UNIVERSITATEA ,,PETRE ANDREI” DIN IAŞI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI

Programul: Ciclul II - Management Educațional

LUCRARE DE DISERTAȚIE

ROLUL EDUCAȚIEI TIMPURII INCLUZIVE ÎN

ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

Coordonator științific:

Lect. Univ. Dr. Ana Maria Lăzărescu

ABSOLVENT:

TEODORESCU (CHIRILEANU) MARCELA

Iulie 2013

Planul Lucrării

CAPITOLUL 1. Considerații teoretice asupra educației timpurii incluzive

CAPITOLUL 2. Managementul abordării incluzive în serviciile de educație timpurie din grădiniță

CAPITOLUL 3. Educația timpurie incluzivă și rolul practicilor educaționale

1.1. Educația timpurie și rolul său

1.2. Particularități privind cerințele educative speciale. Educația incluzivă

1.3. Rolul grădiniței incluzive în respectarea dreptului la egalitate și protecție socială a preșcolarului

2.1. Misiunea și viziunea grădiniței incluzive

2.2. Procesul ciclic al dezvoltării grădiniței incluzive

2.3. Modalități de implementare a programelor și planurilor de desegregare educațională

3.1. Competențe deontologice ale educatoarei care lucrează în grădinița incluzivă

3.2. Curriculum individualizat de educație timpurie incluzivă

3.3. Incluziunea copiilor cu ADHD

ARGUMENT

„Educația nu este pregătirea pentru viață, educația este viața însăși!”

Tema lucrării se înscrie în preocupările Strategiei Naționale de Educație Timpurie, întrucât integrarea tuturor copiilor în

grădiniță este unanim recunoscută de instituțiile școlare românești și internaționale.

Cadrul teoretic argumentează relevanța temei, sunt indicate obiectul cercetării, scopul, principiile și strategiile educaționale,

inovația cercetării, termenii cheie, structura lucrării

Primul capitol intitulat Considerații teoretice asupra educației timpurii incluzive este structurat pe trei piloni: educația timpurie,

educația incluzivă și rolul grădiniței incluzive.

Cel de-al doilea capitol denumit Managementul abordării incluzive în serviciile de educație timpurie din grădiniță surprinde

inseparabilitatea conceptelor de diversitate în educația timpurie, caracteristicile managementului și serviciilor educaționale în vederea

dezvoltării parteneriatului din perspectiva diversității. Mi-am îndreptat atenția asupra elementelor de management instituțional și

managementul clasei, relaționarea din perspectivă incluzivă, necesare pregătirii echipei manageriale care presupune schimbarea atitudinii și

comportamentelor de acceptare a diversității, perceperea diferențelor, identificarea standardelor proprii instituției preșcolare.

În cel de al treilea capitol intitulat Educația timpurie incluzivă și rolul practicilor educaționale am prezentat provocările lansate

grădiniței privind formarea competențelor profesionale de acceptare a diversității, schimbarea atitudinii și comportamentelor, identificarea

standardelor calității în profesia de educatoare. De asemenea, am abordat concret și problematica incluziunii copiilor cu ADHD.

Prezenta lucrare se dorește a fi un eventual ghid care oferă repere teoretice și practice, explică principii metodologice și prezintă

sugestii de activități, de proceduri ce pot fi utilizate pentru promovarea unei abordări incluzive în grădinițe, în special pentru cele în care

copiii prezintă inadaptări, dificultăți de natură educațională, diferite dizabilități, copii supradotați, sau au apartenențe etnoculturale diferite.

John Dewey

Educația incluzivă presupune un proces permanent de îmbunătățire a instituției școlare, având ca scop exploatarea

resurselor existente, mai ales a resurselor umane, pentru a susține participarea la procesul de învățământ a tuturor copiilor din

cadrul unei comunități”.

