parte componentã,recunoscutã ca atare, a unui an-samblu continental, cu instituþiiºi cu angajamente internaþionalecomune. Prin urmare, cel puþinpragul sincronizãrii formale a fosttrecut. Mimetic ºi fãrã reajustãricritice, dar ce mai conteazã? Sun-tem a la page. Trecem însã cuvederea faptul cã multe dintreaceste instituþii funcþioneazãgreoi, cu sincope ºi cu poticneli,cã în ce priveºte mentalitãþile,deprinderile sociale ºi moravuri-le, cea mai mare parte a popula-þiei se aflã la mare distanþã deEuropa, cã nu avem o clasã demijloc puternicã sau cã în pro-cent majoritar nivelul de trai alromânilor lasã de dorit. Procesuleuropenizãrii profunde este, defapt, încã în desfãºurare, perioa-da de continuitate ºi de practicãefectivã a „formelor“ (fãrã „fond“ori cu „fond“ incipient) fiind deo-camdatã insuficientã pentru unrezultat satisfãcãtor. În zona cul-turii, lucrurile se prezintã cam lafel ca ºi în celelalte domenii. Oculturã medie româneascã, aºa

cum o înþelegea Adrian Marino,se aflã în plinã fazã de cristalizare(descentralizare, pluralism ºi di-versitate, bogãþie revuisticã, edi-turi profitabile, programe de tra-duceri, festivaluri ºi evenimenteculturale etc.). În plus, succeselerecente ale cinematografiei româ-neºti în lume au dat speranþã ºireprezentanþilor altor genuri ar-tistice. Dar sã nu ne iluzionãm.Recunoaºterea europeanã sauinternaþionalã a culturii noastrese reduce totuºi la câteva nume.Chiar dacã s-au înmulþit traduce-rile din scriitorii români, de pildã,textele acestora se bucurã în pri-mul rând de atenþia specialiºtilordin þãrile respective ºi prea puþina publicului larg. Prin urmare, numai putem spune cã „totul estede fãcut“, însã putem afirma cãmai avem încã multe de înfãptuit.

Mozaicul azi, cuprivire spre mâinePoate cã programul ideologic

al Mozaicului ºi-a pierdut dimen-siunea stringenþei, dar anacronicnu este cu siguranþã. Iar dacã ter-menul de neopaºoptism are cum-va un parfum desuet, putem re-nunþa la el, dar n-avem cum sãabandonãm promovarea valorilorcivilizaþiei ºi ale culturii europene,ale liberalismului democratic. Sãpledezi pentru libertate, dialog,egalitate de ºanse, pluralism etc.nu e niciodatã în exces. ªi, de ase-menea, n-avem cum sã nu pãstrãm„modelul Marino“, care înseamnãvoinþã ºi vocaþie constructivã,

efort sistematic, seriozitate ºi pro-fesionalism. „Ceea ce o generaþiea început, alte generaþii trebuie sãsfârºeascã ºi sã completeze“ –spunea N. Bãlcescu la 1847. În is-toria noastrã, a românilor, politicãºi culturalã, au existat prea multerupturi ºi prea puþinã continuita-te. Printre complexele identitare decare trebuie sã ne eliberãm se nu-mãrã ºi acela al începutului con-tinuu. Mozaicul are deja o micãistorie ºi o tradiþie în interiorul cã-reia se poate clãdi.

Post Scriptum 2018

Programul Mozaicului este, înfond, programul implicit al oricã-rei reviste serioase de culturã.Astãzi, echipa Mozaicului s-a în-tinerit, s-a diminuat în paginile saleeseistica „militantã“, însã a rãmasideea de promovare a culturii decalitate. Vã urez „La mulþi ani!“, ºiîn numele revistei Ramuri, con-vinsã fiind cã apãrãm aceleaºi va-lori ºi cã unde-s mai mulþi putereacreºte. E vorba, fireºte, de luptacomunã împotriva aculturaþiei,grobianismului, primitivismului,care par sã revinã în forþã.

Anul 1998 este anul încare, elev fiind în cla-sa a X-a la Liceul Teo-

retic „Tudor Arghezi” din Craio-va, am intrat în echipa care sco-tea lunar, sub egida Fundaþieipentru Tineret Dolj, revista Lite-ra subintitulatã revista scriito-rilor liceeni. Echipa cuprindeanumai elevi din mai multe liceecraiovene ºi avea 20 de pagini A4.Pentru a lansa noua serie a revis-tei (ceea ce însemna cã de acumînainte nu mai ieºea trasã la xe-rox, ci o imprimam la Tipografiade Sud) am mers la Nicolae Mari-nescu, inspector pe atunci la In-spectoratului pentru CulturãDolj, ºi am avut bucuria sã lan-sãm primul numãr al revistei chiarîn incinta instituþiei – ceea ce neoferea vizibilitatea pe care ne-odoream.

În acest fel am aflat cã în Cra-iova va apãrea o nouã serie a re-vistei Mozaikul, primul periodicde culturã din Oltenia, inaugura-tã de Constantin Lecca. Am cum-prat revista de la librãria de la Te-atru ºi, împreunã cu bunul meuprieten cu care editam Litera, amcitit-o, apoi, dupã câteva minute,am început sã împãrtãºim impre-sii. Faptul cã revista Mozaiculavea un program focalizat pe con-ceptul de „neopaºoptism”, lan-sat ºi susþinut de Adrian Marino(formulat de cãtre primul colegiuredacþional alcãtuit din Nicolae

nnnnn PETRIªOR MILITARU

Mozaicul – douã decenii de serie nouãMarinescu, Ilarie Hinoveanu ºiConstantin M. Popa) m-a sur-prins, fiindcã nu conºtientizasempânã atunci nici semnificaþia ºinici importanþa acestui aspectcare dã o direcþie oricãrei revistede culturã. Dar, am înþeles cã labaza acestui program era convin-gerea cã prezentul are puterni-ce similitudini cu perioada pre-paºoptistã. Pe de altã parte, des-coperisem cã în revistã scriau obunã parte din profesorii de la Fa-cultatea de Litere din Craiova ºiera un foarte bun prilej de a mãfamiliariza cu concepþiile lor de-spre ce înseamnã literaturã, încer-când sã surprind tipologiile ºipattern-urile care defineau scrii-tura fiecãruia în parte.

Între timp s-au fãcut, iatã, 10ani de când am intrat oficial înechipa Mozaicul (numãrul aniver-sar din 2008 stã mãrturie!) ºi ceeace mi se pare cel mai importantacum este faptul cã Mozaiculeste o ºcoalã. Este o ºcoalã pen-tru cei care vor sã scrie, pentrucei care vor sã facã literaturã ºicriticã literarã/ de spectacol/ mu-zicalã etc., este o ºcoalã pentrucei care sunt dispuºi în continua-re sã înveþe ºi sã se implice în via-þa culturalã, în general, ºi literarã,în particular, a urbei. Aici s-au for-mat iniþial tinerii universitari cra-ioveni, aici au continuat sã scriestudenþii care mergeau la coloc-viile de criticã literarã din þarã, aici

se formeazã ºi acum olimpici saupur ºi simplu elevi talentaþi dinliceele Craiovei, cum sunt cei pre-gãtiþi de prof. Maria Drãcea. Pelângã faptul de a oferi texte criti-ce ºi literare de calitate sau de areflecta bogata viaþa culturalã aoraºului nostru, revista Mozaicula susþinut o permanentã stare deemulaþie (ca sã folosim un termen

la modã!) atât faþã de celelalte re-viste craiovene, cât ºi faþa desine, ceea ce i-a dat un aer deprospeþime ºi un plus de vizibili-tate. Cred ca acesta este miculsecret pe care l-au descoperitcontinuatorii lui Lecca: tinereþeaare nevoie de spaþiu în care sã îºiexprime ideile, iar cultura are ne-voie de tinereþe pentru a nu intra

în rutinã. Este un dinamism careasigura ceea ce mozaicarii au nu-mit „miºcarea ideilor”.

Aºadar, este lesne de înþelesde ce, la ceas aniversar, îi spu-nem ºi noi Mozaicului, precumºi iniþiatorului noii serii a revis-tei, Nicolae Marinescu: La mulþiani ºi sã rãmânã mereu tânãr înspirit!

Fo

to:

Mih

ai V

ilã

u


miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

În anii 2000, deja fãcuse ca-rierã tema preferatã de re-flecþie a renaºterii Româ-

niei (libere): intelectualul ºi poli-tica (cu avataruri precum: poetulºi cetatea, intelectualul ºi pute-rea, politicã ºi culturã º.a.a.). Cul-pa de victimã a comunismului îºicerea nu ºtiu dacã vindecarea, darmãcar sensul. Izgoniþi de mãturi-le femeilor de serviciu, noi înºi-ne, studenþi cãrora uneori li sepãrea cã ºtiu totul, alteori se gã-seau complet hipnotizaþi deneºtiinþã, nu eram într-atât de în-drãgostiþi, într-atât de posedaþiîncât sã nu simþim nevoia uneitangenþe instituþionale, sã nu necãutãm, adicã, un loc de cenaclu.Astfel, cum spuneam, izgoniþidintr-o parte în alta, am ajuns laInspectoratul pentru CulturãDolj, iar directorul de atunci ne-apus la dispoziþie propriul birousã ne discutãm textele. Nu voidepãna vreun fir de amintire,doar cã nu pot sã nu vãd (ºi nudoar la noi, studenþii de atunci)aceastã nevoie de a nu ne simþisinguri, aceastã apropiere de oinstituþie sau alta (vezi istoria ce-naclurilor), în loc sã perorãm tri-bulaþii în vreun colþ de bar (credcã nici nu aveam bani de aºaceva). Din când în când, însã, câteun elan de încredere ne mai arun-ca pe câte unii în curajul de apune întrebãri sau de a propunealtceva. N-aº mai relua povesteacare m-a condus sã bat la uºamozaicarilor, în acei ani în care seîntâlneau pe aceleaºi meridianeinstituþionale, ca ºi noi, studen-þii. Bref, o nevoie de a comunicaºi de a contesta ºi, mai ales, unprofesor open minded m-au im-

nnnnn XENIA NEGREA

despre Mozaicul.profesori/loialitate/identitãþipulsionat cu un articolaº ridicolîn mânã. ªi mã opresc aici.

De-a lungul timpului, Mozai-cul a simþit nevoia în mai multerânduri de o respiraþie autorefle-xivã. Nu îmi vin în minte preamulte reviste care sã-ºi fi ches-tionat rostul cu atâta insistenþã.Lucrul acesta poate sã sune ºi anesiguranþã, dar poate fi ºi unexerciþiu de luciditate. Vom ve-dea. Pânã atunci, însã, este clarcã Mozaicul înseamnã acestproiect, de ce nu, simptomaticinclusiv pentru renaºterea Ro-mâniei (nu mã simt foarte con-fortabil într-un discurs regiona-list, localist). În lumea revistelorculturale (a culturii, chiar) între-þinute de stat, orice atingere în-tre culturã ºi mediul antrepreno-rial era (este) altceva, este încre-dere nu într-un sistem obiectiv,birocratic, speranþa în mila func-

þionarilor ºi în abilitatea autori-tãþilor, ci încrederea în putereade înþelegere, în viziunea uma-nitãþii (în sensul ei cel mai puþinspeculativ). Nu mergeþi prea de-parte cu gândul, rogu-vã, la citi-rea acestor cuvinte prea mari, oºtiu ºi eu! Când un antreprenor,când un om de afaceri, când opersoanã în particularitatea eiultimã alege sã ofere bani ºi alteresurse unui proiect cultural maiales de provincie (hélas!), simtcã-mi pot lua libertatea de avorbi de valori culturale ºi men-talitare umaniste ºi complinirilelor. Un simplu exerciþiu empaticindividual ne poate arãta cã des-chiderea aceasta nu este un faptdeloc simplu pentru un antrepre-nor în România. Iar Mozaiculprin astfel de deschideri de gân-dire s-a construit. Sã ne gândimdoar cã lunã de lunã, an de an

(prin premii ºi colocvii), Mozai-cul nu s-a bazat pe un buget alo-cat de stat, ci pe puterea de con-vingere ºi disponibilitatea de ate lãsa convins.

Iar aceastã putere ºi disponi-bilitate au creat, cum am spus, oputernicã sursã de încredere cãse poate, au creat (sau mãcar auîncurajat) mentalitãþi ºi, cu voiadumneavoastrã, au creat o publi-caþie de patrimoniu. Prin parcur-sul postdecembrist, respectivprin argumentele de mai sus lacare mai adaug loialitatea faþã despiritul primei serii Mozaikul,avem azi la îndemânã nu doar în-ceputuri ºi sfârºituri, nu doar ini-þiative ºi proiecte, ci ºi continui-tãþi ºi împliniri (aka rezultate).

Mozaicul a produs, dacãvrem, împreunã cu publicul sãumomente cinetice, în care comu-nitatea întreagã ºi-a gãsit impul-

suri. Fãrã îndoialã, Luna are ºifeþele ei nevãzute, dar ºi bucuriacunoaºterii are cãile sale abrup-te, anevoioase. Mozaicul îºi ur-meazã misiunea sã formeze saumãcar sã sprijine generaþiile post-decembriste în drumul sinuoscãtre (auto)cunoaºtere. De lanumãrul de semne în care trebuiesã se încadreze un autor, pânã larespectul opiniei celuilalt ºi pânãla responsabilitatea faþã de pu-blic, se adunã tot atâtea borneaxiologice reale în Mozaicul.

Poate n-ar prisosi sã meditãmmai mult ºi asupra rolului intelec-tualului în societate (cã de politi-cã ne-am cam lãmurit), respectivasupra rolului presei culturale, sãreluãm (sau sã începem, dupãcaz) discuþia despre responsabi-litatea cuvântului mediatic, a cu-vântului scris, transmis pe oricesuport (print sau digital). Pânã laurmã, valorarea de patrimoniu aMozaicului vine ºi din aceastãenergie de a-ºi intui publicul ºide a-i oferi nu nostalgii ºi infiniteretrospective fie ele ºi evaluati-ve, ci idei, proiecte, câºtiguri in-telectuale care tot timpul fac di-ferenþa. Pentru cã identitatea în-seamnã ºi opþiune, respectivevoluþie.

Mozaicul

2020202020202020202020202020202020180180180180180180180180180180180180180180180180180

Privind retrospectiv, oc-tombrie 1838 reprezintãun reper nu doar pentru

presa culturalã din Oltenia, cipentru toate regiunile. Mozai-kul se înscrie, neîndoielnic, întrendul primei jumãtãþi a seco-lului al XIX-lea, când asistãm lao deschidere din punct de ve-dere politic, economic ºi cultu-ral ºi la o hibridare mentalitarãprin ruptura de vechea ordinefanariotã ºi îndreptarea priviri-lor spre modelele occidentale.Acest proiect nu putea fi reali-zat decât prin eforturile uneigeneraþii reprezentate deGheorghe Asachi, Ion HeliadeRãdulescu, Constantin Lecca,Mihail Kogãlniceanu ºi, acolounde se depãºea sfera traduce-rilor, ale colaboratorilor mai multsau mai puþin importanþi ai re-vistelor pe care le dirijau. Este

nnnnn SILVIU GONGONEA

Mozaicul, o revistã cât o instituþieadevãrat cã ei aparþin unor are-ale diferite, dar rãspund, în de-finitiv, aceloraºi deziderate carevizau unitatea spiritualã dincele trei provincii româneºti.Plecând de la Albina româneas-cã ºi ajungând la Dacia litera-rã, constatãm cã perioadei deimitaþie ºi elan tineresc avea sã-i urmeze una de maturitate ba-zatã pe valorile naþionale ºi uni-versale. În afara ideologiei ºitendinþelor trasate în revisteletimpului, acea „conºtiinþã iden-titarã”, mai mult ca sigur, ar fiîntârziat sã aparã.

Cât priveºte noua serie a Mo-zaicului, care, iatã, însumeazã 20de ani (între noi fie spus, douãdecade nu par mult în compara-þie cu vârsta altor reviste în se-rie nouã, dar, fãrã îndoialã, nuînseamnã deloc puþin dacã ve-dem ce loc avea sã ocupe publi-

caþia craioveanã în rândul celorapãrute dupã ‘90), ea se plasea-zã într-un context diferit, în careefervescenþa intelectualã izvoradintr-un apetit firesc de a punestãpânire din nou pe posibilitã-þile infinite de exprimare, de a sepoziþiona cât mai bine în raportcu principiile democratice ºi dea face din instituþiile de tot felul(incluzând aici ºi presa cultura-lã) un garant ºi mijlocitor al noiiviziuni despre savoir-faire-ul ºibien faire-ul în lume. În acestclimat postdecembrist, în jurulMozaicului s-a conturat o gene-raþie cu un profil intelectual in-teresant, al cãrei spiritus rectoravea sã fie, neîndoielnic, regre-tatul C.M. Popa, împreunã cuNicolae Marinescu ºi cu un grupde universitari ce, la rândul sãu,înmâna ºtafeta mai multor stu-denþi. De fapt, publicaþia trece

în ochii multora dintre noi caspaþiu de afirmare a tinerilor,creuzetul perfect unde ar fi pu-tut deprinde principiile scrisuluiºi ale polemicii constructive.

Astãzi, presa culturalã româ-neascã rãmâne, spre deosebirede bruiajul masiv venit dinspremass-media (televizatã, radio-di-fuzatã, ziare etc), cel mai bun in-dicator în ceea ce priveºte tecto-nica ideilor la nivel artistic ºi so-cial ºi, în egalã mãsurã, mãrturiaevoluþiei fireºti între aceleaºi gra-niþe identitare ºi ideatice, cu toa-te cã multe dintre revistele carene vin acum în minte au trecutprin momente dificile din punctde vedere financiar, dar apãrândprin bunãvoinþa ºi strãdania unoroameni de bunã-credinþã. Reven-dicându-ºi liniile de forþã din pro-gramul neopaºoptist, Mozaiculºi-a purtat, cum bine ºtim, dialo-

gul cu Cetatea nu doar în pagini-le sale, Colocviile ºi PremiileMozaicul fiind un exemplu înacest sens, de-a lungul celor do-uãzeci de ani fãcându-ºi prietenice i-au susþinut ºi nuanþat mesa-jul, ca Adrian Marino, Ion Bog-dan Lefter, Simona Popescu, Li-viu Antonesei, Al. Cãlinescu,Andrei Cornea ºi mulþi alþii saupropunând dosare tematice deactualitate ºi colaboratori valo-roºi, depãºind astfel complexulprovincialismului ºi deveninduna dintre cele mai valoroase re-viste de culturã de la noi. Într-unfel, Mozaicul înseamnã pentruCraiova ºi Oltenia ceea ce repre-zintã Echinox pentru Cluj ºi pen-tru Ardeal.

Îi urãm mãcar o apariþie mile-narã – pragul dintre milenii dejal-a trecut – iar colaboratorilor sãiinspiraþie ºi putere de muncã!

Fo

to:

Vio

rel P

îrli

gra

s


miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

Mozaicul

2020202020202020202020202020202020180180180180180180180180180180180180180180180180180

Apariþia, în 1838, a pri-mului periodic culturaldin Oltenia, Mozaikul,

nu a fost o simplã întâmplare. Eacorespundea unui spirit al epo-cii, prevestind o schimbare de pa-radigmã istoricã. Condiþii favora-bile, premergãtoare paºoptismu-lui (influenþa occidentalã tot maievidentã, depãºirea mentalitãþilorretrograde), începeau sã rodeas-cã. Trezirea sentimentelor naþio-nale se traducea, pe lângã impe-rativitatea unirii ºi a independen-þei, în interesul pentru dezvolta-rea învãþãmântului, încurajareatraducerilor ºi chiar a scrierilororiginale, susþinerea tipãririi decãrþi ºi de publicaþii. Faptul cãidealurile nu fuseserã încã împli-nite, cã România era o realitateviitoare, fãcea ca marile spirite sãvibreze la unison, solidarizându-le într-un patos socio-cultural. Înaceste împrejurãri, destinul a reu-nit la Craiova câþiva profesori de-votaþi ideilor progresiste, printrecare Constantin Lecca, artist cupreocupãri multiple, pictor, scrii-tor, editor, tipograf. El a reuºit sãdea curs unei aspiraþii, editând,la 3 octombrie 1838, revista Mo-zaikul, care va apãrea sãptãmâ-nal, timp de un an (52 de nume-re), pânã pe 25 septembrie 1839.

Astãzi, când activitatea politi-cã, aflatã în centrul atenþiei publi-ce, a devenit de un cinism dez-gustãtor, servind unor interese jos-nice, este greu de înþeles de undevenea atâta determinare, în acelevremuri. Patriotismul, civismul auajuns sã fie considerate semne deslãbiciune, ridiculizate. Abnegaþia,sacrificiul pentru o idee nu mai re-prezintã aproape nimic.

dublã aniversarennnnn PAUL ARETZU

Totuºi, în 1998, un grup descriitori, Nicolae Marinescu, Ila-rie Hinoveanu ºi Constantin M.Popa, resuscitã, într-o serienouã, celebra revistã craioveanã,asumând, prin enciclopedistulAdrian Marino, un program neo-paºoptist, de recuperare a entu-ziasmului cultural, de angajare îndisputa ideilor, de armonizare atradiþiei cu europenismul. Unnou paºoptism însemna o renaº-tere, libertate de gândire, seriozi-tate ºi responsabilitate, o per-spectivã auroralã. Acest momentchiar a existat pentru România,în decembrie 1989, dar a fost ra-tat. Þara a rãmas, în continuare,sã-ºi caute cu greu un drum al ei.

