Materiale realizate de si cu domnul profesor , Conf univ . dr Pasztai Zoltan Universitatea Oradea - specializarea kinetoterapie In ce consta terapia cu lumina sau fototerapia?

"Fototerapia sau terapia cu lumina reprezinta utilizarea actiunii asupra organismului a energiei radiante luminoase. Ea poate fi: naturala (lumina solara) sau artificiala (furnizata de spectrele de iradiere emise in anumite conditii de corpurile incalzite). Utilizarea luminii in scop terapeutic se numeste helioterapie", precizeaza conf. univ. dr. Zoltan Pasztay, specialist in kinetoterapie si motricitate speciala.

Radiatiile luminoase propriu-zise, care fac obiectul fototerapiei sunt: radiatiile infrarosii, radiatiile vizibile, radiatiile ultraviolete.

Radiatiile infrarosii nu se aplica imediat dupa traumatisme

"Radiatiile infrarosii (RIR) sunt denumite si radiatii calorice, avand lungimi de unda cuprinse intre 0,76 - 50 micrometri. Ele sunt emise de corpuri incandescente, de gaze aduse la luminiscenta prin descarcari electrice, iar in terapeutica se foloseste urmatoarea clasificare: RIR cu lungimi de unda cuprinse intre 0,76 si 1,5 micrometri sunt penetrante in functie de pigmentatie, gradul de inhibitie, temperatura si doza; RIR cu lungimi de unda cuprinse intre 1,5 si 5 micrometri, absorbite de epiderm si derm si RIR cu lungime de unda mai mare de 5 micrometri, absorbite numai la suprafata tegumentului", explica specialistul in kinetoterapie si motricitate speciala.

Acest tip de radiatii se aplica in spatiu deschis sub forma de bai de lumina generala. Printre efectele fiziologice enumerate de specialist sunt: actiune calorica: cu cat lungimea de unda este mai scurta, cu atat actiunea calorica este mai profunda; vasodilatatie arteriolara si capilara (eritem caloric); edem usor al stratului mucos; edematierea papilelor dermice; infiltratii leucocitare perivasculare; cresterea debitului sangvin; cresterea metabolismului local si imbunatatirea troficitatii; activarea glandelor sudoripare; influenteaza terminatiile nervoase cu calmarea consecutiva a nevralgiilor.

Care sunt indicatiile terapiei cu radiatii infrarosii? in spatiu deschis: afectiuni locale insotite de edeme inflamatorii si staza superficiala, diferite tipuri de nevralgii, mialgii, tendinite, catarele cutanate, subacute, cronice ale mucoaselor, plagi postoperatorii, plagi atone, degeraturi, eczeme, eriteme actinice, radiodermite, cicatrici vicioase, tulburari ale circulatiei periferice, stari spastice ale viscerelor abdominale; in spatiu inchis: boli cu metabolism scazut: obezitate, hipotiroidie, boli reumatismale degenerative, diverse neuromialgii, intoxicatii cronice cu metale grele, afectiuni inflamatorii cronice si subacute ale organelor genitale, afectiuni cronice ale aparatului respirator.

Contraindicatii: nu se aplica imediat dupa traumatisme, hemoragii recente, risc de hemoragie gastrointestinala, inflamatii acute, supuratii, boli si stari febrile.

Radiatiile ultraviolete: pentru boli dermatologice, reumatologice, ginecologice

"Cand vorbim despre radiatiile ultraviolete (RUV) ne referim la acele radiatii cu lungimi de unda cuprinse intre 0,01 - 0,4 micrometri. In terapie se utilizeaza doar cele cuprinse intre 0,18 0,4 micrometri", spune conf. univ. dr. Zoltan Pasztay care enumera cateva dintre beneficiile pe care le poate aduce aceasta terapie: vasodilatator (eritem); pigmentatia cutanata; exfoliere cutanata; producerea vitaminei D; efect desensibilizant antialergic; efect antialgic; efect de stimulare a electropoiezei; efect bactericid, virucid; efect psihologic; resorbtia edemelor superficiale; stimularea catabolismului si sudatiei.

Care sunt indicatiile terapiei cu radiatii ultraviolete? dermatologie: alopecii, pelada, psoriazis, acnee, cicatrici cheloide - iradieri de 1 - 2 saptamani; eczeme (stadii subacute, cronice), furuncule si furuncul antracoid, degeraturi, eritemul pernio, herpes zoster (Zona), lupus vulgaris, ulcere cutanate, ragade mamelonare, piodermite, prurigouri, micoze cutanate; pediatrie: rahitism, spasmofilie, astm bronsic, debilitate fizica, craniotabes; reumatologie: artrite reumatoide, artroze, periartrite, nevralgii, sindrom AND; tuberculoza; alte afectiuni: sindroame neurovegetative, tulburari endocrine, afectiuni ORL, afectiuni obstetrico - ginecologice.

Contraindicatii: tuberculoza pulmonara activa, neoplazii, casexii de orice cauza, inanitia, cardiopatii decompensate, insuficienta cardiaca, insuficiente hepatice si renale, stari hemoragice, hipertiroidia, diabet zaharat, pacienti nervosi si iritabili, sarcina, tulburari de pigmentare, hipertensiune arteriala consecutiva, fotosensibilitati cutanate solare.

Terapia cu laser

"Laser reprezinta initialele pentru light amplification by stimulated emission of radiation, ceea ce se traduce prin amplificarea luminii prin emisie stimulata de radiatie. Lumina laser este complet monocroma, prezinta o singura lungime de unda, complet coerenta, absolut orientata, undele laser fiind perfect identice in timp si spatiu", adauga specialistul in kinetoterapie si motricitate speciala.

Terapia cu laser are efect analgetic, miorelaxant, antiinflamator, trofic, resorbtiv, bactericid si virucid.

Care sunt indicatiile terapiei cu laser? traumatologie: fracturi, rupturi musculare, hematoame musculare constituite, miozita calcara posttraumatica, entorse, luxatii, tendinite posttraumatice, axonotmesis, arsuri; dermatologie: dermitele acneiforme, eczeme, herpes simplex, herpes zoster, psoriazis; O.R.L: amigdalite, faringite, sinuzite, tinitus; stomatologie: gingivite, peridontite, nevralgii dentare, stomatite aftoase; reumatologie: poliartrita reumatoida, spondilita anchilozanta, artroze, tendinite, bursite; neurologie: nevralgie trigeminala, pareze, nevrite.

Contraindicatii: iradierea directa a globilor oculari cu risc de inducere a retinopatiei degenerative, iradierea tumorilor maligne sau potential maligne, stari febrile, pacienti cu afectiuni psihice (epilepsii, sindroame nevrotice), pacienti cu mastoza chistica, hipertiroidism, pacienti sub tratament steroidian, sarcina, pacienti cu implanturi cohleare.

Material realizat in colaborare cu Conf. Univ. dr. Zoltan Pasztay, de la Universitatea Oradea FEFS Discipline teoretice medicale si kinetoterapie , expert in kinetoterapie , motricitate speciala

MAI MULT DESPRE: fototerapia, terapia cu luminaibromialgia: o afectiune foarte dureroasade Cristina Mazilu1. Informatii generale2. Simptome3. Cauze3. Factori de risc4. Diagnostic5. TratamentCauze Cauzele fibromialgiei nu au fost stabilite cu exactitate. "Exista teorii despre posibile cauze, dar nu exista dovezi suficiente pentru a sustine niciuna din aceste ipoteze. Deoarece fibromialgia este un sindrom cu o simptomatologie variata, este dificila cunoasterea unei cauze specifice", afirma Conf. Univ. Dr. Zoltan Pasztay. Cateva cauze posibile: activitatea vicioasa a corpului in timpul zilei; muschii sub tensiune; pozitiile stresante, de exemplu incordarea; umiditatea si frigul, activitatile monotone unilaterale; sedentarismul.

Potrivit unor teorii, fibromialgia apare din cauza anumitor modificari la nivelul neurotransmitatorilor (substante care asigura transmiterea semnalului nervos). Alti cercetatori dau vina pe unele anomalii la nivelul muschilor si tendoanelor. Se poate spune cu siguranta ca persoanele cu fibromialgie sunt mai sensibile la durere decat cei care nu sufera de aceasta afectiune. Mult timp, simptomele fibromialgiei au fost puse pe seama sensibilitatii excesive a femeilor, fiind de multe ori, considerate inchipuite. Studiile au demonstrat insa ca durerile sunt reale si se asociaza cu modificari observate prin investigatii imagistice de rezonanta magnetica nucleara (RMN).