MEN&UNICEF, 1999

Educația incluzivă are ca principiu fundamental – UN ÎNVĂŢĂMÂNT PENTRU TOŢI, ÎMPREUNĂ CU TOŢI -

care constituie un deziderat și o realitate ce câștigă adepți și se concretizează în experiențe și bune practici de integrare /

incluziune.

Educația timpurie incluzivă presupune ca toți copiii sa aibă dreptul la o dezvoltare plenară, independentă și la o

viață care sa fie cat mai aproape de “normalitate”; toți copiii sa aibă dreptul sa participe la activitățile de zi cu zi.

Educația timpurie incluzivă presupune un program eficient ce antrenează toți copiii, fără deosebire și să sprijine

imaginea centrală a copilului, care are nevoie de sprijin ca să crească, să se dezvolte și să fie educat.

Analiza SWOT

Integrarea copiilor cu CES

Puncte tari Puncte slabe

se oferă sprijin educațional după nevoile copiilor, aceștia nu sunt excluși

ameliorarea și flexibilizarea curriculum-ului;

se asigură astfel dezvoltarea personală a fiecăruia

se lucrează în echipă: cadru didactic, profesor de sprijin, psiholog sau consilier școlar

stabilirea planului de intervenție personalizat pentru fiecare dintre copiii beneficiari;

monitorizare-sunt combătute neparticiparea școlară, abandonul și eșecul școlar, prin demersuri care

depășesc barierele impuse de dificultățile de ordin material, personal, familial sau social cu care se

confruntă copiii.

eliminarea prejudecăților legate de apartenența la un anumit mediu și la spargerea barierelor

existente între diferitele grupuri din interiorul unei comunități

reliefează importanta relațiilor, a interacțiunii sociale dintre copii, având efecte pozitive pentru toți

copiii.

există principii deontologice pe care trebuie să le respectăm atunci când lucrăm cu elevi cu CES

PIP urmărește obiective ce atât de performanta școlară cât și de socializare

sistemul are încă „scăpări”, spre exemplu un copil care nu are dosarul complet nu primește ajutor de

specialitate

condițiile materiale insuficiente

profesori de sprijin prea puțini

din păcate mai există grădinițe în care copiii cu deficiențe sunt excluși într-un fel sau altul

implicare insuficientă a comunității locale în problematica integrării

elaborarea unui PIP necesită timp și pregătire temeinică

numărul de copii cu CES dintr-o clasă ar trebui să fie limitat la 3 astfel încât integrarea să fie eficientă

pregătirea insuficientă a cadrelor didactice în a lucra cu elevi cu CES (se realizează un fel de „pregătire

din mers”)

Oportunități Amenințări

îi învățăm pe copii că noi suntem diferiți, deși avem multe în comun, că trebuie să trăim împreună în

armonie... unitate în diversitate!

copiii cu CES din grădinițele de masă se vor integra mult mai ușor în societate și în școală

copiii cu CES, ca viitori adulți, pot fi integrați în societate valorificând aptitudinile pe care le au

problematica integrării este greșit înțeleasă de unii părinți (și nu numai)

condiții sociale precare într-un număr, din ce în ce mai mare, de familii ale copiilor

sistem de salarizare care nu atrage personalul calificat din domeniu

criza mondială poate frâna implementarea unor programe în sprijinul integrării

rigiditatea celor implicați într-un program de intervenție

incapacitatea de a lucra în echipă

Cerințele educative speciale se refera atât la probleme care țin de deficiente senzoriale, mentale, cât și de deficiențe

și tulburările determinate de sfera funcțională. Adultul trebuie să identifice problemele copiilor și să găsească o modalitate de

a trata de pe o poziție care să nu frâneze dezvoltarea, ci să o faciliteze.

În literatura de specialitate copiii cu CES erau cotați ca fiind copii cu handicap, deficiențe, tulburări și dizabilități.

