Inclusiv-EU-Cadru-legislativ-în-domeniul-educatiei-incluzive
168
Inclusiv EU cadrul legislativ / normativ în domeniul educaţiei incluzive (compilaţie)
-
Upload
stetlana-si-artur -
Category
Documents
-
view
48 -
download
0
Transcript of Inclusiv-EU-Cadru-legislativ-în-domeniul-educatiei-incluzive
InclusivEU
cadrul legislativ / normativ în domeniul educaţiei incluzive(compilaţie)
Cadrul legislativ/normativ în domeniul educației inclusive
(compilație)
Chișinău 2012
2
Centrul “Speranţa”:www.speranta.mdbd. Traian, 12/2, ap. 2, MD-2043, Chişinău, Republica Moldovatel./fax: (022) 56 11 00 GSM: 079775513;e-mail: [email protected]
Coordonatori ediţie:Lucia GAVRILIŢĂTatiana CERNOMORIŢ
Design & tipar: Realitatea Media
Această publicaţie apare cu sprijinul fi nanciar al Fundaţiei pentru Copii Pestalozzi
3
INTRODUCERE
În ultimii doi ani și, în mod special, în urma ratifi cării, la 9 iulie 2010, de către Republica Moldova a Convenției ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități (CONUDPD), au fost elaborate și aprobate mai multe acte normative și de reglementare privind incluziunea educațională a copiilor cu dizabilități sau cu cerințe educaționale speciale (CES).
Acest fapt ne bucură mult pe fiecare în parte, fi e ca suntem pedagogi, părinți sau specialiști în domeniu.
Atunci când într-o țară, organizații neguvernamentale obțin experiențe pozitive într-un domeniu sau altul, acest fapt este un indicator că societatea civilă este activă. Însă atunci când aceste experiențe sunt cuprinse într-un document de politici de stat, avem un important indicator că inițiativele au fost apreciate și incluse în prioritățile statului. În cazul nostru, experiențele pe care le-am dezvoltat s-au dovedit a fi viabile - fapt confi rmat prin incorporarea acestora în documentele de politici naționale în domeniul incluziunii. Aprobarea unei politici înseamnă, în primul rând, viabilitate pe termen lung a inițiativelor, durabilitate sub aspect fi nanciar, promovarea la scară națională și constituie, în același timp, o garanție că declarațiile politice legate de incluziunea educațională a copiilor cu dizabilități și CES nu vor rămâne doar niște fraze atractive, promițătoare.
Materialul de față este un compendiu al celor mai importante acte normative și de reglementare în domeniul educației incluzive, adoptate pe parcursul ultimilor doi ani și prezentate aici în ordine cronologică. Avem încrederea că compendiul va deveni un important instrument de lucru pentru directorii de școală, pedagogi, cadre didactice de sprijin și pentru alți specialiști implicați în procesul incluziv, oferind răspunsuri la multitudinea de întrebări legate de organizarea procesul incluziunii și planifi carea activităților adiționale (servicii de suport), atât de necesare unui proces educațional calitativ.
Lucia Gavriliță, director executiv Centrul ”Speranța”
4
Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi (extras) .....................................................................3
Legea pentru aprobarea Strategiei de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi (2010–2013) nr. 169 din 09.07.2010 ...........................................................................................................................................................................5
Legea privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi, din 30 martie 2011 ....................................23
Strategia consolidată pentru dezvoltarea învăţămîntului 2011 – 2015, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 849 din 29.11.2010 (extras) ...............................................................................................................................52
Programul de dezvoltare a educaţiei incluzive în Republica Moldova pentru anii 2011 – 2020, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 523 din 11 iulie 2011 ...........................................................................................................56
Regulamentul cadru cu privire la organizarea şi funcţionarea serviciului social „Asistenţă personală” şi Standarde minime de calitate .........................................................................................................................................................79
Ordinul Ministerului Educaţiei cu privire la organizarea procesului educaţional (nr. 867 din 25.08.2010) ...................................................................................................................................................................................................94
Ordinul Ministerului Educaţiei cu privire la pilotarea educaţiei incluzive în instituţiile de învăţămînt din municipiul Chişinău, raioanele Floreşti şi Cahul (nr. 866 din 09.12.2011) .....................................................96
Modelul de implementare a practicilor incluzive în instituţiile generale de învăţămînt, aplicat de către Centrul „Speranţa”, pentru incluziunea copiilor cu CES (Anexa 1 la Orinul Ministerului Educaţiei nr. 866 din 09.12.2011) ..........................................................................................................................................................................................98
Metodologia procesului de evaluare complexă şi continuă a copiilor cu CES (Anexa 6 la Ordinul Ministerului Educaţiei nr. 866 din 09.12.2011) .................................................................................................................... 105
Ordinul Ministerului Educaţiei cu privire la aprobarea structurii-model şi Ghidului privind elaborarea Planului Educaţional Individualizat (nr. 952 din 06.12.2011)...................................................................................... 107
Planul Educaţional Individualizat, structură – model, aprobat prin Ordinul Ministerului Educaţiei nr. 952 din 06.12.2011 ............................................................................................................................................................................... 108
Planul Educaţional Individualizat, Ghid de aplicare şi realizare, aprobat prin Ordinul Ministerului Educaţiei nr. 952 din 06.12.2011 .................................................................................................................................................. 115
Ordinul Ministerului Educaţiei cu privire la aprobarea deciziei Consiliului Naţional pentru Curriculum din 09.02.2012 ........................................................................................................................................................................................ 143
Ordinul Ministerului Educaţiei cu privire la aplicarea Ghidului Metodologic privind adaptările curriculare şi evaluarea progresului şcolar în contextul educaţiei incluzive (nr. 139 din 15.03.2012) ...................................... 144
Ordinul Ministerului Educaţiei cu privire la evaluarea fi nală şi certifi carea elevilor cu cerinţe educaţionale speciale incluşi în învăţămîntul general obligatoriu (nr. 245 din 24.04.2012) ................................................. 146
Regulamentul privind modul de redirecţionare a resurselor fi nanciare în cadrul reformării instituţiilor rezidenţiale ............................................................................................................................................................................................... 153
CUPRINS
5
Articolul 2Defi niţii
“Acomodare rezonabilă” este modifi carea sau ajustarea necesară şi corespunzătoare, fără a impune o povară exagerată, atunci când acestea sunt necesare pentru a garanta, persoanelor cu dizabilităţi, benefi cierea de drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi exercitarea acestora, în egală măsură cu alţi cetăţeni;
Articolul 5Egalitatea și nediscriminarea
1. Statele Participante recunosc că toate persoanele sunt egale în faţa legii şi au dreptul, fără discriminare, la protecţie şi benefi cii egale din partea legii.
2. Statele Participante vor interzice toate formele de discriminare din cauza dizabilităţii şi garantează, persoanelor cu dizabilităţi, protecţie juridică egală şi efi cientă contra discriminării în orice temei.
3. Pentru a promova egalitatea şi a elimina discriminarea, Statele Participante vor lua toate măsurile necesare pentru a garanta o adaptare rezonabilă.
4. Măsurile specifi ce care sunt necesare pentru a accelera sau obţine egalitatea de facto a persoanelor cu dizabilităţi nu vor fi considerate discriminare, în contextul prezentei Convenţii.
Articolul 24Educaţia
1. Statele Participante recunosc dreptul persoanelor cu dizabilităţi la educaţie. În scopul realizării acestui drept fără discriminare şi în baza posibilităţilor egale, Statele Participante asigură un sistem de învăţământ incluziv, la toate nivelele de instruire continuă, orientată spre:
(a) Dezvoltarea deplină a potenţialului uman, a sentimentului de demnitate şi respect de sine, precum şi a libertăţilor fundamentale şi diversităţii umane;
(b) Dezvoltarea deplină a personalităţii, talentului şi creativităţii persoanelor cu dizabilităţi, precum şi a aptitudinilor mintale şi fi zice;
(c) Crearea posibilităţilor pentru persoanele cu dizabilităţi de a participa efi cient la viaţa societăţii.
2. Pentru realizarea acestui drept, Statele Participante vor asigura că:
(a) Persoanele cu dizabilităţi nu sunt excluse din sistemul general de învăţământ, iar copiii cu dizabilităţi nu sunt excluşi din sistemul gratuit de învăţământ primar obligatoriu sau din sistemul de învăţământ secundar, în temeiul dizabilităţii;
(b) Persoanele cu dizabilităţi au acces la învăţământ gratuit general, primar şi secundar calitativ, având posibilităţi egale cu alţi membri ai comunităţii în care locuiesc;
Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi (extras)
6
(c) Adaptare rezonabilă, ţinându-se cont de necesităţile individuale;
(d) Persoanele cu dizabilităţi primesc susţinerea necesară, în cadrul sistemului de învăţământ general, pentru facilitarea procesului de educaţie efi cientă;
(e) Măsurile de asistenţă efi cientă,,individualizată sunt asigurate în mediile care încurajează dezvoltarea academică şi socială, compatibilă cu obiectivele integrării complete.
3. Statele Participante asigură persoanelor cu dizabilităţi posibilităţi de obţinere a deprinderilor sociale şi de viaţă pentru a facilita participarea lor egală şi integrală la procesul de educaţie şi în calitate de membri ai comunităţii. Aşadar, Statele Participante iau măsurile necesare, inclusiv:
(a) Facilitarea însuşirii alfabetului Braille, a scrisului alternativ, a metodelor augmentative şi alternative, a mijloacelor şi formatelor de comunicare şi a aptitudinilor de orientare şi mobilitate, precum şi facilitarea susţinerii şi a îndrumării semenilor;
(b) Facilitarea învăţării limbajului semnelor şi promovarea identităţii lingvistice a persoanelor cu defi cienţe auditive;
(c) Asigurarea că instruirea persoanelor, în special, a copiilor orbi, surzi sau au ambele defi cienţe, este oferită în limbajul corespunzător, în modalităţile şi mijloacele de comunicare individualizate, precum şi în mediile care încurajează dezvoltarea academică şi socială.
4. Pentru a asigura realizarea acestui drept, Statele Participante iau măsurile necesare pentru a angaja profesori, inclusiv profesori cu dizabilităţi, care posedă limbajul gesturilor şi/sau alfabetul Braille şi pentru instruirea profesioniştilor şi personalului care activează la toate nivelele sistemului de învăţământ. Astfel de instruire include conştientizarea dizabilităţilor şi utilizarea metodelor augmentative şi alternative, a mijloacelor şi formatelor de comunicare, a tehnicilor de educaţie şi a materialelor pentru asistenţa persoanelor cu dizabilităţi.
5. Statele Participante garantează persoanelor cu dizabilităţi accesul la studii superioare, instruire profesională, educaţie pentru adulţi şi instruire continuă, fără discriminare şi în măsură egală cu alte persoane. În acest scop, Statele Participante asigură persoanelor cu dizabilităţi adaptare rezonabilă.
7
PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA
LEGE Nr. 169 din 09.07.2010 pentru aprobarea Strategiei de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi (2010–2013)
Publicat : 12.10.2010 în Monitorul Ofi cial Nr. 200-201 art Nr : 660
Parlamentul adoptă prezenta lege ordinară.
Art. 1. - Se aprobă Strategia de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi (2010–2013), expusă în anexă.
Art. 2. - Implementarea Strategiei menţionate va fi asigurată din contul şi în limitele alocaţiilor prevăzute la bugetele respective, precum şi în limitele mijloacelor provenite din alte surse, conform legislaţiei.
Art. 3. - Organele centrale de specialitate ale administraţiei publice şi autorităţile administraţiei publice locale vor întreprinde, în limitele competenţelor atribuite, măsurile ce se impun pentru realizarea Strategiei de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi (2010–2013) şi vor raporta anual, pînă la 1 martie, Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei rezultatele obţinute.
Art. 4. - Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei:
va monitoriza şi va coordona procesul de implementare a Strategiei de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi (2010–2013);
va generaliza informaţiile şi va prezenta anual, pînă la 1 aprilie, Guvernului şi Consiliului guvernamental pentru problemele persoanelor cu dizabilităţi un raport privind implementarea Strategiei.
Art. 5. – Guvernul va asigura realizarea prezentei legi şi va informa anual, pînă la 15 aprilie, Parlamentul despre implementarea Strategiei de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi (2010–2013).
PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Mihai GHIMPU
Nr. 169. Chişinău, 9 iulie 2010
Anexă
Strategia de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi(2010–2013)
Introducere
Strategia de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi (2010-2013) (denumită în continuare Strategie) este un document strategic ce vizează problematica persoanelor cu dizabilităţi din Republica Moldova. Persoane cu dizabilităţi sînt persoanele cu defi cienţe fi zice, mintale, intelectuale sau senzoriale de durată, care, în interacţiune cu diverse obstacole, pot îngrădi participarea deplină şi efectivă a persoanelor în societate, în condiţii de egalitate cu ceilalţi.
8
În pofi da acţiunilor întreprinse pe parcursul ultimilor ani atît la nivel naţional, cît şi local, accesul limitat al persoanelor cu dizabilităţi la serviciile de infrastructură socială şi educaţie, obstacolele şi limitările de încadrare în cîmpul muncii, persistenţa modelului medical în stabilirea invalidităţii, precum şi predominarea formelor rezidenţiale de protecţie socială continuă să rămînă provocări majore ale sistemului actual de protecţie socială a acestei categorii de persoane.
Pentru atingerea obiectivului de asigurare a drepturilor sociale ale populaţiei, pentru ridicarea nivelului de trai şi promovarea bunăstării sociale asumate de Republica Moldova prin ratifi carea Cartei Sociale Europene revizuite, Strategia reprezintă o racordare a cadrului legal naţional la cel european. Accentuînd perspectivele de ajustare a sistemului legal naţional la standardele internaţionale în urma semnării, la 30 martie 2007, de către Republica Moldova, a Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi (denumită în continuare Convenţie), Strategia reafi rmă angajarea Republicii Moldova în asigurarea realizării efective a drepturilor persoanelor cu dizabilităţi. Activităţile prevăzute de Strategie respectă prevederile din Convenţie, care au caracter obligatoriu. Astfel, Strategia reprezintă o precondiţie a ratifi cării şi, ulterior, a implementării prevederilor Convenţiei.
În contextul procesului de integrare europeană a Republicii Moldova, acţiunile prevăzute în Strategie sînt fundamentate de cadrul legislativ general de politici în domeniul dizabilităţii al Uniunii Europene. Astfel, dezvoltarea unei reţele naţionale de servicii destinate incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilităţi preia modelele de bune practici din statele membre ale Uniunii Europene, bazate pe următoarele principii:
a) respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului;
b) prevenirea şi combaterea discriminării;
c) asigurarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă;
d) protecţia împotriva neglijării şi abuzului;
e) responsabilizarea comunităţii;
f ) consultarea persoanelor cu dizabilităţi la reglementarea serviciilor destinate lor;
g) planifi carea şi acordarea individualizată a serviciilor pentru persoanele cu dizabilităţi;
h) asistarea şi fortifi carea mediilor naturale de viaţă ale persoanelor cu dizabilităţi (familia şi comunitatea) şi prevenirea plasării lor în instituţii rezidenţiale;
i) asigurarea participării persoanelor cu dizabilităţi la viaţa socială, economică şi culturală a comunităţii.
Prevederile Strategiei stabilesc obiective şi acţiuni pe termen mediu, necesare pentru implementarea coerentă a prevederilor internaţionale privind protecţia drepturilor persoanelor cu dizabilităţi asumate de Republica Moldova. Scopul Strategiei, obiectivele şi acţiunile care se impun au fost elaborate conform Recomandărilor Rec(2006)5 ale Comitetului de Miniştri al statelor membre ale Consiliului Europei asupra Planului de acţiuni privind promovarea drepturilor şi a deplinei participări a persoanelor cu dizabilităţi în societate: îmbunătăţirea calităţii vieţii persoanelor cu dizabilităţi (2006–2015).
Elaborarea Strategiei a derivat din imperativul unei planifi cări strategice cu acţiuni coordonate şi necesare reformării sistemului de protecţie socială a persoanelor cu dizabilităţi, ţinîndu-se cont de cadrul legal şi strategic deja existent, de realizările şi de omisiunile politicilor implementate anterior.
În scopul unei coordonări integrate a procesului de planifi care sectorială a politicilor publice, Strategia a fost corelată cu documentele de politici din domeniul incluziunii sociale a persoanelor
9
cu dizabilităţi, aprobate de Parlamentul şi de Guvernul Republicii Moldova.
Incluziunea socială presupune un set de acţiuni multidimensionale în următoarele domenii: justiţie, protecţie socială, ocupare a forţei de muncă, sănătate, educaţie, transporturi, drumuri, construcţii, cultură, informare şi comunicare, destinate persoanelor afl ate în situaţie de marginalizare socială, pentru crearea şi dezvoltarea oportunităţilor de asigurare a unui indice al calităţii vieţii, echivalent comunităţii în care trăiesc.
Strategia reprezintă o continuitate operaţională a acţiunilor incluse în Strategia naţională de dezvoltare cu referire la dezvoltarea resurselor umane, la creşterea gradului de ocupare şi la promovarea incluziunii sociale, în special a gradului de reformare a metodologiei de evaluare şi determinare a dizabilităţii.
I. Descrierea situaţiei
1. Subiectul incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilităţi devine tot mai actual în promovarea politicilor sociale ale mai multor state.
2. Analizînd aspectele ce infl uenţează negativ incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi în Republica Moldova, au fost evidenţiate mai multe difi cultăţi:
a) lipsa unei politici unifi cate şi a unui cadru legal coerent în domeniul incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilităţi;
b) neracordarea cadrului legal naţional la standardele europene şi la cele internaţionale în domeniul asigurării drepturilor persoanelor cu dizabilităţi;
c) lipsa unui sistem unic de registru şi de evidenţă a persoanelor cu dizabilităţi;
d) predominarea modelului medical în stabilirea invalidităţii, care nu încurajează incluziunea socială;
e) cuantumul redus al prestaţiilor sociale, care sporeşte riscul de sărăcie în rîndurile persoanelor cu dizabilităţi;
f ) predominarea formelor rezidenţiale de protecţie socială a copiilor cu dizabilităţi, care afectează direct relaţiile familiale şi creează impedimente incluziunii lor sociale;
g) lipsa de servicii medico-sociale de intervenţie timpurie, care să prevină şi să minimalizeze consecinţele negative în dezvoltarea şi în sănătatea copiilor de vîrstă fragedă;
h) persistenţa unui sistem subdezvoltat de incluziune educaţională a persoanelor cu dizabilităţi;
i) nivelul redus de încadrare în cîmpul muncii a persoanelor cu dizabilităţi ca urmare a creşterii competitivităţii pe piaţa forţei de muncă, coordonarea insufi cientă între domeniul ocupării forţei de muncă şi cel al protecţiei sociale a acestei categorii de persoane;
j) accesul limitat al persoanelor cu dizabilităţi la infrastructura socială;
k) toleranţa societăţii faţă de problemele persoanelor cu dizabilităţi.
3. Cadrul de politici în Republica Moldova privind persoanele cu dizabilităţi este reprezentat doar de cîteva documente cu referire la protecţia socială a acestei categorii de populaţie, care nu respectă principiul coerenţei şi care, adesea, sînt fără acoperire fi nanciară. În ultimii ani, cercetările şi studiile în domeniul protecţiei sociale a persoanelor cu dizabilităţi au fost reduse la număr, fapt ce explică difi cultăţile din procesul de elaborare a politicilor în acest sector.
4. Cadrul legislativ cu privire la drepturile persoanelor cu dizabilităţi este neuniform din punctul de vedere al defi niţiilor şi al termenilor cu referire la dizabilitate. Totodată, deşi Legea nr. 821-XII din
10
24 decembrie 1991 privind protecţia socială a invalizilor defi neşte noţiunile „invalid” şi „protecţie socială a invalizilor” şi stabileşte măsuri de protecţie socială a acestei categorii de persoane, ea are un caracter formal din cauza lipsei de acoperire fi nanciară şi de mecanisme de implementare.
5. Analiza datelor statistice pentru ultimii ani remarcă tendinţa de creştere permanentă atît a numărului de persoane cu dizabilităţi, cît şi a indicelui de invaliditate. Dacă, în anul 2002, numărul total al persoanelor cu dizabilităţi era de 141400, la 1 ianuarie 2010 numărul lor a ajuns la 176253. Ponderea femeilor în numărul persoanelor cu dizabilităţi este de cca 48%, iar cea a bărbaţilor de 52%. Aproximativ 60% din numărul total al persoanelor cu dizabilităţi locuiesc în mediul rural. După criteriul de vîrstă, printre persoanele cu dizabilităţi prevalează cele între 40 şi 59 de ani, ceea ce reprezintă mai mult de 2/3 din cazuri. În ultimii 5 ani, printre maladiile invalidizante predomină bolile cardiovasculare (20,6%), tumorile maligne (19,3%), disfuncţiile psihice şi comportamentale (9,9%), bolile sistemului osos şi ale celui muscular (7,2%).
6. În conformitate cu Legea nr. 821-XII din 24 decembrie 1991 privind protecţia socială a invalizilor, „protecţia socială a invalizilor înseamnă crearea de către stat a condiţiilor pentru dezvoltarea lor individuală şi realizarea de către aceştia a capacităţilor, drepturilor şi libertăţilor în egală măsură cu toţi ceilalţi cetăţeni”. În prezent, protecţia socială a persoanelor cu dizabilităţi este asigurată prin: a) pensii şi prestaţii sociale; b) servicii sociale; c) servicii medicale; d) educaţie şi instruire; e) încadrare în cîmpul muncii; f ) tratamente fi scale; g) accesibilitate la infrastructura socială.
6.1. Pensiile şi prestaţiile sociale. Numărul persoanelor cu dizabilităţi care benefi ciază de pensii prin intermediul sistemului public de asigurări sociale creşte continuu. Deşi în raport cu populaţia generală numărul persoanelor cu diferite grade de invaliditate este relativ mic şi reprezintă 4,9%, raportat la numărul benefi ciarilor de pensie această valoare atinge cca 24,8%. Astfel, fi ecare al patrulea benefi ciar de pensie face parte din categoria persoanelor cu grad de invaliditate.
6.1.1. Valoarea medie a pensiilor de invaliditate în ultimii 7 ani s-a majorat constant, în 2009 fi ind de 3,4 ori mai mare decît în 2002 (în 2002 – 163,00 lei, în 2009 – 655,74 lei), creştere determinată de modifi carea minimului garantat şi de indexarea pensiilor începînd cu anul 2003. Analiza ratei de înlocuire în această perioadă denotă o creştere mai lentă a pensiilor de invaliditate în comparaţie cu salariul mediu. Astfel, în anul 2002 salariul mediu era de 691,0 lei, iar în 2009, de 2747,6 lei, cu o creştere de cca 4 ori. Valoarea medie a pensiei de invaliditate în anul 2009 constituia 24% din salariul mediu.
6.1.2. Tipurile de prestaţii sociale de care benefi ciază persoanele cu dizabilităţi sînt următoarele:
a) alocaţiile sociale de stat;
b) compensaţiile nominative;
c) compensaţiile pentru călătorie în transportul în comun urban, suburban şi interurban (cu excepţia taximetrelor);
d) compensarea cheltuielilor de deservire cu transport a persoanelor cu dizabilităţi ale aparatului locomotor;
e) ajutorul material unic din Fondul republican şi din fondurile locale de susţinere socială a populaţiei;
f ) ajutorul social;
g) indemnizaţiile;
h) alocaţiile lunare de stat.
6.1.3. Numărul persoanelor cu dizabilităţi care benefi ciază de prestaţii sociale este în continuă
11
creştere. Spre exemplu, numărul benefi ciarilor de compensaţii nominative a crescut de la 245668 în anul 2003 la 276070 în anul 2009. În acelaşi timp, numărul benefi ciarilor de alocaţii sociale de stat s-a majorat de la 36035 în anul 2003 la 43282 în anul 2009.
6.2. Serviciile sociale reprezintă o formă importantă de protecţie socială a persoanelor cu dizabilităţi. Actualmente, serviciile sociale sînt orientate preponderent spre satisfacerea necesităţilor primare (alimentare, cazare, îmbrăcăminte etc.), prestate, de regulă, în instituţii rezidenţiale. Serviciile alternative îngrijirii rezidenţiale orientate spre reabilitarea şi incluziunea socială rămîn a fi prestate în mare parte de administraţia publică locală în parteneriat cu sectorul asociativ.
6.2.1. Instituţiile sociale pentru copii, adolescenţi şi persoane adulte cu dizabilităţi. În Republica Moldova activează 109 centre sociale, create de autorităţile publice locale în colaborare cu Fondul de Investiţii Sociale, cu diferite organizaţii de binefacere şi cu susţinerea bugetului de stat, de ale căror servicii benefi ciază cca 4820 de persoane în vîrstă şi de persoane cu dizabilităţi. În acest context, se adaugă 29 de aziluri pentru 791 de benefi ciari persoane în vîrstă şi cu dizabilităţi; 6 centre de plasament pentru 134 de benefi ciari; 32 de centre de zi pentru 2170 de benefi ciari; 3 centre de reabilitare sociomedicală pentru 291 de benefi ciari; 39 de centre mixte (servicii de zi şi plasament) pentru 1506 benefi ciari. Pentru acordarea de servicii sociale copiilor cu dizabilităţi, actualmente în Republica Moldova activează 2 centre de plasament pentru copiii cu dizabilităţi, 19 centre de zi şi 5 centre mixte.
6.2.2. Serviciul de îngrijire la domiciliu. În anul 2009, acest serviciu a fost prestat de 2518 de lucrători sociali pentru 25953 de persoane. Din totalul persoanelor care au benefi ciat de îngrijiri la domiciliu, cca 20% au fost persoane cu dizabilităţi. La moment, serviciul de îngrijire la domiciliu este suplinit de serviciile sociomedicale pentru reabilitare şi incluziune socială, oferite de sectorul asociativ prin intermediul echipelor multidisciplinare, cu implicarea comunităţii şi a familiilor persoanelor cu dizabilităţi.
6.2.3. Cantinele de ajutor social. În Republica Moldova funcţionează 130 de cantine de ajutor social de care benefi ciază lunar 5906 de persoane în vîrstă, precum şi adulţi şi copii cu dizabilităţi, copii din familii socialmente vulnerabile. Acest serviciu este susţinut fi nanciar preponderent de administraţia publică locală şi de Fondul Republican de Susţinere Socială a Populaţiei, prin intermediul fondurilor locale de susţinere socială a populaţiei.
6.2.4. Serviciul de reabilitare balneosanatorială. Anual, se oferă bilete de reabilitare sanatorială pentru cca 8900 de persoane în vîrstă şi de adulţi cu dizabilităţi. Persoanele în vîrstă şi adulţii cu dizabilităţi benefi ciază de astfel de bilete gratuit, o dată la 3 ani; invalizilor de război acest drept li se oferă anual sau o dată la 2 ani prin achitarea valorii băneşti a acestui serviciu; însoţitorii persoanelor cu gradul I de invaliditate, care nu au posibilitatea deplasării autonome, benefi ciază de scutire în proporţie de 70% din costul biletului.
6.2.5. Asigurarea cu mijloace ajutătoare tehnice. Persoanele cu dizabilităţi care locuiesc permanent pe teritoriul Republicii Moldova au dreptul să obţină, gratuit sau în condiţii avantajoase, mijloace ajutătoare pentru tratament medical personal, sisteme ortetice şi protetice, încălţăminte ortopedică, mijloace ajutătoare pentru îngrijire, protecţie şi mobilitate personală, aparate de semnalizare şi audioamplifi care etc.
6.3. Serviciile medicale. Sistemul de asigurare obligatorie de asistenţă medicală oferă persoanelor cu dizabilităţi servicii de asistenţă medicală urgentă, de asistenţă medicală primară, de tratament ambulatoriu, de consultaţii şi investigaţii medicale în volumul prevăzut de programul unic al asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală pe anii respectivi. Statutul de copil invalid şi atribuirea gradului de severitate se afl ă în competenţa consiliului medical-consultativ al instituţiei medico-sanitare publice din teritoriu. Metodologia de evaluare este axată pe modelul medical care nu încurajează incluziunea socială (educaţională) a acestei categorii de copii.
12
6.4. Educaţia şi instruirea. Persoanele cu dizabilităţi au dreptul la educaţie, la instruire şi la pregătire profesională în instituţiile de învăţămînt. Potrivit legislaţiei în vigoare, aceste persoane benefi ciază de instruire în instituţiile de învăţămînt mediu de specialitate şi de învăţămînt superior, inclusiv de bursă socială. Asigurarea cu cămin a acestei categorii de persoane se realizează după caz.
6.4.1. Învăţămîntul special. Conform art. 33 din Legea învăţămîntului nr. 547-XIII din 21 iulie 1995, învăţămîntul special este parte integrantă a sistemului de învăţămînt. Actualmente, în instituţii speciale sînt plasaţi cca 4000 de copii, dintre care: 240 cu defi cienţe de vedere, 385 cu defi cienţe de auz, 281 cu defi cienţe locomotorii şi 3094 cu defi cienţe mintale.
6.4.2. Educaţia şi instruirea la domiciliu a copiilor cu dizabilităţi au loc în cazul în care nu pot fi asigurate condiţiile necesare în instituţiile de învăţămînt, conform diagnosticului medical şi recomandărilor serviciilor medico-psihopedagogice.
6.4.3. Exercitarea dreptului la educaţie în cadrul sistemului general de învăţămînt se realizează sporadic din cauza adaptării reduse a căilor de acces în instituţii, a mobilierului special, a programelor de învăţămînt etc. De asemenea, nivelul scăzut de incluziune socială a copiilor cu dizabilităţi în acest sistem este condiţionat şi de lipsa reglementărilor juridice care ar determina statutul cadrului didactic de sprijin. Acesta este un profesionist cu studii în domeniul pedagogiei, psihopedagogiei speciale, care oferă sprijin copiilor cu dizabilităţi în vederea integrării lor în procesul educaţional general. În ultimii ani se observă o tendinţă (din partea părinţilor) de a-şi înscrie copilul cu dizabilităţi într-o instituţie de învăţămînt de cultură generală. Republica Moldova dispune de practici pozitive în domeniu, susţinute de cele mai multe ori de sectorul asociativ şi/sau în parteneriat cu autorităţile publice locale şi avînd un caracter sporadic.
6.5. Încadrarea în cîmpul muncii. Potrivit Legii nr. 821-XII din 24 decembrie 1991 privind protecţia socială a invalizilor, persoanele cu dizabilităţi urmează să fi e angajate la aceleaşi întreprinderi la care şi-au pierdut capacitatea de muncă. În cazul în care întreprinderea nu poate asigura acest loc de muncă, angajarea se face prin intermediul agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă. Conform aceluiaşi act legislativ, autorităţile administraţiei publice locale aprobă listele de funcţii şi de profesii care trebuie să fi e ocupate prioritar de persoane cu dizabilităţi. Deopotrivă sînt stabilite şi normativele de rezervare, în cadrul întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor, a locurilor de muncă pentru acestea, care constituie cel puţin 5% din numărul total de angajaţi. Angajatorii care nu rezervă locuri de muncă pentru persoanele cu dizabilităţi sau care evită să le angajeze alocă în fondul de şomaj defalcări în valoare de un salariu mediu anual pentru fi ecare loc de muncă neasigurat. Deşi legea prevede un mecanism de asigurare cu locuri de muncă a persoanelor cu dizabilităţi şi delimitează responsabilitatea diferitelor instituţii la implementarea acestuia, pînă în prezent lipseşte o politică socială coerentă de incluziune a acestor persoane pe piaţa forţei de muncă sau de asigurare cu servicii de orientare şi de formare profesională.
6.6. Tratamente fi scale. Potrivit Codului fi scal nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997, anuităţile sub forma prestaţiilor de asigurări sociale (indemnizaţiilor) sînt surse de venit neimpozabile. Suma scutirii personale constituind 12000 lei pe an pentru persoanele cu dizabilităţi, iar contribuabilul persoană fi zică rezidentă are dreptul la o scutire în sumă de 8100 lei anual pentru fi ecare invalid din copilărie persoană întreţinută.
6.7. Accesibilitate la infrastructura socială. Legea nr. 821-XII din 24 decembrie 1991 privind protecţia socială a invalizilor prevede crearea, de către autorităţile publice centrale şi locale, de către întreprinderi, instituţii şi organizaţii, a unor condiţii speciale pentru accesul liber al persoanelor cu diferite grade de invaliditate (inclusiv al utilizatorilor de fotolii rulante) în blocuri de locuit, case, în obiectivele de menire socială şi de producţie, la folosirea liberă a transportului în comun şi a drumurilor de acces.
6.7.1. Adaptarea obiectivelor de menire socială, a noilor blocuri de locuit şi a celor existente, a transportului public pentru asigurarea accesului liber al persoanelor cu dizabilităţi. Aceste
13
transformări, în mare parte, sînt pur formale, nu corespund necesităţilor reale ale persoanelor cu dizabilităţi, iar investiţiile sînt minime.
6.7.2. Accesul la informaţie al persoanelor cu defi cienţe de auz nu este asigurat prin traducerea în limbajul mimico-gestual a emisiunilor informative transmise de principalele posturi de televiziune din Republica Moldova, inclusiv a celor cu caracter juridic.
7. Toleranţa societăţii faţă de problemele persoanelor cu dizabilităţi. Excluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi prin limitarea accesului la infrastructura socială, imperfecţiunile cadrului legal, defi cienţa sistemului de protecţie socială reprezintă în sine stigme discriminatorii, fondate de prejudecăţi, de indiferenţă şi de intoleranţă faţă de necesităţile fundamentale ale persoanelor cu dizabilităţi.
Analiza SWOT
Părţile tari:
a) Republica Moldova a semnat documente internaţionale care reglementează principiile fundamentale ale politicilor pentru protecţia şi incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi;
b) actele legislative şi cele normative existente în domeniul protecţiei persoanelor cu dizabilităţi prevăd dreptul la instruire, la asistenţă şi la asigurare socială, la angajare în cîmpul muncii, la tratamente fi scale etc.;
c) statul stabileşte crearea de condiţii pentru incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi drept una dintre priorităţi;
d) organismele internaţionale au o infl uenţă benefi că asupra dezvoltării sectorului social prin fi nanţare şi asistenţă tehnică;
e) infrastructura sistemului de asistenţă socială şi medicală a persoanelor cu dizabilităţi la nivel naţional şi local este funcţională, asigurată cu specialişti califi caţi;
f ) persoanele cu dizabilităţi benefi ciază de pensii şi alocaţii de invaliditate, care se indexează anual, de alte prestaţii sociale (compensaţii nominative pentru acoperirea cheltuielilor de deservire cu transport a persoanelor cu dizabilităţi ale aparatului locomotor, pentru călătorie în transportul în comun urban, suburban, interurban etc.);
g) mecanismul de stabilire a prestaţiilor sociale se reformează după principiul necesităţilor, şi nu în funcţie de categorie, fapt ce permite redirecţionarea efi cientă a surselor fi nanciare în domeniul asistenţei sociale a persoanelor cu dizabilităţi;
h) sistemul serviciilor sociale este diversifi cat prin îngrijire la domiciliu, prin cantine de ajutor social, prin reabilitare balneosanatorială, asigurare cu mijloace ajutătoare tehnice, prevăzute inclusiv pentru persoanele cu dizabilităţi;
i) există o practică pozitivă de educaţie incluzivă a persoanelor cu dizabilităţi în sectorul asociativ din ţară.
Părţile slabe:
a) cadrul legislativ existent nu corespunde principiilor de incluziune socială inerentă a persoanelor cu dizabilităţi;
b) actele normative nu prevăd mecanisme clare de implementare a cadrului legislativ; nu sînt elaborate şi nici aprobate standardele de calitate, de monitorizare şi de licenţiere a serviciilor
14
sociomedicale pentru persoanele cu dizabilităţi;
c) reţeaua serviciilor medico-sociale de intervenţie timpurie este slab dezvoltată, ceea ce nu permite efectuarea acţiunilor de prevenire şi de minimalizare a consecinţelor negative prin asigurarea unei asistenţe psiho-medico-sociale oportune şi de calitate atît copiilor cu dizabilităţi, cît şi familiilor acestora;
d) sistemul de instruire a copiilor cu dizabilităţi este segregat şi nu asigură sufi cient educaţia incluzivă;
e) lipseşte coerenţă între sistemul educaţional şi cel de protecţie socială a persoanelor cu dizabilităţi;
f ) actualul model de expertiză medicală a vitalităţii este fundamentat pe principii medicale, ceea ce nu favorizează (re)integrarea în societate şi încadrarea în cîmpul muncii a persoanelor cu dizabilităţi;
g) nu există un sistem bine dezvoltat de orientare, de formare şi de reabilitare profesională a persoanelor cu dizabilităţi care ar permite evaluarea şi recuperarea abilităţilor pentru incluziunea socială şi încadrarea în cîmpul muncii a acestor persoane;
h) cuantumul pensiei de invaliditate şi cel al prestaţiilor sociale nu asigură satisfacerea necesităţilor primare ale persoanelor cu dizabilităţi;
i) prestaţiile sociale continuă să fi e stabilite, parţial, în funcţie de categorii şi nu în funcţie de necesităţi, condiţie care atrage cheltuieli nejustifi cate de mijloace fi nanciare destinate sistemului de protecţie socială;
j) infrastructura serviciilor sociomedicale pentru persoanele cu dizabilităţi activează preponderent după un model medical şi nu corespunde principiilor de incluziune socială;
k) nu sînt stabilite clar cerinţele şi criteriile de adaptare a clădirilor de menire socială, a mijloacelor de transport şi accesul la ele în funcţie de necesităţile persoanelor cu dizabilităţi;
l) resursele bugetului public sînt insufi ciente pentru asigurarea necesităţilor de educaţie, de instruire, de asistenţă socială şi medicală a persoanelor cu dizabilităţi;
m) mecanismul de procurare a serviciilor sociale este incert şi nu permite participarea activă a organizaţiilor neguvernamentale şi a sectorului privat la procesul de prestare a serviciilor integrate;
n) accesul la mass-media a persoanelor cu defi cienţe de vedere şi de auz este limitat;
o) cercetările ştiinţifi ce în domeniul protecţiei sociale a persoanelor cu dizabilităţi au fost neunifi cate şi puţine la număr în ultimii ani.
Oportunităţi:
a) poziţia activă, angajată şi deschisă a factorilor de decizie, a autorităţilor publice centrale (Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Educaţiei etc.) şi a organelor de resort (Centrul Republican de Expertiză Medicală a Vitalităţii, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă etc.) privind actualitatea şi importanţa realizării reformelor în domeniul incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilităţi;
b) disponibilitatea organismelor internaţionale donatoare de a contribui la procesul de reformare în domeniul incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilităţi;
c) angajarea şi gradul înalt de motivare a organizaţiilor neguvernamentale de a participa la procesul de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi;
15
d) posibilitatea de fundamentare a viitoarelor reforme pe actualele sisteme de asigurare şi de asistenţă socială, de formare şi de orientare profesională, de asistenţă medicală şi educaţională;
e) existenţa rapoartelor, analizelor, programelor privind situaţia persoanelor cu dizabilităţi;
f ) existenţa unei experienţe pozitive în domeniul adaptării clădirilor şi spaţiului public la necesităţile persoanelor cu dizabilităţi.
Riscuri:
a) înţelegerea insufi cientă, de către unii actori implicaţi, a actualităţii, a scopurilor şi a sarcinilor reformei;
b) abordarea stereotipică, în anumite cercuri sociale, a persoanelor cu dizabilităţi, a problemelor cu care se confruntă, precum şi a manierelor de soluţionare a acestora;
c) sursele fi nanciare limitate în bugetul public naţional pentru susţinerea corespunzătoare a procesului de implementare a reformei.
II. Problemele de bază
8. Utilizarea în documentele de politici şi în actele legislative a termenilor depăşiţi în raport cu limbajul nediscriminatoriu internaţional generează abordări discriminatorii ale persoanelor cu dizabilităţi.
8.1. Lipsa unei defi niri legale şi unifi cate a noţiunilor ce se referă la dizabilitate continuă să persiste ca una dintre problemele cadrului legislativ-normativ în vigoare. În acest sens, legislaţia existentă utilizează diferit noţiunile „invalizi”, „persoane handicapate” şi „persoane cu dizabilităţi”, referindu-se la una şi aceeaşi categorie de persoane.
8.2. Defi nirea noţiunii de „invalid” din Legea nr. 821-XII din 24 decembrie 1991 privind protecţia socială a invalizilor include persoanele cu dizabilităţi într-o categorie separată a populaţiei, cu drepturi speciale la asistenţă şi la protecţie socială. Iniţiind o abordare discriminatorie, bazată în parte pe modelul medical, defi niţia actuală a invalidităţii pune accent pe pierderea (totală sau parţială) a anumitor abilităţi, nu pe capacităţile restante ale persoanelor cu dizabilităţi care să valorifi ce potenţialul uman al acestora şi să garanteze respectarea drepturilor fundamentale ale omului, asigurarea egalităţii de şanse şi a deplinei participări la viaţa comunitară.
8.3. Defi nirea termenului „invaliditate” şi a termenilor juridici similari necesită revizuire, astfel încît aceştia să nu includă valenţe discriminatorii şi, totodată, să respecte standardele europene şi cele internaţionale care ţin de domeniul juridic, de domeniul protecţiei sociale şi de cel medical.
9. Metodologia de stabilire a invalidităţii nu încurajează incluziunea socială. În stabilirea invalidităţii predomină modelul medical, orientat spre tratament, protejare şi segregare şi care nu vizează incluziunea socială, respectarea drepturilor şi a oportunităţilor egale sau a deplinei participări a persoanelor cu dizabilităţi la viaţa socioeconomică din comunitate.
10. Susţinerea fi nanciară defi citară. În pofi da creşterii continue a cuantumului mediu al pensiei de invaliditate şi al altor prestaţii sociale, acestea nu garantează minimul necesar pentru asigurarea unui nivel de trai decent.
11. Serviciile sociale pentru persoanele cu dizabilităţi sînt slab dezvoltate. În actualul sistem de asistenţă socială nu există claritate privind prioritizarea serviciilor sociale pentru persoanele cu dizabilităţi. Deşi unele dintre aceste servicii reprezintă o formă importantă de protecţie socială a persoanelor cu dizabilităţi, accesul la serviciile de calitate, în raport cu alte categorii ale populaţiei, rămîne destul de limitat.
16
12. Lipsa serviciilor medico-sociale de intervenţie timpurie pentru prevenirea dizabilităţii, lipsa intervenţiei precoce şi calitative în susţinerea familiei în care creşte un copil cu dizabilităţi sau care prezintă un astfel de risc.
13. Dezvoltarea insufi cientă a sistemului de incluziune educaţională. Accesul la educaţie al persoanelor cu dizabilităţi este încă foarte limitat în ţara noastră. Lipsesc programe educaţionale cu caracter incluziv atît în ciclul preşcolar, cît şi în cel şcolar. Accesul redus la grădiniţe, în şcoli, la instituţii de învăţămînt superior şi la alte obiective de menire socială nu asigură dreptul persoanelor cu dizabilităţi la instruire şi la participare la viaţa socioculturală. Nu se încurajează admiterea persoanelor cu dizabilităţi în instituţiile de învăţămînt superior.
14. Lipseşte integrarea socială coerentă a persoanelor cu dizabilităţi pe piaţa forţei de muncă şi asigurarea acestora cu servicii de orientare, de formare şi de reabilitare profesională. Deşi actuala politică socială prevede acţiuni de plasare a persoanelor cu dizabilităţi pe piaţa forţei de muncă, mecanismele şi formele de asigurare cu servicii de orientare şi de formare profesională rămîn defi citare ca număr şi calitate.
15. Mediul fi zic/infrastructura socială nu sînt adaptate la necesităţile persoanelor cu dizabilităţi. Accesul lor la mediul informaţional este foarte limitat. Deşi Legea nr. 821-XII din 24 decembrie 1991 privind protecţia socială a invalizilor garantează accesul liber al persoanelor cu dizabilităţi în blocurile de locuit, în obiectivele de menire socială şi de producţie, cele mai multe edifi cii, spre regret, continuă să fi e construite fără adaptările arhitectonice de rigoare, fără a se aplica măsuri de sancţionare a nerespectării standardelor tehnice. Condiţiile (standardele) tehnice pentru construcţia căilor de acces sînt învechite. Mediul informaţional, la fel, este lipsit de adaptările necesare persoanelor cu dizabilităţi, fapt ce îngrădeşte liberul acces la informaţie.
16. Toleranţa societăţii faţă de problemele persoanelor cu dizabilităţi şi discriminarea în bază de dizabilitate. Majoritatea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi sînt reglementate de actele legislative şi normative, dar adesea rămîn declarative, fără mecanismul de aplicare în practică.
16.1. Legea nr. 821-XII din 24 decembrie 1991 privind protecţia socială a invalizilor garantează dreptul acestora la servicii sociale, la muncă, la asistenţă socială, la crearea de asociaţii care le protejează drepturile etc. Din lipsa mecanismelor de implementare şi acoperirii fi nanciare, legea menţionată are un caracter formal.
16.2. Monitorizarea respectării drepturilor persoanelor cu dizabilităţi la instruire, la asistenţă medicală, la muncă, la acces la informaţie, la acces la viaţa culturală etc. se realizează sporadic şi insufi cient. Legislaţia în domeniu nu este coerentă, fapt care generează lipsa unei abordări complexe în soluţionarea problemelor persoanelor cu dizabilităţi. Aplicînd principiul de segregare în protecţia persoanelor cu dizabilităţi, actualul sistem creează şi aprofundează dependenţa de prestaţiile sociale (pensii, alocaţii, compensaţii), nu abordează reabilitarea activă a acestora şi nu încurajează un model de viaţă economic şi sociocultural participativ. Din această cauză, numeroase persoane cu dizabilităţi rămîn în continuare excluse din viaţa socială.
III. Obiectivul general și obiectivele specifi ce
17. Obiectivul general al Strategiei constă în armonizarea sistemului de protecţie socială a persoanelor cu dizabilităţi la standardele europene şi internaţionale în vederea asigurării incluziunii sociale şi a respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale acestora.
18. Obiectivele specifi ce:
a) racordarea cadrului legislativ-normativ naţional la standardele europene şi la cele internaţionale privind protecţia drepturilor persoanelor cu dizabilităţi;
17
b) reorganizarea structurilor şi a instituţiilor responsabile de coordonarea sistemului de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi;
c) elaborarea şi aprobarea unei noi metodologii de determinare a dizabilităţii la copii şi la adulţi, în conformitate cu prevederile Clasifi cării internaţionale a funcţionalităţii, dizabilităţii şi sănătăţii;
d) diversifi carea serviciilor sociale destinate persoanelor cu dizabilităţi;
e) instituirea serviciilor medico-sociale de intervenţie timpurie;
f ) adaptarea programelor educaţionale la necesităţile speciale ale copiilor cu dizabilităţi;
g) dezvoltarea unui mecanism efi cient de acordare a serviciilor de orientare, de formare şi de reabilitare profesională persoanelor cu dizabilităţi;
h) adaptarea infrastructurii sociale la necesităţile persoanelor cu dizabilităţi;
i) informarea publicului larg despre procesul de implementare a Strategiei.
IV. Acţiunile necesare pentru atingerea obiectivelor și obţinerea rezultatelor scontate
19. În vederea racordării cadrului legislativ-normativ naţional la standardele europene şi la cele internaţionale privind protecţia drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, se vor întreprinde următoarele măsuri:
19.1. Elaborarea şi adoptarea unei legi privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi;
19.2. Evaluarea, modifi carea şi completarea legislaţiei în domeniul protecţiei sociale a persoanelor cu dizabilităţi în vederea racordării la noua lege privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi.
Rezultate scontate:
a) cadrul legislativ-normativ naţional racordat la standardele internaţionale în domeniul protecţiei drepturilor persoanelor cu dizabilităţi;
b) creşterea incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilităţi.
20. În vederea reorganizării structurilor şi a instituţiilor responsabile de coordonarea sistemului de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi, se vor întreprinde următoarele măsuri:
20.1. Reorganizarea structurii şi a modului de funcţionare a Centrului Republican de Expertiză Medicală a Vitalităţii (CREMV) şi a subdiviziunilor lui teritoriale în Consiliul Naţional pentru Determinarea Dizabilităţii şi Capacităţii de Muncă (CNDDCM) cu subdiviziunile teritoriale respective. CNDDCM va determina atît dizabilitatea la copii, cît şi dizabilitatea şi capacitatea de muncă la adulţi;
20.2. Numirea, în cadrul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) şi în structurile sale teritoriale, a responsabililor de angajarea în cîmpul muncii a persoanelor cu dizabilităţi;
20.3. Atribuirea de competenţe consiliilor medicale consultative din cadrul instituţiilor medico-sanitare publice în vederea eliberării recomandărilor medicale pentru satisfacerea necesităţilor speciale şi, respectiv, pentru accesarea serviciilor sociale de către persoanele de vîrstă pensionară;
20.4. Crearea în cadrul CNDDCM a unui sistem informaţional automatizat de evidenţă a persoanelor cu dizabilităţi.
18
Rezultate scontate:
a) efi cientizarea managementului sistemului protecţiei sociale a persoanelor cu dizabilităţi;
b) sporirea accesului persoanelor cu dizabilităţi la servicii şi la prestaţii sociale;
c) sporirea accesului pe piaţa muncii al persoanelor cu dizabilităţi;
d) reducerea costurilor de tipărire şi de multiplicare a documentelor intermediare elaborate de diferite structuri de protecţie socială.
21. În vederea elaborării şi aprobării unei noi metodologii de determinare a dizabilităţii la copii şi la adulţi, în conformitate cu prevederile Clasifi cării internaţionale a funcţionalităţii, dizabilităţii şi sănătăţii, se vor întreprinde următoarele măsuri:
21.1. Studierea şi sintetizarea experienţei internaţionale în domeniul determinării dizabilităţii şi a capacităţii de muncă;
21.2. Elaborarea şi aprobarea unei metodologii de determinare a gradului de dizabilitate la copii;
21.3. Elaborarea şi aprobarea unei metodologii de determinare a gradului de dizabilitate şi a nivelului capacităţii de muncă la persoanele adulte;
21.4. Elaborarea şi aprobarea cerinţelor de califi care pentru specialiştii care determină gradul de dizabilitate şi nivelul capacităţii de muncă;
21.5. Elaborarea şi aprobarea unor programe de instruire continuă a specialiştilor care determină gradul de dizabilitate şi nivelul capacităţii de muncă;
21.6. Organizarea instruirii specialiştilor care determină gradul de dizabilitate şi nivelul capacităţii de muncă;
21.7. Organizarea instruirii specialiştilor din Serviciul de stat de ocupare a forţei de muncă şi reabilitare profesională din cadrul ANOFM şi al structurilor sale teritoriale.
Rezultate scontate:
a) efi cientizarea acordării de prestaţii şi de servicii sociale persoanelor cu dizabilităţi;
b) îmbunătăţirea calităţii serviciilor oferite persoanelor cu dizabilităţi de către angajaţii structurilor publice vizate;
c) efi cientizarea serviciilor de reabilitare profesională şi sporirea asistenţei persoanelor cu dizabilităţi pentru încadrare în cîmpul muncii.
22. În vederea diversifi cării serviciilor sociale destinate persoanelor cu dizabilităţi, se vor întreprinde următoarele măsuri:
22.1. Acordarea diferitelor forme de asistenţă socială în funcţie de necesităţile speciale ale persoanelor cu dizabilităţi, care se stabilesc în următoarele domenii: viaţa cotidiană, dezvoltarea personalităţii, activitatea profesională şi activitatea socială;
22.2. Elaborarea regulamentelor de organizare şi de funcţionare, precum şi a standardelor minime de calitate pentru serviciile sociale comunitare destinate persoanelor cu dizabilităţi: locuinţe protejate, case comunitare, asistenţă parentală profesionistă pentru copii cu dizabilităţi, plasament de tip familial pentru adulţi cu dizabilităţi mintale, asistent personal etc.;
22.3. Crearea de servicii sociale destinate persoanelor cu dizabilităţi: locuinţe protejate, case comunitare, asistenţă parentală profesionistă pentru copii cu dizabilităţi, plasament de tip familial pentru adulţi cu dizabilităţi mintale, asistent personal etc.;
19
22.4. Identifi carea modalităţilor de asigurare a durabilităţii serviciilor sociale destinate persoanelor cu dizabilităţi: locuinţe protejate, case comunitare, asistenţă parentală profesionistă pentru copii cu dizabilităţi, plasament de tip familial pentru adulţi cu dizabilităţi mintale, asistent personal etc.
Rezultate scontate:
a) acordarea individualizată a serviciilor sociale în funcţie de necesităţile specifi ce ale persoanelor cu dizabilităţi;
b) îmbunătăţirea calităţii vieţii persoanelor cu dizabilităţi;
c) incluziunea la nivel de comunitate a persoanelor cu dizabilităţi;
d) prevenirea instituţionalizării persoanelor cu dizabilităţi.
23. În vederea instituirii serviciilor medico-sociale de intervenţie timpurie, se vor întreprinde următoarele măsuri:
23.1. Elaborarea unui cadru normativ privind instituirea şi reglementarea activităţii serviciilor medico-sociale de intervenţie timpurie pentru copiii de la 0 la 3 ani;
23.2. Organizarea instruirii specialiştilor implicaţi în procesul de acordare a serviciilor medico-sociale de intervenţie timpurie.
Rezultate scontate:
a) scăderea numărului de copii cu dizabilităţi grave;
b) îmbunătăţirea stării de sănătate a copiilor cu dizabilităţi;
c) scăderea numărului de copii cu dizabilităţi instituţionalizaţi în servicii rezidenţiale de lungă durată.
24. În vederea adaptării programelor educaţionale la necesităţile speciale ale copiilor cu dizabilităţi, se vor întreprinde următoarele măsuri:
24.1. Evaluarea necesităţilor educaţionale ale copiilor cu dizabilităţi;
24.2. Perfecţionarea, din perspectiva incluziunii sociale a copiilor cu dizabilităţi, a cadrului legislativ-normativ din domeniul învăţămîntului;
24.3. Elaborarea unui nomenclator de servicii educaţionale pentru susţinerea incluziunii sociale în funcţie de dizabilitatea copilului şi de potenţialul său;
24.4. Elaborarea şi aprobarea unui program de instruire continuă a pedagogilor care lucrează cu copii cu dizabilităţi.
Rezultate scontate:
a) creşterea numărului de copii cu dizabilităţi incluşi în instituţii de învăţămînt general;
b) îmbunătăţirea calităţii serviciilor educaţionale pentru copii şi tineri cu dizabilităţi;
c) sporirea accesului copiilor şi al tinerilor cu dizabilităţi la diverse servicii educaţionale, indiferent de natura dizabilităţii;
d) asigurarea incluziunii educaţionale, sociale şi profesionale a copiilor şi a tinerilor cu dizabilităţi.
25. În vederea dezvoltării unui mecanism efi cient de acordare a serviciilor de orientare, de formare şi de reabilitare profesională a persoanelor cu dizabilităţi, se vor întreprinde următoarele măsuri:
20
25.1. Elaborarea, de către CNDDCM, a unor mecanisme de determinare a necesităţilor de orientare, de formare şi de reabilitare profesională a persoanelor cu dizabilităţi;
25.2. Facilitarea accesului persoanelor cu dizabilităţi la serviciile de orientare, de formare şi de reabilitare profesională şi la alte servicii oferite de ANOFM;
25.3. Elaborarea unui cadru metodic de orientare, de formare şi de reabilitare profesională a persoanelor cu dizabilităţi;
25.4. Elaborarea unor mecanisme de stimulare a angajatorilor care oferă locuri de muncă persoanelor cu dizabilităţi;
25.5. Încurajarea activităţii la domiciliu a persoanelor cu dizabilităţi în conformitate cu prevederile legislaţiei muncii în vigoare, utilizarea noilor tehnologii informaţionale, precum şi activităţilor de muncă la distanţă etc.;
25.6. Elaborarea unor mecanisme de dezvoltare şi de susţinere a întreprinderilor care oferă condiţii de muncă adaptate la necesităţile persoanelor cu dizabilităţi;
25.7. Optimizarea normativelor de rezervare a locurilor de muncă pentru persoane cu dizabilităţi în întreprinderi, instituţii şi organizaţii.
Rezultate scontate:
a) creşterea numărului de persoane cu dizabilităţi angajate în cîmpul muncii;
b) diminuarea numărului de persoane cu dizabilităţi dependente de prestaţiile sociale;
c) îmbunătăţirea calităţii vieţii persoanelor cu dizabilităţi;
d) asigurarea de şanse egale pentru persoanele cu dizabilităţi în obţinerea unui loc de muncă.
26. În vederea adaptării infrastructurii sociale la necesităţile persoanelor cu dizabilităţi, se vor întreprinde următoarele măsuri:
26.1. Revizuirea standardelor tehnice şi actelor normative pentru asigurarea accesului persoanelor cu dizabilităţi la infrastructura socială;
26.2. Elaborarea de recomandări metodice privind adaptarea obiectivelor de menire socială (din domeniul sănătăţii, asistenţei sociale, instruirii, culturii) la necesităţile persoanelor cu dizabilităţi;
26.3. Elaborarea de recomandări privind adaptarea transportului public la necesităţile persoanelor cu dizabilităţi;
26.4. Elaborarea de recomandări privind adaptarea locuinţelor la necesităţile persoanelor cu dizabilităţi;
26.5. Elaborarea de recomandări privind adaptarea sistemelor informaţionale, mass-mediei (televiziunea şi radioul, presa, internetul etc.) la necesităţile persoanelor cu dizabilităţi;
26.6. Elaborarea de recomandări privind utilizarea limbajului mimico-gestual în sistemul informaţional.
Rezultate scontate:
a) accesul sporit al persoanelor cu dizabilităţi la infrastructura socială şi la mediul informaţional;
b) sporirea participării sociale a persoanelor cu dizabilităţi.