Conf. Univ. Dr. Zoltan Pasztay prezinta trei ipoteze dezvoltate de unii cercetatori cu privire la originea afectiunii:1. Fibromialgia este asociata cu celule nervoase foarte sensibile din maduva spinala si creier. Sensibilitatea exagerata poate fi rezultatul modificarilor chimice din creier sau maduva spinala care controleaza durerea. Ca rezultat al acestor modificari, persoana simte durerea mai repede si prezinta durere difuza musculara;

2. Fibromialgia este legata de dezechilibrul chimic al creierului. Aceasta duce la scaderea tolerantei la durere si la un somn nelinistit cu oboseala in timpul zilei;

3. Fibromialgia este cauzata de dezechilibrul hormonal al cortizolului si al hormonului cresterii (somatotrop). Dezechilibrele hormonale duc la: oboseala, modificari de dispozitie, tulburari de memorie si toleranta scazuta pentru durere.

Copiii si problemele neurologicede Alain Girard Afectiunile neurologice cel mai des intalnite la copii sunt paralizia cerebrala sau encefalopatia cronica, care este de doua tipuri:

1. diplegie - paralizie bilaterala, leziune pe ambele emisfere cerebrale - care duce la: tetraplegie (paralizia tuturor membrelor) triplegie

2. hemiplegie (paralizie a unei jumatati laterale). In acest cazuri, infirmitatea motorie cerebrala nu evolueaza.

In primul si in primul rand este afectat aparatul locomotor, intelectul fiind afectat mai mult sau mai putin. "De exemplu, exista copii cu tetrapareza spastica destul de grava dar intelectul este aproape normal", precizeaza Aurelia Popa, kinetoterapeut in cadrul Centrului Medical Romar.

Cauzele afectiunilor neurologice

Aurelia Popa mentioneaza ca problemele neurologice apar la copii in urma accidentelor survenite la nastere sau dupa nastere, acestea nefiind ereditare.

Leziuni aparute in timpul nasterii: travaliul prelungit; aplicarea forcepsului; circularea de cordon (cordonul ombilical este infasurat in jurul gatului, ceea ce duce la lipsa oxigenului si aparitia leziunilor pe creier).

Problemele neurologice pot aparea si in urma accidentelor survenite dupa nastere: icter hemolitic encefalite meningite traumatisme craniene

Astfel de probleme pot aparea chiar in perioada sarcinii, ca urmare a administrarii diferitelor medicamente sau a modificarii consistentei lichidului amniotic.

Semne de ingrijorare

Parintele este primul care trebuie sa isi dea seama de afectiunea copilului sau. In mod normal, orice mamica ar trebui sa urmareasca chiar din primele saptamani de la nastare daca micutul raspunde la stimulii exteriori (daca reactioneaza la sunetul vocii tale sau la vederea chipului tau) sau daca se dezvolta normal (castiga in greutate, isi tine capul in jurul varstei de doua luni, sta in fund, merge, etc).

Orice neregula sesizata trebuie sa ridice semne de intrebare si sa indemne parintii sa se prezinte la doctor: problemele pot fi diverse, nu sunt neaparat de natura neurologica. Diagnosticul de afectiune neurologica se pune dupa luni de observatie a copilului. Cunoscand dezvoltarea neuro-motorie a unui copil normal se pot observa unele probleme neurologice.

Cel mai repede sunt identificate aceste probleme de catre mamele care au mai avut un copil, deoarece stiu care este dezvoltarea normala a unui copil. "Daca s-ar diagnostica un pic mai devreme, copilul s-ar recupera mai usor; probabil ca este capacitatea organismului de a se adapta si, fiind mai mic, altfel se lucreaza cu el", sustine Aurelia Popa.

Tratamentul recuperator cuprinde ortezare, kinetoterapie, electroterapie, hidroterapie, ergoterapie, masaj. Acestea sunt o serie de procedee si medicul stabileste programul de recuperare.

In tratament se folosesc: Ortezele, care corecteaza o pozitie vicioasa pe care copilul o adopta Corsetul, care mentine coloana vertebrala intr-o pozitie corecta si efectul lui se observa in timp - trebuie mentinut o perioada cat mai indelungata -

Se mai fac operatii de alungire de tendon ahilian, alungire de ischiogambieri si tenotomie de adductori, precizeaza kinetoterapeutul.

Tratamentul prescris de doctor ii asigura copilului recuperare totala? "Nu se recupereaza 100%, este destul de greu... Recuperarea inseamna sa se duca la toaleta singur, sa manance, sa se descurce in viata", spune Aurelia Popa.

Articol realizat in colaborare cu Aurelia Popa, kinetoterapeut in cadrul Centrului Medical Romar.

Drenaj limfatic Anatomia sistemului limfatic Drenajul limfatic manualYumeiho Despre Yumeiho Saionji Masayuki Societatea Romana de Yumeiho Instructori Yumeiho Contact terapeuti Yumeiho Articole / Video - YumeihoTag:afectiunile

Afectiunile gleznei si kinetoterapia Glezna este o articulatie formata din tibie, peroneu si talus, iar tot ce se afla in afara acestei zone articulare intra in notiunea de "picior". Glezna si piciorul sunt considerate un complex anatomofunctional menit sa suporte intreaga greutate a corpului si in acelas timp sa asigure mersul pe orice teren, avand deci, un rol static si unul dinamic de aproape egala importanta, fiind partea finala a locomotiei.Informatii generaleGlezna este o articulatie formata din tibie, peroneu si talus, iar tot ce se afla in afara acestei zone articulare intra in notiunea de "picior". Glezna si piciorul sunt considerate un complex anatomofunctional menit sa suporte intreaga greutate a corpului si in acelas timp sa asigure mersul pe orice teren, avand deci, un rol static si unul dinamic de aproape egala importanta, fiind partea finala a locomotiei.

De asemenea, este bine de stiut ca acestea sunt activate de patru grupe musculare: grupul anterior, grupul lateral, grupul posterior format dintr-un strat superficial si stratul profund, iar al patrulea grup il formeaza muschii intrinseci aranjati in patru straturi.

Actiunea principala a acestor grupe : grupul anterior - dorsiflexia, cel lateral - eversori, grupul posterior - flexie plantara, toate actiuni realizate in lant kinetic deschis. In functia gleznei si piciorului sunt implicate foarte mult ligamentele si tendoanele, avand rol in stabilitatea si dinamica piciorului.

Piciorul poate fi considerat un resort compus dintr-un sistem de arce realizate de oasele tarsiene si metatarsiene, mentinute de ligamente si facia plantara si tensionate de tonusul muscular.Afectiunile glezneiTraumatismele gleznei sunt cele mai frecvente dintre toate localizarile traumatismelor aparatului locomotor, entorsele detinand primul loc, iar fracturile locul secund. Frecventa acestora se explica prin faptul ca la acest nivel au loc miscari multiple comandate de nevoile de mobilitate ale piciorului,expus la diferiti factori traumatici ce actioneaza in conditii diferite. Tipurile lezionale ale macrotraumatismelor piciorului sunt cele obisnuite: plagi, contuzii, entorse, luxatii, fracturi, care pot afecta toate structuriile anatomice: piele, ligamente, muschi, tendoane, articulatii, oase, vase si nervi. Aceste leziuni pot lasa sechele imediate sau tardive a caror legatura cu traumatismul respectiv nu e greu de stabilit.

Suprasolicitarea statica si dinamica a piciorului, agravata de neadaptarea anatomiei acestuia explica multitudinea suferintelor piciorului ce pot fi incadrate in patologia traumatica. In acest fel medicul recuperator este confruntat cu suferinte posttraumatice obisnuite dar si cu tulburari de statica cu picior dureros cronic pe fond tot traumatic dar cu sechele ale unor suprasolicitari mecanice continue.

Complexitatea aparatului osos si musculo-ligamentar face ca aceste traumatisme sa aiba un rasunet diferit asupra formatiilor respective in functie de directia si intensitatea de actiune a traumatismului si de gradul de rezistenta al elementelor solicitate.

Astfel, entorsele se produc din cauza unei miscari de inversiune a piciorului rezultata din supinatia combinata cu aductia si rotatia interna, deoarece ligamentul lateral extern solicitat in aceasta miscare este mai putin rezistent decat ligamentul lateral intern. In schimb, fracturile prin inversiune sunt mai rare si apar adesea in urma miscarii de eversiune rezultate din combinatia miscarilor de abductie, pronatie si rotatie externa.

EntorseleEntorsa este cea mai frecventa leziune a gleznei; durerea, tumefierea, impotenta functionala nu pot diferentia gradul entorsei, echimoza fiind un semn evident pentru entorsa grava.

Clasificarea: entorsa de gradul I - intindere ligamentara; entorsa de gradul II - ruptura ligamentara partiala; entorsa de gradul III - ruptura ligamentara totala sau smulgerea osoasa a ligamentelor.Caracteristici:In entorse, toate structurile moi ale articulatiei, ligamente, capsula sinoviala, cartilaj, discuri si meniscuri, precum si extremitatile osoase pot prezenta leziuni variabile.Indiferent de amploarea leziunilor locale, entorsele se traduc prin tulburari functionale importante. Entorsele neglijate sau prost tratate lasa sechele suparatoare, uneori foarte grave. Entorsa se produce in special cand piciorul este intr-un grad oarecare de flexie plantara, pozitie de maxima instabilitate a piciorului pentru inversia sau eversia fortata.

