IMVI1411 LI I IMJ> P R O P R I E T A R :

SOC. AN. „UNIVERSUL" BUCUREŞTI, BREZOIANU 25 DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU nscrisă sub Nr. 163 Trib. Ilfov.

ABONAMENTE Lei 220 p e 1 an „ 120 p e 6 luni

APARE SĂPTĂMÂNAL

P R E Ţ U L 5 L E I

T E L E F O N : 3.30.10

A N U L X L V I I • Nr. 37 SÂMBĂTA 29 OCTOMBRIE 1938

Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU

Ш

D o u ă P o e m e de IO VAN DUCICI

IUBIRE PREISTORICĂ Pe un platou de piatră deasupra prăpastiei, pe spi­

narea unui munte, erau înlănţuiţi într'o luptă groaznică omul preistoric şi gorila. La fel de cruzi şi de puternici, se fărâmau în îmbrăţişarea aceea disperată, în care unul din doi trebuia să moară.

Aceasta se întâmplase din cauza femeii omului, сате stătea pe stâncă lângă ei, cu o floare însângerată în gură şi privea pe soţul gelos în răzbunare. Mută, aco­perită de păr şi urîtă, îşi ţinea privirea asupra luptăto­rilor disperaţi, plină de o mulţumire inconştientă.

Undeva, departe, se auzi un murmur : poate murmu­rul mării verzi, sau murmurul turmei de mamuţi dintr'o pădure oarecare. Cerul era plin de lumină, de patimă şi de dorinţi, ca şi cum din el ar fi căzut o ploaie azu­rie, abia de auzit.

Şi când luptătorii însângeraţi şi neputincioşi, făcâor-du-şi ultimul efort fără nădejde, se prăbuşiră amândoi în prăpastie, căderea lor nu se auzi, atât de fără de sfârşit era prăpastia. Femela, cu floarea însângerată în gura ei unită, zâmbi încet cu un zâmbet duios.

Acesta a fost primul ei zâmbet şi poate în acelaş timp primul zâmbet al unei Ophelia. 0 DUPĂ AMIAZA ÎN MADRID

La Varios-Bahos, cafenea în mahalaua din Madrid, lângă vechiul pod ce duce la Toledo. La o masă în faţa mea stă bătrânul toreador Fernando. Prin fereastră văd trecând pe stradă pe Alfonso, cerşetorul fără mâna dreaptă şi fără ochiul stâng. Pe.perete atârnă portretul generalului Sagasta, care are pe suflet o sută de omo­ruri, o mie de furturi şi o mănăstire arsă. într'un colţ stă amărât fostul negustor Sances, artistul Galarso, pompie­rul Maniho, certându-se în jurul luptei în care a pierit în coarnele taurului, neînvinsul Benevento.

De după uşa cafenelei îşi strecoară privirea bătrâna prostituată Cond ta, cu o floare în dinţi; iar prin cealaltă fereastră priveşte pe furiş un călugăr benedictin, la o masă Mighele Cantino povesteşte despre iubirile lui '•

— Pe Anhelita am avut-o, când i-am dăruit ghitara; pe Carmen cita când i-am dat şalul roşu din Maniha; si pe Czabela când i-am îngăduit să-mi treacă prin carne cuţitul cu două tăişuri înroşit în foc; iar pe Ramona când i-am dăruit cartea de rugăciuni...

Trad. d e B. PISAROV

ia

Tipol

Teodorescu Sion: Compoziţie

I \ O U L A D A M Literatură constatativă si rezolvativă

Despre scriere si stilou Se ştie, în gene ra l , ce m u l ­

te şi r ad ica le t r a n s f o r m ă r i poate a d u c e o i n v e n ţ i e t eh ­nică. Roa ta , sc r ie rea , radioul , stiloul s u n t p r i n t r e aces tea . Un g â n d i t o r o r i en t a l a zis că ar fi des tu l să se î n l ă t u r e roata d in civi l izaţ ia occ iden­tului, p e n t r u ca aceas ta să se sch imbe cu d e s ă v â r ş i r e — şi, c redea el, în b ine , d in punct de v e d e r e sp i r i t ua l . La rândul ei sc r i e rea , dacă a adus foloase i m e n s e , d a r tot ea a p r o d u s n e a j u n s u r i pe de o pa r t e u n e i func ţ iun i a su­fletului omenesc , p e de a l tă parte f i inţei o m e n e ş t i în an­samblu. F u n c i ţ i a es te m e m o ­ria. Odobescu a vorb i t oda t ă frumos, u t i l i zând pe P la ton , despre l e g ă t u r a d i n t r e sc r i e ­re şi m e m o r i e . As tăz i s'a a-juns că dacă iei e r u d i ţ i l o r fi­şele, şi fi lologilor d i c ţ i ona re l e rişti să-i desf i inţezi . Aşa cum, în a r i tme t i că , ob i şnu in ­ţa calcului scris a d i s t r u s în mare p a r t e ca lculu l m i n t a l — toţi pedagogi i ş t iu ce în­seamnă aceas ta — m e m o r i a pe bază d e sor ie re ad i s t ru s mult d in m e m o r i a vie. D a r mai g r a v es te ceeace rezu l tă pentru f i inţa o m e n e a s c ă în

de VASILE BANÇILA

î n t r e g u l ei. Idei le no t a t e , scr ise , au ceva defunct , ies d in va lu l viu, c rea tor , al su­f le tu lu i şi, în or ice caz n u fo rmează t oa t e o m a r e ac tu ­a l i t a t e în r eg iun i l e m i s t e r i ­oase ale f i inţei t r ă i t o a r e şi c rea toa re . A l t ă da tă . ceeace ş t ia u n o m e r a b u n u l lu i t o ­tal şi organic , iar c â n d p r o d u ­cea ceva, aceas ta e ra e x p r e ­sia î n t r e g u l u i său, p e când azi omu l t r e b u e să se a d u n e din n o t e şi căr ţ i , î n ch ip cel p u ţ i n în p a r t e mecan ic , fă ră să-i r euşească v r e o d a t ă să se a d u n e complect . . Cât de­s p r e inven ţ i a r ad iou lu i , ea a adus o î m p r ă ş t i e r e ca n ic io­da tă în l u m e a t u t u r o r m o t i ­ve lor de via ţă , d a r a a d u s t o toda t ă şi o superf ic ia l izare , u n fel de e c t o d e r m i z a r e a su­f le tului , ca re face d in oa­m e n i m a i m u l t n i ş t e a n t e n e ga t a să p r i n d ă şi să v ib reze la to t ceea ce e în afară şi n u m a i în afară , în cele p a ­t r u co l ţu r i a le lumi i .

S t i lou l a d u c e m u l t e foloa­se şi m a r e în l e sn i r e . E deo­s e b i r e î n t r e t r u d a dieci lor cari , m a i a c u m o su t ă de ani ,

(Urmare în pag. ultimă)

Şi criticii şi scriitorii şi editorii au observat de o vreme — indi­ferent cum şi în ce măsură recu­nosc, notifică şi comentează acest fenomen, — un declin al succesu­lui romanului românesc. Un sin­gur roman — mi se pare — a în­trerupt c'un salt — trecător — destinul liniei scoborîtoare: roma­nul ciclic al lui Stere, mai cu seamă primele volume, datorită într'o mare măsură surprizei şi exotismului adus de el, precum şi personalităţii politice a autorului lui. In tot cazul, acest succes a fost un accident festiv, nesemni­ficativ pentru generalitatea re­coltei de roman. încolo, tirajele scad — în realitatea intimă, — ediţiile se rarifică, iar publicul

cetitor nu mai zmulge romanul de curând apărut al cutărui ro­mancier băştinaş, acordându-i aprioric o încredere pasionată, ci abea îl descoperă — şi numai dacă-i bine aşezat în raftul libră. riei, — îl cercetează circumspect şi méfient — cum face ţăranul la iarmaroc cu vita pe care-o cum­pără, — se uită chiorîş la preţ — punându-1 în cumpănă cu preţul unor lucruri mai direct utile, — şi de cele mai de multe ori îl Iasă acolo, repudiat, dupăce şi-a impri­mat amprentele digitale pe co­perta nouă. Iar eroii ultimelor ro­mane româneşti îşi limitează viaţa cel mult la circulaţiunea literară. Rămân, cu alte cuvinte, închişi în cartea care i-a adus pe lume, şi în amintirea izolată de viaţa reală a celui care i-a întâlnit prin lectură în cartea respectivă; dar din carte nu mai evadează ducân-du-se în viaţa de toate zilele a oamenilor reali, influenţându-le-o, lămurindu-le-o, determinându-le-o chiar în actele ei cardinale, aşa cum s'a întâmplat cu un Wer­ther — care, deşi ficţiune, a pro­vocat mai multe sinucideri decât o femee fatală, — cu o doamnă Bovary, cu un Oblomov, cu un Bazzarov, cu o Anna Carcnina, cu un Julien Sorel, cu un Rascol-nicov, etc..

Romanul românesc devine din ce în ce mai ineficient ca forţă

socială; iar ca distracţie, din ce în ce mai puţin căutat.

Ce s'a întâmplat? E vinovat publicul? publicul nărăvit să-şi găsească de-a gata, mură'n gură, agrementul zilnic — ca o altă ver­siune a aperitivului — Ja cine­matograf, radio, în magazinul ilustrat sau Ia spectacolul sportiv; publicul desvăţat de răbdarea lungilor lecturi şi în literatură şi în dragoste prin ademenirea din ce în ce mai perfecţionată la vi­teza plăcerilor care exclud idi­lismul şi cu femeea şi cu cartea?

Nu cred că vinovatul e publi­cul, cu toate că şi scriitorii şi teatrele îl acuză, de câte ori car­tea nu se vinde şi sălile sunt goale. Căci să nu uităm că acelaşi public a fost generos până la răsfăţ cu primele romane româ­neşti apărute curând după răsboi. Pe-atunci, romanul românesc era „cocuţă", făcea primii paşi pe covor, şi publicul îl primea cu braţele deschise, gândindu-se cu orgoliu patriotic la viitorul lui.

Dar viitorul lui de-atunci, iată-1 acum, devenit prezent subt ochii noştri, verificabil. Cocuţa tot co­cuţă a rămas, dar publicul doreşte altăceva, o maturitate pe care ro­manul românesc i-a făgăduit-o, fără să se ţie încă de cuvânt.

Să ne înţelegem. Nu se scrie as­tăzi mai prost decât eri. Dimpo­trivă, standardul colectiv al crea-ţiunii literare s'a ameliorat. Sunt astăzi douăzeci de scriitori — să zicem — dacă nu chiar şi mai mulţi — să sperăm — care scriu tot atât de corect şi îndemănatec ca cei câţiva privilegiaţi de mai eri. Numai că cei câţiva de eri erau o surpriză măgulitoare, şi o învestire de speranţă; pe când cei multişori de astăzi vin cu ponosul unui accent de desamăgire, întâl­nind un saţ şi o blazare.

Avem o literatură bună — vrednică pe unele pagini de nota zece, — dar mi se pare că n'avem o literatură mare care să depă­şească preţuirea şcolară cu note de repetentă, corijentă, promo­vare şi premiu.

Suntem încă în faza literaturii

de IONEL TEODOREANU constatative. Dela Caragiale — vedeţi, întrebuinţez un superlativ consacrat — şi până Ia creatorii contimporani, literatura românea­scă a făcut — cu luciditate, iro­nie, sarcasm, amărăciune, revoltă şi anatemă, — o contabilitate strânsă a aspectelor individuale şi colective ale societăţii româ­neşti. Toată literatura epică de până acum, e un proces-verbal redactat uneori lapidar şi inciziv — Caragiale, — alteori tumultos şi cu năduf — Cezar Petrescu, — alteori masiv şi aspru — Rebrea­nu, — alteori nebulos, pasionat şi posomorit — Gib. Mihăesou, — alteori delicat şi melancolic — Brătescu-Voineşti, — alteori doi­nit şi buciumat — marele Sado-veanu, — al oamenilor şi întâm­plărilor, al faptelor, evenimente­lor şi stărilor realităţii istorice, sociale, politice şi psihologice. Ne putem mândri cu efortul de-a ne defini şi cu eminenţa variată a rezultatelor acestei literaturi con­statative; din ea ştim ce-am fost şi ce suntem în suprafeţele noas-

(Urmare în pag. 4-a)

ogie literara Tipare de oameni

de VLADIMIR STREINU

II. Iubirea bărbătească pentru femee se deosebeşte rare­ori de iubirea de sine. In jurul celor trei drame ale amo­rului propriu (Rouge e t Noir , Suf le te Ta r i şi Dona Alba) , s'ar putea grupa întreg ciclul erotic, narativ şi reprezen-tabil, de literatură. N'am întâmpina opuneri decât de la marile înamorate de felul Didonei, în orice caz — din partea sufletelor ăe femei, bărbaţii cunoscând erotismul pur în foarte scurte intervale, câteodată numai în meca­nica expresă a instinctului. Dar acest tablou, oricât d t interesant ar fi, ne scoate din preocuparea noastră de a schiţa câteva tipare omeneşti.

Recunoscând dar, în Julien Sorel, Andrei Pietraru şi. Mihail Aspru, a m o r u l de s ine care se exprimă prin amor, ne amintim că tustrei pun dârzenie patetică în voinţa de a atinge c anume poziţie morală şi socială: este tiparw. lor comun, indiferent dacă Aspru are scopuri erotomane, dacă literatura urmăreşte situaţia morală, iar Sorel — pe aceea socială.

Cu mult sub lumea acestora de in te lec tua l i , regăsim aceeaşi mişcare şi voinţă de ascensiune.

Literatura noastră în special cunoaşte ce a putut rezulta din turnarea unei conştiinţe necultivate în acelaş tipar. Spunem „în special", de oarece societatea românească abia de câtva timp, ca fapt de evoluţie în sensul complicării, şi-a format intelectualii de modestă origine, cum sunt Sorel, Pietraru şi Aspru. Până spre începutul veacului în care trăim, la noi a fost patria vechililor şi arendaşilor, a-dică a dârzeniei pusă în serviciul ascensiunii materiale , chiar şi sociale, dar numai întrucât poziţia în societate este o răsfrângere a stării economice.

Tănase Scatiu aşa dar a reprezentat până mai deunăzi t i pa ru l dârzeniei noastre. Prin organizare înceată, prin muncă metodică, prin tenacitatea dorinţei ăe avere, prin lipsa de scrupul şi prin îndrăzneală, el se impune până la înrudire unei vechi familii de boer i , a p u c a t ă pe p a n t a ăe căderii materiale. Omul-căpuşă, care se umflă pe măsură ce victima sleieşte de puteri, este Tănase Scatiu.

Rapacitatea îi aduce buna stare ; cămătărismul — moşia Conului Dinu, pe care logofeţise ; iar murdara bogăţie îi aduce atât pe fata boerului ca nevastă cât şi mandatul de deputat. Destinul omului necultivat, dar inteligent, în­drăzneţ, neoprit de piedici morale, rapace şi mai ales dârz, s'a împlinit.

Această figură am mai văzut-o undeva ; şi nu printre semenii culţi care au apărut la noi mult mai târziu. Am mai întâlnit-o chiar în sfera ei de incultură : este Dinu Pă­turică, pe care Filimon îl pune să reprezinte în veacul tre­cut pe „ciocoii condeiului". Aşa numeşte scriitorul pe cei care d.obână^sc stare printr'o contabilitate necinstită, pe lângă oamenii avuţi.

Sub Vodă Ca rapea — ciubucciu la Pos te ln icu l fanariot Andronache Tuzluc, iar sub Ipsilant — arhon stolnic şi mare ispravnic peste două judeţe, Păturică exprimă, cu m u l t mai puternic relief decât Scatiu, a m b i ţ i a imora la . El spurcă tot ce întâlneşte, macină în socoteli viclene avuţia ce i se dă în pază, întreţine viciile stăpânului până îl isto­veşte, îi fură banii şi amanta, se ridică ajutat ăe infamia caracterului până pe lângă domnie, trădează cauza natio-

(Urmare în pag. ultima)

Camil Ressu: Desen

Comoara împăratului Radovan

Astfel se intitulează im­punătoarea operă poetică a d-lui lovan Ducici, mem­bru al Academiei Iugoslave şi ministrul Iugoslaviei la Bucureşti, operă ce se află sub tipar la editura „Uni­versul" şi va împodobi cu­rând v i t r i n a librăriilor : ..Comoara împăratului Ra­dovan" cuprinde peste 400 de pagini şi tratează, în stilul elegant al unei rafi­nate literaturi, despre o seamă de teme ca: soarta, iubirea, prietenia, poezia, arta, etc.

Traducerea în româneşte a acestei importante cărţi, oare, fără îndoială, îmbogă­ţeşte literatura noastră, se datoreşte d-lui B. Pisarov, lector la facultatea de li­tere din Capitală. Ivan Mesttrovici Văduva

Husserl prezentat de Camil Petrescu Nici u n al t g â n d i t o r c o n t e m p o r a n nu

a solicitat ce t i t o ru lu i a t â t a a t e n ţ i e şi o mai radica lă mod i f i ca re a u n g h i u l u i de considerare a lumi i , ca Husse r l . De a-ceea, î n t â m p l a r e a că fenomenologia a intrat în p r e o c u p a r e a in t imă a d-lui Ca­mil Pe t r e scu , a î n s e m n a t u n a d e v ă r a t noroc p e n t r u g â n d i r e a românească . Căci î n ţ e l ege rea fenomenologie i recla­mă nu n u m a i o suf ic ien tă in i ţ ie re tech­nica, dar , to t a t â t de mul t , u n spi r i t viu, dep r in s să rez i s te la cele mai ame­ţitoare ab i su r i metaf iz ice .

Câteva exp l i ca ţ i un i s u n t i n d i s p e n s a ­bile:

Husserl p o r n e ş t e dela m a t e m a t i c ă şi, in par t icular , dela G e o m e t r i e . De aceea logica, î n t r u c â t p r e t i n d e u n c r i t e r iu absolut, — şi c u m acest c r i t e r iu este adevărul abso lu t — ea n u va deven i o disciplină cu ra t ş t i inţ i f ică decâ t n u m a i

Iin măsura def in i t ive i e l i be r ă r i de sub obsesia n a t u r a l i s m u l u i psihologicis t , a-

de MIRCEA MATEESCU

di că r ea l i zându- se î n dep l ină a u t o n o m i e şi o r ig ina l i t a te , formal , ca o modalitate a cunoaşterii , insens ib i lă şi i n a d e r e n t ă la materia cunoaşterii. Aşi spune că aici t r e b u i e să iden t i f i căm t r ă s ă t u r a gen ia l r evo lu ţ iona l ă a lui H u s s e r l şi inf in i tu l p rog res p e c a r e îl m a r c h e a z ă faţă de c r i t i c i smul k a n t i a n . P e n t r u că apr io r i cu l k a n t i a n e ra to tuş i u n aprioric material, d e r i v â n d din g e n e r a l i t a t e a conş t i in ţe lo r spe ţe lor , făcând parte d in ps ihologia in­d iv idua lă , i nd i f e r en t dacă aceas tă psi­hologie î m p r u m u t a u n ca rac t e r fo rmal şi t r a n s c e d e n t a l . S c o a t e r e a con ţ inu tu -r i lor logice d in d o m e n i u l psihologiei , ia tă p r i m a p r e o c u p a r e hus se r l i ană , im­per ios r e c l a m a t ă de conv inge rea că a-devă ru l , s i n g u r u l c r i te r iu , f ina l i ta tea i n t imă şi s u p r e m ă a logicei, n u p o a t e fi î n t e m e i a t p e sub i ec t i v i t a t e , adică pe psihologia speţe i , pe logica ind iv idua lă , m a i p rec i s : p e nici u n fel d e psihologie , î n t r u c â t ps ihologia se ocupă cu legi le

su f l e tu lu i spe ţ e lo r t r e c ă t o a r e . D. Cami l P e t r e s c u l ă m u r e ş t e p r e g n a n t : „Cons t i ­tu ţ i a u n e i speci i e u n fapt , d in fap te însă n u po t eşi decâ t fap te . A î n t e m e i a a d e v ă r u l p e Cons t i tu ţ i a u n e i specii , e s te a-i da şi lu i c a r a c t e r u l de fapt . A-cesta es te a b s u r d . F a p t e l e sun t ind iv i ­dua le , deci determinate în t i m p ; 2 + 2 = 4 es te însă u n a d e v ă r va lab i l n u n u m a i p e n t r u spe ţa omenească ci şi pen ­t r u „zei ori îngeri" căci ceeace es te a-devă ra t , es te a d e v ă r a t în m o d absolut , es te a d e v ă r a t î n s i n e " (Camil P e t r e s c u : , ,Husser l" , pag . 13). J u d e c a t a n u es te tot u n a cu conţinutul judecăţii , a r t icu­laţ ia fo rma l cogi ta t ivă , s e apl ică con ţ i -n u t u r i l o r t e m p o r a l e conc re t e şi le fun­d a m e n t e a z ă ş t i in ţ i f ic : f ă r ă r să l e s e m e ­ne însă e s e n ţ i a l m e n t e ori s t r u c t u r a l . A-j u n g e m la cons ide ra rea e s e n ţ e l o r în ele însăle , la trăirea (er lebniss) lor, o ade­v ă r a t ă v ia ţă a semni f ica ţ i i lo r cu legi p ropr i i , cu „ c o n ţ i n u t " concret . A p r o a p e pa r adoxa l , des igur .