Se împlinesc, acum, 180 de anide când a apãrut Mozaikul, nu-mit, iniþial, cu gingãºie, Desfãtã-torul, ºi 20 de ani de când nouaserie îºi îndeplineºte cu perseve-renþã misiunea neopaºoptistã pecare ºi-a asumat-o. Ideea de mo-zaic, de complementaritate, dealcãtuire a imaginii din intercul-turalitate, din diversitatea ideilor,este respectatã creativ. Pentrufrumuseþea lui ºi pentru semnifi-caþia alegoricã, voi reproduce untext din Mozaikul vechi: „Lexi-cograful Jonson se rãmãºi odatãcu Bosvel cã se va duce la piaþade peºte ºi va întãrâta o pescãri-þã, fãrã sã zicã vr-un cuvânt, pecare ea l-ar pricepe. Doctorul ajun-gând acolo, începu, fãrã a zicevr-un cuvânt, a se strâmba din

nas, dând sã se priceapã cã peº-tii acelei femei ar fi într-o stare,încât nici un nas omenesc nu le-ar putea suferi mirosul. Femeiaîncepu a-i rãspunde în limba eicea asprã ocãrându-l ºi doctorulîi zise: «Dumneata eºti un Arti-col, Madamo». – «Dar dumnea-ta ce eºti, dumneata...» – «Dum-neata, eºti un nominativ», zise el.– «Dumneata... dumneata... dum-neata...» se îneca femeia ne pu-tând scoate de turbare nici un

Presa scrisã, în România,trece printr-o crizã carepune sub semnul între-

bãrii chiar continuitatea acestuigen mediatic. Declinul lent esteobservat ºi în þãri europene careau un nivel cultural mai ridicat,deºi influenþa socialã a ziaruluide calitate este încã vizibilã. Dacãpresa politicã nu are un ziar cuadevãrat de calitate, revistele deculturã au o situaþie mult mai bunãasiguratã ºi de Legea 136/2015.

Cultura este definitã de valo-rile pe care le transmite, iar presaculturalã are tocmai rol de a lemediatiza.

O privire diacronicã asuprapresei culturale româneºti ne per-mite sã afirmãm cã revistele cul-turale au contribuit la menþine-rea conºtiinþei naþionale româ-neºti. În acest sens, putem men-þiona revista Convorbiri litera-re care, deºi avea un tiraj redusde 200 de exemplare, a creat lite-ratura românã clasicã. De aseme-nea, în jurul revistei Semãnãto-rul s-a format generaþia de inte-lectuali care a contribuit la reali-zarea Marii Uniri, iar prin Sburã-torul lui Lovinescu ne-am sincro-nizat cu Europa deoarece în jurulrevistei a fiinþat marea literaturãmodernistã interbelicã. Dincolode aceste exemplificãri, calitatearevistelor de culturã este foarteridicatã. În reviste precum Româ-

nnnnn MIHAELA-GABRIELA PÃUN

presa culturalã ºi conºtiinþa identitarãla centenarul Marii Uniri

nia literarã, Viaþa româneascã,Orizont, Convorbiri literare,Apostrof, Steaua sunt publicatearticole din care ai ce învãþa nu-mãr de numãr. Dintre revistele cutradiþie culturalã venerabilã pu-tem menþiona: Viaþa româneas-cã care apare continuu din 1906,Convorbiri literare din 1867pânã azi, România literarã din1968 încoace. Ele au promovatvalori estetice ºi democratice înviaþa culturalã, chiar ºi în perioa-da comunistã. Aceste reviste fa-vorizeazã ºi azi dezbateri pe temece au în vedere integrarea noas-trã europeanã, dar ºi limba româ-nã scrisã corect.

Mediul cultural manifestãapreciere ºi pentru publicaþii in-dependente precum: Dilema,Observator cultural ºi Cultura.În presa localã craioveanã se re-marcã revistele Ramuri ºi Mozai-cul care promoveazã un nivel cul-tural respectabil ºi un abil dialogîntre local, social ºi naþional.

Prima apariþie a revistei Mozai-kul este semnalatã sãptãmânal laCraiova din 3 octombrie 1838 pânãîn 7 octombrie 1839 sub conduce-rea lui Constantin Lecca, fiind pri-mul periodic din Oltenia.

În perioada interbelicã, în Ce-tatea Bãniei, au mai apãrut con-comitent cu revista Ramuri ºi altecâteva periodice literar-culturalede þinutã, într-un interval tempo-

ral mai scurt sau mai extins, pre-cum Nãzuinþa, Flamura, ScrisulRomânesc, Meridian, cu un rolbenefic în viaþa culturalã a urbeiºi nu numai.

În volumul Presa craioveanã,1838-2007 Florea Firan includeºi descrie succint ºi publicaþiileapãrute dupã 1989 pânã în pre-zent. În mod analitic sunt pre-zentate noile serii ale revistelorlunare Mozaicul, care reapare dinoctombrie 1998, ºi Scrisul Româ-nesc din anul 2003. La fel se pro-cedeazã ºi în cazul revistei La-mura ce apare din 2001 fiind edi-tatã de Direcþia Judeþeanã Doljpentru Culturã, Culte ºi Patrimo-niu Cultural Naþional, De aseme-nea, Revista Mozaicul. Moder-nitatea tradiþiei este un volumde istorie literar-culturalã semna-tã de Nicolae Marinescu în 2008ºi publicatã la editura Aius dinCraiova. Apariþia sa a marcat ani-versarea a zece ani de la apariþiaseriei noi a revistei Mozaicul. Dincuprinsul acesteia reþinem apre-cierea lui Adrian Marino, colabo-rator constant al revistei:

„Dupã mine, Mozaicul expri-mã douã valori esenþiale ale cul-turii române actuale. Mai întâi,ilustreazã ceea ce este policen-trismul. Spiritul românesc se poa-te exprima în mai multe centre si-multan, divergent, uneori contra-dictoriu ºi de multe ori, cu idei

originale. Monopolul centralis-mului care depindea de vechiulstat s-a spart, acesta fiind un meritfundamental al revistei Mozai-cul. Apoi, foarte importantã esteorientarea ideologicã a revistei.Sã nu uitãm cã Mozaicul este, defapt, seria a doua a unei revistepaºoptiste fãcute de C. Lecca.Deci noi suntem într-o fazã deneopaºoptism, de liberalism, despirit critic, de europenism ºi deiniþiative locale creatoare”. Cãlucrurile stau tocmai aºa, o con-firmã participarea revistei la aXIX-a ediþie a Galei PremiilorAPLER– Asociaþia PublicaþiilorLiterare ºi Editurilor din România,în cadrul cãreia Mozaicul pri-meºte Premiul Revista anului2016. Merituoasa echipã a revis-tei este formatã din: Director Ni-colae Marinescu, redactor-ºefPetriºor Militaru, secretar de re-dacþie Maria Dinu, redactoriiCosmin Dragoste, Marius Cris-tian Ene, Daniela Micu, CristiNedelcu ºi redactorii asociaþi:Denisa Crãciun, Geo Fabian, Sil-viu Gongonea, Ioana Repciuc,Mihaela Velea. Din colegiul de re-dacþie fac parte Gabriel Coºovea-nu, Gheorghe Fabian ºi Viorel Pîr-ligras. Conceptul graphic este asi-gurat de Lucian Irimescu, webdesign-ul este realizat de GabrielGoga, iar coordonatoare DTPeste Mihaela Chiriþã.

Concluzionând, presa literarãare un rol important în formareageneraþiilor viitoare. În trecut zia-rele ºi revistele aveau un rol înghidarea cititorilor din acele tim-puri. Azi, prin intermediul unuicomputer, cititorii sunt ghidaþi deo presã online din care revistelede culturã sunt parte integrantã.În opinia noastrã, textul imprimatsau electronic contribuie la dez-voltarea literaturii, la afirmareacurentelor literare ºi a talentelorliterare ºi dincolo de graniþele tã-rii, fãcând cunoscutã cultura. Înplan local, revista Mozaicul areun rol important în promovareatalentelor literare ºi a culturii ro-mâneºti, cu iz oltenesc.

cuvânt. – «Dumneata eºti un pro-nume», mai zise el. – Atunci pes-cãriþa de necaz îºi scutura pum-nii ne putând scoate grai. Iar doc-torul mai adãugã, întruna, ºi maiînfocat: «Dumneata eºti un verb,un adverb, un adjectiv». Aceas-ta fu prea mult pentru sãrmanafemeie, cãzu înaintea peºtilor ju-mãtate leºinatã ºi plângea de tur-bare, pentru cã-i zisese niºte lu-cruri, pe care ea nu le pricepu-se.” (Pescãriþa atacatã, Mozai-

kul, nr. 49, anul I, sept. 4, luni,1839). Aceastã parabolã se poateaplica, azi, din plin, celor care, dincomoditate, din ignoranþã, dintr-o pornire hedonistã, nu mai înþe-leg limbajul culturii, considerân-du-se, pe bunã dreptate, vexaþi.

Adresãm, cu toatã încrederea,redacþiei ºi colaboratorilor Mo-zaicului de azi, urarea de a-ºicontinua cu fermitate vocaþianeopaºoptistã, menþinându-se însiajul acelor mari idealuri, cin-stind înaintaºii, desfãtându-i pecontemporani. La mulþi ani!


2020202020202020202020202020202020

„Mai târziu, mai târziuEi ne vor întrebaCe-am fãcut, ce-am fãcutDac-am fãcut ceva”

Cei douãzeci de ani pecare-i împlineºte nouaserie a Mozaicului se

suprapun cu segmentul maturi-tãþii mele încât acum, la 60 de ani,sunt ºi eu preocupat de o privireînapoi. Împreunã. ªi dacã eu numai pot face prea multe, Mozai-cul ar trebui sã poatã!

Am început cu entuziasm. Cufoarte mult entuziasm. Eu ºi maitineri ca mine, dar era vorba de ostare de spirit mai presus de vâr-stã pentru cã însuºi mentorul re-vistei, cu toatã sobrietatea lui, oasuma prin implicarea în acestproiect. Trecuserã deja câþiva anide la dobândirea libertãþii ºi toa-te erau de fãcut. Nicolae Mari-nescu a aºezat pe frontispiciucuvintele lui Adrian Marino, cu-vinte care descriu contextul ºi,

nnnnn MARIUS DOBRIN

ºi de la capãt. punctimplicit, programul de urmat(„...suntem într-o fazã de neopa-ºoptism, de liberalism, de spiritcritic, de europenism ºi de iniþia-tive locale creatoare.”)

Craiova avea nevoie de acestdemers de asumare clarã a unuideziderat de modernitate. ªi a în-ceput drumul care, prin el însuºi,fãcea diferenþa ºi producea efec-te. Marino îºi nota în jurnal de-spre aceastã implicare ideaticã deechipã: „Este un exemplu tipic deadeziune, devotament, pentrumine aproape inexplicabil în esen-þã. Sincer însã ºi dincolo de oricespirit ‘oltenesc’ de relaþii, carechiar dacã existã, este animat debune intenþii. Sprijin, în orice caz,orice tendinþã de policentrism,descentralizare culturalã, supri-mare a centrului unic de decizie.”

Aºa se explicã de ce a sprijinitºi alte publicaþii locale (Buzãu,Suceava) dovedindu-se, prin bi-ografie ºi program, un integratorîn cultura noastrã, unul cu anver-gurã europeanã.

Privind albumul cu fotografii,am, într-un fel, o bunã radiogra-fie a evoluþiei Mozaicului. Pen-tru prima jumãtate a perioadeivorbim de cel mai important polal dezbaterilor de idei pe care l-aavut Craiova. Au venit aici per-sonalitãþi de calibru ºi echipaMozaicului a fost formatã din in-telectuali cu un discurs creativ.Mai ales tineri. ªi asta ºi era dã-

tãtor de speranþe. O nouã gene-raþie care sã refacã þesutul atro-fiat ºi sã dea un nou conþinutadecvat timpurilor. Albumul decare aminteam aratã ºi parte dincompromisurile fãcute: oamenidin mediul cultural care fie auavut un trecut mai degrabã plinde cedãri ºi false realizãri, fie prinactivitatea post-decembristã s-auarãtat a nu fi înþeles ce înseamnãmodernitatea pentru România. ªipoate cã orice mare construcþieare ºi ‘cãrãmizi’ mai ºubrede. Im-portant e cã, în condiþiile date,Mozaicul a avut, cum, necum, unsprijin pentru a promova un setde idei avansate. A fost un timpmai bun ºi din perspectiva oame-nilor politici deschiºi spre a as-culta discursul intelectual de ca-litate, încât nu doar cã logistica afost asiguratã dar, mai mult, a fostun semnal despre efectul con-structiv al acelui discurs.

Nu voi osteni sã amintesc deediþia 2007 când, pe lângã priete-nul ‘mozaicar’ Ion Bogdan Lef-ter, au fost oaspeþi AlexandruCãlinescu ºi Andrei Cornea. ªi cegeneraþie se anunþa, acelaºi al-bum stã mãrturie. Ca imagine,desigur, altfel articolele lor suntcele care au dat vigoare numere-lor de revistã.

M-am regãsit în acel iureº neo-paºoptist ºi am acumulat din toa-te câte s-au scris ori s-au rostit lacolocvii. Preocupãrile mele cul-

turale s-au subsumat, în bunãparte, celor, ample, ale Mozaicu-lui. ªi au fost împliniri, am înþe-les, într-un târziu, ce carenþeaveam, am restructurat modul dea privi lucrurile, am aprofundatun domeniu, am ajuns sã-mi parãcã vãd limpede, fãrã sã ignor cãmã ºi pot înºela, dar mi-e greu sãaccept. Simt cã irosesc timp ºiresurse intelectuale iar proiecte-le consistente devin tot mai im-probabile. Ce rãmâne? Mai multdecât mi-am închipuit la începutdar mai puþin decât ar fi trebuit.

Ce se va scrie, peste timp, de-spre Mozaicul? ªi-a fãcut dato-ria. A avut momente de strãluci-re. A rezistat eroic unor condiþiivitrege sau mai bine zis marcatede indiferenþa multora, factori dedecizie sau simpli oameni ai cetã-þii. E de ajuns? Simt cã nu. Îmiasum postura de a crede cã peundeva s-a risipit nu doar entu-ziasmul ci ºi spiritul identitar. Ge-neraþia care se vedea cu tumultulideilor la tinereþe s-a atomizat.Sunt reuºite individuale remarca-bile. Cu o oarecare rãspândiregeograficã ºi cu, eventual, alteconexiuni de echipã. Instituþiiculturale funcþioneazã acum ºi cuamprenta lor.

România ºi-a împlinit câtevadintre dezideratele pe care le aveaîn vedere neo-paºoptismul. Darprivind în jur, mai ales în Craiova,vedem cã, de fapt, comunitatea a

fãcut paºi înapoi. Inclusiv princompromisurile unora dintre aceitineri pe care acum zece ani îi per-cepeam ca vârfuri ale unei lumimai frumoase. Modernitatea ºieuropenismul sunt provocãricontinue dar la noi se redistilea-zã ideologiile trecute, din celedouã extreme. Marxism ºi orto-doxism, naþionalism instrumentatca delimitare ºi închidere, mai alesla Centenar, sunt viruºi care im-pun din nou recursul la ceea cepropunea Adrian Marino. „Sin-teze ºi nu fragmente. Construcþiiºi nu improvizaþii ocazionale.”

Solidaritate de idei ºi de între-prindere culturalã racordatã laceea ce înseamnã azi Europa.Curajul de a denunþa butaforia ºide a ne asuma dificultãþile uneiconstrucþii durabile.

Vãd, la teatru, un public nou.Inexorabil a apãrut o nouã gene-raþie. Sunt semne cã e mai dezin-hibatã, sper sã scape de condiþi-onãrile politice ale locului. Mo-zaicul trebuie sã renascã. Princreativitate, prin practicarea aceea ce înseamnã avangardã, prinplusul de valoare la o acumularecontinuu actualizatã.

Mi-e greu, nu ºtiu dacã pot,dar are dreptate Marino:

„Dacã încerci ºi perseverezi, oºansã oarecare încã existã. Re-semnat, pasiv, total dezarmat, nici-una.[...] Calm, lucid, accept ºiadmit ambele ipoteze: de a cãdeairemediabil în neant. Dar ºi de ajuca în felul meu pariul lui Pascal.[...] Multe iluzii nu-mi pot face.Dar, cel puþin, am încercat sã ac-þionez, cu oarecare tenacitate, înacest sens.”

Mozaicul180180180180180180180180180180180180180180180180180

miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r Nu am în minte o crono-logie a experienþei demozaicar, cel mai pro-

babil pentru cã nu o cred înche-iatã, dar ºi pentru cã atitudinealiberalã pe care mi-am cultivat-oîn spiritul revistei subzistã în ra-portãrile mele la actele, evenimen-tele ºi fenomenele culturale. Pro-gramul neopaºoptist ºi mentora-tul lui Marino, prin care revistaMozaicul a ales sã se legitimeze,au fost, de fapt, upgradate înspirit maiorescian prin (re)cu-noaºterea, înþelegerea ºi integra-rea valorilor naþionale în contexteuropean – lecþie pe care Nico-lae Marinescu o dã Craiovei de,iatã, 20 de ani.

Asociind scrisul în primulrând cu libertatea, am avut ºansasã gãsesc, în aceste pagini, loculîn care sã-mi exercit, încontinuu,„o muncã rãbdãtoare care sã deaformã nerãbdãrii libertãþii”. Iardacã nu întotdeauna „rãbdãtoa-re”, sigur pe un teren care mi-aoferit rãgazul ºi condiþiile aces-tui exerciþiu, pe care îl gãsesc fun-damental. Crearea acestui cadrue unul dintre gesturile autenticede generozitate de care am parte,într-un domeniu în care relaþiilede putere, orgoliul ºi înºelãciu-nea cunosc poate formele celemai subversive ºi mai urâte.

Printr-un tonus specific insti-tuþiilor culturale private ºi un spi-rit critic format din voci indivi-duale, cele mai multe antrenate ºiîn sistemul universitar, revistaMozaicul a propus coduri impor-tante în revizuirile culturale post-decembriste, coduri indispensa-bile pentru imaginarea, dacã nucrearea, unei pieþe libere de bu-nuri simbolice. A deschis uncâmp intelectual cu adevãrat au-tonom, antidogmatic, dinamic ºideschis. A recitit, din raþiuneanecesitãþii actualizãrii continue,autori ca Max Blecher, Virgil Ma-

nnnnn GABRIEL NEDELEA

prietenie mozaicarãzilescu, Felix Aderca, André Bre-ton, Gherasim Luca, Paul Celan,Vintilã Ivãnceanu etc., prin întoc-mirea unor dosare pe care le-amperceput întotdeauna ca formede solidarizare. Împãrtãºirea „en-tuziasmului impersonal” (din nouMaiorescu), deprinsã numai prinintermediul culturii, leagã cele maitrainice prietenii. Constat, scriindaceste rânduri, cã marea majori-tate a prietenilor mei buni suntmozaicari.

Preocuparea pentru prezent o

defineºte ca revistã modernã, însensul cel mai pozitiv al terme-nului, atacat azi fãrã prea multdiscernãmânt critic, inclusiv ceare mai modern în sine postmo-dernitatea. Îmi rãsunã în minte,ajuns în acest punct al mãrturiei,frazele lui Foucault care avertizacã „modernitatea nu îl elibereazãpe om conform fiinþei lui proprii;ci îi impune sarcina unei elabo-rãri de sine”, în interiorul cãreia eposibilã „o criticã permanentã apropriei noastre fiinþe istorice”.

Cred cã aceste dimensiuni le-aîncapsulat Nicolae Marinescu înformula Modernitatea tradiþiei,care dã numele primei monogra-fii dedicate acestei Agore scrise.

Mozaicul a asigurat, aºadar,un loc al prieteniei, al interoga-þiei critice, al expresiilor pe caremozaicarii l-au dat prezentuluicultural, adicã, implicit, spaþiul dedesfãºurare al acelor coduri in-dispensabile solidaritãþii, care facposibilã meditaþia ºi împãrtãºireapateticã a gândurilor, cu ce are

mai uman ºi sincer în ea. De-astatarele revistei a fost întotdeaunaliteratura ºi exegeza literarã, îngenere.

Închei aceastã confirmare deadeziune la statutul de mozaicarpermanent, la care am dreptul toc-mai prin prieteniile legate astfel,invocate mai sus, printr-un regret:nu am talent de portretist pentrua spune în mod direct mai multedespre „paznicul de far” NicolaeMarinescu. Ne-a „nãºit” priete-niile, construind aceastã casã,participând, din prima linie, la trãi-rea în prezentul cultural.

Îmi dau seama cã n-am zis nimicde Colocviile Mozaicul, dar vormai fi ocazii, la o nouã astfel de sãr-bãtoare, domnule Marinescu!


cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

nnnnn ION BUZERA

Olecturã alertã, graþiecãreia simþi cã participila reconstituirea unei

microistorii exponenþiale, dar carete poate ajuta, între altele, ºi înintuirea „marilor” desfãºurãri dinultimele ºapte-opt decenii esteofertatã de În definitiv…, adicãdialogul extins al Ioanei Scoruºcu Ion Vianu (Editura Polirom,2018, 253 p.) Nu sunt, aici, cineºtie ce virtuþi literare (nici nu eracazul), dar e parcursã ºi reparcur-sã o experienþã de viaþã care areuºit sã se extragã din ea însãºi,sã se contemple pânã spre auto-realizare: „Sã se reuneascã, sã-miunific viaþa.” (p. 22); „În numelelibertãþii mi-am clãdit o nouã via-þã.” (p. 43); „Proiectul meu estesã reintru în mine, sã mã redes-copãr, sã fac lucruri pe care nule-am mai fãcut.” (p. 21). Nu li seîntâmplã asta prea multor medici,mãcar pe criteriul obligativitãþiiaderenþei la empiria în care semanifestã. Totuºi, întrebat cum vareuºi sã-ºi inducã/regãseascã„unitatea”, Ion Vianu rãspunde:„Nu ºtiu, nu ºtiu încã” (p. 22).Relativa ezitare de aici (care e lu-ciditatea autoapreciativã a unuiprofesionist) poate fi corelatã cuaprecierile mai teoretic-jungienedinspre final: „Sinele este scopulcel mai înalt. Este integrarea ma-ximã. Suntem chemaþi ºi avemvocaþia de a umple întreg spaþiulnostru intern cu Sinele.” (pp. 212-213). Convorbirile de faþã au ºirolul de a schiþa, mãcar, posibili-tãþile acelei „saturãri” atât de greude obþinut, atât de improbabile,pânã la urmã, dependente de temiri ce, de vreun aºa-zis fleac, deun detur existenþial independentde voinþa subiectivã, dar ºi decele mai profunde pulsiuni/expe-rimente ale personalitãþii.