LuxatiileRuperea ligamentelor poate determina entorse grave, dar cand forta traumatismului a fost mai intensa se poate produce luxatia, respectiv modificarea raporturilor feselor articulare una fata de alta. Diagnosticul se pune in general clinic pe baza deformarilor realizate si se confirma radiologic.

Clasificare: luxatii complete si luxatii incomplete (subluxatii); luxatii tipice (regulate) si luxatii atipice (neregulate); luxatii pure si luxatii asociate cu fisuri, smulgeri osoase, fracturi cu deplasare; luxatii inchise si luxatii deschise; luxatii recente si luxatii vechi; luxatii initiale si luxasii recidivante; luxatii unice si luxatii multiple; luxatii reductibile si luxatii ireductibile.Caracteristici:Indepartarea prin traumatism a extremitatilor osoase articulare de la raporturile lor normale. Mentinerea extremitatilor osoase in aceasta pozitie patologica.

FracturileFracturile gleznei cuprind fracturile maleolare si ale plafonului scoabei. In general, in aceasta categorie, ar intra fracturile celor doua oase produse pe ultimii 8-10 cm distal. Aceste fracturi se bucura de o atentie deosebita din partea ortopezilor nu numai datorita frecventei lor ci si prin necesitatea de refacere anatomica perfecta a interliniei articulare.

Clasificare: 1. In functie de solutia de continuitate: incompleta - fisuri cu fracturi in "lemn verde" la copil, infundari ale oaselor craniului etc; completa - cu traiect transversal, cu traiect oblic, cu traiect spiroid si cu traiect longitudinal.2. In functie de fragmentele rezultate din fractura: fara deplasare; cu deplasare prin: tranzitie (cand un fragment este deplasat inainte, inapoi, intern sau extern fata de celalalt fragment), ascensiune (incalecarea, suprapunerea fragmentelor), rotatie sau decalaj (un fragment este rotat in jurul axului sau longitudinal), unghiulare, cu deplasare complexa.Caracteristici:Se produc concomitent si leziuni de parti moi sau plagi ale pielii, contuzii, rupturi sau striviri musculare, contuzii si rupturi ale vaselor si nervilor ce pot duce la pierderea segmentului de membru respectiv, leziuni articulare prin actiunea traumatismului sau in fracturi cu traiectorie intraarticular.Controlul inflamatiei Acolo unde se simte durerea spontan sau la presiune, acolo este si leziunea. Durerea posttraumatica are la baza inflamatia, edemul, tensiunea aponevrotica si capsula ligamentara, tractiunea tenomusculara, hiperemia pasiva osoasa, reactia periostala, iritatia directa a nervilor.

Pentru refacerea stabilitatii membrelor inferioare este nevoie de:

1. Reechilibrarea musculara Acest proces este legat de statica normala a piciorului. Refacerea echilibrului muscular al piciorului comporta doua etape: in prima etapa se lucreaza pentru tonifierea musculaturii prin metode obisnuite de izometrie si exercitii cu rezistenta progresiva; in a doua etapa se practica exercitii de coordonare si refacere a echilibrului.

2. Reechilibrarea staticii Aproape toate tipurile de traumatisme sau imobilizari lasa ca sechela o perturbare de statica prin modificarile boltii plantare.

3. Refacerea alinierii piciorului Un picior functional normal trebuie sa respecte orientarea axiala a componentelor osoase, in special al piciorului posterior si a degetelor. Lezarea rectitudinii degetelor perturba statica si mersul. Entorsele gleznei si piciorului, prin frecventa lor ca si prin sechelele pe care le lasa reprezinta un procent important in practica serviciilor de fizioterapie si recuperare. Asistenta de recuperare trebuie inceputa inainte de a se stabili starea de sechela.Reluarea mersului Pentru reluarea mersului trebuie sa se tina cont de obiectivele anterior expuse, in sensul ca durerea, instabilitatea si o proasta functionalitate articulara determina un mers patologic.

De aceea reluarea mersului se va face treptat incepandu-se cu pozitii de descarcare a membrului afectat (utilizarea carjelor axiale sau a cadrului de mers) urmand apoi incarcarea usoara (cu utilizarea bastonului) ca apoi treptat treptat sa trecem la mersul fara baston si in consecinta incarcarea totala.

Exercitiile de mers vor fi efectuate inainte, inapoi, lateral, mers in panta, urcat-coborat scari, mers peste obstacole...

Combaterea dureriiCombaterea durerii se face prin utilizarea urmatoarelor mijloace:

1. Crioterapia Aplicarea pungilor cu gheata in primele 48 de ore atat cat exista proces inflamator este foarte importanta, cat si prin afundarea partiala sau totala a piciorului in apa cu gheata, provocand o vasoconstictie urmata de o vasodilatatie puternica.

2. Termoterapia Sub diferitele ei forme de aplicare, este contraindicata in procesele inflamatorii acute si in algoneurodistrofie stadiile initiale si are contraindicatie partiala in edemul local. Se prefera termoterapia prin baile calde cu dus subacval sau baile calde cu vartejuri de apa.

3. Masajul Este considerat ca procedeu de baza in lupta contra edemului si in obtinerea analgeziei locale. In notiunea de "masaj al piciorului" trebuie sa intre automat masajul gambei, a fiecarei loji a acesteia, precum si masajul "talpii venoase Lejars", de mare importanta in circulatia de intoarcere a piciorului, ca si in amortizarea presiunilor in timpul calcatului.

4. Manipularile piciorului Se adreseaza degetelor , articulatiei tibiotarsiene, subastragaliene si celor mediotarsiene. Tehnicile de manipulare sunt aproape general utilizate, necesitand din partea kinetoterapeutului o anumita practica.

5. Metode ortopedice Sunt de multe ori necesare pentru a ameliora durerea si a permite astfel statica si mersul. Acestea sunt gheata gipsata de mers, fasa gipsata, bandaj elastic si diferite taloane si sustinatori plantari.

Metoda lui FreemanIn opinia lui Freeman, reeducarea gleznei este indicat sa aiba loc in echilibru intr-un picior pe o placa mobila - pozitie care permite solicitarea gleznei in diferite directii.

Astfel, autorul citat utilizeaza 2 tipuri de placi:

Primul tip de placa Consta intr-o jumatate de cilindru, al carui contact cu solul se realizeaza dupa o linie dreapta. In acest caz este suficient ca piciorul sa fie asezat in diferite unghiuri fata de axa de rulare pentru ca glezna sa fie solicitata in flexie-extensie, in varus-valgus sau simultan in toate aceste directii.

In momentul in care pacientii reusesc sa execute fara probleme acest exercitiu, se poate trece la utilizarea celeilalte placi, care prin suprafata sa sferica solicita echilibrarea in toate directiile.

A doua placa Este o hemisfera, care se sprijina pe sol printr-un punct al suprafetei sale sferice.

La inceputul tratamentului utilizam placi modificate, care asigura o stabilitate sporita. O placa rectangulara, cu dimensiunile 5025 cm. Pe una dintre fetele acestei placi, de-a lungul medianei celei mai lungi, sunt fixate doua hemisfere cu diametrul de 10 cm.

O placa rotunda, cu diametrul de circa 30 cm. In mijlocul uneia dintre fetele placii se fixeaza o hemisfera cu diametrul de 10 cm. Se obtine astfel, in pozitiile extreme, un sprijin stabil intre marginea placii si punctul de contact al hemisferei cu solul.

Metoda lui Freeman cuprinde mai multe etape:

1. Cu sprijin pe capatul mesei: exercitii de contractie musculara izolata cu constientizarea tensiunii musculotendinoase prin control vizual si prin palpare.2. In pozitie stand, cu sprijin pe ambele picioare: se repeta exercitiul cu solicitarea membrului pe sol. Piciorul adopta o atitudine controlata, care consta in incordarea degetelor si inaltarea boltii plantare, insotita de contractia muchilor plantari si a muchiului peronier lung lateral.3. Intr-un picior pe sol: exercitiul consta in adoptarea unei atitudini controlate, interval activ care alterneaza cu momente de relaxare.4. In sprijin pe ambele picioare, pe placa rectangulara: avand labele picioarelor incordate, pacientul exerseaza succesiv echilibrul paralel, perpendicular, apoi oblic, in raport cu axa de rulare a placii.5. Repetarea exercitiului, cu sprijin mixt: cu un picior pe placa rectangulara; cu un picior pe sol; cu fandare inainte si inapoi.6. Exercitiul este repetat, in aceeasi ordine a etapelor, folosind placa rotunda.7. Folosirea placii rectangulare ca punct de sprijin pentru un picior, celalalt servind pentru obtinerea balansului.8. Acelasi exercitiu, folosind placa rotunda.9. Sprijinul pe ambele picioare permite varierea solicitarii acestora prin jumatati de pasi in fata sau in spate.10. Mersul, apoi saritura pe cele doua placi mobile reprezinta ultima etapa.