Es t e nevo ie să p rec i zăm însă că „ r e ­duc ţ ia fenomenolog ică" , p r o v e n i t ă din s u b l i m a r e a fo rmală a p l a n u r i l o r n o e m a -tice (nu p u t e m prec iza aici ce es te pe r ­cepţ ia noemat ică ) — n u t r e b u e compa­

r a t ă cu d u a l i s m u l s t r ăvech i , d a t â n d încă de là P l a t o n : d e s p r e l u c r u r i şi ideia ( r ep rezen ta rea ) aces tora . H u s s e r l de ­n u n ţ ă confuzia d i n t r e ideia p la ton ic ia -nă reală, (despr insă d e p e rea l i tă ţ i ) şi eidos, ca p u r ă e sen ţă . Fenomeno log ia este teor ia desc r ip t ivă a esen ţe lo r p u r formale a le conşt i in ţe i logice, aşa cum a m î n t r e v ă z u t - o , adică : au tonomă , la r ându - i p u r ă . Es t e o concepţ ie rad ica l i -stă (şi în m o d superf ic ia l p o a t e fi învi ­nu i t ă de abs t rac t i za re ) , d a r pe ca re K a n t nu o izbut ise . Reduc ţ i a t r a n s c e n d e n t a l -fenomenologică d e v i n e posibi lă n u p r in t r ă i r e a da t e lo r ind iv idua le , concre te d a r p r i n t r ă i r e a un i t ă ţ i l o r ideale , în s t a r e să i n v e d e r e z e evidenţa apodictică. Husse r l prec izează în „Logische Unter­suchungen", pag . 187: „ E v i d e n ţ a este t r ă i r e a a d e v ă r u l u i însuş i ca re e un i t a ­tea idea lă a une i mul t ip l i c i t ă ţ i inf ini te şi n e l i m i t a t e în p u t i n ţ a ei de fo rmulă r i j u s t e d e aceiaş fo rmă şi m a t e r i e " . Se î n t r e v e d e , (deşi ni se p a r e că în acea­s tă l u c r a r e H u s s e r l n u se l ă m u r i s e sufi­c ient p e sine, r e f e r in ţ a la „ fo rmă şi m a ­t e r i e " a m i n t i n d r e m i n i s c e n ţ e alogice în sens h u s s r l i a n r ec t e : psihologicis te) , că e vorba despre judecăţi în sensul sem­

nificaţiilor enunţiat ive, nu despre ju­decăţi ca experienţă reală (Vd. Camil P e t r e s c u , Husse r l , p . 15). Aces tea n u ­mai , ope rează „ r e d u c ţ i a " f enomenolo­gică. D a r es te t i m p u l să n e î n t r e b ă m şi p r i n aceas ta să r ă s p u n d e m a s u p r a în­vinui r i i de a b s t r a c t i z a r e e x a g e r a t idea­listă ce s 'ar p u t e a aduce me tode i h u s -se r l i ene :asupra căru i „ob iec t" se aplică fenomenologia , c u m sunt , ce sun t acele esenţe eidetice, ale logicei pu re?

D e s c h i d e m o p a r a n t e z ă . Husse r l ş i-a d a t s e a m a că t r e b u i e să

p u n ă ceva, n u „în l o c u l " d a r cu re fe r i r e la cauza l i t a t ea ob i ec t iv -na tu ra l i s t ă a lu ­mii fizice, în sensu l lu i Gali le i . Dacă nu e vorba de această l u m e rea lă , es te totuşi d iscuţ ia d e s p r e en t i t ă ţ i concre te , de v r e m e ce pe t r ă i r e a e sen ţe lo r r epa -usează ş t i in ţe le exac te , n a t u r a l e . Hus ­serl avea să le n u m e a s c ă ş t i in ţe eidetice regionale, f iecare c o r e s p u n z â n d u n e i e-sen ţ e p u r e . P r i n u r m a r e deşi d i s t inge ca tegor ic î n t r e şt i inţele de fapte (care pot fi conduse de legi le psiho-fizice ale e m p i r i s m u l u i deduct iv is t ) şi şt i inţele de esenţe— cele d in tâ i fi ind s u b o r d o n a t e

(Urmare în pag. 6-a)

2 -- UNIVERSUL LITERAR . 29 Octombrie 1938 =

CRONICA LITERARA CRONICA M Ă R U N T A de CONSTANTIN FÂNTÂNERU

13 Poefi :-: 13 Poezii de dragoste cu 13 portrete de Neagu Râdulescu

P l a c h e t a de v e r s u r i c u t i t lu l e n u n ­ţ a t cu u n t i ne re sc exh ib i ţ ion i sm, a a-p ă r u t d in p r i m ă v a r ă şi dacă m a i s c r i e m d e s p r e ea acum, o facem f i indcă cele ce u r m e a z ă v r e m să fie a l t ceva decâ t o s ă p t ă m â n a l ă r ecenz ie d e s p r e o ca r t e . A m v r e a a n u m e să gh i c im b ine g â n d u l ce lor ce a u în tocmi t p l a c h e t a şi să e x ­p r i m ă m şi noi , cu c u v i n t e deosebi te , d o r i n ţ a ca poezia să a ibă m a i m u l t n o ­roc, sa n u m a i p r ibegească la m a r g i n e a p u b l i c u l u i ce lu i m a r e n e i n v i t a t ă p a r c ă ia b a n c h e t u l i n t e g r a l al vie ţ i i . S 'au îngr i j i t să a p a r ă v o l u m a ş u l : r e i t ine r i d i n t r e cei ce încep să fie din ce în ce m a i b ine cunoscu ţ i : V in t i l ă Hor ia , Ş t e ­fan Baciu şi Ovid iu Caledoniu . D u p ă câ te ş t im, la cos tu l t i p a r u l u i au con t r i ­bui t insă to ţ i au to r i i se lec ta ţ i .

A u fost so l idar i şi s o n a a n t a t e a lor es te cu a t â t m a i i m p r e s i o n a n t a cu cât ea n u s'a n ă s c u t exc lus iv is t „ s u b fal­du r i l e t eo re t i ce a le u n u i crez n o u - ' , ci t ine r i i s a u i m p r i e t e m t n u ca să mi l i ­teze p e n t r u poezia ce va veni , ci p e n t r u cea ca re e s t e p r e z e n t ă , p e n t r u cea t r ă i ­tă şi scr isă de i i e c a r e d in ei. da r r ă m a ­să încă la ei, în b u z u n a r e şi s e r t a r e , f ă ră d r u m în l u m e . Ma i a les p e n t r u poezia aceas t a că re ia ei ş i - au aed i ca t v ia ţa a u r m ţ a n d să o modif ice conform neces i t ă ţ i lo r i n t e r i o a r e , — p e n t r u p o e ­zia de p a n ă a c u m c a r e a î n c e p u t să-şi l ase pece t ea ins i s ten t , p e n t r u ea care es te , ca şi u n e l e păca t e , î remis ib i lă , t r e ­bu ia să se facă ceva . Să s e ia o i n i ­ţ ia t ivă , să se î na l ţ e u n s e m n , ca u n m a ­nifest de p r e z e n ţ ă . Cei t re i t i ne r i s 'au g â n d i t s ă t i pă rească m a i m u l t e vo lu ­m a ş e , s t r â n g â n d în e le p e r â n d , poezi i d e s p r e d r agos t e , d e s p r e D u m n e z e u , d e ­s p r e muzica , t o a m n a , m o a r t e , e tc . Şi p e n t r u ca să a t r a g ă a t en ţ i a , ş i să i sbu-tească să r e a d u c ă poezia „ î n p a t r i m o ­n iu l de s i m p a t i e şi î n ţ e l e g e r e a l t u t u ­r o r " — au p u s p e cope r t a u n t i t lu b ă n u i t de ei cap t ivan t , inocen t de a l t m i n t e r i şi nesemni f i ca t iv .

Semni f i ca t ivă es te doa r so l ida r i t a t ea lo r în p r e a j m a poeziei , căre ia ei se în­chină , des igur , î n t r ' u n ch ip c iuda t fa ţă de p rofan i , d a r s ince r şi p r o f u n d . R ă ­m â n e , fă ră îndoia lă , s ă a r ă t ă m dacă v e r s u r i l e „ce lor 13" , s u n t î n t r ' a d e v ă r s t rop i d in su f l e tu l C e n u ş ă r e s e i ş i dacă m e r i t ă or ice s p r e î m b r ă c a r e a l o r în m ă -tă su r i l e admi ra ţ i e i . D u p ă alfabet , p r i m u l es te d. Ştefan Baciu cu p o e m a „ R e m e m -b e r " . A u t o r u l es te t â n ă r de tot , deş i in­t r a t de câ ţ iva an i î n l i t e r a t u r ă , cu p r e ­m i u l p res t ig ios a l „ F u n d a ţ i e i p e n t r u L i ­t e r a t u r ă şi A r t ă Rege l e Caro l I I " . D i n cele două v o l u m e p e r s o n a l e t i p ă r i t e p â n ă azi, n e - a m obişnu i t c u v e r s u l s ău v i b r a n t de emot iv i t a t e , ţ e su t age r cu s u r p r i z e lex ica le şi me ta fo r i ce , l a t ă d in „ R e m e m b e r " , o s t rofă m a i l ină , m a i e-ga lă în ca t i f e la rea ei l ă u n t r i c ă :

D a r ca o vulpe bună toamna trece Pe drumul ud. Şi vocea-ţi clară A tremurat: o jrunză'n vânt de vară Acum şi mâna ta e tot mai rece.

Mai p u ţ i n l impez i t î n t r ' o v i z iune pe r sona lă , d a r d i n t r ' o a tmos fe r ă poe t i ­că d e s t u l d e c u r a t ă şi p l i nă d e c h e m ă r i nos ta lg ice s p r e m i r e s m e , d. Ovidiu Ca­ledoniu i scă leş te „Eleg ia s fâ r ş i tu lu i d e v a r ă " , î n ca re m a i i sb i toa re s u n t t o ­n u r i l e e x c l a m a t i v e : Simţi tu durerea ierbii ce nu se mai

[aude Şi dorul prea mare de-a nu mă mai

[întoarce ?

D. Virgil Carianopol e s te poe t în t oa t ă p u t e r e a c u v â n t u l u i , capabi l să e x p r i m e în s t rofe l a r g i , a rmon ioase şi f i reşt i , d u r e r i , evocăr i , b u c u r i i ş i u n e o r i t r a g i c e m ă r t u r i s i r i . P o e t u l a r e o m a t u r ă p u ­t e r e de p las t i c iza re , s t ă r i l e sa l e e m o t i v e s u n t e x p r i m a t e t o t d e a u n a c la r şi p r e g ­nan t , i a r e fec tu l ce-l p r o d u c a s u p r a ci­t i t o ru lu i , es te acela al u n e i a b u n d e n t e r e v ă r s ă r i l i r ice . T r a n s f i g u r â n d e x p e r i ­e n ţ a şi e v e n i m e n t e l e biograf ice , d. Vi r ­gil Ca r i anopo l e s t e c redem, m a i m u l t decâ t u n impres ion i s t facil, în v e r s u r i ca aces ta :

Nu poţi să pleci, suntem legaţi de toate, Mi te-ar aduce toamna înapoi, Te-ar bate vânturi, ţi s'ar stinge luna Şi gândurile ţi-ar cădea ca nişte joi.

C u t e z a n ţ a t e m p e r a m e n t a l ă , p o r n i t ă d i n t r ' o r â v n ă ones tă d u p ă rea l i za re , i a r n u d in ca lcule s te r i le , — o m a n i f e s t ă d. Const. Virgil Gheorghiu f rumos astfel : Ştiu bine, de nu scriam stihuri, mă

[făceam Caligraf de icoane; dar şi atunci cu

[vorba peltică, Aş fi sărutat gutui pe obraz şi tot aşa Mi-ar fi jucat peste inimă fata de pică...

P e d. Gherghinescu Vania L î n t â l n i m

foar te des în pag in i l e s ă r b ă t o r e ş t i a l e rev i s t e i „ G â n d i r e a " . Poez ia d-sale e s t e o confes iune domoală , u t i l i zând , s p r e a s e comun ica , s i m b o l u r i d i s c re t e :

In golul dimprejur Tăcere albă şi grea s'a întins; Un astru în spaţii s'a prelins înfiorător de singur şi pur.

Deşi u n u l d i n cei m a i t i n e r i ai ser ie i , d. Vinti lă Horia e s te p o a t e cel m a i c u -ragios . D-sa a r e d e s p r e l i t e r a t u r ă o v e ­d e r e îna l t ă , o concepe în h o t a r e l e ce le m a i î n c ă p ă t o a r e şi t i n d e să a c u m u l e z e m a t e r i a l u l î m b e l ş u g a t n e c e s a r u n e i p e r s o n a l i t ă ţ i d o m i n a n t e . P u n â n d s igu ­r a n ţ ă şi p a t i m ă î n ac t iv i t a t ea d-sa le l i ­t e r a r ă , a t i n g â n d g e n u r i d ive r se , d e la esseu p â n ă l a r o m a n , n u se ş t i e dacă d. Vin t i l ă H o r i a n u se v a rea l iza î n a m p l u î n p o e z i e , u n d e o r i g i n a l i t a t e a

•sa cons tă m a i m u l t î n ene rg i a v e r b a l ă , î n p u r i t a t e a f razăr i i :

Căzuse-o frunză 'n iarbă, din toamnă, [ca un dar,

Sau ca un semn că astăzi se începea [ceva.

Descălecase luna pe dealuri undeva Şi ăescuiase noaptea cu cornul ei de jar.

Poez ia „ S ă r u t u l " î n t r e c e p e cele m a i m u l t e d in v o l u m p r i n t r ' o î n d e s t u l a r e emot ivă , c a r e t r ă d e a z ă î n z e s t r a r e a t r a i ­nică a p o e t u l u i .

E x c l a a m a t i v ă şi g ingaşă , d i n p o e m a d-lui Ion Aurel Manolescu p u t e m cita aceas tă s t ro fă : Uite mirarea Uniştei cum ne cuprinde. Avem atâta soare 'n inimi şi'n priviri... Şi-auzi, afară clopoţeii fulgilor mm

[plâng... O! iar ne prinde seara vâslind prin

[amintiri. „ P o v e s t e v e c h e " a d- lu i Petre Pau-

lescu e o p o e m ă f rumoasă , c u v e r s u r i a s p r e : Am tâlhărit zenituri la răscruci Şi-am sângerat călcâiul lunii moale.

Cu s u n e t a p a r t e , m a i i n t i m i s t ă şi d r a ­ma t i că , î n or ice caz p u ţ i n desc r ip t ivă , poezia d - lu i Teodor Scarlat, dovedeş t e u n t a l e n t p e r s o n a l , o r ig ina l , de b u n e n ă d e j d i i : Noaptea îşi desfăşoară pe drumuri

, i [covoarele Şi iarăşi voiu asculta cum strigă, târziu,

[cornul de pădurar, — La câini şi la luna adormită în pătrar; Dar dragostea, dragostea mea — o că­

prioară fugărită Aleargă departe, departe, rănită...

P o a t e , p r i n t r e n u m e l e î n ş i r a t e p â n ă aci, d. Ş te fan Stănescu v a fi p o e t u l cu cea m a i nob i l ă voca ţ ie . F o r m a t ca în ­t r ' o d i s r ip l ină r igu roasă , filozofică şi clasică, a u t o r u l aces ta p r o f u n d i n t e r i o ­r iza t , cu l t ivă o a r t ă poe t i că g r a v ă , cu d e s p r i n d e r i p u t e r n i c e d in s o a r t a o m e ­nească , p e n t r u ca re l i r i s m u l a r fi o t r e a p t ă de orgo l iu şi i sbăv i re , o c â n t a r e fa ta lă desch izând d ive r s i zvoare le d r a ­goste i , a le a d m i r a ţ i e i şi su fe r in ţe i . Con­t e m p l a t i v şi b ă r b ă t e s c , d. Ş te fan S t ă n e ­scu e p o e t p r i n p r e d e s t i n a ţ i e , s t â r n i n d c i t i tor i lor i n t e r e s a d â n c şi p r e ţ u i r e . In p l a c h e t ă d-sa pub l i că p o e m a „Ea n u e r a f rumoasă" , c a r e î ncepe cu s t rofa :

Ea nu era frumoasă, dar o 'nfrumuseţase O măreţie tristă, ce'n ochii mei pulsa. Aş fi voit în visu-mi s'o prind ca 'ntr'o

[mătase, Atât era de pură şi-atât de mult a sa.

Din p o e m a d-lui S imion Stolnicu, d e ­s p r e a că ru i p e r s o n a l i t a t e n u e nevo ie să s t ă r u i m aici, s c r i i to ru l fiind m a i d e m u l t i n t r a t î n conş t i in ţa pub l i cu lu i , — c i t ăm f r u m o a s a s t rofă : într'o zi va ninge afânat şi sfânt: Când lemnul din sobă nu va mai ţipa A vreme rea, Vor şti că eşti frumoasă bunii mei din

[pământ.

Ul t imi i d i n p l a c h e t ă s u n t d-n i i : Gh. Tuleş, c u „ M e n u e t u l " , d in ca r e d e s p r i n ­d e m : Dar să nu te uiţi în ochii mei, Când vom trece prin apa de lună. şi E. Ar. Zaharia, cu „Be te lgeuse" , u n d e g ă s i m c h e m a r e a : Sub norduri, în câmp amândoi, In magica noapte de vară.

î n c h e i e m cu l ă m u r i r e a că p l a c h e t e l e ce se v o r t i p ă r i de a c u m încolo cu a l te 13 poezii , vo r c u p r i n d e n u m e l e a l to r 13 poeţ i , ceeace î n s e m n e a z ă că se m a i gă­sesc a l ţ i t i n e r i î n l i r ica n o u ă c a r i s ă a ibă aceleaş i m e r i t e poe t i ce ca ce le do­c u m e n t a t e aici. Ci t i tor i i îşi d a u s ingu r i s e a m a dacă d o c u m e n t a r e a d e m a i sus a d u c e „ s i m p a t i a şi î n ţ e l e g e r e a " r â v ­n i t ă d e orops i t a poezie .

„TARA NOASTRĂ", ed. I l - a de prof. I. Simionescu

E d i t u r a funda ţ i e i p e n t r u l i­t e r a t u r ă şi a r t ă „Regele Oarol II" n e oferă î n b ib l io teca „ E n ­ciclopedică", a d o u a edi ţ ie d in „ Ţ a r a noastră", de prof.' I. S i ­mionescu, m e m b r u al Acade ­mie i R o m â n e . O p e r a e o e-x e m p l a r ă ver i f icare a como­ri lor d i n t r e h o t a r e l e ţ ă r i i n o a ­s t r e , u n m i n u n a t î n d e m n spre a c u n o a ş t e d in ,ce în ce m a i b ine şi a î nd răg i c â t m a i t e ­m e i n i c aces te comori .

P r i n a n s a m b l u l p rob lemelor oe înfă ţ i şează , p r i n a r m o n i a d i n t r e m a t e r i a l u l ş t i in ţ i f ic şi r e d a r e a lui î n t r ' o l imbă l i t e ­r a r ă deosebi tă , d. prof. I. S i ­mionescu a în făp tu i t , cu „ Ţ a r a noastră" o idea lă operă de in t e re s şi' folos gene ra l . CERCUL ARTISTIC

FEMENIN Din F e b r u a r i e a n u l aces ta ,

a l u a t f i in ţă î n Bucu re ş t i o n o u ă g r u p a r e de p i c t u r ă şi s cu lp tu ră , f o r m a t ă exclusiv n u m a i d i n m e m b r e p ic to r i ţ e şi soullptoriţe, şi n u m i t ă „Cer­cul artistic femenim". Scopul Cercului es te „ a p ă r a r e a i n t e ­reselor m o r a l e şi m a t e r i a l e , s t r â n g e r e a legăturilor de co­leg ia l i ta te şi so l ida r i t a t e p r o ­fes ională î n t r e a r t i s t e p e n t r u a sus ţ ine d rep tu r i l e î n l egă ­t u r ă cu p ro fes iunea şi expozi­ţiile anualle ce se vor face" .

Membre le f o n d a t o a r e ale tiouei grupării s u n t a r t i s t e l e : Aricescu Aurica , Chelsoiu M a -rilcioa, Cris tescu Delighioz E -caterinia, D e m e t r i a d e Tamţi,

Elena Deşliu: Pontret

Deşlliiu Elena , Tă lăşeseu Lulu, Vavi lyna Elena , Vintillescu Bébé.

Pe r sona l i t ă ţ i l e c a r i a c o r d ă Cerculu i u n spr i j in deosebit , pot fi a lese p r i n t r e m e m b r i de onoa re . Admi ter i le de i n ­t r a s e î n g r u p a r e se fac c o n ­form s t a t u t u l u i , d u p ă a p r o ­b a r e a m e m b r e l o r f onda toa re , ca r i vor ce rce t a d a c ă solici­t a n t e l e îndepl inesc a n u m i t e condi ţ i i c e r u t e .

P r i m a expoziţ ie de p i c t u r ă şi s c u l p t u r ă ia „Cercului a r t i s ­t ic femenin", va fi î n Decem­brie , a m i l aces ta .

S a l u t ă m bucuros n o u a g r u ­p a r e de a r t ă , şi-i u r ă m spor î n t r ' o f r u m o a s ă ac t iv i t a t e pe oare o vom u r m ă r i a t e n t d in pagin i le n o a s t r e . ION M. NEGREANU

A apărut în editura „Făclia" din Cràiova, volumul intitulat „Cronici literare", al dJlui Ion M. Negreanu, în oare autorul se o-cupă, în 226 pagini, de operele următorilor scriitori: Ştefan P e ­tică, Gib. I. Mihăescu, Cincinat Pavelescu, Ion G. Duca, Mircea Eliade, Damian Stănoiu, G. M. Vlădescu, George Dorul Dernetre. seu, Gr. Tăuişan, Lucian Blaga, G. CălMnesou, George M. Zamfirescu, dr. Vlad, etc.

In ciclul „Figuri din trecut", d. Negreanu împrospătează cunoş­tinţele asupra cronicarilor Miron Costin, Grigore Ureche, Ion N e -culce şi asupra lui Nicolae Fi ­iamon.

U n şir de portrete universitare complectează această interesantă lucrare, înfăţişându-ne valoarea şi caracterul unor profesori apre­ciaţi ca: N. Gartojan, D. Caracos-tea, Mihail Dragomiresou şi C. C. Giurescu.

„LOGODNA APELOR" de Const. Sa l ­cia, vo lum de poes i i c e va alpaire î n edi­tura „Drum" din T.-Măgu-rele, e a doua car te a poe ­tu lu i şi poate cea dintâ i ce vai cuprinde Şi o vis iune C. Salcia poetică personală într 'o t ehni ­că simiDlă.

Versul d-lui Salcia are u n ton cald şi sincer, comunicativ şd discret totuşi, înoadrându-se în tradiţionalismul de ul t imă pro­venienţă pe oare l-a apă ra t şi l-a impus revista „Gândirea", îndeosebi.

O şezătoare literara a scriitorilor tineri

Duminică 13 Noembrie a.c, orele ІОУ2 dimineaţa va fi în sala STUDIO TEATRUL NAŢIONAL din piaţa Armei (lo­calul primăriei de Galben), şezătoarea literară a scriito­rilor tineri, sub auspiciile revistei „Universul Literar".