Copiii cu CES prezintă situații de risc pentru dezvoltarea lor ulterioară, iar educația incluzivă vine în sprijinul

acestora prin găsirea unor modalități de cunoaștere, prevenire și sprijinire la timp a unei dezvoltări care să dea acestora o

șansă la adaptare și integrare socială.

Copiii cu cerințe educative speciale integrați în programul grădiniței dispun de o bună colaborare între educatoare,

părinți, psihologi (psihopedagogi) și profesorul logoped.

Primirea în grupă a copilului cu cerințe educative speciale, atitudinea față de el trebuie să păstreze o aparență de

normalitate, copilul trebuind să fie tratat la fel ca ceilalți copii din grupă.

Conduita și atitudinea educatoarei trebuie să demonstreze celorlalți copii că i se acordă preșcolarului cu

dizabilități aceeași valoare ca și celorlalți, respectându-se principiul de drepturi egale pentru toți.

În învățământul românesc se constată o creștere a incidenței cazurilor în care copiii sunt diagnosticați sau acționează în așa fel încât

ar putea fi diagnosticați cu ADHD. Studiul meu s-a axat pe o categorie mai des întâlnita la vârsta preșcolară în ultimul timp și care are

implicații destul de serioase asupra procesului de învățare și inter-relaționare cu cei din jur a copilului în cadrul educației incluzive la nivelul

grădiniței Sindromul Hiperkinetic cu Deficit de Atenție sau Tulburarea de Hiperactivitate si/sau Deficit de Atenție – ADHD (Attention Deficit

Hyperactivity Disorder).Cum recunoaștem un copil cu ADHD:

Deficit de atenție Hiperactivitate Impulsivitate

Nu-și poate focaliza atenția decât pentru secvențe foarte scurte Neastâmpăr motor permanent; corpul este în mișcare

permanentă: copilul este incapabil să stea liniștit

Nu-și poate aștepta rândul și activitatea de grup,

Nu observă detaliile, face greșeli în realizarea sarcinilor Își mișcă degetele, picioarele sau nu-și găsește locul pe scaun Răspunde fără să aștepte ca întrebarea să fie complet formulată

Dificultăți în concentrarea atenției pentru un timp mai

îndelungat în cadrul unor sarcini sau jocuri

Se ridică adeseori de pe scaun în situații în care ar trebui să stea

pe scaun, nu stă pe scaun nici atunci când mănâncă,

Dificultăți în a aștepta rândul la joc sau în alte activități de grup

Când i se vorbește, dă impresia că nu ascultă, răspunde

adeseori la întâmplare la întrebări precise

Aleargă, se cațără în situații în care acest comportament este

inadecvat

Îi întrerupe frecvent pe ceilalți în discuții sau jocuri, strigă, nu

au răbdare

Nu urmează cerințele celorlalți, nu finalizează sarcinile Dificultăți în a se juca diferite activități în liniște Deseori vorbește foarte mult, fără să îi pese de constrângerile

sociale

Dificultăți în organizarea activităților, jocurilor: nu reușește să

se organizeze, lucrează sau se joacă haotic

Activitate motorie exagerată, care nu poate fi influențată prin

reguli sociale sau prin observațiile părinților

Chiar daca la început copilul manifestă interes fată de sarcină,

aceasta dispare în scurt timp, iar copilul se orientează spre o

altă activitate.

Evită activitățile care necesită autoexigență, efort mental sau

capacități organizatorice

Uneori este excesiv de vorbăreț, vorbește mult și tare, Are dificultăți de a se conforma normelor, regulilor

Este cu mare ușurință distras de orice tip de stimul din

ambianță - vizual, sonor, tactil

Arunca obiecte, trântește ușile, se agață fără rost Nu respectă instrucțiunile, interdicțiile și e incapabil să-și

organizeze activitatea.