Dar nicio individuaþie nu sea-mãnã cu alta. Regãsirea scrisu-lui, eliberarea de orice constrân-geri, inclusiv legate de profesia„elveþianã”, presupun, în cazul luiIon Vianu, o foarte subtilã, aproa-pe „re-paternizatã”, metafigurã agândirii. E o completare, o împli-nire în forþã, o aducere în prezen-þã a lui „ce-ar fi fost dacã…” Nor-mal cã nimic nu coincide ºi nicimãcar nu ar fi coincis, dar, pe totparcursul lecturii, rãmâne aceas-tã senzaþie: a ceva (puþin, dindelicateþe) ascuns, dar nu indes-cifrabil: „Cred cã în jur de 60 deani omul ajunge sã-ºi depãºeas-cã complexele” (p. 67) Ce mi separe cu adevãrat spectaculos ecã speculaþia poate fi prelungitãdestul de mult: „Fãrã un anumitgrad de introspecþie ºi de autoe-valuare pozitivã nu ai putea sãscrii. Cel puþin în momentul încare scrii ai impresia cã este bineceea ce faci. Când reciteºti, eºtimai puþin mulþumit, dar un texteste ceva care se lucreazã, asu-pra cãruia se revine, pe care îlameliorezi, cere mult simþ critic.Mie simþul critic îmi vine din me-dicinã. Fiind tânãr doctor, mi-amdat seama cã prea adesea mã în-ºelam ºi cã trebuia sã revin de

un liberal sapienþialtrei ori pentru a confirma un simp-tom, pentru a pune în acord inte-lectul meu cu simþurile mele. Amînvãþat sã fac acest exerciþiu cri-tic ºi încerc sã-l aplic ºi scrierilormele. Tot ce scriu este citit, reci-tit ºi rãscitit.” (p. 171) A te foloside instumente oricât de îndepãr-tate, dar „ale tale”, pentru a te ve-rifica ºi consolida interior: iatãceva demn de reþinut, din per-spectiva unei perfectibilitãþi ori-cât de iluzorii. Paternitatea este,pentru Ion Vianu – contrar, înbunã mãsurã, a ceea ce semna-leazã cã se întâmplã în lume –aureoleatã de sacru.

Un pasaj nodal este urmãto-rul: „Pentru mine, libertatea a în-semnat atuul cel mai important ºide aceea ºi sunt, în existenþa mea,un liberal, pentru cã am înþelesacele versuri ale lui Dante carespun cã el cautã libertatea aºacum o cautã toþi cei care ºi-au datviaþa pentru ea.” (p. 43) Adevã-ratul liberal este acela care, în ori-ce circumstanþã, redescoperã, pepielea lui, ca sã zic aºa, chiar prinmecanisme de tip Einfühlung,doctrina clasicã, dar e capabil ºide adãugiri, „creaþii”, revizuiripersonale, care intensificã (nuerodeazã) corpus-ul ºtiut ºi arhi-ºtiut. (Sã recunoaºtem: dacã e sãne referim la el, liberalismul ro-mânesc de azi are ºi o componen-tã nãtâng-gregarã.) Sunt, altfelspus, în joc variante care au ne-voie de o continuã confruntarecu ele însele, dacã vor sã îmbu-nãtãþeascã starea de fapt: „Ome-nirea a trebuit sã regãseascã unprincipiu etic, însã ºi aici ne gã-sim în faþa unei dileme pe care asesizat-o, de multã vreme, unmare sociolog, Max Weber. El adistins douã tipuri de etici, unape care a numit-o eticã a convin-gerii ºi alta pe care a numit-o eti-cã a responsabilitãþii.” (p. 236)Într-o democraþie para-hobbesia-nã, precum cea în care suntem cusila vârâþi, nici nu putem visa laastfel de „dileme”: aici sãlãºuieº-te fiara cleptocratã. E drept, însã,cã numai regãsirea unor astfel deprincipii, „dubii” etc. ar putea sãne mai ofere un suflu de speran-þã. Psihanaliza îi aminteºte omu-lui inclusiv cã s-a uitat pe sine ºicã, dacã vrea sã se regãseascã,are nevoie chiar ºi de o radicalãdelimitare de sine.

Ioana Scoruº e vag-cicãlitoa-re („I. V.: Nu mã aºteptam la între-barea asta, nu m-am gândit des-tul la lucrul acesta.// I. S.: Nu-inimic, vã gândiþi acum.” - p. 215),cel mai adesea bine calibratã întendinþa ei scormonitoare. Demulte ori, cei doi se potrivesc per-fect în limbajele/ideile vehicula-te. Îi apropie, probabil, cel maimult, psihanaliza: pentru unul oactivitate oarecum „colateralã”,dar pe care o înþelege din interi-or, pentru cealaltã o profesie de-a binelea. Ion Vianu este bineve-nit-moderat: „mã feresc sã fac ju-decãþi morale” (p. 29); „existã un„maleficiu” subtil al binelui” (p.30); „A face gol în tine ca sã teumpli de muzicã e o operaþie esen-þialmente meditativã, care ceredisciplinã.” (p. 51) Emite o splen-didã ipotezã: „Natura pulsiunilorar putea fi transcendentã” (p.221). Dacã e aºa, înseamnã cã ste-

rilitatea, decepþia, nevrozele etc.pot fi rezultatul unei obturãri acanalelor de comunicare cu aceazonã. Din aceastã perspectivã,teoriile lui Rudolf Otto, MirceaEliade, chiar ºi Jung, ne apar maimult decât recuperabile, chiar dinperspectivã uºor medicalã.

Acest dialog este plin de mul-te resurse ºi capilarizãri pe careweberiana „aristocraþie intelec-tualã” le poate genera: refuzulconformismului care distruge eul,al servituþii de orice fel, dezob-stacularea energiilor re-întemeie-toare, buna intenþie a alegerii,

autonomia, sagacitatea, prospe-þimea ca intensitate a trãirii ime-diate, dar ºi ca reconstituire desine. Nu refuz, totuºi, nici consi-deraþii de acest fel: „Dar eu fostam ºi rãmas, în felul meu, un sãl-batic. Un sãlbatic parþial domes-ticit, dar niciodatã total îmblân-zit.” (p. 131); „Aºa cã am rãmasun atom liber.” (p. 130); „el însuºi,Jung, este o apariþie hierofanicã”(p. 206); „Libertatea constã înaceastã transformare interioarãbruscã. Ea te-aduce în lumea ºiautenticitatea ta.” (p. 34); „Bal-zac e un Rembrandt al scrisului”

(p. 158) Sunt semnalabile blân-deþea atentã, pluralitatea versatãa privirii apreciative ori deprecia-tive, bonomia exerciþiului psihia-tric-expert dedicat lumii contem-porane: „Nu este obligaþia measã dau lecþii cuiva” (p. 17);„aceastã cale spiritualã te poateface sã te întâlneºti ºi cu adânci-mile cele mai negre ale sufletuluitãu.” (p. 218) [Adevãrata provo-care pentru orice creator, indife-rent de magnitudinea lui!, n. m.,IB]; „Cunoaºterea nu e un mo-ment de fericire, ci un moment denenorocire.” (p. 168) În „decalo-gul” de la p. 252 gãsim un con-centrat extraordinar al unei filo-sofii de viaþã care a absorbit cuun calm neverosimil enorm demulte, de la cazuri „clinice” la ocontinuã meditaþie asupra unorprecepte ºi texte strãvechi. Man-suetudinea e intrinsecã, nu adã-ugatã: „Acordã o ºansã ºi uneiopinii pe care o respingi.” (p.252); „Existã un Sine care se ex-tinde la dimensiunea Universu-lui: Anthroposul Antichitãþii,Omul Mare, care ajunge sã um-ple spaþiul spiritual.” (p. 213); „Sãzicem, sã zicem…” (p. 54) Dincoa-ce de numãrul uimitor de temeabordate, am detectat ºi un poli-morform stilistic: discursul luiIon Vianu are când un versantaseptic, rarefiat, de Alpi elveþieni,când unul pasional, pur româ-nesc, aºa-zicând, conþinând oimplicare generoasã într-o dezor-dine foarte bine orchestratã: „Darnoi avem altã problemã, anterioa-rã acesteia, problema unei claseguvernante nedemne.” (p. 27) Îndefinitiv… e o carte înviorãtoa-re: ajungi sã te miri cã a putut sãaparã într-o þarã devastatã deopusul sistematic al substanþeiei. Mesajul aproape subliminal,dar ºi atât de concret, este, prinurmare, urmãtorul: libertatea nuare cum sã fie învinsã.

Ecaterina Vrana - Autoportret cu pãr roz ºi cu vaca mare. Foto credit MAC


nnnnn MÃDÃLIN TEODOR ROªIORU

sleepless (III)Le dormeur du val

J e viens de m’arracher au sommeilavec une histoire tres embrouilléedans la tete. Sur mon avant-bras, je

découvre un tatouage chinois qui ne veutcertainement pas dire «thé vert cueilliavant son âge et préalablement mâchéindéfiniment par une bonne vieille fem-me édentée de la province Sichuan avantd’etre emballé et vendu a des Occiden-taux paro plus ou moins stupides».

Sur l’oreiller, plus personne ! Et, labouche séchée – et serrée – pendant monsommeil, les yeux grinçant dans les orbi-tes, comme s’il y avait du sable, je retro-uve, petit a petit, le fil de leur histoire,dans un désert rougeâtre ou les rarestaches de végétation poussiéreuse suffi-raient a peine a tenir en vie la vache qui,accompagnée par un vieillard et une fil-lette, tire une charrette ou gît un garçontres pâle, tres maigre, qui ne peut proba-blement pas marcher tout seul… Ô la va-che… La barbe du vieillard est plutôtrare, il a perdu une bonne partie de sesdents, et, pour marcher, il a besoin d’unecrosse qui ressemble étrangement a cel-le d’un éveque. La fillette est en regle etn’a pas encore eu ses premieres regles.Le garçon ferme dignement ses yeux, etserre ses dents.

La bouche serrée, ils cherchent, de-puis des années, un certain basilisquequi ne daigne jamais se montrer la terri-ble figure: ni dans les marécages, ni surla lune, ni dans les vanités du siecle, nidans le temps; même pas dans étrangetédes reves, et d’autant moins dans les bi-bliotheques vétustes ou encore dans lesclubs des métropoles décadentes, ancien-nes ou modernes.

Parfois, ils croisent les traces d’uncertain coureur, qu’ils n’ont jamais vu.L’essentiel est toujours devant lui; l’im-portant, c’est de continuer sa course.

Dans un présent continu, il court versl’avenir, il fuit le passé; comme dans leslivres de grammaire, son destin sera im-parfait – ou plus-que-parfait.

Sleep like a log (out)

Mã apropii de o sutã patruzeci de ani ºisunt deja stãpânul noii lumi. Fiii ºi fiicelemele împânzesc pãmântul, sau destinaþii-le mele exotice de vacanþã.

Toþi au gena somnului, ceea ce mã face,cumva, idolul mãmicilor prezente ºi viitoa-re. Sunt un soi de guru, de patriarh, alt-minteri proorocit regulamentar de Apos-tolii Somnambuli, salvez lumea potopind-o,în mod paradoxal, cu propriul meu materi-al nemodificat genetic. Get (a) bio, dom-niºoarelor ºi doamnelor (preferabil înaceastã ordine)! Într-o lume perfectã, deoameni puþini, frumoºi ºi sãnãtoºi, dar ne-fericitã ºi insomniacã, eu aduc imperfecþi-unea, accidentalul, hazardul – dar ºi fãgã-duinþa somnului…

Mãcar într-o viaþã viitoare, ca orice pro-fet care se respectã, dar în sfârºit palpabi-lã, concretã: a copiilor ºi a nepoþilor noºtri.Poate de aceea somnul mã poartã prin în-treaga lume. Încã n-am gãsit pe nimeniasemenea mie. Nu cã nu mi-aº dori neapã-rat. Fie, poate doar uneori… În fine, credcã m-am obiºnuit.

Cu vârsta, ajung sã dorm pe rupte. Capentru tot restul lumii. Copiii ºi nepoþiiîmprãºtiaþi prin lumea largã, toþi numiþi,preventiv, Adam ºi Eva (nume total inter-zise celorlalþi, din motive evidente ºi ac-ceptate fãrã împotrivire de toþi) nu-mi stri-cã ºi nu-mi împuþineazã somnul, dimpotri-vã, îmi continuã misiunea de hipnotizareîn masã a planetei. Sunt un mare magi-cian, desigur!

S-ar spune cã mã antrenez cu asiduita-te pentru somnul cel mare, care cine ºtieunde mã va mai trimite, ºi cu ce treabã,prin alte sfere, alte cuburi, alte tetraedreregulate, chiar alte dimensiuni. Deocam-datã visez frenetic, fie în somn, fie cu ochiilarg deschiºi. ªi tot ce mi se-ntâmplã aproa-pe cã nu iese din logica unui vis câlþos, încare totul e cu putinþã, orice detaliu pareimportant.

Poate nu e. Rememorând mitul naiv aldublului de pe lumea cealaltã, care doar-me ºi trebuie trezit de fiecare pãmânteancare vrea sã-i împrumute somnul, prin mij-locirea unui ritual din cele mai improbabi-le, de nimeni cunoscut, mã simt uneoridublul tuturor, contraponderea umanitã-þii, trezitã din somn de moarte ca viteazuldin poveste. În definitiv, cât timp trebuiesã treacã pentru a fi declarat mort? Iar mortde somn am fost de-atâtea ori!...

Din ce în ce mai des mi se nãzare cãîntreaga poveste care m-a prins în mrejeleei nici n-ar fi aievea. Aº fi în stare sã bagmâna-n foc cã aº fi putut-o rescrie dincuvintele jupuite de pe pleoape, la fiecaretrezire, la fiecare cãtare-n apele oglinzii.Alteori somnul pare sã mã mai vindece denãzãriri ºi întrebãri.

Visele mã limpezesc în apele lor, pânãdevin strãveziu ca un crevete…

ªi va veni o duminicã albã, cu privirede bazilisc. Îmi apare din ce în ce mai des,în vise, o carte înmãrmuritã în care suntdãltuite, în chip de porunci, zece rânduriamestecate, pãlite de confuzie, cu obârºiaîntr-un veac revolut:

Et j’ai dit dans mon coeur: Que vouloira présent ?Pour dormir sur un sein mon front esttrop pesant,Je vivrai donc toujours puissant etsolitaire ?Laissez-moi m’endormir du sommeil dela terre !

Que vous ai-je donc fait pour etre votreélu ?J’ai conduit votre peuple ou vous avezvoulu.Voila que son pied touche a la terrepromise.De vous a lui qu’un autre acceptel’entremise.

Je suis tres grand, mes pieds sont surles nations,Ma main fait et défait les générations.Ô Seigneur ! j’ai vécu puissant etsolitaire,Laissez-moi m’endormir du sommeil dela terre !

Din volumul în pregãtire Sine missione.Mistere indolente din Recreaþia Mare (2011-2018), capitolul Hollywooden logs.

1în momentul în care duhul s-a pogorâtasupra mea nu am vãzut nicio luminã(lumina sunt farurile metroului dintunel, uruind ca leviatanul)ºi am simþit în mine cum se închide cevaviaþa ce va sã vinã ºi viaþa ce va sãtreacã,cele vãzute ºi cele neºtiute(dar apoi a apãrut cuvântul iarcuvântul era dumnezeu,iar dumnezeu când s-a supãrat ºi-ascos sabia de foc ºi sabia de oþel ºi aspintecat ºi a pârjolit sufletelenevrednicelor suflete)

*

în bisericã e frig iar corpurile noastreprivesc sfinþii ce ne privesc de pe pereþi(dintr-un perete a ieºit un câine ºi m-amuºcat de falcã m-a însemnatun înger plutea deasupra meaatingându-mã cu aripile saleapoi m-a violat ºi mi-a spus cã asta-icalea cãtre sfintele taine)ne rugãm transfiguraþi de putereadomnului înfricoºaþi de furia flãcãriloriadului ºi de dãrile pe care nu ºtim dacãle vom putea achita la timp(judecata supremã este un taler în caresufletul tãu este cumpãnit de-o panãjigãritã de îngercâinele stã ºi te priveºte în ochi mârâind)mergem pe stradã ºi cântãm, în noiparadisul existãbem apa sfinþitã ne încãlzeºte ºi neîmbãtãm(la masã îngerul ne spune sã bem beþinoi bem ºi plutim mai diafan decâtduhul domnului deasupra apelor)

*

domnul a separat noaptea de zi îmi zicebunicul meu cu biblia în mânã(însã în întunericul zilelor noastreauzim cum o bombã a explodat legatãde pielea profeþilor bãrboºi terorizaþi deavântul hiperrapid al occidentului)domnul a separat apa de uscat ºi avãzut cã era bine(apele ne inundã casele noi ne rugãmla domnul, domnul se uitã la noi ºi dãdin umeri, e neputincios, istoriaa ieºit din þâþâni)

eu sunt cel ce vã boteazã cu apã, dareste unul mai puternic decât mine carevã va boteza cu focul duhuluiºi vã veþi curãþi de pãcatul strãmoºesc(dar noi nu ne lepãdãm de pãcate neucidem între noi furãm violãm ºi nefutem sperând sã atingem puþinNirvâna cât sã ne simþim bine sã plutimprintre hoardele de îngeri de zei desfinþi sã stãm la masã cu ei sã bem dinmiedul lor ºi sã ne jucãm cu istoria)

*

ne plimbãm pe strãzi cerºetorii se roagãne roagã implorã, iar vocea îngeruluibubuieîn timpane ei sunt fiii ºi fiicele mele cuiîi veþi da mie îmi veþi da cui îi veþi luamie îmi veþi luaaºa cã ne baricadãm în casele noastrede frica sãrãciei de frica darului(centrul se miºcã (centrul semicºoreazã) plutim în derivã în timp ceejaculãm cuprinºi de extazie cuprinºide sevraj cuprinºi de supradozã(muzica e tot mai tare spaþiul e tot maistrâmt)celulele noastre ºi nucleii noºtri suntsingurul spaþiu intim)

nnnnn FLORIN BUZDUGAN

poeme

2ridurile sunt urma briciului pe faþanoastrã, zicea bunicul în nopþileinterminabile ale copilãriei

rãzboiul nu este decât o altã formã deiubire a Domnului faþã de noi(Domnul vine sub formã de ploaie defoc, ploaie de bombe asupra noastrãextremiºtii religioºi sunt îngerii ºiarhanghelii ce prevestesc a doua venirea luiIisus)noi trebuie numai sã ne rugãm, zi ºinoapte, la Domnul Dumnezeul nostru(pervertit este Domnul în caseleapostolilor sãi), iar duhul sãu – focul ce-iva pedepsi peinfideli – ne va ierta ºi va trece foc princasele noastre, lãcaºe ale suflului sãu,lãsându-ne vii ºi întregi

fiecare rid, sã nu uiþi, îmi zicea buniculmeu,este urma briciului pe chipul tãu, iarchipul tãu estedupã chipul ºi asemãnarea Sa

3ar trebui inventate cuvinte noi pentruceea cenu poate fi descris printr-un singurcuvânt:dermatita seboreicã — afecþiune aepidermei cauzatã de o ciupercã din floranormalã a epidermei devenitã reactivãastigmatism — afecþiune a ochilor încare un ochi subfocalizeazã iar efortulpicã pe ochiul bun

(am putea încerca vorbirea esenþializatãîn care sã epurãm vorbirea de balastsã numim ºi sã definim sugestia încurcãîn lipsa unei idei clare care sã rãzbatãurletul lupului spune multe pentruurechea celuilalt lupdar pentru om nu spune nimic concret)

(iar ziua)

blefaritã — inflamaþie a pleoapelor ºiînroºire a marginilor libere

(liber — un cuvânt care pentru mine celde acum areo cu totul altã semnificaþie decât minecel de acum 10 ani;închis în limbaj arbitrarul îºi spunecuvântul:alunecam într-o searã pe marginea nopþiiiar cerul înstelatîmi ghida paºii spre dezastru)apnee — oprire a respiraþiei în timpulnopþii : posibilitatea unui infarct/ stopcardiorespirator

(urletul lupului semnificã pentru urechealupuluipentru urechea omului nu)

înconiurat de atâtea reclame (atâteasisteme ºi coduri) mã dezagreg

(povestea nu are continuitate în cod areloc o eroare lipsa unui înþeles superiordat vieþiie tot mai pregnantã în cadrul acesteitextxiztenþe ideologizate)poanta: doriþi ceai sau cafea? „da, vã rog!”

be

letris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ã


lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

l ec

tu

ri

Ioan Suciu, Nãucul, EdituraAius, Craiova, 2018.

Romanul Nãucul începecu aducerea în prim-plan a protagonistului

numit Artemie, un personaj cu-fundat în lectura unui roman po-liþist, a cãrui desfãºurare epicã otrãieºte la cote maxime în timp ceîi þine locul vãrului sãu la un ate-lier de tatuaj. Lipsit de simþ prac-tic, cel puþin în acest domeniu,Artemie amânã clienþii reprogra-mându-i. Mic de staturã, vanitos,cu o privire fixã ºi corpolent, per-sonajul se aratã totuºi a fi agil,priceput, vioi. Seria sa de aven-turi neobiºnuite începe cu recu-perarea pisicii unei doamne, pecare i-o înapoiazã, fãrã ca citito-rul sã ºtie dacã pisica era sau nuacesteia.

Despre viaþa de familie a luiArtemie aflãm cã este cãsãtorit ºiîºi doreºte cu ardoare produsulunei firme care vinde „Aparatepentru calmare în cãsnicie” (p.8).Pentru a achiziþiona acest aparat,protagonistul bate la uºa adreseirespective ºi se supune unei pro-ceduri de dezinfectare înainte dea intra. De asemenea, trebuie sãpoarte ºi galoºi. Dupã aceastã ini-þiere, primeºte o cutie, în care, po-sibil, se aflã produsul, instrucþi-uni de folosire nu are, însã aflãmcã „funcþioneazã prin simpla pre-zenþã! / – A lui sau a nevestei? /– ªi-ºi!”.

Pe lângã parodierea vieþii decuplu, romanul ironizeazã ºi sta-tutul scriitorului de succes, dis-trugând cliºeul cu privire la presti-giul acestuia. Întâlnirea persona-jului cu scriitori celebri nu are locîntr-un cadru somptuos, la lansãride carte, prezentãri sau conferin-þe, ci pur ºi simplu dupã ce Arte-

Nãucul – un roman bizarmie traverseazã strada. Întâi esteacaparat de prezenþa primuluimare scriitor, apoi „apãru un altscriitor, mai mare ca primul” (p.11).Despre acest din urmã fabulos scri-itor aflãm cã se inspira de la o mã-tuºã, la rândul ei, femeia se inspiradin viaþã „mai precis din piaþã”(avea casa lângã piaþa satului).