Ansamblul de exercitii prezentat se desfasoara in 15-20 de sedinte de reeducare a cate 30-60 de minute.Conf . Univ. Dr. Zoltan Pasztay

Exercitii pentru afectiunile spatelui cu hernie de disc Informatii generale Kinetoterapia algiilor (durerilor) si a tulburarilor de statica vertebrala cuprinde:1.Kinetoterapia afectiunilor algice lombare (lombalgii);2.Kinetoterapia afectiunilor algice dorsale (dorsalgii);3.Kinetoterapia afectiunilor algice cervicale (cervicalgii);4.Kinetoterapia afectiunilor si tulburarilor de statica prin deviatii (sau atitudini) antero-posterioare ale coloanei (hipercifoza dorsla, hiperlordoza lombara, boala Scheaermann etc.);5.Kinetoterapia afectiunilor si tulburarilor de statica prin deviatii (sau atitudini), laterale ale coloanei (fomele scolioze).

Kinetoterapia care reprezinta tratamentul de recuperare esential ofera metodologii variate: scoala lyoneza, scoala anglo-saxona, scoala australiana, scoala nordeuropeana, metode, tehnici si exercitii din scoala americana.

Kinetoterapia durerilor de spate cu eventuala hernie de disc se caracterizeaza prin ruperea inelului fibros de la marginea discului, permitand hernierea materialului nucleului pulpos, care va interesa radacinile nervoase.Debutul HDL este multifunctional, legat de un factor declansator (efort fizic mare, frig etc) sau insidios, progresiv, antrenamente gresite in cadrul salilor de fitness, pozitii incorecte in diferite pozitii in masina, la birou, calculator, in pat etc.

Clasificarea Dupa modul de severitate al conflictului disc-radacina nervoasa se descriu 3 stadii de hernie de disc lombara:

Stadiul 1 - cu iritatrea radacinii (durere pe traiect radicular);Stadiul 2 - compresia radacinii (durere si parestezii pe traiect radicular cu modificari ale reflexelor osteotendinoase);Stadiul 3 - paralizia radacinii (dureri, parestezii, pareza/paralizie pe membrul inferior cu, cu reaicet radicular).

Clasificarea anatomo-clinica si evolutiva

Pentru tratamentul fizical-kinetic este utila o clasificare care sa permita sintetizarea mijloacelor de tratament in cateva scheme cu valoare orientativa.

1. Perioada acuta Stadiul de evolutie al bolii in care durerile lombo sacrate (cu sau fara iradiere) sunt intense, nu se calmeaza nici in decubit, exista contractura musculara paravertebrala cu sau fara blocada.

2. Perioada subacuta Durerile din decubit au disparut, pacientul se poate misca in pat fara prea mari dureri, poate sta pe scaun un timp limitat si se poate deplasa cu conditia de a nu-si mobiliza coloana lombo-sacrata si a nu-si provoca astfel exacerbarea durerilor.

3. Perioada cronicaPermite bolnavului sa-si mobilizeze coloana, aceste mobilizari declasand durere moderata, suportabila.

4. Perioada de remisiune completa Este perioada dintre episoadele algice in care pacientul este asimptomatic si predispus, astfel, la repetarea acelorasi greseli ce duc la recidiva.

Hernia de disc: simptomeOrice pacient cu hernie de disc lombara (HDL) prezinta clinic 5 sindroame:

1. Rahidian = vertebral Se manifesta prin: durere, contractura musculara paravertebrala, tulburari de statica vertebrala - scolioza, cifoza si tulburari de dinamica vertebrala - limitarea miscarilor de flexie, extensie, inflexiuni laterale.2. Radicular Suma semnelor si simptomelor ce exprima suferinta a una sau mai multor radacini. Se manifesta prin durere radiculara, tulburari de sensibilitate si neuromotorii.3. Dural Semne cu expresie clinica rezultate din cresterea presiunii la care este supus lichidul cefalorahidian;4. MiofascialApar dureri localizate in tesutul moale, identificate la palmare;5. Neuropsihic Totalitatea modificarilor comportamentae si de reactivitate neuropsihica a bolnavului.

Mijloacele de recuperareAcest gen de tratament recuperator este recomandat in toate stadiile evolutive ale lombosciaticii de cauza discala, dar trebuie individualizat in functie de forma clinica si particularitatile bolnavului. Totodata, este bine de stiut ca acest tratament trebuie efectuat sub indrumarea si stricta supraveghere a specialistilor si cabinete, sali sau spitale.

Factorul esential care poate asigura o reusita terapeutica pe termen mediu si lung, reducerea reala a riscului de recidiva, consta in adaptarea riguroasa a unui program de fizio-kinetoterapie la elementele etiopatogenice genereatoare de suferinta.

Vazut din acest unghi, tratametul are ca obiective: educarea bolnavului in sensul acordarii importantei juste durerii sale lombo-sacro-fesiere (L-S-F); profilaxia activa a recidivelor; reducerea riscurilor de complicatii radiculare a sindromului dureros lombar.Pe langa obiectivele de baza apar si cele specifice, datorita coafectarii radiculare si aparitia suferintei neurologice: tulburari de sensibilate; deficite motorii; tulburari trofice etc.

Obiectivele tratamentuluiObiectivele pe care trebuie sa si le propuna orice program de kinetoterapie sunt relaxarea musculaturii contractate si asuplizarea trunchiului ingerior. Mijloacele cele mai eficiente in orice durere de spate: folosirea de oxispray si lumina polarizata de tip Bioptron si creme antiinflamatoare cu impachetari reci crioterapia locala cu cuburi de gheata (este cel mai bun antialgic, antiinflamator) se mai pot aplica si se pot folosii alte modalitati de posturare si anakinezie asociat cu acupuncura, electroacupunctura (acupunctura e o terapie buna, energica dar care mai trebuie combinata cu zavorirea si echilbrarea coloanei vertebrale) pe timpul zilei folosirea de orteze (de la Ortoprofil) de tip cervico toracica, sau orteza Schantz cervicala, orteza toracolombosacrala, orteza lombosacrala, la barbati orteza sacroiliacaca. Este indicat Kosmodiscul e un fel de ham de atentie dar pe langa aceasta aveti, obligatoriu, nevoie de kinetoterapie, specific pe coloana vertebrala.Kinetoterapia: stadiu acut si subacutPentru relaxarea musculaturii lombare cu reducerea concomitenta a lombo-sacralgiei se recomanda aplicarea tehnicilor de facilitare neuroproprioceptiva (F.N.P.), in special: hold-relax (tine - relaxeaza), si cel modificat cu rezistenta moderata (recomandarea depinde de varsta si diagnostic).

Contractia unui grup muscular este urmata de relaxarea muschilor activati si ciclul se repeta.

Se utilizeaza pozitiile finale ale diagonalelor Kabat pentru membre (membre inferioare si membre superioare ) in scopul influentarii musculaturii din zona trunchiului si abdomenului. Adica: diagonala membrelor superioare vor influenta musculatura abdominala superioara si cea extensoare superioara a trunchiului; diagonalele membrelor inferioare vor influenta musculatura abdominala inferioara si pe cea a trunchiului.Pentru stadiul acut al afectinii sunt recomandare exercitiile de remobilizare a colanei dar si exercitii la spalier.Exercitii de remobilizare a coloanei Pentru asuplizarea trunchiului inferior prin exercitii de remobilizare a coloanei vertebrale lombare, basculari ale bazinului, intinderea musculaturii paravertebrale si muschiului psoas-iliac, cel mai frecvent se utilizeaza asa zisul programul Williams I, II si chiar III si se recomanda invatarea asa numitei "scoala a spatelui".