Este uituc în activitățile zilnice, rătăcește sau pierde cu ușurință

obiecte personale

Inițiază uneori acțiuni periculoase fără să tina cont de riscuri. Se integrează greu, nu pot lucra în echipă și nu sunt acceptați

de grup

Se plictisește ușor de orice tip dea activitate, își întrerupe

frecvent activitatea și are dificultăți în a finaliza o sarcină

Devin foarte excitați, agitați, distrași, anxioși, perturbă liniștea

clasei; devine frustrat când trebuie să îndeplinească sarcini noi

Pare imatur și egoist în relațiile cu semenii; se bate des cu alți

copii

Se poate confrunta cu diverse probleme în activitățile care

necesită atenție maximă: lucrul manual, artă, sport, jocuri

puzzle

Îi este greu să șadă în timpul comunicării în cerc Se joacă adesea cu copiii mai mici deoarece îi poate domina;

nu respectă spațiul personal al altor

copii

Este distras cu ușurință de sunete și de stimulente vizuale Se lovește din viteză de pereți, podele și mobilier Își urmărește primele impulsuri și idei fără a lua în calcul

urmările/ consecințele posibile

Managementul clasei în care avem copii cu ADHD

Primul chestionar l-am aplicat tuturor părinților din 9 clase,

cantitativ, la începutul anului școlar, pe un eșantion de 263 de persoane.

Chestionar de apreciere a manifestărilor de hiperactivitate

Numele Copilului..................... Vârsta........ Data ……………..

Apreciat de ....mama....tata....educatoare ……..

Cât de potrivită este descrierea?

Se consideră că ADHD afectează aproximativ 5% dintre copiii de vârstă școlară, iar 1% dintre aceștia sunt considerați a avea

tulburare hiperkinetică (o formă severă de ADHD).

ADHD afectează băieții și fetele în mod diferit? S-a constatat o incidență mai mare a ADHD la băieți, în proporție de 1:3.

Hiperactivitatea și impulsivitatea sunt mai frecvente la băieți, in timp ce inatenția apare mai frecvent la fete. Inatenția este mai puțin evidentă

decât hiperactivitatea și impulsivitatea, de aceea ADHD poate fi mai puțin diagnosticată la fete.

În medie, într-o clasă obișnuită de 30 de elevi există 1-2 copii cu ADHD și 1 elev la fiecare 3 clase suferă de o formă severă de

ADHD.

Al doilea chestionar, care a abordat o cercetare calitativă, l-am aplicat pe doua focus-grupuri: de părinți (aprox. 20, ai

căror copii au probleme) și cadre didactice (9 educatoare, de la 3 grădinițe).

Pentru o bună integrare, profesorul trebuie să proiecteze un plan educațional individualizat, care să fie integrat în planul

comun al clasei dar care să țină cont de personalitatea copilului și de nevoile specifice de învățare ale acestuia.

STUDIU DE CAZ

În cele ce urmează voi prezenta cazul unui copil ce a fost adus la grădinița la vârsta de 5 ani , după ce a fost respins de alte unități

similare din localitate.

TABLOUL FAMILIEI:

Copilul provine dintr-o familie biparentală, fiind singur la părinți. Familia are o stare materială ce îi permite un trai decent, din

familie lucrând tatăl, mama fiind casnică.

TABLOUL COPILULUI:

R.R. este un băiat de 5 ani, cu o dezvoltare fizică normală, diagnosticat cu ADHD .

La intrarea în grădiniță, nivelul de inteligență era sub normal, capacitatea de memorare redusă, atenția instabilă, în schimb prezintă

un flux verbal intens, deși incoerent.

Adaptarea la mediul grădiniței s-a făcut relativ ușor, mai greu fiind pentru restul grupei, R R având o stare de agitație permanentă,

gesturi uneori necontrolate.

Întocmirea PLANULUI DE INTERVENȚIE s-a impus ca urmare a necesitații de a-l include mai ușor in grupa și a început cu

culegerea informațiilor de la familie și cu observarea tuturor aspectelor din comportarea copilului la grădinița.