D. N. I. Herescu, profesor universitar şi secretar ge­neral al Soc. Scriitorilor Români va deschide şezătoarea printr'o interesantă conferinţă, iar d. Ionel Teodoreanu va face o causerie literară. Vor citi din operele lor: Coca Faragó, Eugen lebeleanu, Constantin Fântâneru, Radu Boureanu, Victor Popescu, Teodor Scarlat, Emil Botta, George Lesnea, Virgil Carianopol, George Dorul Dumi­trescu, George Acsinteanu, Vintilă Horia, Ştefan Baciu şi Ştefan Stănescu.

Prima carte a unui critic Editura . nă acum colaborarea prin re-

Fundaţiilor ЩШ^Шй^^шш^ viste a unei personalităţi fe-Regale Re- Ш|НРЯЯ^^^В cunde şi înrâuritoare în pu-gele Carol ш^^^^^^^ш blicistica ultimului deceniu. II va tipări щ Paginile de critică literară într'un vo- « M L - , ш | ale d-lui Vladimir Streinu vor lum de pe- ЩЩ • Туж stabili contribuţia sa preţioa-ste 450 pa- Ш-jLm" • ~Я^Я să la atmosfera epocii, fixând gini, prima B E ^ ^ ' J Ü ^ H 0 valoare menită să circule operă în ^ÊF J H peste limitele contemporanei-v olum a ^ЁшеЁ/ЯШГШ taţii stricte, într'un spaţiu lăr-

d-lui Vladi- ^ ^ B | | | ШЁ a ^ e c v a ^ misiunilor pro-

nu. D-sa re- • * і и и і Calităţile de totdeauna ale prezintă fe- . i S t M j judecăţilor sale critice, talen-nomenul rar ' ' tul binecunoscut al d-lui Stre-

al unei activităţi literare în- inu îşi vor găsi o expresie ro-tinse, întemeiată exclusiv pe tunjită şi matură în prima sa „articol" şi „foileton critic", carte aşteptată cu atâta nerăb-piese la care s'a mărginit pâ- dare şi legitimat interes.

Premiul Miron Neagu Se institue un premiu de l Februarie 1939, Editurii

lei 30.000 pentru roman, cu Miron Neagu Sighişoara titlul de „PREMIUL EDIŢII- in cazul în care 'nici unul RII MIRON NEAGU" — din romanele prezentate nu creat de Editura Miron Nea- v a putea fi considerat ca ex-gu din Sighişoara. ceptional se fixează un nou

Acest premiu va fi decer- termen de prezentare a mâ­nat întâia oară la 1 Martie nuscriselor, peste 7 luni dela 1939, de un juriu pe care data celui dintâi — în cazul Editura îl constitue din d-nii: acesta, 1 Septemvrie 1939

Livra Rebreanu, ca prese- J u r i u l v a т Ш d e c i z i u n e a

Perpessicius, Şerban Cio- Vme^ulTdTfretSlZ culescu, Dan Botta, Ion Chi- S S ï r i o r Ш е г е п Ш г в a

nezu, Octav Sulutiu si Emil ^^scriseior. Giurgiuca ca membri ' Editura se obligă a restitui

Premiul se va decerna pen- lorilor toate trimiterile ce tru un roman pe care juriul 1 s.'au. 1 a c n t î n vederea pre-l-ar considera ca fiind de miului-valoare excepţională. Premiul comportă obliga-

In cazul în cave juriul ar ţiunea autorului de a ceda crede că două din manusert- Editurei spre tipărire manu-sele supuse examinării pot fi scrisul premiat, pentru in-consiăerate ca excepţionale, tăia ediţie şi cele următoare, premiul se va divide între primind în schimb în afara autorii lor. premiului,- drepturile de au-

Nu sunt puse nici un fel tor fixate la 20% din preţul de restricţii privind întinde- realizat la vânzarea cărţii rea, subiectul şi natura lui. respective.

Manuscrisele — purtând Premiul se va decerne în un motto şi cu numele au- cadrul unei solemnităţi care torului în plic închis — se se va desfăşura la Sighişoara vor prezenta până la data de — sediul Editurii.

P l e c ă r i Toamna e târziu ce să dăruie, timpul ple- Trei din colaboratorii aces-cărilor de шЁШШЕЬа t e i r e v i s t e v o r pleca in toam-neopnt. Se RFLTJFPŢ na aceasta la studii in apus. desfrunzesc ІЩ 1 E vorba de d-nii: Ovidiu Pa-

pomu şi pa- -, ^ -, >4 padima, Constantin Noica si sările cală- Jk _ J Eugen Ionescu. Cel dintâi sboral^s^re W^JÊÊLJm p l e a c ă Ш B e r l i n > ceilalţi doi reaiuni S / a - KHÉH^Hkl l a P a r i s - C â > t e ? i t r e i s u n t c u ~ vorizate In •Я^НН^Н noscwţi pentru activitatea ce ţările ' de K H M M B M M I a u ^epus în revistele noastre mică cultu- ШШЁ^Ш ^erare şi pentru cărţile ce

ră tot au publicat. Prieteni şi pre-toamna se Ov. Papadima ţuitori din aceiaş gneraţie, noi

despart de căminuri, pentru ne punem toate nădejdile ín a se îndrepta spre ţări mai vutenie lor de munca, uran-propice studiului aprofundat, du-le tot succesul şi tot spo-spre climate mai fecunde, ti- rul cultural ce năzuesc să nerii cărturari ce vor să în- realizeze în străinătăţile de semne mai târziu ceva pozitiv care se simt chemaţi. E, aşa în ţara lor. dar, aceasta o toamnă a ple-

Trecând peste oricâte re- cărilor spirituale, pe care, grete, imboldul plecării spre poate, o despart de primăvara luminoase ţinte nu şi-l pot ei, doi sau trei ani de zbuciu-stăvili. Formaţia şi pregăti- mare dar şi de mulţumiri ce rea lor, însă, îşi deschid azi nu sunt şi nu pot fi rezervate anumite drumuri, ce tre- prea multor existenţe, tutu-buiesc făcute, spre marile fo- ror existenţelor ce ar putea care de cultură unde vor tre- reprezenta cu folos, ori şi un-bui să se sbată învăţând, a- de, virtuţile poporului mos-dunând, pentru a avea mai tru.

Opera română PREMIERELE STAGIUNII 1938—39

Cei patru bădărani de Ermanmo Wölf Ferrari Siegfried de Richard Wagner Luiza de G. Charpentier Falstaff de Giuseppe Verdi Cosi fan tutte de W. A. Mozart Boccacio de Fr. Suppe Alexandru Lăpuşneanu . . . . de Al. Zirra Amorul Mascat de I. Hartulary D a r d é e Cutia cu jucării (balet) . . . . de C. Debussy Nunta în fundul Moldovei . . . de Paul Constantinescu

ION PILLAT

Traducer i le idin Baudelaire ale d-lui Ion Pi l lâ t sunt o contr ibuţ ie puternică în pro­blema echivalenţelor de fond şi formă necesare transpunerii ideale a unor valori noui în poesia românească, p r in tra­duceri juste, ce înmlădiază expresia şi îmbogăţesc versul obişnuit, bagatel izat p r in abu­zuri.

Dăm exemplu de traducere frumoasă, deplin izbutită, po­ema Pisoiul ((Le Chat) : Când ochiul spre pisoiul drag, Ca de magnet legat, revine Şi când întorc acum în mine Priviri ce tainele atrag,

Zăresc în noaptea mea uimit Cum ard pupilele lui pale. Fanare verzi şi vii opale, Fixându-mă necontenit.

{pag. 47).

BRATESCU-VOINEŞTI LA „SFARMA-PIATRA"

Un mare scriitor a intrat în arenă. După o viaţă închinată literaturii, deci scuturată de toate legăturile cu realitatea urîtă a traiului obişnuit, dar şi salvată din amărăciune şi îndoială prin contopirea di­rectă cu creaţia, d. I. AI. Bră-tescu-Voineşti , renunţă la li­nişte şi Ia s ingurătate pentru a sprijini ou prestigiul dom-niei-sale edificiul nou al lup­tei naţ ional iste . Condeiul cu oare a tăiat a tâtea nedreptăţi în coloanele ziarului „Univer­sul", străluceşte acum în fruntea revistei „ Sfarmă-Piatră". Marele scriitor a de­venit u n mare luptător sub faldurile unei idei care ne e dragă tuturor.

„Sfarmă - Piatră", oare a condus până acum lupta a-ceasta, are azi alături de pana profesorului Nichifor Crainic, numele celui ce a crezut in totdeauna în împlinirea unui românism de stil nou.

„BUCUREŞTI, GHID ARTIS­TIC ŞI ISTORIC"

de arh. Gr. Ionescu A u t o r u l p re ţ iosu lu i volum

„Is tor ia a r h i t e c t u r i i române­ş t i " , d. a r h . G r . Ionescu, tipă­reş te a c u m o documenta tă p r e z e n t a r e a Cap i t a l e i : „Bu­cureşti, ghid artistic şi isto­ric". .

A c e a s t ă luc ra re , oferind şi u n a n s a m b l u de douăspre­zece i t i ne ra r i i ce redau , fie­ca re î n p a r t e , o imag ine com­p l e t ă şi a d m i r a b i l conturată a u n u i f r a g m e n t d in Bucu­reşt i , es te d ă r u i t ă vitrinelor de e d i t u r a F u n d a ţ i e i pentru l i t e r a t u r ă si a r t ă „Regele Oa­rol I I " .

„Bucureşti, ghid artistic şi istoric", a p a r e î n t r ' o ţinuta i r eproşab i lă şi î n so ţ i t ă de nu­meroase fotografi i executate a r t i s t i c şi va î n s e m n a o nouă i zbândă a a u t o r u l u i şi a edi­tu re i , un ice p r i n felul în oare în ţe lege să p rez in t e o carte.

L u c r a r e a v a cupr inde : 1) M o n u m e n t e l e is tor ice şi va­loa rea lor. 2) Colecţiile de ar­tă , muzeele , etc. , cu menţio­n a r e a t u t u r o r operelor prin­cipale. 3) î m p r e j u r i m i l e şi pi­to rescu l lor, i m p o r t a n ţ a mo­n u m e n t e l o r a f l ă toa re aici (de exemplu la Snagov, Mogo-şoaia, Văcăreş t i , etc.)

GEORGE LESNEA

„Argint", noul volum de poezii al poetului George Lesnea, a fost pus sub tipar de editura Cartea Românească şi va apare până la Crăciun.

Volumul conţine un număr de 30 poeme, majoritatea inedite, ca­re marchează o nouă treaptă li­rică în evoluţia autorului.

IDEEA NAŢIONALA

Revista „Ideia Naţională" ajun­să l a nr. 4, cu aceeaşi viguroasă a-titudine românească, şi conti­nuând să menţie o conduită şi o spiritualitate naţională pe li­nia marilor înaintaşi, s'a impus în toate cercurile dela primul număr d e apariţie.

Scrisă de d-nii Alex. Hodoş, Radu Dragnea şi Torna Vlădescu, revista „Ideea Naţională'* apare într'o lumină, mai necesară acum decât oricând.

Articole însufleţite, oglinda realităţilor actuale şi confirma­rea ideei naţionale, în care s'a cimentat sufletul românesc, sunt încadrate în această revistă în­tr'o firească mărturisire.

TEODOR MARTAS

Marea editură A. Mondatori din Italia, a făout ofertă d-lui Theodor Marias, pentru a traduce în limba italiană lucrarea d-sale: „Viaţa amoroasă şi genială a M d'Annunzio", editată de „Cuge­tarea".

29 Octombrie 1938 UNIVERSUL LITERAR 3

Cancicov

P O M A N A de GEORGETA МШСКА CANCICOV

( F r a g m e n t clin r o m a n u l „ M o l d o v e n i i 6 6

la 15 N o e m b r i e la Ed. . .Naţ ionala e e v a a p ă r e a Ciornei* 6 )

Era o d i m i n e a ţ ă l impede , cu soare le aşa de p u t e r n i c , încâ t — u i t â n d u - t e p e câmp , pe d r u m u r i — ai fi zis că s t r ă ­luceş te şi cămaşa a lbă a oamen i lo r .

— A r d e soare le , a r e să p louă , s p u n oameni i , cosând l u ţ ă r n a .

Acoper i şu l de t ab lă al biser ic i i e ra a p r i n s pa r ' că , de d e p a r t e , a tâ t de t a r e îl l u m i n a soare le .

Gr igo re îşi m ă t u r a ograda . O făcuse ca pa lma , de ne t edă .

Câin i i l ă t r au , veseli , la d r u m ; unii se g u d u r a u l ângă pr ispă , j u c â n d u - s e în­t r e ei.

T a l a n c a dela oi se a u z e a pe văi . Gavr i l ă dela s t ână se î n v ă ţ a să cân t e

d in fluier, m e r g â n d şi el înce t î n t r e oi. Ele p ă ş t e a u l iniş t i t . N u m a i spa te l e li se vedea . Gav r i l ă pă rea , de o e p a r t e , că stă p e un s u m a n m a r e alb, î n t in s pe ia rbă .

Toa te pă să r i l e cân tau , s b u r â n d p r in v ă z d u h u l au r iu .

Caii nechezau , legaţ i de pic ioare , pe suha t . Mânj i i s b u r d a u , ţ i n â n d capu l în p iept şi, uneor i , se duceau r e p e d e să sugă la m a m e l e lor.

G r i g o r e face de amiaz i , Prof i re i şi lui moş Ion, p o m a n ă , m a r e . Le-a făcut de t re i , de şase, de n o u ă zile şi ,acum, de şase s ă p t ă m â n i .

Ne-a ce ru t o c r eangă m a r e , de m ă r domnesc , d in l ivada noas t r ă . A t ă ia t -o şi a dus-o în s p i n a r e p â n ă acasă.

G r i g o r e a p u s să- i facă u n colac bo­gat, 1-a aşezat pe d e a s u p r a c iubă ru lu i şi a înf ipt c r e a n g a de m ă r în colac. Iar , în j u r u l colacului , nouă l u m â n ă r i sub ­ţiri , ga lbene , mici , de ceară cu ra t ă . P e c r ă n g u ţ e a acă ţ a t n o u ă m e r e , n o u ă nuci , nouă roşcove, nouă ş i r agur i de s m o ­chine , n o u ă gu tu i , p a t r u z e c i de m e r e , pe ca re le-a scos din lada cu t ă r â ţ e , şi de şap te ori câ te nouă bucă ţ i din. f iecare t u r t i t ă f ă cu t e de A r e t i a Mus tea , m e ­ş te ra sa tu lu i .

T u r t i ţ e l e e r a u făcu te în chip de cal, de p ă p u ş ă şi în chip de soare . I a r pe d e a s u p r a e r au da te cu pole ia lă a rg in ­tie.

Apoi , a împodob i t c reng i le mai g roa­se cu h a i n e l e Prof i re i şi ale lui moş Ion.

P e o c racă a t â r n a u o pe reche de p a n ­ta loni neg r i ai lui moş Ion şi câ teva pe rech i de i ţ a r i .

In vâr fu l m ă r u l u i pusese o pă lă r i e nouă, c u m p ă r a t ă dela P ă r i n c e a şi, ma i jos, u n s u r t u c tot nou.

P e j u m ă t a t e a cea la l tă a pomulu i , ve­ch i tur i de a le Prof i re i . N u m a i o dan i e l ă neag ră de cap e ra c u m p ă r a t ă a cum. Ba mai e ra o polcă p imbie .

Apoi , o p e r e c h e de ghe te , ca re s tă ­teau s u b p o m lângă c iubote le lui moş Ion ,de pe v r e m e a când e ra f lăcău. Le u m p l u s e G r i g o r e cu t ă r â ţ e , ca să se t ie d r e p t e .

— P a r ' c ă ' s vii. b ă t u - l e - a r norocul , spuse Ozonofia. F r u m o a s e ma i sun t .

— Eiii, e r a u a m â n d o i s t r â n g ă t o r i , r ă s ­punse Margh ioa l a N e g h i n ă .

D o u ă covoare , t re i p e r n e , pe ca r e au zăcu t P ro f i r a şi moş Ion, în fă ţa t e curat , şi p l ă p u m i l e lor.

D o u ă scaune , o m e s u ţ ă , cu faţă de masă nouă . Două ş e r v e t e şi două tacâ­m u r i în t reg i , c u m p ă r a t e dela t â rg .

S u b masă , două cofe albe, de l emn, n e î n t r e b u i n ţ a t e încă; a c u m a e r a u p l ine cu apă dela f â n t â n a lor pe care o fă­cuse Ch i l i ş anu a n u l aista.

Coliva e ra m a r e şi o ţ i n e a u Are t i a Mustea şi Anica S t i n g h e .

S 'au făcut m u l t e oale cu s a r m a l e şi s'a c u m p ă r a t o c ă r u ţ ă cu pâin i dela P ă ­rincea.

C u r t e a Prof i re i era p l ină de oamen i , ca o p ă d u r e deasă . G r i g o r e t r i m e s e s e vorbă pe t oa t ă va lea că azi face p o m a n ă .

P ă r i n t e l e a s luj i t l ângă c r e a n g a de măr . A v e a în m â n ă o l u m â n a r e groasă de ceară g a l b e n ă , de care a t â r n a o bas ­ma de m ă t a s e viş inie .

Masa p e n t r u p r a z n i c era în t insa în ogradă. î m p r u m u t a s e toa te mese le şi băncu ţe l e sa tu lu i .

— D o a m n e mi lueş t e , D o a m n e mi lu ­eşte ! zicea pe nas D u d ă u , b ă l ă b ă n i n d cădelni ţa şi u i t â n d u - s e la pă lă r ia nouă din vâ r fu l p o m u l u i .

— D o a m n e mi lueş te . D o a m n e mi lu ­eşte !

Oamen i i c r e d e a u că s p u n e m e r e u „Doamne m i l u e ş t e " d a r el m o r m ă i a :

— O a r e cui a r e s'o deie, b ă t u - o - a r norocul de p ă l ă r i e ?

Era foar te îngr i j a t şi iar zicea : — M â n d r ă m a i e, D o a m n e mi lueş te ,

Doamne m i l u e ş t e ! Când a ci t i t p ă r i n t e l e „Să lua ţ i a-

minte" , desch izând Sfân ta Evanghe l i e , toţi s 'au p u s în g e n u n c h i şi r id icau o- ' chii s p r e m ă r , p e furiş .

F e m e i l e ochiau dan te la . — Ei, vezi, o ş t iu t bă i e tu l să facă

p o m a n ă cu be lşug , s p u n e a R u x a n d r a . — Dacă mi -a r da p l apoma , n 'aş mai

avea n e v o e să c u m p ă r fetei, p e n t r u zes­t r e a ei, zicea m a m a Il incăi .

M a d a m Curcă s t ă t ea pe p r i spa ei; se suise pe u n scăunel , ca să vadă c u m se p e t r e c e p r a z n i c u l în og rada lui Gr igo ­re . Se ţ inea de s t â lpu l de la p r i s p ă şi în ­t i ndea gâ tu l , ca o curcă . E r a şi m a i fu­dulă de când a dus-o A g r i p i n a la iârg şi-i făcuse u n „a te l i e r în g u r ă " , pe ca re îl p u n e n u m a i Dumin ica , când iese în sat şi a t u n c i r ân j e ş t e m e r e u , ca să i se v a d ă dinţ i i .

— Scâ rboasă ma i e, s p u n fetele . P a r ' c ă de când a r e d in ţ i nou i cu a te l ier , sea­m ă n ă a cap de mor t .

O r â d e a u toţi , da r nu- i păsa . Ea şi A g r i p i n a s p u n că să ten i i m o r

de ciudă, f i indcă u m b l ă gă t i t e şi au d in ţ i de târg . . A g r i p i n a a re o capsă de aur , pe care o p u n e pe un d i n t e în fa ţă nu ­ma i când e h o r ă in sat şi o scoate î n ­da tă ce se î n toa r ce acasă. Dăunăz i , la horă , u i t ase să şi-o pu ie şi d e g r a b ă s'o dus d u p ă u n copac şi a scos d in s â n b a ­tista, în ca re e ra l ega tă capsa. Băie ţ i i au pând i t -o şi Caro l i ţ ă a spus :

— Iac 'aşa îmi placi, că s emen i a câine colţat , ca re l a t r ă după ga rd .

M a d a m C u r c ă e ra î m b r o b o d i t ă cu ma i m u l t e t u l p a n e a lbe , p e n t r u că s'a spă la t pe cap aseară .

Ar i s t i ţ a Chicuş , fata Prof i re i , ca re ven i se cu b ă r b a t u l ei, dom ' J o r j , a ju­to ru l de p r i m a r dela S tăn iseş t i , î m p ă r ­ţea p o m a n a .

Ar i s t i ţ a a spus , c ă t r e femei le care e r au l ângă ea, că b ă r b a t - s ă u o p o a r t ă Ьіпэ. Dar , îi pa r e r ă u că sun t lua ţ i de m u l t şi n u au copii şi a t u n c i Jo r j i-o c u m p ă r a t p a n t a l o n i de f lanelă ca să nu m a i răcească şi să facă copii. F e m e i l e au spus , î n t o r c â n d u - ş i capul , r â zând :

— Al tă poznă o ieşit a c u m ! La noi tot sa tu l e p l in de copii şi nu p u r t ă m n ic iuna pan ta lon i .

— Bogdapros t e , au zis Ca ta rg iu , Mo-ruzi , B ă d ă r ă u , C leană şi al ţ i ţ igani , a-p l e c â n d u - s e sp re Ar i s t i ţ a şi l u â n d din mâ in i l e ei câ teva pe rech i de i smene şi i ţa r i .

— Bo-bo--bo-da-da-p ' ros-ss te . m a - m a -d-d -dam Chicuş , bâ lbâ i Chi l i şanu .

Lu i îi d ă d u s e o p e r e c h e de p a n t a l o n i ma i p u r t a ţ i .

Când a p r o a p e s'a i sp răv i t cu luc ru r i l e vechi , a fost t ăce re .

Ţ igan i i s 'au dus să a s c u n d ă ce căpă ­taseră , d u p ă şură , şi au reven i t , ca să li se mai dea câ te ceva. Aşa au c rezu t ei.

— Da ' d ă - m i şi m ie ceva, ţa ţă i , ce d r a c u ? spuse A n t o n că t r e Ar i s t i ţ a .

Ca să scape de el, i-a da t o ba t i s t ă ne t iv i tă , o roşcovă şi două gu tu i .