Atitudinea acestui scriitor egrandioasã, el cugetã în mijloculstrãzii fiind claxonat cu furie demaºini. Surpriza de proporþii con-tinuã cu apariþia altor scriitori, iarprezenþa lor nu mai uimeºte, cidevine agasantã. Astfel, Artemiese refugiazã într-un mall pentru aurmãri un film, dar nici aici nu sca-pã de scriitori. Chiar ºi la garã înaºteptarea unui vãr, discuþia cuacesta este despre adresa unuiscriitor, cãruia vãrul are sã-i deaceva, deoarece locuia în satul dincare provenea scriitorul. Dupã ceîl conduce pe vãr unde era cazat,protagonistul este oprit de unnecunoscut, care îl roagã sã-l în-soþeascã într-un local ºi în moduimitor, persoana este tot „un marescriitor” (p.14). Din pãcate, prota-gonistul nu-l recunoaºte: „Nu-lcunoºtea fiindcã nu-l vãzuse nici-odatã; când scriitorul apãrea latelevizor, Artemie era cu spatelecãutând ceva sub pat, ºi când pri-vea la televizor se dãdeau reclameminute întregi. Dar era un scriitormare ºi în viaþã” (p.14). Parodie-rea prestigiului scriitorilor se ob-servã în aceste secvenþe în careironia ºi umorul îºi fac foarte binesimþitã prezenþa.

Absurdul situaþiilor continuãcu repararea broaºtei unei uºi, darînainte de a fi remediatã defecþi-

unea la lãcãtuº, Artemie este su-pus unui chestionar, în care esteîntrebat dacã locuieºte la blocsau la curte, dacã are maºinã, sepun întrebãri despre rude ºi de-spre bãtãturile din palmã. Dupãce problema e rezolvatã în atelierde cãtre femeile care lucrau calãcãtuº, personajul are posibili-tatea ca în locul plãþii sã partici-pe ,,activ la conferinþa privindprevenirea cãderii urechilor”(p.25). Este vorba de o conferin-þã atipicã, care îºi propune sã lã-mureascã toate întrebãrile, deºinu se expune nimic, iar întrebãri-le vor fi ºi ele la fel de absente.

Ciudat este ºi ataºamentul luiArtemie faþã de o maimuþã verde,pe care o cumpãrã dintr-un ma-gazin de jucãrii. Omului de la me-trou îi pare cã maimuþa ar fi„odrasla” (p.32) personajului ºi îicere sã îi asigure cãlãtoria ºi ei.Mult mai ciudat este cã acasã,maimuþa prinde viaþã ºi, iritatã deatingerile ºi smotocelile persona-jului masculin, trece la amenin-þãri ºi ordine. Fiind atât de aca-parat de prezenþa acesteia, Arte-mie trebuie sã pãrãseascã locuin-þa, deoarece soþia sa nu înþelegenoua situaþie. Idila dintre maimu-þã ºi personaj continuã cu noi în-tâmplãri, dar pentru o scurtã pe-rioadã, dupã care maimuþa va dis-pãrea definitiv.

Cu toate acestea, cele mai pal-pitante peripeþii ale vieþii lui Arte-mie încep dupã ce este restruc-turat. Fiind forþat de împrejurãri,se angajeazã la firma unui fostcoleg de ºcoalã, Stamate, firmãdespre care nu ºtim exact cu cese ocupã. Incapabil sã o admi-

nistreze ºi autocaracterizându-sedrept ,,tãntãlãu” (p.68), Stamate,ºeful, îl va supune pe protago-nist unor serii de încercãri limitã,cele mai multe fãrã sens, prezen-tate cu ironie ºi replici demne deteatrul absurdului.

Una dintre numeroasele sceneabsurde este cea cu înotul ºefuluipe ciment, la marginea unei pisci-ne. Absurdul continuã cu apariþiaunor doctori, care cer sfatul luiArtemie cu privire la îngrijirile pecare trebuie sã le ofere pacientu-lui cu fracturã, cãruia vor sã-ipunã piciorul în ciment folosindu-se de un cancioc ºi o sfoarã gãsi-tã la întâmplare. Aflând cã trebuiesã punã piciorul rãnitului în ghips,medicii fug de la faþa locului încãutarea celor necesare.

Trecerea de la un episod la al-tul se face fãrã coerenþã, fãrã ologicã a întâmplãrilor, deoarecedimineaþa ºeful îl cheamã pe Arte-mie ,,sã-l asiste la gimnastica deînviorare” (p.136), care constã înexerciþii frenetice, adevãrate acro-baþii de circ, pe care ºeful trebuiesã le execute ascultând instrucþi-unile de pe un casetofon. Tabloulexecuþiei exerciþiilor este unulcaraghios prin nereuºitele ºi in-sistenþele personajului. Totulculmineazã cu ºeful care se arun-cã pe geam. Acesta vrea sã res-pecte exact toate miºcãrile ceru-te de pe înregistrarea pe care oascultã ºi cade într-un tomberon,fiind adus în locuinþã cu tot cutomberon de doi gunoieri.

Aceºtia urmeazã ºi ei sã fiearuncaþi pe geam de garda per-sonalã a ºefului, iar lui Artemie ise dã o pedeapsã mai neobiºnui-

tã, este aruncat la raþe, care îl tor-tureazã cu ciocurile lor ascuþite.Pentru ca pedeapsa sã fie ºi maimare, Artemie este þinut de cei dingarda de corp a ºefului cu capulîn jos în imposibilitatea de a res-pira. Eliberarea personajului seproduce precum în filmele de ac-þiune cu ajutorul intendentului,care îl loveºte pe agresor în capcu o lopatã. Dupã acest episod,ºeful cere din nou sã îl vadã peArtemie.

Încercând sã surprindem oimagine de ansamblu, se poateobserva atmosfera kafkianã, carese compune din secvenþe haluci-nante, groteºti, generând o per-spectivã care îmbinã tragismul ºicomedia într-o naraþiune fragmen-tarã. Aceasta implicã un parcurslabirintic dominat pe alocuri decruzime, alienare, dialoguri ilogi-ce, rupte de context, care potstârni râsul, dar care dau ºi degândit prin alcãtuirea neobiºnui-tã, rupând lanþul confortabil al cli-ºeelor care ne dominã existenþa.

nnnnn Cristina Gelep

Mihai Ghiþulescu, Idei & is-torii. Cartea mea despre cãrþilealtora, Craiova, Editura Aius,2018, 280 p.

Mihai Ghiþulescu citeº-te mult; atât de multºi de divers încât nu

doar cã îºi permite sã publice con-stant cronici de carte, ci le mai ºiadunã, din când în când, în câteun volum. Textele lui – pentru cãaºa le zice, ferindu-se sã le intro-ducã într-o categorie anume –sunt vii, fie cã „toacã mãrunt”sau muºcã, fie cã sunt liniºtite saustrigã în gura mare. De fapt, tex-tele lui Mihai Ghiþulescu sunt cael – te pot face sã râzi, te pot ener-va, dar de fiecare datã te surprindprin observarea detaliului carescapã multora. Îmi permit atâteasubiectivisme, pentru cã, la rân-dul lui, autorul dã dovadã desubiectivism (asumat, e drept) înscrierea cronicilor sale despre„cãrþile altora”. Îºi aminteºte decopilãrie, de vizita la MuzeulMuncitorilor Ceferiºti ºi Petroliºtisau de imaginea lui Ion Raþiu,care în 1990 îi pãrea „un personajdintr-un film american rãtãcitprintr-un film românesc” (p. 214).Când se simte exasperat de com-paraþii total forþate ale unei au-toare, afirmã: „mã gândesc cã ºieu am ceva în comun cu DinuBrãtianu: amândoi bãrboºi, fiii

cartea matrioºka – despre „idei ºi istorii”mai mult sau mai puþin recente

unor ingineri ºi mai bãrboºi” (p.231); alteori, subiectivismul sãucapãtã nuanþe… contrafactuale– „am zis de mai multe ori cã, dacãaº fi trãit în interbelic, cred cã aºfi devenit, pânã la urmã legionar(cum am zis cã, sub Ceaºcã, poa-te aº fi fost turnãtor)” (p. 81).

Lumea cãrþilor lui Mihai Ghiþu-lescu este complexã; de la OliverJens Schmitt la Vintilã Mihãilescu,de la Robert Kaplan la Dan Alexeori de la Lucian Boia la TeodorBaconschi, acesta pare a încercasã înþeleagã diversitatea lumii încare trãieºte prin diversitatea lec-turilor sale. Doamnele sunt o pre-zenþã constantã, Alina Mungiu-Pippidi, Constanþa Vintilã-Ghiþu-

lescu sau Ioana Pârvulescu fiinddoar câteva dintre ele. Este clar cãpe unii autori îi admirã fãþiº (Stejã-rel Olaru – „cartea anului, dece-niului…”), dar se opreºte ºi asu-pra unor personaje care, în încer-carea de a intra în galeria scriitori-lor/istoricilor/editorilor etc., eºuea-zã lamentabil (Bogdan Bucur –„cartea de tinichea a unui Cente-nar ratat”). Sunt ºi texte scrise pemargine unor cãrþi, precum cea alui Jan-Werner Müler despre po-pulism, care trãdeazã formaþia ini-þialã a autorului recenziei – aicichiar este vorba de o recenzie –precum ºi „zilele tinereþii” petrecu-te prin biblioteci. Când „îi plesneºtevreo glandã” (expresia îi aparþine),numai în pielea recenzatului sã nufii (de data asta sunt prudent ºi nudau exemple). Cãrþi academice,note de cãlãtorie, volume de inter-viuri sau jurnale îºi fac loc, unaîntr-alta, ca în pãpuºa din titlu, încartea despre „idei ºi istorii”; celemai multe dintre ele sunt cãrþi desau despre istorie, o istorie recen-tã, care uneori coboarã chiar pânãîn timpul fanarioþilor. O notã per-sonalã a cronicilor sale este umo-rul, cartea sa fãcându-te sã zâm-beºti adeseori, ca atunci când, înIstoria comunismului prin bancu-rile epocii, afli cã „autorul nu-lpomeneºte pe Bulã (în Index, lo-cul sãu ar fi fost între Bukovski ºiBulgakov)” (p. 71).

Deºi am petrecut mult timp cuMihai Ghiþulescu în ultimii ani,am rezistat ispitei de a cãuta dataapariþiei textelor în periodice pen-tru a vedea în ce mãsurã stareasa de spirit a influenþat arheolo-gia scrisului. Textele sale se ci-tesc uºor, sunt accesibile ca stil,autorul publicându-le probabilatât pentru specialiºti, cât ºi pen-tru cititorii pasionaþi de culturãistoricã. Lecturate legat, în vo-lum, acestea transmit ceva din

arta recenzãrii, a scrierii croniciide carte.

La final, aº cita din Nota cedeschide volumul… „Uneori amfost prea al dracu’, alteori am fostprea moale. Uneori am fost preaîncâlcit, alteori am fost prea cape uliþã. Oricum, mã reprezintã.”(p. 7). Da, îl reprezintã; atât cascriitor/cititor, cât ºi ca om.

nnnnn Liviu Marius Ilie

Vioara Bara – Penultima poartã - spre cerul dinlãuntrul meuFoto credit: MAC


lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

nnnnn ION MUNTEANU

Tatiana Jilavu se exprimãprin excelenþã, aºa cumne-au demonstrat-o ex-

poziþiile sale din ultimii ani, într-osuavã risipã de culoare; peisajeleîn ulei, portretele, compoziþiile mo-derniste, inefabile, acuarelele, pic-tura pe sticlã alcãtuiesc universulsãu predilect, în care ne conducecu generozitate, dãruindu-ne bu-curia pe care o are în timpul crea-þiei, dar ºi în momentul receptãriimesajului fiecãrei opere în parte.ªi aceasta întrucât expoziþiile pic-toriþei Tatiana Jilavu sunt adevã-rate modele de dãruire, de modes-tie ºi de bun gust. Însã culoareapare a nu exprima întru totul sen-timentele artistei, de vreme ce, iatã,recent a publicat la Editura Aiusdin Craiova cea de-a treia sa car-te, intitulatã Mozaic 2n@ (2018).Un volum interesant, ce cuprindetexte ºi... pretexte de a ni se prezen-ta aºa cum este, un pictor bântuitdeopotrivã de culoare ºi de cuvânt.

Volumul, pendulând întreeseisticã, jurnal intim ºi jurnal decãlãtorie, ca obiect este o reuºi-tã: condiþii grafice de excepþie,coperte atrãgãtoare, fiecare textcuprins în el fiind însoþit de câteun desen, dar ºi de reproduceriîn culori vii, uneori mai tari, al-teori calde sau pastelate, ale unorpicturi personale. Însã cartea estefrumoasã ºi prin conþinut, fãcân-

de ce scrie cel care scrie?dar cel care picteazã, de ce scrie?

du-te sã te întrebi de ce a alesTatiana Jilavu sã se „justifice” ºiprin verb, de vreme ce o face (ad-mirabil, cum spuneam) pe ºeva-let, cu penelul?

La un mod general, întrebân-du-ne de ce scrie cel care scrie?am putea sã ne dãm mai multe rãs-punsuri: dintr-un prea plin sufle-tesc, din nevoia de recunoaºteresocialã, unii poate pentru banietc. Însã aveam nevoie de rãs-punsuri aplicate, în cazul pictori-þei noastre stabilite de mulþi aniîn Spania, pe care nu le-am fi gã-sit decât în propria ei carte. ªideducem cã în primul rând scriedin dorul pe care îl are tot timpulde þarã ºi de români, plecatã fiindde-ACASÃ, „indiferent cât depufoasã e pâinea strãnilor”. (Dealtfel, unul dintre volumele ei an-terioare, publicat tot la EdituraAius, în 2017, chiar aºa se intitu-leazã: Cãlãtor cu d@r...) Descri-ind o cãlãtorie luxuriantã prin Eu-ropa, cu amãnunte pe care numaiochiul pictorului le poate surprin-de, la un moment dat autoareascrie: „Mi-e dor de þara mea, sã-ivãd câmpiile; mi se pare cã totulseamãnã ºi gândesc cã ar trebuisã nu existe frontiere ºi bine-ar fica toþi sã vorbeascã aceeaºi lim-bã, þinând cont de faptul cã viaþaºi preocupãrile sunt aceleaºi pre-tutindeni, mai ales pentru cei care

muncesc” (p.45). Iar melancoliao trimite în anii copilãriei, figurileeuropenilor întâlniþi în aºezãrilelor bine gospodãrite, mai ales ru-rale, amintindu-i de propriul bu-nic, mereu „cu sapa pe umãr ºigeacul cu merinde”...

În al doilea rând, Tatiana Jilavudescoperã în textele ei autorefle-xive magia cuvintelor, puterea lorîntemeietoare, demiurgicã aproa-pe, de reclãdire a unor lumi demult apuse. „Cine nu-i impresio-nat de cuvânt?”, se întreabã ºine întreabã pictorul care simtenevoia sã scrie. (p.61). „Arta con-versaþiei, dialogul, dezbaterile,discuþiile, negocierile, toate au labazã puterea ºi magia cuvântu-lui” (p.64). Continuând argumen-tarea, descoperim ºi al treileamotiv pentru care Tatiana Jilavuscrie: prin cuvânt, ea se apropiede divinitate: „Am sã-mi pictezgândul din iris ºi mâine voi cereumilinþã ºi iertare ºi înþelegere ºiputerea de-a face voia Ta” (p.71).ªi tot astfel îºi explicã ºi ce neîndepãrteazã de divinitate: „Dintot ce ne împiedicã efectiv sã-Lcãutãm pe Dumnezeu, cel maigreu de biruit sunt prejudecãþileintelectuale ºi revolta moralã.Ambele exprimã sentimentul defricã, cel mai mare duºman al ade-vãrului...” (p. 136)

Tatiana Jilavu scrie ºi din ne-

voia de a se apropia de cei dragi,plecaþi nu însã temporar, ca ea, înþãri strãine, ci într-o lume desã-vârºitã: „Am mai multe sufletedragi dincolo decât aici. Mi-a rã-mas doar amintirea lor ºi câtevateancuri de epistole pe care letezaurizez precum nestematele, laloc sigur. Uneori îmi fac curaj ºile mângâi, mai deschid la întâm-plare câte-un plic ºi mi se pare cãdistanþele ºi timpul nu existã, ºicã ceva din noi a rãmas neschim-bat, indiferent de anii ce-au tre-cut ºi ne-au despãrþit. Cine zicecã oamenii mor definitiv?” (p.73).

Scrie ºi pentru a ne mai des-creþi frunþile, amuzându-ne cuanecdote ale locurilor pe care leviziteazã: „În Cadiz nu le placemunca, s-a dus vestea... Femeileau fãcut o manifestaþie cu pan-carte pe strãzile oraºului: Vrem jo-buri, vrem locuri de muncã pen-tru bãrbaþii noºtri! În spateleacestora bãrbaþii demonstreazã ºiei, cu alte pancarte: Nu le luaþi înseamã pe femei, sunt bete criþã!”(p.85). ªi tot sorescian, autoareaîºi propune sã ne þinã la curentcu unele schimbãri de paradigmãale lumii. Aºa aflãm cã satul Mi-jas, tot din Spania, se reprofilea-zã: Agricultorii (75 la sutã) „ºi-aupus bateriile când ºi-au dat sea-ma cã e mai rentabil sã faci banialtfel, inversând prioritãþile”.

Adicã sã lase agricultura ºi sã seapuce de turism. Astfel, mãgariiobiºnuiþi cu munca, acum suntîmpodobiþi frumos, au cãpãtatnumere matricole ºi s-au trans-format repede în burro taxi, înaºteptarea turiºtilor (p.88).

Pentru aceste motive ºi pen-tru multe altele, spre folosul nos-tru, Tatiana Jilavu a ales sã con-tinue ilustrarea frumuseþilor lumiiºi pe pânza albã a foii de carte.Iar despre aceastã deja aºezatãpreocupare a ei, ca ºi pictura, secuvine a-i da întâietate maestru-lui Vasile Buz, care i-a fost ºi das-cãl la Liceul de Muzicã ºi ArtePlastice din Craiova: „Textele einu sunt procese verbale în caresunt consemnate amintiri, fapte,întâmplãri, ci altceva. Felul cumconstruieºte fraza, cum o colo-reazã, demonstreazã cã autoareaºtie sã foloseascã epitetele, me-taforele... În exprimarea ei se vedeºi calitatea artisticã a scriiturii.”(Postfaþã la volumul Am@r, Edi-tura Arves, Craiova, 2016).

Patriarhul poeziei din Ol-tenia, Florian Saioc flu-turã un steag ºi pune în

contul aniversãrii sutei de ani dela Marea Unire unul dintre celemai vibrante ºi mai valoroasevolume de poezie patrioticã aleultimelor trei decenii ale literatu-rii române: „La centenarul MariiUniri” (Târgu-Jiu, Editura Mãias-tra, 2017). La cei 89 de ani ai sãi,poetul (fost coleg al lui NicolaeLabiº la ªcoala de Literaturã „Mi-hai Eminescu”) este dintre scrii-torii Olteniei actuale cel mai apro-piat ca vârstã de acest evenimentistoric capital al României seco-lului al XX-lea. Ideea poeticã nu-clearã este aceea a României re-întregite. Avem aici, trebuie s-ospunem, o deosebit de interesan-tã, memorabilã poziþionare: „toþisuntem în fiecare/ ºi pe drept amhotãrât:/ nu vrem România Mare,/ci întreagã, doar atât!” („mãrun-þeala”).

Nu existã volum coerent ºioperã unitarã în absenþa unei ideilirice articulatã pe o tensiune vi-brantã modelatoare. Tensiunea li-ricã modelatoare a cãrþii de faþãconstã în zbaterea ºi compulsivi-tatea angajãrii discursive a euluiîn apãrarea, impunerea, promova-rea, sensibilizarea, conºtientizarea,ºi responsabilizarea în legãturã cuidealul României reîntregite. Sub-secvent, tensiunea liricã generea-zã o viziune ºi un proiect poetic.Viziunea este împlinirea Românieireîntregite. Proiectul douã axe.Prima axã o constituie apãrareaRomâniei în configuraþia actualã.Pe acest curs se înscrie, spre exem-plu, poemul „Baladã pentru Tran-silvania”. În legãturã cu acestpoetul precizezã a) cã este scris în

un steag pentru România-ntreagã1986 „imediat dupã apariþia falseiistorii budapestane”, a „istorieiTransilvaniei” (publicatã la Buda-pesta în 1986), b) cã varianta cu-rentã are mici modificãri ºi c) cã, înesenþã, versurile n-au nimic ºovin,fiind „o invitaþie la înþelegere prinadevãr ºi raþiune” (p. 121).

Þara trebuie apãratã de mic-ºorare, de mãrunþire ºi de schim-barea de hotare, cãci ea se aflã„între imperii” („jalbã”). Care aupus pe roatã pe Horia ºi Cloºca(„bornele”) sau care au fost evo-cate de Mihai Eminescu în bine-cunoscutele versuri „De la Nis-tru pân’ la Tisa/ Tot românul plân-su-mi-s-a” (preluate intertextualîn „poveste”). Argumentul prin-cipal al rãmânerii între hotare îlreprezintã întâietatea pe acestteritoriu: „eu am aici întâiul dreptde soare/ (...)/ eu am gândit aiciîntâiul gând/ (...)/ iar trupul mucu glia se întrupã/ sã doarã cândstrãinu-ar vrea s-o rupã” (întâ-iul”), „suntem aicea cei dintâi” („ºidacã ar fi”), „iubiþi români, aveþiîntâietatea/ uniþi-vã ºi nu predaþiCetatea” („manifest”). Al doileaargument îl formeazã „bornele”:„Cetatea Albã ºi de Scaun (...)/acestea în istorie sunt borne”(„bornele”). Tot ca borne suntevocaþi marile personalitãþi isto-rice de la Gelu ºi Glad pânã la eroiide la Mãrãºeºti („bornele”, „inex-pugno”, „eroica pildã”).