DEPISTAREA PROBLEMELOR cu care se confruntă R.R. a fost făcută de către mama acestuia, după ce copilul a fost respins în

mai multe grădinițe din localitate. Ea a recunoscut ca R.R. are probleme numai când a văzut ca acesta nu este acceptat în colectivitate. Care

sunt problemele, nu a știut sa dea relații precise, în schimb a furnizat o serie de alte informații care m-au ajutat în elaborarea planului de

intervenție personalizat.

Din EVALUAREA FORȚELOR, NEVOILOR ȘI DIFICULTĂȚILOR COPILULUI, făcută ca urmare a observării curente a

comportamentului acestuia in grupa , am sesizat următoarele:

Puncte tari :

dezvoltare fizică normală, stare de sănătate foarte bună

disponibilitate la comunicare

optimism

are deprinderi de autoservire

Puncte slabe :

in gândire prezintă dificultăți de a opera , analiza și compara, făcând cu greu clasificări (după unul, maxim două criterii)

la nivelul organelor de simț nu s-au constatat probleme, motricitatea generală fiind normală, dificultăți având în ceea ce privește motricitatea fină

prezintă defecte de vorbire multiple

atenția era instabilă;

prezintă semne de hiperactivitate.

Pentru a stabili nevoile de dezvoltare ale copilului, am solicitat colaborarea psihologului și a familiei.

Psihologul a diagnosticat copilul ca având un ușor retard , manifestat prin slaba capacitate de analiza, sinteza, compara, ambele probleme

fiind cauzate de tratarea copilului în familie la un nivel sub medie, adică a carențelor educative manifestate prin coborârea comportamentului părinților la

nivelul copilului (de exemplu , au recunoscut ca nu i-au corectat vorbirea, dimpotrivă s-au amuzat si au vorbit ei înșiși cum vorbea copilul), precum și

elemente de comportament hiperactiv.

NEVOILE COPILULUI s-au identificat cu punctele slabe pe care mi-am propus să le remediez în măsura în care se poate , în activitatea

curentă cu grupa. În ceea ce privește defectele de vorbire, părinții au fost îndrumați să consulte un logoped.

PLAN DE INTERVENTIE PERSONALIZAT

În urma stabilirii cerințelor educative speciale ale lui R.R. am stabilit următoarele:

A. SCOPUL

dezvoltarea potențialului cognitiv al copilului în vederea integrării sale în

activitatea grupei;

dezvoltarea abilitaților de comunicare și corectarea vorbirii;

însușirea unor reguli de comportare în grup.

B. OBIECTIVE

Obiective pe termen lung:

creșterea nivelului de dezvoltare cognitiva prin stimularea corespunzătoare a

senzațiilor și percepțiilor operațiilor gândirii;

dezvoltarea exprimării orale, înțelegerea și utilizarea corectă a semnificațiilor

structurilor verbale; exersarea comportamentelor adecvate grupului.

Obiective pe termen scurt:

să realizeze analiza și sinteza în cadrul observării unor obiecte;

să sesizeze asemănări și deosebiri între obiectele observate;

să ia parte la discuții informale în grupuri mici de copii;

să ia parte la activitățile de învățare in grup.

Programul de intervenție personalizat are la baza metode și strategii centrate pe cerințele educative speciale ale copilului R.R. și

urmărește să creeze mediul favorizant pentru următoarele ținte:

ȚINTA 1 :

DEZVOLTAREA POTENȚIALULUI COGNITIV AL COPILULUI

ȚINTA 2:

DEZVOLTAREA ABILITĂTILOR DE COMUNICARE

ȚINTA 3:

ÎNSUȘIREA ȘI RESPECTAREA UNOR REGULI DE COMPORTARE ÎN GRUP

Scopul cercetării mele este de a analiza gradul în care sistemul de învățământ preșcolar este pregătit în

vederea integrării școlare cu succes a copiilor cu cerințe speciale.