— Da ' ce, ţa ţă i i i , apă i n ' a m c ă r a t eu apa şi a m dat a ju to r la s ăpa t g r o a p a ? Ce d racu? Da ' ce? Valeu , v ă l e u u u ! ţa­ţăi . d ă - m i b a t ă r o pă l ă r i e . Ui te -o pe a-ceia !

Şi îi a r ă t ă cu m â n a vâ r fu l copacului . — B a t ă r o pă lă r i e? se "răsti D u d ă u .

Ai t u m u t r ă de pă lă r ie? Şi apucându-1 de b r a ţ pe An ton , 1-a

pişcat şi i-a ma i spus : — Da ce n ' a i r u ş i n e deloc, ha i ca-

l icule ? — Da ' ce, bădie , ce ţ i - a m făcut ?

D u d ă u 1-a î m b r â n c i t pe An ton , cu a-j u t o r u l lui Mate i , d u p ă casă, u n d e i-au t r a s câ ţ iva gh ion t i pe î n funda te .

A fost o m a r e răcnea lă . A n t o n sbie-ra, b l e s t e m â n d pă lă r i a : ,.'

— Să deie D u m n e z e u să n ' a ibă n i ­m e n e a p a r t e de ea şi s'o ieie ciori le.

A lăsat d r a c u l u i tot ce căpă t a se dela p o m a n ă , adică roşcova, g u t u i l e şi b a ­t is ta, a săr i t g a r d u l în l ivada noas t ră , fugind la vale , p l â n g â n d şi s u d u i n d :

— Mai m u l t m ' o spu rca t decâ t mi-o da t de p o m a n ă , m a m a lor ! N e a m de n e a m u l vos t ru să n u mai fie, de calici! Lasă , lasă, vă ma i car eu apă ? P u t e ţ i c r ăpa cu to ţ i i , că dela m i n e n 'o să ma i ave ţ i nici u n a ju to r !

Saf ta v e n e a şi ea la p razn ic , su ind dea lu l viei .

— Ce-i A n t o a n e ? — Nu mi-o da t ninic, ţaţăi . . . . — Ce, s'o i sp răv i t ? — Pă i , da r !.... — Ia să m ă duc şi eu să văd. — De geaba t e duci, ţa ţă i , că n u m a i

e n in ic de a le pomeni i . O p leca t şi pă ­r in te le .

— Măi, a m a r n i c i oameni. . . . D u p ă ce le -am h r ă n i t ani de zile dobi toacele , să n u m ă c h e m e n imen i , b a r e m la o ch iş -c ă t u r ă de colivă. Asta e u n a b u n ă .

Tot n u i-a ven i t a crede . Şi a porn i t -o s p r e p razn ic .

P o m a n a era încă în toi. Saf ta se s tup ia în sân, s p u n â n d încet : — P t i u u , p t i uuu , chiar mi -o fost fri­

că să n u m a i apuc n imic . B ă t u - l - a r no ­rocu l de An ton , că m i n c i u n a o să-l m ă ­nânce .

— M a d a m Saftă, m a d a m Saftă, s t r igă Gr igo re şi-i d ă d u Saftei o p e r n ă înfă-ţ a t ă şi covoru l p e ca re a zăcut Prof i -riţa.

— Bogdapros te , m ă i Gr igore , D u m n e ­zeu s'o i e r t e !

Masa, t a c â m u r i l e şi scaune le G r i g o r e le-a d ă r u i t Ca t r ine i .

M a r e b u c u r i e a fost pe Gh i ţ ă şi pe ea. Gh i ţ ă o t r a s m a s a şi o dus-o, m e r ­

g â n d p r in sat, ţ i n â n d - o în b r a ţ e , aşa pusă cu t a c â m u r i l e , ca să-i facă în c iudă lui m a d a m Curcă .

Alecu, Mate i şi D u d ă u a ş t e p t a u n e r ­voşi, f r ecându-ş i mâin i l e , r ă z e m a ţ i de p r i spă .

O p l a p u m ă a da t -o I l ioaiei şi cea la l tă i-o spus I l ioaia la u r e c h e Agr ip ine i s'o cea ră de g r a b ă Ar is t i ţe i , ca să n ' a p u c e s'o deie a l tcuiva , că ea o să-i facă far­m e c e p l a p u m e i , ca s'o ia Gr igo re de ne­vas tă .

S'a dus fuga. Ar i s t i ţ a i-a da t p l a p u m a , s p u n â n d u - i : — S'o s t ăpâneş t i sănă toasă .

— Bogdapros t e , bogdap ros t e , să-i fie ţ ă r ' n a uşoară , a r ă s p u n s Agr ip ina .

Agr ip ine i n u i-a p l ăcu t p l a p u m a , că e ra v e c h e şi p ă t a t ă . D a r Il ioaia i-a spus :

— Lasă , fată, n u t e scârbi , că doar la m i n e a r e să şadă ma i m u l t .

Ca t a rg i şi Moruz i d i spă ruse ră . C â n d a fost r â n d u l s u r t u c u l u i nou şi

al pă lă r ie i , dă- le , dacă le m a i găseşt i . C u m s'a î n t â m p l a t n u şt ie n imen i , că

doa r toţi a v e a u ochii sp re vârful m ă ­rulu i . . P a n t e l i m o n gângăvea — â, â, â — şi a r ă t a cu b r a ţ u l m o a l e s p r e g a r d u l no ­s t ru ..â ..â ..â..

Au r ă s t u r n a t tot , cău tând . Apoi, s 'au repez i t î nco t ro a r ă t a P a n t e l i m o n .

Mul ţ i fugiseră d u p ă hoţi , s p u n â n d că t r e b u e s t â rp i ţ i şi că de da ta as ta n 'o să ma i scape.

Costică, Alecu, Mate i , D u d ă u . ca re e ra cel ma i îndâr j i t , G h e o r g h e Var t ic , G h e o r g h e P ă d u r a r u l , Ar i s to te l P a l a d e , Manoi lă Mus tea , făceau vorbă , fugind, că de da ta as ta t r e b u e calici ţ i deab ine -lea.

A l e r g a u ca t u rba ţ i i , s ă r ind ga rdu r i l e , c ă u t â n d p r i n tuf işur i , pe Ca ta rg i şi pe Moruz i .

P e p r i s p ă n ' a u r ă m a s decât s t ră in i i şi pă r i n t e l e , G r i g o r e şi neves t e l e v o r b e a u d e s p r e p o m a n ă , l ângă b u c ă t ă r i a de va ră .

A c u m a , b ă r b a ţ i i d in sa te le ce le la l te s ă r e a u şi ei g a r d u l sp r e l i v a d a noas t ră , s t r i g â n d :

— Hoţi i , hoţ i i !.... Ajunş i în d r u m , D u d ă u a luat o ho­

t ă r â r e : — Aţă i , tu, măi , Alecu, încoa' . Tu,

m ă i Mate i , s tă i aicea ! Alexe , c iobanul , S t r ă t u l a t , P o m p i e r u ,

T o a d e r Chi l i şanu , B ă d ă r ă u , Cleană , Ni­cu, J o r j , Carol i ţă , Io rdache , A l e x a n d r u , T a c h e S imion , c ă u t a u la casele o a m e n i ­lor, după gra jd , în şură , in beciu .

P e şes, la vale , Ca t a rg iu şi Moruz i fu­geau cât dovedeau . Au ascuns p ă l ă r i a şi s u r t u c u l î n t r ' u n tuf iş şi ei s 'au culca t pe m a r g i n e a d r u m u l u i , a ş t e p t â n d să

t r eacă oamen i i dela p o m a n ă sp re casele lor şi să-i vadă că do rm. L â n g ă ei e r au s t r â n s e g h e m i s m e n e l e da t e la p o m a n ă .

Alecu, D u d ă u şi Ma te i s t ă t e a u în d r u m , l ângă g a r d u l săl iş tei p ă r ă s i t e şi v o r b e a u î n t r e ei:

— Măi ,când s'o însera , măi , oameni , măi , să facem aşa : n i e t a l e te duci , la Pâ r l i t a , eu s tau la coada iazului şi n i e ­ta le la co t i tu ra p â r â u l u i .

D u d ă u d ă d e a comanda . Aşa au făcut , h u t u c h i n d u - s e d u p ă tu ­

f işuri şi a ş t e p t â n d hoţ i i . La p razn ic au m â n c a t a l anda la cu

toţ i i s ă r ind g a r d u l î ndă ră t , u n u l d u p ă a l tu l . I n g h i ţ e a u gâfâ ind şi i s tor i s ind cum au să-i p r i n d ă . B l e s t e m a u hoţ i i d in r ă s p u t e r i .

N u m a i Mate i , Alecu şi D u d ă u au lua t t r e a b a în ser ios şi n u s 'au ma i în to r s la p razn ic .

Ei au o rgan iza t po te ra . Áu s ta t ne­m â n c a ţ i în tuf i şur i , m u l t t i m p . şi cum t r ecea pe l ângă dânşi i , s p r e casă , câ te u n u l să tu l dela p razn ic , ei s p u n e a u în­cet t r e c ă t o r u l u i :

—• Măi , v ino aici, să fim mai mul ţ i , c'o asf inţ i t soare le . T r e b u e să t r eacă a-c u m spre Pâ r l i t a , m a m a lor, de b l e s t e ­maţi . . .

L a co t i tu ra p â r â u l u i , sp r e sa tu l Ba r ­na, a u d e Cr is todor , tot aşa înce t :

— D o m ' Cr is todor , aici, aici. Vino cu noi !

Alecu ma i a d u n a s e v i e - o p a t r u , ca re t r e c e a u sp re casă şi s t ă t e a u hu tuch i ţ i , p e vine , în tufiş .

Cr i s todor a c rezu t că visează. A s ta t în loc şi a l ua t mâ in i l e de la spate , p u -n â n d u - l e d u p ă u rech i , ca să a u d ă m a i b ine .

— Aici, dom ' Cr is todor , aici, aici sun ­t em. N u m a i es te m u l t şi t r e c hoţ i i .

Cr i s todor care n u fusese la p razn ic şi v e n e a pe jos dela P ă r i n c e a , neş t i i nd cele î n t â m p l a t e cu pă lă r i a lu i moş Ion, a î n c r e m e n i t de frică auz ind vorbe le a is tea în funda te , v e n i n d pa rcă din fun­du l p ă m â n t u l u i .

Ii t r e m u r a u p ic ioare le grozav . Şi, de­oda tă , a po rn i t - o la fugă, s t â r n i n d un pra f m a i dihai decâ t o c ă r u ţ ă t r a să de cai la goană .

C â n d a t r e c u t pe p o d e ţ u l sa tu lu i , a hu i t podu l şi două s c â n d u r i s 'au r id ica t în sus . A a juns acasă î n t r ' o năduşea l ă .

P u r h e d i a 1-a p r i m i t foa r t e r ău . II a ş t e p t a în mi j locul odăii . II văzuse pe Cr i s todor v e n i n d în fugă ,fără să ma i desch idă poar t a , su indu - se p e g a r d şi s ă r i n d în og radă ,asudat .

Cristodofr s'a r ăs t i t la P u r h e d i a : — î n c h i d e uşa, fă m u i e r e , şi p u n e ca­

pacu l la g u r a ve t re i , ca să n u se vadă l umina !

P u r h e d i a tot Iar el se ui ta , cu mâ in i l e în şo ldur i şi cu ochii pe j u m ă t a t e des ­chişi, ca vu lpea când p â n d e ş t e o p r adă .

— Ce-i, m o ş n e g e ,mă rog? Te-o fer­meca t? Ai î nebun i t ? Ia u i ta ţ i -vă la el!

îş i făcea cruce, ciudos, P u r h e d i a . — Nu te m a i cruci degeaba ; p u n e ză­

voru l şi n u te ma i mişca ! Ce tot forfo­teş t i l ângă uşă?

— Da ' ce-i, moşnege? — Taci! Nu auzi? Taci! — Ce, ai î nebun i t deab ine lea , moş ­

nege? — Taci, taci! bă t ea Cr i s todor d in p i ­

cior. P u r h e d i a şi-a făcut iar cruce, în to r -

cându-se s p r e uşă. — U n d e te duci, f imeie n e b u n ă ? — Ia ascul tă , moşnege , dacă te-a în­

ţ e p a t corochişni ţa şi ai înebun i t , t r e b u e să c h e m oamen i în a ju tor , ca să te leg.

Cr i s todor a t ras-o oda tă pe P u r h e d i a , s b r â n c i n d - o s p r e pa t .

De când s u n t ei luaţ i , P u r h e d i a nu 1-a v ă z u t p e Cr i s todor aşa de îndâr j i t .

— D o a m n e , D o a m n e , mi s'o î m b ă t a t moşneagu l , bodogănea P u r h e d i a .

P e u r m ă ea s'a l iniş t i t . îşi ne tezea cu m â n a fusta, s t â n d p e m a r g i n e a p a t u l u i şi aş tep ta , în f r igura tă , să v a d ă ce-o să se î n t â m p l e .

— Ia ascul tă , f imeie ,e r ă u p e n t r u noi. A m auzi t în p ă d u r e , când t r e c e a m co t i tu ra R ă p r i v ă ţ u l u i : — La Cr is todor , aici, aici, v e n i m cu toţii !...

— Ei, şi ce-i cu asta? — Cum. ce-i, f imeie î ndă ră tn i că . N u

v ra i să pr icepi , hai? V ine să ne p r a d e la noap te . A c u m ai în ţe les?

— U n d e ţ i -e puşca? — Lasă c'o iau eu când t r e b u e . — Valeu , moşnege , va leu! Şi s'o ghe ­

m u i t P u r h e d i a d u p ă cuptor , u n d e doar­m e Cr i s todor de obiceiu.

Au s ta t aşa, î n t r ' u n ha-1 de spa imă n e b u n ă . A doua zi e r a u verz i la faţă. L e t r e m u r a ca rnea pe ei..

C â n d v ă z u r ă soare le , au ieşit pe pr i s ­pă, î n d o i n d u - s e că t r e cer şi făcând a-m â n d o i deoda tă m ă t ă n i i şi s e m n u l c ru­cii:

•— D o a m n e , D o a m n e , ţ i-o fost mi lă şi n u te-ai î n d u r a t să n e laşi p e m â n a t â lha r i lo r .

•— M a r e eşti , D o a m n e , s p u n e a Cr i s ­todor m e r e u , ia r b a b a se dusese în casă şi făcea mă tăn i i , s ă r u t â n d p ă m â n t u l în faţa icoanei . D u p ă ce o a p r i n s candela , P u r h e d i a ieşi s p r i n t e n i c ă şi, cu glas ve­sel, s t r igă :

— Uti , ut i , ut i , ut i , copii, copii.... Şi a r u n c a g r ă u n ţ e r a ţ e lo r şi cu rcan i ­

lor, în mi j locul ogrăzi i . — Veselă ca o fet işcană, hai? spuse

Cr is todor . Fr ica e ruş inoasă , da r s ă n ă ­toasă.. . .

— Cui i-o fost ru ş ine şi frică? î n t r e a ­bă ea pe Cr is todor , op r indu- se d in svâr -l i t u l g r ă u n ţ e l o r : — nia, sau n ie ta le? sau, d in cauza n ie ta le , ni-o fost şi nia, hai ?

Şi iar s'a s lu ţ i t fioros, la Cr is todor , ca re râdea , pe în funda t . N u m a i spa te l e i se mişca.

Charles Baudelaire Femmes damnées

Femei osândite Ca turma'ngândurată, pe ţărmuri tolănite, Când ele'ntorc privirea spre zarea'ntinsei mări, In coapsele'n căutare şi'n mâinile găsite Au toropeli uşoare şi-amare'nfiorări.

Şi unele, pornite рг mărturii nespuse, In fund de crânguri lângă pârae susurând, Merg îngăimând iubirea copilăriei duse, Şi taie scoarţa verde a crengilor plângând.

Iar altele, ea bune surori, cu păsuri grave Trec printre stânci pe unde le'ntâmpină strigoi, Şi unde Sfântu-Antoniu văzu'n ţâşniri de lave Ai ispitirii saîe sâni purpurii şi goi ;

Dar unele'n lumina de torţe'n fumegare, In golul mut din peşteri păgâine te-au chemat Ca să le-adormi, tu Bacichus, o veche remuşcare De ale cărei friguri străpunse au ţipat !

Iar altele, pe umeri de -un văl înzavorite, Ascund subt lungi veşminte un bici de spaimă strâns, Amestecând, prin noapte şi prim păduri cernite, In a plăcerii spumă al sbuciumuiwi plâns.

O, voi fecioare, demoni, martire ori dihănii, Mari sipirite, micimea din jur dispreţuind, Când cereţi infinitul, păgâne cu metanii , De strigat sfâşiate, de lacrimi podidind,

Simt că'n infernul vostru alerg din suflet, bete Surori de cari şi dorul şi plânsul m'au durut, Pentru-ale voastre chinuri, şi-a voastră-adâncă sete, Şi urnele iubirii ce'n inimi le-aţi umplut !

SERBAN BASCOVICI

4 UNIVERSUL LITERAR 29 Octombrie 1938

CRONICA — plastică —

de PAUL MIRACOVICI

N u m ă r u l r e c e n t al Buletinului Imprimeriei Statului e î n c h i n a t î n î n t r e g i m e i a r t e i r o m â n e ş t i . A m s e m ­n a l a t dela î n c e p u t i m p o r t a n ţ a aceste i m a r i pub l ica ţ i i da r r euş i t a u l t imu lu i n u m ă r a î n t r e c u t cele m a i p r e t e n ţ i ­oase a ş t ep t ă r i . S u n t r a r e î n j g h e b ă ­r i le a t â t de comple te şi de i n t e r e ­s a n t e ca cea de faţă. In cele m a i m u l ­te , d e s i n t e r e s a r e a e absen t ă ca şi p r i ­ceperea , t e n a c i t a t e a şi m a i a les b u ­n u l gus t . ,Cae tu l spec ia l " e u n s u c ­c int şi boga t i n v e n t a r al ave r i i noas ­t r e sp i r i tua le , al t r ad i ţ i e i n o a s t r e .

Apoi , e s i m p t o m a t i c ă aceas tă p r e ­ocupa re , a t â t d e î n ţ e l e g ă t o a r e a une i m a r i i n s t i t u ţ i u n i p e n t r u cenuşe rea sa ca re es te a r t a noas t r ă . „ C a e t u l " te a ju t ă să a runc i o p r i v i r e a s u p r a a t o t ce a fost şi es te a r t ă la noi în ţ a ră , dela a r t e l e t i m p u r i l o r pre i s tor ice , d e s p r e ca r e d. prof. I. A n d r i e ş e s c u pub l i că u n e x t r e m de i n t e r e s a n t şi d o c u m e n t a t s tud iu , p â n ă la p r e ţ i o a ­sa con t r i bu ţ i e a m a r e l u i p ic tor F r . Ş i r a to d e s p r e a r t a nouă . D. prof. Io rga co laborează cu u n ar t icol a d ­m i r a b i l d e s p r e a r t a p o p u l a r ă şi a r t a i s tor ică a român i lo r , d. prof. T z i g a r a -S a m u r c a ş d e s p r e i zvoare le d e a r t ă

80 d e a n i d e l a n a ş t e r e a lu i D u i l i u Z a m f i r e s c u

Iulian Nămescu: Stradă din Cairo

ţ ă r ă n e a s c ă . Oct. Goga şi d. prof. O p r e s c u n e p e t r e c d e a l u n g u l v e a c u ­r i lor , m e r e u s u b f a r m e c u l c u v â n t u ­lui şi al r e p r o d u c e r i l o r încâ t a jung i la s fâ r ş i tu l cae tu lu i cu s e n t i m e n t u l că ai p a r c u r s l in, î n t r ' u n ceas, to t t r e c u t u l r o m â n e s c , t oa tă i s tor ia a r t e i n o a s t r e .

Cae tu l î ncepe cu câ teva cuv in t e a le m a r e i p r i e t e n e şi p r o t e c t o a r e a a r t e i r omâneş t i , ca re a fost R e g i n a M a r i a şi cu u n ar t icol al d- lu i H e n r i Foci l lon, v i b r a n t de p r i e t e n i e p e n t r u noi. P ă c a t de a r t i co le le d- lor J . L a s -sa igne , A n d r é Villeboeuf, J e a n A l a -zard . Ele n u se ridică la n ive lu l ce ­lo r l a l t e co laborăr i , p a r ' c ă s u n t de co­m a n d ă . N u că s u n t r ă u scr ise — toţ i s u n t e m i n e n ţ i sc r i i to r i şi es te ţ i , d a r în toa te e e v i d e n t că a u fost scr ise d u p ă suges t i i oficiale, p r i m i t e d i n ţ a ră , ceeace l e face conven ţ i ona l e şi cu to tu l l ips i te de in te res . De a s e m e ­nea , n u n e p u t e m opr i ref lecţ i i le f i­r e ş t i d e s p r e „ i n d e p e n d e n ţ a " c r i t ic i ­lor, o r icâ t de m a r i a r fi ei... R e p r o ­ducer i l e s u n t e x t r e m de n u m e r o a s e , m a i to ţ i a r t i ş t i i r o m â n i s u n t r e p r e ­zen ta ţ i şi în cele 20 d e s u p l i m e n t e colora te , i r ep roşab i l e x e c u t a t e , de la T ă t ă r ă s c u p â n ă la P r . Ş i ra to . to ţ i a r ­t iş t i i noş t r i de s e a m ă a u locul de cin­s te . In vi i tor , u n u l d in n u m e r e l e s p e ­ciale va fi î n c h i n a t p ic to r i lo r m a i t i ­ner i . Ast fe l p r e o c u p a r e a c o n d u c ă t o ­r i lor p e n t r u a r t ă şi a r t i ş t i va c u p r i n ­d e şi m a i comple t tot ce e viu şi a u t en t i c în zi lele n o a s t r e .

L A DALLES, d. Iu l i an N ă m e s c u e x p u n e u n n u m ă r i m p o r t a n t de dese -n u r i d in Egip t . I n cele m a i m u l t e a -p a r e a r h i t e c t u l d a r şi în foar te m u l t e v iz iunea d-sa le e des tu l de d e s b r ă -ca tă d e du lcegă r i i l e şi exac t i t ă ţ i l e de ca re s u n t t e n t a ţ i a rh i t ec ţ i i c ând fac desen p i c t u r a l s au p i c tu r ă .