A doua axã din proiectul lirical României reîntregite o alcãtu-ieºte promovarea adevãrurilorunitãþii ºi continuitãþii tuturorromânilor, atât în interiorul tãriicât ºi în teritoriile reîntregitoare.Întâia lemã este românitatea depe cele douã maluri ale Prutului:„e România þara/ în care m-am

nãscut/ ºi dincoace de Prut/ ºidincolo de Prut” („nu-i greu sãne dãm mâna”). Pe ambele maluriale Prutului trãiesc români: „se-aude-n Cernãuþi?/ se-aude-n Chi-ºinãu?/ se-aude-n Ismail? Seaude./ (...)/ avem cu toþi aceeaºilimbã/ (...) suntem fraþi ºi suntemrude” („chemare în grai moldo-venesc”). Pentru a dezamorsaminciuna cã dincolo de Prut arexista o limbã moldoveneascã, înmod conex se accentueazã [laadresa unor „academicieni carese fac cã nu ºtiu (...) ce înseamnãlimbã, grai ºi dialect” (p. 55)] cã„moldovenii sunt români” ºi cãei, vorbind în grai, vorbesc defapt limba românã, un grai al aces-teia. În mod simbolic, cei de din-coace de Prut vorbesc ºi grãiescmoldoveneºte: „noi grãim ca mol-doveni,/ cã graiul ni-i moldove-nesc” („ce-I adevãr ºi ce-I min-ciunã”), „o limbã moldoveneas-cã nu existã” („colindã pe Prut”).De asemenea, pe ambele maluri alePrutului existã o istorie unicã cu„borne” de personalitãþi [„strãmo-

ºii noºtri-ntregitori” („ultima do-rinþã”], locuri sfinte ºi cetãþi. Celedouã axe ale poiectului liric con-duc cãtre viziunea României între-gite. Dar pentru atingerea idealu-lui „noi trebuie sã ne dãm mâna/români, nu este altã cale” („predi-cã”), „unirea þãrii-o facem numainoi” („crede”). Cei de peste Prutsunt chemaþi: „veniþi la Româniamamã”/ (…)/ nimic mai sfânt nu-Ica-ntregirea/ acestui neam, fraþi ºisurori” („ultima dorinþã”).

Deºi reîntregirea este în apa-renþã în sufletul tuturor, pe celedouã maluri ale Prutului este len-toare: „de unde, oameni buni,/ deunde oare/ atâta somnolenþã, leneºi lentoare?” („visare”). Pare cãn-ar exista scontatul entuziasmpentru reîntregire în special lapoliticienii fãrã conºtiinþã naþio-nalã ºi fãrã caracter. De aceea, seadreseazã divinitãþii: „Adã-mi,Doamne, înapoi/ Basarabia laþarã!” („rugãciune”). Apoi, eul li-ric se îndreaptã cãtre cei ce nu seridicã la înãlþimea moralã a idea-lului: „ruºine sã vã fie/ ºi vouãdar Fii de Românie/ staþi despãr-þiþi demult” („frãþia”). Speranþaeste în tineri ºi-n femeile din Ba-sarabia: „dacã bãrbaþii nu au sân-ge-n vene/ s-o faceþi voi (reîntre-girea, n.n.)/ femei basarabene”(„toamnã româneascã”). Acum,eul liric îºi anticipeazã sfârºitul:„mi se schimbã frunziºul/ multezile nu mai am” („una cu pãmân-tul”). Îndurerat, energia finalã ºi-oinvesteºte într-un testament pen-tru reîntregire: „iubiþi români, vãlas îndemnuri scrise” („mani-fest”), „tot neºtiut de nimeni dedouã ori aº vrea/ sã mor întâi caom pe urmã ca poet” („alt fel detestament”). Dacã pe pãmânt re-

întregirea nu este posibilã în tim-pul vieþii sale, eul liric o va realizasui generis acoperit de pãmântulþãrii, cãci pãmântul românescpoartã în sine România-ntreagã.Se adreseazã iubitei: „iubito, n-amvenit sã te alint/ (...)/ iar dacã þaranu vom fi în stare/ s-o întregimaºa cum se cuvine/ sã ne luãmmormintele-n spinare/ ºi-n moar-te sã ne-ascundem de ruºine”(„ne vom numi”). Astfel, în pã-mânt vor fi una cu pãmântul þãrii:„l-am simþit sub talpã vara/ toam-na, iarna, primãvara/ acum am sã-lsimt pe mine/ am sã simt cã ºi eu-sþara” („una cu pãmântul”).

Poate poezia patrioticã nu ca-dreazã cu inducþiile canonice alepostmodernismului. Poate cãnotele grave ale patriotismului numai gãsesc rezonanþã plenarã încititorul de astãzi. Poate cã uneleinflexiuni ºi curbe metaforice pa-triotice par a fi fotografiate pecalea feratã a liricii de mai demult.Poate cã poezia patrioticã nu maiintrã pe magistralele liricii con-temporane. Sigur este însã cã vo-lumul de faþã are o construcþieimpecabilã: are o idee liricã binedefinitã ce se desfãºoarã într-otematicã bine închegatã ºi caregenereazã irepresibil un gând re-flexiv asupra problematicii. Din-colo de aceasta, cartea este o lec-þie de rulare cu dexteritate a rimeipe care n-o mai întâlneºti uºor înziua de azi. Lectura este per an-samblu reconfortantã: cartea seciteºte cu încântare, cãci este ofluturare de steag pentru con-ºtiinþa noastrã naþionalã.

nnnnn ªtefanVlãduþescu


lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

l ec

tu

ri

Anamaria Bancea, Restituirea,Colecþia Postmodern, Editura CruxPublishing, Bucureºti, 2017

Nãscutã la 14 iunie 1971,Anamaria Bancea estede profesie arhitect, a

publicat o serie de articole în re-viste de specialitate americane ºilocuieºte de câþiva ani în StateleUnite ale Americii. Dragosteapentru literaturã vine din parteabunicii sale, profesoarã de limbaromânã, iar pasiunea pentru scrisºi-a descoperit-o de pe vremeacând era elevã.

În 2017, debuteazã cu romanulpostmodern Restituirea, ce vinedupã o serie de schiþe, povestiri,precum ºi articole de analizã lite-rarã. Acþiunea romanului prindecontur în urma unei cãlãtorii cuautobuzul, dupã ce autoarea ob-servã patru oameni ce pot repre-zenta cele patru puncte cardinale,deoarece aparþin unor lumi totalparalele, dar care se intersecteazãtotuºi într-un mijloc de transportal Bucureºtiului canicular din zile-le noastre. Este vorba despre Eu-genia Pamfil, Mihnea Anasthases-cu, Mioara Hristu (Mimi) ºi DorinCîrþea (Dodo).

Restituirea adevãratelor valori

Personajele sunt unite prinlegãturi de familie dintre cele maiîncurcate, dar sunt expuse mi-nuþios, atent, admirabil de nara-toare. De pildã, Mimi este orgi-narã din zona Olteniei, dintr-unsat al cãrui nume stârneºte amu-zamentul, iar limbajul sãu estespecific regiunii, folosind înde-osebi perfectul simplu. În con-strucþia personajelor, naratoareafoloseºte registre lingvistice

care alcãtuiesc universul socialal fiecãruia dintre ele, de la „pe-dant”, „confidenþial” la „nasoa-lã”, „kinky” sau „salata de biof”,„ghivetã”.

Cartea este alcãtuitã din 13capitole cu titluri rezumative.Doar citindu-le, îþi poþi da seamace urmeazã sã se întâmple în ur-mãtoarele pagini. Nu acelaºi lu-cru se poate spune însã ºi de-spre titlul propriu-zis al romanu-lui, Restituirea, deoarece nu lasãloc de nicio interpretare. Nu poþianticipa care este subiectul înjurul cãruia se învârte acþiunea.Poate foarte bine sã fie vorbadespre o maºinã, despre niºtebani, despre o casã ori despre omoºtenire. Titlul intrigã, ceea ceface ca lectura sã fie ºi mai „sa-vuroasã”, deoarece cititorul vatrebui sã aºtepte, sã descoperesingur care este motivul ce îi vaaduce laolaltã pe cei patru necu-noscuþi din autobuzul 300, prinprisma doamnei Aurelia Puchiciºi a avocatului Vasile ValentinCruþescu – Drãghici.

Autoare are puterea de a tetranspune cu exactitate în atmo-

sfera toridã a Bucureºtiului, deparcã ai fi tu însuþi unul dintrepersonaje. Apoi, prin imaginilespectaculoase desprinse din de-scrierile nu foarte ample aluneciîntr-o atmosferã de basm în carevalsul cu unica iubire te cutre-murã încã ºi trãieºti emoþiile oda-tã cu doamna Puchici. Acest per-sonaj are darul de a îmbina pre-zentul cu trecutul într-o manierãdeosebitã. Pur ºi simplu, aminti-rile încã vii, neclintite din min-tea ºi sufletul femeii te fac sãoftezi, sã reacþionezi, sã lãcrimeziîncã dinainte de a observa cã ºipersonajul are întocmai aceleaºimanifestãri.

De asemenea, romanul puneîn luminã ºi un adevãr valabil înafara paginilor sale. Oamenii cul-tivaþi, care ºtiu despre ce estevorba în lume, îºi ºtiu locul ºi nudau curs provocãrilor, discuþiilorsau acþiunilor ce nu îºi au rostul,ca Eugenia sau Mihnea. La polul

nnnnn SILVIU GONGONEA

Anca ªerban, Cineva din afa-ra lumii, Editura Aius, 2018

C ineva din afara lumii,de Anca ªerban, esteun debut ale cãrui mize

se regãsesc în poetica eschivei,a fragmentarului ºi a evanescen-þei, a unei obnubilãri programati-ce la capãtul cãreia se încheagãfilmul unei cronici intime redatprin retina exersatã cu irizãrile ab-sconsului ºi mai puþin cu cele alerealului. Deºi textele lasã de mul-te ori impresia unei poziþionãri în-tre spectacolul mundan ºi cel in-terior, precum un tampon întrecontrastele abil atenuate. O indi-cã ºi titlurile celor trei pãrþi alecãrþii, „I. Ziua fãrã nume”, „II.Femeia din apã” ºi „III. Convul-

scalpel discursiv ºi estetizãri zensia umbrei”, ce devin interfeþeleunui univers personal dedublatsau, mai curând – ni se creeazãimpresia – strãbãtut de o instan-þã (de)reglatoare „de parcã cine-va din afara/ lumii ar fi strâmbatconturul” (convulsia umbrei).Poemele poartã pecetea insolitã-rii, ca aºezare în durata percep-þiei, cãpãtând o fluiditate descrip-tiv-senzorialã, în ciuda derapaje-lor onirice controlate, a jocurilorautoironice ºi (mimat) patetice,pentru cã autoarea se dovedeºteun regizor iscusit al discursurilorîntretãiate, reciclate, unificateîntr-o familiaritate indusã de oordine textualã aproape incanta-torie prin precizia cezurii: „amspus trebuie sã-mi las pielea/ sãrespire prin despicãturile adânci/în care aerul îºi varsã miresmeleºi bancurile/ de peºti coloraþi// sãnu mã risipesc în imagini ondula-torii/ în întrebãri ºi atingeri strãi-ne/ în limitãri ºi stãri de luminã/ eposibil ca într-o zi/ derapajul sãaibã un sens” (trebuie).

Într-un fel, poemele plãtesctribut unei acuitãþi perceptive ºi

unei de-cuplãri de tip colaj pespaþiile tot mai reduse ale textu-lui, corespondentul senzitiv fiindpielea, motivul axial al volumuluiºi suprafaþa desemnatã sã preiatoatã tensiunea alienantã: „aº ficrezut cã pielea ruptã-n/ fâºii rã-mâne vie cã pãstreazã mirosulacela de soc proaspãt/ cules”(ziua fãrã nume), „nu credem însânge ºi/ nici în resturile de pielelãsate deloc/ involuntar pe po-dea” (despre cãdere) sau „mã dordinþii de la socata mamei/ acidãºi obositor de dulce/ o simt înpiele ºi în lipsã/ în ceas ºi în ochi/în toate fotoliile îmbrãcate/ înmãtase/ pe toate paturile de scân-duri/ de care mi-am legat pãrul/fir cu fir cu fir cu fir/ atât” (înno-dare). Atât îºi propune sã prindãºi poeta în ancorele reflexivitãþii,ale acestei autoscopii zen, chiarºi acolo unde este vorba despreo situare post-factum într-unscenariu amoros eºuat: „îmi de-cupam un zâmbet/ cu care sã teîntâmpin atunci/ când ai sã viipoate pentru/ ultima oarã// simtîncã acel aer de cruzime/ contro-

latã urmele de pantofi/ de pe pe-rete apa din vazã obositor de sti-cloasã tãcerea/ de pe canapeainerþia scrinului/ din antreu greu-tatea lui/ istoria atingerilor nicio-datã apãsate” (lângã perete).

În puþinele locuri unde esteexploratã cu mai multã hotãrârefeminitatea, când poeta afirmã„am curajul sã scriu despre minefemeie/ ºi sã mã îngrop pe minecopil” (casã fãrã pereþi) sau „îmiport ciorapii albaºtri ºi arãt cã sunt

vie/ mã imaginez Giuditta luiKlimt” (24 martie), spaþiul pro-tector al recluziunii este abando-nat, poemele sunt inundate devoluptatea unei îndrãzneli fireºti,creându-se un acord nebãnuit cusubstratul angoasant: „am înce-put sã scriu agreabil/ despre ago-nie ºi lãcrãmioare/ stau în mineca într-un pahar/ întors cu guraîn jos/ la douãzeci ºi ºapte de ani/sângele înseamnã altceva/ iluzii-le nu supravieþuiesc/ întins pecruce golul rãmâne gol/ oricât deaproape” (sub lentile).

Anca ªerban nu scrie o poe-zie a tensiunilor, ci, din contrã, eacautã calmul meditativ dispersatîntr-o existenþã diafanã, tendinþãcare, trebuie sã o recunoaºtem,devine factorul unificator, adie-rea globalizantã ce electrizeazã ºicele mai adânci ºi îndepãrtate stra-turi ale limbajului, într-un modartificios, pe alocuri, ce-i drept,dar atât de eficient pe spaþii în-guste, de crizã, aºa cum gãsim înmetafora mâinilor ca destin: „mâi-nile mici/ poartã-n ele/ gropile celemai adânci” (serpentine).

ocheanul întorsocheanul întors

În numãrul 3-4 al revistei Bu-covina Literarã la rubrica Croni-cã literarã regãsim un text al luiIon Holban despre poezia optze-cistã, care aduce în prim plan doipoeþi optzeciºti reprezentativi,Traian T. Coºovei ºi Aurel Dumi-traºcu. Poezia lui Traian T. Coºo-vei se caracterizeazã prin tehni-ca de semnificare, „este un poemdespre poem, vizând nu totdeau-na (numai) ironic o concepþie asu-pra poeziei, conform cãreia ea seconfundã cu ornamentul stilis-tic”. Pe de altã parte, poezia lui

Aurel Dumitraºcu are în centrutema memoriei vãzutã ca „oglin-dã care reflectã ºi minte, care con-tinuã ceea ce poetul însuºi scrie(...).” De asemenea remarcãm larubrica Poesis trei voci lirice dis-tincte care atrag atenþia: MarianDrãghici, ªtefan Bolea ºi SterianVicol. La rubrica Reflux Alexan-dru Ovidiu Vintilã surprinde ma-niera de abordare a chestiunii eli-telor a sociologului bucovineanTraian Brãileanu. Iar spre finalulrevistei la rubrica Jurnal de cã-lãtorie, Marius Chelaru continuãimpresiile de cãlãtorie din Þarasoarelui rãsare, purtându-ne prinseducãtorul oraº japonez Kyoto,prezent ºi în cãrþile lui YasunariKawabata. (A.ª.)

opus, cei pentru care aparenþaconteazã se cred superiori dintoate punctele de vedere, iar înacest sens, cel mai elocvent exem-plu este personajul Dodo, cel cu„picioare lucrate”, „muºchi so-lizi” ºi „pãrul vopsit cu o periuþãde dinþi, astfel încât doar câtevafire albe la tâmple sã-i dea un aerintelectual” (pg. 41). Nu în ulti-mul rând, un fir romantic se îm-pleteºte din povestea Eugeniei ºia lui Mihnea, perechea antiteticãce funcþioneazã dupã principiulatracþiei contrariilor.

Romanul postmodern Restitui-rea de Anamaria Bancea lasã oamintire plãcutã ºi de impact asu-pra cititorilor, datoritã numeroase-lor idei precum anularea contra-dicþiilor, destinul, optimismul etc.Mai este, bineînþeles, finalul des-chis, lãsând libertatea de a conti-nua povestea implicându-ne emo-þiile, trãirile personale, exact cuma procedat ºi autoarea.

nnnnn Daniela Ghiþã

Ioana Bãtrânu - Interior melancolic. Foto credit: Vasile Gheorghe


viori celebre – secrete de sonoritate (III)

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

Violoniºtii celebri, cândîncearcã o vioarã, seorienteazã prima datã

asupra sunetului, adicã asupracapacitãþii de a transmite sune-tul. ªtim cã vioara n-are voie sã„ºmechereascã”, de aceea încear-cã îndeosebi frumuseþea sunetu-lui. Formeazã un sunet de aºanaturã încât corzile sã vibreze ºidupã ridicarea arcuºului. Când secântã foarte tare pe corzi, vibra-þia lor se atenueazã, uneori pânãla sfârºit se întrerupe total. Pe ovioarã bunã cu o trãsãturã dearcuº mai uºoarã primim o maimare intensitate a sunetului, pen-tru cã transmiterea sunetului de-terminã calitatea sunetului. E ne-cesar sã gãsim drumul de mijloc,adevãrat, vioara bunã reclamã ºio mânã forte. Mulþi artiºti cunos-cuþi recunosc (în cercuri intime,cel mai adesea) cã le-a luat multtimp pânã când au obþinut maxi-mumul din instrumentul lor.

Violoniºti celebri nu vorbesccu plãcere despre arta lor violo-nisticã – excepþiile întãresc regu-la – ºi, aproape niciodatã, despretrãsãturile sonore ale viorilor ce-lebre, cu care ei înºiºi cântã. Cusiguranþã, ºtiu care este instru-mentul ce poate sã corespundãtemperamentului lor artistic, to-nului ºi tehnicii. De aceea, nu vorsã vorbeascã despre instrumen-tele lor. Aºa a fost dintotdeauna.Leopold Mozart, Dittersdorf,Spohr, Szigeti ºi Flesch nu amin-tesc niciun cuvânt în cãrþile lorde secretele sunetului violonis-tic. Spohr scrie cum i-au furat vio-rile Guarneri, dar nu aminteºtenimic despre cum au sunat. De-sigur, marii soliºti au nevoie de oanume conºtientizare a valorii lor,ca sã poatã avea întotdeaunasucces ºi de aceea considerã cã,dacã instrumentele lor sunã bine,de acest lucru ºtie o lume întrea-gã. Nu vorbesc despre acest lu-

În mod excepþional, Filar-monica „Oltenia” Craiovacontinuã stagiunea 2017/

2018, desfãºuratã sub genericul„Muzica uneºte”, anul Centena-rului Marii Uniri culminând cuziua de 1 decembrie 2018. Dupã ostagiune estivalã care a ieºit dinspecificul repertorial, cu Festiva-lul Internaþional „Adrian Pãunes-cu” (ediþia a VI-a, axatã pe muzi-cã folk) ºi Craiova Jazz Festival(ediþia a II-a), filarmonica olteanã(re)deschide stagiunea „Muzicauneºte” (partea a II-a), vineri, 5octombrie, cu „Imperialul” deBeethoven, o veritabilã piatrã dehotar pentru toþi pianiºtii. Solis-ta, Sânziana Mircea, „una dintrecele mai influente persoane tine-re din lumea muzicii clasice” (Ra-dio România Muzical), a concer-tat în toatã lumea, din Texas pânãla Tokyo, revenind frecvent înRomânia.

„Concertul în Re major” deBrahms, lucrare de referinþã dinepoca romanticã, aduce pe scenaFilarmonicii (19 octombrie) o altãtânãrã solistã, Mãlina Ciobanu,nume de certã rezonanþã, cu pes-te 100 de recitaluri ºi concerte

Filarmonica „Oltenia” Craiova –stagiunea „muzica uneºte” continuã!

susþinute la vârsta de numai 20de ani. De Ziua Filarmonicii, pe 17decembrie, va fi invitat sã concer-teze Constantin Sandu, valorosmuzician român, considerat unuldintre cei mai buni pianiºti care autrãit vreodatã în Portugalia.

„Requiem-ul” de Verdi (2 no-iembrie) ºi „Missa în Si minor” deBach (16 noiembrie), douã capo-dopere vocal-simfonice sunt aº-teptate cu nerãbdare de cãtre me-lomani, pentru dificultatea tehni-cã ridicatã, dar mai ales pentruîncãrcãtura intensã transmisã.Dacã Bach abordeazã liniile voci-lor – cor ºi soliºti – într-o scriiturãinstrumentalã, Verdi împrumutãrequiem-ului dramatismul specificoperei romantice. Orchestra, Co-rala ºi soliºtii vor demonstra cãtrecerea de la romantic la baroceste posibilã într-o stagiune încare muzica uneºte ºcoli interpre-tative ºi componistice româneºticu cele universale, epoci ºi spaþiiculturale diverse.

Pe lângã soliºtii – majoritatearomâni – invitaþi sã concerteze pescena filarmonicii craiovene, sta-giunea „Muzica uneºte” propu-ne în fiecare vineri seara o piesã

româneascã, de multe ori în pri-mã audiþie. Dirijori din Italia, Spa-nia, Olanda – Walter Attanasi,Gian Luigi Zampieri, AntonioMomblant, Theo Wolters – trã-iesc muzica româneascã ºi reuºescsã dea o interpretare veridicã pen-tru cã tocmai acesta este „farme-cul discret” al artei, acela de atranscende bariere lingvistice,geografice ºi istorice. Concertuldin 1 decembrie, zi de vibraþie uni-cã pentru toatã suflarea româ-neascã, a fost gândit pornind dela filonul autentic al muzicii, tradi-þia purã ºi frumuseþea versuluiautohton: „Ce-i românesc nu pie-re” cu maestrul Tudor Gheorghe,împãtimit interpret al baladelor ºipoeziilor româneºti.

Pãstrând tematica românismu-lui din anul Centenarului MariiUniri, ediþia cu numãrul 45 a Fes-tivalului Internaþional „CraiovaMuzicalã” (2018) va fi dedicatãexclusiv muzicii ºi artiºtilor dinRomânia. Stagiunea se va înche-ia în preajma sãrbãtorii de Crã-ciun, cu cel mai pur obicei româ-nesc, „Colindul bun ºi sfânt”.

nnnnn Mona Pop

cru ºi pentru cã prin cuvinte nuse poate descrie sunetul, asemã-nãtor cum nu se poate descrie cuexactitate gustul vinului.