27. În vederea informării publicului larg despre procesul de implementare a Strategiei, se vor întreprinde următoarele măsuri:
21
27.1. Organizarea anuală a campaniilor de marketing social cu referinţă la drepturile şi la oportunităţile de integrare socială a persoanelor cu dizabilităţi;
27.2. Organizarea de seminare, conferinţe şi de alte evenimente publice despre reformarea sistemului de protecţie socială a persoanelor cu dizabilităţi;
27.3. Colaborarea cu mass-media în scopul informării populaţiei despre măsurile de protecţie socială a persoanelor cu dizabilităţi, despre problemele cu care acestea se confruntă şi despre impactul reformelor în domeniul dizabilităţii.
Rezultate scontate:
a) creşterea gradului de conştientizare a populaţiei a problemelor şi a drepturilor persoanelor cu dizabilităţi;
b) sporirea iniţiativelor din partea societăţii civile în vederea dezvoltării şi diversifi cării serviciilor destinate persoanelor cu dizabilităţi;
c) asigurarea transparenţei iniţiativelor şi programelor în domeniul dizabilităţii;
d) îmbunătăţirea percepţiei populaţiei cu privire la persoanele cu dizabilităţi;
e) favorizarea incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilităţi.
V. Estimarea impactului și a costurilor (fi nanciare și nefi nanciare)
28. Realizarea obiectivului general al Strategiei va crea suportul esenţial şi va reprezenta pilonul în armonizarea sistemului de protecţie socială a persoanelor cu dizabilităţi cu standardele europene şi cele internaţionale în vederea respectării drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale acestora.
29. Costurile aferente asistenţei tehnice corespund necesităţilor de realizare a obiectivelor specifi ce ale Strategiei, conform Planului de acţiuni pentru implementarea Strategiei, şi includ, în special, cheltuieli pentru:
a) racordarea cadrului legislativ-normativ naţional la standardele europene şi la cele internaţionale privind protecţia drepturilor persoanelor cu dizabilităţi;
b) elaborarea şi aprobarea unei noi metodologii de determinare a dizabilităţii la copii şi la adulţi, în conformitate cu prevederile Clasifi cării internaţionale a funcţionalităţii, dizabilităţii şi sănătăţii;
c) elaborarea regulamentelor de organizare şi de funcţionare, precum şi a standardelor minime de calitate pentru serviciile sociale comunitare, destinate persoanelor cu dizabilităţi: locuinţe protejate, case comunitare, asistenţă parentală profesionistă pentru copii cu dizabilităţi, plasament de tip familial pentru adulţi cu dizabilităţi mintale, asistent personal etc.;
d) dezvoltarea unui mecanism efi cient de acordare a serviciilor de orientare, de formare şi de reabilitare profesională a persoanelor cu dizabilităţi;
e) revizuirea standardelor tehnice şi a actelor normative în vederea asigurării accesului persoanelor cu dizabilităţi la infrastructura socială.
30. Implementarea graduală a Strategiei presupune reformarea sistemului de protecţie socială a persoanelor cu dizabilităţi, în conformitate cu principiile incluziunii sociale, care vor putea fi estimate prin:
a) modifi carea metodologiei de stabilire a dizabilităţii, precondiţie ce va permite crearea de oportunităţi pentru acordarea unor măsuri de protecţie socială raţionale şi efi ciente destinate persoanelor cu dizabilităţi;
22
b) promovarea serviciilor de orientare, de formare şi de reabilitare profesională; încadrarea în cîmpul muncii; încurajarea angajatorilor în vederea creării locurilor de muncă pentru persoanele cu dizabilităţi, remanieri care vor contribui la creşterea numărului de persoane cu dizabilităţi încadrate în cîmpul muncii;
c) acordarea de asistenţă socială care să ofere persoanelor cu dizabilităţi posibilitatea de a fi membri activi ai societăţii şi de a-şi îmbunătăţi prin manieră participativă calitatea vieţii.
31. Strategia prevede determinarea gradului dizabilităţii la copii şi a nivelului capacităţii de muncă la adulţi. Se preconizează ca, după evaluarea nivelului capacităţii de muncă şi estimarea procentuală a acesteia, persoanelor cu dizabilităţi să li se ofere oportunităţi reale şi nediscriminatorii de angajare în cîmpul muncii, dreptul la salarizare şi posibilităţi de a contribui la asigurările sociale de stat, ca la atingerea vîrstei de pensionare să obţină şanse legale şi egale de a benefi cia de pensie pentru limită de vîrstă.
32. Strategia prevede trecerea de la actualul grad de invaliditate al persoanelor cu dizabilităţi la stabilirea valorii procentuale a capacităţii de muncă, cu recomandări de încadrare în cîmpul muncii, respectiv, cu eliberarea fondurilor în bugetul de stat şi în bugetul asigurărilor sociale de stat care, ulterior, vor putea fi redirecţionate spre programele de orientare, de formare şi de reabilitare profesională, spre alte acţiuni de îmbunătăţire a asistenţei sociale pentru persoanele cu dizabilităţi.
33. Dezvoltarea reţelei de servicii sociale axate pe incluziunea persoanelor cu dizabilităţi, care presupune cheltuieli mult mai reduse în comparaţie cu cele de întreţinere în serviciul de îngrijire rezidenţială.
VI. Etapele de implementare
34. Implementarea Strategiei presupune patru etape, care se specifi că în acţiuni prioritare pentru fi ecare an de implementare.
35. Etapa I – anul 2010
Elaborarea şi aprobarea unui proiect de lege privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi, în conformitate cu prevederile Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi. Vor fi efectuate în acest sens studii şi analize experienţelor şi practicilor altor state, în vederea asigurării incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilităţi, necesare pentru iniţierea reformei sistemului de protecţie socială în Republica Moldova. Concomitent, va demara la nivel naţional o campanie de informare şi de sensibilizare privind problemele şi drepturile persoanelor cu dizabilităţi.
36. Etapa a II-a – anul 2011
Modifi carea şi completarea legislaţiei în domeniul protecţiei sociale, precum şi a standardelor tehnice în domeniul construcţiilor, în vederea racordării legislaţiei şi a standardelor la noile prevederi ale Legii privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi; reformarea CREMV şi elaborarea unei metodologii noi privind determinarea dizabilităţii la copii şi la adulţi. Campania de informare şi de sensibilizare va avea drept scop mediatizarea reformelor din sistemul de protecţie socială a persoanelor cu dizabilităţi.
37. Etapa a III-a – anul 2012
Elaborarea şi aprobarea a noi cerinţe de califi care a specialiştilor care determină gradul de dizabilitate, nivelul capacităţii de muncă, precum şi a celor responsabili de orientarea, de formarea şi de reabilitarea profesională a persoanelor cu dizabilităţi. În acest scop se vor organiza o serie de instruiri pentru specialiştii din domeniile vizate. Se vor reglementa serviciile medico-sociale de intervenţie timpurie şi de educaţie incluzivă, urmate de instruirea specialiştilor din acest domeniu. Campania de informare şi de sensibilizare va include mediatizarea rezultatelor obţinute în implementarea Strategiei.
23
38. Etapa a IV-a – anul 2013
Defi nitivarea ajustării cadrului legislativ-normativ la prevederile Legii privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi. În acelaşi timp, se vor dezvolta şi se vor diversifi ca serviciile sociale destinate persoanelor cu dizabilităţi, serviciile medico-sociale de intervenţie timpurie şi de educaţie incluzivă, orientarea, formarea şi reabilitarea profesională. Un accent deosebit va fi pus pe asigurarea accesului persoanelor cu dizabilităţi la infrastructura socială, la mediul informaţional şi la piaţa forţei de muncă. Campania de informare va avea drept scop promovarea practicilor de succes pentru incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi şi rezultatele reformei sistemului de protecţie socială.
VII. Procedurile de raportare și de monitorizare
39. Strategia va fi implementată în baza Planului de acţiuni pentru implementarea Strategiei în perioada 2010–2013. Monitorizarea şi evaluarea impactului prezentei Strategii se vor efectua prin raportarea anuală Guvernului şi Parlamentului despre executarea ei.
40. Planul de monitorizare include următoarele componente:
a) monitorizarea procesului de implementare a măsurilor prevăzute în Planul de acţiuni în baza indicatorilor Strategiei;
b) caracterul executării (reorganizarea instituţională, schimbarea situaţiei grupurilor-ţintă);
c) efectele implementării (economice, juridice, sociale etc.);
d) implicarea responsabililor în executarea măsurilor prevăzute;
e) cheltuielile fi nanciare utilizate;
f ) termenele de implementare.
41. În planul de monitorizare se va indica sursa de informare. Informarea va conţine date cu caracter calitativ (analiza consecinţelor) şi cantitativ (date statistice).
42. Sursele informaţionale pentru raportul consolidat vor fi oferite de subdiviziunile Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, de alte autorităţi ale administraţiei publice centrale, de organe de resort, de autorităţi publice locale responsabile de implementarea Strategiei, de rezultatele studiilor şi de rapoarte independente.
43. Rapoartele anuale privind implementarea Strategiei vor fi elaborate de Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, în baza rapoartelor prezentate de autorităţile publice centrale şi locale, de asociaţiile societăţii civile şi de alţi actori implicaţi în reformă.
44. Planul de acţiuni pentru implementarea Strategiei de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi (2010–2013) este expus în anexă, parte integrantă a prezentei Strategii.
24
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Obiectul legii
Prezenta lege este bazată pe respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, şi reglementează drepturile persoanelor cu dizabilităţi în vederea incluziunii sociale a acestora, garantării posibilităţii pentru participare în toate domeniile vieţii, fără discriminare, de rînd cu ceilalţi membri ai societăţii.
Articolul 2. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, se defi nesc următoarele noţiuni principale:
persoană cu dizabilităţi – persoană cu defi cienţe fi zice, mintale, intelectuale sau senzoriale, care în interacţiune cu diverse bariere pot îngrădi participarea ei deplină şi efectivă în societate, în condiţii egale cu alte persoane;
dizabilitate – termen generic pentru afectări/defi cienţe, limitări ale activităţii şi restricţii de participare, care denotă aspectele negative al interacţiunii dintre individ (care are o problemă de sănătate) şi factorii contextuali în care se regăseşte (factori de mediu şi personali);
capacitate de munca – raport între posibilităţile biologice individuale şi solicitarea profesională, determinată de abilităţile fi zice şi intelectuale, şi de nivelul de integrare socio-profesională, care ţine de pregătire şi de experienţă;
incluziune socială – ansamblu de măsuri şi acţiuni multidimensionale din domeniile protecţiei sociale, ocupării forţei de muncă, locuirii, educaţiei, sportului, ocrotirii sănătăţii, informării şi comunicării, mobilităţii, securităţii, justiţiei şi culturii, şi din alte domenii destinate integrării persoanelor cu dizabilităţi în societate;
intervenţie timpurie (pentru copii) – proces de anticipare, identifi care şi întreprindere a măsurilor efi ciente pentru copil şi familie cu scopul de a minimaliza impactul şi consecinţele potenţial negative ale stării patologice şi de a contribui substanţial la dezvoltarea şi sănătatea sugarului şi a copilului mic pînă la 5 ani;
asistenţă personală – servicii individualizate de asistentă necesare mobilităţii şi satisfacerii necesităţilor copilului sau adultului cu dizabilităţi severe, care necesită suport în procesul de integrare în societate (în domeniile: protecţie socială, muncă, asistenţă medicală, instructiv-educativ, informaţional, accesibilitate la infrastructură ş.a.), în baza programului individual de reabilitare şi incluziune socială şi evaluării iniţiale sau complexe;
adaptarea rezonabilă – modifi cările şi ajustările necesare şi adecvate, care nu impun un efort disproporţionat sau nejustifi cat atunci cînd este necesar pentru a permite persoanelor cu dizabilităţi să se bucure sau să-şi exercite, în condiţii de egalitate cu ceilalţi, toate drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului;
PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA
LEGE privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi
25
design universal – proiectarea produselor, mediului, programelor şi serviciilor, astfel încît să poată fi utilizate de către toate persoanele, pe cît este posibil, fără să fi e nevoie de o adaptare sau de o proiectare specială. Design universal nu va exclude dispozitivele de asistare pentru anumite grupuri de persoane cu dizabilităţi, atunci cînd este necesar;
standard adecvat de viaţă – protejarea şi promovarea exercitării dreptului persoanelor cu dizabilităţi la alimentaţie, îmbrăcăminte şi locuinţă adecvate, de rînd cu ceilalţi cetăţeni, fără discriminare pe criteriu de dizabilitate;
accesibilitate – ansamblu de măsuri şi lucrări de adaptare a mediului fi zic, de transportare, precum şi a mediului informaţional şi comunicaţional, incluzînd tehnologiile şi sistemele informaţionale şi a comunicaţiilor, conform necesităţilor persoanelor cu dizabilităţi, factor esenţial de exercitare a drepturilor şi de îndeplinire a obligaţiilor persoanelor cu dizabilităţi în societate;
program individual de reabilitare și incluziune socială – document elaborat de Consiliul Naţional pentru Determinarea Dizabilităţii şi Capacităţii de Muncă şi structurile teritoriale, în care sînt stabilite recomandările generale privind necesităţile sub formă de activităţi şi servicii de care persoana cu dizabilităţi are nevoie în procesul de integrare socială;
reabilitare medicală – complex de măsuri din domeniul medical, acordate la toate etapele de asistenţă medicală (primară, secundară şi terţiară) pentru persoanele cu disfuncţionalităţi şi dizabilităţi, îndreptate spre menţinerea sănătăţii şi calităţii vieţii pacientului, prevenirea şi reducerea nivelului dizabilităţii, prin aplicarea coordonată şi combinată a diverselor metode medicale, funcţionale şi psihice;
reabilitarea profesională – complex de măsuri medicale, profesionale, sociale şi pedagogice orientate spre restabilirea, recuperarea sau compensarea funcţiilor dereglate ale organismului şi capacităţile de muncă ale persoanei cu dizabilităţi, care din cauza stării sănătăţii în interacţiune cu diverse obstacole, nu-şi poate desfăşura activitatea de muncă conform califi cării;
loc de muncă protejat – spaţiul aferent activităţii persoanei cu dizabilităţi, destinat să adăpostească posturi de lucru în clădirea unităţii şi orice alt loc din interiorul unităţii, precum şi din afara unităţii, la care persoana cu dizabilităţi are acces în timpul exercitării sarcinilor sale de lucru, adaptat nevoilor acesteia, şi care include, pe lîngă locul de muncă, echipamentul şi căile de acces;
întreprinderi specializate – întreprinderile şi organizaţiile, a căror capital statutar este deţinut în proporţie de 100 % de către societăţile şi asociaţiile obşteşti ale persoanelor cu dizabilităţi, create pentru realizarea scopurilor statutare ale acestora, în cadrul cărora sînt angajaţi în cîmpul muncii, în proporţie de 50 % şi mai mult din numărul total al lucrătorilor, persoane cu dizabilităţi. La întreprinderile specializate sînt atribuite şi atelierele, secţiile de ergoterapie, fără statut juridic, din cadrul instituţiilor sociale şi medicale, care sînt în drept să desfăşoare activităţi economice independente, cu respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare.
Articolul 3. Scopul și obiectivele legii
(1) Scopul prezentei legi este de a stabili garanţii, de a proteja şi promova drepturile persoanelor cu dizabilităţi şi a familiilor acestora.(2) Măsurile prevăzute de prezenta lege conduc la atingerea următoarelor obiective:
a) prevenirea dizabilităţii;
b) reabilitarea persoanelor cu dizabilităţi;
c) participarea activă a persoanelor cu dizabilităţi la viaţa comunităţii;
26
d) creşterea gradului de ocupare a persoanelor cu dizabilităţi;
e) creşterea calităţii vieţii persoanelor cu dizabilităţi şi a familiilor acestora;
f ) stimularea participării pe piaţa muncii a persoanelor cu dizabilităţi;
g) dezvoltarea serviciilor sociale adecvate necesităţilor persoanelor cu dizabilităţi;
h) crearea şi asigurarea condiţiilor adecvate pentru educarea, instruirea şi pregătirea profesională a persoanelor cu dizabilităţi;
i) evitarea sau eliminarea oricăror forme de discriminare a persoanelor cu dizabilităţi.
Articolul 4. Sfera de acţiune a prezentei legi
Acţiunea prezentei legi se extinde asupra persoanelor cu dizabilităţi, cetăţeni ai Republicii Moldova, cetăţeni străini, care au domiciliul legal în Republica Moldova în condiţiile legii.
Articolul 5. Principiile de aplicare a prevederilor prezentei legi
Protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi au la bază următoarele principii:
a) respectarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale omului;
b) egalitatea de şanse;
c) egalitatea de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncăşi ocuparea forţei de muncă;
d) solidaritatea socială;
e) nediscriminarea;
f ) parteneriatul;
g) libertatea opţiunii şi controlul sau decizia asupra propriei vieţi, a serviciilor şi formelor de suport de care benefi ciază;
h) respectarea demnităţii inalienabile, a autonomiei individuale, a libertăţii de a face propriile alegeri, şi a independenţei persoanelor;
i) acceptarea persoanelor cu dizabilităţi ca parte a diversităţii umane şi a umanităţii;
j) participarea şi integrarea deplinăşi efectivă în societate;
k) accesibilitatea;
l) egalitatea dintre femei şi bărbaţi;
m) respectarea dezvoltării capacităţilor copiilor cu dizabilităţi şi dreptului de a-şi păstra propria identitate.
Articolul 6. Legislaţia referitoare la incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi
(1) Legislaţia privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi se bazează pe Constituţia Republicii Moldova şi se constituie din prezenta lege, alte acte normative cu privire la măsurile de
27
incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi.
(2) Statul deţine responsabilitatea pentru elaborarea politicilor naţionale de prevenire, tratament, reabilitare, adaptare rezonabilăşi incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi, respectînd drepturile şi obligaţiunile părţilor, şi asigură, în conlucrare cu organele abilitate, organizaţiile responsabile şi cu participarea nemijlocită a benefi ciarilor, implementarea obiectivelor legale, stipulează drepturile şi obligaţiunile părţilor: statului, pe de o parte, şi a benefi ciarilor, pe de altă parte.
Articolul 7. Drepturile persoanelor cu dizabilităţi
(1) Persoanele cu dizabilităţi benefi ciază de următoarele drepturi:
a) egalitate în faţa legii, fără discriminare;
b) dreptul la viaţă, libertate şi securitate personală;
c) libertatea de a nu fi supus torturii;
d) libertatea de a nu fi supus exploatării, violenţei şi abuzului;
e) dreptul la respectarea integrităţii fi zice şi psihice;
f ) dreptul la liberă circulaţie şi naţionalitate;
g) dreptul de a trăi în comunitate;
h) libertatea de exprimare şi opinie;
i) respectarea vieţii private;
j) dreptul la familie;
k) dreptul la protecţie socială;
l) dreptul la educaţie;
m) dreptul la sănătate;
n) dreptul la muncă;
o) dreptul la un standard adecvat de viaţă;
p) dreptul de a participa în viaţa publicăşi cea politică;
q) dreptul de a participa în viaţa culturală;
r) dreptul la un mediu de viaţă fară bariere.
(2) Drepturile persoanelor cu dizabilităţi specifi cate la alineatul (1) din prezentul articol se realizează în conformitate cu prevederile Constituţiei Republicii Moldova, prezenta lege, alte acte normative în vigoare – în egală măsură cu celelalte persoane, în toate aspectele vieţii.
Articolul 8. Egalitatea și nediscriminarea persoanelor cu dizabilităţi
(1) Persoanele cu dizabilităţi au dreptul să fi e recunoscute oriunde s-ar afl a ca persoane cu drepturi în faţa legii.
28
(2) Persoanele cu dizabilităţi benefi ciază de capacitate juridică în egală măsură cu celelalte persoane în toate aspectele vieţii, după caz, de măsuri de protecţie şi asistenţă juridică în exercitarea capacităţii juridice, prevăzute de legislaţia în vigoare.
(3) Persoanele cu dizabilităţi au dreptul inalienabil la respectarea demnităţii umane, fără deosebire de dizabilitate, altă stare a sănătăţii, rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, avere, origine socială sau orice alt motiv.
(4) În Republica Moldova persoanele cu dizabilităţi se bucură de toate drepturile civile, politice, sociale, economice şi culturale, şi de libertăţile fundamentale consfi nţite în Constituţia Republicii Moldova, în Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi (ratifi cată prin Legea nr. 166 din 9 iulie 2010), în prezenta lege şi alte acte normative.
(5) Persoanele cu dizabilităţi, pe lîngă drepturi egale cu alte persoane, au obligaţiuni şi responsabilităţi egale, prevăzute de legislaţia în vigoare a Republicii Moldova.
(6) Discriminarea persoanelor cu dizabilităţi, care prevede orice deosebire, excludere, marginalizare, limitare sau preferinţă, precum şi refuzul creării condiţiilor favorabile şi adaptării rezonabile, care conduc la imposibilitatea sau complicarea recunoaşterii, îndeplinirii sau folosirii de drepturile civile, politice, economice, sociale sau culturale, este interzisăşi se pedepseşte conform legislaţiei în vigoare.
(7) Statul, prin intermediul instituţiilor responsabile din cadrul autorităţilor publice centrale şi locale, şi a celor care apără drepturile omului (avocatul parlamentar), asigură dreptul persoanelor cu dizabilităţi la capacitate juridică în egală măsură cu celelalte persoane în toate aspectele vieţii, şi le garantează acestora protecţie juridică egalăşi efi cientă contra discriminării în orice temei.
(8) Pentru asigurarea egalităţii şi eliminarea discriminării persoanelor cu dizabilităţi, statul promovează măsuri de adaptare rezonabilă.
(9) Măsurile specifi ce care sînt necesare pentru a accelera sau obţine egalitatea de facto a persoanelor cu dizabilităţi nu vor fi considerate discriminare.
(10) Minorii cu dizabilităţi se bucură pe deplin de toate drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, în condiţii de egalitate cu ceilalţi copii.
(11) În toate acţiunile care privesc copiii cu dizabilităţi, va fi luat în considerare cu prioritate interesul superior al copilului.
(12) Statul întreprinde măsuri pentru a se asigura că, persoanele cu dizabilităţi, inclusiv femeile şi fetele cu dizabilităţi nu sînt supuse discriminărilor multiple şi benefi ciază de toate drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.
(13) Statul garantează excluderea oricărei forme de discriminare pe criteriul de dizabilitate.
Articolul 9. Dreptul la proprietate
(1)Autorităţile publice centrale şi locale întreprind măsurile adecvate şi efi ciente pentru a asigura dreptul egal al persoanelor cu dizabilităţi de a deţine sau moşteni proprietăţi, de a-şi gestiona propriile venituri şi de a avea acces egal la împrumuturi bancare, ipoteci şi alte forme de credit fi nanciar, după caz, benefi ciind de măsuri de protecţie şi asistenţă juridică în exercitarea acestor drepturi, şi se asigură că persoanele cu dizabilităţi nu sînt deposedate în mod arbitrar de bunurile lor.
(2) În cazul in care persoana cu dizabilităţi, indiferent de vîrstă, este in imposibilitate de a-şi administra bunurile personale, aceasta are dreptul la protecţie şi asistenţa juridică în conformitate cu legislaţia în vigoare.
29
Articolul 10. Apărarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi și răspunderea pentru încălcarea lor
(1) Apărarea drepturilor, intereselor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor cu dizabilităţi are loc în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(2) Respectarea prevederilor Convenţiei ONU cu privire la drepturile persoanelor cu dizabilităţi, precum şi a drepturilor, intereselor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor cu dizabilităţi, de către autorităţile publice centrale şi locale, instituţii şi unităţi, indiferent de tipul de proprietate, asociaţiile obşteşti şi persoanele cu funcţii de răspundere de toate nivelurile este asiguratăşi de către avocatul parlamentar, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(3) Persoanele cu dizabilităţi se bucură de asistenţă juridică în condiţii de egalitate cu ceilalţi cetăţeni, în toate domeniile vieţii.
(4) Persoanele cu funcţii de răspundere şi alte persoane vinovate de încălcarea drepturilor, intereselor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor cu dizabilităţi poartă răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Articolul 11. Sensibilizarea societăţii
(1) În scopul cultivării respectului pentru drepturile şi demnitatea persoanelor cu dizabilităţi statul, persoanele juridice de drept public sau de drept privat, organizaţiile neguvernamentale întreprind măsuri de sensibilizare a societăţii.
(2) Statul, persoanele juridice de drept public sau de drept privat, organizaţiile neguvernamentale:
a) promovează percepţia pozitivăşi rolurile social active ale persoanelor cu dizabilităţi;
b) cultivă, la toate nivelurile sistemului de învăţămînt, inclusiv la copiii de vîrstă fragedă, atitudinea respectuoasă faţă de drepturile persoanelor cu dizabilităţi;
c) promovează recunoaşterea deprinderilor, meritelor şi abilităţilor persoanelor cu dizabilităţi, şi a contribuţiei acestora la locul de muncă;
d) încurajează instituţiile mass-media să descrie persoanele cu dizabilităţi într-o manieră care ar promova incluziunea socială a acestora;
e) promovează programe de sensibilizare cu privire la persoanele cu dizabilităţi şi drepturile acestora.
Capitolul II DETERMINAREA DIZABILITĂŢII
Articolul 12. Instituţia responsabilă de determinarea dizabilităţii
(1) Dizabilitatea la copii în vîrstă de pînă la 18 ani şi la persoanele adulte este determinată de către Consiliul Naţional pentru Determinarea Dizabilităţii şi Capacităţii de Muncăşi structurile lui teritoriale (în continuare – Consiliul), instituţie subordonată Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei.
(2) Competenţele de bază ale Consiliului sînt:
30
a) determinarea dizabilităţii şi a capacităţii de muncă;
b) stabilirea recomandărilor generale privind necesităţile persoanei cu dizabilităţi şi întocmirea programului individual de reabilitare şi incluziune socială;
c) stabilirea circumstanţelor (cauzei) şi termenului dizabilităţii;
d) stabilirea caracterului şi a condiţiilor de muncă;
e) asigurarea evidenţei electronice şi pe suport de hîrtie a persoanelor expertizate;
f ) întocmirea şi eliberarea certifi catului privind gradul de dizabilitate.
(3) Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Consiliului se aprobă de către Guvern.
(4) Decizia fi nală asupra contestării deciziilor privind încadrarea în grade de dizabilitate îi aparţine Comisiei de litigii care este un organ colegial consultativ instituit pe lîngă Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei.
(5) Componenţa nominalăşi regulamentul de organizare şi funcţionare al Comisiei de litigii se aprobă de către Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei.
Articolul 13. Procedura de determinare a dizabilităţii
(1) Dizabilitatea se determină de către Consiliu şi structurile lui teritoriale în baza:
a) formularului de trimitere prezentat de către instituţia medico-sanitară, în cadrul căreia este înregistrată persoana, numai după aplicarea măsurilor adecvate de diagnosticare, tratament şi reabilitare, în cazul în care sînt prezenţi indicii evidenţi de dereglări funcţionale ale organismului, cauzate de boli, de consecinţele unor traume şi patologii;
b) actelor de studii, instruiri, califi cări, recalifi cări;
c) formularului completat şi eliberat de la locul de muncă privind caracteristica persoanei şi a funcţiei deţinute, a condiţiilor de muncă de la locul de muncă, toate funcţiile vacante disponibile în cadrul unităţii şi cerinţele faţă de ele, în cazul persoanelor angajate în cîmpul muncii;
d) formularului completat şi eliberat de instituţia de învăţămînt privind caracteristica persoanei şi a condiţiilor de studii, alte circumstanţe ce ţin de procesul instructiv-educativ, în cazul elevilor şi studenţilor;
e) formularului completat şi eliberat de structurile teritoriale de asistenţă socială, de asigurări sociale şi de ocupare a forţei de muncă privind benefi ciile sub formă de prestaţii şi servicii sociale, în cazul persoanelor care sînt la evidenţa structurilor menţionate şi se prezintă la expertizare primar sau repetat (reexpertizare).
(2) Instrucţiunea privind modul de determinare a dizabilităţii se aprobă de către Guvern.
Articolul 14. Factorii și criteriile de bază pentru determinarea dizabilităţii
(1) În procesul determinării dizabilităţii se va ţine cont de factorii medicali, psiho-pedagogici, habituali, profesionali, precum şi de alţi factori sociali.
(2) Drept criterii de bază pentru determinarea dizabilităţii servesc:
a) capacităţile de studiere şi instruire;
31
b) capacităţile intelectuale şi de comportament;
c) posibilităţile de a se autodeservi şi a fi independent;
d) capacităţile de comunicare (vedere, auz, vorbire) şi adaptare situaţională;
e) capacităţile locomotorii şi de dexteritate;
f ) capacităţile de muncă păstrate şi cele vitale ale organismului;
g) capacităţile de participare la activitatea socialăşi profesională – determinate de defi cienţe fi zice, mintale, intelectuale sau senzoriale de durată.
Articolul 15. Determinarea dizabilităţii la copii în vîrstă de pînă la 18 ani
(1) Dizabilitatea la copii în vîrstă de pînă la 18 ani se determină reieşind din gravitatea defi cienţilor funcţionale individuale cauzate de afecţiuni, defi cienţe, traume care conduc la limitări de activitate şi restricţii de participare exprimate în raport cu funcţionarea psihosocială corespunzătoare vîrstei, şi se împarte în trei grade: sever, accentuat şi mediu.
(2) Dizabilitatea severă se acordă copiilor care au, în raport cu vîrsta, capacitatea de a se autodeservi încă neformată sau pierdută, respectiv au un grad de dependenţă ridicat fi zic şi psihic. Autonomia persoanei este foarte scăzută din cauza limitării severe în activitate. Copilul necesită îngrijire şi supraveghere permanentă din partea altei persoane.
(3) Dizabilitatea accentuată se acordă copiilor la care incapacitatea de a desfăşura activităţi potrivit rolului social corespunzător dezvoltării şi vîrstei se datorează unor limitări funcţionale importante motorii, senzoriale, neuropsihice sau metabolice rezultate din afecţiuni severe, în stadii înaintate, cu complicaţii ale unor aparate şi sisteme.
(4) Dizabilitatea medie se acordă copiilor care au capacitatea de prestaţie fi zică (motorie, metabolică) sau intelectuală redusă, corespunzînd unei defi cienţe funcţionale scăzute, ceea ce conduce la limitări în activitate, în raport cu aşteptările corespunzătoare vîrstei.
(5) Criteriile de determinare a dizabilităţii la copii în vîrstă de pînă la 18 ani se aprobă prin Ordin comun al Ministerului Sănătăţii, Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei şi Ministerului Educaţiei.
(6) Pînă la expirarea termenului de reexpertizare, gradele de severitate I, II şi III se echivalează respectiv cu dizabilitatea severă, accentuatăşi medie.
Articolul 16. Determinarea dizabilităţii la persoanele adulte
(1) Dizabilitatea la persoanele adulte se determină reieşind din gravitatea defi cienţelor funcţionale individuale cauzate de afecţiuni, defi cienţe, traume care conduc la limitări de activitate şi restricţii de participare exprimate în raport cu solicitarea socio-profesională (păstrarea capacităţii de muncă), şi se împarte în trei grade: sever, accentuat şi mediu. Păstrarea capacităţii de muncă se apreciază în procente, cu un interval procentual de 5%.
1) Dizabilitatea severă se caracterizează prin defi cienţe funcţionale severe cauzate de afecţiuni, defi cienţe, traume care conduc la limitări de activitate şi restricţii de participare, iar păstrarea procentului capacităţii de muncă constituie 0 -20 % .
2) Dizabilitatea accentuată se caracterizează prin defi cienţe funcţionale accentuate cauzate de
32
afecţiuni, defi cienţe, traume care conduc la limitări de activitate şi restricţii de participare, iar păstrarea procentului capacităţii de muncă constituie 25 - 40 %.
3) Dizabilitatea medie se caracterizează prin defi cienţe funcţionale medii cauzate de afecţiuni, defi cienţe, traume care conduc la limitări de activitate şi restricţii de participare, iar păstrarea procentului capacităţii de muncă constituie 45 - 60 %.
(2) Persoanele cu defi cienţe funcţionale uşoare cauzate de afecţiuni, defi cienţe, traume şi păstrarea procentului capacităţii de muncă 65 - 100 % sînt considerate apte de muncă, respectiv nu li se stabileşte grad de dizabilitate.
(3) La determinarea dizabilităţi, în cazul persoanelor încadrate în cîmpul muncii, Consiliul şi structurile lui teritoriale iau în considerare studiile, funcţia deţinută, condiţiile de muncăşi elaborează recomandări pentru exercitarea în continuare a activităţii profesionale.
(4) Persoanelor, care din cauza stării sănătăţii nu-şi pot exercita în continuare activitatea de muncă conform califi cării profesionale şi pentru acei care nu deţin califi care profesională sau nu sînt încadraţi în cîmpul muncii, Consiliul şi structurile lui teritoriale în procesul expertizării şi determinării dizabilităţii le elaborează recomandări pentru exercitarea altor activităţi apropiate califi cării pe care o deţin sau care nu necesită califi care profesională, sau eliberează recomandări în adresa organelor teritoriale pentru ocuparea forţei de muncăşi instituţiilor de reabilitare, solicitînd oferirea serviciilor de orientare, formare profesionalăşi de reabilitare medicală, profesională, a altor servicii prestate de către acestea.
(5) Persoanele cu dizabilităţi, care în procesul expertizării şi determinării dizabilităţii au primit recomandări de orientare, formare profesionalăşi de reabilitare medicală, profesională sînt expertizate repetat după benefi cierea de servicii.
(6) Persoanelor, care au atins vîrsta standard de pensionare, după caz, şi celora care din cauza unor dereglări funcţionale grave ale organismului nu sînt capabile de a exercita munca conform califi cării pe care o deţin, de a exercita o altă activitate care nu necesită califi care profesională, de a însuşi o nouă califi care prin orientare şi formare profesională, reabilitare medicalăşi profesională, gradul de dizabilitate li se stabileşte în baza criteriilor medico sociale şi psihologice, fără stabilirea procentului capacităţii de muncă.
(7) Dizabilitatea la persoanele adulte poate apărea ca urmare a:
a) afecţiunii generale;
b) afecţiunii congenitale sau din copilărie;
c) bolii profesionale;
d) accidentului de muncă;
e) participării la lichidarea avariei de la C.A.E de la Cernobîl;
f ) serviciului militar sau special.
(8) Criteriile de determinare a dizabilităţii la persoanele adulte se aprobă prin Ordin comun al Ministerului Sănătăţii şi Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei.
(9) Pînă la expirarea termenului de reexpertizare sau în cazul gradelor de invaliditate stabilite fără termen, invaliditatea de gradele I, II şi III se echivalează respectiv cu dizabilitatea severă, accentuatăşi medie.
(10) Persoanele care deţin grad de invaliditate stabilit fără termen au dreptul să se adreseze la Consiliu pentru reexaminare şi determinare a dizabilităţii conform noilor criterii.
33
Capitolul III
ACCESIBILITATEA
Articolul 17. Politica de stat în domeniul accesibilităţii
(1) În scopul asigurării unei vieţi independente, autorităţile publice centrale şi locale, organizaţiile nonguvernamentale, agenţii economici, indiferent de forma lor de organizare juridică, reieşind din competenţele sale funcţionale evaluează situaţia în domeniu şi întreprind măsuri concrete pentru a facilita accesul persoanelor cu dizabilităţi, în egală măsură cu alte persoane, la mediul fi zic, transport, informaţie şi mijloace de comunicare, inclusiv la tehnologia informaţiei şi comunicaţiile electronice şi la alte utilităţi şi servicii deschise sau furnizate publicului, atît în localităţile urbane, cît şi în localităţile rurale, în conformitate cu normativele în vigoare.
(2) Identifi carea şi eliminarea obstacolelor, barierelor faţă de accesul deplin, trebuie aplicate în special la clădiri, drumuri, mijloace de transport şi alte utilităţi interioare şi exterioare, inclusiv şcoli, case, instituţii publice şi locuri de muncă, servicii de informare şi comunicare, inclusiv servicii electronice şi de urgenţă, şi la alte utilităţi şi servicii publice.
(3) Proiectarea şi dezvoltarea bunurilor, serviciilor, echipamentelor şi utilităţilor se face în baza design-lui universal, care ar presupune o adaptare minimăşi la cel mai scăzut cost, pentru a răspunde nevoilor specifi ce ale persoanelor cu dizabilităţi.
Articolul 18. Proiectarea și construirea obiectelor infrastructurii sociale cu respectarea necesităţilor persoanelor cu dizabilităţi
(1) Nu se admite proiectarea şi construirea centrelor populate, formarea cartierelor de locuit, elaborarea soluţiilor de proiect, construcţia şi reconstrucţia clădirilor, instalaţiilor, complexelor şi comunicaţiilor, precum şi producerea sau procurarea mijloacelor de transport public urban, a mijloacelor de
telecomunicaţii şi de informare, fără amenajarea acestor obiective şi mijloace în aşa mod încît persoanele cu dizabilităţi să aibă acces şi să se poată folosi de ele.
(2) Autorităţile responsabile au obligaţia sa elibereze autorizaţii de funcţionare a obiectelor de utilitate publică, specifi cate la alineatul (1) al prezentului articol, numai în condiţiile respectării prevederilor normativelor în domeniu, astfel încît sa fi e permis accesul neîngrădit al persoanelor cu dizabilităţi.
Articolul 19. Amenajarea obiectelor infrastructurii sociale pentru a putea fi folosite de către persoanele cu dizabilităţi
(1) Obiectele de menire socială trebuie să fi e amenajate într-un mod accesibil pentru persoanele cu dizabilităţi, dotate cu căi de acces şi instalate cu respectarea prevederilor actelor şi documentelor normative în vigoare vizînd domeniul respectiv.
(2) În cazul în care obiectele de menire socială, din motive tehnice, nu pot fi amenajate pentru comoditatea persoanelor cu dizabilităţi cu respectarea normativelor de vigoare, autorităţile administraţiei publice locale, asociaţiile obşteşti şi persoanele juridice de drept public sau de drept privat trebuie să întreprindă măsuri respective pentru adaptarea rezonabilă a obiectelor în cauză la necesităţile persoanelor cu dizabilităţi.
34
(3) Normativele de adaptare a obiectivelor infrastructurii sociale la necesităţile persoanelor cu dizabilităţi se aprobă de către Organul naţional de dirijare în construcţii.
(4) Realizarea prevederilor prezentului articol este pusă în sarcina Organului naţional de dirijare în construcţii, autorităţilor administraţiei publice locale, agenţilor economici cu orice formă de proprietate şi cu participarea asociaţiilor obşteşti.
Articolul 20. Asigurarea accesului persoanelor cu dizabilităţi la mijloacele de transport în comun
(1) Pentru a facilita accesul neîngrădit al persoanelor cu dizabilităţi la transport şi călătorie Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, alte autorităţi publice centrale şi locale, agenţii economici cu orice formă de proprietate şi cu participarea asociaţiilor obşteşti, au obligaţia pentru:
a) adaptarea mijloacelor de transport în comun afl ate în circulaţie;
b) reutilarea autovehiculelor conform necesităţilor persoanelor cu dizabilităţi locomotorii (ghidare manuală);
c) adaptarea staţiilor mijloacelor de transport în comun, inclusiv marcarea prin pavaj tactil a spaţiilor de acces spre uşa de intrare în mijlocul de transport;
d) montarea panourilor de afi şaj corespunzătoare nevoilor persoanelor cu dizabilităţi vizuale şi auditive în mijloacele de transport public;
e) imprimarea cu caractere mari şi în culori contrastante a rutelor şi a indicativelor mijloacelor de transport public urban;
f ) adaptarea trecerilor de pietoni şi a intersecţiilor de pe străzile şi drumurile publice în corespundere cu nevoile persoanelor cu dizabilităţi vizuale şi auditive;
g) montarea sistemelor de semnalizare sonorăşi vizuală la intersecţiile cu trafi c intens.
(2) Toţi operatorii de taxi au obligaţia să asigure cel puţin o maşina adaptată transportării persoanelor cu dizabilităţi care utilizează fotoliul rulant. Constituie discriminare refuzul conducătorului de taxi de a asigura transportarea persoanei cu dizabilităţi şi a dispozitivului de mers. Dispozitivul este transportat gratuit fară aplicarea taxelor suplimentare.
(3) Administratorii infrastructurii feroviare au obligaţia să adapteze cel puţin un vagon şi staţiile principale de tren, pentru a permite accesul persoanelor cu dizabilităţi care utilizează fotoliul rulant şi să marcheze prin pavaj tactil contrastant căile spre peroanele de îmbarcare, ghişee sau alte utilităţi.
(4) Administratorii infrastructurii avia au obligaţia să asigure însoţirea persoanelor cu dizabilităţi încît acestea să aibă acces şi să se poată folosi de transportul aerian, iar administratorii infrastructurii aeroportare au obligaţia să adapteze spaţiile principale de utilitate publică, pentru a permite accesul persoanelor cu dizabilităţi care utilizează fotoliul rulant şi să marcheze prin pavaj tactil contrastant căile spre ghişeele de îmbarcare sau alte utilităţi.
(5) Cîinele ghid care însoţeşte persoana cu dizabilităţi are acces liber şi gratuit în toate locurile publice şi în mijloacele de transport.
(6) Autorităţile administraţiei publice locale şi persoanele juridice de drept public sau de drept privat, trebuie să adapteze, rezerveze şi semnalizeze prin semn internaţional cel puţin 4% din numărul total al locurilor de parcare, dar nu mai puţin de doua locuri, pentru parcarea gratuită a mijloacelor de transport pentru persoane cu dizabilităţi locomotorii în spaţiile de parcare de pe lîngă clădirile de utilitate publică, precum şi în cele organizate.
35
(7) Persoanele cu dizabilităţi locomotorii, la cerere, pot benefi cia de un permis pentru locurile gratuite de parcare, gestionate de autorităţile administraţiei publice locale. Autovehiculul care transportă o persoană cu dizabilităţi locomotorii posesoare de permis benefi ciază de parcare gratuită.
(8) Eliberarea permiselor se face de către autorităţile administraţiei publice locale.
(9) Normativele de adaptare a mijloacele de transport şi de călătorie la necesităţile persoanelor cu dizabilităţi se aprobă de către Guvern.
Articolul 21. Amenajarea încăperilor de locuit pentru a putea fi folosite de către persoanele cu dizabilităţi
(1) Încăperile de locuit, ocupate de către persoanele cu dizabilităţi sau de către familiile care au în componenţa lor o persoană cu dizabilităţi, sînt utilate cu mijloace şi dispozitive speciale, în conformitate cu recomandările din
programul individual de reabilitare şi incluziune socială a persoanei cu dizabilităţi, şi procedurile, criteriile stabilite de autorităţile responsabile.
(2) Utilarea încăperilor de locuit se efectuează de către autorităţile administraţiei publice locale, de către întreprinderile, instituţiile sau organizaţiile în administrarea cărora se afl ă fondul locativ. Utilarea caselor de locuit individuale are loc, în modul stabilit, de către autorităţile administraţiei publice locale, cu participarea reprezentanţilor asociaţiilor obşteşti ale persoanelor cu dizabilităţi. Autorităţile responsabile elaboreazăşi aprobă proceduri, programe proprii, inclusiv stabilesc criterii de selectare a benefi ciarilor de servicii de utilare a încăperilor/locuinţelor în baza evaluării necesităţilor, condiţiilor materiale şi de trai ale lor.
(3) Proprietarii de spatii hoteliere au obligaţia să adapteze cel puţin o cameră pentru găzduirea persoanei cu dizabilităţi care utilizează fotoliul rulant, precum şi montarea panourilor de afi şaj corespunzătoare nevoilor persoanelor cu dizabilităţi vizuale şi auditive.
(4) În achiziţia şi instalarea ascensoarelor în blocurile locative şi instituţiile publice, autorităţile responsabile, agenţii economici, vor ţine cont de dotarea acestora cu afi şaj scris în sistemul Braille sau alte forme alternative de comunicare.
(5) Normativele de adaptare a locuinţelor la necesităţile persoanelor cu dizabilităţi se aprobă de către Guvern.
Articolul 22. Satisfacerea necesităţilor locative ale persoanelor cu dizabilităţi
(1)Asigurarea cu spaţiu locativ şi îmbunătăţirea condiţiilor locative a persoanelor cu dizabilităţi se efectuează în conformitate cu legislaţia în vigoare, iar evidenţa lor este asigurată de către autorităţile publice locale de la locul de trai al persoanei.
(2)La întocmirea listelor de evidenţă de către autorităţile publice locale, persoanele cu dizabilităţi sînt incluse într-o listă separată.
(3)La repartizarea încăperilor de locuit, autorităţile publice locale, întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile ţin cont de necesităţile persoanelor cu dizabilităţi, repartizîndu-le locuinţe în apropierea locului de muncă, a locului de trai al rudelor lor şi/sau a sediului instituţiilor de reabilitare, cu respectarea principiilor accesibilităţii sau adaptării rezonabile.
(4)Persoanelor cu dizabilităţi, care conform indicaţiilor medicale şi ţinîndu-se cont de doleanţele
36
acestora, în măsura posibilităţilor, li se oferă încăperi de locuit la etajele de jos, iar cei care au apartamente la etajele de sus au dreptul să le schimbe cu spaţiu locativ la etajele de mai jos.
(5)Încăperile de locuit repartizate persoanelor cu dizabilităţi trebuie să corespundă cerinţelor tehnico-sanitare, determinate în funcţie de starea sănătăţii lor.
(6)În schimbul spaţiului locativ care este constituit din apartament, persoanele cu dizabilităţi pot solicita autorităţilor publice locale de la locul de trai acordarea unui lot de teren pentru construcţii.
(7) Realizarea prevederilor prezentului articol este pusă în sarcina autorităţilor publice locale, care elaboreazăşi aprobă proceduri, programe proprii, inclusiv ce ţin de construcţia locuinţelor sociale.
Articolul 23. Asigurarea accesului persoanelor cu dizabilităţi la obiectele culturale, turistice și la complexele (sălile) sportive
(1) Ministerul Culturii, Ministerul Tineretului şi Sportului, Agenţia Turismului, alte autorităţi competente ale autorităţilor publice centrale şi locale au obligaţia să faciliteze accesul persoanelor cu dizabilităţi la valorile culturii, la obiectivele de patrimoniu, turistice, sportive şi de petrecere a timpului liber.
(2) În vederea asigurării accesului persoanelor cu dizabilităţi la cultură, sport şi turism, autorităţile publice centrale şi locale, asociaţiile obşteşti şi persoanele juridice de drept public sau de drept privat au obligaţia să ia următoarele masuri specifi ce:
a) sa sprijine participarea persoanelor cu dizabilităţi şi a familiilor acestora la manifestări culturale, sportive şi turistice;
b) sa organizeze, în colaborare sau parteneriat cu persoane juridice, publice ori private, manifestări şi activităţi culturale, sportive, de petrecere a timpului liber;
c) sa asigure condiţii pentru practicarea sportului de către persoanele cu dizabilităţi;
d) sa sprijine activitatea organizaţiilor sportive ale persoanelor cu dizabilităţi.
(3) Autorităţile administraţiei publice locale, creează persoanelor cu dizabilităţi condiţiile necesare, le asigură accesul gratuit sau cu o reducere din preţ la obiectele culturale, turistice şi la complexele (sălile) sportive.
(4) Asociaţiile obşteşti, instituţiile, organizaţiile şi persoanele juridice de drept public sau de drept privat, care prestează sericii culturale, turistice şi sportive au obligaţia să asigure acces gratuit, pentru persoane cu dizabilităţi, la serviciile pe care le prestează în proporţie de cel puţin 2% din numărul total al locurilor.
Articolul 24. Participarea întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor la realizarea politicii de stat în vederea incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilităţi
Întreprinderile, instituţiile, organizaţiile, persoanele juridice de drept public sau de drept privat, sînt în drept să aloce mijloace în vederea fi nanţării construcţiilor, procurării de utilaj necesar pentru obiectele socioculturale şi complexele (sălile) sportive, întreţinerii lor, producerii de mărfuri şi prestării de servicii, procurării mijloacelor de transport pentru satisfacerea necesităţilor persoanelor cu dizabilităţi.
37
Articolul 25. Accesul la informare
(1) Statul recunoaşte şi promovează utilizarea limbajului mimico-gestual şi alte forme alternative de comunicare în calitate de mijloc de comunicare între persoane.
(2) Statul, prin intermediul Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor, alte autorităţi publice competente, promovează accesul persoanelor cu dizabilităţi la informaţie şi mijloacele de informare în masă, precum şi la tehnologia informaţiei şi comunicaţiile electronice.
(3) Statul, prin intermediul Ministerului Educaţiei, Ministerului Culturii, altor autorităţi publice centrale şi locale competente şi agenţilor economici asigură, în conformitate cu legislaţia în vigoare, editarea, prin forme alternative de comunicare (în sistemul Braille şi în varianta fonetică, în limbaj simplu şi uşor de înţeles etc.), a literaturii artistice, manualelor şcolare, altor materiale didactice şi mijloace de instruire.
(4) Autorităţile publice şi instituţiile publice au obligaţia să-şi facă paginile web accesibile persoanelor cu dizabilităţi, în conformitate cu liniile directore internaţionale în materie de accesibilitate.
(5) În achiziţia de echipamente şi softuri, instituţiile publice vor avea în vedere respectarea criteriului de accesibilitate.
(6) Agenţii economici, care prestează servicii în domeniul comunicării şi informării, stabilesc persoanelor cu dizabilităţi reduceri la achitarea acestor servicii.
(7) Autorităţile publice coordonează cu Asociaţia Surzilor din Republica Moldova şi angajează sau contractează, în caz de necesitate, o unitate de interpret mimico-gestual care va asigura comunicarea între autorităţi şi persoanele cu defi cienţe de auz.
(8) Normativele de adaptare a sistemelor informaţionale şi de comunicare la necesităţile persoanelor cu dizabilităţi, precum şi de utilizare a formelor alternative de comunicare (sistemul Braille şi varianta fonetică, limbajul mimico gestional etc.) în sistemul informaţional şi de comunicare se aprobă de către Guvern.
Articolul 26. Răspunderea pentru neîndeplinirea obligaţiilor ce ţin de asigurarea accesibilităţii
Persoanele cu funcţii de răspundere, întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile cu orice formă de proprietate, care nu îndeplinesc prevederile prezentei legi în ceea ce priveşte eliminarea barierelor existente, amenajarea adecvată, conform normativelor în vigoare, a clădirilor, încăperilor şi instalaţiilor, inclusiv cele de locuit, a mijloacelor de transport în comun, a mijloacelor de telecomunicaţie, a mijloacelor de informare, a obiectelor culturale, turistice, complexele (sălile) sportive, şi a altor obiecte ale infrastructurii sociale, pentru a asigura accesul şi folosirea lor de către persoanele cu dizabilităţi poartă răspundere în conformitate cu prevederile Codului contravenţional.
Capitolul IV
EDUCAREA, INSTRUIREA ȘI PREGĂTIREA PROFESIONALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI
Articolul 27. Asigurarea condiţiilor necesare pentru educarea, instruirea și pregătirea profesională a persoanelor cu dizabilităţi
(1) Persoanele cu dizabilităţi au acces liber la incluziune în sistemul educaţional la toate nivelurile,
38
în condiţii egale cu ceilalţi cetăţeni.
(2) Dreptul la educaţie nu poate fi îngrădit de difi cultăţi de învăţare sau alte difi cultăţi cauzate de anumite dizabilităţi.
(3) Statul, prin intermediul autorităţilor şi instituţiilor responsabile, garantează persoanelor cu dizabilităţi condiţii necesare pentru educarea, instruirea, pregătirea profesională, formarea vocaţionalăşi formarea continuă, fără discriminare şi în condiţii de egalitate cu ceilalţi cetăţeni, pe tot parcursul vieţii.
(4) Statul, prin intermediul Ministerului Educaţiei, altor autorităţi publice centrale şi locale competente, este obligat să asigure accesul la educaţia preşcolară, şcolarăşi extraşcolară a persoanelor cu dizabilităţi, pentru a obţine studii medii generale, medii de specialitate şi superioare, adaptate necesităţilor individuale, în conformitate cu programul individual de reabilitare şi incluziune socială.
(5) Statul, prin intermediul Ministerului Educaţiei, altor autorităţi publice centrale şi locale competente, va întreprinde măsuri adecvate pentru angajarea de profesori, inclusiv profesori cu dizabilităţi, califi caţi în limbajul mimico-gestual şi/sau Braille, în alte forme alternative de comunicare, şi pentru formarea profesioniştilor şi personalului care lucrează la toate nivelurile educaţionale.
(6) Autorităţile publice responsabile, instituţiile de învăţămînt asigură:
a) adaptarea rezonabilă a condiţiilor de învăţare la nevoile individuale ale persoanelor cu dizabilităţi;
b) facilitarea învăţării formelor alternative de comunicare, caracterelor Braille, a formelor alternative de scriere, de orientare, a aptitudinilor de mobilitate, precum şi facilitarea sprijinului şi îndrumării între persoanele cu aceleaşi probleme;
c) facilitarea învăţării limbajului mimico-gestual şi promovarea identităţii lingvistice a persoanelor cu defi cienţe de auz;
d) educaţia persoanelor şi mai ales a copiilor, cu defi cienţe vizuale, auditive sau cu surdocecitate, prin cele mai adecvate şi individualizate programe şi limbaje, căi şi modalităţi, precum şi în medii care să le favorizeze o maximă dezvoltare şcolarăşi socială;
e) condiţii pentru dezvoltarea şi promovarea unui sistem de învăţămînt incluziv;
f ) crearea în instituţiile de învăţămînt de toate nivelele a serviciilor de suport, şi/sau dotarea cu echipamentul necesar pentru susţinerea şi favorizarea educaţiei incluzive a persoanelor cu dizabilităţi.
(7) Ministerului Educaţiei, instituţiile de învăţămînt, în comun cu reprezentanţii organizaţiilor obşteşti ale persoanelor cu dizabilităţi, stabilesc, anual, înlesniri, pentru instruirea persoanelor cu dizabilităţi.
Articolul 28. Asigurarea educaţiei preșcolare a copiilor cu dizabilităţi
(1) În scopul oferirii unor posibilităţi reale de educaţie a copiilor cu dizabilităţi de vîrstă preşcolarăşi acordării ajutorului de reabilitare necesar, Ministerul Educaţiei şi autorităţile administraţiei publice locale creează în instituţiile preşcolare condiţii favorabile pentru afl area în ele a copiilor nominalizaţi.
(2) Copiilor cu dizabilităţi severe a căror stare a sănătăţii exclude posibilitatea afl ării lor în instituţiile preşcolare, la cererea părinţilor, procesul educaţional este asigurat de către autorităţile administraţiei publice locale prin forme alternative educaţionale sau diferite tipuri de servicii sociale comunitare şi specializate, sau, după caz, sînt referiţi către serviciile cu specializare înaltă.
39
Articolul 29. Studiile generale (gimnaziale, liceale), medii de specialitate și superioare
(1) Persoanele cu dizabilităţi îşi fac studiile generale, medii de specialitate şi superioare în instituţiile de învăţămînt, în modul stabilit de Guvern.
(2) În scopul asigurării accesului copiilor cu dizabilităţi la serviciile educaţionale, acestea sînt asiguraţi, în caz de necesitate, cu un cadru didactic de sprijin/asistent personal/alte servicii de suport, şi/sau adaptare rezonabilă.
(3) Pentru copiii cu dizabilităţi, afl aţi la tratament sau recuperare pe un termen mai îndelungat în instituţiile medico-sanitare sau balneo-sanatoriale, sînt create condiţii pentru continuarea studiilor în aceste instituţii.
(4) Persoanele cu dizabilităţi, în caz că susţin examenele de admitere şi se afl ă pe aceeaşi poziţie cu ceilalţi pretendenţi (note, numărul de puncte etc.), sînt admişi în mod prioritar în instituţiile de învăţămînt.
(5) Din numărul total de locuri prevăzute în planul de înmatriculare cu fi nanţare bugetară (la fi ecare specialitate/domeniu de formare profesională, formă de învăţămînt şi nivel educaţional), 15 la sută sînt atribuite abiturienţilor cu dizabilităţi, iar în cazurile cînd nu există cereri din partea acestora sau cererile sînt sub cota indicată, locurile rămase vor fi suplinite pe principii generale.
(6) Persoanele cu dizabilităţi, inclusiv copiii benefi ciază de bursă socială în condiţiile legislaţiei în vigoare.
(7) Statul garantează plasarea în cîmpul muncii a tinerilor specialişti cu dizabilităţi care au absolvit instituţii de învăţămînt superior şi de specialitate cu fi nanţare bugetară.
Articolul 30. Educarea și instruirea copiilor cu dizabilităţi la domiciliu
În cazul în care nu este posibil de a educa şi instrui copiii cu dizabilităţi în instituţiile de învăţămînt, în baza recomandărilor medicilor de profi l/serviciilor medicale şi cu acordul părinţilor, educaţia şi instruirea au loc la domiciliu, conform planului de învăţămînt pentru instruirea individuală la domiciliu.
Articolul 31. Educarea extrașcolară a copiilor cu dizabilităţi
În scopul dezvoltării multilaterale a copiilor cu dizabilităţi, educării spiritului social activ, a interesului faţă de muncă, familiarizării lor cu realizările ştiinţei, tehnicii, artei şi sportului, autorităţile administraţiei publice locale şi asociaţiile obşteşti organizează activităţi extraşcolare şi extracurriculare pentru copiii menţionaţi.
Articolul 32. Pregătirea profesională, ridicarea nivelului profesional și instruirea persoanelor cu dizabilităţi
(1) Pregătirea profesionalăşi ridicarea nivelului profesional al persoanelor cu dizabilităţi au loc în instituţii de învăţămînt, la întreprinderile specializate şi la locurile de muncă protejate, în conformitate
40
cu programul individual de reabilitare şi incluziune socială.
(2) Instruirea, pregătirea profesionalăşi ridicarea nivelului profesional al persoanelor cu dizabilităţi se efectuează în diferite forme, inclusiv cu învăţămînt la zi, seral, cu frecvenţă redusă, învăţămînt la distanţă, studiu individual, prin studierea în grupe, clase speciale şi conform planurilor de învăţămînt individual, inclusiv instruirea la domiciliu şi prin programe de educaţie nonformală.