Programul Williams cuprinde urmatoarele exercitii:

1. In prima faza decubit dorsal, flexia-extensia genunchiilor; decubit dorsal, se trage cu mainile un genuchi la piept pana se atinge genuchiul cu fruntea, apoi celalalt genunchi; acelasi exercitiu, dar se executa simultan cu ambii genunchi; decubit dorsal, cu mainile sub cap se trage un genunchi cat mai mult spre piept, apoi celalalt, finalizand cu ambii genunchi concomitent; decubit dorsal cu bratele ridicate la verticala, pe langa cap, genunchii flectati la 90 de grade, talpile pe pat. Din aceasta pozitie se impinge lomba spre pat, se contracta abdominalii si se basculeaza sacrul inainte.Exercitiile se executa in serii de repetari al caror numar se stabileste in functie de pacient (se dozeaza individual in functie de nivelul durerii si de stadiul bolii dupa diagnostic)

2. In faza a doua decubit dorsal cu genunchii flectati, talpiile pe pat, se apleaca ambii genunchi lipiti spre dreapta si spre stanga pana ating suprafata patului; decubit dorsal, se ridica alternativ calcaiul si se aseaza pe genunchiul opus si din aceasta pozitie se aduce coapsa pana atinge suprafata patului; decubit dorsal, se ridica alternativ fiecare membru inferior al genunchiului extins; din ortostatism, genoflexiuni cu mainile sprijinite pe spatarul unui scaun, spatele se mentine perfect drept, calcaile lipite pe sol; pozitia de "cavaler servant", corpul aplecat spre inainte si sprijin cu mainile pe sol se intinde genunchiul de sprijin executand si o balansare care intinde muschiul psoas-iliac.La acest program se pot asocia o serie de exercitii, metode tehnice cum sunt: metoda Vojta, metoda Klapp in patrupedie, foarte bun pentru descarcarea coloanei (daca se efectueaza din aceasta pozitie sugerea abdomenului se antreneaza cel mai eficient muschii transversi abdominali), tehnica Schroth, metoda Niederhoffer Eggidy, exercitii cu mingea mare Bobath (fizioball), tehnicile de stretching atat pentru zona lombara cat si pentru musculatura ischiogambiera a membrelor inferioare, inotul stil spate, metoda Mc. Kenzi, metoda Alexander.Exercitii de remobilizare a coloanei Pentru asuplizarea trunchiului inferior prin exercitii de remobilizare a coloanei vertebrale lombare, basculari ale bazinului, intinderea musculaturii paravertebrale si muschiului psoas-iliac, cel mai frecvent se utilizeaza asa zisul programul Williams I, II si chiar III si se recomanda invatarea asa numitei "scoala a spatelui".La acest program se pot asocia o serie de exercitii, metode tehnice cum sunt: metoda Vojta, metoda Klapp in patrupedie, foarte bun pentru descarcarea coloanei (daca se efectueaza din aceasta pozitie sugerea abdomenului se antreneaza cel mai eficient muschii transversi abdominali), tehnica Schroth, metoda Niederhoffer Eggidy, exercitii cu mingea mare Bobath (fizioball), tehnicile de stretching atat pentru zona lombara cat si pentru musculatura ischiogambiera a membrelor inferioare, inotul stil spate, metoda Mc. Kenzi, metoda Alexander. Atentie!Sa nu se exagereze cu acest tip de exercitii ca pot reapare de multe ori durerile si contracturile, mai ales la femei .

ExempluCu spatele la spalier, mainile deasupra capului, priza cu ambele maini pe aceasi bara se executa: ridicari ale genunchiilor la piept; rotarea trunchiului stanga/dreapta cu genunchii flectati; bascularea stanga/dreapta a membrelor inferioare intinse; semisuspendare (soldurile si genunchii flectati la 90 de grade, spijin si pe picioare), se fac basculari inainte, inapoi si in lateral ale bazinului.Cu fata la spalier, mainile facand priza pe aceasi bara se executa: redresarea bazinului; pendularea bazinului.Kinioterapia in stadiul cronic al bolii In perioada cronica se continua kinetoterapia prin consolidarea asuplizarii coloanei verterbrale lombare, dar cu accent pe tonifierea musculaturii din zona pelvino-abdominala si a trunchiului.

Scopul tonifierii musculaturii abdominale si a celei extensoare lombare este ca si in pozitia de ortostatism trunchiul inferior sa realizeze o pozitie neutra a pelvisului si sa creeze o presiune abdominala care sa fie capabila sa preia o parte din presiunea la care sunt supuse discurile intervertebrale.

Program de exercitii

1. Din decubit dorsal cu genunchii flectati la 90 de grade si talpile pe pat. Se incearca impingerea cu forta a genunchiilor in sus in timp ce kinetoterapeutul se opune miscarii, tot timpul partea lombara ramanand in contact cu patul.

2. Aceasi pozitie de plecare, pacientul ridica capul umerii si trunchiul, bratele intinse anterior, pana cand palmele ajung deasupra genunchilor. Se revine si se repeta.

3. Din pozitie de cvadrupedie pentru corectarea lordozei lombare (deformatie a regiunii lombare a coloanei vertebrale, care se incovoaie inainte, in rahitism, in malformatii, paralizii) se suge puternic abdomnenul si se mentine. Se relaxeaza si se repeta.

4. Decubit dorsal, genunchii flectati la 90 de grade, lipiti unul de altul, pacientul incearca sa ii duca lateral spre panul patului.

5. Aceasi pozitie de plecare, bolnavul isi trage cu forta genunchii la piept, iar terapeutul se opune.

6. Decubit dorsal cu membrele inferioare intinse. Terapeutul incerca sa ridice ambele membre, dar pacientul se opune;

7. Din decubit lateral cu coapsele usor flectate. Terapeutul impinge cu o mana pelvisul pacientului inainte si cu a doua mana trage inapoi de umarul acestuia. Bolnavul se opune acestor forte.

8. Executarea podului din decubit dorsal cu genunchii usor flexati, sprijin pe umeri-spate si picioare, se ridica bazinul si zona lombara. Terapuetul se opune apasand pe crestele iliace;

9. Din pozitia pod, bolnavul incerca o rotare a bazinului la care terapeutul opune rezistenta spre sfarsitul cursei miscarii. Se alterneaza stanga/dreapta.

10. Din ortostatism langa o masa, pacientul se sprijina usor de ea si face o usoara flexie din solduri metinand coloana lombara delordozata; kinetoterapeutul se opune miscarii, avand o mana pe scapula si cealalta anterior pe cresta iliaca opusa . Bolnavul se opune acestor forte.

In perioada de remisiune completa, bolnavul poate recurge la un tratament hidro- kineto-termo-balneo - climateric, de exemplu la Baile Felix din Bihor.Despre exercitii Programele de exercitii nu sunt standard si este recomandata o gama larga de tehnici, motode, procedee si exercitii in functie de pacient si de diagnosticul acestuia.

Recomandarile sunt facute in functie de localizarea afectiunii si de profesia pe care o are pacientul. Astfel, pacientii care isi desfasoara activitatea in special in pozitie ortostatica sunt beneficiarii unui program de kinetoterapie orientat spre intretinerea si dezvoltarea sistemului muscular de sutinere pe verticala a coloanei vertebrale.

Pentru pacientii a caror activitate profesionala solicita flexia trunchiului si miscari complexe ale membrelor superioare, programul de kinetoterapie profilactica trebuie orientat spre consolidarea functiei de baza a sistemului vertebro-ischio-gambierilor, care asigura inclinarea trunchiului la nivelul articulatuiei coxo-femurale.Conf . Univ. Dr. Zoltan PasztayKinetoterapia in afectiunile venoase Obiective1. Reducerea stazei venoase si a consecintelor sale; 2. Ameliorarea circulatiei de intoarcere si a schimburilor gazoase la nivel pulmonar; 3. Prevenirea si tratamentul insuficientei venoase;cronice si a sindromului posttrombotic;4. Stimularea circulatiei de intoarcere prin punerea in functie a pompelor musculare.

Mijloace: masajul membrelor inferioare evitand traiectele venoase in sens centripet, mobilizarea pasiva a membrelor inferioare si ridicarea acestora deasupra planului, gimnastica respiratorie, gimnastica de postura, mersul, stimulari galvanice, compresiuni pneumatice externe intermitente, in ritm de 5s/contractie, cu aparatul angiomat.

Tromboflebitele

Prin tromboflebita se intelege stanjenirea circulatiei prin vene determinata de inflamarea peretelui venos.

Semne: durere pe traiectul venei, accentuata in punct fix si la palparea venei, vena varicoasa cu eritem inflamator pe traiect, vizibil pe piele, edem si caldura locala.

Obiective:1. Aplicarea masurilor profilactice in scopul activarii circulatiei periferice; 2. Prevenirea edemului; 3. Activarea circulatiei venoase;4. Tonifierea musculaturii, centurilor si a extremitatilor inferioare.

Mijloace: pozitionarea membrului inferior in plan procliv, mobilizari pasivo-active si active analitice a membrelor inferioare, exercitii respiratori, masaj cu scop hiperemiant la nivelul circulatiei superficiale a extremitatii bolnave, mers.

In convalescenta: masaj usor initial superficial apoi profund sub forma de glisari cu presiune si periaj de activare a stazei si edemului veno-limfatic, contractii statice si mobilizari pasive ca in stadiul anterior, mobilizari active cu rezistenta in decubit dorsal si ventral sau in pozitia asezat pentru extensia gambei pe coapsa prin aplica rea de greutati, exercitii respiratorii, aplicarea bandajului elastic, instituindu-se mersul ca mijloc terapeutic de stimulare a circulatiei de intoarcere, prin punerea in functiune a pompelor musculare.

