incluziunea elevilor cu ces în școlile din comunitate studiu sociologic
Incluziunea Sociala Si Scolara a Copiilor Cu Ces
2
INCLUZIUNEA SOCIALǍ ŞI ŞCOLARǍ A COPIILOR CU CERINŢE EDUCATIVE SPECIALE Musteaţă Daniela – Maria Prof Inv. Primar, Grup Şcolar Filipeşti În activitatea pe care o desfăşoară, omul este o fiinţă dependen permanentă de a comunica şi coopera. Întâlnim peste tot în jurul nos percepuţi diferit, perceperea lor socială nefiind întotdeauna consta societate, furnizând semnificaţii diferite, în funcţie de cultura şi Şcoala este de asemenea un mediu important de socializare. Deseori ne întrebăm noi, cadrele didactice, cum vom efectua integrarea copiilor cu CES?....Oare nu ar trebui să ne gândim că este prioritară realizarea colegilor cu privire la deficienţele lor? Copiii pot fi foarte cruzi sunt diferiţi de ei. Atunci când sunt în preajma lor, îi pot imita, să-i includă şi pe ei, prefăcându-se că nu există. De obicei, copiii înţeleg. Pentru a-i putea înţelege mai bine, se pot organiza jocuri rând, diverse handicapuri. De exemplu, pentru a-i înţelege pe copiii propune un joc în care, pe rând, copiii, sunt legaţi la ochi şi lăsa definit. În felul acesta, copiii vor înţelege mai bine situaţia în c de vedere. Asemănător se pot inventa diverse jocuri adaptate la vârs Copiii cu C.E.S. pot prin joc să-şi exprime propriile capacităţ informaţii despre lumea în care trăieşte, intră în contact cu oameni înconjurator şi învaţă să se orienteze în spaţiu şi timp. Integrarea şcolară exprimă atitudinea favorabilă a elevului faţă condiţia psihică în care acţiunile instructiv-educative devin accesi motivaţii puternice care susţine efortul copilului în munca de învăţ tânarul poate fi considerat un colaborator la acţiunile desfăşurate totală între solicitările formulate de şcoală şi posibilităţile copi randamente laînvăţatură şiînplan comportamental considerate normale prin raportarea la posibilităţile copilului sau la cerinţele şcolare. În şcoală, copilul cu tulburări de comportament aparţine de obic indisciplinaţi, el încălcând deseori regulamentul şcolar. Din asemen comportament se simte respins de către mediul şcolar (educatori, col şcolar intră în relaţii cu alte persoane marginalizate, intră în gru acestora tot ceea ce nu-i oferă societatea. În astfel de cazuri, cad mult de sufletul copilului pentru ca acesta să nu se mai simtă respi Unii elevi au nevoie de o terapie a tulburărilor de vorbire şi d individuală şi de grup pentru sprijinirea integrării pe plan social. ajutor suplimentar din partea profesorilor şi colegilor, fiind nevoi conţinuturi şi sarcini simplificate. Elevii cu tulburări vizuale, tulburări de auz, cu dizabilităţi f modalităţi de predare adaptate cerinţelor lor educative, programe de deplasare, asistenţă medicală specializată, asistenţă psihoterapeuti Elevii ce prezintă tulburări emoţionale trebuie să fie d consultarea psihologului, a medicului neuropsihiatru şi terapia să f implicarea tuturor factorilor educaţionali (familie, cadre didactice Din experienţa personală putem afirma că profesorul poate folosi învăţare- evaluare diverse strategii şi intervenţii utile: în primul unui climat afectiv-pozitiv. Stimularea încrederii în sine şia motivaţiei pentru învăţare,
-
Upload
stroescu-delia -
Category
Documents
-
view
113 -
download
0
Transcript of Incluziunea Sociala Si Scolara a Copiilor Cu Ces