(3) Statul, prin intermediul Ministerului Educaţiei, altor autorităţi publice centrale şi locale competente, garantează asigurarea cu material didactic şi instructiv, cu material pentru nevăzători (sistemul Braile), cu litere pronunţate pentru slabvăzători, literatură fonetică, inclusiv sisteme auditive pentru instruire în grup, translarea în limbajul mimico-gestual, în perioada pregătirii profesionale (inclusiv în perioada orientării, formării şi reabilitării profesionale), educaţiei, instruirii, perfecţionării, conform legislaţiei în vigoare.
(4) Ministerul Educaţiei elaboreazăşi aprobă programe-cadru individuale de educare şi instruire a persoanelor cu dizabilităţi.
(5) Ministerul Educaţiei, în comun cu instituţiile de instruire şi califi care a conducătorilor de autovehicule, elaborează curricula şi programul adaptat şi organizează instruirea teoretico-practică a candidaţilor la conducător de autovehicul din rîndul persoanelor cu dizabilităţi de diferite categorii, inclusiv a celor cu dizabilităţi locomotorii (ghidare manuală).
Capitolul V
OCUPAREA ÎN CÎMPUL MUNCII A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI
Articolul 33. Dreptul la muncă a persoanelor cu dizabilităţi
(1) Dreptul la muncă a persoanelor cu dizabilităţi este garantat.
(2) Persoanele cu dizabilităţi se bucură de toate drepturile stabilite în Codul Muncii şi în alte acte normative în domeniu. Nimeni nu poate limita dreptul la muncă a persoanelor cu dizabilităţi decît în baza prevederilor legislaţiei în vigoare.
(3) Se interzice discriminarea pe criterii de dizabilitate referitoare la toate aspectele şi formele de încadrare în muncă, inclusiv la condiţiile de recrutare, plasare, angajare şi desfăşurare a activităţii de muncă, la progresul în carierăşi la condiţii de sănătate şi securitate la locul de muncă.
(4) În vederea realizării dreptului la muncă, persoanelor cu dizabilităţi li se oferă posibilitatea de a activa în cadrul oricărei întreprinderi, instituţii, organizaţii, inclusiv în cadrul întreprinderilor specializate, secţiilor şi sectoarelor specializate, dacă sînt întrunite condiţiile stabilite de lege.
(5) Nu se admite concedierea persoanei care frecventează cursuri de reabilitare medicală, profesionalăşi socială în instituţii respective, indiferent de termenul afl ării în aceste instituţii.
(6) Persoanele cu dizabilităţi au acces liber la identifi carea ofertelor de locuri de muncă pe piaţa muncii şi şanse egale în ocuparea lor.
(7) În vederea asigurării integrării în cîmpul muncii a persoanelor cu dizabilităţi, angajatorii întreprind măsuri specifi ce ce ţin de:
a) adaptarea rezonabilă;
41
b) proiectarea şi adaptarea locurilor de muncă astfel încît acestea să devină accesibile persoanelor cu dizabilităţi;
c) furnizarea de noi tehnologii şi dispozitive de asistenţă, instrumente şi echipamente care să permită persoanelor cu dizabilităţi obţinerea şi menţinerea locului de muncă;
d) furnizarea instruirilor şi sprijinului adecvat.
(8) Autorităţile publice centrale şi locale responsabile, în limitele competenţelor funcţionale, vor acorda angajatorilor suportul necesar pentru realizarea măsurilor prevăzute la alineatul (7) din prezentul articol.
Articolul 34. Plasarea persoanelor cu dizabilităţi în cîmpul muncii
(1) Plasarea în cîmpul muncii a persoanelor cu dizabilităţi se realizează fără discriminare, respectînd prevederile legislaţiei în vigoare.
(2) Încadrarea în cîmpul muncii a persoanelor cu dizabilităţi se realizează conform pregătirii lor profesionale şi capacităţii de muncă, atestate prin certifi catul de încadrare în grad de dizabilitate şi recomandărilor din programul individual de reabilitare şi incluziune socială, emis de Consiliu şi structurile lui teritoriale.
(3) Angajarea persoanei cu dizabilităţi în cîmpul muncii se realizează în următoarele forme: a) în condiţii de muncă obişnuite; b) la domiciliu; c) în forme protejate (loc de muncă protejat, întreprinderi specializate).
(4) Angajatorii, indiferent de forma lor de organizare juridică, care conform statelor de personal au angajaţi în cîmpul muncii 20 de salariaţi şi mai mult, rezervăşi angajează în cîmpul muncii persoane cu dizabilităţi, în proporţie de cel puţin 5 la sută din numărul total al salariaţilor. Totodată, asigură evidenţa, într-un registru separat de strică evidenţă, a cererilor (documentelor respective anexate la cerere) persoanelor cu dizabilităţi care s-au adresat pentru a fi angajate în cîmpul muncii, precum şi deciziile de angajare sau refuz, cauzele refuzului, contestaţiile etc.
(5) Angajatorii informează, obligatoriu, agenţia teritorială pentru ocuparea forţei de muncădespre:
a) locurile de muncă rezervate pentru angajarea în cîmpul muncii a persoanelor cu dizabilităţi, în termen de 5 zile de la data în care au fost create;
b) angajările persoanelor cu dizabilităţi, la locurile de muncă rezervate despre care a fost informată în condiţiile literei a) din prezentul alineat, în termen de 3 zile.
(6) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, în comun cu autorităţile publice locale şi centrale responsabile, cu participarea reprezentanţilor organizaţiilor obşteşti ale persoanelor cu dizabilităţi, ai sindicatelor şi patronatelor, va elabora, anual, programe de plasare în cîmpul muncii a persoanelor cu dizabilităţi.
(7) Angajatorii care încălca pe parcursul unui an fi nanciar prevederile alin. (4) şi (5) din prezentul articol sînt sancţionaţi în condiţiile stabilite de Codul contravenţional.
Articolul 35. Munca la domiciliu
(1) Persoanele cu dizabilităţi pot practica munca la domiciliu.
(2)Persoanele cu dizabilităţi angajate la domiciliu benefi ciază din partea angajatorului de transportarea
42
la şi de la domiciliu a materiilor prime şi materialelor necesare în activitate, a produselor fi nite, precum şi de adaptare rezonabilă, după caz.
(3) Autorităţile administraţiei publice locale facilitează persoanele cu dizabilităţi în practicarea muncii la domiciliu, precum şi în deschiderea întreprinderilor individuale.
Articolul 36. Întreprinderile specializate
(1) Societăţile şi asociaţiile obşteşti ale persoanelor cu dizabilităţi creează întreprinderi specializate în cadrul cărora sînt angajaţi în cîmpul muncii persoane cu dizabilităţi.
(2) Statul, subvenţionează parţial procurarea utilajului şi materiei prime, crearea locurilor de muncă, de asemenea, compensează parţial contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii care se plătesc de către întreprinderile specializate ale Societăţii Invalizilor din Republica Moldova, Societăţii Orbilor din Republica Moldova şi Asociaţiei Surzilor din Republica Moldova. Mijloacele fi nanciare sînt aprobate anual în Legea bugetului de stat.
(3) Întreprinderile specializate se scutesc de impozite şi taxe conform legislaţiei în vigoare.
(4) Întreprinderile specializate ale organizaţiilor obşteşti, în comun cu agenţiile teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă, după caz, întreprind măsuri în vederea identifi cării şi plasării angajaţilor în condiţii de muncă obişnuite.
Articolul 37. Obligaţiile angajatorilor privind plasarea în cîmpul muncii a persoanelor care și-au pierdut capacitatea de muncă la serviciu
(1) Plasarea în cîmpul muncii a persoanelor cu dizabilităţi se efectuează, în conformitate cu recomandările Consiliului şi structurile lui teritoriale, la angajatorul în cadrul căruia muncitorul sau funcţionarul şi-a pierdut parţial capacitatea de muncă.
(2) Angajatorii sînt obligaţi să repartizeze locurile de muncă disponibile sau să creeze locuri noi de muncă pentru plasarea în cîmpul muncii a persoanelor care şi-au pierdut parţial capacitatea de muncă în urma unui accident de muncă la angajatorul respectiv sau au căpătat o boală profesională în urma cărui fapt au fost recunoscute ca persoane cu dizabilităţi.
(3) În cazul în care lipsesc condiţiile pentru continuarea activităţii de muncă a persoanelor cu dizabilităţi la acelaşi angajator, plasarea în cîmpul muncii se efectuează prin intermediul agenţiilor teritoriale pentru ocuparea forţei de muncăşi asociaţiile obşteşti ale persoanelor cu dizabilităţi.
(4) Angajatorii care încălca prevederile alin. (1) şi (2) din prezentul articol sînt sancţionaţi în condiţiile stabilite de Codul contravenţional.
(5) Salariaţilor cărora li s-a stabilit procentul păstrării capacităţii de muncă ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale li se plăteşte, din contul unităţii care poartă vina, despăgubiri şi indemnizaţii unice în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Articolul 38. Durata timpului de muncăși normele de producţie pentru persoanele cu dizabilităţi
(1) Pentru persoanele cu dizabilităţi severe şi accentuate (dacă acestea nu benefi ciază de facilităţi mai
43
mari) se stabileşte o durată redusă a timpului de muncă de 30 ore pe săptămînă care este retribuită în acelaşi cuantum ca şi munca salariaţilor cu durata normală a timpului de muncă.
(2) Antrenarea persoanelor cu dizabilităţi severe şi accentuate în lucrări suplimentare, la muncă în zilele de odihnă şi pe timp de noapte se permite doar cu consimţămîntul lor, dacă aceste lucrări nu le sînt contraindicate de medic.
(3) Angajatorii, de comun acord cu comitetele sindicale, au dreptul de a reduce, persoanelor cu dizabilităţi, normele de muncă.
Articolul 39. Concediile persoanelor cu dizabilităţi
(1) Pentru persoanele cu dizabilităţi severe angajate (dacă acestea nu benefi ciază de facilităţi mai mari) se stabileşte un concediu anual cu durata de 46 de zile calendaristice, pentru persoanele cu dizabilităţi accentuate – de 38 de zile calendaristice.
(2) La solicitarea persoanei cu dizabilităţi, angajatorul îi poate acorda un concediu suplimentar fără plată, cu durata de pînă la trei luni.
Articolul 40. Orientarea, formarea și reabilitarea profesională a persoanelor cu dizabilităţi
(1) Persoanele cu dizabilităţi în vîrstă aptă de muncă, care doresc să se integreze sau să se reintegreze în cîmpul muncii au acces la orientare, formare şi reabilitare profesională, indiferent de vîrsta, tipul şi gradul de dizabilitate.
(2) Persoanele cu dizabilităţi participă activ în procesul evaluării procentului capacităţii de muncăşi de orientare, formare şi reabilitare profesională, au acces la informare şi la alegerea activităţii, conform dorinţelor şi aptitudinilor sale.
(3) Serviciile de orientare şi formare profesională sînt oferite de către organele teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă, în conformitate cu programul individual de reabilitare şi incluziune socială.
(4) Benefi ciază de orientare şi formare, după caz, persoana cu dizabilităţi care este şcolarizatăşi are vîrsta corespunzătoare în vederea integrării profesionale, persoana care nu are un loc de muncă, cea care nu are experienţă profesională sau cea care, deşi încadrată în muncă, i se recomandă recalifi care profesională, în conformitate cu programul individual de reabilitare şi incluziune socială.
(5) Serviciile de reabilitare profesională sînt oferite de către Centrul Republican Experimental Protezare, Ortopedie şi Reabilitare şi instituţiile, centrele de reabilitare specializate, în conformitate cu recomandările din programul individual de reabilitare şi incluziune socială.
(6) Benefi ciază de reabilitare profesională, după caz, persoana angajată în cîmpul muncii sau căreia i s-a propus un loc de muncă, însă din cauza stării sănătăţii în interacţiune cu diverse obstacole nu-şi poate desfăşura activitatea de muncă conform califi cării, şi necesită restabilirea, recuperarea sau compensarea funcţiilor dereglate ale organismului şi capacităţile de muncă.
(7) Persoana cu dizabilităţi sau, după caz, familia acesteia este principalul factor de decizie cu privire la orientarea, formarea şi reabilitarea profesională.
(8) Mijloacele fi nanciare necesare pentru orientarea, formarea şi reabilitarea profesională a persoanelor cu dizabilităţi se alocă din bugetul de stat, prin intermediul instituţiilor responsabile, în modul stabilit de legislaţia în vigoare.
44
(9) În vederea asigurării procesului de evaluare a procentului capacităţii de muncăşi de orientare, formare şi reabilitare profesională a persoanelor cu dizabilităţi, autorităţile publice responsabile au obligaţia să ia următoarele masuri specifi ce:
a) să realizeze/diversifi ce/ programe privind orientarea, formarea şi reabilitarea profesională a persoanelor cu dizabilităţi;
b) să coreleze orientarea, formarea şi reabilitarea profesională a persoanelor cu dizabilităţi cu cerinţele pieţei muncii;
c) să creeze condiţii pentru accesul la evaluarea procentului capacităţii de muncăşi orientare, formare şi reabilitare profesională în orice meserie, reieşind din abilităţile persoanelor cu dizabilităţi.
Capitolul VI
SĂNĂTATEA, RECUPERAREA MEDICALĂȘI SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI
Articolul 41. Prevenirea dizabilităţii
(1) În scopul prevenirii dizabilităţii printre populaţie, instituţiile medico sanitare, autorităţile publice centrale şi locale, persoanele juridice comerciale, întreprinzătorii individuali care folosesc munca salariată, alte structuri implicate sînt obligate să ia măsuri medicale şi sociale orientate spre:
a) diagnosticare, tratament, reabilitare şi profi laxie primară a maladiilor;
b) menţinerea şi ocrotirea sănătăţii populaţiei;
c) crearea şi menţinerea unor condiţii igienice favorabile de viaţă şi de muncă;
d) salubritatea mediului înconjurător; e) propagarea odihnei active şi a culturii fi zice de masă;
f ) alimentarea raţionalăşi educaţia sanitară a populaţiei.
(2) Statul, prin intermediul autorităţilor competente ale administraţiei publice centrale şi locale, este obligat să asigure informarea publică, accesibilăşi gratuită despre oferirea serviciilor medico-sociale necesare în scopul reducerii la minimum şi a prevenirii apariţiei dizabilităţii, inclusiv în rîndul copiilor, adulţilor şi persoanelor în etate.
Articolul 42. Dreptul la ocrotirea sănătăţii
(1) Statul garantează dreptul persoanelor cu dizabilităţi la atitudine respectuoasăşi umană din partea prestatorului de servicii de sănătate, fără discriminare în temeiul dizabilităţii.
(2) Persoanele cu dizabilităţi se bucură de toate drepturile şi îşi asumă toate responsabilităţile prevăzute în actele normative din domeniul ocrotirii sănătăţii.
(3) Persoanele cu dizabilităţi au dreptul la:
a) obţinerea de asistenţă medicală oportunăşi calitativă în sistemul asigurării obligatorii de asistenţă medicală;
b) alegerea prestatorului de servicii medicale primare şi a medicului de familie;
45
c) benefi cierea de tratament şi îngrijire medicală individuală;
d) acordarea asistenţei medicale pe întreg teritoriul republicii, în comunitate (la locul de trai) şi în instituţiile medico-sanitare specializate, în cazul în care, conform indicaţiilor medicale, asistenţa medicală ambulatorie este inefi cientă sau indisponibilă;
e) benefi cierea de servicii medicale în volumul şi de calitatea prevăzute în Programul unic al asigurării obligatorii de asistenţă medicală;
f ) acordarea asistenţei medicale persoanelor cu dizabilităţi – cetăţenilor Republicii Moldova, peste hotarele ţării în conformitate cu tratatele şi acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte.
(4) Se interzice discriminarea persoanelor cu dizabilităţi în ceea ce priveşte asistenţa medicală, asigurarea medicală (obligatorie şi facultativă) şi asigurarea vieţii.
(5) Asistenţa medicală acordă persoanelor cu dizabilităţi, inclusiv vizite la domiciliu, şi are drept scop satisfacerea deplină a tuturor necesităţilor socio medicale a persoanelor cu dizabilităţi, determinată de tipul şi gradul de dizabilitate şi se realizează în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(6) Guvernul are calitatea de asigurant în cadrul asigurării de asistenţă medicală obligatorie pentru persoanele care posedă grad de dizabilitate, precum şi pentru unele categorii de îngrijitori, în conformitate cu legislaţia în vigoare
(7) Persoanele cu dizabilităţi sînt implicate în procesul de luare a deciziilor cu privire la starea sănătăţii personale în toate cazurile, cu excepţia cazurilor de ameninţare gravă a sănătăţii sau vieţii lor.
(8) Persoanele cu dizabilităţi oferă consimtămîntul la intervenţia medicală în mod personal, cu perfectarea acordului informat sau a refuzului benevol, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(9) Instituţiile medico-sanitare publice efectuează, anual, examinarea medicală complexă a persoanelor cu dizabilităţi.
(10) În cazul persoanelor imobilizate la pat examinarea medicală de către medicul de familie, de către medicii specialişti şi asigurarea unor investigaţii posibile, se efectuează la domiciliul persoanei.
(11) În timpul examenului medical şi al tratamentului persoana cu dizabilităţi are dreptul la informaţii despre procedurile medicale ce i se aplică, despre riscul lor potenţial şi efi cacitatea terapeutică, despre metodele de alternativă, precum şi despre diagnosticul, prognosticul şi mersul tratamentului, despre recomandările profi lactice în format accesibil.
(12) În procesul acordării asistenţei medicale femeilor cu dizabilităţi sînt luate în considerare necesităţile speciale ale acestora, inclusiv tratamentul ginecologic şi unele sfaturi privind planifi carea familială.
(13) Suplimentar serviciilor prevăzute în cadrul Programului unic al asigurării obligatorii de asistenţă medicală, autorităţile administraţiei publice locale vor oferi, persoanelor cu dizabilităţi, şi alte servicii de sănătate, inclusiv de protezare dentară gratuită sau cu reducere din cost, în limitele mijloacelor fi nanciare disponibile.
(14) Se interzice discriminarea persoanelor cu dizabilităţi în ceea ce priveşte asistenţa medicală, examinările anuale medicale complexe, măsurile de profi laxie, educaţia sanitarăşi oferirea informaţiilor personale despre starea sănătăţii.
Articolul 43. Reabilitarea medicalăși socială a persoanelor cu dizabilităţi
(1) Autorităţile publice centrale şi locale organizeazăşi contribuie la formarea şi dezvoltarea sistemului
46
de reabilitare medicalăşi socială a persoanelor cu dizabilităţi, în scopul de a ajuta aceste persoane să atingăşi să menţină un nivel optim de activitate fi zică, intelectuală, psihicăşi/sau socială, acordîndu-le concomitent mijloace pentru schimbarea modului de viaţă şi obţinerea unei independenţe mai mari.
(2) Instituţiile medico-sanitare specializate asigură persoanele cu dizabilităţi cu articole şi mijloace de reabilitare specializată (proteze oculare, auditive, mijloace tifl otehnice, optice etc.), în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(3) Persoanele cu dizabilităţi au dreptul la reabilitare balneosanatorială gratuită sau cu plată parţială, dacă aceasta este prevăzut în programul individual de reabilitare şi integrare socială, şi se efectuează în conformitate cu regulamentul aprobat de către Guvern.
(4) Persoanele cu maladii incurabile în stadii avansate şi terminale au dreptul la servicii de îngrijire medicale paliative, care prevăd satisfacerea nevoilor fi zice, psihice, emoţionale şi spirituale ale bolnavilor şi familiilor acestora.
(5) Orice persoană cu dizabilităţi are dreptul la reducerea suferinţei şi atenuarea durerii prin toate metodele şi mijloacele legale disponibile, determinate de nivelul existent al ştiinţei medicale şi de posibilităţile reale ale prestatorului de servicii medicale.
(6) Persoanele cu dizabilităţi au dreptul să benefi cieze, în caz de necesitate, de servicii de îngrijire medicale la domiciliu, care se prestează în modul stabilit de legislaţia în vigoare.
(7) Mijloacele fi nanciare necesare pentru realizarea prevederilor prezentului articol se alocă din contul şi în limitele mijloacelor prevăzute în bugetele respective.
Articolul 44. Intervenţia timpurie
(1) Serviciile de intervenţie timpurie constituie servicii medico-sociale oferite copilului de la naştere pînă la vîrsta de 5 ani în domeniul dezvoltării fi zice, inclusiv a vederii şi auzului, dezvoltării cognitive, dezvoltării comunicării, dezvoltării sociale, psiho-emoţionale şi adaptive.
(2) Serviciile de intervenţie timpurie sînt oferite de instituţiile medico sanitare, precum şi de organizaţiile specializate în domeniul prestării serviciilor medico-sociale, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, care activează în conformitate cu legislaţia.
(3) Intervenţia timpurie se realizează de către personal califi cat, într-un volum maximal adaptat nevoilor copilului, în condiţii fi reşti familiale şi comunitare.
(4) Finanţarea serviciilor de intervenţie timpurie, este asigurată din contul mijloacelor fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pentru serviciile medicale prestate, iar pentru serviciile sociale din bugetul autorităţilor administraţiei publice locale.
(5) Regulamentul cadru de activitate şi standardele minime de calitate ale serviciului de intervenţie timpurie se aprobă de către Guvern.
Articolul 45. Programul individual de reabilitare și incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi
(1) Reabilitarea şi incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi se efectuează în corespundere cu recomandările generale din programul individual de reabilitare şi incluziune socială întocmit de către Consiliu şi structurile lui teritoriale, precum şi în baza activităţilor şi serviciilor specifi ce elaborate şi executate de către autorităţile responsabile din domeniile: medical, social, educaţional şi profesional, de la locul de trai al persoanei.
47
(2) În programul individual de reabilitare şi incluziune socială, elaborat persoanei cu dizabilităţi, sînt stabilite recomandările generale privind necesităţile sub formă de activităţi şi servicii din domeniile: medical, social, educaţional şi profesional, de care persoana are nevoie în procesul de incluziune socială.
(3) Autorităţile responsabile din domeniile: medical, social, educaţional şi profesional, de la locul de trai al persoanei cu dizabilităţi, în baza recomandărilor generale din programul individual de reabilitare şi incluziune socială, elaborează şi execută activităţi şi servicii specifi ce pentru fi ecare persoană în parte.
(4) Programul individual de reabilitare şi incluziune socială, precum şi activităţile şi serviciile menţionate, specifi cate la alineatul (3) din prezentul articol, sînt executorii pentru persoanele cu dizabilităţi, organele de stat respective, precum şi pentru întreprinderi, instituţii, organizaţii şi agenţii economici, cu orice formă de proprietate.
Capitolul VII
PROTECŢIA SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI
Articolul 46. Asigurarea socială a persoanelor cu dizabilităţi
(1) Persoanele cu dizabilităţi au dreptul la prestaţii de asigurare socială în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.
(2) Dacă nu întrunesc condiţiile pentru primirea prestaţiilor de asigurări sociale, persoanele cu dizabilităţi benefi ciază de prestaţii de asistenţă socială în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.
(3) Evidenţa persoanelor cu dizabilităţi, benefi ciari de prestaţii de asigurări sociale, se efectuează de către Casa Naţională de Asigurări Sociale şi structurile lui teritoriale.
Articolul 47. Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi
(1) Persoanele cu dizabilităţi au dreptul la asistenţă socială în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.
(2) Asistenţa socială se acordă sub formă de prestaţii şi servicii sociale.
Articolul 48. Prestaţii de asistenţă socială oferite persoanelor cu dizabilităţi
(1) Persoanele cu dizabilităţi au dreptul la indemnizaţii, alocaţii, compensaţii, ajutor social şi la alte tipuri de prestaţii de asistenţă socială, în scopul minimalizării efectelor sau înlăturării consecinţelor riscurilor sociale.
(2) Finanţarea acestor prestaţii se realizează din contul mijloacelor bugetului de stat, ale bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale şi din surse extrabugetare (donaţii, sponsorizări), conform legislaţiei în vigoare.
(3) Evidenţa persoanelor cu dizabilităţi, benefi ciari de prestaţii de asistenţă socială, se efectuează de
48
către autorităţile administraţiei publice locale pentru prestaţiile achitate din bugetele respective, iar pentru prestaţiile sociale achitate din bugetul de stat de către Casa Naţională de Asigurări Sociale şi structurile ei teritoriale.
(4) Modul de acordare a prestaţiilor de asistenţă socială se stabileşte prin acte normative speciale.
Articolul 49. Compensaţie anuală pentru călătorie în mijloacele de transport
(1) Persoanelor cu dizabilitate severăşi accentuată, copiilor cu dizabilităţi şi persoanelor care însoţesc o persoană cu dizabilitate severă sau un copil cu dizabilităţi li se acordă, la locul de reşedinţă, de către autorităţile administraţiei publice locale, compensaţii de la bugetele locale pentru călătorii în transportul în comun urban, suburban şi interurban (cu excepţia taximetrelor).
(2) Persoanelor cu dizabilitate locomotorie li se mai acordă o compensaţie a cheltuielilor pentru deservire cu transport, sau, la cerere, cei cu dizabilităţi locomotorii severe, pot alege dreptul de a importa un mijloc de transport de peste hotare, cu unele scutiri, conform prevederilor legislaţiei în vigoare.
(3) Modul de acordare a compensaţiilor, precum şi modul de evidenţă şi import al mijloacelor de transport de peste hotare sînt stabilite de Guvern.
Articolul 50. Facilităţi oferite persoanelor cu dizabilităţi
(1) Persoanele cu dizabilităţi benefi ciază de diferite facilităţi sub formă de scutiri, reduceri, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.
(2) Facilităţile vizează în special sfera prestării serviciilor, procurării bunurilor, perfectării diferitelor acte şi achitării diferitelor contribuţii (taxe, impozite).
(3) Modul de oferire a facilităţilor este stabilit prin acte normative speciale.
Articolul 51. Asigurarea persoanelor cu dizabilităţi cu mijloace ajutătoare tehnice
Persoanele cu dizabilităţi, în baza prescripţiilor medicale, au dreptul de a fi asiguraţi gratuit sau cu plată parţială, cu mijloace ajutătoare tehnice de către Centrul Republican Experimental Protezare, Ortopedie şi Reabilitare şi alte instituţii specializate, în modul stabilit de Guvern.
Articolul 52. Serviciile sociale
(1) În scopul reabilitării şi incluziunii sociale, persoanele cu dizabilităţi benefi ciază de servicii sociale primare, specializate şi cu specializare înaltă, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.
(2) Tipul serviciului social care urmează a fi prestat este determinat de recomandările ce se conţin în programul individual de reabilitare şi incluziune socială, precum şi în baza evaluării iniţiale sau complexe a persoanei/familiei efectuată de către asistentul social angajat de către structura teritorială de asistenţă socială pentru a activa în cadrul fi ecărei primăriei şi echipa multidisciplinară, şi adaptat la necesităţile persoanei cu dizabilităţi.
49
(3) În procesul prestării serviciilor sociale adresate persoanelor cu dizabilităţi prestatorii vor asigura implicarea personalului califi cat, precum şi a voluntarilor, reieşind din necesităţile individuale ale acestora.
(4) Evidenţa persoanelor cu dizabilităţi, benefi ciari de servicii sociale, se efectuează de către autorităţile administraţiei publice locale, structurile teritoriale de asistenţă socialăşi prestatori.
(5) Modul de acordare a serviciilor sociale este stabilit în acte normative speciale.
Articolul 53. Serviciul îngrijire socială la domiciliu și asistenţă personală
(1) Structura teritorială de asistenţă socială prestează servicii sociale:
a) de îngrijire socială la domiciliu – persoanelor cu dizabilităţi lipsiţi de suport din partea copiilor, familiei extinse şi altor persoane (prieteni, rude, vecini), care necesită ajutorul altor persoane în baza recomandărilor ce se conţin în programul individual de reabilitare şi incluziune socială, precum şi evaluării complexe a persoanei/familiei efectuată de asistentul social angajat de către structura teritorială de asistenţă socială pentru primărie şi echipa multidisciplinară;
b) de asistenţă personală – persoanelor cu dizabilităţi severe, care necesită îngrijire, supraveghere permanentă din partea altei persoane în procesul de integrare în societate (în domeniile protecţie socială, muncă, asistenţă medicală, instructiv-educativ, informaţional, accesibilitate la infrastructură etc.), în baza recomandărilor ce se conţin în programul individual de reabilitare şi incluziune socială, precum şi evaluării complexe a persoanei/familiei efectuată de asistentul social angajat de către structura teritorială de asistenţă socială pentru primărie şi echipa multidisciplinară.
(2) Îngrijirea socială la domiciliu este prestată de către lucrătorul social.
(3) Asistenţa personală este prestată de către asistentul personal.
(4) Autorităţile administraţiei publice locale sînt responsabile de angajarea lucrătorilor sociali şi asistenţilor personali în cîmpul muncii, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.
(5) Instruirea lucrătorilor sociali şi asistenţilor personali se va efectua de către instituţiile responsabile în baza curriculei elaborate şi aprobate de către Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei.
(6) Regulamentul de organizare şi funcţionare a Serviciului îngrijire socială la domiciliu şi asistenţă personală, precum şi norma de sarcină a lucrătorilor sociali şi a asistenţilor personali sînt aprobate de către Guvern.
(7) Benefi ciarii de servicii sociale, specifi cate la alineatul (1) literele a) şi b) din prezentul articol, la cerere, în schimbul serviciilor menţionate, pot alege dreptul de a benefi cia de o alocaţie pentru îngrijire, şi/sau însoţire, supraveghere, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare .
Capitolul VIII
VIAŢA POLITICĂ ȘI PUBLICĂ
Articolul 54. Participarea persoanelor cu dizabilităţi la viaţa politică și publică
(1) Persoanele cu dizabilităţi pot participa efectiv şi deplin la viaţa politicăşi publică, în condiţii de egalitate cu ceilalţi cetăţeni.
50
(2) Statul asigură persoanelor cu dizabilităţi:
a) drepturi politice şi posibilitatea de a benefi cia de acestea, în condiţii de egalitate cu alţii;
b) dreptul şi oportunitatea de a vota şi de a fi alese;
c) dreptul la proceduri şi materiale de vot adecvate, accesibile şi uşor de înţeles şi de utilizat (implementarea modalităţilor alternative de vot);
d) dreptul de a vota prin vot secret la alegeri şi referendumuri, fără intimidare;
e) dreptul de a candida la alegeri;
f ) dreptul de a deţine efectiv un mandat ales şi de a îndeplini orice funcţie publică, la orice nivel guvernamental, facilitînd utilizarea tehnologiilor noi şi de asistare, acolo unde este cazul;
g) dreptul la exprimarea liberă a voinţei persoanelor cu dizabilităţi ca alegători şi în acest scop, dacă este cazul, la solicitarea acestora, să permită asistarea la vot de către o persoană la alegerea lor;
h) dreptul la libera formare a opiniei faţă de partidele politice şi candidaţii la alegeri, inclusiv prin organizarea dezbaterilor electorale, a emisiunilor radio televizate în limbajul mimico-gestual şi tipărirea materialelor electorale cu utilizarea diverselor sisteme de printare folosite pentru persoanele cu defi cienţe de vedere, precum şi utilizarea altor instrumente de informare şi în format accesibil persoanelor cu dizabilităţi.
(3) Drepturile la viaţa politicăşi publică a persoanelor cu dizabilităţi sînt reglementate prin acte normative speciale.
Capitolul IX
AUTORITĂŢILE RESPONSABILE DE INCLUZIUNEA SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI
Articolul 55. Consiliul naţional pentru drepturile persoanelor cu dizabilităţi
(1) Monitorizarea implementării şi promovării politicii naţionale privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi se realizează de către Consiliul naţional pentru drepturile persoanelor cu dizabilităţi.
(2) Consiliul naţional pentru drepturile persoanelor cu dizabilităţi este un organ colegial consultativ, instituit în scopul monitorizării implementării şi promovării politicii de stat în domeniu (acte normative, strategii, programe, planuri de acţiuni etc.), precum şi a prevederilor Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, asigurării pentru această categorie de populaţie a posibilităţilor egale de realizare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale de rînd cu ceilalţi membri ai societăţii.
(3) În componenţa Consiliului intră reprezentanţi ai autorităţilor publice centrale şi locale, organizaţiilor neguvernamentale, precum şi reprezentanţi ai organizaţiilor obşteşti a căror sferă de activitate cuprinde problemele persoanelor cu dizabilităţi.
(4) Preşedinte al Consiliului este un viceprim-ministru, responsabil de domeniul social, iar vicepreşedinte este ministrul muncii, protecţiei sociale şi familiei.
(5) Secretariatul Consiliului este numit la nivel de Guvern, în scopul facilitării acţiunilor specifi cate la alineatul (2) din prezentul articol, în diferite sectoare şi la diferite nivele administrative.
(6) Componenţa nominalăşi regulamentul de activitate al Consiliului se aprobă de către Guvern.
51
Articolul 56. Autorităţile publice centrale
(1) Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei este organul central de specialitate al administraţiei publice, care este abilitat să elaboreze, promoveze şi realizeze politica statului în domeniul protecţiei sociale a persoanelor cu dizabilităţi, precum şi să asigure coordonarea şi evaluarea funcţionării sistemului de incluziune socială a acestora.
(2) Alte autorităţi administrative centrale, în limitele competenţelor funcţionale, sînt responsabile de incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.
(3) La elaborarea politicii de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi, Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei şi alte autorităţi administrative centrale se consultă cu Consiliul naţional pentru drepturile persoanelor cu dizabilităţi şi reprezentanţii societăţii civile.
(4) La elaborarea şi aprobarea politicilor sectoriale, alte autorităţi administrative centrale se consultă cu Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Consiliul naţional pentru drepturile persoanelor cu dizabilităţi şi cu reprezentanţii societăţii civile, în scopul evaluării impactului acestora asupra sistemului de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi.
(5) În procesul evaluării funcţionării sistemului de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi, Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei solicită suport, informaţii, rapoarte de la autorităţile publice centrale şi locale, Consiliul naţional pentru drepturile persoanelor cu dizabilităţi, societatea civilă şi alţi actori implicaţi în proces.
Articolul 57. Autorităţile administraţiei publice locale
(1) Autorităţile administraţiei publice locale, în colaborare cu reprezentanţii societăţii civile, realizează politica de asistenţă socială a persoanelor cu dizabilităţi şi asigură aplicarea legislaţiei la nivel teritorial.
(2) Asistenţa socială este acordată persoanelor cu dizabilităţi de către autorităţile administraţiei publice locale prin intermediul structurilor lui: secţiile (direcţiile) asistenţă socialăşi protecţie a familiei; învăţămînt; cultură; sport şi de către alte organe de stat, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.
(3) Autorităţile administraţiei publice locale:
a) analizeazăşi evaluează problemele sociale ale persoanelor cu dizabilităţi pe teritoriul subordonat şi, în baza rezultatelor obţinute adoptăşi dezvoltă programe locale de asistenţă socială pentru această categorie de persoane, exercită controlul asupra realizării lor;
b) înfi inţează, independent sau în parteneriat cu reprezentanţii societăţii civile, servicii sociale primare şi servicii sociale specializate de asistenţă socială a persoanelor cu dizabilităţi, asigură resursele umane, materiale şi fi nanciare necesare pentru buna lor funcţionare;
c) pot stabili facilităţi suplimentare persoanelor cu dizabilităţi la deservirea medicală, socială, comercială, transport, telecomunicaţii şi la alte tipuri de servicii sociale.
(4) La elaborarea şi aprobarea programelor locale de incluziune socială, autorităţile administraţiei publice locale se consultă cu Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Consiliul naţional pentru drepturile persoanelor cu dizabilităţi şi cu reprezentanţii societăţii civile, în scopul evaluării impactului acestora asupra sistemului de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi.
52
Capitolul X
ASOCIAŢIILE OBȘTEȘTI ALE PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI
Articolul 58. Dreptul persoanelor cu dizabilităţi de a crea asociaţii obștești
(1) În scopul ocrotirii drepturilor şi intereselor lor, acordării de sprijin reciproc şi prestării de servicii, persoanele cu dizabilităţi şi persoanele care le reprezintă au dreptul de a crea asociaţii obşteşti, în modul stabilit de legislaţia în vigoare.
(2) Persoanele cu dizabilităţi au dreptul să adere la asociaţii obşteşti pentru a fi reprezentate la nivel internaţional, naţional, regional şi local.
(3) Autorităţile administraţiei publice locale acordă sprijin asociaţiilor obşteşti ale persoanelor cu dizabilităţi şi organizaţiilor care reprezintă interesele acestora, inclusiv prin asigurarea lor cu sedii şi echipament necesar pentru desfăşurarea activităţii.
Articolul 59. Repartizarea locuinţelor construite din contul mijloacelor asociaţiilor obștești ale persoanelor cu dizabilităţi
Locuinţele construite şi procurate de către asociaţiile obşteşti ale persoanelor cu dizabilităţi din contul mijloacelor proprii, nu se înstrăineazăşi se repartizează la latitudinea asociaţiilor obşteşti ale persoanelor cu dizabilităţi, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Articolul 60. Relaţiile internaţionale ale asociaţiilor obștești ale persoanelor cu dizabilităţi
(1) În conformitate cu statutele lor, asociaţiile obşteşti ale persoanelor cu dizabilităţi pot să adere la asociaţiile naţionale şi internaţionale, să întreţină relaţii directe cu ele, precum şi să încheie acorduri de colaborare în conformitate cu legislaţia naţionalăşi internaţională în vigoare.
(2) Statul recunoaşte drepturile asociaţiilor persoanelor cu dizabilităţi de a reprezenta aceste persoane la nivel naţional, regional şi local, precum şi rolul consultativ al acestora în luarea deciziilor referitoare la problemele persoanelor pe care le reprezintă, participarea lor la promovarea politicii în domeniu.
Capitolul XI
DISPOZIŢII FINALE ȘI TRANZITORII
Articolul 61. Intrarea în vigoare
(1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării, cu excepţia: a) art. 12-16, care se pun în aplicare la 1 ianuarie 2013; b) art. 44 şi art. 53 alin. (1) lit. b), care se pune în aplicare la 1 ianuarie 2013;
c) prevederile art. 49 alin. (2) şi (3) ce ţin de acordarea dreptului de a importa un mijloc de transport de
53
peste hotare, cu unele scutiri, care se pun în aplicare la 1 ianuarie 2014.
(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă Legea nr. 821-XII din 24 decembrie 1991 privind protecţia socială a invalizilor şi Hotărîrea Parlamentului nr. 822-XII din 24 decembrie 1991 pentru punerea în aplicare a Legii privind protecţia socială a invalizilor (Monitor, 1991, nr.8).
Articolul 62. Organizarea executării
În termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Guvernul:
a) va elabora şi va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;
b) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege.
Preşedintele Parlamentului
54
Aprobat prin ordinul ministrului educaţiei nr. 849 din 29. 11. 2010
6.3. FORMAREA ȘI DEZVOLTAREA REŢELEI DE ȘCOLI PRIETENOASE COPILULUI
119. Obiectivul general al priorităţii: Sporirea accesului şi îmbunătăţirea calităţii învăţământului primar, gimnazial şi liceal, din perspectiva şcolilor prietenoase copilului.
120. Sarcini:
(i) Majorarea ratei brute de înmatriculare în învăţământul primar de la 93,5% în anul 2010 până la 95% în anul 2013 şi 98% în anul 2015.
(ii) Majorarea ratei brute de matriculare în învăţământul gimnazial de la 88,8% în anul 2010 până la 90% în anul 2013 şi 98% în anul 2015.
(iii) Reducerea, până în anul 2015, cu cel puţin 5% a discrepanţelor în ratele brute de înrolare dintre regiunile rurale şi urbane, în învăţământul primar şi gimnazial.
(iv) Reducerea anuală cu cel puţin 5% a cotei absolvenţilor de gimnaziu, care nu-şi continuă studiile.
(v) Creşterea anuală cu cel puţin 10% a accesului la educaţia incluzivă a copiilor afl aţi în situaţii speciale.
(vi) Reorganizarea instituţiilor mici prin crearea şcolilor de circumscripţie şi asigurarea elevilor din localităţile îndepărtate cu transport şcolar. Atingerea, către anul 2015, a numărului minim de elevi într-o clasă primară de cel puţin 15 elevi, iar într-o clasă gimnazială de cel puţin 20 de elevi.
(vii) Creşterea ponderii cadrelor didactice cu studii universitare din învăţământul primar şi cel secundar general până la 80% în anul 2013 şi până la 85% în anul 2015.
(viii) Perfecţionarea cadrelor didactice şi manageriale în domeniul educaţiei incluzive şi şcolilor prietenoase copilului cel puţin câte 5% anual din numărul total de personal didactic şi managerial.
(ix) Creşterea, până în anul 2015, a ponderii disciplinelor opţionale din Planul-cadru de învăţământ cu cel puţin 15% în învăţământul gimnazial şi 20% în învăţământul liceal.
(x) Asigurarea cu manuale şcolare gratuite a tuturor elevilor din învăţământul primar şi a cel puţin 10% din numărul total de elevi din învăţământul gimnazial şi liceal, prioritate având copiii ce provin din familiile dezavantajate.
(xi) Reorganizarea anuală a 13 licee prin deschiderea de noi profi luri în corespundere cu necesităţile comunităţilor locale şi perspectivelor de dezvoltare social-economică a ţării.
(xii) Implementarea către anul 2015 a mecanismelor de fi nanţare a instituţiilor de învăţământ, bazate pe performanţă şi efi cienţă.
(xiii) Perfecţionarea cadrelor de conducere în domeniile managementului democratic, participativ, orientat la schimbarea culturii organizaţionale a şcolii cel puţin câte 20% anual din numărul total de personal didactic de conducere.
Strategia consolidată de dezvoltare a învăţământului pentru anii 2011 - 2015
Chişinău (extrase)
55
121. Obiectivul specifi c nr. 1: Asigurarea condiţiilor necesare/optime pentru extinderea accesului la educaţie de bază.
122. Direcţii de politici:
(i) dezvoltarea unui cadru normativ şi instituţional care să asigure accesul la o educaţie de calitate în învăţământul general pentru toţi copiii, inclusiv pentru copiii afl aţi în situaţii difi cile şi cei cu dizabilităţi;
(ii) conjugarea eforturilor familiei, comunităţii, administraţiei publice locale în asigurarea accesului la educaţie a tuturor copiilor/elevilor;
(iii) stabilirea clară a responsabilităţilor familiei, administraţiei publice locale, comunităţii, instituţiilor de învăţământ, privind asigurarea accesului tuturor copiilor/elevilor la educaţie de calitate;
(iv) protejarea materială a copiilor/elevilor afl aţi în situaţii difi cile;
(v) diagnosticarea permanentă şi identifi carea factorilor care duc la abandonul şcolar;
(vi) promovarea şi implementarea învăţământului orientat la succes, ca factor al motivării pentru studii;
(vii) crearea serviciilor educaţionale, inclusiv a serviciilor psihologice, viabile şi rentabile, lărgirea ofertei de servicii educaţionale de calitate pentru copii/elevi şi părinţi.
123. Rezultatele scontate:
(i) va fi instituit cadrul normativ, care va asigura accesul la educaţia de calitate pentru toţi copiii;
(ii) vor fi stabilite responsabilităţile tuturor părţilor implicate în asigurarea accesului copiilor la educaţia de calitate;
(iii) vor fi create serviciile educaţionale cu funcţii de asigurare a accesului la educaţie;
(iv) va fi asigurată protecţia socială a copiilor/elevilor afl aţi în situaţii difi cile.
130. Obiectivul specifi c nr. 4:
Promovarea educaţiei incluzive şi dezvoltarea alternativelor educaţionale.
131. Direcţii de politici:
(i) conceptualizarea educaţiei incluzive şi a alternativelor educaţionale;
(ii) elaborarea cadrului normativ şi reglatoriu privind educaţia incluzivă;
(iii) diagnosticarea posibilităţilor de realizare a educaţiei incluzive în instituţiile de învăţământ de diferite tipuri;
(iv) elaborarea cerinţelor şi crearea condiţiilor fi zice, psihologice, curriculare, organizaţionale, privind implementarea educaţiei incluzive;
(v) pregătirea consilierilor educaţionali şi a cadrelor didactice pentru realizarea educaţiei incluzive în instituţiile de învăţământ;
(vi) crearea mecanismelor de monitorizare a educaţiei incluzive şi alternativelor educaţionale;
56
(vii) racordarea organizării educaţiei incluzive la documentele internaţionale din domeniu.
132. Rezultatele scontate:
(i) va fi creat şi implementat cadrul normativ al educaţiei incluzive şi al alternativelor educaţionale;
(ii) vor fi stabilite posibilităţile, etapele, mecanismele de realizare a educaţiei incluzive;
(iii) vor fi formate cadrele didactice şi consilierii educaţionali, pentru a realiza educaţia incluzivă;
(iv) vor fi aplicate normele internaţionale în organizarea educaţiei incluzive.
6.4. EDUCAŢIA ȘI SUSŢINEREA COPIILOR AFLAŢI ÎN DIFICULTATE
157. Obiectivul general al priorităţii: Oferirea de şanse egale copiilor afl aţi în situaţii deosebit de difi cile.
158. Sarcini:
(i) Reducerea numărului de copii afl aţi în instituţiile de tip rezidenţial cu 25% către anul 2013 şi cu 50% până în anul 2015, prin facilitarea revenirii acestora în familia biologică, familia extinsă, în servicii APP, în casele de copii de tip familial sau alte servicii apropiate mediului familial.
(ii) Sporirea numărului copiilor cu cerinţe educaţionale speciale integraţi în şcolile de cultură generală.
(iii) Sporirea capacităţilor corpului didactic al instituţiilor de învăţămînt de tip general ( şcoală primară , gimnaziu , liceu), în vederea acceptării şi creării unui mediu favorabil pentru incluziunea copiilor cu cerinţe educaţionale speciale, cu dizabilităţi şi a copiilor dezinstituşionalizaţi.
(iv) Reorganizarea, către anul 2015, a numai puţin de 10% din instituţiile de învăţământ de tip rezidenţial, prin crearea serviciilor comunitare.
159. Direcţii de politici:
(i) elaborarea şi aprobarea mecanismelor şi instrumentelor educaţionale pentru punerea în aplicare a politicilor incluzive;
(ii) continuarea reorganizării sistemului instituţional de educaţie şi îngrijire a copiilor în situaţii deosebit de difi cile;
(iii) crearea serviciilor de asistenţă şi suport pentru copiii cu cerinţe educaţionale speciale în cadrul instituţiilor de învăţământ general;
(iv) fortifi carea serviciului de evaluare şi diagnosticare a dezvoltării copiilor din cele mai timpurii perioade ale dezvoltării, care va avea ca sarcină primordială elaborarea recomandărilor privind Planul Educaţional Individualizat şi orientarea copiilor cu cerinţe educaţionale speciale sau dizabilităţi spre şcolile de cultură generală;
(v) elaborarea şi implementarea unui mecanism de evaluare şi monitorizare a progreselor înregistrate privind implementarea Planului Educaţional Individualizat pentru copiii integraţi în
57
instituţiile de învăţământ general, care implementează practici incluzive;
(vi) dezvoltarea deprinderilor şi cunoştinţelor cadrelor didactice şi altor specialişti implicaţi în procesul de asistenţă psihopedagogică copiilor cu cerinţe educaţionale speciale;
(vii) fi nanţarea durabilă a programelor sociale şi educaţionale complexe pentru copiii afl aţi în difi cultate şi asigurarea accesului acestora la educaţia de calitate;
(viii) dotarea instituţiilor de învăţământ cu materiale şi echipamente necesare pentru asistenţa copiilor cu cerinţe educaţionale speciale;
(ix) crearea accesului din punct de vedere arhitectural atât exterior, cât şi în interiorul clădirii pentru utilizatorii de scaun rulant;
(x) elaborarea şi aprobarea Planului-cadru Educaţional Individualizat pentru copiii cu dizabilităţi sau cu cerinţe educaţionale speciale.
160. Rezultatele scontate:
(i) va fi asigurat cadrul normativ pentru elaborarea programelor sociale complexe de asistenţă medicală, pedagogică, psihologică, socială etc. a copiilor afl aţi în difi cultate;
(ii) va fi elaborat şi implementat un sistem de evaluare şi monitorizare a progreselor înregistrate în domeniul recuperării şi reabilitării dezvoltării copiilor cu cerinţe educaţionale speciale/copiilor în situaţii deosebit de difi cile în cadrul instituţiile de educaţie incluzivă;
(iii) vor fi formate cadrele didactice şi consilierii educaţionali, care vor oferi asistenţă psihopedagogică copiilor cu cerinţe educaţionale speciale;
(iv) instituţiile de educaţie şi condiţiile fi zice ale clădirilor vor fi adaptate la necesităţile copilului afl at în difi cultate;
(v) va fi elaborat şi implementat curriculumul diferenţiat şi fl exibil pentru copiii afl aţi în situaţii deosebit de difi cile, care va fi direcţionat spre satisfacerea necesităţilor şi recuperarea dezvoltării fi zice, cognitive şi sociale;
(vi) va fi redus numărul copiilor afl aţi în instituţiile de tip rezidenţial, iar o parte din ele vor fi transformate în servicii alternative instituţionalizării.
58
HOTĂRÎRE Nr. 523 din 11.07.2011 cu privire la aprobarea Programului de dezvoltare a educaţiei incluzive în Republica Moldova pentru anii 2011-2020
Publicat : 15.07.2011 în Monitorul Ofi cial Nr. 114-116 art Nr : 589
În scopul realizării prevederilor Convenţiei Internaţionale cu privire la drepturile copilului, la care Republica Moldova a aderat prin Hotărîrea Parlamentului nr.408-XII din 12 decembrie 1990, Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, ratifi cate de Parlamentul Republicii Moldova prin Legea nr.166 din 9 iulie 2010 (Monitorul Ofi cial al Republicii Moldova, 2010, nr.126-128, art.428), Strategiei de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi (2010-2013), aprobată prin Legea nr.169 din 9 iulie 2010 (Monitorul Ofi cial al Republicii Moldova, 2010, nr.200-201, art.660), Strategiei naţionale privind protecţia copilului şi familiei, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.727 din 16 iunie 2003 (Monitorul Ofi cial al Republicii Moldova, 2003, nr.126-131, art.774), Strategiei naţionale şi a Planului de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului pe anii 2007-2012, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr.784 din 9 iulie 2007 (Monitorul Ofi cial al Republicii Moldova, 2007, nr.103-106, art.823), cu modifi cările ulterioare, Strategiei naţionale „Educaţie pentru toţi”, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr.410 din 4 aprilie 2003 (Monitorul Ofi cial al Republicii Moldova, 2003, nr.70-72, art.441) şi în conformitate cu Planul de activitate al Guvernului pentru anul 2010, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.194 din 18 martie 2010 (Monitorul Ofi cial al Republicii Moldova, 2010, nr.39-40, art.253), Guvernul HOTĂRĂŞTE:
1. Se aprobă Programul de dezvoltare a educaţiei incluzive în Republica Moldova pe anii 2011 -2020 (se anexează).
Ministerul Educaţiei, în comun cu Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei şi Ministerul Sănătăţii, va elabora, în termen de trei luni, Planul de acţiuni pentru realizarea Programului de dezvoltare a educaţiei incluzive în Republica Moldova pe anii 2011-2020 şi va asigura implementarea acestuia.
Controlul asupra executării prezentei Hotărîri se pune în sarcina Ministerului Educaţiei.
PRIM-MINISTRU Vladimir FILAT
Contrasemnează:
MINISTRUL EDUCAŢIEI Mihail Sleahtiţchi
MINISTRUL MUNCII, PROTECŢIEI SOCIALE ŞI FAMILIEI Valentina Buliga
MINISTRUL SĂNĂTĂŢII ANDREI USATÎI MINISTRUL FINANŢELOR Veaceslav Negruţa
Nr. 523. Chişinău, 11 iulie 2011. Aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.523 din 11 iulie 2011
GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA
59
PROGRAMUL de dezvoltare a educaţiei incluzive în Republica Moldova pentru anii 2011 -2020
Diversele schimbări de ordin economic şi sociocultural au generat, atît în ţările dezvoltate, cît şi în cele în curs de dezvoltare, fenomenul de excludere a copiilor din procesele educaţional şi social, datorate inegalităţii şi segmentării populaţiei. Excluderea socială ţine în mod tradiţional de sărăcia ce implică un număr tot mai mare de cetăţeni care nu participă la viaţa socială, nu au acces la serviciile de bază şi reţelele sociale, fi ind sortiţi să trăiască sub nivelul demnităţii şi egalităţii de care trebuie să se bucure orice individ.
Societăţile moderne se confruntă, actualmente, cu o criză gravă în relaţiile sociale, rezultată din inegalitate, migraţiune, dispersarea familiilor, exodul rural, precum şi din denaturarea principiilor solidarităţii umane. În ciuda eforturilor făcute de diferite ţări, realitatea demonstrează că educaţia tinde să reproducă şi chiar să sporească segmentarea socială şi culturală. Rolul tradiţional al educaţiei ca mijloc de promovare a coeziunii şi mobilităţii sociale s-a diminuat puternic în contextul actual economic şi social. Fenomenele menţionate au condus la izolarea/excluderea unor categorii de indivizi sau grupuri de indivizi. Aceasta explică importanţa deosebită acordată, în prezent, coeziunii sociale şi reconceptualizării sistemului de educaţie din perspectiva incluziunii.
Educaţia incluzivă este o abordare şi un proces continuu de dezvoltare a politicilor şi practicilor educaţionale, orientate spre asigurarea oportunităţilor şi şanselor egale pentru persoanele excluse/marginalizate de a benefi cia de drepturile fundamentale ale omului la dezvoltare şi educaţie, în condiţiile diversităţii umane.
Educaţia incluzivă, în sensul prezentului Program, prevede schimbarea şi adaptarea continuă a sistemului educaţional pentru a răspunde diversităţii copiilor şi nevoilor ce decurg din aceasta, pentru a oferi educaţie de calitate tuturor în contexte integrate şi medii de învăţare comună.
Concepţia educaţiei incluzive, ca parte integrantă a paradigmei „Educaţie pentru Toţi”, are menirea de a fundamenta procesele de asigurare a condiţiilor adecvate necesităţilor educaţionale şi de valorifi care a diferenţelor individuale ale tuturor copiilor, tinerilor şi adulţilor pe parcursul întregii vieţi. Aceste obiective urmează a fi realizate prin dezvoltarea unor parteneriate socio-educaţionale, cu implicarea tuturor actorilor relevanţi într-un cadru unic de educaţie, prin armonizarea relaţiilor interculturale şi focalizarea atenţiei educaţionale pe grupurile marginalizate/excluse. Promovarea educaţiei incluzive, iar în consecinţă a unei atitudini şi culturi incluzive, va determina instituirea unei noi formule de solidaritate umană într-o societate incluzivă.
I. Situaţia actuală în sistemul educaţional
1. Sistemul de învăţămînt din Republica Moldova este organizat conform principiilor educaţiei generale, exigenţelor contemporane şi ale statului de drept, multicultural, şi reprezintă o structură dezvoltată pentru asigurarea dreptului la educaţie al tuturor benefi ciarilor. Constituţia Republicii Moldova şi Legea învăţămîntului garantează dreptul la învăţătură, indiferent de naţionalitate, sex, vîrstă, de originea şi starea socială, de apartenenţa politică sau religioasă, de antecedentele penale ale benefi ciarului de educaţie. Statul asigură şanse egale de acces în instituţiile de învăţămînt de toate nivelurile şi treptele, în funcţie de aptitudini şi capacităţi.
2. În anii de după proclamarea independenţei Republicii Moldova, sistemul de învăţămînt a trecut prin mai multe reforme, care au avut drept scop modernizarea şi democratizarea învăţămîntului, crearea unui sistem educaţional naţional, asigurarea condiţiilor pentru valorifi carea potenţialului fi ecărui copil, indiferent de starea materială a familiei, mediul de reşedinţă, apartenenţa etnică, limba vorbită sau opţiunile religioase ale părinţilor. Principalele domenii de intervenţie ale reformei
60
au fost doctrina sistemului educaţional, structura sistemului de învăţămînt, curricula, conceptele şi metodele de evaluare, administrarea şi fi nanţarea învăţămîntului.
3. Impactul reformelor s-a materializat în crearea unor noi tipuri de instituţii, în rate înalte de participare şcolară, pregătire specializată, precum şi în performanţe valorice de competenţă şi efi cienţă pentru armonizarea învăţămîntului naţional cu sistemele de învăţămînt europene.
4. Sistemul educaţional al Republicii Moldova prezintă, la etapa actuală, o reţea de instituţii de învăţămînt, organizată pe niveluri şi trepte, care, teoretic, asigură accesul tuturor benefi ciarilor la un program de educaţie.
5. În anul 2010 în Moldova funcţionau 1362 de grădiniţe, cu un contingent total de 126,0 mii copii. Rata brută de cuprindere în învăţămîntul preşcolar a crescut de la 66,1% în anul 2004 pînă la 79 % în anul 2010. În acelaşi timp, cca. 30 la sută din copiii de 3-7 ani sînt privaţi de dreptul la educaţie, deoarece în cca. 230 de localităţi rurale nu există instituţii preşcolare.
6. La începutul anului de studii 2009/2010, reţeaua instituţiilor de învăţămînt primar şi secundar general cuprindea 1512 unităţi, din care: 91 şcoli primare, 708 gimnazii, 492 licee, 179 şcoli medii de cultură generală, 35 instituţii de învăţămînt special şi 7 şcoli serale. Înrolarea în învăţămîntul primar şi secundar se afl ă în continuă scădere şi datele dezagregate prezintă disparităţi şi diferenţe în funcţie de nivelul sărăciei, aşezarea geografi că şi apartenenţa etnică. Rata brută de înrolare în învăţămîntul primar a scăzut în Moldova de la o cuprindere aproape universală în anul 2001 pînă la 93,5% în anul 2010. Discrepanţele între ratele brute de înrolare în regiunile urbane şi cele din mediul rural au fost întotdeauna mari, de 101,6% şi 89,4%, respectiv. Acest declin este observat şi în educaţia gimnazială, unde rata brută de înrolare a fost de 88,8% în anul 2010, iar discrepanţele regionale – de 5,8 %.