Insuficienta venoasa cronica

Rezultat al obstruarii venoase si al distrugerii valvelor. In cazul in care aceasta insuficienta venoasa cronica se manifesta prin edeme, se folosesc urmatoarele mijloace ale kinetoterapiei: repaus la pat cu membrele inferioare ridicate in sprijin pe un suport mai sus decat restul corpului de 2-3x/zi (aceasta pozitie trebuie sa fie obligatorie in timpul nopti), masajul membrului inferior, manevre cu caracter circulator executate bland deasupra regiunii bolnave pentru a usura circulatia de intoarcere, aplicarea de fese elastice sau ciorapi elastici dimineata care se mentin toata ziua, practicarea inotului.

In cazul in care insuficienta venoasa cronica nu se manifesta prin edeme, se folosesc urmatoarele mijloace: exercitii active ale membrelor inferioare din pozitii in care acestea se gasesc peste nivelul trunchiului, in asa fel incat sa favorizeze circulatia de intoarcere (decubit, patrupedie, asezat sprijinit), contractii si relaxari ritmice ale grupelor musculare mari la nivelul membrelor inferioare, masajul membrelor inferioare - manevre cu efect circulator.Varicele

Varicele sau ectazia venoasa consta din dilatarea venelor determinata de insuficienta valvulelor venoase.

Semne: desen venos accentuat, oboseala sau dureri difuze in membre, crampe musculare, in special nocturne.

Obiective: 1. Depistarea precoce a dilatatiilor; 2. Limitarea ortostatismului; 3. Instituirea unui regim de repaus cu membrele inferioare deasupra planului orizontal; 4. Favorizarea circulatiei de intoarcere.

Mijloace: exercitii de gimnastica vasculara (gimnastica Brger), mobilizarea analitica a membrelor inferioare, mobilizari active ale membrelor inferioare din pozitii peste nivelul orizontalei, masaj.Conf . Univ. Dr. Zoltan PasztayCe este fizioterapia si la ce ne ajuta ea?Cand este indicata recuperarea medicala?

La noi in tara exista recuperarea medicala de peste 50 de ani, insa exista unele nelamuriri cu privite la obiectivele si limitele acesteia. In general, specialistii sustin ca recuperarea medicala este indicata intr-un numar mare de afectiuni, dintre care amintim: afectiuni ale aparatului locomotor; afectiuni cardiovasculare; afectiuni respiratorii; afectiuni metabolice si nutritionale, inclusiv diabet; afectiuni endocrino-metabolice; afectiuni digestive; afectiuni reno-urinare; afectiuni genitale; afectiuni senzoriale (tulburari de vaz, auz, surdocecitate, tulburari de vorbire); afectiuni psihice, comportamentale la copii, adultul tanar si varstnic.

Recuperarea medicala implica aplicarea anumitor modalitati terapeutice care au propriile lor tehnici, metode, manevre de tratament:

1. Fizioterapia care include: balneo-cimato-helio-actionotalasopneumatoterapia si inhalatiile, hidroterapia, termoterapia, fototerapia, electroterapia;2. Kinetoterapia;3. Masoterapia; 4. Terapia ocupationala; 5. Ortezarea si protezarea aparatului locomotor, a auzului, vazului, dentar; 6. Terapia cognitiva; 7. Terapia vocationala;8. Logopedia.

Evaluarea medicala si alegerea unei metode potrivite de tratament incepe cu examinarea fizica si istoricul medical al pacientului, tinand cont si de rezultatele de laborator sau cele obtinute in urma unor teste de imagistica medicala. Dupa stabilirea unui diagnostic corect, specialistul stabileste un plan de tratament care poate sa contina mai multe proceduri combinate. Fizioterapia este o practica medicala cu radacini in Grecia Antica, ceea ce arata ca inca de pe vremea lui Hipocrate exista parerea ca organismul uman poseda forte interne de aparare, care sunt puse in actiune atunci cand el este afectat de o boala. De atunci, fizioterapia sau terapia prin miscare a evoluat de la un simplu masaj la o complexitate de terapii cu aplicatii in diverse specializari ale medicinei.

Sfatul specialistuluiConf. univ. dr. Zoltan Pasztay, specialist in kinetoterapie si motricitate speciala

"Prin fizioterapie se intelege utilizarea factorilor, agentilor naturali si artificiali (aer, apa, caldura, electricitate, lumina, efect mecanic vibratii) si a exercitiilor fizice, tehnicile de masaj in scop profilactic, terapeutic si de recuperare. Utilizarea energiilor, factorilor naturali terapeutici (apele minerale, lacuri, namoluri, gaze, ape litorale marine, bioclima, pesteri si saline) bogat reprezentati in Romania, in contextul evolutiei conceptuale si metodologice, intereseaza categorii largi ale populatiei. Factorii fizici naturali si artificiali actioneaza asupra receptorilor cutanati (tactil, termic, dureros). Ei actioneaza asupra organismului, care raspunde printr-o serie de reactii de adaptare ca de exemplu: schimburi metabolice, dilatarea vaselor, sudatie, hiperemie cutanata, marirea frecventei cardiace si respiratorii".

Material realizat in colaborare cu Conf. Univ. dr. Zoltan Pasztay, de la Universitatea Oradea FEFS Discipline teoretice medicale si kinetoterapie , expert in kinetoterapie , motricitate speciala .

Miscarea fizica reduce simptomele fibromialgieiSpecialistii recomanda persoanelor care sufera de fibromialgie sa faca in fiecare zi miscare pentru a usura simptomele si a scapa de durere, informeaza publicatia medicala ScienceDaily.Noul studiu care a aparut in publicatia "Arthritis Research & Therapy" arata ca miscarea fizica efectuata macar de 5 ori pe saptamana cate 30 de minute are un impact benefic semnificativ in cazul pacientilor care se confrunta cu fibromialgia. "Fibromialgia afecteaza mai ales femeile. Cu toate ca beneficiile exercitiiilor fizice sunt cunoscute de pacienti, durerea reprezinta de cele mai multe ori un obstacol important in efectuarea lor", explica Kevin Fountaine de la Facultatea de Medicina a Universitatii Johns Hopkins.

Insa, cercetarea a aratat ca efectuarea unor exercitii fizice usoare cu regularitate ajuta la reducerea intensitatii durerilor. Ce este fibromialgia?

"Fibrozita sau fibromialgia este o durere localizata in muschi, de obicei de cauza necunoscuta, iatrogena (determinata de rezultatul unui tratament, ca efect nedorit). In aceasta boala exista durere si sensibilitate in lanturile musculare care sunt folosite cu predominanta, care se evidentiaza cu precadere in anumite puncte, in asa-zisii "noduli fibrozitici" situati in vecinatatea umerilor, sau in partea de jos a spatelui", adauga Conf. Univ. Dr. Zoltan Pasztay, specialist in kinetoterapie si motricitate speciala.

Fibromialgia apare de obicei dupa o infectie puternica, o perioada de stres intens sau un traumatism, pe fondul unui organism slabit. Durerile cuprind spatele, gatul, umerii si articulatiile membrelor, devenind permanente si foarte greu de suportat. Fibromialgia isi pune amprenta asupra calitatii vietii pacientilor, durerile fiind intense, echivalente cu cele din bolile reumatismale cronice. Cateva cauze posibile: activitatea vicioasa a corpului in timpul zilei, muschii sub tensiune, pozitiile stresante, de exemplu incordarea, umiditatea si frigul, activitatile monotone unilaterale, sedentarismul.

Potrivit datelor OMS, fibromialgia afecteaza intre 2 si 5% din populatie, in special femeile: peste 70% din cazuri sunt depistate la acestea.

MAI MULT DESPRE: durere, muschi, kinetoterapie, durere musculara, fibromialgia, fibrozita, reumatologie

Recuperarea valvularilor neoperati Recuperarea valvularilor operati1. Pregatirea preoperatorieObiective 1. Elementul "recuperator" esential in aceasta etapa il reprezinta kinetoterapia respiratorie; 2. Asigurarea nu numai a unui drenaj bronsic eficient ci si "invatarea" respiratiei diafragmatice; 3. Corectarea respiratiei prin exercitii respiratorii; 4. Furnizarea de informatii generale privind interventia chirurgicala si modalitatile de recuperare postoperatorie.

Mijloace: gimnastica respiratorie, drenaj, kinetoterapie sub diferite forme cayului dat .

2. Postoperator

Obiective1. Asigurarea unei ventilatii corecte; 2. Prevenirea complicatiilor decubitului; 3. Readaptarea progresiva la efort;4. Obtinerea rapida a autonomiei functionale.

