În Miezul Verii
2
În miezul verii O fâşie nesfârşită Dintr-o pânză pare calea, Printre holde rătăcită. Toată culmea-i adormită, Toată valea. Liniştea-i deplin stăpână Peste câmpii arşi de soare, Lunca-i goală: la fântână E pustiu; şi nu se-ngână Nici o boare. Numai zumzetul de-albine, Fără-ncepere şi-adaos, Curge-ntruna, parcă vine Din adâncul firii pline De repaos. Şi cât vezi în depărtare Viu nimic nu se iveşte... Iată însă, colo-n zare, Mişcător un punct răsare Şi tot creşte. Poate-i vrun bătut de soartă Care-aleargă pe câmpie Într-atâta lume moartă! Dor îl mână, griji îl poartă,
-
Upload
apostoldania -
Category
Documents
-
view
223 -
download
0
description
Cosbuc
Transcript of În Miezul Verii
n miezul verii
O fie nesfritDintr-o pnz pare calea,Printre holde rtcit.Toat culmea-i adormit,Toat valea.
Linitea-i deplin stpnPeste cmpii ari de soare,Lunca-i goal: la fntnE pustiu; i nu se-ngnNici o boare.
Numai zumzetul de-albine,Fr-ncepere i-adaos,Curge-ntruna, parc vineDin adncul firii plineDe repaos.
i ct vezi n deprtareViu nimic nu se ivete...Iat ns, colo-n zare,Mictor un punct rsarei tot crete.
Poate-i vrun btut de soartCare-alearg pe cmpientr-atta lume moart!Dor l mn, griji l poart,Domnul tie!
Poi acum s-l vezi mai bine:E femeie, o srman,Strns la piept n scutec ineUn copil; i-n srg ea vine,Vine-n goan.