7. Formarea profesională a tinerilor şi adulţilor se asigură la trei niveluri de învăţămînt: secundar profesional, mediu de specialitate şi superior. Învăţămîntul secundar profesional este constituit din 75 de unităţi de învăţămînt secundar profesional, inclusiv 2 licee profesionale, 50 de scoli profesionale şi 23 de şcoli de meserii, în care sînt încadraţi anual cca.23 mii elevi. La nivelul învăţămîntului mediu de specialitate funcţionează 47 de unităţi în cadrul cărora, în anul de studii 2009/2010, îşi făceau studiile 32 de mii de elevi. Reţeaua instituţiilor de învăţămînt superior este alcătuită din 33 de unităţi, cu un contingent de 110 mii studenţi.
8. Analiza situaţiei din învăţămîntul profesional de toate nivelurile arată că sistemul nu este adaptat pentru cuprinderea cu educaţia/formarea profesională a anumitor/diferitor categorii de grupuri defavorizate. Instituţiile includ un număr redus de persoane cu nevoi speciale, activităţile practicate sînt orientate spre acordarea susţinerii personalizate şi nu a incluziunii sociale/profesionale, infrastructura şi dotările instituţiilor nu răspund aşteptărilor şi nevoilor benefi ciarilor.
9. Învăţămîntul de toate nivelurile este asigurat, în mare parte, cu cadre didactice califi cate. Cu toate acestea, se atestă unele tendinţe care afectează calitatea educaţiei de toate gradele: îmbătrînirea personalului didactic, califi carea necorespunzătoare, lipsa unor sisteme coerente de formare continuă etc. Încadrarea atît de necesară a psihologilor şi psihopedagogilor se asigură în doar 59 la sută din instituţiile preuniversitare din ţară, în localităţile rurale acest indicator fi ind şi mai mic – 23%. În absenţa serviciilor psihopedagogice specializate şi a cadrelor didactice special pregătite, problemele copiilor cu cerinţe educative speciale rămîn în afara atenţiei sistemului.
10. Elaborarea şi aprobarea consecutivă a documentelor curriculare pentru toate nivelurile şi treptele de învăţămînt a asigurat o abordare unitară a tuturor aspectelor metodico-didactice şi adaptarea obiectivelor de instruire la necesităţile de perspectivă ale elevilor/studenţilor şi ale societăţii. Totuşi, în percepţia mai multor elevi, cadre didactice şi părinţi, curriculum-ul în vigoare este supraîncărcat, nu corespunde, în deplină măsură, particularităţilor de vîrstă ale copiilor şi nu este sufi cient de relevant pentru pregătirea pentru viaţă. Procesul rămîne a fi unul centrat pe instituţie, nu pe copil.
61
11. În majoritatea rapoartelor privind educaţia se constată asigurarea integrală a elevilor din învăţămîntul general cu manuale, ghiduri, alte materiale didactice. Însă în cazul asigurării copiilor cu necesităţi educaţionale speciale situaţia este cu totul diferită. Problema asigurării didactico-metodice a procesului de educaţie şi abilitare a copiilor cu necesităţi educaţionale speciale, rămîne una stringentă, iar bugetele sistemului de învăţămînt nu prevăd alocări pentru elaborarea/editarea unor astfel de materiale, inclusiv manuale şcolare adaptate pentru copiii cu diferite dizabilităţi.
12. Deşi în ultimii ani a fost instituit un sistem naţional de evaluare şcolară, racordat la cerinţele internaţionale în domeniu, nu există metodologii diferenţiate de evaluare a cunoştinţelor şi competenţelor copiilor, prin abordări individualizate a subiecţilor educaţiei.
13. Concomitent cu realizările înregistrate, sistemul educaţional se confruntă cu un şir de probleme: fi nanţarea insufi cientă, creşterea numărului de copii afl aţi în diferite situaţii de difi cultate (probleme de sănătate, sociale, psihoemoţionale, de dezvoltare etc.), schimbările demografi ce (în special cauzate de migraţia populaţiei şi scăderea ratei natalităţii), marginalizarea rurală, insufi cienţa cadrelor califi cate, diminuarea potenţialului uman din sistemul de învăţămînt, degradarea infrastructurii instituţiilor de educaţie etc.
14. Aceste şi alte probleme au condiţionat, pe parcursul anilor, apariţia diferitor categorii de copii şi tineri excluşi educaţional şi social. Recunoaşterea ofi cială şi garantarea egalităţii şanselor la educaţie şi protecţia socială oferite prin legislaţie nu sînt condiţii sufi ciente pentru eliminarea inechităţilor în domeniu. Disparităţile socio-economice între diferite medii şi categorii sociale rămîn a fi o sursă de inegalitate.
15. Cea mai mare parte a copiilor şi tinerilor excluşi şi cu acces limitat la educaţie sînt cei afectaţi de sărăcie: patru din zece copii sub vîrsta de zece ani trăiesc în sărăcie extremă. Din cauza problemelor socio-economice, multe familii se confruntă cu problema insufi cienţei de hrană, a lipsei de haine şi încălţăminte, de cărţi şi rechizite şcolare sau de bani necesari pentru transport. Sărăcia predomină mai ales în mediul rural – 34,1% faţă de 24,8% în mediul urban, iar cele mai sărace rămîn a fi familiile numeroase (5 şi mai multe persoane), în rîndul cărora rata sărăciei variază între 39% şi 48%. Ponderea cheltuielilor pentru educaţie în totalul cheltuielilor de consum ale populaţiei este cea mai mică din toate categoriile de cheltuieli – 1,5%. În aceste condiţii, o mare parte din familii trăiesc sub pragul sărăciei, într-un anturaj în care personalitatea copilului nu se poate dezvolta plenar şi armonios.
16. Numărul copiilor cu diferite grade de incapacitate psihofi zică (invalizi), cu vîrsta de pînă la 16 ani a crescut de la 12,2 mii în anul 1995 pînă la 12,5 mii în anul 2008. Sistemul educaţional asigură instruirea copiilor cu dizabilităţi/cerinţe educaţionale speciale în instituţii de învăţămînt special, prin instruire la domiciliu sau prin încadrare în învăţămîntul general. Deşi există forme alternative, educaţia copiilor cu cerinţe educaţionale speciale se realizează, preponderent, pe principii de segregare, în instituţii de învăţămînt special: 27 de şcoli auxiliare pentru copii cu probleme de cunoaştere şi învăţare, 8 instituţii speciale pentru copii cu defi cienţe fi zice şi senzoriale şi o instituţie pentru copiii cu devieri în comportament.
17. Un număr de 3413 copii orfani şi rămaşi fără îngrijirea părinţilor, copii din familii vulnerabile, incomplete, cu vîrste între 7 şi 16 ani sînt instituţionalizaţi în 16 instituţii de tip internat. Instituţionalizarea are un şir de efecte negative asupra copiilor, care reduc şansele de integrare şcolară şi socială.
18. Potrivit statisticilor, în anul 2010, 135 mii copii de vîrstă şcolară aveau ambii părinţi plecaţi peste hotare în căutarea unui loc de muncă. Ponderea acestui grup de copii în localităţile rurale atinge 17%. Categoria respectivă de copii se confruntă cu risc înalt de neglijare, abuz sau exploatare.
19. Starea de sănătate a copiilor şi tinerilor, în ultimii ani, este caracterizată de un număr mare de boli cronice diagnosticate. Datele existente demonstrează că 62 % din adolescenţi cu vîrste cuprinse între 15-16 şi 39% cu vîrsta de 18 ani sînt diagnosticaţi cu una sau mai multe boli cronice. În context, incidenţa prin HIV/SIDA printre tinerii de 15-24 de ani, în anul 2008, a constituit 16,08 la 100.000 de
62
persoane. Proliferarea cazurilor SIDA la copii se asociază strîns cu sărăcia şi dezorganizarea familiilor în care trăiesc şi care constituie surse de excluziune. Comportamentul aditiv al tinerilor (abuzul de alcool, fumatul, consumul de droguri) constituie o problemă medico-socială crescîndă. Majoritatea utilizatorilor de droguri sînt tineri în vîrsta de pînă la 23 de ani; 12% nu au atins vîrsta de 18 ani.
20. Creşterea numărului de cazuri cînd copiii sînt nevoiţi să muncească ca urmare a faptului că familiile sînt sărace şi depind de veniturile pe care le aduc ei denotă că munca copiilor este prioritară faţă de educaţia lor. Pentru copiii care provin din familiile sărace, dezorganizate, pentru copiii rromi, copiii străzii munca reprezintă un lucru fi resc, deşi aceasta conduce la periclitarea sănătăţii copilului, precum şi la nereuşită şi abandon şcolar.
21. Prezenţa unei rate mari de analfabetism în rîndurile rromilor (21% comparativ cu 2% pentru populaţia nonrromă) contribuie la excluderea unei părţi semnifi cative a populaţiei din viaţa socială şi economică. Motivele nefrecventării instituţiilor de învăţămînt de către copiii rromi sînt lipsa de capacitate fi nanciară, căsătoriile timpurii, migrarea şi discriminarea percepută de rromi, precum şi faptul că părinţii şi copiii nu conştientizează avantajele şi rostul educaţiei.
22. În categoria copiilor şi tinerilor cu risc de excludere se înscriu şi cei implicaţi în diverse infracţiuni. Cauzele proliferării comportamentelor delincvente la copii şi tineri depind de situaţia social-economică în ansamblu, de oportunităţile limitate ale acestora, de mediul social deviant în care se afl ă şi de insufi cienţa unor intervenţii specializate.
23. O altă problemă extrem de gravă este trafi cul de fi inţe umane, în rîndul cărora un număr semnifi cativ de victime îl reprezintă copiii. Cei mai expuşi trafi cului sînt adolescenţii de 14-18 ani, care provin din familii dezorganizate, sărace, cu părinţi alcoolici etc., cu un nivel de educaţie scăzut.
24. Cu risc maxim de excludere şi marginalizare sînt copiii străzii, 64% din care sînt din şcoli generale şi gimnazii-internat. Copiii şi tinerii care nu învaţă şi nu lucrează constituie 20%, iar 10% sint copii care se ocupă cu cerşitul. Cei mai mulţi dintre copiii străzii provin din familiile unde domină neglijenţa, sărăcia, violenţa, alcoolismul şi dezorganizarea.
25. Pe parcursul ultimilor ani, în Republica Moldova au fost promovate unele iniţiative de soluţionare a problemelor copiilor şi tinerilor cu risc de excludere educaţională şi socială (Centrul de zi „Speranţa”, Complexul de pedagogie curativă „Orfeu”, Centrul „Motivaţie”, Liceul „Pro Succes” etc.), în cadrul cărora, cu suportul donatorilor străini, au fost create modele de educaţie incluzivă. Au fost elaborate programe adaptate la potenţialul copilului cu diverse probleme de sănătate, dezvoltare, educaţie etc., au fost organizate cursuri de formare pentru cadrele didactice, au fost diseminate practicile pozitive în asistenţa psihopedagogică a copiilor cu dizabilităţi.
26. Majoritatea practicilor de incluziune sînt episodice, dezvoltate, în special, cu eforturile părinţilor şi cu sprijinul societăţii civile şi fi nanţate din partea donatorilor. Multe din asemenea iniţiative nu au progresat din cauza nivelului insufi cient de fi nanţare, lipsei suportului din partea autorităţilor publice locale responsabile de instituţiile de educaţie, a părinţilor şi profesorilor. Practicile pozitive înregistrate urmează a fi instituţionalizate şi promovate la nivel naţional.
27. Educaţia incluzivă nu are, actualmente, caracter şi capacitate sistemice, nu este asigurată cu resurse fi nanciare şi umane necesare, cu structuri adecvate şi suport tehnic necesar. Mecanismele de implementare a politicilor şi practicilor de educaţie incluzivă sînt subdezvoltate. Atitudinea reticentă şi necorespunzătoare a mediului educaţional, a societăţii, este refractară la ideile şi practicile din domeniul educaţiei incluzive.
63
II. Problemele de bază
28. Analiza situaţiei actuale în domeniul învăţămîntului scoate în evidenţă faptul că problemele menţionate în capitolul precedent sînt condiţionate de un şir de factori care determină şi accentuează excluderea copiilor, tinerilor şi adulţilor din sistemul educaţional.
29. Factori de ordin normativ:
a) lipsa cadrului conceptual-normativ pentru dezvoltarea educaţiei incluzive;
b) lipsa coerenţei între legislaţia în domeniul educaţiei şi cea din domeniul protecţiei sociale;
c) lipsa mecanismelor pertinente de evaluare a dezvoltării copiilor şi determinare a cerinţelor educaţionale speciale;
d) imperfecţiunea procedurilor de referire a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale la instituţia de învăţămînt;
e) implementarea inadecvată, la nivelul autorităţilor administraţiei publice locale şi a furnizorilor de servicii educaţionale, a cadrului normativ adoptat;
f ) insufi cienţa mecanismelor de implementare intersectorială efi cientă a legislaţiei în domeniul protecţiei drepturilor copilului;
g) lipsa mecanismelor de colectare şi prelucrare a datelor statistice valide privind numărul şi categoriile de copii, tineri şi adulţi, excluşi actualmente din sistemul educaţional.
30. Factori de ordin socio-economic:
a) diferenţe de acces şi de calitate a serviciilor educaţionale pe medii de rezidenţă;
b) subestimarea şi diminuarea importanţei cheltuielilor pentru educaţie în structura cheltuielilor de consum ale familiilor;
c) nivel insufi cient de informare a părinţilor privitor la oportunităţile de educaţie existente pentru diferite grupuri de copii şi tineri;
d) număr crescînd de familii dezintegrate şi de copii lăsaţi în grija rudelor sau abandonaţi în legătură cu migrarea peste hotare a părinţilor;
e) maltratarea, neglijarea şi abuzul copiilor şi tinerilor în familie şi în instituţiile sociale;
f ) insufi cienţa şi utilizarea inefi cientă, neraţională a resurselor bugetare alocate.
31. Factori de ordin pedagogic:
a) lipsa modelelor de practici incluzive fundamentate teoretic şi validate experimental;
b) curriculum suprasolicitant, nefl exibil, neorientat spre valorifi carea potenţialului fi ecărui copil, tînăr, adult, manuale neadaptate la cerinţele educaţionale speciale;
c) sistem de evaluare neadaptat cerinţelor individuale de educaţie;
d) lipsa sau insufi cienţa serviciilor specializate (psihologice, psihopedagogice, logopedice, sociale etc.) în instituţiile educaţionale pentru copii, tineri şi adulţi;
64
e) sistem incoerent de formare iniţială şi continuă în domeniul educaţiei incluzive;
f ) lipsa cadrelor didactice de sprijin şi a personalului califi cat în asistenţa specială: psihologi, logopezi, psihopedagogi, asistenţi sociali, psihoterapeuţi, kinetoterapeuţi, psihoneurologi etc., necesari pentru asigurarea educaţiei incluzive;
g) insufi cienţa/lipsa colaborării între instituţiile de învăţămînt de la diferite niveluri şi trepte, între învăţămîntul general şi special, între şcoală şi familie, familie şi comunitate.
32. Factori de ordin instituţional:
a) lipsa instituţiilor preşcolare în 230 de localităţi ale ţării şi a instituţiilor şcolare în 250 de localităţi; b) insufi cienţa bazei didactice corespunzătoare: manuale, cărţi, echipamente, materiale ilustrative, didactico-metodice, jucării etc.;
c) necorespunderea infrastructurii instituţiilor de educaţie cerinţelor specifi ce de acces al copiilor şi tinerilor cu dizabilităţi: lipsa rampelor de acces, a ieşirilor largi, lifturilor, grupurilor sanitare adaptate, echipamentelor adecvate etc.;
d) administrarea inefi cientă şi neraţională a resurselor (materiale, umane, de timp etc.) în instituţiile educaţionale în raport cu necesităţile reale ale comunităţilor;
e) lipsa managementului educaţional participativ (cadre didactice, elevi, familie, comunitate), bazat pe rezultate şi calitate în cadrul instituţiei educaţionale;
f ) lipsa autonomiei fi nanciare a instituţiilor educaţionale în gestionarea resurselor fi nanciare în conformitate cu cerinţele educative speciale ale diferitor categorii de copii;
g) insufi cienţa colaborării între instituţiile publice şi serviciile sociale, între sectorul guvernamental şi cel neguvernamental în domeniul dezvoltării şi promovării implementării educaţiei incluzive.
33. Alături de factorii menţionaţi, marginalizarea şi/sau excluderea educaţională este determinată şi de factori biopsihosociali perturbatori, cum ar fi incidenţa sporită a diferitelor tulburări organice, fi ziologice, senzoriale, psihosociale, psihice şi de comportament, a maladiilor sociale, precum şi de factori de ordin cultural-atitudinal: stereotipuri, atitudini preconcepute, intoleranţă faţă de diferenţe, participarea insufi cientă a părinţilor în educaţia copiilor.
34. ANALIZA SWOT:
Părţi forte:
Semnarea/ratifi carea de către Republica Moldova a actelor legislative internaţionale fundamentale în domeniul educaţiei şi protecţiei drepturilor copilului.
Cadru legislativ existent în domeniul educaţiei.
Politici sociale demarate în domeniul educaţional.
Potenţial uman califi cat în sistemul educaţional.
Practici incluzive pozitive existente, dezvoltate de sectorul nonguvernamental.
Practici pozitive de adaptare a infrastructurii la necesităţile persoanelor cu cerinţe educative speciale.
65
Părţi slabe:
Cadru legislativ insufi cient pentru dezvoltarea educaţiei incluzive.
Lipsa mecanismelor de implementare a educaţiei incluzive.
Sistem segregat de instruire a copiilor şi tinerilor cu cerinţe educaţionale speciale.
Reducerea accesului la studii a unor categorii de persoane vulnerabile din cauza diferenţelor sociale sporite ale acestora.
Lipsa sistemului de evaluare a dezvoltării copiilor, determinării cerinţelor educative speciale, de referire la servicii educaţionale adecvate şi de evidenţă a copiilor şi tinerilor afl aţi în difi cultate.
Lipsa coerenţei între sistemul educaţional şi cel social cu referire la diferite categorii de copii şi tineri.
Lipsa serviciilor de intervenţie timpurie.
Aprofundarea defi citului de potenţial uman califi cat, în special din cauza migraţiei.
Mecanisme rigide de fi nanţare a sistemului de educaţie, insufi cienţa şi utilizarea neraţională a resurselor fi nanciare pentru asistenţa pedagogică şi extinderea şcolii ca serviciu public şi instituţie de cultură în comunităţile rurale.
Infrastructură insufi cient dezvoltată şi dotarea inadecvată a instituţiilor educaţionale, sociale, medicale, publice pentru asigurarea educaţiei incluzive.
Lipsa resurselor bibliografi ce în domeniul educaţiei incluzive.
Capacităţi reduse sau lipsa experienţei administraţiei publice locale în domeniul educaţiei incluzive.
Decalajul social-economic evident între mediul urban şi cel rural.
Stereotipuri ale societăţii /comunităţii şi atitudine reticentă faţă de diversitatea umană.
Oportunităţi:
Interes şi voinţă politică în realizarea educaţiei incluzive.
Disponibilitatea organismelor internaţionale donatoare în susţinerea implementării educaţiei incluzive.
Sector nonguvernamental motivat de a participa în dezvoltarea ş promovarea educaţiei incluzive.
Dezvoltarea şi consolidarea competenţelor subiecţilor implicaţi în domeniul educaţiei incluzive.
Infrastructură existentă a sistemului educaţional care poate fi adaptată cerinţelor educaţiei incluzive.
Ameninţări:
Discontinuitate şi reconsiderarea frecventă a priorităţilor în cazul unor schimbări de ordin politic.
Resurse (umane, fi nanciare etc.) reduse pentru realizarea reformelor calitative în sistemul educaţional.
Coordonare intersectorială defi citară: educaţie, protecţie socială, justiţie etc.
66
Mentalitate perimată şi rezistenţă la schimbare în rîndul persoanelor, organizaţiilor, diferitelor nivele ale administraţiei publice etc.
III. Documente de politici și acte legislative relevante pentru soluţionarea problemelor abordate
35. Educaţia incluzivă se întemeiază pe respectarea drepturilor universale ale omului, în special, a dreptului la educaţie, care face obiectul mai multor documente emise/aprobate la nivel internaţional şi naţional.
36. Instrumentele internaţionale cu referire la educaţie sînt, în temei cele promovate de Organizaţia Naţiunilor Unite (Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (1948); Convenţia privind lupta împotriva discriminării în domeniul învăţămîntului (1960); Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale (1966); Convenţia Internaţională cu privire la drepturile copilului (1989); Principiile pentru prevenirea delicvenţei juvenile (1990); Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi (2007) etc.), precum şi declaraţiile adoptate în cadrul diferitelor foruri internaţionale (Declaraţia mondială asupra educaţiei pentru toţi de la Jomiten (1990), Declaraţia de la Salamanca (1994), Declaraţia Forumului mondial al educaţiei de la Dakar (2000).
37. Documentele menţionate fundamentează abordarea educaţiei în baza drepturilor universale ale omului, în contextul unei viziuni şi a unui proces amplu de dezvoltare umană, socială şi naţională. Se acreditează ideea că orice persoană are dreptul la educaţie şi acest drept trebuie să fi e asigurat progresiv şi pe baza egalităţii de şanse. Educaţia trebuie să fi e gratuită, cel puţin în ce priveşte învăţămîntul de bază şi trebuie să urmărească deplina dezvoltare a personalităţii umane, a simţului demnităţii sale şi să întărească respectarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale. De asemenea, sînt stabilite obligaţiile statelor şi ale cetăţenilor privind asigurarea accesului la un sistem de educaţie care să includă toţi copiii, indiferent de capacitatea lor fi zică, intelectuală sau fi nanciară de participare. Pentru asigurarea accesului la educaţie al celor discriminaţi şi cu nevoi speciale, este necesară crearea unui sistem de învăţămînt incluziv la toate nivelurile de instruire, astfel ca aceştia să se poată încadra într-un program de educaţie fără discriminare şi în măsură egală cu alte persoane.
38. Angajamentul internaţional al Republicii Moldova privind realizarea dreptului universal la educaţie este asumat şi prin aderarea la procesul de realizare a Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, în conformitate cu care ţara se obligă să asigure, către 2015, accesul universal la învăţămîntul obligatoriu.
39. În baza instrumentelor internaţionale, a fost adoptat cadrul normativ naţional care reglementează diferite aspecte specifi ce ale drepturilor civile, politice, sociale, economice şi culturale ale copiilor, tinerilor şi adulţilor: Constituţia Republicii Moldova, Legea nr.821 XII din 24 decembrie 1991 privind protecţia socială a invalizilor, Legea nr.338-XIII din 15 decembrie 1994 privind drepturile copilului,
Legea învăţămîntului nr.547-XIII din 21 iulie 1995, Legea ocrotirii sănătăţii nr.411-XIII din 28 martie 1995, Legea nr.279-XIV din 11 februarie 1999 cu privire la tineret, Legea asistenţei sociale nr.547-XV din 25 decembrie 2003, Codul familiei nr.1316-XIV din 26 octombrie 2000, Codul muncii al Republicii Moldova nr.154-XV din 28 martie 2003, Legea nr.241-XVI din 20 octombrie 2005 privind prevenirea şi combaterea trafi cului de fi inţe umane, Legea nr.5-XVI din 9 februarie 2006 cu privire la asigurarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, Legea nr.23-XVI din 16 februarie 2007 cu privire la profi laxia infecţiei HIV/SIDA, Legea nr.45-XVI din 1 martie 2007 cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie.
40. Cadrul normativ naţional asigură dreptul la învăţătură prin învăţămînt general obligatoriu, liceal, profesional, superior, precum şi prin alte forme de instruire, refl ectă principiile educaţionale care stau la baza organizării şi funcţionării sistemului de învăţămînt, abordează subiecţii educaţiei în
67
funcţie de vîrstă şi capacităţi etc. Realizarea dreptului constituţional la educaţie al persoanelor cu cerinţe educaţionale speciale şi afl ate în difi cultate este susţinută şi de alte drepturi conexe, cum ar fi dreptul la asigurarea sănătăţii, integrării/reintegrării sociale, la protecţie şi asistenţă specializată.
41. Asigurarea dreptului la educaţie al copiilor în difi cultate este refl ectată în mai multe hotărîri de Guvern, şi în special: Hotărîrea Guvernului nr.450 din 28 aprilie 2006 „Pentru aprobarea Standardelor minime de calitate privind îngrijirea, educarea şi socializarea copilului din Centrul de plasament temporar”, Hotărîrea Guvernului nr.1479 din 25 decembrie 2008 „Pentru aprobarea Standardelor minime de calitate pentru serviciul de asistenţă parentală profesionistă”, Hotărîrea Guvernului nr.812 din 2 iulie 2003 „Cu privire la aprobarea Standardelor minime de calitate pentru casele de copii de tip familial”, Hotărîrea Guvernului nr.432 din 20 aprilie 2007 „Pentru aprobarea Standardelor minime de calitate privind îngrijirea, educarea şi socializarea copiilor din instituţiile de tip rezidenţial”.
42. Problemele vizînd educaţia, în general, şi cea pentru copii şi tineri în difi cultate, în particular, se regăsesc într-un şir de documente strategice: Strategia Naţională „Educaţie pentru toţi”, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.410 din 4 aprilie 2003, Strategia naţională şi Planul de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului pe anii 2007-2012, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr.784 din 9 iulie 2007, Strategia naţională privind acţiunile comunitare pentru susţinerea copiilor afl aţi în difi cultate pe anii 2007-2014, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.954 din 20 august 2007, Strategia de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi (2010-2013), aprobată prin Legea nr.169 din 9 iulie 2010, Planul naţional de acţiuni comunitare pentru susţinerea copiilor afl aţi în difi cultate pe anii 2007-2014, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.995 din 3 septembrie 2007, Strategia Sistemului naţional de referire pentru protecţia şi asistenţa victimelor şi potenţialelor victime ale trafi cului de fi inţe umane şi a Planului de acţiuni privind implementarea Strategiei sistemului naţional de referire pentru protecţia şi asistenţa victimelor şi potenţialelor victime ale trafi cului de fi inţe umane pe anii 2009-2011, aprobate prin Hotărîrea Parlamentului nr.257-XVI din 5 decembrie 2008, Politica Naţională de Sănătate, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.886 din 6 august 2007, Programul Naţional de profi laxie şi control al infecţiei HIV/SIDA şi infecţiilor cu transmitere sexuală pe anii 2006-2010, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.948 din 5 septembrie 2005 „Cu privire la măsurile de profi laxie şi control al infecţiei HIV/SIDA şi infecţiilor cu transmitere sexuală”, Programul naţional privind crearea sistemului integrat de servicii sociale pe anii 2008-2012, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1512 din 31 decembrie 2008, Programul naţional de asigurare a egalităţii de gen pe anii 2010-2015, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.933 din 31 decembrie 2009.
IV. Cadrul conceptual al educaţiei incluzive
43. Transformările care s-au produs în cele mai diverse sfere ale activităţii umane, precum şi evoluţiile în dezvoltarea continuă a societăţii au determinat o nouă abordare a educaţiei, conform căreia aceasta devine condiţie esenţială pentru dezvoltarea personalităţii şi integrarea socială a individului. În acest proces complex, trebuie să fi e cuprinşi toţi copiii, inclusiv cei care din diferite motive nu reuşesc să facă faţă cerinţelor educaţiei şcolare, individualizînd abordarea acestora la toate nivelurile sistemului de educaţie. Educaţia incluzivă devine o prioritate a învăţămîntului şi obiect al politicilor în domeniu.
44. Declaraţia de la Jomtien (1990) recomandă statelor lumii să-şi construiască sistemele de educaţie naţionale pornind de la dreptul fi ecărui copil la educaţie completă şi dezvoltare armonioasă, realizate prin pedagogia centrată pe copil, în care diferenţele individuale sînt considerate o provocare şi nu un obstacol. Atenţie specială se acordă formării cadrelor didactice, abordării intersectoriale şi holistice a educaţiei.
45. În conformitate cu Declaraţia de la Salamanca (1994) sînt reconsiderate principiile, politicile şi
68
practicile în domeniul educaţiei, accentuînd că fi ecare copil are dreptul fundamental la educaţie şi trebuie să i se asigure şanse de a atinge şi de a menţine un nivel acceptabil al educaţiei. Fiecare copil are particularităţi, interese, abilităţi şi necesităţi de învăţare individuale, iar sistemele de educaţie trebuie proiectate astfel încît să ţină cont de particularităţile copilului. Copiii cu cerinţe educaţionale speciale trebuie să aibă acces şi să fi e incluşi în şcolile generale.
46. Forumul mondial al educaţiei de la Dakar (2000) orientează procesul educaţiei spre includerea copiilor excluşi şi/sau marginalizaţi în sistemul de educaţie generală, alături de semenii lor. Sistemele de educaţie trebuie să fi e incluzive, să identifi ce copiii afl aţi în afara şcolii şi să răspundă fl exibil la necesităţile tuturor persoanelor cuprinse în procesul de educaţie.
47. Fundamentată pe paradigma educaţiei pentru toţi, educaţia incluzivă este o abordare potrivit căreia toţi copiii trebuie să aibă şanse egale de a frecventa aceeaşi şcoală şi de a învăţa împreună, indiferent de apartenenţa lor culturală, socială, etnică, rasială, religioasă şi economică sau de abilităţile şi capacităţile lor intelectuale sau fi zice. Educaţia incluzivă refl ectă valorile unei societăţi echitabile şi democratice care oferă tuturor persoanelor oportunităţi egale de a benefi cia de drepturile omului şi obiectivele de dezvoltare umană, împărtăşite pe plan mondial.
48. Educaţia incluzivă presupune o nouă orientare care pune accentul pe cooperare, parteneriat, educaţie socială şi valorizarea relaţiilor interumane. Sînt reconsiderate scopurile, obiectivele şi formele de organizare a educaţiei, este reevaluată atitudinea statului şi societăţii faţă de copiii, tinerii, adulţii excluşi şi/sau marginalizaţi. Educaţia incluzivă susţine integrarea educaţională, socială, profesională a tuturor copiilor în comunitate, pornind de la valorile pe care i le poate oferi familia.
49. Educaţia incluzivă face posibilă şi stimulează dezvoltarea continuă a învăţămîntului general, permite valorifi carea resurselor şi experienţelor existente şi crearea diferitelor servicii de abilitare/reabilitare şi sprijin al copiilor excluşi /marginalizaţi.
50. Sistemul educaţional dezvoltă structuri funcţionale de asistenţă psihopedagogică şi psihologică pentru copiii incluşi în sistemul general de educaţie. Educaţia incluzivă prevede diferite forme şi tipuri de suport, compatibile cu scopul incluziunii, pentru cazurile care nu pot fi soluţionate în interiorul instituţiei generale de educaţie. Educaţia incluzivă poate fi aplicată, sub diferite forme de organizare, pentru copii cu probleme severe de dezvoltare, în instituţii specializate de educaţie, abilitare, reabilitare, socializare ş. a.
51. Educaţia incluzivă este caracteristica calitativă a sistemului de educaţie deschis, fl exibil, adaptat necesităţilor persoanei, politicile şi practicile căruia sînt axate pe cooperare, parteneriat şi relaţii umane pozitive.
52. Educaţia incluzivă are la bază fundamente sociale, pedagogice şi psihologice. Din punct de vedere social, educaţia incluzivă se fundamentează pe echilibrul între personalitate şi societate, adaptarea şi integrarea personalităţii în societate. Fundamentele pedagogice ale educaţiei incluzive se constituie din teoriile educaţiei şi învăţării, legităţile generale ale educaţiei, conceptul de educabilitate etc. În calitate de fundamente psihologice ale educaţiei incluzive intervin teoriile dezvoltării personalităţii, teoriile dezvoltării psihosociale, psihogenetice şi psihodinamice, teoria intervenţiei timpurii în dezvoltarea copilului, legităţile dezvoltării umane, teoriile evaluării structurilor psihice ale personalităţii.
53. Funcţiile educaţiei incluzive sînt:
a) satisfacerea necesităţilor educaţionale ale tuturor membrilor comunităţii;
b) adaptarea personalităţii la condiţiile vieţii şi integrarea acesteia în societate;
c) schimbarea de atitudini, comportamente, conţinuturi educaţionale pentru a răspunde diversităţii copiilor, tinerilor, adulţilor;
69
d) aplicarea practicilor nondiscriminatorii în procesul de educaţie;
e) prevenirea şi combaterea excluderii şi /sau marginalizării în educaţie;
f ) reformarea şcolii şi societăţii în ansamblu, astfel încît acestea să răspundă necesităţilor de educaţie ale tuturor copiilor, tinerilor şi adulţilor;
g) centrarea procesului de educaţie pe copil/elev, abordarea fundamentată pe interesele copilului, dezvoltarea respectului de sine, toleranţă şi acceptare;
h) orientarea strategică spre trecerea de la adaptarea elevului la şcoli diferite la adaptarea învăţămîntului la diferenţele dintre elevi;
i) ameliorarea continuă a calităţii educaţiei.
54. Educaţia incluzivă se dezvoltă în baza următoarelor principii:
a) principiul drepturilor egale în domeniul educaţiei;
b) principiul egalizării şanselor;
c) principiul interesului superior al copilului;
d) principiul nondiscriminării, toleranţei şi valorifi cării tuturor diferenţelor;
e) principiul intervenţiei timpurii;
f ) principiul individualizării procesului de educaţie şi dezvoltării la maximum a potenţialului fi ecărui copil;
g) principiul asigurării serviciilor de sprijin;
h) principiul fl exibilităţii în activitatea didactică;
i) principiul designului universal care permite crearea unui mediu accesibil tuturor;
j) principiul managementului educaţional participativ;
k) principiul dreptului părintelui de a alege;
l) principiul cooperării şi parteneriatului social.
55. Implementarea Programului de dezvoltare a educaţiei incluzive va contribui la realizarea misiunii prioritare a învăţămîntului, celei de asigurare a şanselor egale şi accesului la educaţie de calitate pentru fi ecare copil, tînăr, adult, la toate nivelurile şi treptele sistemului de învăţămînt, prin realizarea unui şir de obiective generale şi specifi ce.
56. Obiectivele generale ale Programului de dezvoltare a educaţiei incluzive sînt:
a) promovarea educaţiei incluzive drept prioritate educaţională în vederea evitării excluderii şi /sau marginalizării copiilor, tinerilor şi adulţilor;
b)dezvoltarea cadrului normativ şi didactico-metodic pentru promovarea şi asigurarea implementării educaţiei incluzive;
c) formarea unui mediu educaţional prietenos, accesibil, capabil să răspundă aşteptărilor şi cerinţelor speciale ale benefi ciarilor;
d) formarea unei culturi şi a unei societăţi incluzive.
57. Obiectivele generale ale Programului de dezvoltare a educaţiei incluzive se vor realiza prin atingerea unor obiective specifi ce:
70
a) armonizarea cadrului normativ naţional din perspectiva asigurării accesului la educaţie şi egalităţii de oportunităţi în domeniul învăţămîntului pentru fi ecare copil, tînăr, adult;
b) elaborarea şi promovarea politicilor de implementare a educaţiei incluzive în sistemul educaţional naţional;
c) dezvoltarea strategiilor intersectoriale pentru promovarea educaţiei incluzive;
d) elaborarea şi implementarea unui sistem de standarde pentru educaţia incluzivă;
e) reorganizarea învăţămîntului general /special, optimizarea reţelei de instituţii pentru educaţia incluzivă;
f ) revizuirea şi elaborarea mecanismelor de fi nanţare adecvată în domeniul educaţiei;
g) consolidarea capacităţilor instituţionale şi dezvoltarea serviciilor de susţinere a copiilor excluşi şi/sau marginalizaţi;
h) formarea iniţială şi continuă, din perspectiva educaţiei incluzive, a resurselor umane din domeniul educaţiei şi domeniile conexe;
i) reconsiderarea mecanismelor de identifi care, evaluare, determinare a necesităţilor educaţionale speciale, diagnosticare a dezvoltării psihofi zice a copiilor, tinerilor şi adulţilor din perspectiva adaptării programelor şi formelor de educaţie;
j) identifi carea timpurie a necesităţilor educaţionale speciale şi asigurarea intervenţiei califi cate corespunzătoare;
k) abordarea individuală, respectînd ritmul propriu de dezvoltare a fi ecărui copil (evaluare iniţială, plan educaţional individual, monitorizare şi evaluare continuă, evaluare fi nală);
l) dezvoltarea modalităţilor şi formelor de integrare în corespundere cu posibilităţile copiilor şi cu cerinţele educaţionale speciale;
m) adaptarea/implementarea curriculumului incluziv care are drept caracteristică esenţială fl exibilitatea;
n) dezvoltarea/implementarea sistemului de evaluare fl exibil, din perspectiva educaţiei incluzive;
o) aplicarea tehnologiilor educaţionale, informaţionale, de comunicare şi a echipamentelor adecvate domeniului educaţiei incluzive;
p) accesibilizarea instituţiilor educative şi de formare prin aplicarea tehnicilor asistive şi inovarea tehnologică;
q) consolidarea capacităţilor şi responsabilizarea familiilor şi a comunităţii;
r) monitorizarea procesului de implementare a practicilor incluzive în sistemul de educaţie;
s) dezvoltarea parteneriatelor între structurile guvernamentale, autorităţile locale, societatea civilă şi familie, pentru a asigura incluziunea
în comunitate şi accesul la sistemul integrat de servicii sociale; t) sensibilizarea societăţii şi formarea opiniei publice cu privire la educaţia incluzivă.
58. Benefi ciarii educaţiei incluzive sînt toţi copiii, indiferent de starea materială a familiei, mediul de reşedinţă, apartenenţa etnică, limba vorbită, sex, vîrstă, de apartenenţa politică sau religioasă, starea de sănătate, de caracteristicile de învăţare, de antecedente penale, inclusiv: a) copiii orfani, abandonaţi, lipsiţi de îngrijire părintească;
71
b) copiii din familiile defavorizate;
c) copiii instituţionalizaţi;
d) copiii, tinerii şi adulţii cu dizabilităţi;
e) copiii străzii;
f ) copiii şi tinerii în confl ict cu legea;
g) copiii şi tinerii trafi caţi;
h) copiii şi tinerii supuşi violenţei;
i) copiii şi tinerii care consumă droguri, alcool, alte substanţe toxice;
j) copiii afectaţi de HIV/SIDA,
k) copiii cu maladii somatice cronice;
l) copiii şi tinerii cu tulburări psihice, devieri de comportament sau emoţionale, alte stări patologice;
m) copiii cu difi cultăţi de învăţare şi comunicare;
n) copiii şi tinerii supradotaţi;
o) copiii şi tinerii, victime ale exploatării prin muncă;
p) copiii minorităţilor naţionale, grupurilor religioase sau lingvistice;
q) copiii refugiaţilor sau copiii persoanelor intern deplasate.
Benefi ciari ai educaţiei incluzive pot fi şi alte categorii de copii, tineri şi adulţi care, din diferite motive, sînt marginalizaţi sau excluşi în procesul accederii şi realizării unui program de educaţie.
59. Dezvoltarea şi promovarea educaţiei incluzive are efecte şi asupra unor categorii de benefi ciari indirecţi:
a) familiile/părinţii;
b) cadrele didactice din învăţămînt;
c) specialiştii din domeniile conexe;
d) autorităţile publice centrale şi locale;
e) comunitatea/societatea.
V. Structuri și modele de organizare și cooperare în educaţia incluzivă
60. Realizată prin structuri şi modele de organizare şi cooperare, educaţia incluzivă presupune perfecţionarea continuă a activităţii instituţiei de învăţămînt în sensul achiziţionării următoarelor caracteristici:
a) accent pe integrare şi nu pe ierarhizare şi selectare;
b) instruire individualizată a subiecţilor educaţiei, axată pe cerinţele şi capacităţile fi ecăruia;
c) deschidere spre aplicarea programelor opţionale, complementare, adaptate la situaţii specifi ce;
d) respectarea integrală a drepturilor copilului, în special a dreptului la învăţămîntul obligatoriu într-un mediu educaţional cît mai puţin restrictiv;
72
e) identifi carea nevoilor benefi ciarilor şi referirea la alte servicii comunitare (servicii de sprijin familial, oportunităţi de educaţie nonformală etc.).
f ) adecvarea raportului între dezvoltarea individuală şi integrarea socială (şcolară, comunitară, profesională);
g) implicarea familiei şi comunităţii în procesul educaţional.
Instituţia incluzivă este accesibilă tuturor copiilor atît sub aspect fi zic, cît şi curricular, prin sisteme de sprijin şi de comunicare; este deschisă, tolerantă, prietenoasă, democrată, valorifi că şi integrează toţi copiii, tinerii, adulţii, adaptîndu-se continuu la diversitatea cerinţelor educaţionale, la particularităţile de învăţare şi de dezvoltare ale fi ecăruia.
61. Educaţia incluzivă prevede diverse tipuri de organizare. În învăţămîntul formal, incluziunea se va realiza, în funcţie de dimensiunea instituţiei, de condiţiile şi resursele existente, prin încadrarea individuală a copilului cu cerinţe educaţionale speciale în clasa/grupa din învăţămîntul general sau prin crearea claselor/grupelor incluzive în cadrul instituţiilor de învăţămînt general. În scopul susţinerii incluziunii, în instituţiile de învăţămînt general vor fi create servicii de asistenţă psihopedagogică a copiilor, tinerilor.
62. Educaţia incluzivă se poate realiza şi prin alte forme:
a) centre de resurse;
b) centre de zi pentru copii şi tineri cu dizabilităţi severe;
c) centre comunitare.
63. Dezvoltarea educaţiei incluzive se bazează pe un proces continuu de evaluare a instituţiei şi sistemului de învăţămînt, urmărindu-se perfecţionarea permanentă a acestora, în vederea asigurării dreptului şi accesului la educaţie pentru toţi copiii, tinerii şi adulţii.
VI. Tipuri de servicii pentru asigurarea educaţiei incluzive
64. Pentru asigurarea educaţiei incluzive sînt dezvoltate, la diverse niveluri, diferite tipuri de servicii. La nivel de comunitate, vor fi instituite servicii:
a) de identifi care, evaluare precoce şi diagnosticare a dezvoltării copiilor;
b) de intervenţie timpurie;
c) de şcolarizare, educaţie, orientare profesională, socializare, profesionalizare;
d) de evaluare, diagnosticare, monitorizare a evoluţiei şcolare pentru diferite categorii de copii (prin intermediul echipei interne de evaluare);
e) psihopedagogice: de recuperare şi reabilitare a dezvoltării, de sprijin şcolar, de elaborare a planurilor de servicii individuale, adaptări curriculare etc.;
f ) psihologice: de asistenţă şi consiliere pentru copii, tineri, adulţi, pentru familie, cadre didactice, comunitate;
g) de suport: cadru didactic de sprijin, asistent personal, tehnologii asistive, servicii de interpretare mimicogestuală etc.;
h) de educaţie complementară şi opţională;
i) de asistenţă specializată (logoped, tifl opedagog, kinetoterapeut etc.).
73
j) de asistenţă socială;
k) de asistenţă juridică;
l) de transport, deplasare şi accesibilizare;
m) de promovare şi diseminare a educaţiei şi practicilor incluzive.
65. La nivel de raion, vor fi dezvoltate servicii:
a) de evaluare/reevaluare multidisciplinară, diagnosticare precoce şi monitorizare a evoluţiei dezvoltării copiilor;
b) de informare, formare şi suport personalului didactic, personalului din domeniile social, medical, juridic etc. în problemele educaţiei incluzive;
c) de referire a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale la servicii de şcolarizare specializată;
d) de asistenţă socială şi juridică, alte tipuri de asistenţă, relevante domeniului;
e) de transport, deplasare şi accesibilizare;
f ) de promovare şi diseminare a educaţiei şi practicilor incluzive.
66. Serviciile instituite la nivel central vor fi :
a) de evaluare/reevaluare complexă şi multidisciplinară, diagnosticare precoce şi monitorizare a evoluţiei dezvoltării copiilor;
b) de asistenţă specializată pentru realizarea educaţiei incluzive;
c) de formare a cadrelor din perspectiva educaţiei incluzive;
d) de evaluare şi acreditare a serviciilor şi atestare a cadrelor;
e) de cercetare şi elaborare a materialelor didactice, ghidurilor şi suporturilor informaţionale în domeniul educaţiei incluzive;
f ) de coordonare şi monitorizare, la nivel naţional, a implementării educaţiei incluzive;
g) de promovare şi diseminare a educaţiei şi practicilor incluzive.
VII. Instrumentele și căile de soluţionare a problemei
67. Procesul de implementare a educaţiei incluzive este complex şi implică participarea autorităţilor publice centrale şi locale, familiei, instituţiilor de educaţie, instituţiilor de cercetare, formare profesională iniţială şi continuă, serviciilor comunitare şi societăţii civile.
68. Autorităţile publice centrale:
a) elaborează şi promovează politici relevante care asigură implementarea educaţiei incluzive;
b) armonizează cadrul legislativ-normativ din perspectiva educaţiei incluzive;
c) instituie structuri, forme, unităţi de personal etc., pentru asigurarea asistenţei psihopedagogice necesare dezvoltării educaţiei incluzive (servicii, centre, cadru didactic de sprijin, psiholog, asistent social etc.);
d) stabilesc mecanismele fi nanciare pentru implementarea politicilor în domeniul educaţiei incluzive;
74
e) creează cadrul metodologic pentru reorganizarea, evaluarea şi acreditarea instituţiilor din perspectiva educaţiei incluzive;
f ) coordonează elaborarea curriculei de formare profesională iniţială şi continuă în domeniul educaţiei incluzive;
g) coordonează şi acordă suport structurilor descentralizate/desconcentrate cu atribuţii în domeniul educaţiei incluzive;
h) dezvoltă parteneriate cu societatea civilă pentru promovarea educaţiei incluzive;
i) evaluează şi analizează, periodic, situaţia din sistemul educaţional la capitolul promovării educaţiei incluzive;
j) colaborează cu donatorii internaţionali în vederea dezvoltării programelor şi obţinerii fi nanţării externe;
k) formează opinia publică cu referire la politicile în domeniul educaţiei, implicit, a educaţiei incluzive.
69. Autorităţile administraţiei publice locale, în parteneriat cu autorităţile publice centrale şi societatea civilă, cu alţi actori relevanţi:
a) implementează politicile în domeniul educaţiei incluzive în corespundere cu necesităţile locale;
b) evaluează şi monitorizează necesităţile copiilor şi familiilor, tinerilor şi adulţilor din comunitate;
c) identifi că tipurile şi numărul de servicii de susţinere necesare pentru educaţia incluzivă;
d) elaborează planuri de dezvoltare a instituţiilor educaţionale din comunitate din perspectiva incluziunii copiilor, tinerilor şi adulţilor;
e) dezvoltă servicii de asistenţă, sprijin, reabilitare etc. pentru copii, tineri, adulţi, familie, servicii extracurriculare, de informare şi sprijin cadrelor didactice din perspectiva educaţiei incluzive;
f ) dezvoltă parteneriate cu societatea civilă în procesul de elaborare, implementare şi monitorizare a politicilor locale de educaţie incluzivă;
g) organizează activităţi de schimb de experienţă între instituţii, părinţi, cadre didactice etc.;
h) formează şi sensibilizează opinia publică locală cu referire la problemele copiilor, tinerilor, adulţilor din perspectiva educaţiei incluzive.
70. Familia:
a) participă la procesul de evaluare a copilului;
b) este responsabilă de şcolarizarea copilului şi participă la identifi carea tehnologiilor optime pentru educarea acestuia;
c) este implicată în luarea deciziilor vizînd copilul şi în programele de abilitare/reabilitare continuă a dezvoltării copilului;
d) participă la activităţile şcolare şi comunitare de promovare a educaţiei incluzive;
e) benefi ciază de informare şi instruire privind educaţia incluzivă;
f ) creează asociaţii de părinţi şi grupuri de sprijin pentru promovarea respectării drepturilor copiilor.
71. Instituţiile de învăţămînt:
a) creează cadrul metodologic pentru dezvoltarea incluziunii în instituţia educaţională;
75
b) elaborează planul de dezvoltare a instituţiei din perspectivă incluzivă;
c) constituie grupuri de promotori ai educaţiei incluzive;
d) creează mediul instituţional favorabil educaţiei incluzive (administraţia, copiii, cadrele, părinţii);
e) stabilesc mecanisme pentru a asigura participarea copiilor şi părinţilor în procesul educaţional;
f ) valorifi că şi dezvoltă potenţialul uman existent în instituţie;
g) aplică şi evaluează nivelul de realizare a strategiilor de educaţie incluzivă;
h) elaborează planuri individuale, adaptează curricula şi metodele de evaluare curentă;
i) asigură implementarea planurilor individuale;
j) asigură sprijin metodico-didactic cadrelor didactice;
k) informează cu regularitate părinţii şi comunităţile cu privire la calitatea educaţiei incluzive oferite copiilor;
l) redirecţionează cazurile atipice în serviciile de consultanţă, conform necesităţilor;
m) dezvoltă servicii educaţionale incluzive extracurriculare;
n) adaptează spaţiul fi zic la necesităţile copiilor cu cerinţe educazionale speciale;
o) colaborează cu alte instituţii generale şi speciale;
p) evaluează procesul de educaţie incluzivă prin implicarea părinţilor, copiilor, experţilor şi cadrelor didactice;
q) promovează şi diseminează practicile incluzive.
72. Instituţiile de formare profesională iniţială şi continuă:
a) sincronizează formarea profesională a cadrelor didactice şi de conducere cu principiile educaţiei incluzive promovate prin documentele de politici naţionale şi internaţionale;
b) participă la elaborarea/actualizarea politicilor de formare profesională iniţială şi continuă a cadrelor didactice în conformitate cu prevederile educaţiei incluzive;
c) elaborează şi implementează curricula de formare iniţială şi continuă a cadrelor didactice din perspectiva educaţiei incluzive;
d) dezvoltă şi implementează programe de educaţie incluzivă pentru adulţi;
e) aplică tehnologii educaţionale avansate de formare profesională iniţială şi continuă.
74. Instituţiile de cercetare:
a) stabilesc bazele ştiinţifi ce ale educaţiei incluzive;
b) iniţiază şi realizează proiecte de cercetare în domeniul educaţiei incluzive;
c) analizează experienţele şi practicile incluzive naţionale din perspectiva dezvoltării umane şi a respectării drepturilor copilului;
d) elaborează metodologii de evaluare complexă şi multidisciplinară a copilului;
e) elaborează curriculumul din perspectiva educaţiei incluzive;
f ) elaborează tehnologii de educaţie incluzivă şi de formare profesională;
76
g) dezvoltă standarde şi indicatori de calitate privind educaţia incluzivă;
h) elaborează metodologii de prevenire a excluderii şi de dezvoltare a educaţiei incluzive;
i) promovează educaţia incluzivă şi formează opinia publică cu referire la problemele copiilor, tinerilor şi adulţilor.
75. Asociaţiile obşteşti şi instituţiile confesionale sînt partenerii autorităţilor în implementarea educaţiei incluzive.
76. Mass media contribuie la promovarea educaţiei incluzive prin realizarea materialelor cu tematica de referinţă.
VIII. Managementul implementării educaţiei incluzive
76. Pentru implementarea cu succes a educaţiei incluzive, este necesară instituirea unui sistem de management care asigură mecanisme de participare şi colaborare intersectorială. Procesul de implementare, la nivel central, a educaţiei incluzive presupune realizarea consecutivă a unui şir de activităţi:
a) elaborarea şi aprobarea unui plan de acţiuni pentru implementarea Programului de dezvoltare a educaţiei incluzive;
b) elaborarea/armonizarea cadrului normativ privind educaţia incluzivă;
c) elaborarea mecanismelor de colectare, monitorizare, sintetizare a datelor cu privire la ratele de participare la educaţie a tuturor copiilor (după vîrstă, sex, dizabilitate, etnie, regiune, venit etc.);
d) iniţierea şi realizarea studiilor speciale pentru evaluarea rezultatelor Strategiei „Educaţie pentru toţi” şi racordarea acestora la obiectivele educaţiei incluzive;
e) realizarea studiilor privind excluderea şi problemele incluziunii (tipurile politicilor incluzive existente, programele, proiectele şi bugetele alocate în acest scop în cadrul instituţiilor guvernamentale, societăţii civile, agenţiilor internaţionale, donatorilor etc.);
f ) pilotarea modelelor de educaţie incluzivă;
g) instituirea unui organ consultativ pentru coordonarea la nivel naţional a dezvoltării educaţiei incluzive;
h) implicarea asociaţiilor părinţilor şi pedagogilor, sindicatelor de ramură în implementarea/promovarea educaţiei incluzive la nivel de raion, comunitate, şcoală, clasă etc.;
i) elaborarea bazei de date privind resursele umane (oameni de ştiinţă, cadre didactice, organizaţii neguvernamentale etc.) şi resursele materiale disponibile pentru susţinerea implementării educaţiei incluzive;
j) integrarea obiectivelor educaţiei incluzive în politicile sociale actuale;
k) reconsiderarea principiilor şi metodologiei de evaluare a copilului şi reformarea structurilor de evaluare a dezvoltării copilului;
l) crearea cadrului metodologic pentru evaluarea activităţii instituţiilor de învăţămînt general din perspectiva educaţiei incluzive;
m) constituirea reţelelor naţionale de cooperare şi suport pentru implementarea educaţiei incluzive;
n) iniţierea şi realizarea campaniilor de sensibilizare a opiniei publice referitor la educaţia incluzivă,
77
promovarea bunelor practici.
77. La nivelul instituţiei de învăţămînt, vor fi întreprinse următoarele:
a) constituirea grupului de coordonare şi informare în domeniul educaţiei incluzive;
b) elaborarea planului de dezvoltare a instituţiei din perspectiva educaţiei incluzive;
c) reorganizarea structurilor funcţionale ale şcolii şi adaptarea acestora la necesităţile copiilor;
d) formarea mediului şcolar (administraţia şcolii, copii, cadre, părinţi);
e) informarea şi acordarea suportului cadrelor didactice din perspectiva educaţiei incluzive (principii, metode, tehnici, activităţi practice etc.);
f ) aplicarea noilor modalităţi de activitate didactică şi reconsiderarea relaţiilor cadru didactic-copil, adaptarea curriculară şi didactico metodică, adaptarea infrastructurii etc.;
g) evaluarea participativă a procesului de educaţie incluzivă (implicarea părinţilor, copiilor, experţilor, cadrelor didactice, reprezentanţilor societăţii civile etc.);
h) sensibilizarea opiniei publice comunitare în vederea promovării educaţiei incluzive.
IX. Asigurarea fi nanciară a educaţiei incluzive
78. Resursele pentru fi nanţarea educaţiei incluzive se constituie din alocaţiile aprobate în bugetul de stat şi bugetele unităţilor administrativ-teritoriale, la capitolul educaţie, în conformitate cu actele normative în vigoare.
79. Statul va susţine educaţia incluzivă prin alocarea unor costuri suplimentare, inclusiv din contul resurselor fi nanciare rezultate din mişcarea benefi ciarilor din instituţiile de tip rezidenţial în instituţiile de învăţămînt general.
80. Asigurarea fi nanciară a educaţiei incluzive se va realiza prin:
a) resurse bugetare;
b) mijloace speciale, inclusiv granturi şi sponsorizări;
c) resurse din proiecte investiţionale cu fi nanţare externă.
X. Actele normative ce urmează a fi elaborate/ modifi cate pentru soluţionarea problemei
81. Implementarea educaţiei incluzive, ca nouă abordare a procesului şi sistemului educaţional, va fi susţinută de un şir de acte normative, care urmează a fi elaborate după aprobarea Programului de dezvoltare a educaţiei incluzive:
a) Planul de acţiuni privind implementarea Programului de dezvoltare a educaţiei incluzive;
b) Standardele minime de calitate pentru educaţia incluzivă;
c) Standardele minime de calitate pentru serviciile de suport;
d) Regulamentul-cadru al instituţiei de învăţămînt general cu practici incluzive;
e) Regulamentul privind evaluarea şi promovarea copiilor cu cerinţe educaţionale speciale, şcolarizaţi în instituţiile de învăţămînt general;
f ) Regulamentul cu privire la evaluarea complexă şi multidisciplinară şi diagnosticarea dezvoltării
78
copilului;
g) Regulamentul privind asistenţa psihopedagogică a copilului;
h) Regulamentul de evaluare şi acreditare a serviciilor de educaţie şi protecţie a copilului;
i) Regulamentul de activitate a cadrelor didactice de sprijin;
j) Regulamentul cu privire la procurarea serviciilor oferite de organizaţiile neguvernamentale;
k) Reglementări privind mecanismul de asigurare fi nanciară a incluziunii şcolare.
În funcţie de necesitate, vor fi amendate şi/sau elaborate şi alte acte normative.
XI. Rezultate scontate
82. Implementarea Programului de dezvoltare a educaţiei incluzive va produce schimbări/impacturi de ordin pedagogic, psihologic, social şi economic, atît asupra individului, cît şi asupra societăţii, în ansamblu.
83. Sub aspect pedagogic, implementarea Programului de dezvoltare a educaţiei incluzive va avea impact asupra calităţii educaţiei, în condiţiile în care schimbările vor viza:
a) modalităţile de abordare a copilului, relaţiile între participanţii la educaţie, atitudinea cadrelor didactice;
b) tehnologiile educaţionale, curricula incluzivă, materialele didactice adaptate şi corelate cu nivelul de dezvoltare a copilului şi nevoile de învăţare diferite;
c) mediul şcolar transformat în unul sigur şi prietenos, stimulativ şi adecvat dezvoltării copilului, dotat cu echipamentele speciale necesare;
d) formarea profesională iniţială şi continuă a carelor didactice;
e) identifi carea şi intervenirea timpurie în cazul copiilor cu risc de abandon şcolar;
f ) serviciile de sprijin pentru diferite categorii de copii cu cerinţe educaţionale speciale.