Ceeace e încă o a r e c u m s u p ă r ă t o r în d e s e n u r i l e d-sa le e o exces ivă a b i ­l i t a te , încă o r e m i n e s c e n ţ ă profes io­nală , des igur . Cu aces te r eze rve , c r e ­d e m că d. Nămescu , cu m a r i l e sale cal i tă ţ i , va a j u n g e c u r â n d la mi j loa ­ce m a i p u r e de expres i e . D-sa a r e pos ib i l i tă ţ i f rumoase , pos ib i l i tă ţ i p e n t r u cari des tu i p ic tor i l -a r p u t e a inv id ia ch ia r azi.

La 30 O c t o m v r i e a n u l acesta , s e îm­p l inesc 80 de an i de la n a ş t e r e a u n u i a d i n t r e cei m a i m a r i sc r i i to r i c e i - a m avu t . Născu t cu d o u ă l u n i ş i ceva î n a ­i n t e d e u n i r e , l a h o t a r u l d i n t r e ce le două p r i n c i p a t e su ro r i , Du i l iu Z a m f i r e ­scu p a r e p r e d e s t i n a t să r e p r e z i n t e m a i tâ rz iu , p r i n r o m a n e l e sale , t o c m a i con­cepţ ia r e g e n e r ă r i i i şi u n i t ă ţ i i n a ţ i o n a l e .

D u p ă g e n e r a l a n e p ă s a r e cu c a r e a fost p r iv i t ă ac t iv i t a t ea sa l i t e r a r ă , câ t t i m p a t r ă i t ; d u p ă n e d r e a p t a u i t a r e c a r e a u r m a t m o r ţ i i sale, p e c a r e o p u t e m n u ­m i p r e m a t u r ă , d a c ă n e a m i n t i m înfă­ţ i ş a rea de s t e j a r a p o e t u l u i ; î n u l t i m a v r e m e , m a i a l e s da to r i t ă pub l i că r i i co­r e s p o n d e n ţ e i sa le cu Maiorescu , d in pă ­cate î n p a r t e p i e r d u t ă , aces t sc r i i to r a deven i t ceva m a i ac tua l . A d e v e n i t ch ia r ceva m a i ac tua l decâ t în epoca în ca re pub l i ca Viaţa la ţară s au A l te orizon­turi. A c t u a l i t a t e a aceas ta n u se v ă d e ­ş te însă şi î n t r ' o p r e o c u p a r e a ce rce tă ­tor i lor noş t r i d e a-i a d â n c i a n u m i t e cu t e p a r ţ i a l e m ă c a r d i n o p e r a sa, a şa încât , cu t oa t e că în u l t i m a v r e m e n u ­m ă r u l a r t ico le lor d e s p r e el a c rescu t , aceas ta n u î n s e a m n ă şi o c r e ş t e r e a pe r spec t ive i în care el e s t e i n t eg ra t .

S i t ua ţ i a lu i Du i l iu aZmf i r e scu a fost t rag ică . N e a p r e c i a t d e c â t d e u n n u m ă r r e s t r â n s , p r i n t r e c a r e s e a f lau cei ce d ă d e a u t o t u l în l u m e a r o m â n e a s c ă , a fost ridicat î n s i t ua ţ i i socia le şi la cin­stiri l i t e r a r e la care a r fi p u t u t a j u n g e şi s ingur , sau , în o r i ce caz, la c a r e avea d r e p t u l să a jungă . Aşa, cei ca re l -au a j u t a t şi t oa tă l u m e a a v e a u s e n t i m e n ­tu l c ă i s 'a da t m a i m u l t decâ t i s e cu­venea şi nici n u fusese l ăsa t în s i tua ţ i a de a s p u n e că n u avusese ceea ce m e ­r i tase . N u i s'a l ă s a t adică n ic i pos ib i ­l i ta tea să cucerească s ingur , n i c i aceea de a s t r â n g e în j u r u l s ău s i m p a t i a p e ca r e o concen t r ează a s u p r a lor, m ă c a r d u p ă m o a r t e , cei n e d r e p t ă ţ i ţ i .

Aces t sc r i i to r a a v u t o foa r t e i n t e r e ­s a n t ă pe r sona l i t a t e , în oare c o n t e m p o ­ran i i lu i n ' a u ş t iu t să v a d ă d e c â t a r o ­gan ţa , c a r e în fond e r a n u m a i d i s p r e ţ p e n t r u med ioc r i t a t e , e l egan tu l , ca re în fond e ra o l a t u r ă a s i m ţ u l u i său es te t ic foar te devo ta t , şi van i t a t ea , ca re în fond n u e r a decâ t conş t i in ţa d e sine, c r e d i n ţ a în a r t a lui , p e ca re o a u to ţ i a d e v ă r a ţ i i c r ea to r i . D e o r i g i d i t a t e în r e l a ţ i i l e cu m a i m a r i i săi , oare i-a a d u s uneo r i nep l ăce r i , e l a a v u t o s i n g u r ă s l ăb ic iune : p r i e t e n i a devo ta t ă , r e spec ­tuoasă şi a s c u l t ă t o a r e fa ţă d e M a i o r e ­scu, că ru i a s i m ţ e a p r o b a b i l cât îi da to ­rează în o rd inea s p i r i t u a l ă şi de a le că­ru i obiecţ i i î n p r i v i n ţ a l i t e r a t u r i i sa le ascul ta . To tuş i c o n t e m p o r a n i i a u v ă z u t în aceas tă r e l a ţ i une , ca re a r a t ă o a d ­m i r a b i l ă t r ă s ă t u r ă d e carac te r , t ocma i Ja u n om r ig id şi p l in de el însuşi , u n raport de se rv i l i sm p e n t r u a p a r v e n i .

Aceas t ă n e î n ţ e l e g e r e a o m u l u i a p e r ­s is ta t şi p e n t r u scr i i tor . A u fost a p r e ­c ia te r o m a n e l e l u i d i n t r ' u n fel de obiş­nu in ţă , p e n t r u c ă or ic ine t r ecea p r i n clasele s e c u n d a r e t r e b u i a să c i tească Viaţa la ţară, Tănase Scatiu, In război şi îndreptări , i m p u s e de p r o g r a m e l e ofi­ciale. D a r dincolo de a c e s t e r o m a n e n u se cău t a n imic . Azi, ch ia r , p e n t r u m u l ţ i es te o s u r p r i z ă să se a u d ă v o r b i n d u - s e d e s p r e poezi i le lu i Dui l iu Zamf i r e scu sau d e s p r e t e a t r u l său. Totuş i , şi n ă d ă j -duesc că aceas ta o voi p u t e a a r ă t a p e l a r g n u p r e a tâ rz iu , ceea ce face va­

loarea l u i Du i l iu Z a m f i r e s c u e s t e d ive r ­s i t a t ea g e n u r i l o r î n ca re a ac t iva t c u g r a v u l (sent iment lai m e n i r i i sale, p e ca r e t r e b u e să-1 a ibă u n p r e o t ca re ofi­ciază.

î n t r ' o v r e m e c â n d r o m a n u l r o m â n e s c ma i n u exis ta , Dui l iu Zamf i r e scu scr ie opt r o m a n e . P r i m e l e d o u ă d in aces tea a u i n e r e n t e l e scăder i a le î ncepu tu r i l o r , d a r n u po t fi a şeza te s u b v a l o a r e a r o ­m a n e l o r r o m â n e ş t i a n t e r i o a r e , c â t e e-rau . Cinci d in e l e s u n t g r u p a t e î n cic­lul Comăneş ten i lo r , p r i m u l ciclu d in l i t e r a t u r a n o a s t r ă şi s i n g u r u l d u r a b i l p â n ă azi, c a r e to ta l i zează p e s t e 180 p e r ­sonagi i şi c a r e u t i l i zează p r o c e d e u l t e h ­nic al r eapa r i ţ i e i pe r sonag i i l o r d i n t r ' u n

r o m a n î n t r ' a l t u l . n e m a i î n t â l n i t în ro ­m a n u l ' românesc p â n ă t â r z i u d u p ă răz ­boi. In sfârşi t , u l t i m u l s ău r o m a n , L y d -da, e s te cel d in t â i r o m a n „de i d e i " r o ­m â n e s c ş i cea m a i a d â n c ă d in ope re l e lu i Dui l iu Zamf i rescu , deş i n u es te l ip ­s i tă d e c u s u r u r i . Nici o e x a g e r a r e şi nici o con t r az i ce re în aceas tă a f i rma ţ i e . Şi P i l t h e y găsea că Louis Lambert , ca re nu este cel m a i b u n r o m a n a l lui B a l ­zac, e cea m a i a d â n c ă d i n ope re l e aces-ces tu ia .

In ce p r i v e ş t e n u v e l a , aceeaş i t ă c e r e şi aceeaş i i g n o r a n ţ ă . Şi to tuş i , Zamf i ­r e scu a scr i s 50 de n u v e l e , d i n t r e ca re Furfanţo, O muză şi m a i a les Spre Coteşti s u n t cu t o t u l r e m a r c a b i l e . Mi se p a r e c u a d e v ă r a t e x t r a o r d i n a r că acea­s ta d in u r m ă es t e a t â t d e n e c u n o s c u t ă , când ea în fă ţ i şează n i ş t e t i p u r i a t â t d e i n t e r e s a n t e ş i r a r e î n l i t e r a t u r a n o a s t r ă şi când , ca r ea l i za re a r t i s t ică , es te fără cusur. Spre Coteşti e s t e o a d e v ă r a t ă capodope ră a n u v e l e i n o a s t r e .

I n t e a t r u , D u l i u Z a m f i r e s c u a i zbu t i t m a i p u ţ i n decâ t î n o r i ca re d in g e n u r i l e cu l t iva te . D in cele ş a se p i e se a l e s a l e însă, u n a , Poezia depărtării, a r e cusu ­r u r i m i n i m e şi e s t e m a i p u t e r n i c ă , de p i ldă , d e c â t o r i ca re din p iese le o r ig ina le r e p r e z e n t a t e în s t a g i u n e a t r e c u t ă p e scena T e a t r u l u i N a ţ i o n a l (cu o s i n g u r ă excep ţ ie , poa te ) ; i a r a l ta . Lumina nouă, î ncă rca t ă cu m a i m u l t m a t e r i a l decâ t avea nevo ie ideia cen t r a l ă , r e p r e z i n t ă p r i n n o u t a t e a ei, p r e a m u l t p e n t r u l i ­t e r a t u r a d r a m a t i c ă a noas t r ă , ca să- i a r ă t în aces t c a d r u m e r i t e l e şi f r u m u s e ­ţ i le .

Aceas t a e s t e ope ra în p r o z ă a lu i D u i -

de G. C. NICOLESCU

l iu Zamf i rescu , î n ca re se m i ş c ă p e s t e 350 de pe r sonag i i ( î n t r e ca re n u s u n t socot i te n i c iuna d in f igur i le evoca te ca amin t i r i , cu n u m e l e p r e s u p u s oa adevă ­ra t , c u m s u n t m u l t e d in John James , O vânătoare de vulpe, etc.) l u a t e d in toa te s t r a t u r i l e socia le : m a r i p r o p r i e ­ta r i d e p ă m â n t , mic i bo ie rnaş i , p a r v e ­niţ i , a rendaş i , pol i t ic ieni , vechi l i , mag i s ­t ra ţ i , sc r i i to r i , p ic tor i , func ţ ionar i , p r o ­fesori, p reo ţ i , i ndus t r i a ş i , banche r i , doc­tor i , avocaţ i , negus to r i , mi l i t a r i , ţ ă r a n i , s lugi , o a m e n i fă ră p ro fes iune care vor să se îna l ţe , med ioc r i ca re se ra tează , f igur i i s to r ice , d ip lomaţ i , e tc . e tc . O l u m e î n t r e a g ă s e află în a c e a s t ă o p e r ă căre ia n i m e n i p â n ă azi n ' a c ă u t a t să-i v a d ă r ea l e l e d i m e n s i u n i .

Poez ia a ce s tu i scr i i tor m e r i t ă de a-s e m e n e a o a t e n t ă cons ide ra re . Des igur , el n u s'a r i d i c a t î n toa te cele p e s t e 150 d e poezi i la o p r e a m a r e î nă l ţ ime , d a r s u n t şase, ş a p t e b u c ă ţ i a t â t d e rea l iza te , că vo r t r ă i ,cu s i g u r a n ţ ă , cât v a ex i s t a o l i t e r a t u r ă r o m â n e a s c ă . Şi a c e a s t a es te suf icient .

O p e r a lu i Dui l iu Zamf i r e scu n u se l imi tează la a t â t . El a scr is şi cr i t ică l i­t e r a r ă . Cr i t ica l i t e r a r ă a d i l e t an tu lu i d in t i n e r e ţ e , p e ca r e o exe rc i t a la Ro­mânia liberă, cr i t ica l i t e r a r ă d ic ta to r ia ­lă şi cenzoirială, p e ca r e o exe rc i t a cu p re s t i g iu l v â r s t e i şi a l t a l e n t u l u i , m a i tâ rz iu , la Convorbiri l iterare ş i î n Aca­demie . S e po t face r e p r o ş u r i s c r i i t o ru ­lui p e n t r u u n e l e idin p ă r e r i l e sale cr i t ice , d a r n u poţ i să c o n s t a ţ i o i n c o n s e c v e n ţ ă m ă c a r î n ceea ce a spus t â n ă r u l z iar is t de 25 d e a n i şi b ă t r â n u l academic i an de 60. Ţ i n e a la p ă r e r i l e sa le a r t i s t ice cu să lbă tăc ie . N u m a i aces to ra l e -a sa­crificat s e n t i m e n t e l e fa ţă d e T i t u M a ­iorescu, ca re , la u r m ă , n u s 'a p u r t a t f ă ră r e p r o ş cu el ; i a r c ineva, c u d r e p t c u v â n t , r e l e v a că a t u n c i c â n d Du i l iu Zamf i r e scu a fost a t aca t î n c ins tea p e r s o n a l ă n ' a r ă s p u n s , d a r c â n d i-au fost a t aca t e c r ed in ţ e l e sa le l i t e r a r e a rep l i ca t cu v e h e m e n ţ ă .

E r a u n a d e v ă r a t om cul t . în u n e l e p r i v i n ţ e ch i a r e rud i t , ş i m a i p r e s u s de t o a t e a v e a u n a d â n c r e spec t fa ţă d e c rea ţ i a sa a r t i s t i că . C u ind i scu t ab i l a su­p e r i o r i t a t e a lu i E m i n e s c u şi a l u i Ca­rag ia l e a s u p r a poeziei şi p roze i sale, î n d r ă z n e s c să af i rm, ş i n u î n a i n t e de a fi m e d i t a t şi c e rce t a t î n d e l u n g a s u p r a aces tor l u c r u r i ,că n i c i u n sc r i i to r r o ­m â n n ' a a v u t o l e c t u r ă m a i l a r g ă şi o a d â n c i r e m a i ser ioasă a s u p r a t u t u r o r p r o b l e m e l o r l i t e r a r e e u r o p e n e d in t i m ­pu l său ca Du i l iu Zamf i re scu .

I a t ă cine e s t e acest scr i i tor , de l a na­ş t e r ea că ru i a a u t r e c u t 80 d e an i , f ă ră să se r e l e v e t o a t e m a r i l e sa le m e r i t e ! U n scr i i tor care a r fi p u t u t fi încă p r i n ­t r e no i şi care , d incolo d e m a n u a l e l e de l i m b a r o m â n ă ,este a p r o a p e u i t a t !

D a r m a i e s t e încă ceva. T o a t ă aceas tă v iea ţă , t oa tă aceas t ă o p e r ă s u n t s t r ă ­b ă t u t e de o v i z iune a v ie ţ i i şi a l umi i că re ia sc r i i to ru l i-a c ă u t a t n e c o n t e n i t î n c o r p o r a r e şi exp re s i e şi ca re dă ope­rei sale o u n i t a t e de negăs i t la n i c i u n al t sc r i i to r r o m â n .

Aici es te a x a c r ea ţ i un i i lu i Dui l iu Zamf i re scu . F ă r ă ea, ideologie, t ehn ică ar t i s t ică , a rh i teo ton ică , s t i l is t ică, t o tu l

• r ă m â n e de n e p ă t r u n s în esenţă , ca şi c u m o cheie m a g i c ă a r l ipsi .

Drumut înapoi Sângerând de slavă şi'nsorită pace, Drumul înapoi, drumul de mâine, Cu inma'n mâini , caldă ca o pâine.

Suifletul ne va flutura ca u n steag, Când vom urca spre dâmbul cu lumină... Oprite'n veac, vor străjui în prag Anotimpurile răposate'n grădină,

Orele, zilele şi nopţile, Împietrite, aşteptând în dar Frunţi le noastre, numai frunţile, Ca pe nişte ulcioare însetate de har.

SILVIU RODA

Elegie Stau s ingur în odaie la unsprezece seara. In mână ţ in condeiul şi gânduri le-mi scriu. N u vreau compătimirea niciunui semen v iu Că vieţi i me le 'n lume i se topeşte ceara.

E-un frig al bătrâneţii , d in tot ce-am vrut să ştiu, Şerpuitor prin ore, prin l inişte, ca fiara. Trecutul mă desmiardă şi-mi sfâşie cu ghiara D e platină, dorinţa şi teama de pustiu.

O, dac'aş şti ce soartă m'aşteaptă m â i n e 'n drum ! O, dac'aş şti doar rostul, măcar, trecutei zi le Şi, peste vremuri , roadă visărilor de-acum !

Ca mâine moartea-mi cade ca u n sfârşit de vers Şi-or să mă doară cântul nespus, nescrise file, Şi căi ce-mi străluciră şi n u le voiu fi mers!

ŞTEFAN STĂNESCU

tre. Obrazul realităţilor noastre şi-a lăsat tiparul în aceste luturi maleabile şi în aceste năframe surori cu a sfintei Veronica.

Dar asta nu-i tot. Căci ma­rea literatură e o literatură re-zolvativă. Vorbind despre roman­cierul Wasserman, criticul german Siegmund Bing spune că acesta e romancierul semnelor de între­bare ale epocii lui; cu alte cu­vinte, că Wasserman a izbutit să definească prin literatura lui ceia­ce viaţa nu articulase net, răspi­cat, prin ea însăşi, prin oamenii ei, prin faptele lor, prin eveni­mentele colectivităţii umane.

Şi noi suntem înconjuraţi de semne de întrebare pe care viaţa prin ea însăşi nu le-a rezolvat. Dela război încoace viaţa s'a des_ făşurat mereu subt semnul pro­vizoratului şi al neliniştii. Viito­rul e mereu imprevizibil; oamenii de azi nu-1 mai concep ca cei de odinioară, deducându-1 prin lo­gică, proectându.I într'o durată anticipabilă, — ci se tem de el, fără să-1 descifreze, neîindrăz-

N o u l A d a m (Urmare din pag. i-a)

nind să-1 presimtă. Războiul nu ne mai apare, ca vechilor gene­raţii, naţional, ca un accident posibil, extrinsec normalului, — ca o realitate iminentă, care ne macină nervii, limitânidu-iie Sn insomnia prezentului, dându-ne alternanţe de panică şi frenezii de evadare înifcr'un absurd mân­tuitor. Trăim în incertitudini, fără să avem o filosofie organic incorporată, o resemnare, o în­dârjire, sau o religie eroică,_ aşa. cum o au japonezii de pildă. Neadaptat la condiţiile vieţii de azi — clocotit oaire de evenimen­te — sufletul nostru e bântuit de nelinişti, căutându-şi o nouă structură, un nou echilibru, fără să şi le fi găsit.

S'a schimbat femeia, tovarăşa noastră cu păr lung, care după ce

s'a băeţit vrea să se bărbătească; s'au schimbat copiii care abea ne lasă să fim părinţii lor, fără ca ei să mai fie odraslele noastre; s'au schimbat şi se schimbă toate în jurul nostru, în galop de hoar­de, lăsându-ne nedumeriţi, zăpă­ciţi, înfricoşaţi, — şi singuri unii lângă alţii.

Unde-i literatura care să re­zolve aceste semne de întrebare între oare trăim? Unde-i litera­tura care să ne arate calea de urmat, adevărul, care să ne dea răspunsul la aceste semne de în­trebare care ne lovesc ca bicile iadului, prefăcându-ne viaţa în­tr'o goană năucă?... Când se va ivi — slavă! — fiţi siguri, voi edi­tori, voi scriitori, voi critici, că publicul vă zmulge-o ca pe un mesagiu divin, găsindu-şi în sfâr­

şit răspunsurile la întrebările fără de leac.

Pe-acest creator al literaturii rezolvative, îl aşteaptă epoca noa­stră neîndestulată.

Când va veni? Cine ştie! Poate abea s'a născut în noul Bethléem. Sau poate că deja mâna lui libe­ratoare coboară din înălţime în spre noi, pe paginele manuscrisu­lui messianic.

Dar eu, de câteori Ia Bucureşti, Ia Iaşi, pe uliţele unui târg pro­vincial, mă plimb noaptea şi ză­resc undeva la o mansardă o fe­reastră luminată de aurul unei lămpi de veghe lungă, mă întreb: nu cumva acolo începe viitorul?

Nu ştiu. Dar sufletul meu sa­lută adânc aceste ferestre de aur ale speranţei, îndărătul cărora dintr'o frunte trudită va pogorî noul Adam al literaturii româ­neşti, — aşa cum, întorcându-mă spre trecut, îmi plec genunchii lângă umbra Iui Mihail Emi­nescu.

IONEL TEODOREANU

CRONICA — muzicală

de ROMEO ALEXANDRESCU FILARMONICA. Cu s imfonia IV

de A l b e r t Rousse l , conce r tu l simfo­nic al s ă p t ă m â n e i t r e c u t e s'a s i tuat , dela începu t . î n t r ' u n „ m o d e r n i s m " muz ica l de b u n a lua t , p e c a r e d e a l t ­fel 1-a regăs i t , în f e lu r i t e e tape , dea­l u n g u l p r o g r a m u l u i .

S imfonia IV de A l b e r t Roussel , u n a d in u l t i m e l e p e c e t l u i r i de s eamă ale pe r sona l i t ă ţ i i m a r e l u i muz ic i an francez, a fost t e r m i n a t ă în 1934. Ri t ­m u l de d e s f ă ş u r a r e al l u c r ă r e i a te ­s tă acea i m a g i n a ţ i e sobră , d a r t e m e ­r a r ă , vie, d a r s t ă p â n i t ă de ho t ă r î r e , ene rg ică şi sensibi lă , p r e z e n t e în în­t r e a g a lu i ope ră de m a t u r i t a t e .