Marii soliºti observã, nu cubucurie, când atenþia publiculuiîn cântatul lor este „orientatã”spre trãsãturile sunetului instru-mentelor lor, care îi ajutã în re-producerea frumuseþii sonore.Este o certitudine cã nu bucuroºivorbesc despre instrumentele lor.Vi le oferã în mânã, uneori vã per-mit sã cântaþi pe ele, însã o anali-zã intimã a viorilor repugnã. Aºacã fiecare dintre ei cântã pe vechiviori italiene.

Dr. Fredirick A. Sannders(1875-1963), profesor de fizicã laUniversitatea Harvard, a cerce-tat instrumente cu coarde, cucare ocazie a notat vibraþiile lor.Odatã a încercat sã asculte dedupã perdea o vioarã Stradivaridin 1717 („Privighetoarea”) ºi,douã viori noi. A ajuns la urmã-torul rezultat: „Viorile noi sunt casunet «mai tari»...”. Aceastã di-ferenþã mecanicã are asupra vio-lonistului o influenþã psihicã pu-ternicã. Când ajunge la vârful ar-cuºului, în schimbarea trãsãturii,apasã arcuºul cu mare putere.Viorile vechi „cântã” cu o fracþi-une de secundã mai repede de-cât cele noi. În pasajele repezi,când notele individuale se auddoar o fracþiune de secundã, ho-tãrâtor este faptul dacã violonis-tul poate cânta cu claritate fieca-re notã. Pentru violonist este deaceea ecoul instrumentului celmai important, chiar mai impor-tant decât calitatea sunetului.Pentru el viorile scumpe au o va-loare adecvatã. Pentru ascultãtor,care nu cunoaºte aceste dificul-tãþi, asemena dificultãþi nu suntsesizabile. Violonistul experimen-tat ca ºi ascultãtorul discernedacã fiecare notã se aude cu uºu-rinþã. De asemenea, sunt conºti-

enþi cum vechiul instrument îl aju-tã pe artist în cântat. Unii ascul-tãtori sunt de acord cã preþul in-strumentului este cel meritat.Contrar acestuia, ascultãtorulobiºnuit (mediu), fãrã pretenþii demuzician, nu deosebeºte viorilede maestru din Cremona de vio-rile bune noi.

Amatorii ºi colecþionarii, carenu activeazã în public, au altemotive în a cumpãra un instru-ment scump: dorinþa de a avea ooperã de artã care s-a nãscut cusecole în urmã în mâna unui maremaestru; instrumentul cu propriasa istorie ºi arbore genealogic.Înainte de toate, pentru ei, depin-de de un anume mister specialprin care opera de artã rezistãveacurilor. Fãrã îndoialã, ºi sune-tul vechilor viori are o anumitãpatinã acusticã.

Pãrerea despre sunetul viori-lor se schimbã odatã cu veacuri-le. Tinerii violoniºti apreciazã în-deosebi sunetul luminos, capti-vant al corzilor înalte, emoþionan-te, sunete în cele mai înalte pozi-þii pe coarda Mi. Muzicenii mai„bãtrâni” în încercarea viorilorcântã instinctiv pe corzile grave,în special pe coarda Re în poziþiimai înalte. Pentru ei cel mai im-portant factor constã în calitateatonului. Aceste sunete nu trebu-ie sã sune încet. Trebuie sã fie întu-necate, cuprinzãtoare. ªi coardaSol este importantã, stã la bazaîntregii structuri sonore. În situa-þia idealã, trecerea de pe o coardãpe alta ar trebui sã fie impercepti-bilã, asemãnãtor cu registrele vo-cale ale unui bun cântãreþ. Pute-rea ºi egalitatea sunetului trebu-iesc cãutate de la coarda liberã Solpânã la tonurile cele mai înalte pecoarda Mi. Cu certitudine, nu toateinstrumentele vechi posedã ase-menea trãsãturi.

Sunt experienþe ºi observaþiiale cunoscutului specialist ºi vio-

lonist, Rembert Wurlitzer (1904-1963), care a avut ºansa de a cu-noaºte personal douã generaþiide soliºti ºi cunoscãtori de largãrecunoaºtere internaþionalã dinmai multe continente. Pentru iu-birea sa de o viaþã – vioara – acãlãtorit prin toate metropolelelumii pentru a se întâlni cu cei maiavizaþi experþi sau sã aibã ocaziasã vadã ºi sã audã unele dintreviorile celebre în mâna unor ar-tiºti nu mai puþin celebri. Opiniilesale sunt de aceea îndreptate înprimul rând cãtre ei, chiar dacãreprezintã, în fapt, o valoare ge-neral-recunoscutã. ªi la noi, fie-care muzician (ºi amator) carecântã pe un exemplar cu coardese strãduieºte sã obþinã pentruel un instrument cât mai bine-su-nãtor; odatã obþinut, cu fiecareprilej, îl comparã cu plãcere cualtele. Situaþia este complicatãprin faptul cã, în România, vioribune aparþinând vechilor maeºtri

lutieri sunt foarte puþine. Mareamajoritate dintre ei cântã pe viorinoi sau pe instrumente de manu-facturã cu etichetã falsã aparþi-nând unuia sau altuia dintre co-riferii lutieriei. Multe dintre aces-te instrumente cu coarde au înprimul rând un ton „mare”. Deaceea, nu putem sã ne mirãm cãintensitatea sunetului a devenitprincipalul, din pãcate, criteriupentru mulþi dintre muzicieniinoºtri. Cine va lectura cu atenþieacest articol ºi va þine cont deconþinutul sãu în practicã, în scurttimp va reevalua pãrerea sa îndomeniu; va putea, în viitor, sãacþioneze în cunoºtinþã de cau-zã. Cu siguranþã, acest lucru do-rea ºi autorul experimentului, co-mentat pe larg în presa internaþi-onalã de specialitate.

nnnnn Geo Fabian

Florian ZaBach, violinist, ºi Rembert Wurlitzer

Gian Luigi Zampieri


Teatrul Naþional din Cra-iova se pregãteºte sãînceapã o nouã stagiu-

ne, care se anunþã una eveniment.Asta pentru cã premierele caresunt propuse aduc în faþa specta-torilor craioveni texte esenþiale dindramaturgia universalã, dar ºi au-tori contemporani, atât români, câtºi strãini.

În al doilea rând, regizorii carevor veni la Craiova aparþin maimultor generaþii ºi oferã publicu-lui ºansa de a putea intra în con-tact cu viziuni regizorale diferite.

Stagiunea se deschide cu opremierã care se anunþã a fi unuldintre evenimentele teatrale aletoamnei – AIAS. ESEU DESPREDEMENÞÃ în regia lui MihaiMãniuþiu. Spectacolul se bazeazãpe unul dintre textele pãstrate dela Sofocle „Aias”. Dupã cum seºtie, Sofocle este cel care a inven-tat tragedia aºa cum o cunoaºtemnoi astãzi, atât din punct de vede-re tehnic, cât ºi al personajelor. Unadintre sursele lui de inspiraþie afost, la fel, ca ºi în cazul altor au-tori antici, Rãzboiul Troian. Doarcã Mãniuþiu nu exploateazã filo-nul eroic al acestui subiect. Eladuce în discuþie relaþia dintrenebunie ºi rãzboi. Eroii sunt con-fruntaþi cu propriile limite, dar ºicu limitele pe care le induce trage-dia unui conflict armat. „Vã esteteamã sã priviþi un om ce ºi-a ieºit

din minþi?/ Nebun e cel care desine nu mai fuge./ Eu nu mai fugde mine însumi. Deci – sunt ne-bun!” strigã eroul principal dupãce este pus în faþa consecinþelortragic-groteºti ale faptelor salepornite din dorinþa de a se rãzbu-na. Cum poate duce orgoliul lademenþã este tema pe care regizo-rul o propune, o temã atât de ac-tualã într-o lume în care conflicte-le continuã sã facã ravagii.

O altã veste importantã pen-tru iubitorii de teatru este faptulcã Radu Afrim revine la Craiova,dupã ce a montat stagiunea tre-cutã „Dacã am gândi cu vocetare”. Poate surprinzãtor pentrucine a urmãrit activitatea lui Afrim,regizorul, care altminteri este unuldintre promotorii textelor contem-porane în care îºi regãseºte neli-niºtile ºi frãmântãrile, a optatacum pentru un Cehov. El va puneîn scenã unul dintre cele mai cu-noscute, dar ºi mai dificile pieseale autorului rus – „Trei surori”.Fãrã îndoialã va fi de urmãrit mo-dul în care Radu Afrim va aduceaproape de sensibilitatea spec-tatorului contemporan acest textîn care se resimt nostalgiile uneilumi care dispare (la mai puþin dedouã decenii de la premiera spec-tacolului, avea sã izbucneascãPrimul Rãzboi Mondial, care vapune capãt definitiv lumii aºa cumo înfãþiºa Cehov).

De altfel Radu Afrim nu estesingurul regizor care revine pescena Naþionalului Craiovean. Ovor face ºi Dragoº AlexandruMuºoiu care va pune în scenãun text al Alexei Bãcanu (o tânã-rã autoare ale cãrei piese suntmontate pe mai multe scene dinþarã) ºi Bobi Pricop care propunespectatorilor craioveni o întâlni-re cu dramaturgia unui autor ame-rican de origine armeanã – EricBogosian.

Un alt nume important al regieicontemporane care va fi prezentla Craiova în aceastã stagiune esteCristian Theodor Popescu. Unuldintre cei mai activi regizori aimomentului aduce în faþa publi-cului un text semnat de autorulgerman Marius von Mayenburg„Bang”. De altfel, nu este pentruprima datã când regizorul montea-zã un text al acestui dramaturg. Afãcut-o ºi la Arad, unde a montat„Perplex” al aceluiaºi autor.

Stagiunea este completatã dealte douã premiere care vor fi gãz-duite de sala I.D. Sârbu. „Miroa-se a pradã” de Michele Lowe înregia lui Alexandru Boureanu ºi„White Room” de Alexandra Ba-dea, regia Florin Caracala.

Sunt principalele repere aleunei stagiuni care se anunþã unade mare interes pentru public.

nnnnn Cristi Nedelcu

avanpremierã la o stagiune-eveniment

Sunt nume de referinþã însculptura contempora-nã, cu lucrãri expuse în

întreagã lume, dar care au venitîn România aducând cu ei mesa-jul universal al artelor vizuale ºispecificul naþional al þãrii pe careo reprezintã, elementul de influ-enþã ºi identificare localã fiind in-tegrat ºi subordonat temei gene-roase a Unirii. Semnul, simbolulmomentului istoric al Unirii seregãseºte în elementul narativ,descriptiv al compoziþiilor. Chiardacã unele se simplificã spre abs-tract, sculpturile rãmân în zonafigurativului. În desfãºurarea spa-þiului tridimensional plastic regã-sim idei ºi detalii inedite, suges-tive pentru descifrarea mesajului,conferind originalitate ºi valoare

naþional ºi universal în mesajulsimpozionului de sculpturã – Craiova 2018

fiecãrei lucrãri: forme metamorfo-zate în petale arcuite de flori; cor-pul unei pãsãri; coloane înãlþateferm în stabilitatea ºi verticalis-mul dur al stâncilor; mâinile îm-preunate, unite în veºnicie în rã-ceala purã a marmurei albe; for-me rotunde, sugerând fiinþã uma-nã ºi imaginea cosmicã a pãmân-tului, proiectate în univers.Talen-tul, munca ºi dãruirea celor cincisculptori au fãcut din aceste ima-gini plastice opere de artã, carevor îmbogãþi spaþiul real ºi spiri-tual al Craiovei.

Tema de creaþie propusãsculptorilor pentru aceastã edi-þie a anului aniversar 2018 a fost„momentul istoric al marii uniride la 1918”. Dintre cele 30 deproiecte, juriul a selectat cinci

sculptori din patru þãri, ale cãrorcreaþii „vor contribui la îmbogã-þirea patrimoniului monumental almunicipiului Craiova”, spunea dl.Remus Bogdan Vlãsceanu. Ceicinci artiºti prezenþi în aceastãvarã la Craiova sunt:

Emilian Popescu (România) -Titlul lucrãrii „Synergie”

Masha Paunovic (Serbia) -Titlul lucrãrii „Union”

Petre Virgiliu Mogoºanu (Ro-mânia) - Titlul lucrãrii „Unitate”

Anna Korver (Nouã Zeelan-dã) - Titlul lucrãrii „Freedom”

Ayhan Kayapinar (Turcia) -Titlul lucrãrii „Rosy Rose”.

La deschiderea manifestãrilorprilejuite de Simpozionul Inter-naþional de Sculpturã, cu parti-ciparea primarului Craiovei dl.

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

Mihail Genoiu, a invitaþilor ofi-ciali ºi personalitãþilor din dome-niul cultural, managerul Casei deCulturã, Conf. Univ. Dr. RemusBogdan Vlãsceanu, spunea:„Craiova are un nou mesaj cool-tural! La Craiova dãm startul cre-ativitãþii la Colegiul Tehnic deArte ºi Meserii Constantin Brân-cuºi. Cinci artiºti din patru þãri vortransformã timp de o lunã cea maiputernicã marmurã din Româniaºi una dintre cele mai apreciatedin Europa în cinci opere de artã.Sub egida Anului European alPatrimoniului Cultural, ediþia deanul acesta se înscrie în tema de-dicatã Centenarului Marii Uniride la 1918. Simpozionul Interna-þional de Sculpturã DrumuriBrancuºiene 2018 reprezintã oacþiune creativã dar ºi creatoarede opere de patrimoniu cultural.Autoare a peste 30 de lucrãri desculpturã în marmurã, Craiovaeste un brand cultural la nivel in-ternaþional. Casa de Culturã Tra-ian Demetrescu oferã comunitãþiiproduse originale asigurând ora-ºului un loc special pe harta turis-mului cultural european.”

Promovând ideea de integra-re a valorilor ºi a elementului lo-cal ºi naþional în sistemul de va-lori universale, în ultimii ani, subegida Primãriei ºi a ConsiliuluiMunicipal Craiova, au fost orga-nizate numeroase manifestãri ar-tistice internaþionale. Cu deose-bit interes a fost primitã a VI-aediþie a Simpozionului Internaþi-onal de Sculpturã „Drumuri Bran-cuºiene”, organizat de Casã deCulturã „Traian Demetrescu” dinCraiova. Activitatea de creaþies-a desfãºurat în perioada 1-31

august în spaþiul Colegiului Teh-nic de Arte ºi Meserii „Constan-tin Brâncuºi”, unde elevul Brân-cuºi a fost numit pentru întâiaoarã „sculptor” ºi unde se aflãmuzeul care pãstreazã primelecreaþii ale geniului sculpturii mo-derne, considerat de criticã deartã „fundamentul artei moder-ne”. Au fost organizate activitãþiconexe: tur cultural al oraºului,prezentarea monumentelor depatrimoniu ºi a sculpturilor am-bientale ale Craiovei, vizite lamuzee, vernisaje, comunicãri ºiîntâlniri cu personalitãþi ºi artiºtiplastici ai oraºului. O zi specialãa fost dedicatã vizitãrii oraºuluiTârgu Jiu cu ansamblul sculptu-ral creat de Brâncuºi pentru Ca-lea Eroilor ºi a Casei Memorialede la Hobiþa.

Componentã culturalã a vieþiioraºului nostru face parte dinzestrea istoricã a zonei, tradiþiaartisticã a Craiovei putând fi re-gãsitã de-a lungul zbuciumateiexistente a vechiului sit Pelenda-va ºi a importanþei aºezãri urba-ne din sudul României, Craiova.În artele vizuale avem nume deprestigiu naþional ºi recunoaºte-re internaþionalã, începând cuperioada medievalã a arhitectu-rii, a sculpturii decorative ºi a pic-turii în frescã, continuând în erapaºoptistã ºi modernã cu numede referinþã: pictorii ConstantinLecca, Theodor Aman, EustaþiuStoenescu, Corneliu Baba, IonÞuculescu sau sculptorii Dumi-tru Pavelescu Dimo ºi Constan-tin Brâncuºi – cel care spunea LaCraiova m-am nãscut a douãoarã.

nnnnn Magda Buce Rãduþ


O nouã expoziþie marcaErwin Kessler a fostdeshisã vineri 24 au-

gust 2018, la Muzeul de Artã Cra-iova. Proiectul este realizat încolaborare cu Muzeul de ArtãRecentã Bucureºti ºi Galeria Re-peraj a Uniunii Artiºtilor PlasticiOradea, unde a fost expus în pre-mierã, ºi se constituie ca o cerce-tare a perioadei ’80-’90, reflecta-tã din perspectiva celor douãcentre artistice: Bucureºti ºi Ora-dea. Expoziþia va prezenta lucrãriale artiºtilor: George Anghelescu,Ioana Bãtrânu, Ana Bãnicã,Michele Bressan, Nicolae Comã-

pânã în prezent. Opera lui IngoGlass se insinueazã aici ca sus-pect de serviciu al ambelor cen-tre artistice. Influenþa lui abstrac-tã, neo-constructivistã, relevan-tã pentru mai multe centre artisti-ce din România pe parcursul ani-lor ’70, din Timiºoara pânã laBucureºti sau Galaþi, se delimi-teazã ca o constantã istoricã fer-mã, inflexibilã, impermeabilã lavreo paralelã sau relaþie cu lucrã-rile expuse, activând ca un cadrufix pentru cele douã oglinzi ba-tante. Constructivismul, ca repre-zentant al avangardei istorice, n-asuscitat interes nici în grupurileartistice din Oradea, nici în celedin Bucureºti, ireversibil sedusede un alt idiom artistic – cel alnoii avangarde. Între acestea,sculptura lui Marian Zidaru e in-seratã ca postulare fermã a unei

nnnnn MIHAELA VELEA

oglinzi oglinditenescu, Suzana Dan, CristinaDavid, Dumitru Gorzo, AncaMureºan, Gili Mocanu, ªtefanUngureanu, Regele Ionescu, Ma-rian Zidaru, Ecaterina Vrana(Bucureºti), alãturi de lucrãri aleorãdenilor: Vioara Bara, TiberiuFekete, Dorel Gãinã, Tudor Frân-cu, Ioan Augustin Pop, GheorgheTârla, László Ujvárassy, GyörghyJovián, dar ºi lucrãri ale tinerilorartiºti orãdeni: Gabriela DianaBohnstedt Gavrilaº, Laura Mar-tin, Darius Martin, Horea Sãlã-gean ºi Ingo Glass.

„Oglinzi oglindite propuneun dublu portret expoziþional.Lucrãri ale artiºtilor orãdeni ac-tuali ºi ai – deja consacratului –„Grup de artiºti de la Oradea” aianilor ’80 sunt puse faþã în faþãcu lucrãri ale artiºtilor bucureº-teni ai ultimelor valuri, din 1990

Cu fiecare întoarcereacasã Valentin Boian-giu are bagajele pline

cu albume de artã ºi cu propriilelucrãri. Sunt segmente definitoriipentru el, artist ºi profesor de artã,cu vocaþie, regãsite când intri pepoarta galeriei DalgArt. Varaaceasta, una de tranziþie întredouã etape majore Moscow Re-port (despre „1” am scris aici,acum un an), expoziþia, deja tra-diþie în acest spaþiu, a plecat dela câteva piese din amintitul ba-gaj: un set (miniaturã) de cuburiBrillo ºi un camion rusesc dejucãrie, cu litere chirilice. AndyWarhol ºi estetica de epocã so-vieticã târzie, o intersecþie pestetimp. Altã instalaþie a pus în opo-ziþie un pahar de bere Budweiser,accesibil pe stadioanele ruseºtiale Cupei Mondiale la fotbal,simbol al lumii libere, ºi o replicãartizanalã a celebrului monumentsovietic Chemarea maicii patrii,din a cãrui uriaºã machetã se maipãstreazã componente prin grijaunui urmaº al lui Evgheni Vuce-tici. Lumi antagonice de care ar-tistul se apropie cu o filosofieumanistã ºi cu totala deschiderepentru esteticã ºi pentru punctulde sprijin într-o re-creaþie. Dinasemenea reflecþii s-a nãscutconceptul expoziþiei vernisatesub titlul Jamais Vu Mais NonAvant-Garde ºi care încã e des-chisã pentru Noaptea Albã a Ga-leriilor din acest an.

Valentin Boiangiu ºi GabrielaBoiangiu au oferit publicului oseamã de lucrãri din trecut, carenu au mai fost expuse. Fie exerci-þii aduse pânã într-un punct, fiealternative ale exprimãrii unei idei.A fost evocat un atelier de gra-vurã din America unde veneauartiºti cu faimã sã foloseascã ace-le facilitãþi tehnologice. Fiecareprimind câte un sertar unde sãrãmânã toate schiþele ºi încercã-rile sale. Un sertar accesibil ori-cãrui vizitator. Artiºtii ºi-au asu-mat un risc prin acest vizor în in-timitatea de lucru dar, cum spuneV.B., „fãra riscuri ºi fãrã ‘nebunii’nu ajungi sã creezi ceva care miº-cã societatea, respectiv arta.”

Ceea ce se poate vedea dinsertare la DalgArt sunt ºi „nebu-nii” dar ºi frumoase surprize prin

Jamais Vu Mais Non Avant-Garde

încãrcãtura mesajului sau prinineditul cromatic, prin tehnicã. Peo coalã albã, ºase pãtrate cu ºaseimagini iconice, de la un sãrutbrâncuºian la portretul lui Mao,legate de linii vizibile ºi mai puþinvizibile, fiind o transpunere înacuarelã. Pe pereþi au scris, cucreionul, câte o frazã ori o repre-zentare schematicã a unei idei.