84. Sub aspect psihologic, dezvoltarea educaţiei incluzive va contribui la:
a) consolidarea demnităţii şi a respectului de sine al subiecţilor educaţiei;
b) perfecţionarea metodologiilor de evaluare şi identifi care a nevoilor speciale ale copiilor;
c) diminuarea stereotipurilor, prejudecăţilor şi practicilor excluzive, de marginalizare;
d) conştientizarea şi percepţia socială pozitivă cu privire la diferenţe;
e) sporirea interesului comunităţii faţă de educaţia incluzivă;
f ) comunicarea asertivă între părinţi, copii şi cadre didactice.
85. Sub aspect social, impacturile se vor resimţi în realizarea obiectivelor vizînd:
a) accesul egal şi universal la educaţie;
b) respectarea drepturilor copilului şi a principiului şanselor egale;
c) asigurarea incluziunii educaţionale şi sociale a tuturor persoanelor;
d) implicarea părinţilor şi comunităţii în procesul educaţional;
79
e) dezvoltarea aptitudinilor de socializare şcolară şi profesională;
f ) diminuarea/eliminarea violenţei din instituţiile de învăţămînt şi din societate;
g) sporirea şanselor şi oportunităţilor educaţionale pentru copii, tineri şi adulţi pe parcursul întregii vieţi;
h) reducerea fenomenului migraţiei populaţiei.
86. Sub aspect economic, educaţia incluzivă va determina:
a) efi cientizarea utilizării resurselor în sistemul educaţional;
b) asigurarea stabilităţii în fi nanţarea sectoarelor sociale;
c) diminuarea presiunilor fi scale asupra sectorului productiv;
d) formarea potenţialului uman pentru dezvoltarea durabilă a societăţii;
e) creşterea nivelului economiei naţionale în condiţiile asigurării calităţii educaţiei;
f ) diminuarea/eradicarea excluderii sociale, cu plasarea efi cienta în cîmpul muncii a resurselor umane;
g) valorifi carea suportului fi nanciar internaţional în implementarea educaţiei incluzive.
XII. Indicatori de progres și performanţă
87. Pentru evaluarea rezultatelor implementării prezentului Program se vor utiliza următorii indicatori de bază:
a) gradul de racordare a legislaţiei naţionale la politicile internaţionale în domeniul educaţiei incluzive;
b) rata de cuprindere în învăţămîntul preşcolar şi general a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale;
c) numărul de copii dezinstituţionalizaţi din învăţămîntul rezidenţial şi integraţi în învăţămîntul general;
d) gradul de corelare a tehnologiilor educaţionale, curriculei, materialelor didactice etc. cu nivelul de dezvoltare a copilului şi nevoile de învăţare diferite;
e) gradul de adaptare a mediului şcolar la necesităţile specifi ce ale copiilor cu cerinţe educaţionale speciale;
f ) numărul de cadre didactice formate iniţial şi continuu în domeniul educaţiei incluzive;
g) nivelul de diminuare a excluderii sociale a copilor în difi cultate;
h) gradul de efi cientizare a utilizării resurselor în sistemul educaţional;
i) numărul parteneriatelor naţionale şi internaţionale în dezvoltarea şi promovarea educaţiei incluzive;
j) gradul de sensibilizare a opiniei publice în problema educaţiei incluzive.
XIII. Etapele de implementare a Programului
88. Prezentul Program va fi implementat în trei etape:
80
a) 2011 – 2012: elaborarea cadrului normativ de dezvoltare a educaţiei incluzive;
b) 2013 – 2016: pilotarea modelelor de educaţie incluzivă;
c) 2017 – 2020: realizarea la scară largă a prezentului Program.
XIV. Proceduri de evaluare și raportare
89. În procesul implementării prezentului Program se va efectua monitorizarea şi evaluarea continuă a realizării prevederilor acestuia. Coordonarea procesului de evaluare a realizării Programului revine Ministerului Educaţiei.
90. Evaluarea se va realiza în baza: a) datelor statistice furnizate de către organele abilitate; b) rapoartelor prezentate de către direcţiile/instituţiile de învăţămînt, alte instituţii şi organizaţii; c) analizelor, studiilor, cerecetărilor în domeniu; d) altor informaţii relevante.
91. Evaluarea implementării prezentului Program se va face la sfîrşitul fi ecărei etape şi la sfîrşitul perioadei pentru care este aprobat Programul.
92. În procesul evaluării se vor elabora rapoarte de progres privind realizarea prevederilor prezentului Program
81
ANEXA NR. 1 LA HOTĂRÎREA GUVERNULUI NR. DIN 2012
Regulamentul-cadru privind organizarea şi funcţionarea Serviciului social „Asistenţă personală”
Capitolul I DISPOZIŢII GENERALE
1. Regulamentul-cadru privind organizarea şi funcţionarea Serviciului social „Asistenţă personală” (în continuare – Regulament) stabileşte modul de organizare şi funcţionare a Serviciului social „Asistenţă personală” pentru persoanele cu dizabilităţi severe.
2. Serviciul social „Asistenţă personală” (în continuare – Serviciu) este un serviciu social specializat, instituit prin decizia autorităţilor administraţiei publice locale de nivelul al doilea şi ale municipiului Bălţi.
3. Serviciul îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile legislaţiei, prezentul Regulament, Standardele minime de calitate pentru Serviciul dat, dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice locale.
4. În sensul prezentului Regulament, noţiunile utilizate semnifi că:
benefi ciari ai Serviciului – persoane cu dizabilităţi severe, inclusiv copii de la vîrsta de 3 ani, care îndeplinesc condiţiile de eligibilitate stabilite în Instrucţiunea anexată la prezentul Regulament;
șef al Serviciului – persoana responsabilă de gestionarea Serviciului, angajatăşi eliberată din funcţie de către prestatorul de serviciu, conform prevederilor legislaţiei în vigoare;
prestator de serviciu – autoritatea administraţiei publice locale de nivelul al doilea şi a municipiului Bălţi, precum şi asociaţiile obşteşti, fundaţiile, instituţiile private fără scop lucrativ, înregistrate în conformitate cu legislaţia, avînd domeniul de activitate în sfera socială;
echipă multidisciplinară de specialiști – grup de specialişti din mai multe domenii (asistent social comunitar, lucrător social, medic de familie, pedagog, psiholog, psihiatru, kinetoterapeut etc.), care colaborează la soluţionarea situaţiilor de difi cultate ale benefi ciarului conform prevederilor Managementului de caz;
management de caz – instrucţiune metodică elaboratăşi aprobată de Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, care descrie procedura managementului de caz în asistenţa socială;
manual operaţional al Serviciului – ghid elaborat şi aprobat de Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, care conţine proceduri, instrumente de lucru şi modele de documente cu menirea de a ajuta specialiştii în domeniu şi prestatorul să acorde efi cient Serviciul;
Standarde minime de calitate pentru Serviciu (în continuare – Standarde minime de calitate) – norme obligatorii a căror aplicare garantează un minim de calitate a serviciilor în domeniu.
GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA
Regulamentul cadru cu privire la organizarea și funcţionarea
serviciului social „Asistenţă personală” și Standarde minime de calitate
82
Capitolul II
SCOPUL, OBIECTIVELE ȘI PRINCIPIILE DE ORGANIZARE ALE SERVICIULUI
5. Scopul Serviciului este de a oferi asistenţă şi îngrijire copiilor şi adulţilor cu dizabilităţi severe, în vederea favorizării independenţei şi integrării lor în societate (în domeniile: protecţie socială, muncă, asistenţă medicală, instructiv-educativ, informaţional, acces la infrastructură etc.).
6. Obiectivele Serviciului sînt:
1)oferirea unor servicii de asistenţă şi îngrijire fl exibile, centrate pe persoană, care să îmbunătăţească calitatea vieţii şi independenţa persoanelor cu dizabilităţi severe;
2)facilitarea accesului la educaţie şi încadrare în cîmpul muncii;
3)prevenirea instituţionalizării persoanelor cu dizabilităţi;
4)sprijinirea benefi ciarilor să menţinăşi să dezvolte relaţii sociale în
familie şi comunitate.
7. Serviciul este organizat şi funcţionează în conformitate cu următoarele principii:
1) respectul demnităţii inalienabile a persoanei;
2) autonomia individuală a persoanei cu dizabilităţi, inclusiv libertatea de a face propriile alegeri;
3) participarea şi integrarea deplinăşi efectivă în societate;
4) accesibilitatea pentru persoanele cu dizabilităţi;
5) planifi carea individualizată centrată pe persoană;
6) parteneriatul între serviciile sociale;
7) abordarea multidisciplinară a necesităţilor benefi ciarului:
8) asigurarea confi denţialităţii informaţiei obţinute pe parcursul prestării
serviciului.
Capitolul III
ORGANIZAREA SERVICIULUI
Secţiunea 1 Competenţele prestatorului de serviciu
8. Prestatorul de serviciu are următoarele competenţe:
1) examinează cererea solicitantului privind admiterea în Serviciu, conform prevederilor prezentului Regulament;
2) stabileşte, după caz, termenul de admitere a benefi ciarului în Serviciu, în funcţie de necesităţile de îngrijire şi suport special ale acestuia;
3) aprobă Planul individualizat de asistenţă a benefi ciarului;
4) organizează cursul de instruire iniţială a candidaţilor pentru funcţia de asistent personal;
83
5) prestează Serviciul în conformitate cu Standardele minime de calitate şi potrivit prevederilor legislaţiei;
6) asigură angajarea personalului în Serviciu conform Standardelor minime de calitate şi cu respectarea legislaţiei în vigoare;
7) respectă drepturile benefi ciarilor în procesul de prestare a Serviciului;
8) respectă procedura de înregistrare şi soluţionare a plîngerilor privind Serviciul, în conformitate cu prevederile legale;
9) decide asupra suspendării sau încetării prestării Serviciului pentru benefi ciar, în cazurile prevăzute de prezentul Regulament.
Secţiunea a 2-a Personalul Serviciului și atribuţiile acestuia
9. Personalul Serviciului este constituit din şeful Serviciului şi asistenţii personali.
10. Serviciul este gestionat de şeful Serviciului. Se stabileşte o unitate de şef al Serviciului pentru 30 de unităţi de asistenţi personali.
11. Şeful Serviciului are următoarele atribuţii:
1) coordonează activităţile de admitere a benefi ciarilor în Serviciu, de evaluare complexă, de elaborare a planurilor individualizate de asistenţă, precum şi semnează acordurile cu benefi ciarii;
2) supervizează, monitorizeazăşi evaluează activitatea asistenţilor personali;
3) elaborează rapoarte periodice privind activitatea Serviciului;
4) colaborează cu specialiştii din cadrul altor servicii implicate direct sau indirect în acordarea de asistenţă benefi ciarilor Serviciului.
12. Asistentul personal are următoarele responsabilităţi:
1) prestează activităţile prevăzute în contractul individual de muncă, fi şa postului şi planul individualizat de asistenţă al benefi ciarului;
2) participă la instruirile organizate de prestatorul de Serviciu;
3) sesizează prestatorul de Serviciu despre orice modifi care în starea
fi zică, psihică sau socială a benefi ciarului, de natură să modifi ce acordarea drepturilor prevăzute de prezentul Regulament; 4) colaborează cu specialiştii din cadrul altor servicii implicate în acordarea de asistenţă benefi ciarilor Serviciului.
13. Poate fi angajată în funcţia de asistent personal orice persoană, inclusiv unul din membrii familiei sau rudele benefi ciarului, care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
1) are vîrsta minimă de 18 ani;
2) nu a atins vîrsta standard de pensionare conform prevederilor legislaţiei în vigoare;
3) nu a fost condamnată pentru săvîrşirea unei infracţiuni care ar face-o incompatibilă cu exercitarea ocupaţiei de asistent personal;
4) are capacitate deplină de exerciţiu;
5) starea de sănătate corespunde cerinţelor funcţiei ocupate.
84
14. Pentru a fi angajată în calitate de asistent personal, persoana depune la prestatorul de Serviciu un dosar conţinînd următoarele documente:
1) cererea de angajare;
2) copia de pe actele de identitate;
3) copia de pe actele de studii;
4) adeverinţa medicală eliberată de medicul de familie, conform formularului aprobat de Ministerul Sănătăţii.
15. Nu poate fi angajat în calitate de asistent personal părintele copilului cu dizabilităţi severe, care benefi ciază de concediu de maternitate sau de concediu parţial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani.
Secţiunea a 3-a Drepturile și obligaţiile benefi ciarului
16. Benefi ciarul şi, după caz, reprezentantul său legal au următoarele drepturi:
1) să fi e informat asupra prevederilor legale privind funcţionarea Serviciului;
2) să selecteze asistentul personal;
3) să fi e consultat cu privire la toate deciziile care îl privesc;
4) să i se respecte demnitatea umanăşi intimitatea personală;
5) să depună, în condiţiile legislaţiei în vigoare, plîngeri şi reclamanţii în cazul lezării drepturilor sale ce decurg din prevederile prezentului Regulament;
6) să i se asigure confi denţialitatea informaţiei obţinute în procesul de prestare a serviciului.
17. Benefi ciarul şi, după caz, reprezentantul său legal au următoarele obligaţii:
1) să comunice prestatorului de Serviciu, în termen de 2 zile lucrătoare de la luarea la cunoştinţă, despre orice eveniment de natură să conducă la modifi carea sau încetarea dreptului de a i se acorda Serviciul;
2) să colaboreze cu asistentul personal şi cu şeful Serviciului în vederea recuperării, reabilitării şi integrării sociale;
3) să respecte condiţiile acordului semnat cu prestatorul de Serviciu.
Capitolul IV
FUNCŢIONAREA SERVICIULUI
Secţiunea 1 Admiterea benefi ciarului în Serviciu
18. Pentru a solicita admiterea în Serviciu, persoana cu dizabilităţi sau, după caz, reprezentatul său legal depune o cerere scrisă la unitatea de asistenţă socială sau direct la prestatorul de Serviciu din raza teritorială a domiciliului sau a reşedinţei sale.
85
19. La cerere se anexează următoarele acte:
1) copia de pe documentul de identitate al solicitantului şi, după caz, al reprezentantului său legal;
2) copia de pe certifi catul de dizabilitate;
3) copia de pe hotărîrea judecătoreascăşi de pe decizia administraţiei publice locale de instituire a tutelei, în cazul în care benefi ciarul a fost declarat incapabil.
20. Unitatea de asistenţă socială sau, după caz, prestatorul de Serviciu înregistrează cererea de solicitare a Serviciului în registrul de evidenţă.
21. Unitatea de asistenţă socială sau, după caz, prestatorul de Serviciu oferă solicitantului informaţii explicite privind modul de funcţionare a Serviciului şi, în caz de necesitate, îi acordă asistenţă pentru obţinerea şi pregătirea actelor necesare.
22. Unitatea de asistenţă socială care a înregistrat cererea realizează evaluarea iniţială a cazului şi referă dosarul benefi ciarului Structurii teritoriale de asistenţă socială sau prestatorului de servicii sociale.
Secţiunea a 2-a Evaluarea complexă a solicitantului
23. Evaluarea complexă a necesităţilor solicitantului de asistenţă personală este realizată de către prestatorul de Serviciu, cu implicarea echipei multidisciplinare de specialişti, în termen de 10 zile lucrătoare de la data preluării cazului.
24. Scopul evaluării solicitantului este de a determina eligibilitatea acestuia pentru serviciu, tipul de servicii de asistenţă personală de care are nevoie şi numărul de ore pe săptămînă necesar pentru fi ecare tip de activitate.
25. În cadrul evaluării, echipa multidisciplinară efectuează vizite la domiciliu şi, după caz, la locul unde învaţă sau activează solicitantul. Prestatorul de Serviciu stabileşte, de comun acord cu solicitantul sau, după caz, cu reprezentantul său legal, data şi locul convenabil pentru vizita de evaluare.
26 Eligibilitatea persoanei cu dizabilităţi severe pentru Serviciu este determinată de prestatorul de serviciu în baza recomandării instituţiei responsabile de determinarea dizabilităţii, precum şi a evaluării efectuate de echipa multidisciplinară de specialişti, conform Instrucţiunii anexate la prezentul Regulament.
27. Nu pot benefi cia de Serviciu persoanele cu dizabilităţi care se afl ă la întreţinerea deplină a statului în instituţiile sociale şi persoanele care nu îndeplinesc condiţiile de eligibilitate stabilite în Instrucţiunea anexată la prezentul Regulament. Persoana cu dizabilităţi sau, după caz, reprezentantul legal al acesteia poate depune cerere pentru prestarea Serviciului cu o lună înainte de transferul planifi cat din instituţie în comunitate sau în familie.
28. În cadrul evaluării necesităţilor de asistenţă a solicitantului, prestatorul de serviciu verifi că respectarea condiţiilor de eligibilitate a solicitantului şi emite o decizie privind acceptarea sau neacceptarea în Serviciu. În termen de 3 zile lucrătoare, prestatorul de serviciu comunică decizia luată solicitantului sau, după caz, reprezentantului său legal.
86
Secţiunea a 3-a Planul individualizat de asistenţă
29. În baza evaluării necesităţilor, prestatorul de serviciu recomandă acţiuni de intervenţie, care sînt fi xate în planul individualizat de asistenţă al benefi ciarului.
30. Planul individualizat de asistenţă este completat, cu participarea benefi ciarului sau, după caz, a reprezentantului său legal, în cadrul şedinţei de planifi care a asistenţei. La şedinţă sînt examinate rezultatele evaluării necesităţilor de asistenţă şi recomandările formulate de către echipa multidisciplinară de specialişti.
31. La solicitarea benefi ciarului sau, după caz, a reprezentantului său legal, este permisă participarea la şedinţa de planifi care a unei persoane de încredere a benefi ciarului.
32. Planul individualizat de asistenţă conţine informaţia detaliată despre serviciile oferite, numărul de ore de asistenţă repartizate pe zi şi pe săptămînă, timpul şi locul oferirii serviciilor.
33. Responsabilitatea coordonării serviciilor incluse în planul individualizat de asistenţă revine şefului Serviciului.
34. Planul individualizat de asistenţă personală este revizuit în cazul reevaluării necesităţilor benefi ciarului. Reevaluarea necesităţilor benefi ciarului se face o dată pe an sau la necesitate, în baza cererii benefi ciarului sau, după caz, a reprezentantului său legal ori a prestatorului de serviciu, în caz de schimbări ale stării sănătăţii benefi ciarului, locului de trai, condiţiilor familiale sau altor circumstanţe importante.
35. Benefi ciarul sau, după caz, reprezentantul său legal, pe de o parte, şi şeful Serviciului, pe de altă parte, semnează un acord de colaborare în baza planului individualizat de asistenţă.
36. Acordul cu benefi ciarul este semnat în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la data emiterii deciziei privind acceptarea benefi ciarului în Serviciu.
Secţiunea a 4-a Perfectarea contractului de muncă
37. Prestatorul de serviciu verifi că condiţiile de eligibilitate a candidatului pentru funcţia de asistent personal, conform prevederilor pct. 13 şi 14 ale prezentului Regulament.
38. În urma constatării eligibilităţii candidatului pentru funcţia de asistent personal, prestatorul de serviciu organizează cursul de instruire iniţială a candidatului respectiv.
39. După terminarea cursului de instruire iniţială de către candidatul pentru funcţia de asistent personal, prestatorul de serviciu încheie cu acesta contractul individual de muncă.
40. Un asistent personal poate fi angajat pentru maximum 40 de ore pe săptămînă pentru un benefi ciar.
41. În perioada concediului asistentului personal sau în cazurile în care acesta nu îşi poate îndeplini temporar atribuţiile, prestatorul de serviciu este obligat să-i asigure benefi ciarului un înlocuitor al asistentului personal sau un alt tip de serviciu corespunzător.
Secţiunea a 5-a Oferirea serviciilor
42. În funcţie de planul individualizat de asistenţă, asistentul personal oferă următoarele servicii benefi ciarului:
87
1)servicii de îngrijire personală – igienă personală, alimentaţie, îmbrăcare şi dezbrăcare etc.;
2)mobilitate – deplasare în cadrul locuinţei şi în afara acesteia, ridicare şi aşezare, transfer, manipularea scaunului rulant etc.;
3)sarcini menajere de bază – suport pentru prepararea hranei, curăţenie, spălatul hainelor, procurarea alimentelor şi produselor, achitarea facturilor etc.;
4) participare la viaţa socială – suport pentru deplasare în exterior şi comunicarea cu ceilalţi, acces la serviciile comunitare, recreere, viaţa culturalăşi asociativă, educaţie şi activitate de muncă;
5) supraveghere şi îndrumare – ajutor pentru a se orienta în timp şi spaţiu, a-şi asigura propria securitate, a-şi dirija comportamentul său în relaţiile cu ceilalţi.
43.Serviciile de asistenţă personală pot fi îndeplinite în următoarele forme:
1)suplinire parţială – atunci cînd persoana poate realiza o parte a activităţii, dar are nevoie de ajutor pentru a o fi naliza;
2)suplinire completă – atunci cînd persoana nu poate realiza o activitate şi aceasta trebuie în întregime realizată de asistentul personal;
3) însoţire – atunci cînd persoana are capacitatea fi zică de a realiza activitatea, dar nu o poate realiza din cauza dizabilităţilor mintale sau senzoriale.
44. Benefi ciarul şi asistentul personal, sub supervizarea şefului Serviciului şi în baza planului individualizat de asistenţă, elaborează un program zilnic, saptămînal şi lunar de oferire a serviciilor de asistenţă personală. În funcţie de necesităţile benefi ciarului, programul este revizuit periodic. Benefi ciarul contrasemnează fi şa zilnică de evidenţă a serviciilor de asistenţă personală prestate şi a timpului real alocat pentru acestea.
45. Benefi ciarul este sprijinit de asistentul personal pentru a duce o viaţă cît mai independentă în comunitate, în conformitate cu necesităţile, interesele şi preferinţele sale.
46. Asistenţa medicală a benefi ciarului este asigurată de către instituţiile medico-sanitare, în conformitate cu actele normative în vigoare.
Secţiunea a 6-a Monitorizarea și evaluarea
47. Monitorizarea şi evaluarea serviciilor de asistenţă personală sînt realizate de către prestatorul de Serviciu, pentru a se asigura că serviciile corespund necesităţilor de asistenţă ale benefi ciarului şi Standardelor minime de calitate.
48. Şeful Serviciului monitorizează prestarea Serviciului, în conformitate cu planul individualizat de asistenţă, efectuînd un minim de vizite la domiciliul benefi ciarului:
1) dată la două săptămîni, pe parcursul primei luni de admiterea în Serviciu;
2) lunar, pînă la împlinirea a şase luni de la admiterea în Serviciu;
3) dată la două luni, după expirarea a primelor şase luni de la admitere în Serviciu.
49. La fi ecare vizită şeful Serviciului:
1) are o întrevedere individuală cu benefi ciarul;
2) întocmeşte un raport de monitorizare cu privire la vizită, care este anexat la dosarul benefi ciarului.
88
50. Şeful Serviciului întreprinde activităţi suplimentare de monitorizare şi verifi care în cazurile în care există suspiciuni de abateri sau abuz faţă de benefi ciar.
51. În cazul în care şeful Serviciului constată existenţa circumstanţelor care impun modifi carea serviciilor prestate benefi ciarului, el convoacă echipa multidisciplinară pentru reevaluarea necesităţilor de asistenţă.
52. Prestatorii de Serviciu privaţi prezintă structurii teritoriale de asistenţă socială sau, după caz, unităţii de asistenţă socială rapoarte privind activitatea prestată în cadrul Serviciului, în termenele şi în conformitate cu cerinţele stabilite.
Secţiunea a 7-a Suspendarea și încetarea prestării serviciilor de asistenţă personală
53. Prestarea serviciilor de asistenţă personală poate fi suspendată, pe o perioadă de maxim 6 luni, în unul dintre următoarele cazuri:
1) la cererea benefi ciarului sau, după caz, a reprezentantului său legal;
2) la plasarea temporară a benefi ciarului într-un serviciu rezidenţial (la întreţinerea deplină a statului);
3) la întrunirea temporară de către benefi ciar a uneia sau a mai multe condiţii prevăzute la pct. 54 subpct. 1)-4) din prezentul Regulament.
54. Încetarea prestării serviciilor de asistenţă personală are loc în unul dintre următoarele cazuri:
1) benefi ciarul nu mai întruneşte criteriile de eligibilitate pentru Serviciu;
2) benefi ciarul sau, după caz, reprezentantul său legal solicită personal încetarea prestării Serviciului;
3) benefi ciarul este deservit la domiciliu de către lucrătorul social;
4) benefi ciarul sau, după caz, reprezentantul său legal primeşte sau solicită stabilirea alocaţiei pentru îngrijire şi/sau însoţire, supraveghere, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare;
5) termenul pentru care benefi ciarul a fost admis în Serviciu a expirat;
6) decesul benefi ciarului.
55. Constantînd existenţa circumstanţelor prevăzute la pct. 53 sau 54 din prezentul Regulament, prestatorul de serviciu emite o decizie privind suspendarea sau încetarea prestării serviciilor.
56. Prestatorul de Serviciu transmite, în termen de 3 zile lucrătoare, informaţia privind suspendarea sau încetarea prestării serviciilor structurii teritoriale de asistenţă socială.
Capitolul V
MODUL DE FINANŢARE A SERVICIULUI
57. Serviciul este fi nanţat din următoarele surse:
1) bugetele unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul al doilea şi bugetul municipiului Bălţi;
2) mijloace speciale;
3) alte surse, conform legislaţiei în vigoare.
89
58. Prestatorii privaţi fi nanţează Serviciul din sursele proprii.
59. Salarizarea personalului se efectuează în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare, pentru volumul de timp efectiv lucrat.
Anexă la Regulamentul-cadru privind organizarea şi funcţionarea Serviciului social „Asistenţă personală”
Instrucţiunea privind modul de determinare a eligibilităţii pentru serviciul „Asistenţă personală”
1. Persoana cu dizabilităţi este considerată eligibilă pentru Serviciu dacă îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
1) instituţia responsabilă de determinarea dizabilităţii i-a recomandat servicii de îngrijire permanentă din partea altei persoane;
2) nu benefi ciază de servicii în cadrul unor instituţii rezidenţiale (nu este la întreţinerea deplină a statului) sau de servicii de deservire la domiciliu oferite de lucrătorul social;
3) nu benefi ciază de alocaţie pentru îngrijire şi/sau însoţire, supraveghere, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare;
4) în cadrul evaluării complexe, echipa multidisciplinară de specialişti determină că solicitantul se afl ă în cel puţin în una dintre situaţiile menţionate la pct. 2 al prezentei Instrucţiuni.
2. Se stabileşte dreptul la asistenţă personală a persoanei cu dizabilităţi dacă se constată:
1) afectarea gravă sau lipsa mobilităţii generale a persoanei, însoţită de afectarea gravă sau lipsa motricităţii fi ne a mîinii – persona nu este capabilă, fără suportul din partea altei persoane, să stea pe şezute, să se ridice în picioare, şi să meargă, să se transfere dintr-un loc în altul (scaun cu rotile, pat, scaun, WC, cadă etc.) şi, totodată, nu reuşeşte să realizeze acţiuni coordonate pentru a ridica, manipula şi menţine obiecte folosind mîna şi degetele;
2) prezenţa unui comportament problematic cu frecvenţă zilnică – persoana prezintă manifestări care deranjează prin faptul că sunt neobişnuite şi repetate, perturbă activitatea altor persoane, sînt considerate ruşinoase şi inacceptabile, prezintă pericol pentru persoanăşi/sau pentru cei din jur (îşi provoacă durere fi zică sie şi sau altor persoane; distruge lucruri; vorbeşte singură; are accese spontane de furie, rîs, plîns; are mişcări bizare şi repetitive ale corpului; se dezbracă în public; refuză categoric să participe la activităţi comune cu alte persoane etc.);
3) lipsa abilităţilor de autoîngrijire şi interacţiune socială în cazul persoanelor cu dizabilităţi mintale – persona nu este capabilă, fără suportul din partea altei persoane, să realizeze activităţi de igienă personală, precum şi activităţi instrumentale privind rutina zilnică (pregătirea şi servirea hranei, curăţenie, spălatul rufelor, efectuarea cumpărăturilor, gestionarea banilor, folosirea transportului public, accesarea diferitor servicii medicale, educaţionale, sociale etc.);
4) afectarea gravă sau lipsa văzului – persona nu este capabilă, fără suportul din partea altei persoane, să realizeze activităţi instrumentale privind rutina zilnicăşi nu se orientează în afara locuinţei.
3. Evaluarea situaţiei persoanei se face prin raportare la abilităţile specifi ce persoanelor fără dizabilităţi din aceeaşi categorie de vîrstă.
90
Anexa nr.2 la Hotărîrea Guvernului nr. din 2012
STANDARDE MINIME DE CALITATE pentru Serviciul social „Asistenţă personală”
Capitolul I
ACCESUL LA SERVICIU
Informarea – standardul 1
1. Benefi ciarii şi potenţialii benefi ciari ai Serviciului, inclusiv membrii familiei, reprezentanţii legali ai acestora, sînt informaţi despre serviciile oferite de prestatorul de Serviciu.
2. Prestatorul de Serviciu desfăşoară activităţi de informare şi promovare a Serviciului în cadrul comunităţii, utilizînd diverse metode: distribuie materiale informative şi publicitare, organizează întruniri, difuzează informaţia prin mass-media etc.
3. Prestatorul de Serviciu utilizează informaţii actualizate despre: obiectivele Serviciului, condiţiile de eligibilitate a solicitantului, alegerea asistentului personal, evaluarea şi reevaluarea necesităţilor de asistenţă, serviciile acordate, drepturile benefi ciarului, procedurile de soluţionare a reclamaţiilor.
4. Materialele informative sînt elaborate şi sînt disponibile în forme accesibile persoanelor cu dizabilităţi.
5. Prestatorul de Serviciu actualizează informaţia despre Serviciu în mod regulat, dar nu mai rar decît o dată la 12 luni.
Admiterea în Serviciu – standardul 2
6. Prestatorul de Serviciu deţine şi utilizează o procedură privind admiterea noilor benefi ciari în Serviciu.
7. Procedura de admitere conţine: modul de depunere şi înregistrare a cererii solicitantului; criteriile de eligibilitate; procedura de luare a deciziei de admitere; modalitatea de contestare a deciziei.
Evaluarea necesităţilor de asistenţă – standardul 3
8. Prestatorul de Serviciu deţine şi utilizează o procedură privind evaluarea şi reevaluarea necesităţilor de asistenţă ale solicitanţilor şi benefi ciarilor Serviciului.
9. Evaluarea necesităţilor de asistenţă este realizată de o echipă multidisciplinară, formată din minimum trei specialişti din domenii ca: asistenţă socială, medicină, educaţie etc.
10. În procesul evaluării necesităţilor de asistenţă ale benefi ciarului se va ţine cont de adaptările mediului fi zic în care el locuieşte şi activează, tehnologiile de asistare disponibile benefi ciarului şi suportul informal primit din partea rudelor, prietenilor şi a comunităţii.
11. Evaluarea se realizează prin utilizarea unui formular standard, în conformitate cu managementul de caz, care include următoarele informaţii: autonomie personalăşi stare fi zică, starea sănătăţii şi medicaţie curentă, sănătate mintală, încadrarea într-o instituţie educaţionalăşi angajarea în muncă, nevoi culturale şi spirituale, relaţia cu familia şi alte contacte sociale, membrii familiei sau alte persoane
91
care locuiesc împreună cu benefi ciarul şi suportul primit din partea acestora, serviciile de care are nevoie benefi ciarul şi numărul de ore săptămînale necesare pentru fi ecare tip de activitate.
12. Prestatorul de serviciu informează benefi ciarul despre dreptul său de a cere reevaluarea necesităţilor de asistenţă.
13. Reducerea numărului de ore ca rezultat al reevaluării necesităţilor de asistenţă se face cu notifi carea prealabilă a benefi ciarului sau, după caz, a reprezentantului său legal.
Planul individualizat de asistenţă – standardul 4
14. Prestatorul de serviciu elaboreazăşi aplică pentru fi ecare benefi ciar un plan individualizat de asistenţă.
15. Planul individualizat de asistenţă este întocmit de echipa multidisciplinară, în baza evaluării/reevaluării necesităţilor de asistenţă ale benefi ciarului.
16. Planul individualizat de asistenţă este elaborat în conformitate cu Managementul de caz şi conţine: tipul serviciilor, numărul de ore săptămînale şi zilnice pentru fi ecare activitate, timpul şi locul acordării serviciilor.
17. O copie a planului individualizat de asistenţă, într-un format accesibil, este transmisă benefi ciarului şi, după caz, reprezentantului său legal.
Acordul de colaborare – standardul 5
18. Prestatorul de serviciu, în baza planului individualizat de asistenţă, semnează un acord de colaborare cu benefi ciarul sau, după caz, cu reprezentantul său legal.
19. Acordul de colaborare conţine informaţii privind: prestatorul de serviciu, asistentul personal şi persoana de contact în cazuri de urgenţă, serviciile acordate, programul serviciilor, condiţiile de reevaluare a necesităţilor de asistenţă, drepturile şi obligaţiile fi ecărei părţi, răspunderea în cazul nerespectării prevederilor contractuale, cazurile de suspendare sau încetare a acordării Serviciului şi alte clauze.
20. O copie a acordului se eliberează benefi ciarului şi, după caz, reprezentantului său legal. Conţinutul acordului este explicat într-un mod accesibil benefi ciarului.
Capitolul II
SERVICIILE DE ASISTENŢĂ PERSONALĂ
Modul de oferire a serviciilor – standardul 6
21. Prestatorul de Serviciu oferă benefi ciarilor servicii sigure şi de înaltă calitate.
22. Benefi ciarul are un rol activ în planifi carea sarcinilor asistentului personal şi în stabilirea modului în care acestea trebuie realizate.
23. Serviciile de asistenţă personală sînt oferite, în funcţie de necesităţile benefi ciarului: la domiciliu, în comunitate, la locul unde studiază sau lucrează benefi ciarul.
24. Benefi ciarul trebuie să primească numărul de ore de asistenţă în conformitate cu planul individualizat de asistenţă.
92
25. Prestatorul de Serviciu ţine evidenţa numărului de ore de asistenţă şi serviciile acordate fi ecărui benefi ciar.
26. Modifi cările în program sînt negociate în prealabil între prestatorul de serviciu, benefi ciarul Serviciului şi asistentul său personal.
Înregistrarea și păstrarea datelor – standardul 7
27. Prestatorul de serviciu aplică politici şi proceduri scrise de înregistrare, utilizare şi păstrare a datelor aferente procesului de furnizare a serviciilor.
28. Înregistrarea şi arhivarea datelor se efectuează cu promptitudine, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, normele metodologice stabilite şi manualul operaţional al Serviciului.
29. Informaţia privind benefi ciarul se stochează în dosarul său personal şi se păstrează de către prestatorul de Serviciu în condiţii de siguranţă şi de confi denţialitate. Benefi ciarilor şi, după caz, reprezentanţilor lor legali li se asigură accesul necondiţionat la datele care îi privesc.
Suspendarea și încetarea prestării Serviciului – standardul 8
30. Prestatorul deţine şi aplică o procedură privind suspendarea şi încetarea prestării Serviciului.
31. Suspendarea şi încetarea prestării Serviciului se face în condiţii de siguranţă pentru benefi ciar.
32. Condiţiile de suspendare sau de încetare a prestării Serviciului sînt aduse în prealabil la cunoştinţa benefi ciarului într-un mod accesibil pentru acesta.
33. În momentul suspendării sau încetării prestării Serviciului, prestatorul de serviciu întocmeşte o notă, în care precizează: data suspendării sau încetării prestării Serviciului, motivele, persoana de contact care va oferi informaţii despre evoluţia ulterioară a benefi ciarului.
Monitorizarea și evaluarea Serviciului – standardul 9
34. Prestatorul de Serviciu deţine şi aplică o procedură de monitorizare şi evaluare a Serviciului, în cadrul căreia benefi ciarului are un rol activ.
35. Monitorizarea şi evaluarea este realizată în conformitate cu planul individualizat de asistenţă şi indicatorii specifi ci stabiliţi în baza acestuia.
36. Prestatorul de serviciu monitorizează acordarea serviciilor de asistenţă benefi ciarului prin vizite în locuinţa acestuia.
37. Prestatorul de serviciu utilizează un chestionar standard care este completat de benefi ciar sau, după caz, de reprezentantul său legal, prin care benefi ciarul evaluează serviciile primite, activitatea asistentului personal şi a prestatorului de Serviciu.
38. În cadrul vizitelor de monitorizare sînt colectate următoarele informaţii:
1) starea sănătăţii, integritatea fi zicăşi psihică a benefi ciarului;
2) implementarea planului individualizat de asistenţă;
3) opinia benefi ciarului cu privire la serviciile primite;
93
4) opinia asistentului personal cu privire la serviciile oferite.
39. În urma fi ecărei vizite de monitorizare se elaborează un raport de monitorizare care include constatările şi recomandările privind implementarea Planului individualizat de asistenţăşi, eventual, necesitatea revizuirii acestuia.
40. Evaluarea prestării Serviciului se face de către şeful Serviciului, care:
1) efectuează investigaţii şi colectează informaţia necesară pentru a stabili dacă prestarea Serviciului corespunde criteriilor stabilite în planul individualizat de asistenţă, procedurilor interne ale prestatorului şi Standardelor minime de calitate;
2) solicită informaţii, rapoarte şi alte documente necesare de la asistentul personal şi specialiştii care deţin informaţii referitor la situaţia benefi ciarului;
3) solicităşi ia în considerare opinia benefi ciarului privind situaţia acestuia în Serviciu şi în comunitate.
Drepturile benefi ciarului – standardul 10
41. Prestatorul respectă drepturile benefi ciarului prevăzute de legislaţia naţională în vigoare şi de tratele internaţionale la care Republica Moldova este parte.
42. Prestatorul informează într-un mod accesibil benefi ciarul despre drepturile sale în cadrul Serviciului.
43. Personalul angajat în Serviciu cunoaşte şi respectă drepturile benefi ciarului şi procedura prestatorului privind relaţia cu benefi ciarii.
Capitolul III
RECLAMAŢII ȘI PROTECŢIE
Reclamaţii – standardul 11
44. Prestatorul deţine şi aplică o procedură de examinare şi soluţionare internă a reclamaţiilor.
45. Benefi ciarul şi reprezentantul său legal sînt informaţi, chiar de la admiterea în Serviciu, despre procedura privind reclamaţiile.
46. Informaţia este prezentată în scris şi într-o formă accesibilă persoanei cu dizabilităţi.
Protecţia benefi ciarului împotriva abuzului – standardul 12
47. Prestatorul deţine şi aplică o procedură de protecţie a benefi ciarului împotriva abuzului (fi zic, psihic, sexual, material sau fi nanciar), neglijării, discriminării, a tratamentului inuman sau degradant.
48. Prestatorul asigură informarea personalului, a benefi ciarilor şi reprezentanţilor lor legali asupra procedurilor cu privire la prevenirea, identifi carea, semnalarea, evaluarea şi soluţionarea suspiciunilor sau acuzaţiilor de abuz sau neglijenţă asupra benefi ciarilor.
49. Prestatorul de serviciu încurajează benefi ciarii şi, după caz, reprezentanţii lor legali să sesizeze orice formă de abuz din partea asistenţilor personali.
50. Angajaţii care identifi că situaţii de abuz, neglijare sau exploatare a unui benefi ciar au obligaţia de a anunţa imediat prestatorul de serviciu, care, potrivit legii, anunţă serviciile de urgenţă, organele de drept sau alte instituţii specializate.
94
Capitolul IV
RESURSE UMANE
Angajarea personalului – standardul 13
51. Serviciul dispune de o structurăşi de state de personal în concordanţă cu misiunea şi obiectivele sale.
52. Resursele umane corespund cerinţelor pentru desfăşurarea efi cientă a procesului de prestare a Serviciului.
53. Numărul personalului se stabileşte şi se revizuieşte periodic de prestatorul de serviciu, pentru a corespunde dinamicii cerinţelor benefi ciarilor.
54. Personalul Serviciului activează după un program în corespundere cu planul individualizat de asistenţă al benefi ciarului.
55. Pentru fi ecare poziţie de personal există o fi şă a postului, în care sînt prevăzute rolurile şi responsabilităţile angajatului (califi care, experienţă, abilităţi profesionale, calităţi morale etc.). Fiecare angajat are obligaţia de a cunoaşte şi de a respecta prevederile fi şei postului pe care îl ocupă.
56. Prestatorul de serviciu poate utiliza şi personal voluntar, care însă nu poate prelua responsabilităţile personalului retribuit.
Asistentul personal – standardul 14
57. Angajarea în calitate de asistent personal se face cu acordul benefi ciarului sau, după caz, a reprezentantului său legal.
58. Prestatorul de serviciu acordă benefi ciarului suportul necesar în identifi carea unui asistent personal care dispune de capacităţile necesare pentru a răspunde necesităţilor de asistenţă ale acestuia. În acest scop prestatorul de serviciu ţine un registru al persoanelor care doresc să devină asistenţi personali.
59. Asistentul personal este angajat pe o normă corespunzătoare cu numărul de ore stabilit în planul individualizat de asistenţă al benefi ciarului.
60. Asistentul personal poate presta maxim 40 ore pe săptămînă de asistenţă pentru un benefi ciar. Un singur benefi ciar, în funcţie de necesităţile sale, poate fi deservit de mai mulţi asistenţi personali concomitent.
61. Asistentul personal este angajat iniţial pe o perioadă de probă, conform legislaţiei muncii. Pe parcursul perioadei de probă prestatorul de serviciu monitorizează activitatea asistentului personal, consultînd opinia benefi ciarului.
62. Prestatorul de serviciu asigură respectarea legislaţiei cu privire la angajarea şi salarizarea asistentului personal al persoanei cu dizabilităţi.
63. Prestatorul de serviciu deţine şi aplică o procedură de asigurare a respectării regulilor tehnicii de securitate şi protecţie a muncii de către asistentul personal.
Instruirea personalului – standardul 15
64. Prestatorul de serviciu deţine şi aplică o politică privind perfecţionarea profesională continuă a personalului angajat.
95
65. Prestatorul implică activ benefi ciarul în instruirea asistentului personal de care este deservit.
66. Angajaţii Serviciului participă la cursuri de instruire, pentru a dobîndi abilităţile şi cunoştinţele necesare, în scopul oferirii serviciilor de calitate şi sporirii nivelului lor de competenţă profesională.
67. Prestatorul de serviciu, în colaborare cu structura teritorială de asistenţă socială, planifi că instruirea profesională iniţialăşi continuă a personalului Serviciului, în baza curriculumului unifi cat, aprobat de Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, în conformitate cu obiectivele şi Standardele minime de calitate.
96
Cu privire la organizarea procesului educaţional
în conformitate cu Strategia Naţională „Educaţie pentru Toţi” pentru anii 2004¬2015, Strategia naţională şi Planul de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului pe anii 2007-2012, Programul de Guvernare „Integrare europeană: libertate, democraţie, bunăstare” pentru anii 2009-2013, în scopul asigurării condiţiilor de incluziune a copiilor dezinstituţionalizaţi din învăţămîntul rezidenţial, precum şi de şcolarizare a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale în instituţiile de învăţămînt general, emit următorul
ORDIN:
1. Direcţiile generale raionale/municipale învăţămînt, tineret şi sport:
- vor asigura condiţii optime pentru incluziunea şcolară a copiilor dezinstituţionalizaţi şi a celor cu cerinţe educaţionale speciale;
- vor aproba, în termen de pînă la data de 15 septembrie curent, planul de evaluare şi reevaluare complexă a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale din localităţile raionului/municipiului de către comisiile medico-psiho-pedagogice;
- vor dispune revizuirea planurilor de activitate anuale ale instituţiilor de învăţămînt preuniversitar subordonate;
- vor elabora, din perspectiva realizării obiectivelor educaţiei incluzive, şi vor propune instituţiilor de învăţămînt recomandări pentru reconsiderarea planurilor de dezvoltare instituţională;
- vor organiza informarea, documentarea, formarea continuă, recalifi carea cadrelor didactice din învăţămîntul general şi special antrenate în educaţia copiilor cu cerinţe educaţionale speciale;
- vor desemna, prin ordin, din rîndul colaboratorilor direcţiei, o persoană responsabilă de dezvoltarea educaţiei incluzive şi evaluare a calităţii serviciilor educaţionale prestate copiilor cu cerinţe educaţionale speciale;
- vor monitoriza procesul de incluziune în învăţămîntul general a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale şi a celor dezinstituţionalizaţi din învăţămîntul rezidenţial;
- vor încuraja dezvoltarea parteneriatelor (autorităţi publice locale, instituţii educaţionale, medicale, de asistenţă socială, organizaţii neguvernamentale, părinţi, copii, comunitate etc.) în implementarea educaţiei inclusive;
- vor prezenta Ministerului Educaţiei, către data de 15 octombrie 2010, informaţia statistică privind copiii cu cerinţe educaţionale speciale incluşi în învăţămîntul general.
2. Comisiile medico-psiho-pedagogice:
- vor realiza, conform planurilor aprobate de direcţiile generale raionale/municipale învăţămînt, tineret şi sport, evaluarea/reevaluarea complexă a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale şi vor determina, pentru fi ecare caz în parte, cerinţele educaţionale speciale ale copiilor evaluaţi;
- vor interveni, în funcţie de necesitate, cu reevaluări neplanifi cate;
- vor participa, prin recomandări specializate, la elaborarea planului educaţional individualizat pentru fi ecare copil cu cerinţe educaţionale speciale;
- vor acorda asistenţă şi suport instituţiilor de învăţămînt general în procesul de incluziune a
MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA
Ordinul Ministerului Educaţiei cu privire la organizarea procesului
educaţional (nr. 867 din 25.08.2010)
97
copiilor cu cerinţe educaţionale speciale.
3. Instituţiile de învăţămînt general:
- vor şcolariza, în baza cererii părinţilor (reprezentanţilor legali), copiii cu cerinţe educaţionale speciale, inclusiv cei dezinstituţionalizaţi din învăţămîntul rezidenţial;
- vor constitui, din membrii administraţiei şi corpului profesoral comisii multidisciplinare, care:
a) vor stabili clasa în care urmează să fi e şcolarizaţi copiii cu cerinţe educaţionale speciale, dezinstituţionalizaţi din învăţămîntul rezidenţial;
b) vor elabora, în baza recomandărilor Ministerului Educaţiei, şi propune Consiliului profesoral, pentru aprobare, planul educaţional individualizat pentru fi ecare elev cu cerinţe educaţionale speciale, inclusiv adaptări curriculare, metode şi tehnici de evaluare etc;
c) vor identifi ca, în funcţie de nivelul de dezvoltare şi necesităţile copiilor cu cerinţe educaţionale speciale, servicii de sprijin (asistenţă psihopedagogică suplimentară, acordată de un cadru didactic de sprijin, asistenţă psihologică);
d) vor referi copiii care necesită intervenţii specializate (asistenţă medicală, asistenţă socială etc.) la serviciile raionale/municipale corespunzătoare;
e) vor monitoriza cuprinderea în programul şcolar, dinamica de învăţare şi incluziune socială a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale;
f ) vor determina, conform Metodologiei aprobate de Ministerul Educaţiei, şi vor propune Consiliului profesoral, pentru aprobare, condiţiile de promovare şi certifi care/fi nalizare a studiilor elevilor cu cerinţe educaţionale speciale;
g) vor informa părinţii (reprezentanţii legali) privind forma, obiectivele de educaţie şi dezvoltare a copilului lor.
- vor asigura adaptarea rezonabilă a infrastructurii şi dotărilor instituţionale la nevoile copiilor cu cerinţe educaţionale speciale pentru integrarea acestora în mediul şcolar;
- vor proiecta şi realiza propria dezvoltare instituţională din perspectiva educaţiei incluzive.
4. Se recomandă direcţiilor generale/municipale învăţămînt, tineret şi sport, în colaborare cu direcţiile raionale fi nanţe, să stabilească modalitatea de fi nanţare a incluziunii copiilor cu cerinţe educaţionale speciale în învăţămîntul general (din cadrul instruirii la domiciliu, reorganizării instituţiilor de tip rezidenţial etc).
5. Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei (L. Pogolşa):
- va elabora, în termen de 30 de zile, Ghidul de asistenţă psihopedagogică individualizată a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale (planul educaţional individualizat, adaptări curriculare, metode şi tehnici de evaluare etc);
- va elabora, în comun cu Agenţia de Evaluare şi Examinare, Metodologia privind evaluarea, condiţiile de promovare şi certifi care/fi nalizare a studiilor elevilor cu cerinţe educaţionale speciale.
6. Direcţia învăţămînt preşcolar, primar şi secundar general (V. Crudu):
- va monitoriza executarea şi respectarea prevederilor prezentului ordin;
- va revizui, în termen de 3 luni, Regulamentul de organizare şi funcţionare a instituţiei de învăţămînt general din perspectiva realizării obiectivelor educaţiei incluzive.
7. Controlul asupra executării prezentului ordin mi-l asum.
MINISTRU Mihail Şleahtiţchi
98
MINISTERUL EDUCAŢIEI DIN REPUBLICII MOLDOVA
Ordinul Ministerului Educaţiei cu privire la pilotarea educaţiei
incluzive în instituţiile de învăţămînt din municipiul Chișinău,
raioanele Florești și Cahul (nr. 866 din 09.12.2011)
Cu privire la pilotarea educaţiei incluzive în instituţiile de învătămînt
În scopul executării prevederilor Programului de dezvoltare a educaţiei incluzive în Republica Moldova pentru anii 2011-2020, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 523 din 11.07.2011, emit următorul
ORDIN:
1. Se aprobă pilotarea, începînd cu 01 decembrie curent, a modelului de educaţie incluzivă dezvoltat în baza Acordului de colaborare între Ministerul Educaţiei şi Centrul „Speranţa”.
2. Se aprobă documentele în baza cărora se va realiza pilotarea:
- Modelul de implementare a practicilor incluzive în instituţiile generale de învăţămînt, aplicat de către Centrul „Speranţa”, pentru incluziunea educaţională a copiilor cu CES (Anexa 1);
- Acordul general de colaborare între Centrul „Speranţa” şi instituţiile de învăţămînt preuniversitar (Anexa 2);
- Acordul de colaborare între Centrul „Speranţa” şi părinţi (Anexa 3);
- Programul de formare în domeniul educaţiei incluzive (Anexa 4);
- Studiul efi cienţei experienţelor de incluziune a copiilor cu CES dezvoltate în instituţiile de învăţămînt general din Republica Moldova (Anexa 5);
- Metodologia procesului de evaluare complexă şi continuă a copiilor cu CES (Anexa 6);
- Acordul de colaborare între Direcţia Generală Educaţie, Tineret şi Sport a Consiliului Municipal Chişinău şi Centrul de zi „Speranţa”(Anexa 7);
- Acordul de colaborare între Centrul de zi „Speranţa” şi Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei (Anexa 8);
- Memorandumul de înţelegere între Direcţia Generală învăţămînt, Tineret şi Sport Cahul şi Centrul „Speranţa” (Anexa 9);
- Memorandumul de înţelegere între Direcţia Generală Educaţie Floreşti şi Centrul „Speranţa” (Anexa 10);
- Memorandumul de înţelegere între Ministerul Educaţiei şi Centrul „Speranţa” (Anexa 11).
3. Se aprobă pilotarea modelului de educaţie incluzivă în următoarele instituţii de învăţămînt:
1) Liceul Teoretic “Pro Succes”, mun.Chişinău;
2) Şcoala - grădiniţă nr. 120, mun.Chişinău;
3) Şcoala - primară “Alexandru Donici”, or.Cahul;
4) Liceul Teoretic c. Ştefăneşti, rnul Floreşti.
4. Direcţia Generală Educaţie, Tineret şi Sport mun.Chişinău (dna T.Nagnibeda-Tverdohleb); Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei (dna L.Pogolşa); Direcţia Generală învăţămînt, Tineret şi Sport Cahul (dna L.Holostenco); Direcţia Generală Educaţie Floreşti (dl I.Cernopischi):
99
- vor asigura realizarea activităţilor conform metodologiei de pilotare;
- vor monitoriza procesul de pilotare şi vor prezenta, conform metodologiei rapoartele respective semestriale şi la fi nalizarea fi ecărei etape de pilotare.
5. Direcţia învăţămînt preşcolar, primar şi secundar general (dl V. Crudu), în comun cu Centrul „Speranţa”:
- vor asista metodologic direcţiile şi instituţiile de învăţămînt implicate în procesul de pilotare;
- vor monitoriza, desfăşurarea pilotării educaţiei incluzive în instituţiile de învăţămînt preuniversitar din raioanele Cahul, Floreşti şi mun. Chişinău;
- vor raporta, semestrial, conducerii ministerului despre derularea pilotării;
- vor prezenta, la fi nalizarea pilotării, în şedinţa Colegiului Ministerului Educaţiei, Raportul consolidat privind pilotarea modelului de educaţie incluzivă în raioanele Cahul, Floreşti şi mun. Chişinău cu concluziile şi propunerile de rigoare.
6. Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei:
- va asigura coordonarea ştiinţifi că a procesului de pilotare a educaţiei incluzive în raioanele Cahul, Floreşti, mun. Chişinău;
- va acorda asistenţă metodologică necesară instituţiilor implicate în pilotare.
7. Se stabileşte că fi nanţarea cheltuielilor administrative pentru organizarea şi desfăşurarea pilotării va fi asigurată de către Centrul „Speranţa” în baza acordurilor de colaborare, încheiate între Ministerul Educaţiei şi Centrul „Speranţa”.
8. Controlul asupra executării prezentului ordin se pune în sarcina dnei T.Potîng, viceministru.
MINISTRU Mihail Şleahtiţchi
100
Anexa 1
PRELIMINARII
Prezenta metodologie refl ecta obiectivul de baza al proiectului „Acces la educație pentru copiii cu Cerințe Educaționale Speciale în Republica Moldova”, realizat în parteneriat cu Ministerul Educaţiei RM, cu sprijinul fi nanciar al Fundației Pestalozzi, Elveția.
Scopul proiectului: dezvoltarea a 4 instituţii de învăţămînt de cultură generală drept şcoli-resursă cu practici incluzive, totodată susţinînd copiii integraţi în aceste instituţii prin servicii de suport: evaluarea iniţială şi direcţionată, cadru didactic de sprijin, transport, PEI şi alte servicii în dependenţă de necesităţi.
Obiectivele proiectului:
O.1. Susţinerea copiilor cu CES din 4 instituţii de învăţămînt pilot în procesul de incluziune şcolară integraţi în sistemul educaţional general.
O.2. Sensibilizarea copiilor cu dezvoltare în normă din 4 instituţii de învăţămînt pilot şi părinţilor acestora cu privire la incluziunea şcolară a copiilor cu CES.
O.3. Susţinerea factorilor de decizie în procesul de dezvolare a modelului de şcoală incluzivă şi a suportului legislativ în educaţia incluzivă.
O.4. Dezvoltarea abilităților părinților copiilor cu CES de a se implica în activități de lobby și advocacy pentru promovarea dreptului egal la educație de calitate.
Instituţiile de învăţămînt pilot:
1. Liceul Teoretic “Pro Succes”, m. Chişinău;
2. Şcoala – grădiniţă nr. 120, m. Chişinău;
3. Şcoala primară “Alexandru Donici”, or. Cahul;
4. Liceul Teoretic “Ştefăneşti”, rn. Floreşti, S. Ştefăneşti.
În vederea realizării scopului şi obiectivelor trasate, sunt planifi cate următoarele activităţi:
O.1. Susţinerea copiilor cu CES din 4 instituţii de învăţămînt pilot în procesul de incluziune școlară integraţi cu succes în sistemul educaţional general.
Pentru susţinerea copiilor cu CES în procesul de incluziune, sunt planifi cate următoarele activităţi:
- Evaluarea multifuncțională și elaborarea Planului de Servicii Personalizat - obiectivul acestor activităţi este identifi carea necesităţilor de suport pentru realizarea incluziunii educaţionale a copiilor cu CES şi identifi carea necesităţii de elaborare a unui Plan Educaţional Individualizat, a
Modelul de implementare a practicilor incluzive în instituţiile generale de
învăţămînt, aplicat de către Centrul „Speranţa”, pentru incluziunea copiilor
cu CES (Anexa 1 la Ordinul Ministerului Educaţiei nr. 866 din 09.12.2011)
101
adaptărilor/modifi cărilor curriculare necesare;
- Elaborarea planului edcuaţional individualizat (PEI) pentru copilul cu CES de către echipa intraşcolară în baza evaluării multidisciplinare. Programele de studiu pentru fi ecare disciplină vor fi elaborare de învăţătorul de la clasă / profesorul la disciplină în colaborare cu alţi specialişti din şcoală;
- Prestarea serviciilor de suport în procesul de incluziune – cadru didactic de sprijin, transport, activități individuale şi de grup cu psihologul;
- Implicare în activități de socializare și self-advocacy;
O.2. Pregătirea mediului favorabil pentru incluziunea educaţională a copiilor cu CES prin sensibilizarea copiilor cu dezvoltare în normă din 4 instituţii de învăţămînt pilot și părinţilor acestora cu privire la incluziunea școlară a copiilor cu CES.
Colegii copiilor cu CES:
- Implicarea în activități de socializare și sensibilizare privind incluziunea copiilor cu dizabilități;
- Desfăşurarea Săptămînii drepturilor omului în fi ecare dintre şcolile implicate în proiect.
Părinţii colegilor copiilor cu CES:
- Implicarea părinților în activități de sensibilizare și informare cu privire la importanța educației incluzive și rolul acesteia în dezvoltarea unei societăți incluzive.
O.3. Susţinerea factorilor de decizie în procesul de dezvolare a modelului de școală incluzivă și a suportului legislativ în educaţia incluzivă
Instituțiile de învățămînt implicate în proiect:
- Suport metodologic în elaborarea de standarde și regulamente de funcționare a școlii incluzive;
- Suport administrației instituției de învățămînt în procesul de creare a echipei multidisciplinare intrașcolare;
- Dotarea sălilor de resurse cu echipament și materiale didactice pentru lucrul cu copiii cu CES.