P r i m a p a r t e a s imfoniei , p r e c e d a t ă de o i n t r o d u c e r e l en tă , e croi tă pe ri tmiuri şi t e m e concise şi evoluiază fără s t agnă r i , s fâ r ş ind fă ră pe ro ra ţ i i caden ţ ia le , s implu , cu o frază s t r ă ină de or ice efec te t e r m i n a l e , ceea ce îi dă o ene rg i e p a r t i c u l a r ă .

D u p ă u n a n d a n t e desvo l t a t c u m ă ­su ră şi concen t r a r e , u n scherzo , scur t , d a r p l i n d e n e r v şi de ac ţ iune , v iu şi s u b s t a n ţ i a l i n sp i ra t , în fă ţ i şază una din fe ţe le cele m a i i s b u t i t e a le s im­foniei, u r m a t de u n , , rondo" f inal de accen t s incer şi d e s f ă ş u r a r e aducă ­toa re d e i n t e r e s muz ica l m e r e u re -înoit .

V ia ţa c o n t r a p u n e t i c ă a scr isu lu i compoz i to resc a l l u i A l b e r t Roussel , m e ş t e ş u g u l boga t şi c e r t al i n s t r u -

D-na L1VIA ŞERBESCU

m e n t ă r i i , cât şi c o n s t r u c t i v i s m u l suc­c int şi consecven t ce a p a r în tot de - . c u r s u l luc ră r i i , îi adaogă acea b u n ă o rgan i za r e l ăun t r i că , n e c e s a r ă i r ab i -l i tă ţ i i u n e i c rea ţ i i şi îi î m p r u m u t ă o v a l o a r e v a l a b u ă , în a n s a m b l u l mu-zicei f ranceze m o d e r n e .

M a e s t r u l G e o r g e Georgescu a gă­sit j u s t e mi j loace de c a r a c t e r i z a r e di­r i jora lă a s imfonie i l u i Rousse l , sub -l in i indu- i l a t u r i l e e sen ţ i a l e cu avânt c o n v i n g ă t o r .

„Var i a ţ i i l e s imfon ice" p e n t r u pian şi o rches t r ă , de Césa r F r a n k , şi in­sp i r a t e l e „ N o p ţ i în g r ă d i n i l e Span ie i " de M a n u e l de Fa l ia , a u p r i m i t in te r ­p r e t ă r i d e ca l i t a te m u l ţ u m i t ă con­cu r su lu i d-nei Si lv ia Şe rbescu , soli­s tă de t a l e n t p l in , v iguros , admi rab i l cu l t i va t şi a d a p t a t judic ios i n t e r p r e ­t ă r i l o r d-sale.

D-na Şe rbescu ş t i e să^şi s u p u n ă jo­cul, s luj i t de o t e h n i c ă de t r e a p t ă su­pe r ioa ră , ce r in ţe lo r i n s t r u m e n t a l e şi e x p r e s i v e ce var iază , dela o compo­ziţ ie la a l ta . Masiv , a d e r e n t , impe­tuos , e m a n â n d u n a c c e n t u a t d ina­mism, s au r e d u s l a a t i nge r i ce estom­pează sune tu l , îi dă sbor u şo r şi deli­cat, î n r i t m v e h e m e n t croi t de saca­de l e iu ţ i şi p r ec i se a le b r a ţ e l o r sau în sonor i t ă ţ i de p r e l u n g i t ă ş i medi ta­t ivă emis iune , ch ipul de a m â n u i cla­v i a t u r a al d-nei Ş e r b e s c u păs t rează î n t o t d e a u n a aoeaşi s ecu r i t a t e , reflec­tează în t o t d e a u n a aceeaş i judeca tă muz ica lă ser ioasă , p ă t r u n z ă t o a r e , e-gal d i s t r ibu i t ă , şi dovedeş t e o exce­l e n t ă cons t i tu i r e .

D - n a Ş e r b e s c u a cons t ru i t cu coez iune şi a i n t e r p r e t a t în l inii ar­mon ioase şi s i m ţ i t e „Var ia ţ i i l e sim­fon ice" d e Césa r F r a n k i a r poemulu i s imfonic cu pian, „ N o p ţ i în grădini le Span ie i " , de M a n u e l de Fa l i a i-a c â n t a t în suges t ive culor i şi accente poezia evoca toa r e şi f a r m e c u l spe­cific.

D-na Ş e r b e s c u a fost de repetate or i a p l a u d a t ă d u p ă f iecare d in reuşi­te le d-sa le i n t e r p r e t ă r i .

C o n c e r t u l s'a înche ia t cu a doua su i tă d in b a l e t u l lu i M a u r i c e Ravel „ D a p h n i s şi Ch loe" .

In p r i l e j u r i l e î n g ă d u i t e de pro­g r a m , s 'au d e s e m n a t , în fe lu r i t e mo­m e n t e ale concer tu lu i , con t r ibu ţ i i in­d i v i d u a l e p e care l e v o m însemna .

A u fost ace le a le d-lor Alexandru Teodorescu , G e o r g e Cocea şi Vasile J i a n u .

29 Octombrie 1938 UNIVERSUL LITERAR 5

S F Â N T U L D U M I T R U ŞI N E Ş T I U T O R U L

P o v e s t e cu leasă de M I H A I L V U L P E S C U

î n t r ' u n sa t d e câmp , d e p a r t e , t r ă i a u n om al că ru i n u m e e ra D u m i t r u ; o m să­rac , d a r b u n la suflet , f ap t p e n t r u c a r e toţ i vecin i i şi să ten i i îl r e s p e c t a u şi-1 iu ­b e a u ca p e u n f ra te b u n . De z iua lui, p r a z n i c m a r e e r a s u b acope r i şu l casei sale , u n d e se a d u n a î n t r e g sa tu l , n u a t â t p e n t r u m â n c a r e şi b ă u t u r ă , cât p e n t r u c ins tea d e a fi oaspeţ i i u n u i om a t â t de c u m i n t e şi bun . Vesel ia n u m a i con te ­n e a ; î n sfârşi t , o m u l lui D u m n e z e u , n u a l t c eva . A v e r e a lui e ra o căsu ţă şi o fâ­şie d e a r ă t u r ă .

D e m u l t ă v r e m e , soţ ia lui do rea u n v lăs ta r . I n t r ' u n a d in zile i se a r ă t ă s e m ­ne le împ l in i r i i v i su lu i ei a t â t de d rag . D o m n u l le d ă d u u n copil . Tocma i când se s i m ţ e a u m a i ferici ţ i şi h a r u l D o m n u ­lui pogor î se s u b acoper i şu l lor, de d r a ­gu l nou lu i născu t , i a tă că se î m b o l n ă v i b ă r b a t u l . Boala n u - i fu de leac. Se p r ă ­pădi n u d u p ă m u l t ă v r e m e de bol i re . î n a i n t e însă d e a t r e ce în l u m e a d r e p ţ i ­lor, c h i e m ă la el p e soţ ia lu i m u l t i ub i t ă şi îi s p u s e :

— D r a g a m e a , e u m ă p r ă p ă d e s c , p r e ­s i m t b ine . A ş a v e a însă o d o r i n ţ ă fer-b in te , p e ca r e t e -aş r u g a să mi -o împ l i ­neş t i : d e z iua mea , z iua s fân tu lu i D u ­m i t r u , d e când s u n t e m noi î m p r e u n ă , a m a v u t p r a z n i c î n f iecare an . Cea m a i f rumoasă s ă r b ă t o a r e p e n t r u su f le tu l meu , p e c a r e t e -aş r u g a să o ţii ' aşa câ t e zile ve i avea .

So ţ ia îi f ă g ă d u e ş t e fă ră a g â n d i la a l t c ineva şi el îşi d ă d u suf le tu l . Se a-p r o p i e ziua p r azn i cu lu i . Cu ce să-1 să r ­bă to rească n u a r e , d a r c u v â n t u l celui ce n u m a i es te , t r e b u e îndep l in i t . A m ă -r î t a d e f emeie n u m a i ş t ia c u m să facă, ce să d r eagă , să- i împl inească u l t i m a do r in ţ ă . î ş i ia copi lul în b r a ţ e şi o po r ­neş t e s p r e t â r g . C u m m e r g e ea a m ă r î t ă , ia tă că z ă r e ş t e d e d e p a r t e o caleaşca, cu ş ine le ro ţ i lo r d e aur , î m p o d o b i t ă ca în b a s m e şi t r a s ă de 6 cai ca smei i E î m ­pă ra tu l , s t ă p â n u l aces to r ţ i n u t u r i . L â n ­gă el î n t r ă s u r ă , o fe t i ţă f rumoasă ca un înger , v l ă s t a r f emeesc de v i ţă î m p ă r ă ­tească, fa ta lui . F e m e i a , v ă z â n d că se aprop ie caleaşca, î n g e n u n c h e p e m a r g i nea d r u m u l u i , n e î n d r ă z n i n d să r id ice capul . î m p ă r a t u l v ă z â n d - o , dă o rd in să op rească şi o î n t r e b ă d e u n d e e şi u n d e se duce .

— S u n t d in sa tu l vec in şi m ă duc la tâ rg , p r e a m ă r i t e D o a m n e , zise ea, sfâr­ş i tă d e d u r e r e şi oboseală , p o a t e că s'o î n d u r a v r e u n suf le t m i lo s să m ă a ju t e să p r ă z n u e s c z iua Sf. D u m i t r u , z iua r ă ­posa tu lu i m e u soţ.

— P ă i dacă eşt i să racă , de ce m a i p r ă z n u e ş t i z iua lui ? Nici D u m n e z e u n u cere dela cel ce n u a re .

— As ta a fost d o r i n ţ a lui , L u m i n a t e , d o r i n ţ a lui d in u r m ă p e ca re m i - a lă ­sat -o cu l i m b ă d e m o a r t e . Deşi s u n t e m sărac i că a t â t e u cât şi p r u n c u l m e u n u m a i a v e m d u p ă c e bea apă dela m o a r t e a lui, d a r aş v r e a să-i împl inesc do r in ţ a .

U l t i m e l e ei c u v i n t e se p i e rd î n t r ' u n g r e u susp in . I n t i m p u l acesta , fe t i ţa î m ­p ă r a t u l u i se d ă d u s e jo s d in caleaşca şi se j uca cu m â n u ţ e l e s ă r a c u l u i copil, mângâ indu-1 .

— Na — zice î m p ă r a t u l a r u n c â n d u - i o p u n g ă cu b a n i — d u - t e şi p r ă z n u e ş t e •dua Sf. D u m i t r u ca a l t ă da tă , aşa c u m a fost d o r i n ţ a so ţu lu i său.

F e m e i a , p l â n g â n d de r e c u n o ş t i n ţ ă şi m u l ţ u m i n d î m p ă r a t u l u i , se scoală de jos să p lece , d a r m a i p leacă dacă poţi . . . fe t i ţa s'a a g ă ţ a t d e copil, t r a g e p l â n g â n d de z d r e n ţ e l e lu i şi n u voeş te î n r u p t u l capu lu i să se m a i d e s p a r t ă de el. î m p ă ­catul , v ă z â n d aceas ta , îi zise femei i ca re nu ş t ie ce să m a i facă :

— A s c u l t ă femeie , d ă - m i copilul t ă u şi î ţ i s p u n că voi îng r i j i b i n e de el, îl voi c re ş t e c u m se cuv ine , îi voi face u n rost în l u m e . Dacă fe t i ţa m e a îl v r ea să se joace cu el, v r e a u să-i îndep l inesc şi aceas tă d o r i n ţ ă şi v a fi b i n e de copilul tău .

F e m e i a , n u m a i a r e de ce se o p u n e la a t â t a fe r ic i re n e a ş t e p t a t ă , lasă copilul î m p ă r a t u l u i , ia p u n g a cu b a n i şi o por ­neş te î n a i n t e sp r e sat p l ină de m u l ţ u ­m i r e că va împl in i d o r i n ţ a u l t i m ă a so­ţului ei.

î m p ă r a t u l o p o r n e ş t e în t r a p u l cai lor

c ă t r e pa la t , d u c â n d u - i fe t i ţe i lui , p e ca re o i u b e ş t e ca p e l u m i n a ochilor , u n t o ­va ră ş m i c u ţ de joacă . Neş t i u to ru l , că aşa se n u m e ş t e copilul , se p o m e n e ş t e scos d in z d r e n ţ e , î m b r ă c a t în h ă i n u ţ e boga t e şi-i ne l ips i t de l â n g ă fet i ţă , ca doi f ră ţ ior i c u m i n ţ i , î n jocur i l e lor, ca şi în cele ce î n v a ţ ă p e n t r u a-şi î m b o g ă ţ i m i n t e a şi suf le tu l . N u poţ i găs i p e u n u l f ă r ă ce lă la l t : î n fa ţa dascăl i lor , p r i n g r ă d i n i l e f ă ră s fârş i t şi f e r m e c ă t o a r e ca ra iu l , la m a s ă , la joacă , s u n t n e d e s p ă r ­ţ i ţ i .

A u t r e c u t ani i . Ei s u n t a c u m măr i ce i . Ea, e D o m n i ţ a , fa tă de î m p ă r a t , el , f lă­cău voinic, voios şi f rumos , de se opresc t r ecă to r i i î n d r u m să se m i n u n e z e de ei, căci, n u se p o a t e v e d e a m a i f r u m o s p e l u m e , ca aceş t i copii ai l u i D u m n e z e u , t i ne r i şi voioşi ? !

Ia tă , că î n t r ' o zi, s e iveş t e p e pa j i ş tea d in fa ţa p a l a t u l u i o cea tă d e că lă re ţ i , î n s t r a e cava l e r e ş t i s t r ă l u c i t o r d e b o g a t e şi cu sul i ţ i ce sc l ipeau î n bă t a i a soare lu i . Din mi j locu l lor, se d e s p r i n d e u n t â n ă r cava le r chipeş , în h a i n e b ă t u t e cu nes t i ­m a t e , ce p ă r e a u s te le b ă t u t e p e bo l t a ce ru lu i . L a soa re t e p u t e a i u i ta , d a r la el ba . Ca lu l lu i v a r s ă foc p e n ă r i şi joa­că în şea, n e c h e z â n d . Buc le le lu i aur i i j oacă î n b ă t a i a v â n t u l u i şi m â i n i l e lui de l ica te i n s t rue sc cu p u t e r e a n i m a l u l s ă lba t ec ce p a r e că joacă pe j ă r a t e c . Un os taş m a i v â r s t n i c d in ceaţă , v ine p â n ă l â n g ă sca ra p a l a t u l u i , b a t e d e t re i ori cu m â n e r u l su l i ţe i pe p i a t r ă , aşa c u m e obiceiul şi descăleca . L a auzu l s e m n a l u ­lu i iese u n b ă i a t de casă, îi ia p e r g a m e n ­t u l f ăcu t su l d in m â n ă şi i n t r ă în pa l a t . C u r â n d d u p ă aceia, iese d in nou, uş i le se desch id t o a t e la c o m a n d ă şi că lă re ţ i i s u n t p r i m i ţ i cu t oa t ă c ins tea cuven i t ă . S u n t p r i m i i p e ţ i t o r i ca r i v i n la fa ta î m p ă r a t u l u i .

Ab ia a c u m în ţ e l eg ei, fa ta de î m p ă ­r a t şi Neş t i u to ru l , că n u m a i s u n t copii şi că le-a v e n i t sorocul p e n t r u a fi ca so ţ şi soţ ie . To t a c u m însă l e -a i n t r a t c â t e u n fior în i n i m ă de s p a i m ă de a l i se zd rob i v i su l d e fe r i c i re şi d e a fi d e s ­p ă r ţ i ţ i u n u l de a l tu l . Se h o t ă r ă s c , în g â n d f iecare, să n u - i d e s p a r t ă nici m o a r t e a cât e ea d e m o a r t e . Ei. n u cu­nosc decâ t v ia ţa , m o a r t e a le e s t r ă m ă şi aceas tă v i a ţ ă au dus-o m e r e u î m p r e u ­nă din f rageda copi lăr ie . Ei. s u n t ferici ţ i

fă ră nici u n g â n d de acelea care , la v â r s t a lor e seceră tor ş i . dobor î tor de suf le te , p r ă p a s t i e f ă ră fund d in care su ­f le te le n u m a i r ev in . |

s Z a d a r n i c se t r u d e ş t e b i e tu l î m p ă r a t

să le l ă m u r e a s c ă ros tu l p r e t e n d e n ţ i l o r , car i v o r să v ină d e a c u m în ş i ru r i n e ­sfârş i te , d e p r i n a p r o p i a t e şi d e p ă r t a t e ţ ă r i , căci f a ta ţ i n e u n a şi b u n ă :

— D a c ă - m i es te scr is să d e v i n soţ ia cuiva , apoi ace la va fi n u m a i N e ş t i u t o ­ru l , p e a l t u l nu-1 i a u şi pace .

V ă z â n d î m p ă r a t u l că n ' o scoa te la ca­p ă t cu ea şi m a i m u l t cu g â n d u l d e a se c u r a ţ i de acel copil să rac , ce n u e d e v i ţ ă î m p ă r ă t e a s c ă , a lege p e u n u l d in p r e t e n d e n ţ i , p e c a r e îl socoa te el m a i a-p r o p i a t î n bogă ţ i i şi r a n g u r i de el, îl p u n e fa ţă în fa ţă cu N e ş t i u t o r u l şi le zice :

— D a u f iecăru ia d i n t r e voi n o u ă că­pe ten i i , n o u ă so lda ţ i şi n o u ă corăbi i . S ă p leca ţ i f iecare p e apă : Tu, f iule d e îm­p ă r a t , sp r e r ă să r i t , i a r t u N e ş t i u t o r u l e s p r e A p u s . Ca re se va î n t o a r c e d i n t r e voi cu încă a t â t e a corăb i i şi v a ven i z d r a v ă n înapoi , ace lu ia îi voi da de so­ţ ie p e fa ta m e a .

A u p l eca t f iecare înco t ro le spusese î m p ă r a t u l . S ' au m a i op r i t ei p r i n m u l t e p o r t u r i sp r e a-şi l u a m e r i n d e . F i u l d e î m p ă r a t se op reş t e la u n ţ ă r m , anco rea ­ză corăbi i le şi ia t oa t ă l u m e a de p e b o r ­d u r i cu el î n o r a şu l d e p o r t să-1 viz i teze şi să m a i p e t r e a c ă fără a lăsa u n păz i to r cu ele. N e ş t i u t o r u l , a juns şi el la u n p o r t d e seamă , ia j u m ă t a t e o a m e n i cu el, i a r cei lal ţ i , îi lasă de pază p e corăbi i . C u m o ra şu l e r a p r e a d e p a r t e d e por t , se aşea­ză la u m b r a u n u i copac m a r e să se od ih ­nească . Dă o r d i n o a m e n i l o r lu i să-1 pă­zească î n t i m p u l s o m n u l u i ca n i m e n i să n u se ap rop ie d e el. D a r o a m e n i i Neş t iu ­to ru lu i , f i ind şi ei r u p ţ i d e oboseală , îi p r i n d e s o m n u l şi a d o r m cu toţ i i .

C â n d s o m n u l îi e s t e m a i dulce , N e ş ­t i u t o r u l s i m t e că c ineva s'a a p r o p i a t d e el, aevea . C a p u l îi a r d e de dogoare şi s a r e s p e r i a t din somn. N u v e d e pe n i ­men i , d o a r o d â r ă m a r e d e l u m i n ă ce­nuş ie , c a r e ş e r p u e ş t e pe p ă m â n t ca o că r a r e , p â n ă hă t , d e p a r t e , p i e r z â n d u - s e în cod ru l des a l u n u i m u n t e d in fa ţa lor. T r e z e ş t e pe o a m e n i d in s o m n şi îi î n t r e a b ă dacă n ' a u v ă z u t ei, p e c ineva

Şi a c u m d â r a de l u m i n ă ca r e î n s e m n a pe i a r b ă o c ă r a r e luminoasă , se a r ă t a to t m a i l ă m u r i t , e l se h o t ă r ă ş t e să se ia d u p ă ea , să v a d ă u n d e se duce . S p u n e o a m e n i l o r lui să-1 a ş t e p t e pe loc că va ven i î nda t ă . A j u n g e la u n l umin i ş u n d e r aze l e îi descoperă o colibă, în fa ţa că­re ia s ta u n sch imnic . L u m i n a c a r e l-a p u r t a t p â n ă aici îl î nce reueş t e , i a r p e capu l a lb i t d e v r e m e al b ă t r â n u l u i ch imn ic fo rmează o c u n u n ă .

Neş t iu to ru l , r ă m â n e p i r o n i t locului în fa ţa d u m n e z e e ş t e i a r ă t ă r i . B ă t r â n u l , v ă z â n d m a r e a lu i n e d u m e r i r e , îi s p u n e cu b l â n d e ţ e :

— A p r o p i e - t e . E u s u n t Sf. D u m i t r u . E u ţ i - am a p ă r u t î n s o m n şi t e - a m a d u s aici. Eu t e - a m făcu t să po rneş t i p e aces ­t e m e l e a g u r i . P e n t r u c r ed in ţ a n e î n d o e l -nică a t a t ă l u i t ău , p e n t r u suf le tu l t ă u b u n şi b l â n d şi p e n t r u r â v n a cu c a r e m a i c ă - t a p r ă z n u e ş t e s ă r b ă t o a r e a , aşa c u m a fost d o r i n ţ a lui t a ică - tu , î n a i n t e de a se s t inge . T e - a m c h e m a t aici p e n ­t r u a te a ju t a să te î m p r e u n cu ce lă la l t suf le t b u n ca r e t e iubeş te , a l fetei de î m p ă r a t , aşa c u m D u m n e z e u însuş i v r ea . N u d e p a r t e d e aici, p e s t e dea lu l cela îna l t , se află u n m a r e oraş . Acolo, e r e ş e d i n ţ a î m p ă r a t u l u i aces to r ţ i n u t u r i , î m p ă r a t u l ş i -a p i e r d u t d e m u l t t i m p v e ­der i le . I ţ i d a u ţ ie p u t e r e să-1 v indeci , iar el, d r e p t r ă sp l a t ă , î ţ i v a da or ice a ju to r îi ve i cere , or ice ve i dor i . I a t ă aici a m u n săcu le ţ cu n i ş t e f runze , t e duci acolo la î m p ă r a t , p l ă m ă d e ş t i o fier­t u r ă d in aces te f r u n z e şi îi da i să se s t ropească cu ele. Cu bogă ţ i i l e şi c o m o ­r i le lui nesocot i t e î ţ i v a v e n i î n a j u t o r să t e în to rc i la d r a g a t a şi să- i fii soţ. Şi, a c u m , g r ă b e ş t e - t e , că n u e t i m p de p i e r d u t .