„Arta începe cu o joacã, nu cuun plan!” ºi culorile naturale seaºtern pe obiecte iar GabrielaBoiangiu pare a le captura în cu-buri precum mostrele unor rari-tãþi. Ea pune în ramã ca într-untemplu, la modul de a plasa într-oaltã luminã frumuseþea, altfel ne-bãnuitã, a lucrurilor mici care daumãsura unor sentimente. „Paper

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte poziþii, relevantã pentru interesul

extensiv ºi durabil pentru spiri-tualitate, moralitate ºi naþionali-tate al artei bucureºtene, un inte-res tipic ce pare strãin lucrãrilordin mediul artistic orãdean.”(Erwin Kessler)

Expoziþia Oglinzi Oglinditepoate fi vãzutã în perioada 24

august-10 octombrie 2018 în sã-lile de la parterul Palatului JeanMihai, edificiu de patrimoniu re-numit pentru somptuoasa Salã aOglinzilor, unde putem admiracum se oglindesc de peste unsecol douã splendide oglinzi ve-neþiene.

is not just paper, words are notstained” ºi fabuloasa aºezare laun loc a unor bileþele, de aceleaºidimensiuni, grupate dupa culoa-re, uzate, semn cã ºi-au îndepli-nit menirea, purtãtoare de mesa-je al cãror sens s-a pierdut, sunturmele frumoase ale unui sacrifi-ciu uitat. O lucrare ce mi-a adusaminte de impactul expoziþiei cu

care cei doi au onorat invitaþiaMuzeului de Artã din Craiova, în2007, Home/Acasã.

Valentin Boiangiu intrã adeseaîn relaþie cu lucrãrile altor artiºti,construind dincolo de propune-rea lor, reinventând acolo undese opresc ei. În 2016 Taryn Si-mon a avut o expozitie la Garage,în Moscova, pe ideea florilor careau împodobit de-a lungul anilordiferitele conferinþe, la nivel înalt,prin care instituþiile financiareurmau sã acorde sprijin unor þãriaflate în nevoie. Acel pseudo-ier-bar cu valenþe de protocol diplo-matico-monetar, redistribuit prinfoile de catalog de acolo, a deve-nit suportul unor picturi ale flori-lor din Dâlga. Vopseaua se aºter-ne cu un nou strat peste textulcare vorbeºte despre alte flori.Amprente vegetale, expresia unuispaþiu, înlesnind cunoaºtereaacestuia ºi aliemntându-l cu di-ferite resurse, materiale ori spiri-tuale. De amintit aici cã la fiecareexpoziþie la Dâlga vin copiii dinsat, îmbrãcaþi de sãrbãtoare, pri-vesc, ascultã explicaþiile, se simtintegraþi în lumea coloratã careinvadeazã satul an de an.

Tabloul centrat pe anunþul dinGazeta de Sud este o referinþã iro-nicã ºi o mãnuºã aruncatã aten-þiei acordate artei într-o societatetot mai grãbitã spre altceva ºi totmai dispusã butaforiei. ValentinBoiangiu provoacã ºi prin lucra-rea care aratã, la coperþi, ca o tezãde doctorat. O creaþie mai veche,dinainte de scandalul plagiatelor,teza abordeazã universul massmedia, pe segmentul local.

Pentru cã expoziþia este unbalans între trecut ºi prezent, areºi un segment rezervat celor carele-au sprijinit formarea artisticã.Maurice Jones, Graeme Willson,Howard Eaglestone sunt prezenþicu lucrãri nu doar din recunoº-tinþã ci ºi ca un semn al reperelorde etapã.

ªi cum DalgArt este deschisãtuturor artelor, Ramona Drãgu-lescu a interpretat cu vervã odesoezie în stil avangardist pen-tru cã, în ciuda titlului expoziþiei,avangarda este profesiunea decredinþã a artiºtilor.

nnnnn Marius Dobrin


se

rp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

e

UNIVversurinnnnn ADRIAN BODNARU

Cine (ce, unde, cândse învaþã, se ºtie,cãci se stã în chirie,ca în fotbal, ºi-n gând:

gândul cine ca vântulzboarã ca sã-i rãmânão fereastrã ºi-o mânã,ºi, sub el, pãmântul?).

Cine, deci, aºadar,e o deposedare?Numãr 6, vezi, oare,P+6, cât ar

fi vãzut ªtefãnescuprins în noua arenãde-altã viaþã (supremã),bându-ºi cana de ness cu

zahãr, ca înaintede-a intra pe teren,frica, fãrã chelen,el având-o în minte?!

Pân-atunci, P+5 —cât de greu sã respiriîntre douã nefiriºi-amândouã lozinci?! —

5, aºa, celeilalte,dac-aceasta nu vrea,dacã nu mai e ea,5 etaje înalte!

***

Prea devreme e searãºi noiembrie-n mai,tuºa care se arã,uriaºe bonsai,

n-o mai vrei — Þarãlungão putea-va pãstra —,dar careul din pungãºi acum l-ai gusta,

lãutar ºi Chopin,ºi þambal, ºi batistã,ce careu, din joben,care show de revistã

azi te scot, Krisán Zoltán,ca pe un unºpe’ metriscos de tine, revolta-ncui sã-ºi punã nisetrii

de sãrate ºi dulciape tulburi din jur —sã te scalzi, sã te culci,dupã ºaiºpele pur,

tu n-aveai decât iarbã,punct cu var ºi plãmâniºi-o dreptate cam oarbãsã mai vadã stãpâni.

„Lac sã fie, cã broaºte... “,fãrã branhii fiind,ai avut a te naºteluându-þi viaþa la sprint.

Din cunoaºtere, din admiraþie,precum ºi din iubire statornicã,scriitorul, istoricul ºi criticul li-

terar Mircea Muthu slujeºte de zeci de ani– cu arma cuvântului – cultura balcanicã1

(mai exact – sud-est europeanã), la nivelmacro, dar ºi – la un nivel mai restrâns –literatura românã, cu accent special pe cul-tura/ literatura „Þãrii Ardealului”2. Astfel,ceea ce se cuvine subliniat dintru început– la o privire de ansamblu asupra activitã-þii de critic ºi istoric literar a comparatistu-lui Mircea Muthu – este, desigur, „coe-renþa tematicã” (remarcã frecventã a celorce s-au aplecat asupra operei sale!).

Reper de referinþã pentru balcanologie3,cunoscând ºi scriind despre literatura ºimiturile acestei zone extrem de frãmântateistoric, dar atât de originalã ºi unitarã tot-odatã în diversitate culturalã, MirceaMuthu a adus, în timp, cititorului românopinii pertinente asupra literaturii albane-ze, bulgare, macedonene, sârbe etc., cutemele ºi motivele specifice, dar ºi cu celecomune unei zone anume.

Firesc, din contextul sud-estului Euro-pei nu putea lipsi una dintre piesele im-portante ale mozaicului cultural – literatu-ra românã. Iar în cadrul literaturii române– cea din zona în care trãieºte ºi scrie Mir-cea Muthu – Transilvania – îi datoreazãlucrãri speciale. Printre acestea – douãvolume de „Repere transilvane”, primulpublicat în 2014 (Ed. Eikon & Scriptor), aldoilea apãrut recent, în an centenar, laEditurile ªcoala Ardeleanã & Scriptor.

O introducere a cititorului în materiacelor douã tomuri (dintr-o preconizatã se-rie de trei!) se poate face consultându-lemai întâi sumarul. Astfel, cel dintâi, struc-turat pe trei capitole – Pro Memoria, Cer-cul literar de la Sibiu ºi Inserþii contempo-rane – face, în fiecare dintre acestea, ana-liza unor cãrþi de referinþã semnate de scri-itori transilvãneni, plecând de la Ioan Sla-vici ca director al Tribunei, publicaþiaaceasta fiind „primul cotidian care intro-duce limba modernã dupã grila junimistã”ºi continuând cu perioada în care la con-ducere se va afla Agârbiceanu, iar prin pa-gina culturalã se va fi reuºit circumscrie-rea „câtorva dintre cele mai importantedirecþii culturale ale momentului”. DinCercul literar de la Sibiu, pe lângã LucianBlaga, „conducãtorul spiritual, alãturi deIon Negoiþescu”, aºa cum reiese din mãr-turiile lui D. Vatamaniuc, alãturate ºi alto-ra, un subcapitol aparte îl ocupã biografiaºi portretul sintetizator al lui Henri Jacqu-ier. „Artizanului Catedrei de limbã ºi litera-turã francezã de la Universitatea din Cluj”,profesorului francez, care vorbea fluentlimba românã ºi „impresiona /…/ prin ca-pacitatea asociativã ºi spiritul digresiv”,scriitorului, filologului, „spiritului de en-cicloped” care a fost H. Jacquier, „rareoriamintit în retrospectivele cerchiºtilor”,marginalizat pe nedrept aºadar, i se faceacum dreptate, autorul înscriindu-l peamfitrionul „de neuitat” al cenaclului – aºacum se cuvine – în rândurile cerchiºtilor.Dintre „marginalii” Cercului, un loc apartei se rezervã unui alt „reper transilvan” –poetului ºi traducãtorului, compozitoru-lui, „eseistului redutabil în materie de liri-cã germanã” Wolf von Aichelburg, pre-cum ºi autorului unor importante studiiculturale, scrise cu „intenþie sistemicã”,Victor Iancu. În ªcoala clujeanã de esteti-cã sunt prezentaþi apoi Radu I. Paul, celcare a introdus în curricula Universitãþii

nnnnn MIHAELA ALBU

„piese” de referinþã ale culturiitransilvane în viziunea istoricului

literar Mircea MuthuContinuitãþi – polarizãri - circumscrieri

„Regele Ferdinand I” Estetica generalãºi aplicatã, Al. Dima, a cãrui „crucialãidee” a fost aceea de „autonomizare a es-teticii”, Eugeniu Speranþia, profesor de fi-losofia dreptului ºi sociologie, Liviu Rusu,autor al unei trilogii estetice, D.D. Roºca,Radu Stanca ºi, desigur, Lucian Blaga. „In-serþiile contemporane” aduc în atenþienume bine reprezentate azi, cum suntMarta Petreu, Mircea Tomuº, Ion Vlad,Ioana Em. Petrescu, Liviu Petrescu ori Bar-tolomeu Anania, precum ºi altele poate maipuþin mediatizate ca Nicolae Mocanu, Va-sile Avram ori Ion Popdan.

Deschizând volumul cu metafora lui Per-pessicius privind „chipul spaþiului transil-van” ca „vatrã de visuri milenare ºi Canaanmartirizat”, autorul se raporteazã permanentîn analizele sale la aceastã „vatrã” ca având„o funcþie coezivã ºi o valoare de exem-plu”. În argumentul intitulat „Remembertransilvan”, el îºi argumenteazã demersulistorico-literar ºi explicã totodatã apleca-rea spre „reperele” majore în tandem cunume importante ale istoriei literare – de laPerpessicius ºi Rebreanu la Coºbuc, Sla-vici, Blaga ori Aron Cotruº ºi Pavel Dan,precum ºi Alexandru Lapedatu sau IonBreazu. De la scriitori la revistele reprezen-tative – în plan referenþial aflându-se Tri-buna – istoricul literar observã ºi sublinia-zã continuitatea ºi militantismul.

Volumul al doilea se deschide cu un ca-pitol de retrospecþie – Pro Memoria. Con-tinuitãþi ºi polarizãri. Puse în paralel custructurile sociale din Vechiul Regat, auto-rul determinã suportul stabil al continuitã-þilor ºi polarizãrilor ca fiind satul transil-van „cu specificitãþile sale psiho-sociale,unele ancestrale, permanetizate etnologic,lingvistic ºi cutumiar.” Un model de „conti-nuitate” îl aflã în „familia Puºcãreºtilor”,genealogia familiei lingvistului Sextil Puº-cariu, întinsã pe zece generaþii (cinci de pre-oþi ºi cinci de învãþãtori), demonstrând ºicontinuitatea profesionalã. Cu exemplullui Gh. ªincai autorul pune în evidenþã con-tinuitatea instituþionalã, acesta înfiinþând300 de ºcoli. Un accent special este pusapoi pe ASTRA ºi „polarizãrile” sale „ferti-le” – despãrþãmintele.

Un capitol aparte în acþiunea de po-pularizare a culturii ºi ºtiinþei este presaculturalã care, în Transilvania, insistã au-torul Reperelor transilvane, „a circum-scris, pe aceeaºi linie de continuitate, ºicele trei generaþii literare configuratedupã ªcoala Ardeleanã: generaþia Fa-miliei, apoi generaþia Tribunei ºi gene-raþia Luceafãrului.”

Rememorarea (spre neuitare!) se conti-nuã cu o privirea retrospectivã asupra„continuitãþii confesionale româneºti”care a fost „polarizatã dramatic”, cu referi-re la câteva repere istorice. O consecinþãfireascã – relaþia dintre coordonatele in-stituþionale ºi religioase cu cele politice,autorul trecând în revistã câteva „acte”cu repercursiuni asupra vieþii românilor

transilvãneni. Concluzia, dupã o „priviresinopticã”, subliniazã din nou „coabita-rea” în spaþiul transilvan a celor „câtevacontinuitãþi – geneticã, instituþionalã,confesionalã ºi etnicã (asociate cu politi-cul ºi culturalul) (care) s-au ºi înfruntatadeseori dramatic pe palierul duratelorseculare, conducând la polarizãri (reli-gioase, politice, teritoriale ºi, bineînþeles,culturale), unele înrãdãcinate în mentali-tatea colectivã ºi reþinute ca atare de me-moria documentului.”

O constantã: consecinþele evenimen-telor istorice asupra fenomenului cultu-ral, punctând „secvenþele temporale” încare ºi cultura avea – mai mult sau maipuþin – importanþã în mentalul colectiv,în educaþie, ºtiinþã, artã ºi astfel, în ulti-mã instanþã, în ceea ce este mai impor-tant, în continuitate.

O a doua parte a acestei priviri genera-le asupra modelului cultural transilvanprezintã contribuþia unor scriitori, precumCoºbuc ori Rebreanu (ambii „clasicizaþidincolo de munþi”) la conturarea unei ge-ografii spirituale a Transilvaniei. Pe altpalier, referindu-se la „arhitectura verna-cularã româneascã”, mai concret la biseri-cile de lemn din Transilvania, autorul „re-perelor transilvane” le considerã un brandregional ºi, în aceeaºi mãsurã, naþional.

Parafrazând, putem ºi noi afirma, înurma parcurgerii „reperelor” enumerate ºianalizate în cele douã volume, cã ceea cea creat spiritual, literar, cultural Transilva-nia aparþine spaþiului de peste munþi, darºi Þãrii întregi. Metonimic, partea reflectã,de fapt, întregul, fãrã a-i uita desigur spe-cificitatea, unicitatea. Tocmai aceasta ºi-apropus, credem, autorul sã scoatã în evi-denþã acum, în anul în care ne amintim cãîn urmã cu o sutã de ani transilvãnenii austrigat „Noi vrem sã ne unim cu Þara!”

Privit, în ansamblu, edificiul istorico-literar comparatist pe care l-a construit cuo viziune ce pornea de la concepte, treceaprin exemplificãri ºi se concretizeazã apoiîntr-un ansamblu de referinþã pentru cul-tura spaþiului sud-est european (cu foca-lizarea fireascã pe cea a arealului româ-nesc) a fost construit, în timp, cu tenaci-tatea constructorului de amplã viziune,atent însã ºi la detaliu. Unul dintre celemai importante în consolidarea ansamblu-lui este, fãrã îndoialã, cultura spaþiuluitransilvan, ale cãrui „repere” majore suntconturate deja în cele douã volume. Îl aº-teptãm cu interes pe cel care va întregi –rotund – tripticul.

1 M. Muthu a publicat, printre altele, volu-mele Literatura românã ºi spiritul sud-est eu-ropean (1976), Balcanologie, vol. I, 2002, vol.II, 2004, vol. III, 2007, Balcanismul literar ro-mânesc, 3 vol., 2002, Panoramicul Sud-EstEuropean. Confluenþe culturale, 2017.

2 v. vol.: Orientãri critice, 1972, Liviu Re-breanu sau paradoxul organicului, 1993; 1998,Lucian Blaga – dimensiuni rãsãritene, 2000;2002 º.a.

3 „Mircea Muthu s-a afirmat ºi consacratca specialist al literaturilor Sud-Est Europeneºi ca teoretician al balcanismului literar. În spa-þiul geografic ºi spiritual românesc contempo-ran –, iar românii sunt cel mai numeros popordin Sud- Estul Europei –, Mircea Muthu estecel mai bun exeget activ/ contemporan al do-meniului. Ajuns la vârsta modelelor, el ne ofe-rã acum edificii menite sã rãmânã definitive,dacã ceva poate sã fie definitiv în domeniulcreaþiei spirituale”, afirma pe bunã dreptateIoan Aurel Pop în articolul „Mircea Muthu ºifaþa noastrã sud-est europeanã”, în Românialiterarã, nr. 25/ 2017.


evenim

ent

edit

ori

al

evenim

ent

edit

ori

al

evenim

ent

edit

ori

al

evenim

ent

edit

ori

al

evenim

ent

edit

ori

al

evenim

ent

edit

ori

al

evenim

ent

edit

ori

al

evenim

ent

edit

ori

al

evenim

ent

edit

ori

al

evenim

ent

edit

ori

al

evenim

ent

edit

ori

al

evenim

ent

edit

ori

al

evenim

ent

edit

ori

al

evenim

ent

edit

ori

al

evenim

ent

edit

ori

al

evenim

ent

edit

ori

al

Italia nu l-a avut pe HermanMelville, pe Jules Verne ºinici pe Dumas. L-a avut,

în schimb, pe Emilio Salgari – scri-itorul enigmatic care a fãcut sãviseze întregi generaþii prin celepeste 80 de romane ale sale, încare regãsim toate componente-le capabile sã captiveze ºi sã emo-þioneze cititorul: piraþi, cãpitanitriburi ºi indieni, locuri exotice,continente misterioase, bãtãlii,vendete ºi fete fermecãtoare cetrebuie salvate.

Care dintre noi, în timpul co-pilãriei, nu a auzit de celebrulSandokan, creat de Salgari? Cinenu cunoaºte povestea prinþuluiindian, corespondentul euro-pean al Corsarului Negru? Cinenu a auzit de „Perla din Labuan”sau de corsarul portughez Yanezde Gomera, „tigrul” de încredereal temutului Sandokan?

Deschizãtor de drumuri spreun stil cinematografic de scriere,cu o imaginaþie nesfârºitã ºi per-sonaje vii, convingãtoare, com-plexe, rotunde, enigmatice, Emi-lio Salgari a realizat o operã-mag-net pentru cititorii de toate vâr-stele. Când romanele sale au vã-zut lumina tiparului, au fost o re-velaþie pentru poporul italian.Poveºtile exotice narate de Sal-gari reprezintã, de fapt, o oportu-nitate de evadare din realitate,fãcându-ne sã visãm prin perso-najele mereu actuale, de valoareuniversalã care nu au cunoscutscurgerea timpului. Eroii sãi suntdominaþi de sentimente funda-mentale pline de sens: prietenia,onoarea, iubirea, ura, rãzbunarea,

Sandokan se întoarce la luptãadevãrul, datoria, spiritul de drep-tate ºi de libertate. Temerarii eroiluptã împotriva duºmanului stã-pâniþi de pasiunile din iubire sauurã, iar cuvintele „junglã” ºi„mare” sunt sinonime în literatu-rã cu Emilio Salgari.

Romanele salgariene reflectãadevãrata aventurã care gene-reazã alte aventuri, romane cu fi-nal deschis, ce se nasc unul dinaltul, precum într-un periplucontinuu, având la bazã princi-piul polimorfismului. Locurile de-scrise includ aproape întregulglob, cu excepþia Europei: scrii-torul evocã, de fapt, viu ºi in-tens calotele polare ºi zoneleecuatoriale, Occidentul ºi Estul,pãmântul ºi oceanul, în timp cerevitalizeazã Caraibele, Ciprul,Filipinele ºi Occidentul îndepãr-tat, precum ºi vechile glorii dinCartagina ºi Egipt.

Ciclul Lumea lui Sandokan(Misterele junglei negre, Piraþiidin Malaezia, Tigrii din Mom-pracem, Cei doi tigri ºi Sando-kan se întoarce la luptã), pe caretraducãtorul din italianã MarinBudicã ni-l aduce mai aproape,reprezintã întâlnirea cu romanulde aventurã care, dincolo de ac-þiunile uimitoare, ne reveleazãmotivul cãlãtoriei ca simbol al vie-þii însãºi.

Lumea lui Sandokan ºi faimainsulei Labuan sunt reflectateprintr-un efort excepþional deMarin Budicã. Asemenea incur-siunii lui Dante, dar nu prin In-fern ci prin Paradis, face cunos-cutã culturii române una dintreacele opere care lasã urme de

neºters, ataºandu-ne irevocabiluniversului literar ficþional.

Transpunerea în româneºte aciclului Lumea lui Sandokan îm-bogãþeºte cultura noastrã cu ocapodoperã universalã compara-bilã cu Moby Dick sau cu Copiiicãpitanului Grant, scrieri cunos-cute de toate generaþiile.

Salgari creeazã prin Sandokanun erou complex, al cãrui spirit deaventurã este susþinut de puterifizice ºi psihice excepþionale, puseîn serviciul unor idealuri etice su-perioare. Trãind intens provocã-rile vieþii, Sandokan trece rapid dela tristeþea extremã la cel mai mareentuziasm. El este un erou imper-fect ºi pentru asta este cu atât maifascinant. De mai multe ori, pira-tul neliniºtit pune sub semnul în-trebãrii moralitatea propriilor saleintenþii, întrebându-se dacã aces-tea sunt suficient de prudente ºijustificabile. Aceste lungi interva-le introspective accentueazãnuanþele subiective ºi adâncescplanul aventuros, transformându-lîntr-un roman psihologic.

Capul piraþilor, „invincibilulSandokan”, extrem în acþiuni câtºi în sentimente, puternic, dar înacelaºi timp vulnerabil este unamestec de europenism, de exo-tic ºi oriental. Povestea lui San-dokan este aceea a unui sultandeposedat de britanicii care i-auexterminat întreaga familie. Esteacelaºi protagonist care ne infor-meazã cã nu este de origine ma-laezianã ca majoritatea nobililordin Brunei. Astfel, personajulacestui titan devine o imaginearhetipalã ºi universalã, al cãruicaracter nu este limitat istoric,deºi era musulman ºi nobil, darnu malaezian, nu comercializasclavi, fiind înconjurat de covoa-re persane, de divane turceºti deperlele din Ceylon ºi de sabia ºipuºtile indiene.

Datoritã forþei ºi carismei sale,numele lui Sandokan a devenitlegendã. Adepþii sãi, tigrii, ºi-arda viaþa pentru el, iar „tigrul Ma-laeziei” îi rãsplãteºte, îndrumân-du-i în aventuri tot mai glorioaseºi provocatoare. Necruþãtor cu

duºmanii, Sandokan are respectpentru adversarii care luptã cuonoare. Este generos cu priete-nii ºi va descoperi cã este un în-drãgostit atent ºi grijuliu.