Cadrele didactice:
- Pregătirea cadrelor didactice pentru realizarea educaţiei incluzive. Această activitate va fi desfăşurată printr-un ciclu de seminare teoretico-practice (vezi Anexa 9) în domeniul educaţiei incluzive. Obiectivul acestor activităţi este dezvoltarea abilităţilor cadrelor didactice în organizarea procesului educaţional din perspectiva incluziunii educaţionale a copiilor cu CES;
- Acordarea suportului metodologic și consultanţei în elaborarea și implementarea Planului de Educație Individualizat;
- Angajarea și formarea cadrului didactic de sprijin, care presupune elaborarea în parteneriat cu administraţia instituţiei a fi sei postului şi realizarea instruirii iniţiale şi continue a cadrului didactic de sprijin privind rolul și atribuțiile sale în procesul de incluziune educațională a copiilor cu CES.
102
Echipa multidisciplinară intrașcolară:
- Constituirea şi formarea echipei multidisciplinare intraşcolare la nivelul unității de învățământ prin aprobarea la Consiliul profesoral și emiterea ordinului de validare de către directorul instituţiei;
- Dezvoltarea capacităților echipei de a activa în sprijinul incluziunii și asigurării calității procesului de incluziune în corespundere cu rolul şi responsabilităţile lor în cadrul instituţiei: identifi carea şi evaluarea copiilor cu CES, elaborarea recomandărilor privind elaborarea şi realizarea planului educaţional individualizat pentru copilul cu CES etc.;
- Suport metodologic și informațional.
Asistentul social comunitar:
- Implicarea asistentului social ca membru activ în cadrul echipei multidisciplinare;
- Dezvoltarea abilităților de a se implica ca factor de legătură în cadrul parteneriatului familie - școală – comunitate;
- Evaluarea mediului educaţional familial a copiilor cu CES de către echipa multidisciplinară intrașcolară (în colaborare cu asistentul social comunitar ca membru al echipei intraşcolare). Obiectivul acestor activităţi este identifi carea copiilor cu CES din comunitate şi şcoală şi evaluarea primară a necesităţilor de suport pentru realizarea incluziunii educaţionale în instituțiile de învățământ din comunitate.
O.4. Dezvoltarea abilităților părinților copiilor cu CES de a se implica în activități de susţinere a procesului de incluziune.
- Dezvoltarea abilităților părinților de a promova drepturile copiiilor lor la educație de calitate;
- Implicarea părinților în activități de lobby și advocacy pentru promovarea drepturilor copiilor cu CES la incluziune socială;
- Acordarea de asistenţă psihopedagogică de către membrii echipelor multidisciplinare intraşcolare din instituţii şi Centrul „Speranţa” în vederea creării unui mediu favorabil educaţional pentru copilul cu CES;
- Implicarea părinților în traininguri și activități, în dependență de nevoile acestora de dezvoltare.
În cadrul implementării proiectului „Acces la educație pentru copiii cu Cerințe Educaționale Speciale în Republica Moldova”, Centrul “Speranta” va participa activ în diferite grupuri de lucru pentru elaborarea cadrului legalislativ şi normativ de reglementare a Educaţiei Incluzive, conform angajamentelor luate prin completarea listei de acte normative în proces de elaborare, prezentate la şedinţa Consiliul de Coordonare a reformei în domeniul sistemului rezidenţial de îngrijire şi a Educaţiei Incluzive
1. Planul de acţiuni pentru implementarea Concepţiei educaţiei incluzive.
2. Regulamentul Serviciului raional de asistenţă psiho-pedagogică.
3. Standardele minime de calitate pentru instituţia de învăţămînt preuniversitar (preşcolar, primar şi secundar general) cu practici incluzive.
4. Regulamentul de activitate a cadrelor didactice de sprijin.
5. Fişa de post a cadrului didactic de sprijin.
6. Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Centrului de resurse (de asistenţă educaţională, şcoală extinsă, Centru de zi) din cadrul instituţiilor de învăţămînt preuniversitar cu practici incluzive.
103
7. Planul educaţional individualizat (Plan-cadru) şi ghidul de implementare.
8. Module pentru formarea continuă în domeniul educaţiei incluzive: Pentru manageri şcolari, Pentru cadrele didactice (de la nivelul primar şi gimnazial), Pentru cadrele didactice de sprijin şi inclusiv alţi angajaţi ai Centrului de resurse (psiholog, logoped etc.).
9. Materiale informative şi didactice / de suport pentru asigurarea implementării educaţiei incluzive: Materiale informative pentru copii, Materiale informative pentru părinţi.
10. Conceptul (Regulamentul) cu privire la statutul, funcţiile şi atribuţiile Consultaţiei republicane medico-psihopedagogice.
11. Mecanisme de redirecţionare a alocaţiilor fi nanciare planifi cate pentru sistemul rezidenţial spre crearea serviciilor de asistenţă psihopedagogică a elevilor dezinstituţionalizaţi şi a celor cu CES şi serviciile sociale pentru copilul şi familia în difi cultate.
12. Formula de fi nanţare pe copil (pe categorii de copii/CES).
Procesul de incluziune educaţională a copiilor cu CES se realizează conform următoarelor etape:
I. Dezvoltarea cadrului normativ de organizare și funcționare a unităților de învățământ general incluzive ca suport acordat Ministerului Educației pentru asigurarea accesului la educaţie de calitate a copiilor cu cerințe educative speciale:
1.1.Elaborarea Regulamentului-cadru și a standardelor de funcționare a instituției de învățământ general cu practici incluzive.
II. Promovarea incluziunii educaţionale a copiilor cu CES la nivel naţional prin participarea şi organizarea acţiunilor de sensibilizare, participarea la dezbateri publice şi acţiuni media, dar şi susţinerea directă a Administraţiei Publice Locale, administraţiei şcolilor, ONG-urilor locale în susţinerea incluziunii în şcoli şi grădiniţe a copiilor cu CES din localităţile selectate.
2.1.Informarea și sensibilizarea reprezentanţilor Consiliului Raional, ai DGÎTS, instituţiilor educaţionale, APL etc. privind procesul de incluziune educațională a copiilor cu CES.
2.2. Constituirea relaţiilor de parteneriat prin Semnarea Memorandumului de colaborare cu actorii implicaţi în proces: Ministerul Educaţiei, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Direcţia Generală Educaţie Tineret şi Sport, Municipiul Chişinău, Direcţiile Generale Educaţie din raioanele Cahul şi Floreşi, administraţiile instituţiilor de învăţămînt - partenere în implementarea proiectului, etc.
III. Algoritm de integrare școlară a copiilor cu CES
1. Acţiuni la nivelul comunităţii
a) Identifi carea copiilor care ar putea fi integraţi în instituţii din învăţământul general;
b) Evaluarea complexă a fi ecărui copil pentru stabilirea nevoilor de dezvoltare (vezi anexa 13);
c) Elaborarea şi aplicarea programelor individualizate de recuperare, de pregătire pentru integrarea şcolară;
d) Identifi carea posibilelor instituţii de învăţământ în care ar putea fi integrat copilul cu CES şi stabilirea parteneriatelor (vezi anexele 5 ,6, 7).
2. Acţiuni la nivelul instituţiei de învăţământ
a) Cooperarea cu administraţia instituţiei de învăţământ în vederea integrării copilului cu CES;
b) Acţiuni de sensibilizare a cadrelor didactice din şcoală (discuţii, prezentări, mese rotunde, schimb de
104
experienţă între cadrele didactice etc.);
c) Identifi carea claselor în care va fi integrat copilul cu CES;
d) sensibilizarea elevilor din şcoală, clasă vis-a-vis de problema acceptării diversităţii şi a dizabilităţii (ore de dirigenţie, traininguri de dezvoltare psihologică);
e) Sensibilizarea părinţilor elevilor din clasele incluzive vis-a-vis de procesul de incluziune a copiilor cu CES (şedinţe cu părinţii);
f ) Sprijinirea cadrelor didactice ce lucrează în clasele incluzive prin formare în domeniul educaţiei incluzive şi oferire de consultaţii vis-a-vis de specifi cul copilului, abilităţilor şi potenţialului lui de învăţare (vezi anexele 3, 9).
3. Incluziunea educaţională a copilului cu CES
a) Evaluarea complexă a copilului cu CES (vezi anexa 14).
Evaluarea unui copil cu CES, inclusiv cu dizabilităţi include: evaluarea: medicală, psihologică, educaţională, socială.
• Evaluarea medicala presupune examinarea clinica si efectuarea unor investigatii de laborator si paraclinice, în vederea stabilirii unui diagnostic complet (starea de saăntate sau de boală şi, după caz, complicaţiile bolii), care va conduce, alături de rezultatele celorlalte tipuri de evaluare, la determinarea tipului de afectare (defi cienţă). Evaluarea medicala este coordonată de către medicii de specialitate.
• Evaluarea psihologica se realizeaza prin raportare la standardele existente, prin teste specifi ce validate, în vederea stabilirii unei diagnoze care arată distanta faţa de normele statistice stabilite. Acest tip de evaluare este coordonat de către psiholog.
• Evaluarea educaţională / psihopedagogică se refera la stabilirea nivelului de cunoştinţe, gradului de asimilare şi corelarea acestora cu posibilitaţile şi nivelul intelectual al copilului, precum şi identifi carea problemelor şi cerinţelor educative speciale. Acest tip de evaluare este coordonat de către psihopedagog.
• Evaluarea socială presupune analiza, cu precădere, a calităţii mediului de dezvoltare al copilului (locuinţa, hrana, îmbrăcăminte, igiena, asigurarea securităţii fi zice şi psihice etc.), a factorilor de mediu (bariere şi facilitatori) şi factorilor personali. Acest tip de evaluare este coordonat de către asistentul social.
Evaluarea se efectuează în câteve etape:
• Evaluare iniţială de constatare
Obiective:
- identifi carea, inventarierea, clasifi carea, diagnosticarea;
- stabilirea nivelului de performanţă sau potenţialului actual de dezvoltare al copilului ( nivelul actual şi proxim de dezvoltare al copilului);
- identifi carea nevoilor de dezvoltare a copilului şi familiei (nevoi ce ţin de reabilitare, educaţie, îngrijire);
- stabilirea direcţiilor de evaluare specifi că (în caz de necesitate).
Specialiști implicaţi: psiholog, psihopedagog, logoped, medic neuropediatru, (alţi specialişti, la necesitate).
105
Ca fi nalitate a acestei evaluări vor fi concluzii şi recomandări pentru Planul de servicii personalizat pentru copil şi familie (PSP); stabilirea parametrilor programului de intervenţie personalizată (îngrijire şi creştere, abilitare/reabilitare, educaţie, integrare socială).
• Evaluarea direcţionată / specifi că prevede aplicarea unui program de examinare psiho-pedagogică detaliată, pe arii de dezvoltare pentru fi ecare copil cu CES (psihomotorie, adaptativă, comunicare/limbaj, socio-emotivă (relaţionare), cognitivă).
Instrumente de evaluare utilizate:
1) Formale:
- teste standartizate:
• teste de dezvoltare şi comportament (ASEBA, SMALSI, Portage, DAYC (test-screening pentru vârsta mică) );
• teste de inteligenţă (scala WECHSLER (pentru şcolari), matricele progresive RAVEN (color şi standard),;
• teste de determinare a nivelului motor şi adaptativ (GMFCS);
• teste pentru determinarea proceselor psihice;
• teste de personalitate (Testul arborelui, Desenul familiei, Testul-fi lm Rene Gille, Testul omuleţului etc.);
- teste și probe de măsurare nestandartizate: probe pentru determinarea nivelului abilităţilor perceptive; probe pentru determinarea nivelului de dezvoltare a limbajului; probe de psihomotricitate, probe de evaluare educaţională, probe de maturitate psihosocială ş.a.;
-probe de verifi care, apreciere, exersare;
2) Informale:
a) Observarea, anamneza, produse ale activităţii, analiza (se pune accent pe partea informală a evaluării: anamneză, observaţii, produse ale activităţii, analiza procesului de realizare a sarcinilor, interviu etc.).
b) Includerea copilului ce va fi integrat în activităţile extraşcolare ale clasei incluzive/integratoare (cu o perioadă de timp înainte de înscrierea lui în şcoală), pentru o mai bună adaptare la colectivitatea de copii şi cerinţele mediului şcolar);
c) Înscrierea copilului cu CES în clasa incluzivă;
d) Constituirea echipei multidisciplinare intraşcolare care va monitoriza cazul şi includerea învăţătorului clasei incluzive în echipa care se ocupă de caz;
e) Elaborarea programei şcolare adaptate pentru cazul respectiv (Planul educaţional individualizat (PEI) dacă e cazul);
f ) Identifi carea cadrului didactic de sprijin (acolo unde este cazul);
g) Adaptarea metodelor de lucru la clasă (ale cadrului didactic la clasă împreună cu cadrul didactic de sprijin);
h) Stabilirea instrumentelor de monitorizare a progresului şcolar al copilului conform obiectivelor stipulate în PEI;
i) Monitorizarea copilului de către echipa multidisciplinară intraşcolară (vezi anexa 12);
106
î) Includerea copilului integrat în toate activităţile din viaţa grupului şcolar.
j) Orientare spre anumite tipuri de servicii suplimentare (medic, psiholog, logoped, asistent social, etc.) atunci când este nevoie. Această acţiune se realizează complementar acţiunilor de mai sus.
Se prestează diverse servicii de sprijin, inclusiv activitaţi de recuperare, în funcţie de nevoile copilului.
• psihologul se ocupa de problemele de învaţare generale şi specifi ce, problemele socio-afective, gestionarea confl ictelor în comunicare etc. Activitaţile psihologului se adresează elevilor, cadrelor didactice şi părinţilor.
• logopedul se ocupa de depistarea, examinarea complexa şi intervenţia personalizata în cazul difi cultaţilor şi tulburarilor de limbaj.
• cadrul didactic de sprijin acordă suport în depăşirea de către copilul cu CES a difi cultăţilor de învăţare, de relaţionare etc. alături de colegii săi din învăţământul general; realizează activităţi de adaptare curriculară a conţinuturilor pe diferite discipline şi unităţi de învăţare în parteneriat cu cadrul didactic la clasă, evaluiază în comun cu echipa multidisciplinară intraşcolară rezultatele aplicării PEI, organizează activităţi de intervenţie personalizată individual sau pe grupe de nivel etc
107
Metodologia procesului de evaluare complexă și continuă a copiilor cu CES
(Anexa 6 la Orinul Ministerului Educaţiei nr. 866 din 09.12.2011)
ANEXA 6
Program” Consultanţă şi Evaluare”Metodologia procesului de Evaluare complexă și continue a copilului cu CES:
Forme de evaluare:
• Evaluarea medicală
• Evaluarea psihologică
• Evaluarea educatională/psihopedagogică
• Evaluarea socială
Evaluarea se efectuează în câteve etape:
• Evaluare initială constatativă:
- identifi carea, inventarierea, clasifi carea, diagnosticarea;
- stabilirea nivelului de performante sau potentialul actual al copilului( nivelului actual şi proxim de dezvoltare al copilului);
- identifi carea nevoilor de dezvoltare ale copilului şi familiei (nevoi ce ţin de reabilitare, educaţie, îngrijire);
- stabilirea direcţiilor de evaluare specifi că (în caz de necesitate).
Specialiști implicaţi: psiholog, psihopedagog, logoped, medic neuropediatru,( alţi specialişti, la necesitate).
Ca fi nalitate a acestei evaluări vor fi concluzii şi recomandări pentru Planul de servicii personalizat, pentru copil şi familie (PSP); stabilirea parametrilor programului de intervenţie personalizată (îngrijire şi creştere, abilitare/reabilitare, educaţie, integrare socială).
• Evaluarea direcţionată/specifi că - prevede aplicarea unui program de examinare psiho-pedagogică detaliată, pe arii de dezvoltare pentru fi ecare copil cu CES (psihomotorie, adaptativă, comunicare/limbaj, relaţionare/socio-emotivă, cognitivă):
- stabilirea nivelului de performanţe actual al copilului;
- nivelul încadrării educaţionale;
- parametrii PEI (arii de intervenţie educaţională, competenţe, subcompetenţe).
Specialiști implicaţi – în dependenţă de nevoile stabilite în cadrul evaluării iniţiale
Finalitatea: recomandări vis-a-vis de necesitatatea elaborări PEI, recomandări pentru elaborare şi implementare.
• Evaluarea formativă/continuă:
- estimarea efi cacităţii intervenţiei sau a programului;
108
- modifi carea planului sau a programului, în raport de constatări;
- reevaluarea copilului şi reconsiderarea recomandărilior şi deciziilor.
• Evaluarea fi nală/de tranziţie:
- estimarea efi cacităţii intervenţiei sau a programului pentru perioada fi xată în Planul de servicii;
- concluzii şi recomandări;
Ca fi nalitate: Program pentru perioada de tranziţie
Instrumente de evaluare utilizate :
Instrumente Formale:
-teste standartizate (teste de dezvoltare şi comportament :
- ASEBA- Sistemul Achenbach al Evaluării bazate Empiric, ce permite evaluarea funcţionării adaptative şi dezadaptative ale copilului, evaluarea competenţelor în domenii de dezvoltare şi scoaterea în evidenţă a problemelor cu care se confruntă copilul; aplicabil pentru copii de la 6-18 ani);
- SMALSI- Scool Motivation and Learning Strategies Inventory, care evaluează o varietate de constructe asociate cu motivaţia academică, o serie de strategii de învăţare, studiu, tehnici de organizare, concentrare, abilităţi de scriere, citire, cercetare; este un instrument de screening, evidenţiază punctele tari şi slabe ale unui copil încă în primele etape educaţionale; aplicabil de la 6-18 ani;
- teste de inteligenţă ( scala WECHSLER (pentru şcolari), în scopul determinării nivelului de inteligenţă verbală şi nonverbală), matricele progresive RAVEN (color şi standard) în scopul aprecierii nivelului general de inteligenţă ;
- DAYC (test screening pentru vîrsta mica), determinarea problemelor de dezvoltare;
- PORTAGE, test şi ghid de evaluare şi dezvoltare pentru copii 0-6 ani pe arii de dezvoltare;
- PEP-R- Profi l psihoeducativ - revizat, instrument pentru evaluarea şi programarea intervenţiei individualizate pentru copii autişti şi cu retard generalizat în dezvoltare, aplicabil de la 6 luni-11 ani;
-teste de determinare a nivelului motor și adaptativ (GMFCS--Gross Motor Function Classifi cation System, 2007);
- teste pentru determinarea proceselor psihice, teste de personalitate- “Arbore”, “Persoana”, “Familia”ş.a.);
- teste și probe de măsurare nestandartizate (probe pentru determinarea nivelului abilităţilor perceptive; probe pentru determinarea nivelului de dezvoltare a limbajului; probe de psihomotricitate, probe de evaluare educaţională, probe de maturitate psihosocială,s.a.);
- probe de verifi care, apreciere, exersare;
Instrumente Informale:
-observaţia, anamneza,interviu informal copil/părinţi, produse ale activităţii, analiza sarcinilor
(se pune accent pe partea informală a evaluării-anamneză,observaţii, produse ale activităţii, analiza sarcinilor, interviu)
109
Ordinul Ministerului Educaţiei cu privire la aprobarea structurii-model
și Ghidului privind elaborarea și realizarea Planului Educaţional
Individualizat (nr. 952 din 06.12.2011)
În conformitate cu prevederile Programului de dezvoltare a educaţiei incluzive în Republica Moldova pentru anii 2011-2020, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 523 din 11.07. 2011, Strategiei consolidate de dezvoltare a învăţămîntului pentru anii 2011-2015, aprobată prin Ordinul nr. 687 din 25.08.2010, în scopul asigurării calităţii educaţiei incluzive în instituţiile de învăţămînt general, în temeiul deciziei Consiliului Naţional pentru Curriculum din 24.11.2011, emit următorul
ORDIN:
1. Se aprobă structura-model a Planului Educaţional Individualizat (anexai) şi Ghidului de elaborare şi realizare a Planului Educaţional Individualizat (anexa 2) , elaborate cu suportul LUMOS.
2. Instituţiile de învăţămînt preuniversitar vor elabora, conform structurii-model şi vor realiza planuri educaţionale individualizate pentru elevii cu cerinţe educaţionale speciale, incluşi în învăţămîntul general.
3. Direcţiile generale raionale/municipale învăţămînt, tineret şi sport vor acorda consultanţă metodologică instituţiilor din subordine şi vor monitoriza elaborarea şi realizarea planurilor educaţionale individualizate.
4. Direcţia învăţămînt preşcolar, primar şi secundar general (dl V. Crudu):
- va asigura difuzarea materialelor aprobate în sistemul educaţional preuniversitar;
- va asista metodologic direcţiile generale raionale/municipale învăţămînt, tineret şi sport în coordonarea activităţii de elaborare şi realizare a planurilor educaţionale individualizate;
- va coordona, în comun cu Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, activitatea de formare continuă a cadrelor, în vederea implementării prevederilor normative de promovare a educaţiei incluzive.
5. Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei (dna L. Pogolşa):
- va asigura includerea structurii-model şi a prevederilor Ghidului de elaborare şi realizare a Planului Educaţional Individualizat în Curricula de formare continuă a cadrelor didactice şi de conducere, modulul „Educaţie incluzivă”;
- va acorda asistenţă metodologică instituţiilor de învăţămînt în elaborarea şi realizarea planurilor educaţionale individualizate;
- va organiza, de comun cu A. O. „Lumos Foundation Moldova”, seminare pentru cadrele manageriale şi personalul care acordă asistenţă psihopedagogică copiilor cu cerinţe _ educaţionale speciale privind elaborarea şi realizarea planurilor educaţionale individualizate.
6. A. O. „Lumos Foundation Moldova” va acorda asistenţă tehnică pentru editarea structurii-model şi a Ghidului de elaborare şi realizare a Planului Educaţional Individualizat.
7. Controlul privind executarea prevederilor prezentului Ordin se pune în sarcina dnei T. Potîng, viceministru.
MINISTRU Mihail Şleahtiţchi
110
Planul Educaţional Individualizat, structură – model,
aprobat prin Ordinul Ministerului Educaţiei nr. 952 din 06.12.2011
NOTĂ EXPLICATIVĂ
Abrevieri:
CES Cerințe educaționale specialeCMI Comisia multidisciplinară intrașcolarăCG Curriculum generalCA Curriculum adaptatCM Curriculum modifi catPEI Plan educațional individualizatSAP Serviciul de asistență psihopedagogică
Dezvoltarea educației incluzive constituie unul din obiectivele importante ale politicii şi strategiilor educaţionale naţionale.
Planul educaţional individualizat (PEI) este parte componentă a pachetului de documente curriculare care asigură dezvoltarea educației incluzive în instituțiile de învățământ general. PEI facilitează incluziunea copilului în procesul educațional general, asigură dezvoltarea psihofi zică a copilului în funcție de potențialul acestuia.
La elaborarea structurii-model a PEI s-a ținut cont de rezultatele cercetărilor în domeniul educației incluzive, de conceptele teoretice (pedagogice, psihologice, etc.) validate în practica internațională și națională.
Planul educațional individualizat (structura-model) este elaborat în corespundere cu documentele de politici internaționale și naționale în domeniu, inclusiv: Legea învăţămîntului nr.547-XIII din 21 iulie 1995; Programul de dezvoltare a educației incluzive pentru anii 2011-2020, aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 523 din 11.07.2011; Strategia consolidată de dezvoltare a învăţămîntului pentru anii 2011-2015 şi Planul consolidat de acţiuni pentru sectorul educaţiei (2011-2015), aprobate prin Ordinul ministrului educaţiei nr. 849 din 29 noiembrie 2010 documentul 2009-D-619-fr-1 “Integrarea elevilor cu cerințe speciale în Școlile Europene”, aprobat de Consiliul Superior al Școlilor Europene în decembrie 2009, în vigoare din 5 decembrie 2009.
Ce este un plan educațional individualizat?
Planul educaţional individualizat (PEI) este un instrument de organizare și realizare coordonată, coerentă a procesului educațional pentru copilul cu cerințe educaționale speciale (CES).
Abordările UNESCO (1995) vizează următoarele stări de dezvoltare a copilului cu CES:
• tulburări emoţionale (afective) şi de comportament;
• tulburări de limbaj;
111
• difi cultăţi de învăţare;
• întârziere/dizabilitate mintală/intelectuală/ difi cultăţi severe de învăţare;
• dizabilități fi zice/neuromotorii;
• dizabilități de văz;
• defi cienţe de auz.
Această listă se completează cu alte eventuale situații de risc pentru copil:
• copii care cresc în medii defavorizate;
• copii ce aparţin unor grupări etnice minoritare;
• copiii străzii;
• copii bolnavi de SIDA;
• copii cu comportament deviant.
Pentru copilul cu capacități deosebite (supradotat), de asemenea, poate fi elaborat și realizat PEI.
Funcţiile PEI
• identifi carea și prioritizarea necesităților de învățare și dezvoltare a copilului;
• reglementarea procesului educațional pentru copilul cu cerințe educaționale speciale, asi-gurându-i acces echitabil la educație în instituția de învățământ general;
• defi nirea scopului și obiectivelor educaționale și de abilitare/reabilitare a dezvoltării pe termen scurt, mediu și lung;
• stabilirea domeniilor de intervenţie individualizată cu copilul, familia, specialiștii;
• stabilirea conexiunilor între toți specialiștii/persoanele care asistă copilul în procesul educației incluzive;
• delegarea responsabilităţilor conform resurselor disponibile (umane, materiale și de timp), inclusiv copilului, părințiilor;
• monitorizarea, evaluarea și reevaluarea procesului de asistenţă psihopedagogică oferită copilului.
Scopul PEI
Abordarea individualizată a necesităţilor copilului pornește de la potenţialul actual de dezvoltare psihică, fi zică, socială și nivelul de dezvoltare a abilităţilor motorii, intelectuale, școlare etc. Elaborarea PEI se bazează pe o evaluare complexă a punctelor forte, a intereselor şi necesităților elevului.
În acest context, PEI are drept scop stabilirea traseului de dezvoltare a copilului, în funcție de potențialul acestuia, identifi când strategii, resurse, tehnologii, servicii care vor asigura realizarea acțiunilor planifi cate.
Etapele de elaborare și realizare a PEI
Procesul de elaborare și realizare a PEI se organizează prin parcurgerea următoarelor etape:
112
I. Evaluarea primară/inițială a copilului.
II. Evaluarea complexă multidisciplinară a dezvoltării copilului;
III. Constituirea echipei de elaborare a PEI și repartizarea sarcinilor;
IV. Elaborarea PEI;
V. Realizarea PEI;
VI. Monitorizarea, revizuirea și actualizarea PEI.
PEI se revizuieşte/actualizează periodic, de regulă semestrial. În urma revizuirii/actualizării pot fi modifi cate/actualizate anumite compartimente ale PEI, în funcţie de rezultatele evaluării elevului.
Elaborarea, realizarea şi revizuirea/actualizarea PEI se face în colaborare cu toţi factorii implicaţi în asistența copilului (cadre didactice de predare, de sprijin și manageriale, psiholog școlar, medic de familie, specialiști în terapii specifi ce, asistent social, părinți/reprezentanți legali ai copilului etc.).
PEI este:
• un produs curricular, care include rezumatul punctelor forte, intereselor şi de nevoilor elevului, astfel încât fi nalităţile în materie de studiu, stabilite pentru elev în anul şcolar respectiv, pot să difere de fi nalităţile şi conţinuturile educaţionale stabilite în Curriculum-ul general;
• un plan de acţiuni care vin să răspundă necesităților specifi ce ale elevului în organizarea procesului educațional prin modifi cări sau adaptări curriculare;
• un suport pentru personalul didactic în vederea organizării demersului educaţional în funcţie de progresele elevului;
• un plan elaborat, realizat, revizuit/actualizat de către personalul instituţiei de învăţământ;
• un document de lucru fl exibil, care poate fi modifi cat la necesitate;
• un instrument de responsabilizare a elevului, părinţilor acestuia, altor persoane care, conform planului, sunt chemate să ajute elevul în atingerea obiectivelor şi fi nalităţilor care i-au fost stabilite;
• un dosar care se completează continuu și care refl ectă traseul de dezvoltare a elevului.
PEI se revizuieşte cel puțin la fi nele fi ecărui semestru. În urma revizuirii/actualizării pot fi modifi cate/actualizate anumite compartimente ale PEI, în funcţie de rezultatele evaluării elevului.
Comisia multidisciplinară intrașcolară (CMI) asigură procesul de elaborare, realizare, monitorizare și revizuire/actualizare a PEI. CMI prezintă PEI, spre examinare și aprobare, Consiliului profesoral al instituției. Decizia consiliului privind aprobarea PEI se validează prin ordin al directorului instituției.
Modifi cările PEI se examinează de CMI. Deciziile CMI privind modifi carea PEI se validează prin ordin al directorului instituției.
113
PLAN EDUCAŢIONAL INDIVIDUALIZAT
(structură-model)
Perioada de realizare __________________________1. Date generale despre elev
Numele, prenumele elevului: ______________________________________________________
Data naşterii ___________________________________________________________________
Clasa ________________________ Anul de studii ____________________________________
Recomandarea Serviciului de asistenţă psihopedagogică (raional/municipal/de sector) privind formele de implicare a elevului în activitățile educaționale la nivel de clasă si instituție:
o totală
o parțială
o ocazională (în cazul instruirii la domiciliu)
2. Date privind evaluarea elevului
(Se vor înregistra informații generalizate privind evaluările docimologice, medicale, psihologice, ale competenţelor de comunicare/ limbaj, ale comportamentelor etc., (din raportul Serviciului de asistență psihopedagogică, perfectat în urma evaluării elevului))
Sursa de informare Domeniul Data Rezumatul concluziilor
3. Punctele forte şi necesitățile elevului
Puncte forte Necesități
4. Necesită servicii de sprijin
Da (a indica în spațiile de mai jos) Nu __________________________________________________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________________________________
114
5. Servicii ce urmează a fi prestate de către personal didactic şi non-didactic (în afara lecțiilor)
(Se vor planifi ca în conformitate cu recomandările SAP)
Denumirea serviciului Specialistul care va presta, locul Data încadrării elevului în serviciu Periodicitatea/frecvenţa
6. Caracteristici specifi ce ale elevului, asistenţă/intervenţie(Pot fi indicate, în funcție de caz, și caracteristici privind limbajul, gîndirea, imaginația, memoria, atenția, tipul de inteligență, afectivitatea/emotivitatea, temperamentul, stilul de învățare)
Domeniu de dezvoltare
Descriere succintă a caracteristicii Acțiuni planifi cate Rezultate/competențe scontate
EmoționalMotorCognitivVerbalSocial
7. Discipline de studiu (Se va indica dacă fi nalităţile educaţionale vor corespunde curriculum-ului general (CG), vor fi necesare adaptări curriculare - curriculum adaptat (CA) sau vor fi stabilite fi nalităţi educaţionale diferite – curriculum modifi cat(CM))
Nr. crt Disciplina de studiu CG CA CM Nr. crt Disciplina de studiu CG CA CM
11.12.13.14.15.16.17.18.19.20.
Este scutit de studierea unor discipline şcolare (la nivelul învăţămîntului primar) sau unele discipline sunt substituite cu alte cursuri/materii (la nivelul învăţămîntului secundar)
Da (a indica disciplina/disciplinele în spațiile de mai jos) Nu________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________8. AdaptăriAdaptările sunt aceleaşi pentru toate disciplinele (în caz contrar se va specifi ca)
Adaptări de mediu (ambientale) Adaptări psihopedagogice Adaptări în materie de evaluare
Necesită echipament specializat
Da (a indica în spațiile de mai jos) Nu
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
115
9. Curriculum individualizat la disciplină(Se va elabora curriculumul individualizat pentru fi ecare disciplină de studiu, care necesită CA sau CM)
Disciplina de s tudiu_____________________________________________________________________
Finalităţi de învăţare(Se vor indica subcompetențele care
urmează să le formeze elevul pe parcursul anului/semestrului)
Strategii/tehnologii didactice(Activități de învățare conforme cerințelor
educaționale speciale ale elevului)
Strategii de evaluare(se vor indica strategiile specifi ce
de evaluare pentru fi ecare fi nalitate proiectată)
10. Evaluări (Se vor planifi ca evaluări medicale, psihologice, docimologice, alte)
Tipul evaluării PerioadaNote privind data realizării evaluării
(data realizării activităţii de evaluare,specialistul care a evaluat etc.)
11. Activități de pregătire a tranziției elevului (la alt nivel de învățământ (liceu, școală profesională ș. a.) sau pentru facilitarea inserției sociale și angajării în câmpul muncii)____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Activitatea planifi cată Responsabil Periodicitatea / data
12. Surse de informare în procesul de elaborare a PEI SAP (raional/municipal/de sector)
PEI precedent Părinţii/tutorele Elevul
Alte (de indicat) ____________________________________________________________________________
116
13. Membrii echipei de elaborare a PEI:
Nume, prenume Funcţia Semnătura
14. Consultarea PEI cu părinții/reprezentanții legali și elevul PEI a fost consultat cu părinţii/reprezentanții legali:
Numele, prenumele părintelui/reprezentantului legal________________________________________
Semnătura ______________________ data _____________________________________________
PEI a fost consultat cu elevul (dacă acesta are vîrsta de 16 ani şi mai mult):Semnătura ______________________ data _____________________________________________
15. Plan de consultare a părinţilor/reprezentanților legali în procesulde elaborare/realizare/evaluare a PEI
Activităţi Data Responsabil Rezultate scontate
Directorul instituţiei de învăţămînt ____________________________ (semnătura)
„_____”________________20____
16. Monitorizarea progresului în dezvoltarea copilului(Se va completa pe domenii de către specialiștii care asistă copilul)
Domeniul/disciplina de studiu
Progrese înregistratePe parcursul
semestrului I al anului de studii ____________
La fi nele semestrului Ial anului de studii ____________
Pe parcursul semestrului II al anului
de studii ____________La fi nele anului de studii
_________________
117
Planul Educaţional Individualizat, Ghid de aplicare și realizare,
aprobat prin Ordinul Ministerului Educaţiei nr. 952 din 06.12.2011
Abrevieri:
CES Cerințe educaționale specialeCMI Comisia multidisciplinară intrașcolarăCG Curriculum generalCA Curriculum adaptatCM Curriculum modifi catPEI Plan educațional individualizatSAP Serviciul de asistență psihopedagogică
INTRODUCERE
Dezvoltarea educației incluzive constituie unul din obiectivele importante ale politicii şi strategiilor educaţionale naţionale.
Planul educaţional individualizat (PEI) este parte componentă a pachetului de documente curriculare care asigură dezvoltarea educației incluzive în instituțiile de învățământ general. PEI facilitează incluziunea copilului în procesul educațional general, asigură dezvoltarea psihofi zică a copilului în funcție de potențialul acestuia.
Structura-model a PEI este corelată cu rezultatele cercetărilor în domeniul educației incluzive, conceptele teoretice (pedagogice, psihologice, etc.) validate în practica internațională și națională.
Planul educațional individualizat (structura-model) este elaborat în corespundere cu documentele de politici internaționale și naționale în domeniu, inclusiv: Legea învăţămîntului nr.547-XIII din 21 iulie 1995; Programul de dezvoltare a educației incluzive pentru anii 2011-2020, aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 523 din 11.07.2011; Strategia consolidată de dezvoltare a învăţămîntului pentru anii 2011-2015 şi Planul consolidat de acţiuni pentru sectorul educaţiei (2011-2015), aprobate prin Ordinul ministrului educaţiei nr. 849 din 29 noiembrie 2010 documentul 2009-D-619-fr-1 “Integrarea elevilor cu cerințe speciale în Școlile Europene”, aprobat de Consiliul Superior al Școlilor Europene în decembrie 2009, în vigoare din 5 decembrie 2009 .
Ce este un plan educațional individualizat?
Planul educaţional individualizat (PEI) este un instrument de organizare și realizare coordonată, coerentă a procesului educațional pentru copilul cu cerințe educaționale speciale (CES).
Noțiunea de cerințe educaționale speciale desemnează necesitățile educaționale suplimentare, complementare obiectivelor generale ale educației, care solicită adaptări pentru diferite tipuri de defi ciențe sau/și tulburări și asistență complexă (educațională, psihologică, medicală, socială etc.)
Abordările UNESCO (1995) vizează următoarele stări de dezvoltare a copilului cu CES:
118
• tulburări emoţionale (afective) şi de comportament;
• tulburări de limbaj;
• difi cultăţi de învăţare;
• întârziere/dizabilitate mintală/intelectuală/ difi cultăţi severe de învăţare;
• dizabilități fi zice/neuromotorii;
• dizabilități de văz;
• defi cienţe de auz.
Această listă se completează cu alte eventuale situații de risc pentru copil:
• copii care cresc în medii defavorizate;
• copii ce aparţin unor grupări etnice minoritare;
• copiii străzii;
• copii bolnavi de SIDA;
• copii cu comportament deviant.
PEI este:
- un produs curricular, care include rezumatul punctelor forte, intereselor şi de nevoilor elevului, astfel încât fi nalităţile în materie de studiu, stabilite pentru elev în anul şcolar respectiv, pot să difere de fi nalităţile şi conţinuturile educaţionale stabilite în Curriculum-ul general;
- un plan de acţiuni care vin să răspundă necesităților specifi ce ale elevului în organizarea procesului educațional prin modifi cări sau adaptări curriculare;
- un suport pentru personalul didactic în vederea organizării demersului educaţional în funcţie de progresele elevului;
- un plan elaborat, realizat, revizuit/actualizat de către personalul instituţiei de învăţământ;
- un document de lucru fl exibil, care poate fi modifi cat la necesitate;
- un instrument de responsabilizare a elevului, părinţilor acestuia, altor persoane care, conform planului, sunt chemate să ajute elevul în atingerea obiectivelor şi fi nalităţilor care i-au fost stabilite;
- un dosar care se completează continuu și care refl ectă traseul de dezvoltare a elevului.
Pentru copilul cu capacități deosebite (supradotat), de asemenea, poate fi elaborat și realizat PEI.
Funcţiile PEI
• identifi carea și prioritizarea necesităților de învățare și dezvoltare a copilului;
• reglementarea procesului educațional pentru copilul cu cerințe educaționale speciale, asigurându-i acces echitabil la educație în instituția de învățământ general;
• defi nirea scopului și obiectivelor educaționale și de abilitare/reabilitare a dezvoltării pe termen scurt, mediu și lung;
• stabilirea domeniilor de intervenţie individualizată cu copilul, familia, specialiștii;
119
• stabilirea conexiunilor între toți specialiștii/persoanele care asistă copilul în procesul educației incluzive;
• delegarea responsabilităţilor conform resurselor disponibile (umane, materiale și de timp), inclusiv copilului, părințiilor;
• monitorizarea, evaluarea și reevaluarea procesului de asistenţă psihopedagogică oferită copilului.
Scopul PEI
Abordarea individualizată a necesităţilor copilului pornește de la potenţialul actual de dezvoltare psihică, fi zică, socială și nivelul de dezvoltare a abilităţilor motorii, intelectuale, școlare etc. Elaborarea PEI se bazează pe o evaluare complexă a punctelor forte, a intereselor şi necesităților elevului.
În acest context, PEI are drept scop stabilirea traseului de dezvoltare a copilului, în funcție de potențialul acestuia, identifi când strategii, resurse, tehnologii, servicii care vor asigura realizarea acțiunilor planifi cate.
Etapele de elaborare și realizare a PEI
Procesul de elaborare și realizare a PEI se organizează prin parcurgerea următoarelor etape:
I. Evaluarea primară/inițială a copilului.
II. Evaluarea complexă multidisciplinară a dezvoltării copilului;
III. Constituirea echipei de elaborare a PEI și repartizarea sarcinilor;
IV. Elaborarea PEI;
V.Realizarea PEI;
VI. Revizuirea și actualizarea PEI.
PEI se revizuieşte/actualizează periodic, de regulă semestrial. În urma revizuirii/actualizării pot fi modifi cate/actualizate anumite compartimente ale PEI, în funcţie de rezultatele evaluării elevului.
Elaborarea, realizarea şi revizuirea/actualizarea PEI se face în colaborare cu toţi factorii implicaţi în asistența copilului (cadre didactice de predare, de sprijin și manageriale, psiholog școlar, medic de familie, specialiști în terapii specifi ce, asistent social, părinți/reprezentanți legali ai copilului etc.).
Realizarea PEI se monitorizează continuu. PEI se revizuieşte/actualizează cel puțin la fi nele fi ecărui semestru. În urma revizuirii/actualizării pot fi modifi cate/actualizate anumite compartimente ale PEI, în funcţie de rezultatele evaluării elevului.
Organizarea procesului de elaborare, realizare, monitorizare, revizuire/actualizare a PEI ține de competența Comisiei multidisciplinare intrașcolare. Comisia multidisciplinară intrașcolară (CMI) asigură procesul PEI. CMI prezintă PEI, spre examinare și aprobare, Consiliului profesoral al instituției. Decizia consiliului privind aprobarea PEI se validează prin ordin al directorului instituției.
Modifi cările PEI se examinează de CMI. Deciziile CMI privind modifi carea PEI se validează prin ordin al directorului instituției.
În fi gura 1 sunt prezentate modele de liste de control care indică asupra informaţiei care trebuie să se regăsească într-un PEI.
120
INFORMAŢII IMPORTANTE CARE TREBUIE SĂ INCLUDĂ PEI
Procesul de elaborare, realizare, monitorizare, revizuire/actualizare a pei (procesul Pei)
Planul educaţional individualizat se elaborează pentru elevul cu cerinţe educaţionale speciale. În acest scop, conducerea instituţiei de învățământ deleagă personalului didactic multiple sarcini cu referinţă la organizarea procesului educaţional şi planul educaţional individualizat.
Elaborarea PEI se realizează în echipă. Componența echipei se stabilește, în conformitate cu prevederile Regulamentului privind organizarea educației incluzive în instituțiile de învățământ general, de către Comisia multidisciplinară intrașcolară.
Procesul PEI include 6 etape, refl ectate în schema din fi g. 2.
Procesul PEI este unul continuu, cu modalităţi/posibilităţi permanente de revizuire, evaluare şi adaptări. După cum se vede din fi g. 2, Săgeţile care pornesc de la blocul “Etapa de monitorizare, revizuire şi
Puncte forte i necesit i ale elevului, acele care sunt stipulate în concluziile Serviciului de asisten psihopedagogic Prescrip ii/recomand ri medicale
Date despre rezultatele evalu rilor (docimologice, psihologice, medicale, alte)
Caracteristici specifice ale elevului
Competen ele actuale ale elevului, în contextul unei arii curriculare sau discipline colare, în cazul necesit ii unui curriculum adaptat sau modificat
Finalit ile de înv are pentru elev, definite în conformitate cu poten ialul acestuia
Adapt ri curriculare i de mediu
Mecanisme de suport sau servicii care vor ajuta elevul s parcurg curriculum-ul i s demonstreze evolu ia competen elor educa ionale
Strategii de evaluare care permit constatarea/estimarea realiz rilor i a progreselor elevului
Actualizarea periodic , cu indicarea datei, rezultatelor i recomand rilor.
Informa ii despre monitorizarea progresului în dezvoltarea copilului
Activit i de preg tire a tranzi iei, în func ie de necesit i
121
actualizare” indică asupra faptului că la etapa de revizuire se poate face apel la toate etapele anterioare.
Un PEI efi cient trebuie să întrunească următoarele caracteristici-cheie:
- individualizat;
- centrat pe copil;
- incluziv;
- coordonat;
- accesibil.
1. EVALUAREA PRIMAR /INI IAL A DEZVOLT RII COPILULUI
Examinarea dosarului copilului Observarea spontan i dirijat Convorbiri individuale i de grup cu elevul, p rin ii, speciali tii
care asist copilul Probe curriculare
Teste (de motricitate, psihometrice etc.)
4. ELABORAREA PEI
Identificarea punctelor forte i a necesit ilor elevului
Programarea serviciilor care urmeaz a fi prestate
Precizarea unor caracteristici specifice copilului Stabilirea modului de parcurgere a disciplinelor
de studii Specificarea adapt rilor necesare (ambientale,
pedagogice, de evaluare a rezultatelor colare) Stabilirea finalit ilor de înv are, a
strategiilor/tehnologiilor didactice i de evaluare la disciplinele de studiu
2. EVALUAREA COMPLEX , MULTIDISCIPLINAR A DEZVOLT RII
COPILULUI
Stabilirea nivelului de dezvoltare a copilului prin evalu ri în domeniile psihologic, pedagogic, logopedic medical i social
Identificarea necesit ilor speciale de dezvoltare a copilului
Stabilirea serviciilor i programelor de interven ie i sprijin care r spund necesit ilor de dezvoltare
5. REALIZAREA PEI
Distribuirea PEI (personalului didactic, altor speciali ti), informarea elevului i a p rin ilor
Ac iuni de realizare a PEI
Evaluarea/monitorizarea continu a progreselor în dezvoltarea copilului
Estimarea eficacit ii strategiilor, tehnologiilor, interven iilor în asisten a copilului
Modificarea/schimbarea/concretizarea finalit ilor, strategiilor, tehnologiilor
6. MONITORIZAREA, REVIZUIREA I
ACTUALIZAREA PEI
Identificarea continu i înregistrarea progresului în dezvoltarea copilului
Actualizarea periodica a PEI Revizuirea obligatorie a PEI la finele
semestrului i al anului de studii Înregistrarea modific rilor 3. CONSTITUIREA ECHIPEI DE ELABORARE
A PEI I REPARTIZAREA SARCINILOR
Desemnarea echipei PEI Definirea rolurilor i responsabilit ilor Stabilirea principiilor de lucru Activit i de colaborare (inclusiv cu elevul i
p rin ii acestuia)
Fig.2 Schema procesului PEI
122
Etapa I-a: EVALUAREA PRIMARĂ/INIȚIALĂ A DEZVOLTĂRII COPILULUI
Evaluarea primară/inițială a elevului se face imediat după înscrierea acestuia în instituția de învățământ, în baza concluziilor medicale și a unor evaluări ce țin de competența instituției.
Responsabilă de această activitate este CMI.
În funcție de caz și resursele instituției, evaluarea inițială o realizează psihologul, învățătorul/profesori pe discipline școlare, alți specialiști care activează în instituție/comunitate.
Evaluarea se realizează în conformitate cu actele normative respective, aprobate de Ministerul Educației (Regulamentul cu privire la evaluarea complexă şi multidisciplinară a dezvoltării copilului (componenta Evaluarea primară/inițială a dezvoltării copilului)).
În procesul de evaluare inițială se va examina dosarul copilului. La această etapă se va examina informația privind traseul educațional, statutul juridic al copilului, precum și altă informație privind nivelul de dezvoltare a acestuia.
Vor fi examinate, de asemenea, recomandărilor medicale, rapoartele de evaluare a situaţiei copilului atât intraşcolare (ale dirigintelui, psihologului, medicului, altor specialiști), cât şi externe (ale asistentului social, medicului de familie, altor actori comunitari), PEI precedent al elevului, daca acestea se regăsesc în dosar.
Evaluarea inițială a copilului include și rezultatele observării spontane și dirijate a copilului. În rezultatul observării evaluatorii pot face unele concluzii privind nivelul de dezvoltare a copilului pe domeniile cognitiv, socio-emoţional, fi zic şi sănătate, atitudine în învăţare.
Convorbirile individuale și de grup cu elevul, părinții, specialiștii care asistă copilul constituie un mijloc de acumulare a informațiilor relevante despre copil.
Probele curriculare (sarcini, teste, exerciții etc.) vor fi aplicate în cazul când copilul are deja o experiență de învățare, nu este la etapa de debut a școlarității, precum și în cazul copilului supradotat.
Testele (de motricitate, psihometrice etc.) vor fi aplicate doar de specialiști în domeniu, care au formarea respectivă în aplicarea și descifrarea rezultatelor testelor. Dacă instituția nu dispune de specialiști în domeniile respective, evaluarea se va realiza în cadrul SAP.
În rezultatul evaluării inițiale, în cazul cînd nu este indicată o evaluare complexă, multidisciplinară, CMI poate decide asupra necesității elaborării PEI pentru elev. Acestea, de regulă, sunt cazurile când nu există un diagnostic care confi rmă, din punct de vedere medical, o defi ciență în dezvoltarea copilului, dar se atestă defi ciențe de ordin social sau de asistență neadecvată (educațională). De asemenea, de competența CMI ține decizia privind PEI pentru copilul supradotat.
În cazul copiilor care prezintă difi cultăţi și probleme de învățare, CMI referă copilul către Serviciul raional/municipal de asistență psihopedagogică (SAP), pentru evaluare complexă, multidisciplinară, în vederea constatării/confi rmării cerinţelor educaţionale speciale;
În rezultatul evaluării inițiale a copilului, CMI prezintă o notă/decizie, care include una din opțiunile:
- Copilul nu necesită PEI;
- Copilul necesită PEI;
- Se recomandă evaluare complexă, multidisciplinară.
Nota respectivă se semnează de către președintele CMI și se include în dosarul copilului.
123
Etapa a II-a: EVALUAREA COMPLEXĂ MULTIDISCUIPLINARĂ A DEZVOLTĂRII COPILULUI
Evaluarea complexă multidisciplinară a copilului se realizează în cadrul Serviciului de asistență psihopedagogică (raional/municipal/de sector). Evaluarea se realizează în scopul:
a) stabilirii nivelului de dezvoltare a copilului;
b) identifi cării necesităților speciale de dezvoltare a copilului;
c) stabilirii serviciilor și programelor de intervenție și sprijin care răspund necesităților de dezvoltare.
Evaluarea complexă multidisciplinară se realizează în conformitate cu prevederile Regulamentului-cadru al Serviciului de asistență psihopedagogică și Regulamentului cu privire la evaluarea complexă şi multidisciplinară a dezvoltării copilului, aprobate de Ministerul Educației.
Evaluarea se realizează în domeniile psihologic, pedagogic, logopedic, medical şi social, cu antrenarea specialiștilor califi cați. Participarea părinților/reprezentanţilor legali la evaluarea copilului este obligatorie.
Evaluarea psihologică are drept obiectiv examinarea și constatarea nivelului de dezvoltare a copilului, a potențialului și difi cultăților de învățare, a particularităţilor personale care pot fi valorifi cate în identifi carea căilor de diminuare a difi cultăților. Obiect al evaluării psihologice vor fi următoarele caracteristici ale personalității copilului:
a) comunicare și limbaj;
b) capacitate de relaționare;
c) dezvoltare cognitivă și potențial de învățare;
d) maturizare socială etc.
Evaluarea pedagogică se face în scopul identifi cării nivelului competențelor cognitive/educaționale actuale și potențialului de dezvoltare și achiziționare a noi competențe.
Evaluarea logopedică urmărește identifi carea nivelului de dezvoltare a limbajului oral şi scris al copilului, evidențierea tulburărilor de limbaj, caracterului, gradului și profunzimii acestora.
Evaluarea medicală evidențiază dezvoltarea fi zică și starea de sănătate a copilului, cu specifi carea factorilor care pot determina difi cultăți de învățare, prognosticul cu privire la evoluţia dezvoltării psihofi zice a copilului şi a capacităţilor de învăţare în funcţie de diagnostic.
Evaluarea socială relevă problemele din mediul familial și școlar, difi cultățile socio-economice, care pot afecta dezvoltarea armonioasă a copilului.
În scopul asigurării relevanței și caracterului complex al evaluării, pot fi efectuate evaluări complementare.
Evaluarea complexă și multidisciplinară se efectuează în baza testelor standardizate, aprobate și validate în modul stabilit (validate la nivel internațional, adaptate şi aprobate de Ministerul Educației, Ministerul Sănătății, Institutul de Științe ale Educației, alte instituții autorizate), precum și a instrumentelor de evaluare elaborate de Serviciu, coordonate cu Consultația republicană medico-psihopedagogică.
În rezultatul evaluării, Serviciul elaborează un Raport de evaluare care conține rezumatul fi ecărui tip de evaluare, cu formularea concluziilor și recomandărilor corespunzătoare, precum și concluzia generală de încadrare/neîncadrare a copilului în categoria celor cu cerinţe educaţionale speciale.
În funcţie de rezultatele evaluării dezvoltării copilului şi de necesităţile identifi cate, Serviciul stabileşte forma de incluziune în activități la nivel de clasă și instituție (totală, parțială, ocazională) şi referă copilul
124
la serviciile şi instituţiile specializate.
Copiii luați în evidența Serviciului sunt evaluați, de regulă, o dată la 6 luni. În caz de necesitate, Serviciul poate decide evaluarea/reevaluarea cu o altă periodicitate. Rezultatele evaluărilor servesc temei pentru revizuirea/actualizarea programelor de asistență psihopedagogică.
Concluziile desprinse în urma evaluării constituie o informație esențială pentru PEI și se înregistrează în compartimentele respective ale PEI.
Recomandările incluse în rapoartele de evaluare complexă multidisciplinară a dezvoltării copilului sunt obligatorii în procesul de asistență (psihologică, educațională, socială) a elevului.
Etapa a III-a: CONSTITUIREA ECHIPEI DE ELABORARE A PEI ȘI REPARTIZAREA SARCINILOR
PEI se elaborează în echipă de către persoanele care cunosc mai bine elevul şi care lucrează nemijlocit cu acesta. Componența echipei PEI o stabilește CMI. Pe lângă membrii cu statut permanent ai Comisiei multidisciplinare intrașcolare, în echipa PEI vor intra psihologul, învățătorul/profesorii la clasă, logopedul, alți specialiști, după caz.
Lucrul în echipă presupune un număr mare de persoane care participă la elaborarea PEI, de aceea este important ca activitatea să fi e coordonată. De regulă, coordonează procesul PEI cadrul didactic de sprijin, în cazul când acesta este, sau învățătorul/dirigintele.
Este absolut necesară colaborarea dintre membrii echipei. Aceștia trebuie să aibă o percepţie comprehensivă comună asupra punctelor forte, intereselor şi necesităților copilului. Fiecare membru al echipei înţelege elevul în mod diferit, în funcție de competențe, şi poate face recomandări vizând perspectivele dezvoltării elevului.
Lucrul în echipă permite tuturor persoanelor preocupate şi care au sarcina de a facilita satisfacerea necesităților elevului:
• să identifi ce cât mai clar/precis punctele forte, interesele şi necesitățile elevului;
• să convină asupra informaţiilor colectate şi concluziilor în urma observării comportamentului elevului şi asupra curriculumului individualizat pentru acesta;
• să stabilească un consens privind fi nalităţile/competențele pe care trebuie să le achiziționeze elevul în perioada planifi cată;
• să coreleze fi nalitățile curriculumului general cu fi nalitățile individualizate stabilite în PEI;
• să stabilească un consens privind modul şi nivelul de acordare a serviciilor de sprijin elevului;
• să sugereze/recomande strategii/tehnologii educaţionale adecvate;
• să formuleze decizii privind integrarea serviciilor de sprijin în sala de clasă, la nivel de instituție (Centrul de resurse) sau alte servicii disponibile în comunitate.
Defi nirea rolurilor şi responsabilităţilor în elaborarea PEI
Rolurile şi responsabilităţile membrilor echipei în elaborarea, realizarea, evaluarea PEI sunt descrise în continuare.
Echipa elaborează PEI în termen nu mai mare de 30 de zile de la data înscrierii elevului în instituţie.
125
Structuri/persoane responsabile Roluri și responsabilități
A d m i n i s t r a ţ i a instituţiei
• Aprobă componența echipei PEI;
• desemnează specialistul responsabil de coordonarea activităţii de elaborare a PEI;
• facilitează colaborarea în procesul de planifi care, evaluare, realizare a PEI;
•monitorizează procesul de elaborare a PEI și respectarea recomandărilor Serviciului de asistenţă psihopedagogică (raional/municipal/de sector);
• asigură discutarea/examinarea şi aprobarea PEI în cadrul Consiliului profesoral al instituţiei (în termen nu mai mare de 30 zile de la data înscrierii elevului în instituţie și către începutul fi ecărui an de studii);
• validează, prin ordin, decizia Consiliului profesoral privind aprobarea PEI și/sau a modifi cărilor în urma revizuirii/actualizării PEI;
• asigură evaluarea activităţii cadrelor didactice implicate în realizarea PEI;
• monitorizează realizarea prevederilor incluse în Planul de tranziţie;
• încurajează implicarea părinţilor şi a elevului în procesul PEI.
Psihologul școlar
• acumulează și comunică echipei informaţia cu referinţă la punctele forte, necesitățile, interesele și caracteristicile specifi ce ale elevului (limbajul, gândirea, imaginația, memoria, atenția, tipul de inteligență, afectivitatea/emotivitatea, temperamentul, stilul de învățare);
• formulează recomandări membrilor echipei privind planifi carea activităților de asistență a elevului în conformitate cu cerințele educaționale speciale și caracteristicile specifi ce ale acestuia;
• prezintă recomandări privind adaptările de mediu (ambientale) adecvate cerințelor educaționale speciale ale elevului;
• planifi că asistența psihologică a elevului;
• Precizează/concretizează adaptările psihopedagogice necesare în organizarea procesului educațional.
Dirigintele clasei:
• acumulează și comunică echipei informaţia pe care o cunoaşte cu referinţă la punctele forte, necesitățile şi interesele elevului;
• îşi asumă rolul de coordonator în procesul de elaborare a adaptărilor pedagogice, în vederea asigurării că PEI va ajuta elevul să progreseze;
• prezintă recomandări privind adaptările de mediu (ambientale) adecvate cerințelor educaționale speciale ale elevului și monitorizează realizarea acestora;
• coordonează activitatea de stabilire a fi nalităţilor de învăţare/subcompetențelor care vin să răspundă cerințelor educaționale speciale ale elevului;
126
• examinează, împreună cu profesorii la clasă, efi ciența strategiilor/tehnologiilor didactice (activităților de învățare) individualizate și informează cadrele didactice despre cele care s-au dovedit a fi cele mai efi ciente;
• examinează, împreună cu profesorii la clasă şi alți specialiști care asistă copilul, la începutul fi ecărui semestru, nivelul de atingere a fi nalităţilor/competențelor planifi cate în curriculumul individualizat și pe domenii de dezvoltare;
• ţine legătură permanentă cu părinţii elevului, cadrele didactice de predare şi de sprijin.