Mijloace: exercitiile fizice de mobilizare a centurilor si a membrelor, exercitii pentru mobilizarea musculaturii respiratorii.

Faza I - intraspitaliceasca

Obiective: 1. Profilaxia complicatiilor de decubit; 2. Asigurarea permeabilitatii cailor respiratorii.

Mijloace: mobilizare pasivo + activizanta a membrelor inferioare; mobilizare activa a membrelor inferioare; exercitii respiratorii; mobilizari active ale centurilor, forme de mers.

Faza II - convalescenta

Marcheaza trecerea de la perioada acuta postoperatorie la revenirea la viata socio-profesionala.

Obiective1. Cresterea capacitatii de efort - precizarea programului de antrenament: intensitatea, frecventa, durata si tipul efortului muscular, in functie de particularitatile evolutive si modalitatile de repaus la recuperarea initiala, in perioada anterioara; 2. Invatarea masurilor de profilaxie si tratament (atentie la riscul carditei reumatice evolutive); 3 Deprinderea, pe cat posibil, a tehnicilor de relaxare.

Mijloace: exercitii respiratorii; exercitii fizice globale, mobilizari analitice, antrenament de rezistenta: cicloergometru, elemente si metode de relaxare.

Faza III sau de intretinere

Intensitatea programului de antrenament ales va trebui sa evite o tahicardie marcata sau o ejectie sistolica importanta. Pornind de la o pregatire fizica globala se va continua cu gimnastica respiratorie si se va insista asupra grupelor musculare ce urmeaza a fi preferential solicitate prin profesie.Conf . Univ. Dr. Zoltan PasztayKinetoterapia in afectiunile venoase

Pagina 2 din 2Insuficienta venoasa cronica

Rezultat al obstruarii venoase si al distrugerii valvelor. In cazul in care aceasta insuficienta venoasa cronica se manifesta prin edeme, se folosesc urmatoarele mijloace ale kinetoterapiei: repaus la pat cu membrele inferioare ridicate in sprijin pe un suport mai sus decat restul corpului de 2-3x/zi (aceasta pozitie trebuie sa fie obligatorie in timpul nopti), masajul membrului inferior, manevre cu caracter circulator executate bland deasupra regiunii bolnave pentru a usura circulatia de intoarcere, aplicarea de fese elastice sau ciorapi elastici dimineata care se mentin toata ziua, practicarea inotului.

In cazul in care insuficienta venoasa cronica nu se manifesta prin edeme, se folosesc urmatoarele mijloace: exercitii active ale membrelor inferioare din pozitii in care acestea se gasesc peste nivelul trunchiului, in asa fel incat sa favorizeze circulatia de intoarcere (decubit, patrupedie, asezat sprijinit), contractii si relaxari ritmice ale grupelor musculare mari la nivelul membrelor inferioare, masajul membrelor inferioare - manevre cu efect circulator.Varicele

Varicele sau ectazia venoasa consta din dilatarea venelor determinata de insuficienta valvulelor venoase.

Semne: desen venos accentuat, oboseala sau dureri difuze in membre, crampe musculare, in special nocturne.

Obiective: 1. Depistarea precoce a dilatatiilor; 2. Limitarea ortostatismului; 3. Instituirea unui regim de repaus cu membrele inferioare deasupra planului orizontal; 4. Favorizarea circulatiei de intoarcere.

Mijloace: exercitii de gimnastica vasculara (gimnastica Brger), mobilizarea analitica a membrelor inferioare, mobilizari active ale membrelor inferioare din pozitii peste nivelul orizontalei, masaj.Conf . Univ. Dr. Zoltan PasztayCongresul Balcanic de KinetoterapieUniversitatea de Vest "Vasile Goldis" din Arad si Federatia Romana a asociatiilor de kinetoterapie organizeaza in perioada 15-18 aprilie 2010 cel de al III-lea Congres Balcanic de Kinetoterapie.Sectiunile Congresului cuprind: actualitati in formarea profesionistilor in recuperare kinetica; reeducarea functionala prin mijloace kinetice; terapii prin joc, culoare si muzica.

Congresul de adreseaza medicilor de familie, rezidentilor, masteranzilor, kinetoterapeutilor etc. Cei interesati isi pot trimite lucrarile pana pe data de 15 martie 2010. Are loc in statiunea Moneasa, judetul Arad, Hotel Parc. Taxa de participare este de 200 lei/participant 100 lei/insotitor si include: participarea la sesiune, mapa cu ecuson, diploma, volumul conferintei, programul final, cocktail de bun venit, cina festiva.

Mai multe detalii se pot obtine de la Conf. univ. dr. Mirela Dan, Secretar FRAK, e-mail kineto2004@yahoo.com, tel. 0723296093; 0747279134 sau de la Prep. univ. Cosmin Boca, e-mail icboca@yahoo.com, tel. 0748162938.

MAI MULT DESPRE: kinetoterapie, congres balcanic

Kinetoterapia si infarctul miocardic acut Infarctul micardic acut (IMA) reprezinta evolutia grava a cardiopatiei ischemice. Aceasta evolutie poate fi schimbata favorabil de o serie de factori ce tin de pacient sau doctor. Este o necroza miocardica produsa prin scaderea severa a fluxului coronarian intr-o regiune miocardica (suprafata sa fie de minin 1-2 cm pentru a putea fi identificata cu un IMA)Faza I de recuperarePerioada de trecere dintre faza I si faza a-II-a de recuperare (aproximativ 1-2 saptamani)Obiective1. Conservarea rezultatelor si nivelul de efort atins in timpul fazei intraspitalicesti a recuperarii; 2. Instruirea familiei cu privire la atitudinea ce trebuie adoptata fata de bolnav;3. Instruirea bolnavului in vederea monitorizarii efortului prin Frecventa Cardiaca (FC), intensitatea efortului (Scala Borg);4. Obtinerea efectelor psihice benefice; 5. Instruirea privind reluarea activitatii sexuale.

Mijloace: exercitiile fizice pe care bolnavul le-a efectuat in spital, de 2 ori pe zi, 10-20 minute, prestatii gospodaresti (aspirat, calcat, activitati de bucatarie, spalat cu masina), mersul nesupravegheat.

Faza a II-a de recuperarePerioada de convalescenta incepe dupa 3-6 saptamani de la debutul infarctului si corespunde capacitatii bolnavului de a urca un etaj fara semne de intoleranta la efort.

Dureaza 8-10 saptamani, dupa care daca evolutia este favorabila, bolnavul isi poate relua activitatea profesionala. Aceasta perioada este cea mai importanta in recuperarea fizica, deoarece urmareste sa redea bolnavului maximul posibil din capacitatea sa fizica, compatibila cu starea functionala a cordului.

Obiective

1. Reducerea travaliului cardiac pentru un nivel dat de efort, prin ameliorarea utilizarii periferice a oxigenului; 2. Cresterea capacitatii de efort maximal prin aceeasi ameliorare a utilizarii periferice a oxigenului;3. Ameliorarea performantei cardiace maxime apreciate prin debitul cardiac maximal;4. Dezvoltarea circulatiei coronariene colaterale; 5. Obtinerea unor efecte psihologice favorabile, care sa contribuie la recastigarea increderii in sine, alungarea ingrijorarii si anxietatii legate de reluarea activitatii profesionale si de rezolvarea problemelor complexe ale vietii.

Mijloace: exercitii de tip izometrice, exercitii active cu rezistenta care angajeaza grupe musculare mari (alergarea pe loc, urcat pe scarita, bicicleta ergometrica sau de exterior), jocuri recreative, exercitii analitice libere, contractii intermediare, plimbari, activitati zilnice curente.

Faza a III-a de recuperareFaza de intretinere sau de mentinere a recuperarii fizice are ca scop mentinerea si eventual ameliorarea conditiei fizice si a parametrilor functionali caracteristici obtinuti in faza a II-a.Se desfasoara in paralel cu terapia medicamentoasa cronica si masurile de profilaxie secundara a cardiopatiei ischemice, concurand impreuna cu acestea la incetinirea progresiei arterosclerozei sau la regresia acesteia.

Obiective

1. Mentinerea si chiar cresterea capacitatii de efort maxima in raport cu severitatea afectarii; 2. Reorientarea profesionala in raport cu capacitatea maxima de efort castigata.