INCLUZIUNEA SOCIAL I COLAR A COPIILOR CU CERINE EDUCATIVE SPECIALE Mustea Daniela Maria Prof Inv. Primar, Grup colar Filipetii de Pdure n activitatea pe care o desfoar, omul este o fiin dependent de ceilali. Are nevoie permanent de a comunica i coopera. ntlnim peste tot n jurul nostru oameni cu deficiene. Ei sunt percepui diferit, perceperea lor social nefiind ntotdeauna constant, ea variaz de la societate la societate, furniznd semnificaii diferite, n funcie de cultura i de valorile promovate. coala este de asemenea un mediu important de socializare. Deseori ne ntrebm noi, cadrele didactice, cum vom efectua integrarea copiilor cu CES?....Oare nu ar trebui s ne gndim c este prioritar realizarea procesului de nelegere a colegilor cu privire la deficienele lor? Copiii pot fi foarte cruzi sau foarte drgui cu ali copii care sunt diferii de ei. Atunci cnd sunt n preajma lor, i pot imita, pot rde de ei, se pot juca lnga ei fr s-i includ i pe ei, prefcndu-se c nu exist. De obicei, copiii reacioneaz aa atunci cnd nu neleg. Pentru a-i putea nelege mai bine, se pot organiza jocuri cu ajutorul crora pot nelege, pe rnd, diverse handicapuri. De exemplu, pentru a-i nelege pe copiii cu deficiene de vedere, se poate propune un joc n care, pe rnd, copiii, sunt legai la ochi i lsai s se descurce ntr-un perimetru definit. n felul acesta, copiii vor nelege mai bine situaia n care se poate afla un copil cu deficiene de vedere. Asemntor se pot inventa diverse jocuri adaptate la vrsta i la puterea lor de nelegere. Copiii cu C.E.S. pot prin joc s-i exprime propriile capaciti. Astfel, copilul capt prin joc informaii despre lumea n care triete, intr n contact cu oamenii i cu obiectele din mediul nconjurator i nva s se orienteze n spaiu i timp. Integrarea colar exprim atitudinea favorabil a elevului fa de coala pe care o urmeaz; condiia psihic n care aciunile instructiv-educative devin accesibile copilului; consolidarea unei motivaii puternice care susine efortul copilului n munca de nvare; situaie n care copilul sau tnarul poate fi considerat un colaborator la aciunile desfurate pentru educaia sa; corespondena total ntre solicitrile formulate de coal i posibilitile copilului de a le rezolva; existena unor randamente la nvatur i n plan comportamental considerate normale prin raportarea la posibilitile copilului sau la cerinele colare. n coal, copilul cu tulburri de comportament aparine de obicei grupului de elevi slabi sau indisciplinai, el nclcnd deseori regulamentul colar. Din asemenea motive, copilul cu tulburri de comportament se simte respins de ctre mediul colar (educatori, colegi). Ca urmare, acest tip de colar intr n relaii cu alte persoane marginalizate, intr n grupuri subculturale i triete n cadrul acestora tot ceea ce nu-i ofer societatea. n astfel de cazuri, cadrul didactic trebuie s se apropie mai mult de sufletul copilului pentru ca acesta s nu se mai simt respins. Unii elevi au nevoie de o terapie a tulburrilor de vorbire i de limbaj i de psihoterapie individual i de grup pentru sprijinirea integrrii pe plan social. De asemenea, copiii au nevoie de ajutor suplimentar din partea profesorilor i colegilor, fiind nevoie s primeasc n activitatea colar coninuturi i sarcini simplificate. Elevii cu tulburri vizuale, tulburri de auz, cu dizabiliti fizice, necesit programe i modaliti de predare adaptate cerinelor lor educative, programe de terapie, rampe de acces pentru deplasare, asisten medical specializat, asisten psihoterapeutic. Elevii ce prezint tulburri emoionale trebuie s fie din timp identificai astfel nct consultarea psihologului, a medicului neuropsihiatru i terapia s fie fcute ct mai precoce, cu implicarea tuturor factorilor educaionali (familie, cadre didactice). Din experiena personal putem afirma c profesorul poate folosi n procesul de predarenvare- evaluare diverse strategii i intervenii utile: n primul rnd trebuie s in cont de crearea unui climat afectiv-pozitiv. Stimularea ncrederii n sine i a motivaiei pentru nvare,