Învăţătorul/profesorul la clasă:
• furnizează informaţii privind rezultatele evaluării competenţelor elevului în materia respectivă de studiu, pentru a identifi ca punctele forte şi necesitățile elevului;
• elaborează curriculumul individualizat la disciplina predată, formulează fi nalităţile de învăţare (subcompetențele);
• corelează proiectarea didactică (de lungă și de scurtă durată) cu PEI prin stabilirea obiectivelor specifi ce pentru elevul cu CES;
• realizează adaptările curriculare la disciplina de studiu;
• stabileşte strategiile/tehnologiile pedagogice la disciplina de studiu;
• determină şi realizează strategii de evaluare;
• identifi că resursele necesare realizării fi nalităţilor stabilite;
• oferă servicii de consultanţă elevului şi părinţilor/tutorelui în parcurgerea demersului educaţional la disciplina de studiu;
• creează cadrul relațional adecvat în clasă pentru toți (profesor-elev, elev-elev etc.)
• colaborează cu toţi specialiştii implicaţi în elaborarea/realizarea/evaluarea PEI.
Cadrul didactic de sprijin:
• ajută elevul în realizarea activităţilor de învăţare, în coordonare cu învăţătorul/profesorul la clasă;
• urmăreşte progresul elevului privind fi nalităţile de învăţare descrise în PEI, în coordonare cu învăţătorul/profesorul la clasă;
• supraveghează şi consemnează realizările şi progresele elevului în conformitate cu fi nalităţile indicate în PEI;
• ţine legătură permanentă cu cadrele didactice care realizează procesul educaţional cu elevul şi echipa PEI.
Alţi specialiști (în funcție de resursele disponibile ale instituției):
• participă la procesul de elaborare, realizare, evaluare PEI, făcând parte din echipa PEI;
• ajută la identifi carea punctelor forte şi necesităților elevului;
• recomandă strategii de sprijin care vor fi utilizate în mediul şcolar pentru a ajuta elevul să acumuleze cunoştinţele şi abilităţile indicate în fi nalităţile de învăţare stabilite în PEI;
127
• furnizează personalului implicat în asistenţa elevului informaţii necesare pentru realizarea strategiilor stabilite;
• oferă consultanţă privind conţinuturile şi resursele educaţionale/de sprijin/de consiliere;
• colaborează cu cadrele didactice, de sprijin, cu toată echipa PEI;
• colaborează cu specialiştii care realizează terapiile specifi ce în vederea realizării obiectivelor planului educaţional individualizat;
• realizează, la necesitate şi în coordonare cu părinţii, evaluări suplimentare în domeniul său de competenţă.
Rolul elevului și al părinţilor/reprezentanților legali ai elevului în echipa PEI
Elevul:
• este o sursă de stabilire a stilului şi modului de învăţare preferat (adecvat necesităților speciale ale acestuia);
• este o sursă de informare despre punctele forte, preferințele, non-preferințele personale;
• informează despre nivelul de adecvare (comoditate, utilitate) a serviciilor de sprijin (adaptările ambientale, echipamentul personalizat, strategiile/tehnologiile pedagogice individualizate, strategiile de evaluare individualizate etc.);
• se încadrează în procesul educaţional conform prevederilor PEI.
Modul și gradul de implicare a elevului în PEI diferă în funcţie de capacităţile acestuia.
Părinţii/reprezentanții legali ai elevului:
• furnizează informaţii la zi asupra copilului lor privind pregătirea temelor, stilul și modul de învăţare acasă etc.);
• furnizează informaţii importante care ajută la elaborarea şi realizarea curriculumului individualizat pentru copil (de exemplu, despre talentul şi abilităţile pe care le manifestă copilul acasă şi în comunitate, despre preocupările, preferinţele/non-preferințele copilului, despre modul propriu de învăţare, despre interesele acestuia şi modul de reacţionare în diverse situaţii);
• consolidează şi asigură continuitate procesului educaţional demarat de personalul didactic din instituţia de învăţământ, oferind copilului acasă posibilităţi pentru dezvoltare și aplicare în practică a competenţelor formate/dezvoltate în procesul educaţional;
• furnizează o informaţie retroactivă privind modul în care copilul transferă competenţele formate în situaţii cotidiene acasă şi în comunitate;
• se implică în luarea deciziilor vizând copilul şi în programele de abilitare/reabilitare continuă a dezvoltării copilului;
• asigură frecvența școlară a copilului lor;
• colaborează cu instituția de învăţământ în scopul realizării obiectivelor de dezvoltare instituțională.
Favorizarea/încurajarea participării părinţilor/reprezentanților legali şi a elevului
Membrii echipei PEI trebuie să facă tot posibilul pentru a asigura participarea părinţilor în procesul PEI. Priorităţile educaţionale determinate de către membrii familiei sunt importante pentru experienţa
128
generală de învăţare a copilului. În plus, asumându-şi responsabilităţile pentru dezvoltarea adecvată a copilului, părinţii au un rol important în procesul PEI, prezentând echipei PEI o descriere a modului de viaţă a copilului (până la momentul inițierii PEI), sugerând modalităţi de evitare a eventualelor probleme, ajutând, astfel, echipa să asigure continuitate programelor individualizate pentru elev.
Administraţia instituţiei de învăţământ şi personalul didactic pot sprijini/încuraja participarea părinţilor/reprezentanților legali şi a elevului:
• comunicând deschis şi cu regularitate cu părinţii şi elevul;
• utilizând în comunicare un limbaj simplu;
• dând posibilitate părinţilor/reprezentantului legal şi elevului să indice cum şi în ce măsură aceştia • intenţionează/pot să se implice/să consulte în procesul de elaborare a PEI;
• informând părinţii/reprezentanții legali, prin telefon şi mesaje scrise, despre întrunirile echipei PEI;
• informând părinţii/ reprezentanții legali şi elevul despre subiectele care urmează a fi abordate în cadrul întrunirii echipei PEI şi despre persoanele care vor fi prezente la întrunire;
• asigurându-se că părinţii/reprezentanții legali şi elevul pot face comentarii utile în procesul de elaborare a PEI;
• împărtăşind cu părinţii/reprezentanții legali şi elevul strategiile stabilite şi consultând punctul de vedere al acestora;
• verifi când dacă elevul sau părinţii/reprezentanții legali sunt în tema preocupărilor sau dacă unele lucruri nu le sunt clare (adresându-le întrebări, la necesitate);
• prezentând, la necesitate, comentarii/tălmăciri/clarifi cări părinţilor/reprezentanților legali şi elevului pentru a înţelege PEI;
• încadrând părinții/reprezentanții legali în activități de formare și dezvoltare a competențelor.
Etapa a IV-a: ELABORAREA PEI
Acumularea informației necesare pentru elaborarea PEI
Informaţia care trebuie să fi e acumulată pentru elaborarea PEI urmează să refl ecte rezultatele şcolare, asiduitatea, comportamentul, abilităţile de comunicare, preferinţele şi non-preferinţele, manifestările talentului, abilităţile de rezolvare a problemelor, stilul de învăţare, imaginea de sine, mobilitatea şi aspecte pedagogice specifi ce care caracterizează necesitățile individuale ale elevului.
Sursele de informare pot fi : rezultatele evaluărilor şi recomandările Serviciului de asistență psihopedagogică (raional/municipal/de sector), dosarul elevului şi PEI precedent, lucrul actual al elevului, consultarea elevului, părinţilor, personalului didactic, altor specialişti care cunosc elevul, observaţiile asupra elevului.
Informaţia trebuie să parvină din diverse surse şi să fi e accesibilă tuturor membrilor echipei de elaborare a PEI, pentru a putea avea o viziune globală asupra incluziunii şcolare a elevului (forme de organizare a învățământului, necesități şi oportunităţi în materie de studiu ş. a.).
Examinarea documentelor școlare
Documentele școlare de bază care furnizează informații privind elevul sunt dosarul elevului și catalogul clasei.
129
Activitatea de evaluare a dosarului elevului permite furnizarea informaţiei asupra:
• limbii vorbite/limbii de studiu;
• traseului educațional;
• statutului juridic;
• recomandărilor medicale;
• deciziilor şi recomandărilor anterioare ale SAP cu referinţă la punctele forte şi necesitățile elevului, precum şi la forma de incluziune şi serviciile de suport recomandate;
• nivelului de dezvoltare refl ectat în rapoartele de evaluare a situaţiei copilului atât intraşcolare (ale dirigintelui, psihologului, medicului, altor specialiști), cât şi externe (ale asistentului social, medicului de familie, altor actori comunitari);
• PEI precedent al elevului;
Catalogul clasei constituie o sursă de examinare a evoluției reușitei școlare a elevului la discipline de studiu, a frecvenței la ore, admite efectuarea unor analize comparative a progresului școlar pe arii curriculare și discipline școlare.
Pot fi consultate și alte documente școlare care vizează dezvoltarea copilului (procesele-verbale ale consiliului profesoral, planurile și rapoartele de activitate a instituției, cartela medicală a elevului etc.)
Consultarea elevului, părinţilor, personalului instituţiei de învăţământ, altor specialiști
Consultarea trebuie să fi e un proces continuu şi să vizeze elevul, părinţii, personalul didactic, personalul de sprijin, organizaţiile şi serviciile din afara şcolii.
Informația pe care o poate furniza elevul poate fi colectată și din diverse fi șe de interviuri, evaluări, discuții și jocuri de rol.
În fi gura 3 sunt indicate eventuale informații pe care le pot furniza părinții, elevul, cadrele didactice, alți specialiști care asistă copilul.
Părinții Elevul Psihologul școlar
Cadrele didactice Alți specialiști
Un punct de vedere precis privind personalitatea propriului copil;
punctele forte și necesitățile copilului;
preferințele/non-preferințele copilului;
informații privind procesul de dez-voltare a copilului;
propria percepție asupra punctelor forte și a necesităților;
interesele, preferințele în materie de studiu;
factorii care îi blochează/perturbă procesul de învățare
caracteristicile specifi ce ale elevului (limbaj, gândire, imaginație memorie, atenție, tip de inteligență, afectivitate /emotivitate, temperament, stil de învățare);
preocupările și frustrările elevului (starea de spirit);
punctele forte și necesitățile elevului;
programele de studii în baza cărora a fost par-curs demersul educațional anterior;
strategiile și tehnologiile educaționale care au condiționat rezultate bune în dezvoltarea elevului;
În funcție de caz, pot fi consultate și alte persoane/ specialiști:
medicul
asistentul social
prestatorii de servicii sociale din comunitate
cadrele din instituțiile extrașcolare
130
accesibilitatea demersului educațional pentru copil;
caracteristica mediului familial; etc.
punctele forte și necesitățile elevului;
c o m p o r t a -mentul relațional al elevului
trategiile și tehnologiile educaționale care nu au fost efi ciente;
comportamentul relațional al elevului
Observarea elevului
Anumite informații pot fi acumulate în urma observării elevului.
Observarea elevului se realizează în perioada de colectare a informației, în scop de precizare a unor situații/cauze în procesul de dezvoltare și de identifi care a strategiilor în asistența elevului, dar și pe parcursul întregului proces educațional, pentru monitorizarea evoluției dezvoltării, pentru estimarea efi cienței strategiilor/tehnologiilor utilizate.
Observarea elevului îi permite învățătorului/profesorului la clasă, psihologului și cadrului didactic de sprijin:
• să înţeleagă cum reacţionează elevul la mesajul scris şi non-scris, cum abordează noile sarcini, dacă perseverează în lucru, cum interacţionează cu alte persoane, cum se organizează şi îşi gestionează timpul şi resursele, cum reacţionează la receptorii auditivi, vizuali, verbali direcţi şi indirecţi;
• să înţeleagă impactul anumitor factori de mediu asupra instruirii elevului, cum ar fi lumina, întunericul, temperatura, ambianţa fi zică a clasei, culorile, perioada (orele) zilei când este implicat în activităţi, activităţile de rutină, orarul;
• să vadă cum reacţionează elevul la schimbarea comportamentului/atitudinii cadrelor didactice şi de sprijin, cum interacţionează cu alţi elevi, cum reacţionează la indicaţiile/recomandările/adresările dirigintelui, cadrelor didactice de predare și de sprijin, psihologului, directorului, directorului-adjunct, altor specialiști care îl asistă.
Rezultatele observării elevului pot fi înregistrate în diferite moduri: note informative privind evenimentele la clasă, liste de control, date despre frecvenţa manifestării anumitor comportamente, înregistrări audio şi video, note corespunzătoare observărilor formale şi non-formale făcute de membrii familiei şi prietenii de clasă, personalul didactic şi de sprijin (acţiunile descrise mai sus vor fi realizate cu respectarea obligatorie a prevederilor privind viaţa privată).
În aspect relativ, vor fi observate şi rezultatele autoevaluării elevului.
Revizuirea lucrului/preocupărilor actuale ale elevului
Preocupările elevului reprezintă nişte surse excelente de informare pentru identifi carea punctelor forte, necesităților, preocupărilor, talentului elevului. Iată câteva exemple: jurnalul personal, agenda, lucrările scrise, lucrările artistice şi albumele, înregistrările audio şi video, temele pentru acasă, testele la discipline de studiu, ş. a. În acest proces este strict necesar a respecta dreptul copilului la intimitate.
Examinarea aspectelor ce țin de viața personală poate fi făcută doar cu consimțământul elevului.
Concluziile făcute în rezultatul examinării acestor lucrări vor fi făcute de psihologul școlar sau cu consultarea obligatorie a acestuia.
Fig. 3 : Informații care pot fi furnizate
131
Alte evaluări, la necesitate
Uneori, informaţiile colectate în modurile descrise nu sunt sufi ciente pentru realizarea unui studiu complex, pertinent asupra copilului. În aceste cazuri, se recurge la evaluări adiţionale: observări complementare şi propunerea unor sarcini concrete de lucru, diagnosticare prin teste individualizate, evaluarea procesului de dezvoltare, evaluări/investigaţii medicale, evaluări psihologice, evaluarea competenţelor de comunicare, evaluări docimologice, observarea copilului în procesul de realizare a sarcinilor cotidiene.
Decizia de a realiza şi alte evaluări trebuie să fi e luată prin consultare cu părinţii elevului. Este important ca rezultatele evaluărilor să fi e comunicate părinţilor, pentru a-i ajuta să înţeleagă, în toată complexitatea, procesul de dezvoltare a copilului. De asemenea, părinţilor trebuie să li se explice avantajele şi eventualele rezultate, astfel ca aceştia să accepte deciziile evaluatorilor.
Generalizarea și stocarea/înregistrarea informaţiei (elaborarea propriu-zisă a PEI)
Informaţia acumulată privind competențele actuale ale elevului, punctele sale forte, interesele şi rezultatele testelor standardizate urmează a fi notate în compartimentele respective ale PEI.
Informaţia trebuie să corespundă nivelului actual al dezvoltării elevului şi să servească drept bază pentru stabilirea serviciilor care urmează a fi prestate, a intervențiilor, pronosticarea fi nalităților de învățare/subcompetențelor și de dezvoltare pe fi ecare domeniu de intervenţie.
Este important ca necesitatea elaborării PEI să fi e justifi cată, argumentată. În acest sens, poate fi formulat unul din raţionamentele:
• Centrul de asistenţă psihopedagogică (raional/municipal/de sector) a identifi cat elevul drept un copil în difi cultate de învățare/cu dizabilități;
• Elevul nu a fost identifi cat drept un copil cu dizabilităţi, dar este necesar a fi încadrat într-un program sau serviciu, precizând și ținând cont de cerinţele educaţionale speciale, stabilind oportunitatea formulării unor fi nalităţi de învăţare modifi cate/individualizate, a unor adaptări curriculare.
Argumentarea necesității de elaborare și realizare a PEI se va prezenta în cadrul ședinței CMI, constituind o decizie a CMI, fi xată în procesul-verbal al ședinței respective.
În cazul elevului identifi cat drept copil cu dizabilităţi, în PEI se va indica, în compartimentul ”Date privind evaluarea elevului”, data întrunirii comisiei/grupului de evaluare a Centrului de asistenţă psihopedagogică (raional/municipal/de sector), care a decis. În cazul în care şedinţa a avut loc în anul precedent de studii şi părinţii refuză revizuirea anuală a deciziei privind difi cultatea copilului, în PEI se va indica data refuzului părinţilor.
În cazul în care elevul este identifi cat drept un copil cu dizabilităţi, în compartimentul ”Date privind evaluarea elevului”, în rezumatul concluziilor se va indica dizabilitatea elevului, menţionată în decizia Centrului de asistenţă psihopedagogică (raional/municipal/de sector):
- tulburare de comportament
- autism
- surditate/surditate parţială
- tulburări de limbaj
- tulburări de vorbire
- difi cultăţi de învăţare
132
- dizabilitate intelectuală uşoară
- dizabilitate fi zică
- dizabilitate de văz (orb, slabvăzător)
- dizabilităţi asociate
- alte (se va specifi ca).
În cazul în care elevul nu este identifi cat drept un copil cu dizabilităţi, în compartimentul ”Date privind evaluarea elevului” se va indica o argumentare a necesităţii de elaborare a PEI (prestarea unor programe/servicii individualizate).
În cazul elevului cu dizabilităţi, în PEI se va indica decizia privind forma de încadrare a elevului în activități educaţionale la nivel de clasă/instituție:
• Incluziune totală (clasă obișnuită cu servicii indirecte)
Elevul este plasat în clasă obișnuită pentru toate orele, conform orarului clasei, iar învăţătorul/profesorul la clasă benefi ciază de servicii de consultanţă specializate.
• Incluziune totală (clasă obișnuită, elevul are cadru didactic de sprijin)
Elevul este plasat în clasă obișnuită aproape toată ziua sau toată ziua, conform orarului clasei, şi benefi ciază de plan educaţional individualizat, organizat în mod individual sau în grupuri mici de elevi, fi ind asistat de un cadru didactic sprijin. În acest caz se va indica, durata (număr de ore) asistării copilului de către cadrul didactic de sprijin.
• Incluziune parțială (clasă obișnuită cu retragere parţială)
Elevul este plasat în clasă obișnuită, dar asistă, în mediu, 50% din timpul conform orarului clasei, fi ind asistat, la lecții și în afara lecțiilor, de cadrul didactic de sprijin.
• Instruire la domiciliu.
Date/informaţii privind evaluările
Informaţiile furnizate şi înregistrate în acest compartiment al PEI trebuie să constituie un argument al necesităţii prestării unui program şi a serviciilor individualizate. Această informaţie este furnizată în rezultatul evaluărilor docimologice, medicale, psihologice, evaluărilor în ergoterapie, fi zioterapie, logopedie, psihiatrie. În PEI se va indica data evaluării, cine a evaluat copilul, concluziile sau recomandările din raportul de evaluare.
Informațiile privind evaluările vor fi furnizate de către Serviciul de asistență psihopedagogică, instituția de învățământ (actuală și/sau precedentă), medicul de familie, alți specialiști în domeniul sănătății.
Enunţul care rezumă concluziile rapoartelor de evaluare a elevului trebuie să refl ecte legăturile dintre datele privind evaluarea pertinentă, punctele forte şi necesitățile elevului (nu se recomandă a indica, de exemplu, prin expresii de tipul „vezi dosarul elevului” sau „vezi raportul ...”). Iată câteva exemple de enunţuri: „Raportul atestă o difi cultate de învăţare”, „Raportul confi rmă o funcţionalitate cognitivă medie”, „Informaţiile confi rmă o dizabilitate auditivă uşoară/medie”, „Raportul indică necesitatea dezvoltării abilităţilor legate de limbajul expresiv”, „raportul indică asupra tulburărilor de comportament cu provocări”.
Indicarea punctelor forte și a necesităților elevului în PEI
În cazul în care elevul este identifi cat cu dizabilităţi, punctele forte şi necesitățile înscrise în PEI trebuie
133
să corespundă punctelor forte şi necesităților identifi cate de către Serviciul psihopedagogic raional/municipal/de sector şi indicate în raportul respectiv.
În descrierea punctelor forte ale elevului pot fi indicate următoarele:
• stilul şi modul de învăţare preferat de elev (de exemplu, metoda vizuală, auditivă, kinestezică);
• abilităţi de învăţare deja dezvoltate (de exemplu, abilităţi organizatorice, abilităţi de gestionare a timpului);
• puncte forte în domeniul cognitiv şi comunicaţional (de exemplu, limbaj expresiv – expresivitate orală).
Descrierea necesităților elevului trebuie să indice clar argumentarea de ce elevul are nevoie de programe şi/sau servicii individualizate. Pot fi indicate drept necesități ale elevului:
• difi cultăţile generale cu referinţă la abilităţile cognitive şi/sau senzoriale ale elevului (de exemplu, în domeniul memoriei vizuale);
• carenţe privind abilităţile legate de dizabilitatea elevului şi/sau care îi blochează/perturbă capacitatea de învăţare (de exemplu, cu privire la abilităţile sociale, atenţie, controlul emoţiei şi/sau scrisul).
Stabilirea și includerea în PEI a serviciilor ce urmează a fi prestate de către personalul didactic și non-didactic
Pentru a asigura asistența multidisciplinară a elevului, este important a planifi ca și indica în PEI toate serviciile care vor fi prestate copilului: serviciile de consultanță/consiliere, alte servicii prestate de cadrele didactice, inclusiv cadrele didactice de sprijin, terapii specifi ce.
Serviciile cu caracter educațional vor fi stabilite de Comisia multidisciplinară intrașcolară, în conformitate cu necesitățile copilului și recomandările Serviciului raional/municipal/de sector de asistență psihopedagogică.
Fig. 4: Informații privind evaluările
134
Serviciile care vizează terapiile specifi ce vor fi incluse în PEI doar la recomandarea Serviciului raional/municipal/de sector de asistență psihopedagogică.
În compartimentul respectiv al PEI se va indica tipul serviciului, categoria de specialiști care va presta serviciul respectiv, perioada de încadrare a elevului în serviciu (data când va începe prestarea serviciului), frecvența și periodicitatea.
De exemplu:
“Consiliere psihologică. Psihologul. Centrul de resurse/cabinetul psihologic. 10.09.2011. Săptămânal.”
“Consultații după lecții. Învățătoarea. Sala de clasă/Centrul de resurse. 20.09.2011. De 2 ori pe săptămână. Primul semestru.”
“Asistență educațională. Cadrul didactic de sprijin. 01.09.2011.Centrul de resurse. 2 ore zilnic. Centrul de resurse.”
Asistență educațională. Cadrul didactic de sprijin. 01.09.2011. În clasă în cadrul orelor, asistând concomitent și alți copii . Până la fi nele anului de studii.”
“Kinetoterapie. Kinetoterapeutul. 10.10.2011. Centrul comunitar pentru copii. De 3 ori pe săptămână. 4 luni. ”
Identifi carea caracteristicilor specifi ce ale elevului, planifi carea asistenței/intervențiilor
Caracteristicile specifi ce ale elevului vor fi precizate în urma evaluării complexe multidisciplinare, realizate de specialiști domenii de dezvoltare (emoțional, motor, cognitiv, verbal, social) prin utilizarea instrumentelor adecvate de evaluare.
În compartimentul respectiv al PEI pot fi refl ectate caracteristicile care vizează:
Procesele psihice și intelectuale:
- limbajul (verbal/non-verbal; activ/pasiv; oral/scris);
- Gândirea (concretă/abstractă; reproductivă/creativă);
- Imaginația (reproductivă/creativă/combinată; mecanică/logică; voluntară/involuntară);
- Memoria (vizuală/auditivă/kinestezică; de lungă/scurtă durată);
- Atenția (volumul, mobilitatea, stabilitatea, fl exibilitatea; voluntară/involuntară/post-voluntară).
Tipul de inteligență (lingvistică, logico-matematică, spațială, muzicală, kinestezică, intrapersonală, interpersonală, naturalistă).
Afectivitatea/emotivitatea (introvert/extrovert, expresivitatea, mimica, pantomimica, emoțiile etc).
Temperamentul (fl egmatic, sangvinic, coleric, melancolic).
Stilul de învățare (auditiv/vizual/kinestezic; global/analitic).
Cunoașterea caracteristicilor elevului va facilita identifi carea strategiilor efi ciente de abordare individualizată a acestuia în toate domeniile de asistență.
Stabilirea tipului de curriculum pentru studierea disciplinelor școlare
La momentul stabilirii modului de parcurgere a Curriculumului la fi ecare disciplină școlară pentru
135
elevul cu cerinţe educaţionale speciale, echipa PEI trebuie să examineze toate oportunităţile posibile, în vederea determinării celor care răspund întocmai necesităților elevului.
La fi nele etapei de planifi care şi elaborare a PEI este foarte important a avea o viziune clară asupra strategiilor curriculare pentru fi ecare disciplină/materie de studiu. Curriculumul individualizat la fi ecare disciplină școlară trebuie să includă acele fi nalităţi de învăţare/subcompetențe, care corespund potenţialului şi specifi cului dezvoltării elevului.
Astfel, în funcţie de necesitățile elevului, acesta poate studia disciplina școlară în diverse moduri:
• în conformitate cu Curriculumul generală (CG)
• cu adaptări curriculare (CA)
• cu modifi carea Curriculumului și formularea altor fi nalități de învățare/subcompetențe decât cele indicate în Curriculumul general (CM).
Decizia privind modul de parcurgere a curriculumul la fi ecare disciplină de studiu se va lua, ținând cont de rezultatele evaluării complexe multidisciplinare a elevului, dar și a informațiilor acumulate în prima etapa a procesului PEI.
Prin adaptări curriculare la disciplina școlară se realizează corelarea curriculumului general cu posibilitățile copilului/elevului cu cerințe educaționale speciale, din perspectiva fi nalităților procesului de integrare/incluziune școlara și socială a acestuia.
Adaptările curriculare vin să contureze designul strategiilor pedagogice, strategiilor de evaluare, resurselor umane şi/sau echipamentului personalizat de care are nevoie elevul pentru învăţare.
Adaptarea curriculumului la disciplina de studiu poate fi realizată prin extensiune (atunci când nu este afectat potențialul intelectual - la copiii cu defi ciente vizuale sau fi zice, spre exemplu) care se realizează prin introducerea unor activități speciale pentru a veni în sprijinul însușirii unor limbaje specifi ce (alfabetul Braille, limbajul semnelor) si comunicării, orientării spațiale, activității de socializare si de integrare în comunitate, activității practice pe care elevul poate să o realizeze.
În cazul curriculumului adaptat, cadrul didactic la disciplina respectivă va selecta riguros și va utiliza strategii didactice (metode, procedee, tehnici etc.) care vor sprijini elevii cu CES în procesul educațional.
Curriculum modifi cat (CM) vizează selectarea unor continuturi din curriculumul general la disciplina școlară adresat copiilor fără defi ciențe, conținuturi ce se consideră a putea fi înțelese de copiii cu cerințe speciale si renunțarea la conținuturile cu un grad ridicat de complexitate;
Curriculumul modifi cat presupune schimbarea fi nalităţilor educaţionale/subcompetențelor stabilite în curriculumul general corespunzătoare anului de studii pentru o disciplină şcolară, în funcție de potențialul de dezvoltare și necesitățile de învăţare ale elevului. Aceste schimbări pot refl ecta cunoştinţele şi abilităţile care sunt indicate în curriculumul general pentru un alt an de studii. De asemenea, pot viza mărirea sau micşorarea numărului şi/sau a complexităţii fi nalităţilor prevăzute pentru anul respectiv de studii.
Un curriculum modifi cat se realizează prin accesibilizarea si diversifi carea componentelor curriculumului general - copiii cu cerințe speciale sunt puși în situația de a realiza diferite activități individuale, compensatorii, terapeutice ce vizează recuperarea acestora si participarea lor la activitățile desfășurate în învățământul obișnuit;
În cazul curriculumului adaptat/ modifi cat este importantă folosirea unor metode şi instrumente de evaluare, care să asigure evidenţierea progresului realizat de elevi ,atât din punct de vedere al celui de asimilare de noi cunoştinţe, dar mai ales al progresului/ proceselor psihice de cunoaştere şi al componentelor practic aplicative.
136
Adaptarea curriculară în raport cu caracteristicile si potențialul individual se poate referi la diferite si variate nivele, de la cel submediu si cu întârzieri la supramediu și la copii supradotați.
Din perspectiva profesorului diferentierea experientei de învățare a unui elev poate avea în vedere: conținuturile:
• metodele de predare – învățare (instruire)
• mediul psihosocial al clasei
• standardele de performanță etc.
Adaptările curriculare se vor face în conformitate cu recomandările aprobate de Ministerul Educației.
Elevul cu CES poate studia unele discipline în baza curriculumului general, iar altele conform unui curriculum adaptat sau modifi cat.
Stabilirea adaptărilor
Prin adaptări se subînțelege identifi carea strategiilor pedagogice, strategiilor de evaluare, a resurselor umane și/sau a echipamentului personalizat care va ajuta elevul să parcurgă demersul educațional stabilit. Adaptările descrise în PEI trebuiesc interpretate drept strategii și acțiuni de sprijin, care diferă de cele oferite altor elevi ai clasei în procesul educațional și care vor fi utilizate în organizarea și realizarea procesului educațional la toate disciplinele de studiu.
Adaptările de mediu includ schimbările sau măsurile de sprijin a elevului în mediul fi zic al clasei sau al instituției.
Adaptările psihopedagogice includ modifi cările operate în strategiile pedagogice conforme Curriculumului general, pentru a facilita procesul educațional pentru elev și a-i asigura progresul în dezvoltare.
Adaptările în materie de evaluare se referă la modifi carea metodelor/tehnicilor de evaluare, pentru a permite elevului să demonstreze competențele achiziționate.
În fi g. 5 sunt se regăsesc exemple de modifi cări de mediu, psihopedagogice, în materie de evaluare.
137
Adaptări de mediu Adaptări psihopedagogice Adaptări în materie de evaluare
Alte arii de lucru
Poziţionare strategică a locului copilului în sala de clasă și în bancă
Proximitatea cadrului didactic
Reducerea/amplifi carea stimulenţilor vizuali sau auditivi (se vor concretiza)
Excluderea materialelor care disociază atenția
Mediu liniștit (excluderea/diminuarea zgomotelor)
Utilizarea căștilor pentru ascultare
Iluminarea specială
Echipament adaptat
Tutelare din partea colegilor de clasă
Parteneriat
Sisteme de comunicare auxiliare și de suplinire
Tehnologii auxiliare
Scheme grafi ce
Sprijin în gestionarea timpului
Arbore conceptual
Pauze mai frecvente
Material concret
Material de manipulare
Indicatori gestuali
Repere vizuale
Caractere mai groase
Algoritmi/pași de urmat
Format simplifi cat, format cu indicarea spaţiilor pentru scriere
Repere color
Reformularea materiei de învăţare
Texte înregistrate
Timp suplimentar
Transcripţii cuvânt în cuvânt
Răspunsuri orale
Înregistrări pe bande sonore
Mediu diferit și stimulativ
Pauze mai frecvente
Aparataj funcţional sau echipament adaptat
Reamintirea condițiilor sarcinii
Sisteme de comunicare auxiliare și de suplinire
Tehnologii auxiliare
Materiale didactice stimulative și sugestive
Caractere mai groase
Semne fondate pe diferite culori
Format simplifi cat, format cu indicarea spaţiilor pentru scriere
Opţiuni informaţionale
Reducerea numărului de sarcini utilizate pentru evaluarea unui concept sau a unei competenţe
Curriculum individualizat
Curriculumul individualizat este parte componentă a PEI și urmează a fi elaborat pentru fi ecare disciplină de studiu.
Elaborarea curriculumului individualizat ține de competența învățătorului/profesorului la disciplina respectivă.
În procesul de elaborare a currciculumului individualizat se va ține de cont de punctele forte, necesitățile și nivelul de dezvoltare a elevului.
Fig. 5: Exemple de adaptări
138
Modifi carea curriculumului presupune că echipa implicată în elaborarea PEI să adauge în conţinutul formal al curriculumului elevului ceea ce nu se afl ă în curriculumul general. sau să excludă din curriculumul general ceea ce elevul, în virtutea nivelului său de dezvoltare, nu va putea realiza.
Finalitățile de învățare (subcompetențele)
La stabilirea și formularea fi nalităților de învățare (subcompetențelor) trebuie să se țină cont de tipul curriculumului pentru disciplina respectivă:general, adaptat sau modifi cat.
În cazul în care elevul se va încadra în procesul educațional la disciplina respectivă în baza curriculumului general, nu vor fi formulate alte fi nalități, indicându-se, în compartimentul respectiv: “conform curriculumului general”.
În cazul disciplinelor de studiu care necesită adaptări sau modifi cări curriculare, fi nalitățile de învățare trebuie să fi e precizate în enunțuri care vor descrie ce competențe urmează să achiziționeze elevul la fi nele cursului respectiv. Toate fi nalitățile de învățare trebuie să descrie rezultate măsurabile la fi nele unei anumite etape de învățare. Finalitățile trebuie să fi e formulate clar, astfel încât elevul și părinții să înțeleagă ce va fi în stare elevul să cunoască și să facă la fi nele anului.
Pentru fi ecare fi nalitate formulată e necesar a indica strategiile/tehnologiile didactice și metodele de evaluare corespunzătoare.
Strategiile/tehnologiile didactice refl ectă acele activități de învățare, conforme cerințelor educaționale speciale ale elevului, care vor ajuta elevul în atingerea fi nalităților de învățare stabilite. În secțiunea respectivă din PEI urmează a indica lista tuturor strategiilor pedagogice care vor fi utilizate de către cadrul didactic. În cazul în care se utilizează o strategie didactică în raport cu o fi nalitate concretă, care diferă de strategiile utilizate în raport cu ceilalți elevi, aceasta urmează a fi înscrisă vis-a-vis de fi nalitatea concretă. S-ar putea ca realizarea anumitor fi nalități de învățare să nu necesite alte strategii pedagogice, care să difere de cele utilizate la nivel de clasă. În acest caz, nu e necesar a indica strategiile pedagogice (de exemplu: a discuta cu elevul pentru a-l ajuta să structureze planul unui enunț/eseu).
Strategiile de evaluare
Realizarea de către elev a fi nalităților de învățare stabilite în curriculumul individualizat la fi ecare disciplină trebuie să fi e un proces continuu. Nivelul de realizare urmează să fi e evaluat cu regularitate, pentru a facilita progresul elevului în funcție de potențialul propriu al acestuia.
Este necesar a preciza strategiile de evaluare a nivelului de atingere a fi ecărei fi nalitate stabilită.
Adaptarea metodelor de evaluare la nevoile elevului se va face în conformitate cu metodologia aprobată de Ministerul Educației.
Planifi carea evaluărilor
Evaluarea progresului școlar se realizează continuu, realizând evaluări sumative, cel puțin o data în semestru (la fi nele semestrului). Evaluarea se va face în conformitate metodologia aprobată de Ministerul Educației.
În asistența educațională a copilului cu CES, în funcție de necesități, pot fi planifi cate evaluări tematice intermediare pe parcursul semestrului..
Evaluările pot fi atât formale, cât și informale, dar, în mod obligatoriu, rezultatul evaluării trebuie să refl ecte progresul în dezvoltarea copilului.
139
Evaluările medicale, psihologice ș. a. se vor planifi ca și realiza în conformitate cu recomandările Serviciului de asistență psihopedagogică (raional/municipal/de sector) și în funcție de necesitățile elevului, identifi cate în procesul de asistență psihopedagogică și medicală pe parcursul anului.
Planifi carea evaluărilor poate fi completată/suplimentată și în procesul de revizuire/actualizare a PEI.
Rapoartele despre realizarea evaluărilor, semnate de specialistul(specialiștii) care au realizat evaluarea se vor păstra în dosarul elevului.
Activități de pregătire a tranziției copilului
Pentru unii elevi cu cerințe educaționale speciale e necesar a planifi ca activități de pregătire a tranziției de la învățământul gimnazial la un alt nivel de învățământ (liceu, școală profesională ș. a.) sau pentru facilitarea inserției sociale și angajării în câmpul muncii.
Planifi care activităților de pregătire a tranziției poate avea drept scop sprijinirea elevului în cazul transferului/promovării dintr-o clasă în alta, de la o treaptă de școlaritate la alta sau, după caz, de la o instituție de învățământ la alta.
Activitățile planifi cate trebuie să fi e argumentate indicând scopul, responsabilii și termenele de realizare.
În planifi carea acțiunilor de pregătire a tranziției pot fi implicați membri ai conducerii instituției de învățământ, dirigintele și alte cadre didactice, psihologul, medicul de familie, asistentul social comunitar și alți specialiști care sprijină elevul. Este important ca acțiunile planifi cate să fi e discutate/coordonate cu elevul și părinții acestuia.
Acțiunile de pregătire a tranziției, orientate spre elev, familia sa și alți specialiști din rețeaua de sprijin personal trebuie:
• să refl ecte, în contextul scopului stabilit privind traseul educaţional ulterior, angajarea în câmpul muncii sau inserția în comunitate, asupra următoarelor:
• care ar fi şansele reale pentru copil şi eventualele resurse disponibile, după fi nalizarea de către elev a etapei respective de școlaritate (promovare, absolvire etc.);
• ce realizări ar putea atesta elevul, fi ind sprijinit în mod adecvat;
• să defi nească acțiunile care urmează a fi realizate în fi ecare an, pentru a sprijini elevul în atingerea obiectivelor stabilite;
• să evidențieze rolul și responsabilitățile elevului, ale familiei și ale altor persoane cu atribuții în contextul măsurilor prevăzute.
Obiectivele stabilite trebuie să fi e compatibile cu punctele forte și necesitățile elevului.
În acest compartiment al PEI pot fi incluse măsuri de planifi care a accesului copilului la servicii de suport şi echipamente necesare, măsuri ce vizează căutarea unui loc de muncă, identifi carea resurselor fi nanciare pentru realizarea anumitor obiective, dezvoltarea unor abilități particulare, cum ar utilizarea unor tehnologii auxiliare într-un mod individual, autonom, sau abilități de a-şi apăra interesele sale, precum și abilități pentru estimarea şanselor de angajare în câmpul muncii.
Consultarea părinților și a elevului în procesul PEI
PEI trebuie să fi e consultat cu părinții și elevul. Informația privind rezultatele consultărilor se înscrie, în mod obligatoriu, în PEI.
140
Părinții și elevul confi rmă prin semnătură că PEI a fost consultat cu ei.
În cazul în care părinții sau elevul refuză consultarea PEI, se va face inscripția respectivă, urmată de semnătura acestora.
Procesul de consultare se realizează în conformitate cu un plan aprobat de directorul instituției de învățământ.
Planul de consultare poate include convorbiri telefonice cu părinții, discuții ale cadrelor didactice cu părinții. În acest plan se va indica data când varianta PEI va fi remisă părinților pentru consultare.
După elaborarea și aprobarea PEI, echipa PEI trebuie să se asigure că toate persoanele care urmează să asiste elevul cunosc conținutul documentului respectiv. În acest scop, la această etapă echipa urmează:
• să treacă în revistă responsabilitățile persoanelor care vor realiza PEI
• să se asigure că toate persoanele care vor acorda asistență copilului, inclusiv părinții, au primit o copie a PEI.
Varianta originală a PEI se păstrează în dosarul elevului.
Etapa a V-a: REALIZAREA PEI
Responsabili de realizarea PEI sunt toți specialiștii care, în conformitate cu atribuțiile ce le revin, asistă copilul, în domeniul respectiv de competență, în procesul educației incluzive. Aceștia sunt:
- administrația instituției;
- psihologul școlar;
- învățătorul/dirigintele;
- cadrul didactic de sprijin;
- profesorii la disciplinele școlare;
- alți specialiști.
Psihologul școlar, învățătorul/dirigintele și cadrele didactice la clasă au responsabilități directe în realizarea PEI.
Responsabilități în realizarea PEI
Administrația instituției asigură examinarea PEI în cadrul consiliului profesoral și validează decizia consiliului privind aprobarea PEI. De asemenea, în atribuțiile administrației instituției intră monitorizează procesul de realizare a PEI și asigurarea condițiilor adecvate pentru realizare: adaptările ambientale, coordonarea activităților privind prestarea unor servicii (terapii specifi ce) în instituție (după caz, în cadrul centrelor de zi pentru copii etc.).
În scopul asigurării calității incluzive, în general, și realizării PEI, administrația instituției planifi că și realizează evaluarea cadrelor didactice, asigură formarea lor continuă, stimulează cadrele didactice care atestă rezultate bune în asistența copilului, diseminează experiența avansată în domeniul educației incluzive, planifi că și asigură realizarea activităților de implicare a părinților în procesul educațional și de implicare a acestora în diverse activități de formare a competențelor de îngrijire/sprijinire a copilului cu CES.
141
Administrația instituției solicită SAP, la necesitate, reevaluarea copilului.
Psihologul școlar monitorizează continuu dezvoltarea copilului, observă și înregistrează modifi cările în comportamentul acestuia (pe domenii de dezvoltare), acordă asistență psihologică copilului, familiei și cadrelor didactice care asistă copilul.
Psihologul școlar estimează impactul intervențiilor educaționale asupra dezvoltării copilului și consultă cadrele didactice în organizarea efi cientă a procesului de asistență educațională, în stabilirea adaptărilor psihopedagogice și în materie de evaluare.
Psihologul poate solicita reevaluarea și actualizarea PEI.
Învățătorul/dirigintele și cadrele didactice la clasă trebuie să cunoască ce adaptări pedagogice, de mediu și în materie de evaluare au fost stabilite în PEI al elevului.
Cadrele didactice pot utiliza și alte adaptări pedagogice și de mediu. Pe parcursul lucrului cu elevul, cadrul didactic trebuie să probeze diverse strategii care pot sprijini și dezvolta capacitățile de învățare ale elevului și să noteze, în varianta PEI care i-a fost distribuită, acele strategii care au asigurat mai mult succes, dar și să înlocuiască strategiile care s-au dovedit a fi inefi ciente.
Totodată, în materie de evaluare, vor utiliza doar adaptările indicate în PEI.
Cadrele didactice organizează procesul educațional individualizat astfel, încât elevul sa aibă posibilitatea de a demonstra de rezultatele învățării, competențele achiziționate (progresul).
Învățătorul/profesorul la clasă este responsabil de realizarea componentelor PEI care se referă la disciplina de studiu respectivă.
Învățătorul/profesorul la clasă trebuie să planifi ce adecvat etapele lecției, asigurând implicarea activă în procesul educațional și a elevilor cu PEI, fără a minimaliza efi cacitatea procesului educațional general la clasă.
Învățătorul/profesorul poate utiliza diverse forme de organizare a activităților la clasă (în grup, în perechi ș. a.) care vin să asigure participarea activă a elevului cu PEI la cât mai multe activități didactice.
Atunci când alți elevi lucrează asupra unor sarcini care nu sunt conforme PEI al elevului cu CES, învățătorul/profesorul la clasă are oportunitatea de a oferi asistență directă elevului cu PEI, pentru a-l ajuta să însușească cunoștințe, să realizeze fi nalitățile stipulate în PEI.
Cadrul didactic de sprijin
Multiple situații în contextul unui Curriculum modifi cat (de exemplu, lipsa abilităților sociale, depășirea stării de anxietate, lipsa abilităților de îngrijire personală cauzată de starea de sănătate, motricitate limitată ș. a) vin să argumenteze necesitatea unui cadru de sprijin pentru elev pe perioada afl ării în instituția de învățământ de cultură generală.
Din categoria personalului de sprijin face parte și cadrul didactic de sprijin.
Sarcina de bază a cadrului didactic de sprijin este dezvoltarea şi promovarea activităţilor de asistenţă educaţională care să asigure corectarea/compensarea şi remedierea difi cultăţilor de învăţare de ordin structural, organizatoric, emoţional sau de altă natură ale copiilor cu cerinţe educaţionale speciale.
Acesta poate să participe direct la orele de clasă, oferind sprijin/ajutor elevului în procesul educațional. Cadrul didactic de sprijin facilitează încadrarea copilului în procesul educațional, în vederea realizării PEI, face propuneri privind adaptările (pedagogice, de mediu și în materie de evaluare), în funcție de necesitățile elevului, asistă elevul în activitățile în afara orelor de clasă (în centrul de resurse, centrul de zi etc.).
Procesul de realizare a PEI presupune elaborarea și aprobarea unui orar de lucru pentru cadrul didactic
142
de sprijin și pentru alt personal de sprijin, cu indicarea locului unde se vor realiza acțiunile de sprijin.
În funcție de resursele instituției, în procesul de realizare a PEI se deleagă responsabilități specifi ce și altor specialiști: logopedului, medicului (asistentului medical), kinetoterapeutului etc. Responsabilitățile respective vizează domeniul concret de asistență a copilului. Aceștia realizează activități de sprijin și evaluări în domeniu, recomandă, după caz, adaptări și strategii de asistență.
În realizarea PEI este important ca toți specialiștii, toate persoanele implicate în asistența copilului să dezvolte un parteneriat constructiv și efi cient.
Etapa a VI-a: MONITORIZAREA, REVIZUIREA ȘI ACTUALIZAREA PEI
Monitorizarea PEI constituie o activitate inerentă a procesului PEI. Procesul de monitorizare ține, în mare, de competența administrației instituției și a CMI.
Monitorizarea PEI se realizează continuu, în special la etapele de elaborare și realizare a PEI, având drept obiective următoarele:
- Stabilirea conformității PEI cerințelor educaționale speciale ale copilului;
- Estimarea nivelului de relevanță a PEI;
- Relevanța distribuirii rolurilor în procesul de elaborare și realizare a PEI;
- Identifi carea unor blocaje/impedimente în realizarea PEI și a soluțiilor pentru înlăturarea acestora;
- Precizarea impactului realizării PEI asupra dezvoltării copilului (progresul în dezvoltarea copilului);
- Revizuirea/actualizarea PEI.
Toți specialiștii au responsabilități de monitorizare a PEI în domeniul de asistență a copilului. În rezultatul monitorizării PEI aceștia urmează să facă concluzii asupra efi cienței strategiilor de intervenție în domeniul respectiv. Rezultatele monitorizării PEI se examinează periodic în cadrul CMI, care decide asupra modifi cării/actualizării PEI.
Evaluarea continuă a progresului elevului
Evaluarea progresului elevului pentru care se realizează un PEI, ca și pentru toți elevii, trebuie să devină un proces continuu. Rezultatele evaluării constituie o sursă de informații care constituie drept temei pentru modifi carea unor strategii pedagogice, pentru a identifi ca parametrii optimi de învățare pentru elev. Este important a examina, periodic, efi cacitatea strategiilor și adaptărilor.
Se consideră un succes daca s-a reușit ca elevul să devină partener responsabil al propriului demers de învățare. În funcție de necesitățile elevului, acesta trebuie să cunoască, fi nalitățile de învățare, adaptările indicate în PEI, să perceapă și să poată să demonstreze progresul.
Monitorizarea progresului în dezvoltarea elevului se face pe domenii de dezvoltare și discipline de studiu pe parcursul semestrelor academice, indicatorii de progres înregistrându-se în tabelul respectiv al PEI la data identifi cării progresului..
La fi nele fi ecărui semestru se evaluează progresul în dezvoltarea elevului.
Rezultatele monitorizării progresului constituie un temei pentru modifi carea/actualizarea PEI.
Oportunități de modifi care a PEI
În procesul continuu de evaluare a progresului elevului, poate fi identifi cată necesitatea de modifi care
143
a PEI. Modifi carea poate fi efectuată prin:
• formularea de noi fi nalități de învățare sau revizuirea obiectivelor anuale, în cazul când învățarea se realizează într-un ritm mai rapid decât cel stabilit în PEI;
• gruparea fi nalităților de învățare în etape, formulând fi nalități mai simple, în cazul când învățarea se realizează într-un ritm mai lent decât cel stabilit în PEI;
• modifi carea strategiilor/tehnologiilor didactice, concretizând echipamentul personalizat sau stabilind un alt nivel de suport/sprijin (acordat de către resurse umane).
Modifi cările cu privire la fi nalitățile de învățare trebuie să se efectueze pe parcursul semestrului, în termene optime, pentru ca elevul să aibă sufi cient timp pentru a se pregăti către evaluările planifi cate, în conformitate cu modifi cările operate în PEI.
Evaluarea rezultatelor școlare și informarea părinților despre rezultate
La disciplinele școlare care sunt studiate fără adaptări/modifi cări curriculare evaluarea rezultatelor se efectuează, conform curriculum-ului respectiv, la nivelul întregii clase, doar cu adaptări de mediu sau în materie de evaluare generale (de exemplu, timp pentru realizarea testului, text cu caractere mai mari ș. a.). Aprecierea se va face la nivelul cerințelor generale. Nota medie se va calcula și se va indica, în modul general stabilit, în catalogul clasei, în tabelul general al reușitei școlare.
În cazul disciplinelor pe care elevul le studiază în baza unui curriculum adaptat sau modifi cat, învățătorul/profesorul la clasă trebuie să utilizeze diverse metode de evaluare. Acestea trebuie să fi e indicate pentru fi ecare fi nalitate de învățare stipulată în PEI. Este important ca elevul să poată demonstra nivelul de învățare și achiziționare de competențe într-un mod autonom, utilizând adaptările în materie de evaluare care îi sunt proprii. Nota acordată în urma evaluării trebuie să refl ecte randamentul elevului, descris în mod pertinent în programa la disciplina școlară respectivă.
Învățătorul/dirigintele trebuie să informeze, în mod obligatoriu, părinții despre rezultatele evaluării. Informarea se efectuează la fi nele semestrului, prin comunicarea mediilor calculate în conformitate cu stipulările în PEI, dar și pe parcursul semestrului, informând părinții despre tendințele atestate în procesul educațional.
Revizuirea și actualizarea fi nalităților de învățare (subcompetențelor)
Finalitățile de învățare, stipulate în PEI (programa la fi ecare disciplină de studiu) trebuie să fi e revizuite la mijlocul și fi nele fi ecărui semestru al anului de studii. Este important a identifi ca factorii care au condiționat nivelul respectiv de realizare a fi nalităților stipulate în PEI.
În cazul în care cauza realizării sub nivelul așteptat s-a dovedit a fi insufi ciența informațiilor privind punctele forte și nevoile elevului, se va reveni la prima etapă a elaborării PEI și vor fi colectate și examinate informații suplimentare.
Dacă cauza realizării fi nalităților a constituit repartizarea neadecvată a sarcinilor sau a fost implicat insufi cient personalul instituției, atunci echipa PEI va reveni la etapa a doua cu rectifi cările de rigoare.
În situația când se constată că strategiile, adaptările, fi nalitățile sau alte componente ale PEI nu au fost cele mai indicate, se revine la etapa a treia.
Ar putea fi și situații când pe parcursul primelor trei etape PEI totul a fost perfect, dar în procesul realizării au survenit careva non-concordanțe. În acest caz se revine la etapa a patra.
Procesul PEI este unul ciclic, revenirea la oricare etapă presupune parcurgerea consecventă a tuturor celorlalte etape.
144
Înregistrarea rezultatelor revizuirii și actualizării PEI
Odată stabilite deciziile privind revizuirea și actualizarea PEI, acestea urmează a fi incluse în PEI. Modifi cările respective vor fi formulate și înregistrate în secțiunea respectivă a PEI, consemnate, în structura respectivă a secțiunii/compartimentului, într-o anexă la PEI.
Modifi cările operate în PEI vor fi examinate și aprobate de Comisia multidisciplinară intrașcolară. Decizia privind aprobarea modifi cărilor se validează prin ordinul directorului instituției de învățământ general.
Este absolut necesar ca modifi cările operate să fi e comunicate tuturor factorilor implicați în procesul PEI, inclusiv elevului și părinților.
Referinţe bibliografi ce:
Bolboceanu A. ș.a. Inclusiv EU. Studiul efi cienței experiențelor de incluziune a copiilor cu CES, dezvoltate în instituțiile de învățământ general din Republica Moldova. Chișinău: Centrul de zi „Speranța”, Centrul de resurse pentru promovarea educației incluzive „Inclusiv EU”, Institutul de Științe ale Educației, 2010.
Danii A., Popovici D.-V., Racu A. Intervenția psihopedagogică în școala incluzivă. Chișinău: Tipografi a Centrală, 2007.
Racu A., Popovici D.-V., Danii A. Educația incluzivă. Ghid pentru cadrele didactice și manageriale. Chișinău: Tipografi a Centrală, 2010.
Vrăjmaș T. Învățământul integrat și/sau incluziv. București: Aramis, 2001.
Curriculum diferenţiat şi personalizat, Ed. Polirom, Iaşi. Crişan, A., 1998.
Curriculum şi dezvoltare curriculară: un posibil parcurs strategic, Revista de Pedagogie, nr.3-Vrasmas, Traian, Învăţământul integrat şi/sau incluziv pentru copiii cu cerinţe educative speciale, Aramis, 2001, p.100-116, 210-211.
La planifi cation de l’enseignement individualise. Normes et lignes directrices. Guide des educateurs. Ile-di-Pronce-Edouard. Canada, 2005.
Cook R., E, Tessiwer, A., Armbruster, V., B, Adapting Early Childhood Curricula for chilgren with Special Needs, Merril, Columbus, Toronto, London, melboorne, 1087.
Dandara O. ș. a. Pedagogie: Suport de curs.Universitatea de Stat din Moldova, 2010.
Design universal pentru învăţare. Un ghid pentru profesori şi specialişti în educaţie.Ed. Mirton, Timişoara 2008.
Ghid pentru cadre didactice de sprijin (CDS), Asociatia RENINCO Romania, Minsterul Educației şi Cercetării, UNICEF, Editura Vanemonde, 2005
Synthesis Report and Chapter 8 Romania, in Education Policies for Students at Risk and those with Disabilities in South Eastern Europe: Bosnia-Herzegovina, Bulgaria, Croatia, Kosovo, FYR of Macedonia, Moldova, Montenegro, Romania and Serbia.©2007, Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OECD), Paris.
Alois Ghergut. Psihopedagogia persoanelor cu cerinte speciale. Strategii diferentiate si incluzive in educatie (editia a II-a), editura Polirom, 2006
145
Ordinul Ministerului Educaţiei cu privire la aprobarea deciziei
Consiliului Naţional pentru Curriculum din 09.02.2012
Rei.: Aprobarea deciziei Consiliului Naţional pentru Curriculum din 09.02.2012
în baza procesului verbal al şedinţei Consiliului Naţional pentru Curriculum (nr.4 din 09 februarie 2012), emit următorul
ORDIN:
1. Se aprobă:
1.1. Ghidul „Adaptări curriculare şi evaluarea progresului şcolar în contextul educaţiei incluzive” (proces-verbal nr. 4.1);
1.2. Unitatea de curs „Educaţia incluzi vă” pentru învăţămîntul superior şi mediu de specialitate (proces-verbal nr. 4.2);
1.3. Standardele instituţiei de învăţămînt cu practici incluzive pentru pilotarea modelelor respective în raioanele Criuleni şi Dubăsari (proces-verbal nr. 4.3);
1.4. Curricula la disciplina opţională „Educaţia economică” pentru clasele primare, gimnaziale şi liceale (proces-verbal nr. 4.4);
1.5. Manuscrisul „Didactica fi zicii:teorie şi practică”, fără acoperirea costurilor de editare (proces-verbal nr. 4.9);
2. Se obligă Direcţia generală învăţămînt preşcolar, primar şi secundar general (dl Valentin Crudu):
2.1. să stabilească termenul limită pentru traducerea Curricula pentru disciplinele Istoria, cultura şi tradiţiile poporului ucrainean, găgăuz şi bulgar (clasele V-IX);
2.2. să solicite avize ofi ciale din partea structurilor specializate;
2.3. să asigure examinarea proiectelor de curriculum în pachet, într-o şedinţă specială, cu participarea membrilor grupului de autori ai Curriculumului la istorie, (proces-verbal nr. 4.5 - 4.8).
3. Direcţia generală învăţămînt preşcolar, primar şi secundar general (dl Valentin Crudu), Direcţia învăţămînt superior (dna Nadejda Velişco), Direcţia învăţămînt secundar profesional şi mediu de specialitate (dl Octavian Vasilachi) vor asigura monitorizarea utilizării materialelor respective în instituţiile de învăţămînt din subordine.
4. Responsabilitatea pentru realizarea prezentului ordin se impune dnei Tatiana Potîng, viceministru şi dnei Loretta Handrabura, viceministră.
MINISTRU Mihail Şleahtiţchi
146
Ordinul Ministerului Educaţiei cu privire la aplicarea Ghidului Metodologic
privind adaptările curriculare și evaluarea progresului școlar în contextul
educaţiei incluzive (nr. 139 din 15.03.2012)
În conformitate cu prevederile Programului de dezvoltare a educaţiei incluzive in Republica Moldova pentru anii 2011-2020. aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 523 din I 1.07. 2011. Strategiei consolida te de dezvoltare a învăţâmîntului pentru anii 2011-2015. aprobata prin Ordinul nr. 687 din 25.OS.2010, în temeiul deci/iei Consiliului National pentru Curriculum. proces-verbal nr. 4 din 09.02.2012. in scopul asigurării calităţii educaţiei incluzive în instituţiile de învăţîmînt general, emit următorul
ORDIN:
1. Se aplică începînd cu semestrul II al anului de studii 201 1-20!2,ghidul metodologic privind adaptările curriculare şi evaluarea progresului şcolar in contextul educaţiei incluzive. aprobai prin ordinul nr. 90 din 20 februarie 20 12. în procesul de incluziune a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale in învăţămîntlul general.
2. Instituţiile de învâţămînt preuniversitar vor elabora, după caz. adaptări curriculare (curriculum individualizat) pentru copiii cu cerinţe educaţionale speciale incluşi în invăţâmîntul general şi vor asigura evaluarea progresului şcolar al acestora în temeiul curriculumului individualizai, conform Ghidului.