Ma i iu t e ca n e ş t i u t o r u l să p o a t ă să să î n t r e b e ceva, sau să se desme teceas -că din n e d u m e r i r e a lui , Sf. D u m i t r u a d i s p ă r u t cu colibă cu tot, ca şi c u m n u s 'a r fi a r ă t a t n ic i o d a t ă . Ce m a i p o a t e face el d e c â t să a scu l t e s fa tu l S f â n t u ­lu i ? S e î n toa r s e r e p e d e p e u n d e ve ­nise, spuse oamen i lo r lui cele î n t â m p l a ­te şi p lecă fă ră z a r v ă să a jungă la î m ­p ă r a t î n a i n t e de a se î n n o p t a . Soseş te în sfârşi t , în fa ţa p a l a t u l u i şi s p u n e s fe tn i ­cilor că a ven i t să lecuiască p e î m p ă r a ­t u l lor .

T A I \ I A T ă i u ş u l fu lge ru lu i sfâşie î n t u n e r e c u l .

T a l a n g a s p a r t ă a t u n e t u l u i r ă z b e ş t e sgomotos , g r a v ,sf idând de l i ca ta t e a m ă s t r e c u r a t ă î n i n imi l e celor ou f iorul pă ­ca tu lu i . D e s p i c ă t u r a t i v i t u r i l o r î n p â n ­zele cereş t i , s loboade p a r c ă o l a r m ă dë h o h o t e ba t jocor i toa re , p i t i t e şi a s cunse p â n ă a d i n e a o r i — ca re a c u m se fu r i ­şează cu t oa t ă g a m a s in i s t r ă î n b i r o u l lu i A l e x i Or l in .

Ho tă r î t , o j i v ină g re ţoasă , d i s p r e ţ u i ­t o a r e îşi b a t e joc de su fe r in ţ a lu i . M a i m u l t , i se p a r e că aces t hoho t m o n s t r u es te însăş i o p r o b i u l p r i e t en i lo r , r u d e l o r şi al î n t r eg i i l u m i , u n d e a r t i s t u l O r l i n es te u n r ă s fă ţ a t . E s t e s p a s m u l ferici t al b u c u r i e i d u ş m a n i l o r , la m a r g i n e a p r ă -pas t ie i , u n d e a fost î m b r â n c i t de m â n a cea m a i s c u m p ă şi de l ica tă . M â n a so­ţiei sa le Tan ia ! Da! T o c m a i ea îl îm­b r â n c e ş t e î n noro iu . E a îi d ă r ă m ă s lava d o b â n d i t ă şi p ă s t r a t ă cu a t â t e a sacrif i ­cii. A c u m , căminu l , u n d e el se refugia obosit , să se l in iş tească , d u p ă a v e n t u ­r i l e s cu r t e , ofer i te d i n ca r i e r a lu i , î l v e d e r i s i p indu - se şi b ă l ă c i n d în bâr fe l i . Câ t ă od ihnă , d u p ă nop ţ i p i e r d u t e în b r a ţ e l e f rumoase lo r b u c u r e ş t e n c e , n u r e g ă s e a el la p i e p t u l soţ ie i sale . E a a fost d o a r un i ca şi a d e v ă r a t a sa d r a g o ­s te . N e u i t a t a l u n ă de m i e r e şi ce le la l te l un i t r ă i t e î n t r e v is şi r ea l i t a t e , a l ă t u r i de s en ina lu i Tan ia , se p u t e a u oa re u i t a? C h i a r f u r a t d u p ă u n t i m p d e vech i l e obiceiur i , aces tea n u - i s m u l g e a u f i rul ace la d e i ub i r e , p ă s t r a t ca o iconi ţă , u n d e v a în in imă , p e n t r u soţ ia lu i . Şi, acum, s fârş i t ! î n c o r n o r a t u l soţ va şt i să p i c u r e s ânge l e n e v r e d n i c e i Tan ia . Ea şi p e u r m ă el, a m a n t u l .

A lex i Or l in , c u m â n a c r i spa tă p e r e ­vo lve ru l p â n ă m a i ad ineaor i , r ă t ă c i t în se r t a r , a ş t eap tă , b ă r b ă t e ş t e şi h o t ă r î t . N u m a i ţ i gă r i l e a r u n c a t e de la p r i m u l fum, a p r i n s e şi i a r pă ră s i t e , m a i d o v e ­desc s d r u n c i n u l s ă u suf le tesc . O b r a z u l

p a l i i şi s u b ţ i r e p a r e ca lm. Afară , f u r t u n a , p o a t e p r e s i m ţ i n d des -

n o d ă m â n t u l , s f ă r â m ă crengi le , i zbeş te g e a m u r i l e , p r e g ă t i n d u n decor specif ic d r a m e l o r . P loa i a r ăpă i e , aici încet , t i ­mid , aci m ă r i n d u - ş i g lasu l cu r e z o n a n ţ a de d a r a b a n ă .

D e c â t e v a m i n u t e se află O r l i n î n casa l u i . D e d iminea ţ ă , z iua p ă r e a să n u se sch imbe , p r e c u m nic i n u b ă n u i a •să fie r ă s c r u c e a î n t r eg i i s a l e v ie ţ i . P l e ­că d e v r e m e d e acasă . A fost cald, cer cu ra t . O r a i t ă p e la „F lo ra" , m a s a la „ C o n t i n e n t a l " , i a r l a p a t r u j u m ă t a t e s u n a la A n i ş o a r a Rizescu. Cu o zi î n a ­i n t e i-a fost p r e z e n t a t d u p ă o p r e m i ­eră . F lo r i şi d o a m n e , u n e l e cu m i r o s u l şi ce le la l te cu c i r ip i tu l i - au l e g ă n a t m â n d r i a p e c u l m i d e nea t i n s . U n p r i e ­t e n îl a t r a se , a p r o a p e for ţa t , s p r e o n e c u n o s c u t ă . In fa ţa u n o r och i negr i , a r ză to r i şi u n p ic i ronici , el s i m ţ i v r a ­j a înco lăc i toa re a t r u p u l u i m o l a t i c cu mi şcă r i de c a d â n ă . O roch ie î n d r ă s n e a ţ ă desvă lu ia u n corp a lb , c u sânge le ca ja ­ru l . S e inc l ina , cucer i t şi m â n a d o a m ­nei , cu u n t r a n d a f i r - b o b o c , i se î n t i n ­se :

— Nu- ţ i o fe r b u c h e t e ; e u n s i ngu r t r a n d a f i r şi î n t r e p e t a l e l e l u i cau t ă su­f le tu l u n e i femei .

In cabină , O r l i n v isa ferici t la noua sa cunoş t in ţ ă . T r n d a f i r u l adus d in c â n d în c â n d pe l â n g ă obraz , s p r e a m â n g â i a b u z e l e cu s i m p l i t a t e a lui ca t i fe la tă , îl î n ţ epa . P r i v i a t e n t . I n t r e pe t a l e , coco­loşi tă ,era c a r t e a d e v iz i tă cu a d r e s a d o a m n e i şi d o u ă cuv in t e : „Mâine , іѴг...

. . .Odăiţa d e p r i m i r e , gă t ea l a uşoa ră , abia a p ă r â n d sve l t e ţ ea a d e m e n i t o a r e a gazdei , p ă r e a u lu i Or l i n o i nv i t a ţ i e la î m b r ă ţ i ş a r e . Insă , î n c e r c a r e a a m u r i t pe loc. D o a m n a înă l ţ ă capu l şi-1 op r i cu ochii p e j u m ă t a t e închiş i , sc l ip i tor i şi ră i .

— P r i e t e n i de v o m r ă m â n e , or i ba ,

N u v e l ă d e S E R A F I M C A D A N

D o m n u l e Or l in , n u şt iu. Dar , ia loc şi a scu l t ă u n episod d in v i a ţ a m e a .

B u n a d ispozi ţ ie s e e v a p o r ă şi i nv i t a ­tu l se aşeză mân ios , v r â n d să p e d e p s e a ­scă p e aceas tă f eme ie c a r e nu-1 r idica la a d e v ă r a t a lu i va loa re .

— I ţ i p lac? S u n t f rumoasă ! E şi con­v i n g e r e a m e a ! E r a m fer ic i tă î n b r a ţ e l e u n u i zeu d e b ă r b a t , m a i a c u m c â t e v a lun i . F e r i c i r e a n o a s t r ă adeseao r i n e a r ­dea ca t a i funu l d in deşe r t , s au n e r ă ­corea ca u n zefir. A m â n d o i t ine r i , f ru­moşi , î nd răgos t i ţ i . Ma i d o r e a m ceva ? Nu! Şi a tunc i , a v e n i t „ea" ! Cu vâ r fu l p ic io ru lu i d ă r â m ă u n cu ib . S u n t s in­g u r ă , t r i s t ă şi t e - a m c h e m a t să- ţ i a r ă t fotograf ia „e i" . I a t -o !

P r i m a m i ş c a r e a lu i , la v e d e r e a p o r ­t r e t u l u i ,fu d o r i n ţ a să sfâşie g â t u l şi să s m u l g ă ochii ei f r umoş i şi p l in i de m i n ­c iună . Insă , ea p r e v ă z u m â n i a lu i şi î n ­t o a r s e fotografia .

V ă z u sc r i su l Tan ie i . S â n g e l e îi în­g h e ţ ă ; i n i m a se opr i , obosi tă .

„ L u i R a i m o n d , idolu l m e u . Ţie , s t ă -p â n i t o r u l f ib re lor t r u p u l u i m e u . E le t e vor î n t r ' u n a ! P r i v e ş t e - m ă şi n u m ă lăsa u i t ă r i i . T a n i a " .

Ce ne su fe r i t ă a d e v e n i t odăi ţa , p â n ă m a i a d i n e a o r i p l ăcu tă ! A n i ş o a r a R i ­zescu p a r e ven inoasă , v u l g a r ă . V r e a să r ă s p u n d ă , să n e g e şi l i m b a refuză or ice m i ş c a r e : e u n g h e m o t o c uscat . P e s t e to t m u r d a r . Hidos . Via ţa - i p a r e u n joc l u n g şi obosi tor , de că r ţ i . Mai a r e o ca r t e ; u n a s i n g u r ă . S'o joace! P e u r m ă , din t o a t e v a r ă m â n e u n vraf d e a m i n t i r i m o a r t e . S t â r v u l r ăsă r i t , î n cu ibu l lu i îl v a c u r a ţ i ! I e r t a r e ? Nu!

— El c ine e? î n t r e b ă Or l i n cu u n c a l m a p a r e n t .

R a i m o n d L a r i e ; aici e ca r t ea lu i de viz i tă . D a r b ă r b a t u l î n t o t d e a u n a p o a r t ă d o a r v ina d e a u r m a p e seducă toa re ,

(Urmare in pag. j-a)

— C u m ? î n t r e b ă cel m a i de a p r o a p e sfe tnic — a tâ ţ i a vrac i , doctor i , mag i ves t i ţ i au ven i t cu ş t i in ţa lor şi n u l -au p u t u t lecui şi tu , u n b ie t t ine re l , v r e i să-1 lecueş t i cu câ teva f runze usca t e ?

Câ te voci d e desnăde jde , to t a t â t e a zăf lemele , î n m a r e a l a r m ă , r ă s u n ă p r e ­t u t i n d e n i ia s t ă r u i n ţ a lui de a-l lăsa să vorbească î m p ă r a t u l u i . Dar , d u p ă m u l t e r u g ă m i n ţ i , a fost d u s în încăpe r i l e s tă ­p â n u l u i , căci, v u e t u l m u l ţ i m i i a junsese p â n ă la î m p ă r a t . S u f e r i n d u l es te ca şi cel ga t a să se înece , se a g a ţ ă şi d e u n pai . Aşa şi î m p ă r a t u l nos t ru , c a r e s ta ţ e a p ă n c u ochii în gol, îl i scodeş te c u m şi ce fel, şi-1 lasă să-şi încerce n o ­rocul . E l f ierbe f runze le da t e de S fân t şi cu apa lor s t r o p e ş t e fa ţa î m p ă r a t u l u i . Cei d in j u r u l lu i r â n d de d u p ă coloanele de p i a t r ă cu n e î n c r e d e r e şi ba t jocoresc c r e d i n ţ a lui de a v indeca pe î m p ă r a t . Dar , sp r e m i r a r e a şi î n c r e m e n i r e a t u t u ­ror , î n d a t ă ce fu s t rop i t p e n t r u p r i m a oară , el s imte o î n v i o r a r e m a r e în toa tă f i inţa şi î ncepe să î n t r eză rea scă . N u s fâ r şeş te n e ş t i u t o r u l să-1 s t ropească şi a t r e i a oa ră cu apa făcă toa re de m i n u n i , că î m p ă r a t u l desch ide ochi i lu i s t inş i p â n ă a c u m şi s t r igă t r e s ă r i n d de fer i ­cire :

— Văd, văd! D o a m n e ! I n sfârşit , v in ­deca t ! Cine eşt i tu , copile al lu i D u m ­n e z e u de u n d e vii ? Cere -mi to t ce vre i , s u n t ga t a să - ţ i d a u j u m ă t a t e d in bogă­ţ i i le î m p ă r ă ţ i i l o r me le .

— P r e ţ u l v indecă r i i ta le , es te s ă -mi dai n o u ă căpe ten i i , n o u ă soldaţ i d e r â n d şi n o u ă corăbi i , să m ă în to rc în ţ a r a m e a cu ele. Iar , pe aceşt i ba t jocor i tor i , ca re e r a u ga t a să m ă a l u n g e cu l eacu r i ­le mele , î n l ă tu r ă - i M ă r i a Ta că s u n t răi , l inguş i to r i şi necred inc ioş i .

— Să se facă voia celui ce m ' a v in ­deca t — s t r igă p l in d e vesel ie şi m u l ţ u ­m i r e î m p ă r a t u l .

Toa tă ce ta tea se vese leş te şi ves t i to r i i a l ea rgă în to t cup r in su l ţă r i i să v e s t e a s ­că v i n d e c a r e a b u n u l u i lor î m p ă r a t . Neş ­t iu toru l , sp r e u i m i r e a oamen i lo r lui, a d u c e cele n o u ă corăbi i şi soldaţ i i dă ­ru i ţ i şi o po rnesc p e m a r e înapoi de u n ­de a u ven i t .

F i u l d e î m p ă r a t , p r e t e n d e n t u l fetei ca re p lecase oda t ă cu el, s'a dus , p r e ­c u m s p u n e a m , în o raş să p e t r e a c ă şi au lăsa t corăbi i le fă ră paznic i . P e s t e n o a p ­te, a v e n i t f u r t u n a şi le-a des legat , i a r v a l u r i l e l e - a u p u r t a t d e p a r t e de or m a i fi p l u t i n d şi azi.

Neş t iu to ru l , la î n toa rce re , d â n d î n ­t r ' u n p o r t de el u n d e cerşea, se î ndu io ­şa şi îi d ă d u o corabie să se în toa rcă şi el la î m p ă r a t . C u m se văzu în corabie , în t inse pânze le şi m â n ă , m â n ă d in r ă s ­pu te r i . A j u n g â n d m a i d e v r e m e ca n e ş ­t iu to ru l , îi spuse î m p ă r a t u l u i că fiul n i ­m ă n u i s'a îneca t , cu corăbi i cu tot . E ra o m i n c i u n ă . P r e t i n d e a a c u m la m â n a fetii

b a t a î m p ă r a t u l u i nici n u m a i voia să a u d ă u n a ca as ta . Ea se înch ide în­t r ' u n t u r n îna l t de u n d e p r i ve ş t e m e r e u d e p a r t e p e care . Jos , î m p ă r a t u l nu' m a i ş t ia ce să s p u n ă p r e t e n d e n t u l u i , ca re n u v rea să m a i p lece fă ră fată. T rec astfel t re i zile, zile d e ch in p e n t r u b ia ta fată, ca şi p e n t r u î m p ă r a t . A p a t r a zi, când soa re le se î na l ţ ă de-o su l i ţă d e a s u p r a m ă r i i şi când cea r t a î m p ă r a t u l u i cu p r e ­t e n d e n t u l es te în toi, i a tă că a p a r e în uşa sălii , u n d e se afla î m p ă r a t u l cu oaspe te le , fata care , î nneca t ă de l ac r imi de bucu r i e , abia că m a i poa t e s p u n e un s i n g u r cuvân t .

— Vine ! Cade apoi p e pa rdosea lă , s lei tă de pu­

ter i şi de b u c u r i e iar , deafară , sosesc ves t i tor i i şi a n u n ţ ă că au sosit în por t , m u l ţ i m e m a r e de corăbi i , cu soldaţ i s t re in i , căpe ten i i , i a r în f run t ea lor, se află Neş t iu to ru l , p l in de vesel ie .

î m p ă r a t u l dă o rd in să fie l ega t fiul de î m p ă r a t c a r e a m i n ţ i t cu n e r u ş i n a r e , dar N e ş t i u t o r u l cu logodnica lui , p l in i de fer icire , se roagă de el să-1 ie r te şi îl t r i m i t p e u n d e a ven i t .

S'a făcut n u n t ă m a r e cu alai î m p ă ­ră tesc , i a r z iua de Sf. D u m i t r u a fost m e r e u p r ă z m u i t ă de cei ferici ţ i şi poa te că şi azi o m a i p r ă z n u e s c , d e v o r fi mai t r ă i n d pe u n d e v a .

UNIVERSUL LITERAR 29 Octombrie 1938 =

Năstimirea lumii şi ingerii omului A pedeps i t pe A d a m ca în sudoa rea

f run ţ i i să-ş i a m i r u i e h r a n a m u n c i n d p ă ­m â n t u l s p r e a se ch inu i şi el ca î n d e m -n ă t o r u l său, i a r p e E v a î n t r u d u r e r i să-i nască fii, s p r e a se î n m u l ţ i s emin ţ i a lor şi să fie m u r i t o r i , suf le te le lor m e r ­g â n d în Iadu l lui S a t a n . D a r ca şi c u m i-ar fi p ă r u t r ă u de luc ru l m â i n i l o r sale, a adăoga t :

— Veţ i m e r g e şi veţ i s ta în Iad, p â n ă ce u n u l d in s emin ţ i a femeii va sdrobi capul şa rpe lu i , ca re v 'a î n d e m n a t la neascu l t a r e .

Sa tan , c a r e p â n d e a în u m b r ă , a au­zit ce a spus Z id i to ru l şi a h o t ă r î t să pu i e câ te u n d u h al său din cei r ă s v r ă -tiţ i , ca re - i og l indeau n ă z u i n ţ e l e şi voi le — de pază la ori ce copil va eşi din fe­meie , de la po l imi r e p â n ă la m o a r t e , când îi va a d u c e suf le tu l în Iad.

Aces t e d u h u r i n e c u r a t e ale Iadulu i , t r e b u i a u să î n d e m n e pe u r m a ş i i lu i A-d a m şi Evei , la ba t j ocu r i r ea lui D u m ­nezeu şi la toa te fapte le re le , con t ra f ăp tu r i lo r sale . A t u n c i a n i m a l e l e c re ia te de Sa t an , au î ncepu t a sfâşia pe cele făcute de mâ in i l e lui D u m n e z e u şi s'a p r o d u s p r i m e l e v ă r s ă r i de sânge .

O b l ă d u i r e i l in iş t i te la olal tă, i~a u r ­m a t p r igoana şi p â n d a sfâşier i i s ânge ­roase . Cain, fiul lui A d a m , gelos pe fra­te le său Abel , 1-a omor î t d u p ă î n d e m ­n u l n e v ă z u t al n e c u r a t u l u i , ca re că lău­zea suf le tu l său, p r o d u c â n d u - s e p r i m a c r i m ă p r i n v ă r s a r e de sânge omenesc , c a r e a mân j i t p ă m â n t u l .

L u n a , cea făcu tă din m ă r g ă r i t a r u l in­elului dumneze iesc , a ogl indi t în ea a-ceastă c r imă şi r o m â n u l v e d e p â n ă azi în lună , p e Cain, p u r t â n d în sp ina re t r u p u l m o r t al f ra te lu i său Abel .

U r m a ş i i lui A d a m s 'au tot î n m u l ţ i t an de an m e r e u , p â n ă ce au a juns să u m p l e p ă m â n t u l . S u b pova ţa însă a du ­h u r i l o r n e c u r a t e ale I adu lu i lui Sa tan , au î ncepu t a se sfâşia î n t r e ei, d u p ă p i lda f iare lor să lbat ice , aşa că r ă u t ă ţ i l e şi b l e s t emă ţ i i l e lor se înă l ţ au că t r e ce­ru l dumneze i r i i , ca u n b u ş n e a g p u t u r o s .

D u m n e z e u ne mai p u t â n d fi î n d u r ă ­to r de a t â t ea fărădelegi , a h o t ă r î t să s t ingă n e a m u l omenesc de pe faţa pă­m â n t u l u i p r i n po top . Aducându- ş i însă a m i n t e , d e făgăduia la da tă lui A d a m şi Evei , a cău t a t p r i n t r e ei pe cel mai în­ţ e l ep t şi m a i d rep t , şi a găsi t — d u p ă spusa unu i cân tec pe „Ta ta Noe cel bă­t r ân , R u m â n vechi şi b u n creş t in , care-a pus v i ţa de vie, de a lean ca să ne fie", şi i-a da t p o r u n c ă să i n t r e el cu copii, g iner i i , şi nu ro r i l e , l u â n d şi d i n t r e toa te v i e ţu i t oa re l e — din cele cu ra t câ te ş ap t e pe rech i şi d in cele n e c u r a t e câ te două, de f iecare soi, apoi D u m n e z e u a deschis zăgazur i l e ce ru lu i şi a da t d r u ­m u l po topu lu i , ca re a înecat faţa p ă ­m â n t u l u i de n 'a mai scăpa t a l tă fi inţă cu via ţă .

Apa a î n t r e c u t p i scur i le celor mai îna l ţ i m u n ţ i , iar păsă r i l e n e a v â n d u n d e se mai odihni , au p ie r i t în v a l u r i cu a -

r ipe le î n g r e u n a t e şi a b ă t u t e de f u r t u n a cea grozavă .

C â n d s'a osioit p r ă p ă d u l , corabia lui Noie, p ă r e a ca un firicel de praf, căzut î n t r ' u n u r i a ş s t rop de rouă , r ăs f rân­g â n d l u m i n a soare lu i sub cerul d u m ­nezeir i i !