În realizarea acestei cercetări am avut în vedere următoarele obiective:

1. Identificarea principalelor cauze care determină respingerea copiilor cu cerințe educative speciale din grădinițele de

masă;

2. Analiza resurselor materiale și umane existente în grădinițele de masă necesare integrării copiilor cu cerințe

educative speciale;

3. Cunoașterea opiniei educatoarelor în ceea ce privește integrarea copiilor cu cerințe educative speciale în grădinițele

de masă;

4. Identificarea colaborărilor dintre grădinițele de masă și instituțiile de asistenta socială.

Aspecte pozitive:

• Cadrele didactice înțeleg, majoritatea, rațiunile întreprinderii acestui demers

atâta timp cât nu vor apărea repercusiuni cu privire la desfășurarea orelor,

respectarea programei, stimularea educativ-formativă a elevilor, menținerea

unui climat de ordine și disciplină, la structura catedrelor și a normelor

didactice prin apariția profesorilor de sprijin, prin reducerea efectivelor de

elevi, la noi responsabilități și sarcini de serviciu ce pot amplifica

suprasolicitarea fizică și nervoasă;

• Acceptă în clasele lor elevi integrați individual, maxim trei, în condițiile unei

orientări școlare atente și a furnizării de sprijin didactic;

• Își manifestă disponibilitatea de a urma cursuri de perfecționare, module

psihopedagogice și de a colabora cu specialiști din afara școlii.

Constatări privind atitudinea corpului profesoral obișnuit față de

integrarea copiilor cu CES în clasele normale:

Aspecte negative:

• Se remarcă o atitudine de rezistență la schimbare, mai ales din partea cadrelor

didactice cu vechime mare în învățământ, care percep activitatea cu elevii

integrați ca pe o solicitare suplimentară, neremunerată corespunzător;

• Persistă opinia că cel mai bun loc pentru educarea elevilor cu C.E.S. rămâne

școala specială, unde există programe, colective de specialiști, echipamente și

materiale didactice corespunzătoare nevoilor acestor copii;

• Consideră că integrarea unei clase speciale într-o școală normală este mai

rezonabilă decât integrarea individuală a copiilor cu C.E.S. în clasele obișnuite;

• Există temerea că prezenta acestor copii va afecta performanțele școlare ale

elevilor obișnuiți și va altera climatul clasei prin tulburări de comportament,

discriminări în evaluare, modificări ale orarului zilnic;

• Nu este cunoscut rolul profesorului de sprijin, acesta fiind perceput uneori ca

„uzurpator ”al competențelor titularului;

• Este reclamată lipsa unei pregătiri de specialitate în domeniul psihopedagogiei

speciale;

• Se manifestă îngrijorarea fată de apariția unei dispute între părinții copiilor

obișnuiți, pedel-o parte și cei ai copiilor cu C.E.S., pe de altă parte;

• Se remarcă teama de a nu fi considerate răspunzătoare pentru eșecul școlar al

elevilor integrați sau pentru neglijarea elevilor obișnuiți prin faptul că le acordă

mai putina atenție în timpul activității didactice;

• Nu se cunosc criteriile de evaluare a activității didactice și de evidențiere/

premiere în cazul obținerii unor performante deosebite de către elevii cu C.E.S.;

• Este dificil de conceput trecerea de la un mediu școlar concurențial, la unul

cooperant, cu datoria menținerii unei motivări corespunzătoare atât a elevilor

obișnuiți, cât și a celor cu C.E.S.

Valoarea Grădiniței Incluzive

Constă în faptul că:

• Grădinița este un loc în care copiii vin cu plăcere

• Toți copiii sunt sprijiniți pentru a avea succes

• Copiii sunt în centrul activităților grădiniței

• Metodele de predare răspund diversității celor care învață

• Învățarea este un proces bazat pe cooperare

• Direcțiile de dezvoltare sunt de înlăturare a barierelor din calea învățării și

de creștere a gradului participării tuturor copiilor la învățare.