ncurajarea sprijinului i cooperrii din partea colegilor, formarea unei atitudini pozitive a colegilor, ncurajarea independenei i creterea autonomiei personale sunt aspecte semnificative de care cadrul didactic trebuie s in cont n vederea facilitrii integrrii colare a acestor copii. Este foarte important ca noi, cadrele didactice, s le ncurajm eforturile, s i sprijinim, s i apreciem pozitiv n realizarea sarcinilor colare, fr a crea dependen. De asemenea folosirea frecvent a sistemului de recompense, laude, ncurajri, ntrirea pozitiv, astfel nct s fie ncurajat i evideniat cel mai mic progres, centrarea nvarii pe activitatea practic nu sunt de neglijat cnd vorbim despre copii cu CES. De cele mai multe ori, cnd lucrm cu elevi cu cerine educative speciale, ne gndim la sarcini mprite n etape mai mici, realizabile, la folosirea nvrii afective, la adaptarea metodelor i mijloacelor de nvare, evaluare, dar si la sprijinirea elevului s devin membru al unui grup. Este bine s organizm activiti de grup care s stimuleze comunicarea i relaionarea interpersonal (jocuri, excursii, activiti extracolare, activiti sportive, de echip), s i sprijinim emoional, s folosim un limbaj simplu, accesibil elevului i nivelului lui de nelegere. Aezarea n prima banc a elevilor cu deficiene de vedere, mbuntirea calitii iluminrii, adecvarea materialelor didactice sunt aspecte pe care profesorul nu le omite cnd lucreaz cu astfel de copii. Poziia profesorului trebuie s fie astfel nct fiecare elev s-l poat vedea, iar n dialogul profesor-elev, profesorul s vorbeasc stnd numai cu faa spre elevi. O alt perspectiv ce nu poate fi omis de ctre cadrul didactic este aezarea copiilor cu hiperactivitate i deficit de atenie n primele banci, astfel nct s nu le distrag atenia restul colectivului i s fie aezai n apropierea elevilor care sunt acceptai de colectiv ca modele pozitive. ncurajarea oricrei tentative de comunicare, indiferent de natura ei este important. Profesorul trebuie s fie ferm, consecvent, s foloseasc nelegerea i calmul ca modalitate de stingere a manifestrii agresive a elevului, s fie comentat aciunea elevului i nu personalitatea lui. Este indicat ca profesorul s aprecieze limita de suportabilitate a elevului (s nu-l jigneasc sau umileasc), s foloseasc o mimic binevoitoare i o atitudine deschis (s nu ncrucieze braele i s nu ncrunte privirea). ntr-o abordare incluziv, toi elevii trebuie considerai la fel de importani, fiecruia s i fie valorificate calitile, pornind de la premisa c fiecare elev este capabil s realizeze ceva bun. Consider c nu exist "reete" pentru integrarea copiilor cu CES n nvmntul de mas. Cei care manifest deschidere pentru integrarea acestora vor gsi i strategiile potrivite. Fiecare copil are dreptul la educaie i merit s i se acorde o ans. nvnd mpreun, copiii nva s triasc mpreun, s se accepte i s se ajute la nevoie.
Bibliografie: 1. 2. 3. 4. Albu, A., Albu, C., Asistena psihopedagogica i medical a copilului deficient fizic, Iai, Polirom, 2000; Ionescu, S., Adaptarea socioprofesional a deficienilor mintali, Bucureti, Editura Academiei P.S.R., 1975; Miftode, V. (coord.), Dimensiuni ale asistenei sociale: forme i strategii de protecie a grupurilor defavorizate, Botoani, Eidos, 1995; Popescu, G., Plea, O. (coord.), Handicap, readaptare, integrare, Bucureti, Pro Humanitate, 1998;