Mijloace: mobilizari active, exercitii de rezistenta la cicloergometru, elemente din jocuri sportive si jocuri sportive dar fara caracter competitional.Conf . Univ. Dr. Zoltan PasztayImplicatia kinetoterapiei in bolile de inima Joi, 04 Martie 2010 Scris de emil Efortul fizic ce se realizeaza in cadrul unui program kinetoterapeutic (dar si viata de toate zilele este un permanent efort fizic si neuropsihic) se caracterizeaza din punct de vedere fiziologic printr-o stare de tensiune functionala activa somato-psihica de stres, care declanseaza reactia generala de adaptare. Spre deosebire de alte tipuri de stres, acesta poate fi dirijat si dozat, in cadrul programelor de kinetoterapie (terapie prin miscare sau antrenament la efort).Informati generale Efortul fizic ce se realizeaza in cadrul unui program kinetoterapeutic (dar si viata de toate zilele este un permanent efort fizic si neuropsihic) se caracterizeaza din punct de vedere fiziologic printr-o stare de tensiune functionala activa somato-psihica de stres, care declanseaza reactia generala de adaptare. Spre deosebire de alte tipuri de stres, acesta poate fi dirijat si dozat, in cadrul programelor de kinetoterapie (terapie prin miscare sau antrenament la efort).

In ultimii 15-20 de ani, numeroase studii au demonstrat ca procedurile nemedicamentoase (terapia prin miscare - kinetoterapia) pot determina o imbunatatire a calitatii vietii celor suferinzi de afectiuni cardiovasculare de la hipertensiune arteriala (HTA) pana la cardiopatia ischemica (CI) - trecand prin infarctul miocardic acut (IMA) si ajungand la un posttransplant cardiac.

Aplicarea inadecvata a terapiei nemedicamentoase dupa altii paramedicamentoase, sa zicem a kinetoterapiei, se datoreaza lipsei de incredere in ea si excesului de incredere in terapia medicamentoasa prin aplicarea inoportuna si excesiva de medicamente la o larga categorie de bolnavi asimptomatici, cu crestere usoara sau moderata a tensiunii arteriale, netinand cont ca efectele secundare ale medicamentelor.

De exemplu: un pacient cu HTA tratat medicamentos nu insemna ca este si recuperat si are o calitate a vietii schimbata spre bine. Prin folosirea drogurilor si obtinerea efectului terapeutic, el devine astenic, anxios, depresiv si munceste tot mai greu si fara placere.

Recuperarea medicala prin folosirea kinetoterapiei urmareste mentinerea capacitatii de prestatie (capacitatii functionale) in paralel cu scaderea valorilor tensionale sau a afectiunii in alt caz. Ea nu exclude in totalitate, folosirea terapiei medicamentoase, care insa poate fi redusa ca dozaj.

Recuperarea bolnavilor cu infarct miocardic acut (IMA) a fost cea care a pus bazele recuperarii prin miscare (kinetoterapie cardio si respiratore) a cardiopatiei ischemice si in general a recuperarii pacientilor cu afectiuni cardiovasculare.Cui se adreseaza? Nu se poate neaparat specifica o anumita varsta, mai ales ca din nefericire tot mai multi tineri chiar sportivi sufera sau chiar decedeaza din cauza unor probleme cardiovasculare. De la nastere sau chiar din prima copilarie pot apare aceste suferinte, insa marea masa reprezinta persoane de varsta a treia dupa 60-65 ani, care ar putea suferi de la 45 de ani de o forma de hipertensiune arteriala sau boala coronariana etc.

Kinetoterapia este recomandata tuturor, in functie de situatie, indiferent de varsta, doar tinandu-se cont de diagnostic si de testele de efort!Cum se aleg exercitiile? Factorii in functie de care se indica tipul de exercitiu fizic: individul, persoana cu diagnosticul la zi corect cu specificarea indicatiilor si contraindicatiilor de efort fizic.

Contraindicatiile majore a efortului fizic de durata raman complicatiile severe: de boala cardiovasculara (cu cardiopatie ischemica), varstnicii dupa infarct miocardic, cu diabet zaharat la persoane supraponderale sau obezi.

De asemenea, nefropatia diabetica se poate agrava la efort fizic.

In timpul programelor de kinetoterapie trebuie sa se tina cont si de factorul climatic (temperatura scazuta spre 0 grade C, vant) pentru ca cordul se solicita suplimentar la frig. Invers la peste 25 C grade creste frecventa cardiaca, deci intensitate antrenamentului kinetic trebuie bine dozat.

Totodata, este indicat sa nu se manace inainte sau imediat dupa kinetoterapie, indicat este sa luam o gustare cu o ora inainte si dupa kineto. Se vor evita dupa programul kinetic dusurile si baile fierbinti sau inotul in apa peste 36 grade C.

Factorii nocivi si de risc: grasimile, alcoolul, cafele mai multe pe zii, fumatul de multe ori asociat programelor kinetice de catre bolnavii iresponsabiliPerioada de tratament Orice antrenament la efort prin practicarea unor exercitii fizice chiar sub denumirea de kinetoterapie este recomandat sau prescris de un medic, dupa ce au fost facute teste de efort standardizate sau nestandardizate, ECG, mecanofonocardiografie, scintigrafia miocardica, angiocardiografia nucleara, teste de efort pentru membrele superioare, efortul izometric, teste de stres farmacologice si de laborator, urmat de o diagnosticare corecta a afectiunii.

Metodologie de aplicare

Dupa examinare si stabilirea diagnosticului se va alcatui planul de tratament al pacientului individualizat (pe luni, saptamani si zile), se va acorda o fisa de urmarire a recuperarii cardiovasculare, cu obiective specifice de urmarit, mijloacele specifice de kinetoterapie, adica tipul de efort, modul de realizarea a efortului si tehnicile, procedeele adjuvante apoi frecventa, durata, intensitatea antrenamentului fizic si costul energetic.

Mijloacele kinetoterapiei in recuperarea afectiunilor cardiovasculare sunt foarte variate: de la simple tehnici de masaj, gimnastica vasculara Burger, exercitii psiho-active, cele de respiratie, pana la cicloergometru pentru membrele superioare, membrele inferioare, mersul, alergare de tip jogging, chiar saritul corzii si diferite sporturi.

Perioada de tratament este in functie de individ (varsta, sex, parametrii functionali etc) de diagnostic si de gravitatea afectiunii.

Este posibil ca primele ameliorari sa apara si dupa numai o saptamana de kinetoterapie mai ales dupa cazurile grave postoperatorii, post by-pass aortocoronarian sau dupa infarctul de miocard. Pacientul poate parasi sectia de terapie intensiva dupa 2-3 zile, iar incepand cu ziua a 6-7 poate incepe recuperarea prin exercitii kineto si sa reia mersul prin salon.Ce afectiuni pot fi tratate? Pana prin anii 1975 printre contraindicatiile recuperarii fizice (kinetoterapie sau cultura fizica medicala pe atunci) erau trecute cardiomiopatiile. In momentul de fata cardiomiopatia dilatativa sau insuficienta cardiaca congestiva este considerata indicatie la recuperare prin terapie prin miscare - kinetoterapie.

Bineinteles pe primul loc in randul afectiunilor care se pot trata prin kinetoterapie se situeaza cardiopatia ischemica cu multiplele sale forme: dupa infarctul miocardic acut (IMA); dupa by-pass aortocoronarian; dupa angioplastie coronariana; bolnavi cu angina pectorala stabila de efort; bolnavi cu ischemie miocardica silentioasa.In rest, orice om sanatos, care nu sufera de hipertensiune arteriala, nu este supraponderal spre obez, sau cu diabet zaharat poate beneficia de efectele kinetoterapiei. Alimentatia corecta Regimul alimentar si obiceiurile alimentare in combaterea stresului, a starilor conflicuale din familiale sau profesionale, se vor schimba in asa fel incat sa corectati nivelul caloric, greutatea corporala, valoarea lipidelor serice, a glicemiei - factori care pot contribui la agravarea evolutiei bolii.

Sunt de evitat : mesele copioase, condimentele, ardeiul iute, piperul, excesul de sare, excesul de grasimi de tip animal, dulciuri concentrate, painea si produsele fainoase, consumul de alcool, fumatul, apele minerale bogate in bicarbonat de sodium.

Veti prefera : mesele mai mici reduse cantitativ si caloric, fractionate pe 5-6 pe o zi, legumele si fructele (salate din acestea), uleiurile vegetale, carnea fara grasimi (peste, curcan, pui, oaie, vitel), apele sulfuroase.

De asemenea, nu este indicat sa plecati la drum obositi, agitati, nemancati sau sa va deplasati in timpul noptii in conditii meteo nefavorabile.

In concluzie, putem afirma ca la ora actuala recuperare prin mijloacele kinetoterapiei sunt indispensabile tuturor bolnavilor cardiaci, si in primul rand bolnavilor cu cardiopatie ischemica.

De asemenea, trebuie sa subliniem ca kinetoterapiei nu mai reprezinta o disciplina rezervata unei categorii inguste de specialisti kinetoterapeutul sau fiziokinetoterapeuti, ci ea este un subiect care trebuie cunoscut nu numai de catre cardiologi ci si de internisti, chirurgi, traumatologi, neurologi medici de familie si de fiecare medic curant.Conf . Univ. Dr. Zoltan Pasztay