Mariana Guillonk, denumitã„Perla din Labuan” pentru frumu-seþea sa, este tânãra de care seîndrãgosteºte fostul prinþ, deve-nit pirat – Sandokan. Metafora„Perla din Labuan” derivã de lanumele insulei Labuan. Romane-le lui Salgari au adus faima aces-tei insule din Marea Chinei, undeoamenii de afaceri au creat uncentru economic prosper, atraºide renumele lui Sandokan.

Fascinantul ºi elegantul portu-ghez cu privirea rece, Yanez deGomera, este prezentat aidoma luiSandokan, ca un soi de pirat gen-tilom. „Frãþiorul lui Sandokan”,„tigrul alb” ocupã un rol centralîn ciclul Piraþii din Malaezia.Portughezul, considerat un alterego al scriitorului, devine din„umbra” lui Sandokan o figurãmajorã a sagãi cucerind din ce înce mai mult spaþiu de la un romanla altul. Trecutul misterios al luiYanez de Gomera surprinde ºi maimult, fiind o trãsãturã caracteris-ticã a personajelor centrale dinacestul ciclu.

Graþie traducãtorului MarinBudicã, astãzi, putem citi în lim-ba noastrã, un ciclu mult aºtep-tat, apreciat, de mare succes.Într-o tãcere propice ºi necesarã,a ascultat ºi a înþeles vocea luiSalgari, venitã dintr-o altã limbã,ºi a transportat mesaje, chipuri,medii diverse, într-o pânzã cultu-ralã diferitã, permiþându-ne unschimb ºi o comunicare interlin-gvisticã.

nnnnn Carmen Fãgeþeanu

Marin Budicã

Marin Budicã, George Popescu, Nicolae Marinescu

evenim

ent

edit

ori

al

evenim

ent

edit

ori

al

evenim

ent

edit

ori

al

evenim

ent

edit

ori

al

evenim

ent

edit

ori

al

evenim

ent

edit

ori

al

evenim

ent

edit

ori

al

evenim

ent

edit

ori

al

evenim

ent

edit

ori

al

evenim

ent

edit

ori

al

evenim

ent

edit

ori

al

evenim

ent

edit

ori

al

evenim

ent

edit

ori

al

evenim

ent

edit

ori

al

evenim

ent

edit

ori

al

evenim

ent

edit

ori

al

eve

nim

en

t e

dit

oria

l


* * *

Penultimul etajmai înainte simte întunericuldecât înconjurãtorul peisaj;eu te voi îmbrãþiºa,învelindu-te-n pardesiucât mai bine,pentru cã la geam ploaiae bocet irezistibilpentru tine, pentru mine.

Vremea e sã plecãm.Ghemul este tãiatde un fir de argint.Demult a trecuttimpul nostru, o ºtim.ªi noi ne-om schimbaobiºnuitul regim.Deja va fi sã trãimdupã un ceas strãin.

Anii 60

Intermezzo de iulie

Fetele pe care le-am îmbrãþiºat,cu care ne-am culcat,amicii, cu care am bãut,rudele, care ne-au hrãnit, procurându-necele necesare,fraþii ºi surorile pe care atât de mult i-amiubit,cunoscuþii, vecinii întâmplãtori, de laetajul de sus,colegii de ºcoalã, învãþãtorii noºtri, – da,toþi dimpreunã, –de ce nu-i mai vãd,unde s-o fi prãpãstuit?

Se apropie toamna, a câta la numãr, vinetoamna,o toamnã nouã foºneºte necunoscut înfrunziººi iatã cã din nou pe dinaintea mea trec,se-afundã în noapte,apoi ies la lumina zilei – roºii, chipurinecunoscute.Oare toate ele sã fie moarte, oareacesta-i adevãrul,fiecare din cei care m-au iubit, m-aîmbrãþiºat, radios, cu afecþiune,oare chiar n-o sã mai aud din depãrtareal fratelui chemãtor glas,chiar sã fi plecat definitiv toþi, toateºi doar eu sã fi rãmas?

Pe aici, de unul singur, printre uliþe vechiºi noi,trec nelumit, pe nimeni nu mai întâlnesc,nu trebuie sã intru nicãieri, îngustelescãri curateºi apartamentele strãine, durerile mi leretrezesc.

Dar sunã tu, sunã tu, viaþã nouã, pestebocetul meu,sã mã deprind cu alte iubiri, a câtelea lanumãr, cu noi jertfe,cu chipuri necunoscute, cu gãlãgiastrãinã ºi noi veºminte,deci, sunã, sunã, închide-mi în nas uºã,poartã cu zãvor greu.

Deci, lãrmuieºte peste creºtetul meu, cunoul, largul tãu flanc,drângãneºte peste umerii mei, reflectã-miumbracrâmpei cu crâmpeiîn lucioasa ta piatrã tare,aceastã piatrã fie-mi farul licãritor dinbeznã,pe mine lãsându-mã, lãsându-mã pe minemorþilor mei.

1961

Cântec (Veni somnulde prin ºapte sate...)

Veni de departe somnul din vreo ºapte sate.Lenea, cucoanã mare, veni tot de pesteºapte hotare.Ne gãteam de-a ne culca, dar soba nuarde, na!

Iosif BRODSKI (1940-1996)

Nãscut în Leningrad. În anul 1958, zia-rul „Vecernii Leningrad” („Leningradul deSearã”), publicã foiletonul „Un trântor dela periferia literaturii”, dupã care începe operioadã de urmãrire a poetului. În februa-rie 1964, este arestat. În urma unui procesaranjat, este trimis la o expertizã medica-lã, apoi internat la psihiatrie. În iunie 1964,este condamnat „pentru parazitism so-cial”, deportat temporar în regiunea Ar-hanghelsk. În 1972 emigreazã în Austria,în acelaºi an stabilindu-se în SUA. A pre-dat la universitãþi americane ºi britanice.În 1987 a fost distins cu Premiul Nobel,iar în 1991 i s-a acordat titlul de poet lau-reat al SUA.

Înmormântat la cimitirul San Micheledin Veneþia.

Traducere ºi prezentare:Leo BUTNARU

nnnnn IOSIF BRODSKI

poemeGeamurile toate privesc numai spremiazã-noapte.Lângã pârâul hai-hui strãjuieºte cãpiþanimãnui,iar drumul mare îl inundã tulbure undã,încât se pare cã-i bun de luntre, delopãtare.Sub greime de albinã, rãsãrita-ºi scãpãcapul pe tulpinã.

Sau cã bate ploaie, sau cã duduiate-aºteaptã-n odaie.Înhamã caii, iha! ºi pornim spre ea.Nu e mare lucru s-arunci o piatrã-n apeleadânci.Sã mai bem, apoi pe mãtase sã neculcãm.De ce taci, de ce nu vorbeºti, ºi ca buhate zgâieºti?Sau gardul e zimþat ca pãdurea de brad,dincolo de care, de goneºti cu spor, daide-un foiºor?

Hai înhamã calul, urcã sã trecem dealul.Însã acolo nu-i foiºor, ci un schit fãrãpridvor.ªi împrejur creºte deasã iarbãmãnãstireascã.Nici tu ambare, nici izbe, nici fãþare.Dar nu m-am rãzgândit niciun dram,pune roibu-n ham.Mãnãstirea-i bunã-n toate, de n-ar fipustietateºi pãrintele egumen, vã spun, de n-ar fi,bietul, nebun

1964

Carte poºtalãdin oraºul K.

Lui Tomas Venclova*

Ruinele sunt sãrbãtoarea oxigenuluiºi a timpului. Arhi-noul Arhimedela vechea sa lege ar fi putut adãugacã un corp, aflat în spaþiu,este împins, respins de spaþiu. Apaîn reflecþii posomorâte fãrâmiþeazã ruinelePalatului Kurfürst; ºi nu este exclus cadejaacesta sã asculte mai atent de prorocirilerâuluidecât în zile de prea mare încredere în sinecând a fost sã-l înalte kurfürstul. Cinevarãtãceºte printre ruine, rãvãºindfrunzele din ani trecuþi. Poate cã-ivântul,fiu rãtãcitor care, de cum reveni încasa pãrinteascã, a ºi primit scrisorilece veniserã în lipsa lui.

1967

Aproape elegieÎn vremi trecute, sub colonadele Birjei,ºi eu aºteptam sã treacã ploaia rece.Credeam cã-acela era dar dumnezeiesc.Posibil, sã nu fi greºit. Cã doar cândvaºi eufost-am fericit. Trãiam în prizonieratulîngerilor. Umblam la vânãtori devârcolaci.Pe o drãgãlaºã domniºoarã, ce urcasegrãbitscãrile intrãrii principale, prinsei a opândi,cum lui Iacov-biblicul i se întâmplase. Dartoate astea s-au dus fãrã întoarcere.

Însã azi, privind prin geam, scriind pe el„unde”, – nu pun semnul întrebãrii.Zi de septembrie. În faþa mea – grãdina.Un tunet îndepãrtat ne face-atent auzul.În frunziºul des perele pârguiteatârnã ca niºte semne bãrbãteºti.ªi doar ploaia în mintea-mi somnolentãca în bucãtãria unor rude depãrtate –zgârcitlasã auzul meu sã-ºi aminteascã acele vremi:încã nu-i muzicã, dar deja nici zgomot numai e.

1968

* * *

Un Laocoon de lemn, pe o vremearuncându-ºi munteledin spate, se-aratã de sub un nor uriaº.Tãios, rafalele vântuluinãvãlesc de pe promontoriu. Vocea sestrãduie sã reþinãcuvintele, þipând scurt, tresãrit, înlimitele sensului.Se declanºeazã ploaia. Otgoanelerãsucite lovesc, lipãit,spatele dealurilor, ca la baie datul cupalmele peste omoplaþi.Mediterana se miºcã dincolo derãmãºiþele colonadelorca o limbã sãratã dupã colþii dinþilorcariaþi, ruinaþi.Inima sãlbãticitã mai bate, mai bate, capentru douã.Fiece vânãtor ºtie unde se ascundfazanii, locul discret.Dupã ziua de azi stã nemiºcatã ziua demâine,cum stã rânduit predicatul dupã subiect.

1975-1976

* * *

În orãºelul, din care moartea s-arãspândit pe harta ºcolarã,caldarâmul luceºte ca solzii pe crap, înraze de searã,în castanul secular se topesc albelumânãri de stearinã,iar pãdurea de fontã tânjeºte dupãoratorii de pominã.Prin perdelele de tifon, decolorate de laspãlare ºi ceaþã,rãzbat lãstari de garoafe ºi áceleorologiului din turnul din piaþã;în depãrtare, hodorogeºte tramvaiul, ca-n vremi de odinioarã,însã nimeni nu mai coboarã la stadionsau la garã.Terminarea rãzboiului nu-nseamnã pescaun, pe vieneza-i speteazãrochia întinsã a unei blonde, cam pedupã-amiazã,sau aripioarele unui glonþ argintiu,prelung zumzãitoare,ce duc viaþa undeva spre Sud, în iuliesau alte luni caniculare.

1976

Dedicaþie lui GirolamoMarcello*

Odatã iarna, ºi eu am plutit încoacedin Egipt, presupunând cã pe þãrmulaglomeratvoi fi întâmpinat de soþia ce ar fi purtatun palton de blanãºi pãlãrie cu voaletã. Însã am fostîntâlnit nu de ea,ci de douã bãtrânele blonde cu dinþi deaur. Pe urmã,patronul-american avea sã-mi explice cã,de s-ar întâmpla ca el sã fie jefuit,blondele i-ar fi permis pe o vreme

sã lege tei de curmeiºi sã supravieþuiascã. Eu dãdeamaprobator din capºi râdeam. Cheiul pãrea nesfârºit,pustiu. Lumina de iarnã, de mai departe,transforma palatele în veselã de faianþã,iar populaþia – în inºi care nu se decidsã se atingã de ea. Aºadar,nu putea fi vorba nici de voaletã,nici de palton de blanã. Unicele lucruritransparenteerau aerul ºi perdelele roze, dantelateale hotelului „Meleagru ºi Atlanta”,unde deja chiar ºi acum unsprezece aniaº fi putut sã-mi dau seama cã, dinpãcate,viitorul deja sosise. Când omul e singur,el se aflã în viitor, deoarece acesta, larândul sãu,poate sã se descurceºi fãrã obiectele supersonicede forme aerodinamice ale tiranuluidetronatca o statuie doborâtã. Când omul enefericitel se aflã în viitor. Astãzieu nu mã mai postez în patru labe încamera de hotel,imitând mobila, astfel mai ºi apãrându-mãde propriile mele maxime. Astãzi, a muride durerear însemna, mã tem sã o spun,sã mori cu întârziere; iar cei care întârzienu sunt iubiþi în viitor.Cheiul fojgãieºtede adolescenþi ce flaneazã arãbeºte.Atunci,voaleta se extinsese în pãienjeniº dezvonuricare mai apoi aveau sã se transformeîntr-o reþea de riduri,iar blondele de multã vreme au fostînghiþite de Auschwitzul lor canin.Nu se mai vede nici patronul. Se creeazãimpresiacã ne-am fi salvat doar euºi apa: pentru cã nici eanu are trecut.

1988_______________*Tomas Venclova (n.1938) – scriitor ºi di-

sident lituanian.

__________________* Girolamo Marcello (1860-1940) – mili-

tar ºi politician italian.

un

ive

rs

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

a


avangard

ea

vangard

ea

vangard

ea

vangard

ea

vangard

ea

vangard

ea

vangard

ea

vangard

ea

vangard

ea

vangard

ea

vangard

ea

vangard

ea

vangard

ea

vangard

ea

vangard

ea

vangard

ea

va

ng

ard

ennnnn PETRIªOR MILITARU

Dan Gulea, Marginaliile avan-gardelor, Colecþia Avangarda,Tracus Arte, Bucureºti, 2016.

În liceu, pe când citeam totce prindeam în materie defilosofie indianã, într-unul

din tratate era un aforism carespunea destul de ferm cã numaide pe margine poþi nimeri cen-trul. Cumva aceasta este ºi tacti-ca lui Dan Gulea în colecþia dedi-catã avangardelor de la EdituraTracus Arte ºi coordonatã de IonPop. La prima vedere, cartea esteo culegere reuºitã de eseuri petema avangardei, dar la o lecturãatentã se dovedeºte a fi ceva maimult de atât.

Premisa de la care porneºtecercetãtorul ploieºtean este cã auexistat mai multe avangarde (mo-tiv pentru care însuºi numele ru-bricii de faþã este un plural) cuetapele, valurile, vârstele, particu-laritãþile lor, deºi o dorinþã radica-lã de noutate ºi de negare a tradi-þiei anterioare traverseazã toatemiºcãrile de sub cupola avangar-dei. Obiectul cercetãrii sunt deciavangarde artistice ºi literare, darele sunt luate în considerare maiales dincolo de limita, artificial im-pusã, a lui 1947, ca bornã finalã afenomenului avangardist. ªi, cutoate cã perspectiva, în principiu,este cea a unui literat (deci unavizat în ceea ce priveºte textulavangardist), Dan Gulea îºi va în-drepta privirea, de aceastã datã,în afara textului, adicã va urmãritocmai acele aspecte din „margi-nalia” studiilor: cele vizuale ºi chiarauditive – fapt ce face lectura cuatât mai incitantã.

Structura volumului, ce cu-prinde texte scrise între 2007 ºi

Dan Gulea ºi marginaliile avangardelor2016, þine cont de ordinea crono-logicã a miºcãrilor de avangardãºi începe oarecum didactic, darnecesar în context cu un eseudespre raportul termenului deavangardã cu cultura românã, dela folosirea lui în context junimistde Eminescu, pânã spre prezentla Adrian Marino, „ideocriticulimpenitent”. Apoi, sub titlul lu-dic Þãrile lui Tzara, exegetul por-neºte la o analizã a identitãþii po-etului de la Moineºti care, cu tem-peramentul sãu ghiduº, îºi decla-ra apartenenþa la imperiul Oto-man, este luat drept bulgar deEluard într-o scrisoare cãtre Bre-ton, într-un continuu joc de iden-titãþi care îi este pe cât de carac-teristic, pe atât de fecund în planartistic. Semnificativã mi se aiciobservaþia cã avangarda româ-neascã însãºi „a fost guvernatãde personalitatea lui Tzara” lanivel identitar, iar autorii care aufost alãturi de Tzara se regãsescîn anii urmãtori fie publicaþi, fieintervievaþi ºi promovaþi în pu-blicaþiile sau expoziþiile de avan-gardã din România.

Actualitatea cercetãrilor luiDan Gulea vine nu numai din pros-peþimea perspectivei, ci îºi duceanaliza identitarã (în cazul de faþã)pânã în prezent recurgând la fineobservaþii asupra unor autori caAndrei Codrescu, Matei Viºniecsau experimentul Margento (akaChris Tãnãsescu) cu originalulsãu volum Nomadosophia. Unprofil foarte puþin cunoscut la noieste acela al „avangardei în litera-

tura maghiarã din România” (con-ceptul este lansat de Balazs ImreJozsef), dar nu mai puþin intere-santã se dovedeºte a fi atmosferaromâneascã a unor personaje dinprimele pagini ale lui FinnegansWake, „precum ºi alte referinþe lacultura românã în spiritul poveº-tilor joyciene despre limbaj ºilimbi”. Din acelaºi eseu, Lumearomâneascã a lui Joyce, aflãm ºicã scriitorul american de origineromânã, Peter Neagoe, a debutatîn revista transitions cu o prozaeroticã, intitulatã Caleidoscop.

Un interesant studiu al cano-nului avangardist românesc estecel prin prisma operei grafice a luiPerahim din cãrþile pe care le-a ilus-trat: de la Dan Faur (Bust, 1930),Ilarie Voronca (Peter Schlemihl,1932), portretul lui Urmuz (1930),M. Blecher (Întâmplãri în ireali-tatea imediatã, 1936), H. Bonciu(Pensiunea doamnei Pipersberg,1936) – „unul dintre cele mai spec-taculoase romane ale avangardeice exprimã foarte bine concepþiamodernã ºi avangardistã asupracãrþii, obiect textual ºi nontextual,scriere ºi imagine”, dupã cum re-marcã Dan Gulea. Desigur, nu lip-sesc nici cãrþi cu pronunþat carac-ter ideologic ca acelea ale lui Mi-hail Sadoveanu (Mitrea Cocor,1948) sau Ion Cãlugãru (Oþel ºipâine, 1961), dar ºi unele memo-rabile precum Moromeþii (1955) luiMarin Preda ori captivanta cartede Proverbe ºi zicãtori (1957),pentru a enumera numai o partedintre ele.

În acelaºi timp, un alt eseu areîn vedere problema limbajelor înraport cu opera literarã a lui GelluNaum, pornind de la un text multmai puþin cunoscut precum ca-davre-exquis-ul Sicriul irespira-

bil: „Investigând în câteva punc-te-cheie ale operei, tema ºi ter-menii comunicãrii, se poate spu-ne cã principalul subiect al ope-rei lui Gellu Naum este chiar co-municarea, felul în care se reali-zeazã ºi în care defineºte existen-þa celor care participã. Subiectulde multe ori exprimat de titlu […]aratã întâlnirea dintre douã lumi,trecerea, traversarea, transmuta-rea, întâlnirea ºi felul în care aces-te traversãri, întâlniri conteazã.”(p. 192). Apoi, eseul Imagineatextului la Gellu Naum investi-gheazã atât raportul cu cei care i-au ilustrat volumele (Victor Brau-ner, Paul Pãun ºi Jacques Herold,printre alþii), cât ºi imaginile pecare el însuºi le insereazã în Avan-tajul vertebrelor, pânã la colaje-le de pe copertele cãrþilor ce apar-þin lui Dan Stanciu ºi lui Gheor-ghe Raszovski. Autoilustrarea (ºieu aº include aici ºi desenele fã-

cute de Lyggia) este prin prismaanalizei lui Dan Gulea un aspect,de asemenea, definitoriu pentruuniversul suprarealist naumian.

Eseul intitulat Limbajul luiPaul Pãun subliniazã cã poziþia

acestuia în cadrul Grupului Su-prarealist Român era, prin prismavolumelor publicate, una de ne-gare a limbajului artistic de la ur-letul din Plãmânul sãlbatec, la lo-vajul ce însoþeºte Butelia de Le-yda de Virgil Teodorescu pânã la„limbajul secret” din La Conspi-ration du silence sau Les Espritsanimaux (1947).

Personajul D. Trost îl descrieîn ºase ipostaze identitare pe su-prarealistul nãscut la Brãila: mar-xist, artist plastic, medic, teoreti-cian, personaj de eseu ºi perso-naj de roman, reuºind sã între-geascã chipul celui mai protei-form membru al Grupul Suprarea-list Român. Ultimul eseu este de-dicat raporturilor de prietenie ºide tensiune pe care Virgil Teodo-rescu le-a avut cu fiecare dintreceilalþi patru membri ai grupuluimenþionat anterior. ªi acest de-mers relevã unele aspecte pe care,poate, doar le intuiam în privinþaautorului, deºi cred cã demersultrebuie privit ºi în sens invers,din perspectiva fiecãruia cu fie-care, mai ales cã, de pildã, întretimp au apãrut unele scrisori ine-dite dintre Naum ºi „Vergi” în re-vista Manuscriptum 2/2016 caresunt relevante tocmai în privinþaraportului amical dintre cei doi ºicare nu erau publicate la data apa-riþiei volumului de faþã.

Dupã volumul Domni, tova-rãºi, camarazi. O evoluþie aavangardei române (2007) careavea la bazã o tezã de doctorat,iatã cã Dan Gulea vine cu un nouvolum de analizã finã ce dove-deºte, o datã în plus, cã în privin-þa avangardelor, detaliile sau ele-mentele care par sã facã parte dinplanul secund participã cel puþinla fel de mult la conturarea profi-lului complex al operelor avan-gardiste mai vechi sau mai noi.

Jules Perahim – Pasãre ºi figurã

Jules Perahim – Trei nopþi laice la Ierusalim

Jules Perahim –Echilibru perfect

de anide anide anide anide ani - revista-mozaicul.ro · , serie nouã, anul X XI, nr . 10 (240 ),...

Documents

Transcript of de anide anide anide anide ani - revista-mozaicul.ro · , serie nouã, anul X XI, nr . 10 (240 ),...