1. INDICAŢIILE DIAGNOSTICULUI PRENATAL

Selecţia femeilor gravide pentru efectuarea DPN se bazează pe principiul că riscul unei anomalii fetale trebuie să fie cel puţin egal cu riscul de inducere a avortului prin utilizarea procedurii de DPN. În prezent, peste 200 de afecţiuni genetice pot fi diagnosticate prin DPN (vezi web site-ul Genetest) dar indicaţiile majore sunt următoarele:(1) Vârsta reproductivă avansată a părinţilor Femeile de peste 35 de ani reprezintă indicaţia majoră de DPN deoarece acestea au

riscul naşterii unor copii cu aneuploidii (în special trisomie 21; vezi tabelul 18.1) egal sau mai mare decât riscul de avort după amniocenteză.

Bărbaţii de peste 55 de ani (după 50 de ani în celulele stem seminale se acumulează un număr mare de mutaţii dominante).Tabelul 18.1. Incidenţa sindromului Down la nou-născuţi vii şi fetuşi în funcţie de vârsta maternă

IncidenţăVârsta

maternă (ani)

Lanaştere

La amnio-centeză

LaBVC

15-1920-2425-2930-34

35363738394041424344

≥45

1/12501/14001/1100

1/900-1/5001/3851/3001/2251/1751/1401/1001/801/651/501/401/25

――――

1/2501/2001/1501/1151/901/701/501/401/301/251/20

――――

1/2501/1751/1751/1151/901/701/501/301/251/251/15

Surse: Gardner şi Southerland (1996); Hsu (1998); Nussbaum et al (2001)

(2) Screeningul serului matern pozitiv şi/sau semne ecografice „de alarmă”.(3) Prezenţa unei anomalii cromosomice structurale la unul dintre părinţi. Riscul unei anomalii cromosomice la copil depinde de tipul anomaliei parentale şi sexul părintelui

purtător (vezi capitolul 9.C.3.2).(4) Existenţa unui copil cu o anomalie cromosomică de novo. Studii recente au semnalat faptul că după naşterea unui copil cu sindrom Down, printr-un

mecanism necunoscut (posibil un mozaicism parental), riscul naşterii unui alt copil cu o anomalie cromosomică este mai mare decât cel corespunzător vârstei materne (de exemplu, pentru o femeie de 30 de ani riscul unei anomalii cromosomice la făt este de 1/100, în comparaţie cu 1/390 riscul corespunzător vârstei).

(5) Istoric familial de boală monogenică (AR, AD sau LX) care poate fi diagnosticată la fetus prin analize biochimice sau ADN (tabelul 18.2.).

În această categorie sunt incluşi şi părinţii depistaţi ca fiind purtători sănătoşi prin programe speciale de screening efectuate în anumite grupuri de populaţie în care există o frecvenţă înaltă a unor

mutaţii recesive. Pentru bolile recesive legate de X se va stabili mai întâi dacă fetusul este de sex masculin şi apoi se va recurge la DPN sau la diagnostic preimplantatoriu.

Tabelul 18.2. Boli monogenice mai frecvente la care este posibil un DPN prin analiza ADN

Boli monogenice Nr. OMIM

Autozomal dominante Acondroplazia ADPKD Sindromul Marfan Neurofibromatoza tip 1 Distrofie miotonică Boala Huntington Autozomal recesive Anemia falciformă Fenilcetonuria Boala Gaucher (I, II, III) Fibroza chistică Hiperplazia congenitală de suprarenală Ataxia Friedreich Atrofia musculară spinală Talasemiile α şi β

Boala Tay-Sachs Legate de cromozomul X Hemofilia A Sindrom X fragil Distrofia musculară Duchenne Deficienţa de ornitin transcarbamilază Adrenoleucodistrofia

100800173900154700162200160900143100

141900261600230800219700201910

229300253300141800,141900272800

306700309550310200311250

300100 (6) Istoric familial sugestiv pentru o boală legată de X pentru care nu există un

test specific de DPN. În acest caz determinarea sexului fetal poate fi utilă pentru a ajuta părinţii cu risc să decidă

continuarea sau terminarea sarcinii.(7) Riscul unui defect de tub neural. Rudele de gradul I ale pacienţilor cu DTN vor fi supuse DPN deoarece au un risc crescut de a avea

un copil cu DTN.(8) Rude de gradul I cu o malformaţie unică (în special malformaţie de cord) sau

un sindrom plurimalformativ (posibil mendelian)(9) Agresiuni teratogene în cursul sarcinii. Expunerea gravidelor la teratogeni cunoscuţi (vezi capitolul 14.B.2.1); afecţiuni materne (diabet zaharat, epilepsie tratată cu anticonvulsivante, fenilcetonurie).

(10) Istoricul obstetrical pozitivÎn cazul unor avorturi spontane recurente şi/sau nou-născuţi morţi, deşi există deseori un risc mic

de recurenţă, se poate recurge la DPN pentru a evita o nouă sarcină anormală.