3. Direcţiile generale raionale/municipale învăţămînt, tineret şi sport vor acorda consultanţă metodologică instituţiilor din subordine şi vor monitoriza procesele de elaborare şi realizare a adaptărilor curriculare şi evaluarea progresului şcolar în contextul educaţiei incluzive.
4. Direcţia generală învăţămînt preşcolar, primar şi secundar general (dl V. Crudu):
- va asista metodologic direcţiile generale raionale/municipale învăţămînt. tineret şi sport in coordonarea activităţii de elaborare a adaptărilor curriculare şi de evaluare a progresului şcolar al elevilor cu cerinţe educaţionale speciale;
- va asigura difuzarea Ghidului în sistemul educaţional preuniversitar.
5. Agenţia de evaluare şi examinare (dl A. Ghicov ). va elabora, pînă la 20 aprilie 2012. reglementări privind evaluarea, promovarea şi certifi carea copiilor cu cerinţe educaţionale speciale în învăţămîntul general.
6. Instituţiile de învăţămint cu competente în formarea continuă a cadrelor didactice vor include în programele de formare continuă conţinuturi privind adaptările curriculare şi evaluarea progresului şcolar în contextul educaţiei incluzive.
7. Institutul de Ştiinţe ale educaţiei (dna I. Pogolşa):
- va acorda asistenţă metodologică instituţiilor de învăţămînt in elaborarea adaptărilor curriculare şi evaluarea progresului şcolar. în contextul educaţiei incluzive;
- va organiza seminare pentru cadrele manageriale şi personalul care acordă asistenţă
147
psihopedagogică copiilor cu cerinţe educaţionale speciale, privind elaborarea adaptărilor curriculare şi evaluarea progresului şcolar în contextul educaţiei incluzive.
8. Asociaţia “Lumos Foundation Moldova”, cu suportul căreia a fost elaborat Ghidul metodologie privind adaptările curriculare şi evaluarea progresului şcolar in contextul educaţiei incluzive. va acorda asistenţă tehnică pentru editarea acestuia.
9. Controlul privind executarea prevederilor prezentului ordin se pune în sarcina dnei T. Potîng. viceministru.
MINISTRU Mihail Şleahtiţchi
148
Ref.: Cu privire la evaluarea fi nală şi certifi carea elevilor cu cerinţe educaţionale speciale incluşi în învăţămîntul general obligatoriu
In conformitate cu prevederile Programului de dezvoltare a educaţiei incluzive în Republica Moldova pentru anii 2011-2020, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.523 din 1.07.2011, actelor normative ale Ministerului Educaţiei vizînd evaluarea fi nală, a Documentului 2009-D-559 din decembrie 2009, aprobat de Consiliul Superior al Şcolilor Europene, în scopul reglementării procedurii de evaluare fi nală şi certifi care a elevilor cu cerinţe educaţionale speciale incluşi în învăţămîntul general obligatoriu, emit următorul
ORDIN:
1. Se aprobă Reglementările şi procedurile specifi ce privind evaluarea fi nală şi certifi carea elevilor cu cerinţe educaţionale speciale incluşi în instituţiile de învăţămînt general obligatoriu (anexa nr. 1).
2. Se aprobă mostra certifi catului de studii gimnaziale, serie specifi că (ASG/PEI) pentru elevii cu cerinţe educaţionale speciale, absolvenţi ai învăţămîntului gimnazial, care au studiat în baza Planului educaţional individualizat (PEI) şi au susţinut examenele de absolvire a gimnaziului în condiţii specifi ce (anexa nr.2).
3. Reglementările şi procedurile specifi ce aprobate vor fi implementate, începînd cu sesiunea de examene 2012, ]n raioanele pilot Floreşti şi Ialoveni.
4. Direcţiile generale raionale/municipale învăţămînt, tineret şi sport:
- vor asigura familiarizarea instituţiilor de învăţămînt cu prevederile prezentului ordin; vor perfecta şi prezenta Agenţiei de Evaluare şi Examene, pînă la 10 mai 2012, listele nominale ale elevilor cu cerinţe educaţionale speciale incluşi în instituţiile de învăţămînt general obligatoriu, care au care au studiat în clasa a IX-a în baza PEI, şi au parcurs discipline şcolare prin curriculum adaptat sau modifi cat, în vederea autorizării admiterii la examenele de fi nalizare a studiilor în condiţii specifi ce (anexa nr.3);
- vor prezenta Comisiei Naţionale de Examene, spre aprobare, pînă la 12 mai 2012, listele nominale ale cadrelor didactice, pe discipline şcolare, care vor elabora probele de evaluare pentru elevii cu cerinţe educaţionale speciale;
- vor acorda asistenţă metodologică cadrelor didactice care vor elabora probele de evaluare pentru elevii cu cerinţe educaţionale speciale;
- vor constitui şi propune Comisiei raionale de examene, spre aprobare, comisiile de verifi care a probelor de evaluare ale elevilor care au studiat în baza PEI, la disciplinele parcurse prin curriculum adaptat sau modifi cat.
5. Comisia raională/municipală de examene:
- va aproba, pînă la 28 mai 2012, probele de evaluare pentru elevii cu cerinţe educaţionale speciale;
Ordinul Ministerului Educaţiei cu privire la evaluarea fi nală și certifi carea
elevilor cu cerinţe educaţionale speciale incluși în învăţămîntul general
obligatoriu (nr. 245 din 24.04.2012)
149
- va aproba, pînă la 30 mai 2012, comisiile de verifi care a probelor de evaluare ale elevilor care au studiat în baza PEI, la disciplinele parcurse prin curriculum adaptat sau modifi cat, în care vor fi incluse şi cadrele didactice care au realizat curriculum adaptat sau modifi cat la disciplina de examen;
- va organiza instruirea membrilor comisiilor de verifi care a probelor de evaluare ale elevilor care au studiat în baza PEI;
- va monitoriza, în procesul de organizare şi desfăşurare a evaluării fi nale şi certifi care a elevilor cu cerinţe educaţionale speciale incluşi în instituţiile de învăţămînt general obligatoriu, respectarea prevederilor Reglementărilor şi procedurilor specifi ce aprobate.
6. Administraţia instituţiilor de învăţămînt:
- va organiza studierea Reglementărilor şi procedurilor specifi ce privind evaluarea fi nală şi certifi carea elevilor cu cerinţe educaţionale speciale incluşi în instituţiile de învăţămînt general obligatoriu, de către toate cadrele didactice din instituţie;
- va informa părinţii elevilor cu cerinţe educaţionale speciale incluşi în instituţia de învăţămînt general despre Reglementările şi procedurile specifi ce privind evaluarea fi nală şi certifi carea;
- va examina, în cadrul şedinţei Consiliului profesoral, în baza propunerilor Comisiei multidisciplinare intraşcolare, admiterea elevilor cu cerinţe speciale la examenele de fi nalizare a studiilor;
- va prezenta, în modul stabilit, demersul privind autorizarea admiterii la examenele de fi nalizare a studiilor a elevului (elevilor) cu cerinţe educaţionale speciale în condiţii specifi ce;
- va prezenta, pînă la 30 aprilie 2012, Comisiei raionale de examene, pentru includere în demersul către Comisia Naţională de Examene şi în comisiile raionale/municipale de verifi care a probelor de evaluare ale elevilor care au studiat în baza PEI, lista cadrelor didactice care vor elabora proba de evaluare la disciplina de examen, pentru elevul (elevii) care au parcurs disciplinele respective prin curriculum adaptat sau modifi cat.
7. Direcţia generală învăţămînt preşcolar, primar şi secundar general (dl V. Crudu): va acorda consultanţă metodologică direcţiilor generale raionale/municipale învăţămînt, tineret şi sport, în vederea organizării asistenţei educaţionale elevilor cu cerinţe educaţionale speciale, evaluării progresului şcolar, procedurilor de admitere la examenele de fi nalizare a studiilor a acestei categorii de elevi;
- va generaliza şi prezenta Comisiei Naţionale de Examene informaţii privind elevii cu cerinţe educaţionale speciale care necesită proceduri specifi ce de evaluare.
8. Agenţia de Evaluare şi Examinare (A. Ghicov): va asigura familiarizarea Direcţiilor generale raionale/municipale învăţămînt, tineret şi sport, a instituţiilor de învăţămînt mediu de specialitate şi secundar profesional cu prevederile prezentului ordin;
- va publica pe site-ul Ministerului Educaţiei şi al Agenţiei de Evaluare şi Examinare Reglementările şi procedurile specifi ce privind evaluarea fi nală şi certifi carea elevilor cu cerinţe educaţionale speciale incluşi în instituţiile de învăţămînt general obligatoriu;
- va generaliza demersurile direcţiilor generale raionale/municipale învăţămînt, tineret şi sport şi va prezenta Comisiei Naţionale de Examene, în vederea autorizării admiterii la examenele de fi nalizare a studiilor în condiţii specifi ce, listele nominale ale elevilor cu cerinţe educaţionale speciale incluşi în instituţiile de învăţămînt general obligatoriu, care au studiat în clasa a IX-a în baza PEI, şi au parcurs discipline şcolare prin curriculum adaptat sau modifi cat;
- va prezenta Comisiei Naţionale de Examene, spre aprobare, listele nominale ale cadrelor didactice care vor elabora probele de evaluare pentru elevii cu cerinţe educaţionale speciale;
150
- va organiza, pînă la fi nele anului de studii, instruirea cadrelor didactice care vor elabora probele de evaluare pentru elevii cu cerinţe educaţionale speciale;
- va acorda asistenţă metodologică comisiilor raionale/municipale de verifi care a probelor de evaluare ale elevilor care au studiat în baza PEI;
- va prezenta comisiilor raionale/municipale de verifi care a probelor de evaluare ale elevilor care au studiat în baza PEI, în termenele stabilite, schema de convertire a scorurilor acumulate la proba de evaluare în note;
- va monitoriza procesul de organizare şi desfăşurare a examenelor de absolvire şi certifi care a elevilor cu cerinţe educaţionale speciale, în vederea respectării reglementărilor şi procedurilor specifi ce aprobate;
- va generaliza informaţia privind organizarea, desfăşurarea probelor de evaluare şi certifi carea elevilor cu cerinţe educaţionale speciale incluşi în instituţiile de învăţămînt general obligatoriu, pe care o va refl ecta în raportul general privind sesiunea de examene 2012.
9. Direcţia tehnologii informaţionale şi asigurare didactică (dl lu. Mocanu) va asigura perfectarea certifi catelor de studii gimnaziale cu serie specifi că (ASG/PEI), conform mostrei aprobate prin prezentul ordin.
10. Direcţia învăţămînt secundar profesional şi mediu de specialitate (dl O. Vasilache) va propune spre aprobare completarea regulamentelor privind admiterea în instituţiile de învăţămînt secundar profesional şi mediu de specialitate cu prevederi privind accesul titularilor certifi catului de studii gimnaziale cu serie specifi că (ASG/PEI) la concursul de admitere în instituţiile de învăţămînt mediu de specialitate şi secundar profesional.
11. Controlul asupra executării prezentului ordin se pune în sarcina viceminiştrilor T. Potîng şi L. Handrabura.
MINISTRU Mihail Şleahtiţchi
151
Reglementări şi proceduri specifi ce privind evaluarea fi nală şi certifi carea elevilor cu cerinţe educaţionale speciale incluşi
în instituţiile de învăţămînt general obligatoriu
1. Prezentele Reglementări stabilesc modul de evaluare, promovare şi certifi care a elevilor cu cerinţe educaţionale speciale incluşi în instituţiile de învăţămînt general obligatoriu şi au drept scop egalizarea şanselor pentru toţi elevii.
2. Prezentele Reglementări sînt elaborate în baza prevederilor Programului de dezvoltare a educaţiei incluzive în Republica Moldova pentru anii 2011-2020, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.523 din 11 iulie 2011, actelor normative ale Ministerului Educaţiei vizînd evaluarea fi nală şi Documentului 2009-D-559 din decembrie 2009, aprobat de Consiliul Superior al Şcolilor Europene.
3. În sensul prezentelor reglementări, vor fi consideraţi cu cerinţe educaţionale speciale:
a) elevii care prezintă difi cultăţi şi probleme de învăţare, manifestate în forma unor necesităţi educaţionale suplimentare, complementare obiectivelor generale ale educaţiei şi care sunt şcolarizaţi cu Plan educaţional individualizat (PEI);
b) elevii care au o dizabilitate fi zică şi senzorială ce nu infl uenţează învăţarea;
c) elevii şcolarizaţi prin învăţămînt la domiciliu.
4. Evaluarea fi nală şi certifi carea elevilor cu cerinţe educaţionale speciale incluşi în instituţiile de învăţămînt general obligatoriu se realizează prin adaptarea procedurilor în funcţie de particularităţile individuale ale elevului şi de cerinţele educaţionale respective.
5. Reglementările şi procedurile specifi ce de evaluare vizează:
a) elaborarea/adaptarea testelor de evaluare în conformitate cu cerinţele educaţionale şi obiectivele stipulate în PEI;
b) extinderea argumentată a timpului destinat efectuării lucrărilor scrise de către elevii cu dizabilităţi motorii sau neuromotorii, care pot afecta capacitatea de scriere, sau de către cei cu defi cienţe de văz grave;
c) editarea/tipărirea testelor cu caractere mai mari decît cele tipărite în mod obişnuit, cu spaţii mai mari, cu alte ajustări grafi ce, cromatice etc. pentru copiii cu dizabilităţi de văz;
d) susţinerea examenului scris la calculator;
e) susţinerea examenului în scris în locul celui oral şi viceversa;
f ) transmiterea, prin dictare, a informaţiilor din testele de evaluare elevilor cu difi cultăţi şi probleme de învăţare;
g) alocarea, în funcţie de necesitate, a unei săli separate de examen sau susţinerea examenului la domiciliul elevului;
h) aplicarea/utilizarea unor instrucţiuni suplimentare scrise în cazul elevilor cu dizabilităţi de auz;
i) asigurarea, după caz, a posibilităţii de comunicare prin utilizarea sistemului Braille pentru
elevii nevăzători, a limbajului mimico-gestual pentru elevii cu dizabilităţi de auz (inclusiv
152
posibilitatea asigurării unui interpret autorizat).
6. Elaborarea probelor de evaluare pentru elevii care au studiat în baza PEI, la disciplinele parcurse prin curriculum adaptat sau modifi cat, se realizează de către cadrul didactic la disciplină. La elaborarea probei de evaluare pentru elevii care au studiat în baza PEI, la disciplina parcursă prin curriculum adaptat sau modifi cat, vor fi respectate normele docimologice cu referinţă la structura probei de evaluare.
7. Probele de evaluare pentru elevii care au studiat în baza PEI, la disciplinele parcurse prin curriculum adaptat sau modifi cat, se aprobă de către Comisia raională/municipală de examene şi se remit instituţiei de învăţămînt, în pachete sigilate, cu cel puţin 5 zile înainte de desfăşurarea probelor de evaluare.
8. Listele nominale ale cadrelor didactice, care realizează probele de evaluare pentru elevii care au studiat în baza PEI, se aprobă de către Comisia Naţională de Examene a Ministerului Educaţiei.
9. Elevii cu cerinţe educaţionale speciale incluşi în învăţământul general obligatoriu susţin evaluarea fi nală împreună cu ceilalţi elevi.
10. In situaţii excepţionale, pentru elevii imobilizaţi la pat, temporar sau defi nitiv, pentru cei şcolarizaţi prin învăţămînt la domiciliu, evaluarea fi nală în vederea certifi cării se va organiza la locul imobilizării, la data stabilită pentru organizarea examenelor în sistemul educaţional sau la o altă dată stabilită de Comisia Naţională de Examene. Decizia privind susţinerea examenului de fi nalizare a studiilor în alte locaţii decît instituţia de învăţămînt, se va întemeia pe documentul medical care atestă imposibilitatea deplasării sau a susţinerii examenului în instituţie.
11. La propunerea instituţiilor de învăţămînt, direcţiile generale învăţămînt, tineret şi sport pot aproba şi alte reglementări şi proceduri specifi ce privind evaluarea şi certifi carea elevilor cu cerinţe educaţionale speciale, coordonate cu Comisia Naţională de Examene a Ministerului Educaţiei.
12. Stabilirea şi aprobarea reglementărilor şi procedurilor specifi ce privind evaluarea şi certifi carea elevilor cu cerinţe educaţionale speciale incluşi în instituţiile de învăţămînt general obligatoriu se face în baza certifi catului de încadrare în categoria respectivă, eliberat de Serviciul de asistenţă psihopedagogică/Direcţia Generală învăţămînt, Tineret şi Sport sau a certifi catului medical corespunzător.
13. Evaluarea progresului şi a rezultatelor şcolare ale elevilor cu cerinţe educaţionale speciale se realizează în funcţie de rezultatele individuale înregistrate, conform obiectivelor curriculare şi obiectivelor specifi ce, incluse în PEI.
14. Instrumentele de evaluare a rezultatelor şcolare ale elevilor cu cerinţe educaţionale speciale se stabilesc în funcţie de vîrsta şi particularităţile de dezvoltare ale elevilor, specifi cul fi ecărei discipline şi prevederile curriculumului individualizat.
15. Verifi carea probelor de evaluare ale elevilor care au studiat în baza PEI, la disciplinele parcurse prin curriculum adaptat sau modifi cat, se realizează de către o comisie aprobată de către Comisia raională/municipală de examene, în componenţa căreia este şi cadrul didactic care a elaborat pentru elevul respectiv şi realizat curriculumul adaptat sau modifi cat. Convertirea scorurilor în note se realizează în conformitate cu metodologia general aprobată de către Comisia Naţională de Examene.
16. Decizia privind admiterea elevilor cu cerinţe speciale la examenele de fi nalizare a studiilor se ia de către Consiliul profesoral, în baza propunerilor comisiei multidisciplinare intraşcolare.
17. Propunerile comisiei multidisciplinare intraşcolare se vor întemeia pe rezultatelor unor evaluări suplimentare, efectuate de către învăţătorii/profesorii pe discipline şcolare, conform obiectivelor stabilite în PEI. Propunerile respective vor conţine, inclusiv, măsurile de sprijin specifi ce ce pot fi acordate în procesul examenelor (conform pct. 5 al prezentelor Reglementări).
18. Consiliul profesoral al unităţii de învăţămînt examinează propunerile comisiei multidisciplinare intraşcolare şi decide asupra oportunităţii înaintării demersului respectiv către Comisia Naţională de
153
Examene, în vederea autorizării admiterii la examenele de fi nalizare a studiilor a elevului (elevilor) cu cerinţe educaţionale speciale în condiţii specifi ce.
19. Demersul instituţiei de învăţămînt general obligatoriu privind admiterea la examenele de fi nalizare a studiilor a elevului (elevilor) cu cerinţe educaţionale speciale, în condiţii specifi ce, va fi însoţit de expunerea de motive şi de actele doveditoare (certifi cate medicale, evaluări psihopedagogice etc), care justifi că solicitarea. Demersul va conţine lista nominală a copiilor pe discipline de examen, cu indicarea tipului de curriculum (general, adaptat, modifi cat) şi a procedurilor specifi ce de susţinere a examenelor.
20. Demersul menţionat la pct. 16 va fi prezentat Comisiei Naţionale de Examen cu cel puţin 15 zile pînă la data susţinerii examenului de fi nalizare a studiilor.
21. Finalizarea studiilor gimnaziale de către elevii din instituţia de învăţămînt general obligatoriu cu practici incluzive se va certifi ca, diferenţiat, după cum urmează:
a) eliberarea certifi catului de studii gimnaziale, serie generală - în cazul elevilor care au studiat conform curriculum-ului general, au fost admişi la examenele de absolvire a gimnaziului şi le-au promovat;
b) eliberarea certifi catului de studii gimnaziale, serie generală - în cazul elevilor cu cerinţe educaţionale speciale, care au studiat conform curriculum-ului general, dar au fost scutiţi de examenele de absolvire a gimnaziului, în baza reglementărilor stabilite de Ministerul Educaţiei;
c) eliberarea certifi catului de studii gimnaziale, serie specifi că (ASG/ PEI) - în cazul elevilor cu cerinţe educaţionale speciale care au studiat în baza planului educaţional individualizat şi au susţinut examenele de absolvire a gimnaziului în condiţii specifi ce, în baza prezentelor Reglementări.
22. în certifi catul de studii gimnaziale, serie specifi că (ASG/PEI), în compartimentul “SITUAŢIA ŞCOLARĂ” va fi indicat tipul de curriculum conform căruia au fost parcurse disciplinele de studiu: general (CG), adaptat (CA), modifi cat (CM).
23. Formularul Certifi catului de studii gimnaziale, serie specifi că (ASG/PEI), şi va fi aprobat de Ministerul Educaţiei.
24. Titularii certifi catului de studii gimnaziale cu serie specifi că au dreptul să-şi continue studiile în învăţămîntul secundar profesional şi mediu de specialitate, la specialităţile compatibile cu competenţele achiziţionate (în funcţie de tipul de curriculum).
25. Măsurile de sprijin indicate la pct.5 sînt recomandate comisiei multidisciplinare intraşcolare pentru aplicare şi la realizarea probelor de evaluare curentă, precum şi a celor de la sfîrşit de an şcolar.
26. Elevii cu cerinţe educaţionale speciale trebuie să fi e informaţi referitor la susţinerea de către ei a examenelor de fi nalizare a studiilor în condiţii specifi ce şi să fi e familiarizaţi cu aceste condiţii. Se recomandă practicarea unor probe de evaluare în condiţiile respective anticipat susţinerii examenului de fi nalizare a studiilor.
27. Părinţii pot solicita ca elevii cu cerinţe educaţionale speciale să nu susţină examenele de fi nalizare a studiilor. în acest caz, instituţia de învăţămînt va elibera o adeverinţă de parcurgere a studiilor.
154
Anexa 3 la Ordinul 249 din 24.04. 2012
Lista nominală a elevilor cu cerinţe educaţionale speciale incluşi în instituţiile de învăţămînt general obligatoriu, care au care au studiat în clasa a IX-a în baza PEI, şi au parcurs discipline şcolare prin curriculum adaptat sau modifi cat, în vederea autorizării admiterii la examenele de fi nalizare a studiilor în condiţii specifi ce
155
Publicat : 08.06.2012 în Monitorul Ofi cial Nr. 113-118 art Nr : 393
În temeiul prevederilor Strategiei de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi (2010-2013), aprobate prin Legea nr.169 din 9 iulie 2010 (Monitorul Ofi cial al Republicii Moldova, 2010, nr.200-201, art.660),
Guvernul HOTĂRĂŞTE:
1. Se aprobă Regulamentul privind redirecţionarea resurselor fi nanciare în cadrul reformării instituţiilor rezidenţiale (se anexează).
2. Ministerul Educaţiei şi Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei vor prezenta Ministerului Finanţelor, anual, la etapa de elaborare a Cadrului bugetar pe termen mediu, precum şi la etapa iniţierii proiectului bugetului de stat pe anul fi nanciar următor, numărul benefi ciarilor de servicii de educaţie incluzivă, numărul benefi ciarilor propuşi spre dezinstituţionalizare, precum şi tipurile de servicii de care urmează să benefi cieze.
3. Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale cu competenţe în domeniu vor asigura implementarea Regulamentului privind redirecţionarea resurselor fi nanciare în cadrul reformării instituţiilor rezidenţiale în limitele mijloacelor fi nanciare stabilite anual în legea bugetului de stat.
4. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Educaţiei şi Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei.
PRIM-MINISTRU Vladimir Filat
Contrasemnează:
Viceprim-ministru Mihail Moldovanu
Ministrul educaţiei Mihail Şleahtiţchi
Ministrul muncii, protecţiei sociale şi familiei Valentina Buliga
Ministrul fi nanţelor Veaceslav Negruţai
GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA
HOTĂRÎREA Nr. 351 din 29.05.2012 pentru aprobarea
Regulamentului privind redirecţionarea resurselor fi nanciare
în cadrul reformării instituţiilor rezidenţiale
156
REGULAMENTprivind redirecţionarea resurselor fi nanciare în cadrul reformării
instituţiilor rezidenţiale
I. Dispoziţii generale
1. Regulamentul privind redirecţionarea resurselor fi nanciare în cadrul reformării instituţiilor rezidenţiale (în continuare – Regulament) stabileşte modul de redirecţionare a resurselor fi nanciare în procesul reformării instituţiilor rezidenţiale şi acordarea unui pachet minim de servicii sociale şi de servicii de educaţie incluzivă benefi ciarilor, conţine reglementări privind pachetul minim de servicii sociale şi servicii de educaţie incluzivă, determinarea costului serviciilor sociale şi а serviciilor de educaţie incluzivă pentru un benefi ciar, planifi carea mijloacelor fi nanciare pentru serviciile respective, precum şi competenţa autorităţilor publice.
2. În sensul prezentului Regulament se defi nesc următoarele noţiuni:
a) asistent familial specializat– persoană care asigură la domiciliul său îngrijirea, dezvoltarea abilităţilor şi deprinderilor de viaţă ale copilului/tînărului cu dizabilităţi cu scopul integrării acestuia în comunitate;
b) asistent personal – persoană care prestează benefi ciarilor cu dizabilităţi severe (copii şi tineri) servicii de îngrijire personală, asistenţă pentru mobilitate, suport pentru menaj de bază, ajutor pentru participare la viaţa socială, supraveghere şi îndrumare;
c) asistenţă psihopedagogică – activitate complexă oferită în instituţia de învăţămînt de către psiholog/psihopedagog/cadru didactic de sprijin sau specialistul din cadrul Serviciului de asistenţă psihopedagogică;
d) benefi ciar al pachetului minim de servicii sociale și de servicii de educaţie incluzivă – copii şi tineri dezinstituţionalizaţi din şcoli de tip internat pentru copii orfani şi rămaşi fără îngrijirea părinţilor, şcoli-internat speciale şi şcoli-internat auxiliare, case de copii, şcoli-internat sanatoriale, case-internat pentru copii cu defi cienţe mintale, centre de plasament temporar şi reabilitare pentru copii de vîrstă fragedă, internate psihoneurologice, alte instituţii, precum şi copii, tineri cu dizabilităţi cu cerinţe educaţionale speciale, afl aţi în situaţii de difi cultate, cu risc de separare de familie şi instituţionalizare şi familiile acestora;
e) cadru didactic de sprijin – cadru didactic cu studii superioare în domeniul psihopedagogiei, în învăţămîntul preşcolar, primar şi secundar general, care acordă asistenţă psihopedagogică copiilor cu cerinţe educaţionale speciale integraţi în instituţiile de învăţămînt general, în colaborare cu toţi factorii implicaţi;
f ) centru de resurse pentru educaţie incluzivă – serviciu de asistenţă a benefi ciarilor cu cerinţe educaţionale speciale, integraţi în instituţii de învăţămînt general, creat la nivel local – în cadrul instituţiilor de învăţămînt cu practici incluzive şi la nivel raional – în cadrul Serviciului de asistenţă psihopedagogică;
g) educaţie incluzivă – proces de educaţie, în cadrul instituţiilor de învăţămînt preşcolar, primar şi secundar general, adaptat cerinţelor educaţionale speciale ale benefi ciarilor, prin care răspunde diversităţii copiilor şi nevoilor care decurg din aceasta, pentru a oferi educaţie de calitate tuturor în contexte integrate şi medii de învăţare comună;
157
h) evaluare complexă – realizarea unui complex de măsuri în vederea stabilirii nivelului şi a condiţiilor de dezvoltare, de determinare a necesităţilor benefi ciarilor şi ale familiilor lor, de identifi care a resurselor disponibile în familie şi comunitate pentru încadrarea benefi ciarilor în servicii sociale şi de educaţie incluzivă;
i) incluziune socială – set de măsuri multidimensionale din domeniile protecţiei sociale, ocupării forţei de muncă, locuirii, educaţiei, sportului, sănătăţii, informării şi comunicării, mobilităţii, securităţii, justiţiei şi culturii, şi din alte domenii destinate integrării persoanelor în societate;
j) persoane cu dizabilităţi – persoane care au defi cienţe fi zice, intelectuale sau senzoriale de durată, defi cienţe care, în interacţiune cu diverse bariere, pot îngrădi participarea deplină şi efectivă a persoanelor în societate, în condiţii de egalitate cu ceilalţi;
k) plan educaţional individualizat – instrument de organizare şi realizare coordonată a procesului educaţional pentru benefi ciarii cu cerinţe educaţionale speciale, elaborat de către comisia multidisciplinară intraşcolară în baza structurii model aprobată de Ministerul Educaţiei;
l) plan individualizat de asistenţă – totalitate de acţiuni întreprinse în scopul satisfacerii necesităţilor benefi ciarului cu participarea directă a acestuia în baza planului-model aprobat de Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei;
m) recuperare educaţională – activitate de sprijin educaţional, desfăşurată individual sau în grupuri mici în incinta instituţiei de învăţămînt, în scopul asigurării însuşirii de către benefi ciari a materiei de studiu;
n) servicii sociale - ansamblu de măsuri şi activităţi realizate pentru a satisface necesităţile sociale ale benefi ciarului/familiei în vederea depăşirii unor situaţii de difi cultate, de prevenire a marginalizării şi excluziunii sociale;
o) terapii specifi ce – terapii organizate/realizate pentru elevii cu cerinţe educaţionale speciale în funcţie de dizabilitate (logopedie, kinetoterapie, ludoterapie, ergoterapie, terapie ocupaţională etc.), în scopul abilitării/reabilitării şi compensării defi cienţelor.
3. Statutul de benefi ciar al pachetului minim de servicii sociale şi de servicii de educaţie incluzivă este stabilit de către autorităţile cu competenţe în domeniile respective.
4. Pachetul minim de servicii sociale este acordat benefi ciarilor, în corespundere cu necesităţile acestora, în baza deciziei Secţiei/Direcţiei de asistenţă socială şi protecţie a familiei, aprobată în urma evaluării complexe.
5. Pachetul minim de servicii de educaţie incluzivă se acordă benefi ciarilor, în corespundere cu necesităţile acestora, în baza deciziei Direcţiei generale raionale/municipale învăţămînt, tineret şi sport, aprobată reieşind din rezultatele evaluării complexe.
II. Pachetul minim de servicii prestate benefi ciarilor
6. Pachetul minim de servicii acordat benefi ciarilor în procesul reformării sistemului rezidenţial include servicii sociale şi servicii de educaţie incluzivă.
7. Pachetul minim de servicii sociale include:
1) sprijinul familial;
2) plasamentul familial specializat;
3) serviciul de asistenţă parentală profesionistă;
4) casa de copii de tip familial;
158
5) servicii de plasament temporar;
6) serviciul asistenţă personală;
7) serviciul „Echipă mobilă”;
8) centrul de asistenţă socială a familiei şi copilului.
8. Pachetul minim de servicii de educaţie incluzivă include:
1) serviciul municipal/raional de asistenţă psihopedagogică;
2) servicii de suport la nivelul instituţiei de învăţămînt preşcolar, primar şi secundar general:
a) cadrul didactic de sprijin;
b) centrul de resurse pentru educaţie incluzivă;
c) suportul educaţional în pregătirea temelor;
d) alimentaţie gratuită, manuale, conform legislaţiei în vigoare.
9. În cadrul procesului de dezinstituţionalizare şi prevenire a separării copilului de familie, autorităţile administraţiei publice locale acordă benefi ciarilor servicii sociale şi de educaţie incluzivă din pachetul minim, în corespundere cu necesităţile acestora, stabilite în urma procesului de evaluare complexă. Alte tipuri de servicii sociale şi de educaţie incluzivă pot fi dezvoltate de către autorităţile administraţiei publice locale numai în cazul în care serviciile din pachetul minim sînt asigurate integral şi nu sînt sufi ciente, iar posibilităţile reale fi nanciare permit dezvoltarea acestora.
III. Pachetul minim de servicii sociale
Secţiunea 1-aServiciul sprijin familial
10. Serviciul de sprijin familial reprezintă serviciul de asistenţă socială, menit să acorde suport complex familiilor şi copiilor în procesul de prevenire a separării copiilor de mediul familial şi/sau (re)integrării copiilor în mediul familial şi dezvoltare a competenţei şi autonomiei benefi ciarului şi a părinţilor.
11. Sprijinul familial este serviciul prestat la nivel local, care se afl ă în gestiunea Secţiei/Direcţiei de asistenţă socială şi protecţie a familiei şi se oferă sub formă de ajutor bănesc.
12. Ajutorul bănesc poate fi acordat o singură dată sau lunar pe un termen determinat, în corespundere cu programul de activităţi prevăzut în Planul individualizat de asistenţă socială.
13. Benefi ciarii Serviciului de sprijin familial sînt copiii din familii defavorizate care, din cauza unor factori de natură economică, socială, medicală, comportamentală etc., se afl ă în situaţie de risc de separare de mediul familial şi excluziune socială; copiii separaţi de mediul familial, plasaţi sau cu risc de a fi plasaţi în instituţii rezidenţiale de tip clasic; membrii familiei biologice/extinse sau îngrijitorii acestora (tutori/curatori, asistenţi parentali profesionişti, părinţi-educatori).
14. Asistentul social comunitar, în comun cu reprezentanţii autorităţii administraţiei publice locale de nivelul întîi, monitorizează şi verifi că utilizarea efi cientă a ajutorului bănesc oferit familiei, în vederea satisfacerii necesităţilor copilului.
159
Secţiunea a 2-aPlasamentul familial specializat
15. Plasamentul familial specializat este un serviciu social specializat prestat la nivel local, care se instituie pe lîngă Secţia/Direcţia de asistenţă socială şi protecţie a familiei.
16. Serviciul este prestat de către asistentul familial specializat, care asigură la domiciliul său îngrijirea, dezvoltarea abilităţilor de autoservire şi a deprinderilor de viaţă a tînărului cu dizabilităţi cu scopul integrării acestuia în comunitate.
Secţiunea a 3-aServiciul de asistenţă parentală profesionistă17. Serviciul de asistenţă parentală profesionistă este un serviciu social, care oferă copilului îngrijire familială substitutivă în familia asistentului parental profesionist, în baza delimitării drepturilor şi responsabilităţilor cu privire la protecţia drepturilor copilului şi intereselor lor legale între secţia/direcţia asistenţă socială şi protecţie a familiei/Direcţia pentru ocrotirea şi protecţia minorilor din municipiul Chişinău şi asistentul parental profesionist.
18. Serviciul de asistenţă parentală profesionistă este prestat la nivel local şi se instituie pe lîngă Secţia/Direcţia de asistenţă socială şi protecţie a familiei.
19. Serviciul de asistenţă parentală profesionistă este organizat şi îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile Regulamentului-cadru cu privire la serviciul de asistenţă parentală profesionistă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1361 din 7 decembrie 2007 şi conform standardelor minime de calitate, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr.1479 din 25 decembrie 2008.
20. Acordarea alocaţiilor pentru copiii plasaţi în serviciul de asistenţă parentală profesionistă este asigurată în condiţiile Hotărîrii Guvernului nr. 924 din 31 decembrie 2009 ”Cu privire la alocaţiile pentru copiii plasaţi în serviciul de asistenţă parentală profesionistă”.
Secţiunea a 4-aCasa de copii de tip familial
21. Casa de copii de tip familial este o instituţie creată în baza unei familii complete, care oferă copilului orfan sau rămas fără ocrotire părintească, îngrijire substitutivă în familia părintelui-educator, scopul căreia este protecţia copilului orfan sau rămas fără ocrotire părintească, socializarea şi, după caz, reintegrarea acestuia în familia biologică, extinsă sau adoptatoare.
22. Casa de copii de tip familial se prestează la nivel local şi se instituie prin decizia consiliului raional/municipal.
23. Casa de copii de tip familial îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile Regulamentului casei de copii de tip familial, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 937 din 12 iulie 2002 şi prestează servicii sociale în conformitate cu standardele minime de calitate, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr. 812 din 2 iulie 2003.
24. Asigurarea materială a copiilor plasaţi în casa de copii de tip familial se efectuează conform normelor, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr. 1733 din 31 decembrie 2002.
Secţiunea a 5-aServicii de plasament temporar
25. Serviciile de plasament temporar pot fi prestate în cadrul centrelor de plasament temporar
160
pentru copii, Serviciului social „Casa comunitară pentru copii în situaţie de risc”, Serviciului social „Casă comunitară” şi Serviciului social „Locuinţă protejată”.
26. Centrul de plasament temporar este o instituţie socială care oferă găzduire şi asistenţă temporară copiilor în difi cultate cu scopul de asigurare a protecţiei acestuia, socializarea şi reintegrarea lui în familia biologică, extinsă sau adoptatoare şi în comunitate. Centrul de plasament temporar îşi desfăşoară activitatea în temeiul Regulamentului-cadru al Centrului de plasament temporar al copilului, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1018 din 13 septembrie 2004 şi prestează servicii sociale conform standardelor minime de calitate, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr. 450 din 28 aprilie 2006 „Pentru aprobarea Standardelor minime de calitate privind îngrijirea, educarea şi socializarea copilului din Centrul de plasament temporar” şi Hotărîrea Guvernului nr.823 din 4 iulie 2008 „Privind aprobarea Standardelor minime de calitate pentru serviciile sociale prestate în centrele de plasament pentru copii cu dizabilităţi”.
27. Casa comunitară pentru copii în situaţie de risc reprezintă o instituţie publică sau privată de plasament temporar pentru creşterea şi educaţia într-o locuinţă de tip familial a copiilor separaţi de părinţi sau rămaşi fără ocrotire părintească.
28. Benefi ciarii Casei comunitare pentru copii în situaţie de risc sînt copii cu vîrsta cuprinsă între 10 şi 18 ani, care se afl ă temporar sau permanent în cel puţin una dintre următoarele situaţii: sînt privaţi temporar sau permanent de mediul lor familial; necesităţile lor speciale nu pot fi asigurate de către familia biologică; sînt sau pot deveni victime ale unei forme de violenţă, trafi cului de fi inţe umane, abandonului sau neglijenţei, relelor tratamente, exploatării în timp ce se afl ă în îngrijirea unuia sau ambilor părinţi, a reprezentantului legal sau a oricărei alte persoane responsabile de îngrijirea acestora.
29. Serviciul social „Casă comunitară” pentru persoane cu dizabilităţi reprezintă un serviciu social specializat destinat persoanelor cu dizabilităţi mintale, care necesită asigurarea continuă a condiţiilor minime de existenţă, protecţie, îngrijire şi asistenţă, pentru a se dezvolta şi include în comunitate.
30. Serviciul social „Casă comunitară” îşi desfăşoară activitatea şi prestează servicii în temeiul Regulamentului-cadru privind organizarea şi funcţionarea Serviciului social „Casă comunitară” şi standardelor minime de calitate, aprobate prin hotărîrea Guvernului nr. 936 din 8 octombrie 2010.
31. Serviciul social „Locuinţă protejată” reprezintă un serviciu social specializat destinat persoanelor cu dizabilităţi mintale care, în urma unei tulburări psihice (boli mintale sau defi cienţe mintale), conştientizează şi îşi dirijează acţiunile, nu este declarată de către instanţa de judecată ca incapabilă, a împlinit vîrsta de 18 ani, nu dispune de locuinţă sau necesită îmbunătăţirea condiţiilor de trai şi care, cu suport periodic, poate duce o viaţă independentă în comunitate.
32. Serviciul social „Locuinţă protejată” îşi desfăşoară activitatea şi prestează servicii în temeiul Regulamentului-cadru privind organizarea şi funcţionarea Serviciului social „Locuinţă protejată” şi a standardelor minime de calitate, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr.711 din 9 august 2010.
Secţiunea a 6-aServiciul asistenţă personală
33. Serviciul asistenţă personală este un serviciu social specializat, instituit prin decizia Consiliului raional/municipal. Serviciul este destinat benefi ciarilor (persoane cu dizabilităţi severe, inclusiv copii de la vîrsta de 3 ani), care îndeplinesc condiţiile de eligibilitate pentru acordarea serviciului.
34. Asistentul personal oferă benefi ciarului servicii de îngrijire, mobilitate, sarcini menajere de bază, participare la viaţa socială, supraveghere şi îndrumare. Un asistent personal poate fi angajat pentru maximum 40 de ore pe săptămînă pentru un benefi ciar, inclusiv ore de urgenţă.
35. Fiecare benefi ciar are dreptul la maximum 52 ore de urgenţă pe an.
161
36. Retribuirea muncii personalului încadrat în serviciile respective se efectuează în conformitate cu prevederile legislaţiei.
Secţiunea a 7-aServiciul „Echipă mobilă”
37. Serviciul „Echipă mobilă” este un serviciu specializat, destinat persoanelor cu dizabilităţi, prin intermediul căruia echipa multidisciplinară de specialişti oferă asistenţă socială şi suport la domiciliul benefi ciarului, în baza nevoilor identifi cate ale acestuia, precum şi consiliere şi suport persoanelor implicate în procesul de incluziune al acestuia.
38. Serviciul „Echipă mobilă” îşi desfăşoară activitatea şi prestează servicii în temeiul Regulamentului-cadru privind organizare şi funcţionarea Serviciului social „Echipă mobilă” şi a standardelor minime de calitate, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr.722 din 22 septembrie 2011.
Secţiunea a 8-aCentrul de asistenţă socială a familiei și copilului
39. Centrul de asistenţă socială a copilului şi familiei este o instituţie pe lîngă Secţia/Direcţia asistenţă socială şi protecţie a familiei destinată să ofere servicii sociale de monitorizare a benefi ciarilor plasaţi în diferite tipuri de servicii sociale.
40. Centrul este creat şi dezvoltat de autorităţile administraţiei publice locale prin decizia consiliului raional pe lîngă Secţia/Direcţia asistenţă socială şi protecţie a familiei.
IV. Pachetul minim de servicii de educaţie incluzivă
Secţiunea 1-aServiciul municipal/raional de asistenţă psihopedagogică
41. Serviciul municipal/raional de asistenţă psihopedagogică – este un serviciu de educaţie specializat, creat prin decizia Consiliului municipal/raional în subordinea Direcţiei generale raionale/municipale învăţămînt, tineret şi sport.
42. Serviciul este constituit din personal de conducere, personal specializat şi personal auxiliar şi de deservire.
43. Personalul specializat al Serviciului se constituie din:
a) pedagog educaţie preşcolară;
b) pedagog învăţămînt primar şi secundar general;
c) psiholog/psihopedagog;
d) specialist terapii specifi ce (logoped, tifl opedagog, kinetoterapeut etc.);
e) medic psihiatru pediatru/medic neurolog pediatru.
44. Normarea şi salarizarea personalului Serviciului se planifi că şi se efectuează în conformitate cu legislaţia în vigoare.
45. Organizarea activităţii Serviciului se realizează în baza Regulamentului de activitate aprobat de autorităţile administraţiei publice locale, conform competenţelor.
162
Secţiunea a 2-aServicii de suport la nivelul instituţiei de învăţămînt preșcolar, primar și secundar general
46. Serviciile de suport oferite de instituţia de învăţămînt general se realizează în conformitate cu necesităţile copilului, la recomandarea Serviciului de asistenţă psihopedagogică, în baza planului educaţional individualizat.
47. Instituţia de învăţămînt preşcolar, primar şi secundar general acordă:
a) educaţie specializată copiilor cu cerinţe educaţionale speciale
– abilitare/reabilitare, recuperare/compensare a dezvoltării;
b) suport în pregătirea temelor pentru acasă;
c) manuale, alimentare gratuită copiilor din familii vulnerabile, în modul stabilit de Guvern.
Secţiunea a 3-aCadrul didactic de sprijin
48. Cadrul didactic de sprijin oferă suport conform necesităţilor de învăţare pentru benefi ciari – copiii cu cerinţe educaţionale speciale, şcolarizaţi în instituţiile de învăţămînt general, prin colaborare profesională cu cadrele didactice.
49. Cadrul didactic de sprijin asistă cadrele didactice în procesul de predare/învăţare/evaluare a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale, oferă suport copiilor în pregătirea temelor de acasă, realizează activităţile Centrului de resurse pentru educaţie incluzivă.
50. Activitatea cadrului didactic de sprijin este normată ca activitate de învăţămînt general reieşind din următoarele norme didactice:
a) 18 ore pentru 10 copii/elevi cu cerinţe educaţionale speciale în grupe de grădiniţe/clase din instituţii de învăţămînt secundar general, la acelaşi nivel de învăţămînt;
b) 18 ore pentru 5 copii/elevi cu dizabilităţi severe/asociate, integraţi în grupe/clase din instituţii de învăţămînt secundar general.
51. Cadrul didactic de sprijin benefi ciază de sporuri la salariul lunar, ajutor material şi premiere în condiţiile prevederilor legale.
Secţiunea a 4-aCentrul de resurse pentru educaţie incluzivă
52. Centrul de resurse pentru educaţie incluzivă se organizează la nivel raional în cadrul Serviciului raional de asistenţă psihopedagogică şi în cadrul instituţiilor de învăţămînt preşcolar, primar şi secundar general cu practici incluzive.
53. Centrul de resurse pentru educaţie incluzivă este un serviciu de asistenţă a benefi ciarilor cu cerinţe educaţionale speciale pentru asigurarea organizării activităţilor specifi ce de abilitare/reabilitare a dezvoltării copiilor cu cerinţe educaţionale speciale.
54. În cadrul Centrului de resurse se asigură activităţi de:
a) educaţie specială a copiilor/elevilor cu cerinţe educaţionale speciale;
b) abilitare/reabilitare a dezvoltării copiilor cu cerinţe educaţionale speciale (difi cultăţi de
163
dezvoltare, de învăţare, de adaptare, tulburări de limbaj, de comportament, dizabilităţi fi zice şi neuromotorii, dizabilităţi senzoriale etc.);
c) terapii individuale – logopedie, kinetoterapie, ergoterapie;
d) testare şi consiliere psihologică; activităţi extracurriculare, de socializare şi recreere (matinee, concursuri etc.);
e) suport în pregătirea temelor pentru acasă;
f ) orientare şcolară şi profesională;
g) informare, consiliere, sprijin, educare pentru persoanele care au în îngrijire copii cu cerinţe educaţionale speciale (părinţi/reprezentanţi legali, membri ai comunităţii locale);
h) informare, formare profesională şi consiliere a personalului didactic în domeniul educaţiei incluzive;
i) suport metodologic cadrelor didactice care realizează activităţi cu copiii cu cerinţe educaţionale special.
55. Centrul de resurse pentru educaţie incluzivă este dotat cu echipament adecvat activităţilor desfăşurate, cu materiale didactice, ludotecă, bibliotecă completată, instrumente de evaluare a dezvoltării, literatură metodico-ştiinţifi că.
56. Centrul de resurse pentru educaţie incluzivă are spaţii organizate pentru activităţi individuale şi de grup de învăţare/abilitare, recreere şi activitate de joc.
57. Activitatea Centrului de resurse din instituţia de învăţămînt este administrată de un cadru didactic de sprijin (coordonator), desemnat de conducătorul instituţiei. Metodologic activitatea Centrului este coordonată de Serviciul de asistenţă psihopedagogică.
V. Determinarea costului serviciilor sociale pentru un benefi ciar
58. Costurile serviciilor sociale reprezintă totalitatea cheltuielilor de prestare a serviciilor benefi ciarilor dezinstituţionalizaţi sau cu risc de instituţionalizare şi sînt acoperite din contul şi în limitele mijloacelor prevăzute pentru funcţionarea instituţiei rezidenţiale.
59. Redirecţionarea resurselor fi nanciare începe odată cu instituirea moratoriului la noi plasamente ale benefi ciarilor în instituţie şi cu scăderea numărului de benefi ciari în instituţie, pînă la începerea procesului de lichidare a acesteia, prin reducerea cheltuielilor de întreţinere a benefi ciarilor în instituţia rezidenţială şi majorarea cheltuielilor de asistenţă socială, conform principiul „banii urmează benefi ciarul”.
60. Cheltuielile de prestare a serviciilor sociale se estimează reieşind din numărul de benefi ciari plasaţi în cadrul fi ecărui tip de serviciu şi normativul de cheltuieli calculat pentru prestarea fi ecărui tip de serviciu unui benefi ciar în cadrul fi ecărui tip de instituţie.
61. Normativele de cheltuieli reprezintă volumul mediu al tuturor cheltuielilor necesare pentru prestarea fi ecărui tip de serviciu unui benefi ciar în cadrul fi ecărui tip de instituţie de asistenţă socială.
62. Normativele de cheltuieli pentru un benefi ciar includ în sine cheltuielile medii necesare pentru:
a) plata mărfurilor şi serviciilor, care includ în sine (după caz) cheltuielile medii anuale pentru alimentarea unui benefi ciar de servicii sociale (conform normelor aprobate prin hotărîre de Guvern), procurarea medicamentelor şi consumabilelor, procurarea inventarului moale şi echipamentului, plata serviciilor comunale, procurarea mărfurilor de cancelarie, servicii de telecomunicaţii, servicii editoriale;
164
b) retribuirea muncii personalului angajat, acordarea ajutorului material, premiilor, sporurilor pentru vechime în muncă, sporurilor pentru categorii de califi care, intensitate a muncii şi altor sporuri, stabilite conform prevederilor legale;
c) achitarea contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii, calculate conform tarifelor stabilite din volumul fondului de retribuire a muncii;
d) achitarea primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală achitate de patroni, calculate conform tarifelor stabilite din volumul fondului de retribuire a muncii;
e) acordarea, după caz, a indemnizaţiilor/alocaţiilor pentru benefi ciarii din cadrul unor servicii sociale (case de copii de tip familial, servicii de asistenţă parentală profesionistă;
f ) alte cheltuieli, după caz (deplasări în interes de serviciu, formare profesională a personalului).
VI. Determinarea costului serviciilor de educaţie incluzivă pentru un benefi ciar
63. Cheltuielile de întreţinere a serviciilor de educaţie incluzivă, în cadrul instituţiilor care asigură educaţie incluzivă se estimează reieşind din numărul de benefi ciari şi normativul de cheltuieli calculat pentru asigurarea serviciilor conform necesităţilor fi ecărui benefi ciar.
64. Retribuirea muncii angajaţilor Serviciului de asistenţă psihopedagogică, a cadrului didactic de sprijin din instituţiile de învăţămînt preşcolar şi secundar general se efectuează conform prevederilor Hotărîrii Guvernului nr. 381 din 13 aprilie 2006 „Cu privire la condiţiile de salarizare a personalului din unităţile bugetare”.
65. Fondul de retribuire a muncii calculat, inclusiv plăţile aferente, stă la baza calculului cheltuielilor de retribuire a muncii cadrelor didactice de sprijin, aferente unui benefi ciar.
66. Cheltuielile pentru dotarea Centrului de resurse se estimează reieşind din necesităţile de dotare, prevăzute de prezentul Regulament şi se includ în volumul total de cheltuieli preconizate pentru instituţiile de învăţămînt, la etapa de elaborare a bugetului.
67. Cheltuielile de întreţinere a Centrului de resurse se estimează pentru un an calendaristic, în baza cheltuielilor medii pe republică ce revin unui benefi ciar (elev) pentru întreţinerea unei săli de clasă.
VII. Planifi carea mijloacelor fi nanciare pentru serviciile sociale și serviciile de educaţie incluzivă
68. Planifi carea mijloacelor fi nanciare pentru serviciile sociale şi serviciile de educaţie incluzivă pentru benefi ciarii cu cerinţe educaţionale speciale se efectuează o dată în an, la etapa de elaborare a bugetului de stat pe anul respectiv.
69. La etapa elaborării Cadrului bugetar pe termen mediu, la stabilirea raporturilor interbugetare (bugetul de stat cu bugetele unităţilor administrativ-teritoriale), precum şi la etapa iniţierii proiectului bugetului de stat pe anul fi nanciar următor, Ministerul Finanţelor estimează cheltuielile necesare pentru prestarea serviciilor sociale şi de educaţie incluzivă pentru benefi ciarii cu cerinţe educaţionale speciale, în baza numărului de benefi ciari pe fi ecare categorie, tip de serviciu, unitate administrativ-teritorială, informaţie furnizată în modul stabilit de către Ministerul Educaţiei, în comun cu Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei.
70. Datele despre numărul copiilor propuşi spre dezinstituţionalizare, precum şi tipurile de servicii sociale şi de servicii de educaţie incluzivă se prezintă, în modul stabilit, Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei şi Ministerului Educaţiei de către Secţia/Direcţia de asistenţă socială şi protecţie a familiei şi, respectiv, Direcţia generală învăţămînt, tineret şi sport din cadrul fi ecărei unităţi administrativ-
165
teritoriale şi instituţiile rezidenţiale, care au început procesul de dezinstituţionalizare.
71. Costul unui benefi ciar de servicii sociale şi servicii de educaţie incluzivă se determină conform modului expus în capitolele VI şi VII din prezentul Regulament şi se prezintă în indicaţiile metodice la elaborarea proiectelor bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale, furnizate de Ministerul Finanţelor.
72. La aprobarea bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale, cheltuielile indicative per benefi ciar pot fi suplimentate, în funcţie de necesităţi, din contul veniturilor proprii acumulate.
VIII. Competenţa autorităţilor publice
73. Ministerul Educaţiei este responsabil de:
a) elaborarea şi promovarea politicii statului în domeniul educaţiei incluzive;
b) coordonarea activităţii de reformare a instituţiilor rezidenţiale la nivel central;
c) acordarea asistenţei metodologice direcţiilor raionale/municipale învăţămînt, tineret şi sport în vederea integrării benefi ciarilor cu cerinţe educaţionale speciale în instituţii ordinare;
d) elaborarea şi aprobarea normelor privind dotarea centrelor de resurse, adaptarea curriculei, organizarea procesului educaţional pentru copii cu cerinţe speciale de educaţie;
e) asigurarea reformării instituţiilor rezidenţiale din subordine.
74. Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei este responsabil de:
a) coordonarea activităţii de prestare a serviciilor sociale benefi ciarilor dezinstituţionalizaţi;
b) acordarea asistenţei metodologice structurilor teritoriale de asistenţă socială în problemele prestării serviciilor sociale adresate benefi ciarilor dezinstituţionalizaţi.
75. Ministerul Finanţelor este responsabil de:
a) estimarea cadrului de resurse necesare implementării serviciilor sociale şi de educaţie incluzivă la nivel local, în baza datelor despre numărul de benefi ciari de servicii sociale şi de educaţie incluzivă;
b) elaborarea indicaţiilor metodice privind costurile serviciilor sociale şi de educaţie incluzivă luate în calcul la stabilirea raporturilor interbugetare pentru fi ecare exerciţiu fi nanciar.
76. Direcţia raională/municipală învăţămînt, tineret şi sport este responsabilă de:
a) organizarea activităţii de evaluare a benefi ciarilor din instituţiile rezidenţiale din aria de acoperire, în comun cu Secţia/Direcţia asistenţă socială şi protecţie a familiei/ Direcţia pentru ocrotirea şi protecţia minorilor din municipiul Chişinău;
b) acordarea consultaţiei metodologice instituţiilor din subordine la elaborarea planurilor educaţionale individualizate;
c) elaborarea planului educaţional individualizat pentru fi ecare benefi ciar în parteneriat cu Secţia/Direcţia asistenţă socială şi protecţie a familiei/ Direcţia pentru ocrotirea şi protecţia minorilor din municipiul Chişinău;
d) referirea copiilor dezinstituţionalizaţi cu cerinţe educaţionale speciale către instituţiile de învăţămînt general;
e) identifi carea, evaluarea şi organizarea asistenţei copiilor cu cerinţe educaţionale speciale din instituţiile de învăţămînt general;
166
f ) prezentarea Ministerului Educaţiei şi Direcţiei generale raionale fi nanţe, a datelor cu privire la numărul de benefi ciari propuşi spre dezinstituţionalizare şi tipurile de servicii de educaţie incluzivă, de care urmează să benefi cieze aceştia, la începutul fi ecărui exerciţiu fi nanciar;
g) stabilirea pachetului minim de servicii de educaţie incluzivă pentru fi ecare benefi ciar;
h) înaintarea propunerilor de lichidare a instituţiilor rezidenţiale din teritoriu;
i) asigurarea, în limitele posibilităţilor, cu locuri de muncă a persoanelor disponibilizate în procesul de lichidare a instituţiilor rezidenţiale.
77. Direcţia generală raională fi nanţe este responsabilă de:
a) includerea în bugetele instituţiilor de învăţămînt şi sociale a cheltuielilor pentru serviciile prestate benefi ciarilor cu cerinţe educaţionale speciale;
b) înaintarea propunerilor de rectifi care a bugetelor instituţiilor rezidenţiale cu transferarea mijloacelor respective către serviciile sociale şi de educaţie incluzivă;
c) asigurarea cheltuielilor pentru achitarea indemnizaţiilor de disponibilizare a personalului neangajat în alte structuri.
78. Secţia/Direcţia asistenţă socială şi protecţie a familiei/Direcţia pentru ocrotirea şi protecţia minorilor din municipiul Chişinău este responsabilă de:
a) asigurarea respectării drepturilor benefi ciarilor (copiilor şi tinerilor cu dizabilităţi);
b) evaluarea benefi ciarilor din instituţiile rezidenţiale din aria de acoperire în comun cu Direcţia raională/municipală învăţămînt, tineret şi sport;
c) elaborarea şi implementarea planului individualizat de asistenţă socială pentru fi ecare benefi ciar în parteneriat cu Direcţia raională/municipală învăţămînt, tineret şi sport;
d) determinarea şi asigurarea accesului la servicii sociale în conformitate cu planul individual de asistenţă pentru benefi ciar dezinstituţionalizat;
e) acordarea asistenţei metodologice prestatorilor de servicii sociale benefi ciarilor dezinstituţionalizaţi şi celor cu risc de instituţionalizare;
f ) înaintarea propunerilor de dezvoltare a serviciilor sociale pentru benefi ciarii dezinstituţionalizaţi şi cei cu risc de instituţionalizare;
g) stabilirea pachetului minim de servicii sociale pentru fi ecare benefi ciar;
h) supervizarea personalului din serviciile sociale;
i) prezentarea Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei şi Direcţiei generale raionale fi nanţe, a numărului benefi ciarilor propuşi spre dezinstituţionalizare, precum şi tipurile de servicii sociale de care urmează să benefi cieze aceştia, la începutul fi ecărui exerciţiu fi nanciar.