S a t a n însă, v i e r m e l e n e a d o r m i t , a-v â n d t r eaz în m i n t e spuse le lui D-zeu că u n u l din u r m a ş i i femei i îi va sdrobi capul , a h o t ă r î t să p i a r d ă toa tă semin­ţia omenească , ca să-şi ia de o gr i je .

L u â n d un sfredel , s'a u rca t din a d â n ­cul ape lor po topu lu i şi a g ă u r i t corabia pe fund. Şa rpe le , ca re fusese lua t şi el de Noie în corabie ca să-i scape s emin ­ţia, ş t i ind din n e a m u l său cum se lăsase a m ă g i t sp r e a-i î m p r u m u t a chipul , p r i ­m u l s t r ă m o ş — v ă z â n d a c u m că S a t a n v r ea să facă o nouă m â r ş ă v i e , şi-a v â r â t coada în g a u r ă a s t u p â n d - o şi f e r ind-o de înec.

Cică din soiul acesta de şerpi , s 'ar coada b o a n t ă şi e c red in ţa că omu l care t r a g e v ipe ra sau năpâ rca , ca re a re a r o m o r â - o face un păca t .

D u p ă potop', oemeni i , iar s 'au î n m u l ­ţit de au u m p l u t p ă m â n t u l . Neos to i tu l d u ş m a n şi r ă s v r ă t i t o r în con t ra Dom­nu lu i , i a r a scos capul .

P r i n înger i i săi cei î n tuneca ţ i , i a r a î ncepu t a insuf la în in imi le şi suf le te le oameni lo r , să facă cele ma i re le fap te de n e o m e n i e şi f ă răde lege . Ba şi-au pus în cap, să facă u n t u r n p r in ca re să se u r ce la cer şi să se ia la h a r ţ ă cu în­suşi A t o t p u t e r n i c u l . .

D u m n e z e u , văzând aceas tă i sp ravă a ne ma i pomen i t e i lor t rufi i , le-a ames ­teca t g ra iu l , ne ma i p u t â n d u - s e în ţe lege unii cu alţii . T u r n u l a r ă m a s ne i sp răv i t iar n e a m u l omenesc de spă r ţ i t în popoa ­re cu o m u l ţ i m e de g ra iu r i deosebi te .

S a t a n v ă z â n d că toa te une l t i r i l e sa le î m p o t r i v a lui D u m n e z e u r ă m â n z a d a r ­nice, a t r i m e s pe căpe ten i i le sale nevă ­zu t e la c â rmu i to r i i n e a m u r i l o r de l imbi deosebi te , sp r e a-i î nvă ţ a să facă a rme , să cunoască m e ş t e ş u g u l răsboiu lu i , apoi b ă g â n d zizanie î n t r e ei, să- i î neae re în răsboa ie fără de sfârşi t .

O a m e n i i au în t ins a tunc i pe l u m e şi mai m u l t pa ta sânge lu i vă r sa t , f lacăra focului mi s tu i t o r şi au lă ţ i t cu o d ră ­

cească b u c u r i e d i s t ruge rea , ru ina , ja lea si d u r e r e a robiei .

D u m n e z e u , care făgăduise lui A d a m că-i va izbăvi n e a m u l din robia Iadu lu i , a t r i m e s peves t i t o r i i săi profe ţ i , ca să ves tească ven i r ea pe l u m e a M â n t u i t o ­ru lu i .

S a t a n din Iadu l său însă, ş t ia cl ipă cu clipă orice n o u ă zămis l i re a femei­lor de pe tot în t insu l l umi .

S'a î n t â m p l a t însă ca u n u l d in p r o o ­roci — S f â n t u l Il ie — p lecând de t â n ă r în l u m e p e n t r u a vest i v e n i r e a M â n t u i ­to ru lu i , şi-a lăsa t m u i e r e a în să rc ina tă . Când s'a fost î n to r s acasă, — draci i , c u m se ţ i n e a u n u m a i de b les temăţ i i , i-au eşit în ca le sub ch ipul u n o r o a m e n i din sat pe care-i cunoscuse , — spu in-du- i că t a t ă l său i-a l ua t locul, p e l ân ­gă femeie sa.

C â n d a p ă t r u n s în t i nda casei, s'a u i t a t m a i în tâ i pe f e reas t r ă şi a văzu t pe soţie a l i n t â n d pe u n u l a că ru i căciulă s e m ă n a cu a t a t ă l u i său.

Pl in de mân ie , a b ă t u t în uşe, şi s'a fost î n t â m p l a t ca să-i deschidă ch ia r bă­t r â n u l lui ta tă , pe care 1-a isbit cu măc iuca şi 1-a

omor î t . C u m s'a convins că a

fost o greşală , căci cel d e s -m e r d a t e ra fiul său, a în­ţe les că draci i i-au h o m o -locit m in ţ i l e şi l-au băga t în păca te .

A m ă r î t şi scâ rb i t pe s t e m ă s u r ă de a~ ceas tă î n t â m p l a r e nenoroc i tă . a fugit în pus t i e să se poeăiaseă, r u g â n d pe D u m ­nezeu să-1 i sbăveaseă de păca t şi să-1 a ju t e a-şi s ă r a suf le tu l cu n e a m u l cel drăcesc .

U m b l â n d el p r i n pus t ie , încoace şi încolo, a a juns î n t r ' u n fel d e ţ anc p i e ­t ros n u m a i s t âncă r i e p r ăpăs t i oa să şi cră­p ă t u r i în pe re ţ i i de p ia t ră , când iacă îi iese î n a i n t e u n om î m b r ă c a t d u p ă felul oamen i lo r ch iabur i .

— Ce faci pe aicea omule? — Iacă m ă canonesc ca să-mi i e r t e

D u m n e z e u u n păca t p e c a r e l -am făcut . — Vezi-ţi de t r e a b ă o m u l e şi n u te

ma i ch inu i s i ngu r şi pe d e geaba , că d u p ă m o a r t e suf le tu l t ău tot în Iad va m e r g e . B a r i m încearcă de t r ă i e ş t e b ine cât ai fi pe l u m e ca să nu- ţ i p a r ă r ău că n 'a i t ră i t .

— Aşa o fi, d a r vezi că noi cei să­raci e ma i g r e u s'o ducem bine .

— Bagă- te s lugă la m i n e omule , că ai s'o duci î m p ă r ă t e ş t e . Iţi dau s â m b r i e bună , m â n c a r e cât ai v rea şi t oa te p lă­ceri le în care ai v r e a să te lăfăeşt i .

— D a r ce t r e b u i e să fac în sch imb? — Să fii vizi t iul m e u . Să -mi îngr i jeş t i

caii; să le pu i şi să le scoţi h a m u r i l e , să le dai de m â n c a r e şi să m ă p l imbi cu t r ă s u r a m e a u n d e oi avea eu poftă. P r i ­meşt i?

— P r i m e s c . — Dacă-i aşa, hai cu min^ . Şi l u â n d u - l pe Ilie, au apuca t a m â n ­

doi pe o potecă şi tala, tala, au a juns la g u r a une i peş te r i , în ca re au i n t r a t co-bo r înd m e r e u în jos, iar peş te rea lumi-n â n d u - s e cu o l u m i n ă verzuie , p â n ă ce s u a juns în l u m e a cea de de sup t a Ia­dulu i .

Ilie a în ţe les că a î ncăpu t 'pe m â n a u n u i î nco rno ra t al Iadulu i , da r n ' a zis n imic .

Când a văzu t însă caii — niş te te le ­gari , care suf lau b â l b ă r ă de foc pe gură , şi pe năr i , — iar p ic ioare le le j ucau în schintei — s'a cam înfr icoşat la înce­put , d a r ma i apoi s'a mai înv io ra t o Teacă şi c ăpă tându- ş i tot cura ju l . P r i n t r u p a s imţ i t ca o f u r n i c ă t u r ă de p u t e r e n e b ă n u i t ă şi a în ţe les că aceas ta- i v ine de l a D u m n e z e u . F ă r ă t e amă , a apuca t f r âne le cai lor s t r u n i n d u - i b ine , apoi a a r u n c a t pe ei h a m u r i l e şi i-a p u s la t r ă s u r ă .

— G a t a s t ăpâne . — B r a v o Ilie. te p r icep i la mese r i e . — O m u l t r e b u i e să se p r i ceapă la

toa te , că n u m a i aşa îşi poa te ami ru i t r a iu l .

D u p ă ce 1-a p l imba t pe S a t a n p r in Iad, ca să vadă cum a rd cup toa re l e şi cazane le de caznă ale suf le te lor păcă­toase, s'a înapoia t p u n â n d caii la g ra jd şi d â n d u - l e de m â n c a r e c ă r b u n i apr inş i .

Ilie s'a d e p r i n s cu t r a iu l în Iad şi cu draci i , u n d e era îmb ia t cu de toa te b u ­nă tă ţ i l e , d a r el n 'a p r imi t să m ă n â n c e de cât p â i n e şi să bea decât apă, ia r ţ i ne r i l e d răcoa ice l u â n d în fă ţ i şa rea ce­lor ma i f r u m o a s e femei din l ume , nu-1 p u t e a u ispit i să păcă tu iască cu ele.

S a t a n e ra m u l ţ u m i t de servic i i le lui Ilie şi îl l ăuda neves t i - s i z icând :

— A v e m un vizi t iu pe cinste , care se p r i cepe să m â n e caii, ma i ab i t i r ca mine .

Auz ind aşa. m u i e r e a lui Sa tan , care e ra î n să rc ina t ă cu A n t i h â r ţ , a pofti t să se p l imbe şi ea cu ei pe faţa p ă m â n ­tu lu i , că i s'a u r â t cu fumăr i a din Iad.

— P u n e caii Ilie, că azi ieş im pe pă­m â n t — dă p o r u n c ă S a t a n ca să facă voia mue r i i .

— A c u m a s t ă p â n e — a r ă s p u n s Ilie şi cât ai bea un p a h a r cu apă, t r ă s u r a a şi foît la scară .

Il ie m â n a t r ă s u r a cu cai îna r ipa ţ i ce i ţau foc d in nă r i , pes te p răpăs t i i , în fun­dul că rora f ie rbeau că ldăr i le cu păsa t de p ia t ră , f u m e g â n d pucioasă — şi a ţi-

(Urmaire şd sfâr|şit)

n u t ş leaul tot în sus, p â n ă ce a u eşit pe p ă m â n t .

C â n d a văzu t d răcoa ica — m u i e r e a lui S a t a n — f rumuse ţ i l e l umi i de sub soare le dumneze i r i i , i-a p ă r u t t a r e b ine şi a î n t r e b a t :

— D a r aicea c ine s t ăpâneş t e? — D e o c a m d a t ă oameni i care s t au

î n t r e cer şi Iad — da r al căror suflet es te d u p ă m o a r t e al nos t ru şi u n d e se încea rcă să И se facă cunoscu tă v e n i r e a u n u i Mân tu i to r , de că t r e n i ş te n e b u n i

n u m i ţ i Profe ţ i . D a r as ta n u se va î n t â m ­pla nic iodată , căci aici a m h o t ă r â t eu să fie î m p ă r ă ţ i a f iului nos t ru A n t i h â r ţ , pe care tu l-ai po l imi t şi mi-1 vei na ş t e la t i m p u l lui .

Când fiul nos t ru va c reş te m a r e , îi voi d a t r ă s u r a şi caii aceşt ia ca să se u r ce la cer şi să î n f r u n t e p e cel ce m ' a fu lgera t şi r ă s b u n â n d u - m ă să-i apuce domnia .

Lu i Il ie a t â t a i-a t r e b u i t să audă , că 1-a şi păscu t g â n d u l c u m ar face ca să fu re t r ă s u r a n e c u r a t u l u i .

I n t r ' o p ă d u r e m a r e , v ă z â n d drăcoaica un lac f rumos , cu apa l i m p e d e cum îi v ioara , a ce ru t să oprească t r ă s u r a sp r e a p u t e a să vadă m a i în voie f r u m u s e ţ e a cea de nespus a locului .

C u m în ziua aceia, se b rod i se şi o vi­pie de că ldu ră care făcea să Heure za­rea, c u m se î n t â m p l ă uneo r i vara , m u ­ie rea lui S a t a n a spus b ă r b a t u l u i :

— Hai b ă r b a t e să n e s că ldăm în lacul ăsta, că m 'a apuca t că ldu ra de-mi v ine rău .

— Hai nevas tă . Şi d e s b r ă c â n d u - s e s 'au a r u n c a t în lac,

dându- se de-a scufundişu l p â n ă la fun­dul lui. D a r se vede t r e a b a că D u m n e ­zeu, o fi făcut u n s e m n din cer, că lacul a î nghe ţ a t de nouă s tân jen i , ş ap t e pa l ­m e şi un s fâ r ta r .

Ilie când a văzu t m i n u n e a că a înghe­ţa t lacul în toiul veri i , a în ţe les că e un semn de la D u m n e z e u . S'a sui t în t r ă s u r ă , a p r i n s h ă ţ u r i l e şi b ic iu ind caii, i-a î n d r e p t a t tot în sus, î n sp re s lăvi le ceru lu i .

Sa tan , v ă z â n d u - з е s u b gh ia ţă c a în­t r 'o capcană — să p lesnească de ciudă. S'a da t mai la fund şi î n c o r d â n d u - s e a î ncepu t a lovi gh ia ţa cu coa rne le în t r ' o g r a b ă î n f i e rbân t a t ă şi a p r o a p e zăpăci t .

Cei lal ţ i drac i de p e l ume , care îi o-g l indeau g â n d u r i l e , s 'au homoloc i t şi ei de s b a t e r e a şi zăpăcea la s t ă p â n u l u i , ui­t â n d în cl ipele acelea veghea cea de la începu t porunc i t ă . A t u n c i S fân tu l Duh , a coborâ t pe s t e fecioara Mar ia , ca re a şi zămis l i t p r u n c u l , care t r e b u i a să sd ro -bească capul şarpe lu i , adică pe M â n t u ­i torul .

S a t a n i sb ind gh ia ţ a cu capul , ca un be rbec căci coarne le ap roape se tocise, a i sbut i t să spa rgă gh ia ţa şi să se a-v â n t e d u p ă Ilie în slăvi , d a r aces ta şi t r ecuse de p r a g u l ceru lu i .

Un fulger 1-a ves t i t pe S a t a n că n u poa te t r e ce m a i d e p a r t e , iar Ilie, s t ru ­n i n d caii, a opr i t t a m a n în faţa T r o n u ­lui Celui P r e a îna l t .

Ale t a le să fie Ilie, caii şi t r ă s u r a — ca o r ă sp l a t ă p e n t r u tot r ă u l ce ţ i -au făcut ţ ie draci i , — a spus D u m n e z e u în b u n ă t a t e a sa — apoi r u p â n d o smicea d i n t r ' u n p o m al Raiu lu i , a făcu t -o co-dir iş te , căre ia l egându- i u n fir de p ă r din s lăv i tu l său cap — le-a da t ca bieiu în mâ in i l e lu i I l ie s p u n â n d u - i :

— Să te p l imbi p r m v ă z d u h şi unde- i vedea drac i că s 'au p r e a ap rop i a t de ce­ru l m e u să-i p lesneş t i cu biciul aces ta — da r bagă seamă, de p ă m â n t să n u te p r e a apropi i .

— Sluga ta D o a m n e — a r ă s p u n s Ilie — da r când s'a apuca t de t r eabă , n 'a ma i ţ i nu t s eamă de ceeace i-a crici t D u m n e z e u , căci d u p ă ce şi-a răcor i t in ima cu draci i din v ă z d u h u r i l e cele de sus, a începu t a da câ te o ra i t ă chiar până a p r o a p e de p ă m â n t .

E ra p r ă p ă d u l lui D u m n e z e u , căci n e ­b u n u l de Ilie da cu a t â t a se te cu p l eas ­na bic iului său de foc, că să rea copilul din m u e r e şi v i ţe lu l din vacă, ia r pe î n c o r n o r a ţ i când i -a t ingea , le s t ingea fiinţa, n e r ă m â n â n d din ei decâ t un uşor fum Ca de pucioasă , aşa că abia cei m a i î n d r ă s n e ţ i de ma i cu tezau să iasă pe fa ţa p ă m â n t u l u i .

P r i n z â n d D u m n e z e u de v e s t e de i s ­

p r ă v i l e lui Ilie, şi de câ te femei şi v i te n ă s c u s e r ă î n a i n t e d e v r e m e , 1-a c h e m a t pe I l ie la El şi i-a spus :

— F i indcă nu mi-a i a scu l ta t po runca , să ţ i se u s u c e m â n a cu care ai t r ă sn i t a t â t de v r ă ş m ă ş e ş t e şi d e a c u m a îna in t e îţi dau nour i i , ca re să fie podea lă t r ă ­sur i i t a le i a r ma i jos de ei să n u poţ i t r e ce n ic iodată . , De a tunc i , cică Sf. I l ie a r ă m a s s t â n ­

gaci şi dă cu t r ă s n e t u l m a i domol , iar oameni i , c ând aud b u b u i n d pe sus, se b u c u r ă şi s p u n : — V i n e Sf. Ilie, cu că­r u ţ a cu m ă l a i — căci b u b u i t u l e s e m n d e ploaie, ca re va face să rodească p ă ­m â n t u l .

Ne ş t i indu-зе clipa când s'a zămis l i t M â n t u i t o r u l S a t a n n 'a pus pe u r m e l e lui pe D u h u l r ă u l u i ca să ' l însoţească toa tă viaţa , aşa că n u a ş t iu t că e ză ­mis l i t d in D u h u l Sfânt , ci a p r i n s de ves t e abia când s'a născut , a t u n c e a când e ra încon ju ra t de ce te le îngereş t i , ca un a d e v ă r a t fiu al lui D u m n e z e u şi când Regii Magi au veni t să i se înch ine da r e r a p r e a tâ rz iu .

Mare l e d u ş m a n , n u a înce ta t a sfătui pe I rod să-1 o m o a r e şi apoi p r in îngeri i săi a îndâr j i t poporu l I u d e u să-1 ră s t ig ­nească .

C â n d l-au răs t ign i t pe M â n t u i t o r u l şi suf le tu l său d u m n e z e e s c a eşit d in corp, soare le şi-a a scuns faţa în î n tune r i c , p ă m â n t u l s'a c u t r e m u r a t şi c a t ape t ea s ­m a biser ici i s'a d ă r â m a t .

Din m o r m â n t , M â n t u i t o r u l î n t r u p a t î n t r u p u t e r e a T a t ă l u i Său, a scoborâ t în p r ă p a s t i a cea de s u b p ă m â n t a I adu lu i , sd rob indu- i zăvoa re l e şi i zbăv ind se ­m i n ţ i a lui A d a m din ch inur i l e veşnice , p i r o n i n d pe S a t a n sub p r ă v a l a s tânc i lor I adu lu i sdrobi t , l ă sându- i doar suf la rea de foc, p e n t r u a î n f i e rbân ta cazanele munci lor , p e n t r u cei care vor călca po ­r u n c a î n v ă ţ ă t u r i l o r sale da tă p r in E v a n ­ghel ie .

P r i n aceasta , D u m n e z e u şi~a ţ inu t făgăduia la da tă celor d in tâ i oamen i .

Când s'a bo teza t M â n t u i t o r u l de la Ioan Bo teză to ru l , D u h u l Sfân t s ' a a ră ­ta t d e a s u p r a în cerul descis , s u b forma ch ipu lu i de p o r u m b e l şi aces ta a fost s e m n u l dumneze i r i i , că un înger al Ceru lu i , se va coborî a s u p r a celor ce se vo r boteza şi vor fi u r m ă t o r i î n v ă ţ ă t u ­r i lor Sf. Evanghe l i i .

Aces t înger , d u h nevăzu t , u r m ă r e ş t e pe om î n c e p â n d de l a botez şi p â n ă la m o a r t e , ţ i nându- i r ăbo ju l fap te lor b u n e şi m u s t r â n d u - 1 când d u p ă î n d e m n u l d u ­hu lu i celui necu ra t , a făcut fapte rele .

F i eca r e creş t in a r e în p r e a j m a sa pe înge ru l b ine lu i şi al rău lu i , u n u l de-a d r e a p t a şi a l tu l d e - a s t ânga . De aceia

de NICOLAE AL LUPULUI

se s p u n e că n u e b ine să te u i ţ i înapoi p r i n s tânga , căc i d u h u l r ău îţi dă nălu­cir i de spa ime , ci t o t d e a u n a p r i n partea d r e a p t ă .

Când c reş t inu l moare , a m â n d o i aceşti î nge r i nevăzu ţ i , îi înso ţesc suf le tu l pe calea celor douăzec i şi p a t r u de vămi a le v ă z d u h u l u i , ca re s u n t r â n d u i t e pe d r u m u l p e ca re 1-a u r m a t Lu ţ i f e r când a căzut . Draci i , ca re s 'au opr i t acolo pe sca ra căder i i cea d i n t r u început , sunt a c e i a ca re s t r ă juesc aces te vămi .

La p r i m a vamă , suf le tu l va să plă­tească t r e c e r e a — şi de aceia e obiceiul la noi să se p u n ă în m â n a m o r t u l u i un ban . L a ce le la l te vămi , î n g e r u l răului a t â r n ă în c u m p ă n ă fapte le re le , ia r cel b u n pe cele b u n e . Dacă c u m p ă n a se p leacă în p a r t e a u n d e e r ău l , suf le tul e a r u n c a t de acolo în m u n c i l e Iadulu i , iar c ine r ă s b e ş t e p r i n toa te aces te vămi, i n t r ă în Ra iu l lui D u m n e z e u , ia r înge­ru l b ine lu i e r ad ios de fer ic i re , iar drac i i se î neae ră î n t r e ei de r ă u t a t e că le-a scăpa t u n suflet . Şi câ te încercări n u fac î nco rno ra ţ i i să f rângă t ragerea c u m p e n i i î n sp r e p a r t e a lor, că se agaţă d e ea cu câr l ige pe dedesu.pt, şi u n u l de coada a l tu ia , s p â n z u r â n d u - s e , că doară va c l int i c u m p ă n a s p r e Iad. D a r e aşa de m a r e g r e u t a t e a fapte i b u n e , că ori câ te g r e u t ă ţ i a r agă ţ a dincolo, n u o pot cl int i .

Deşi D u m n e z e u , ne-a da t nouă creşti­n i lo r t a ina Sf. Botez, ca re ne cu ră ţ ă de păca te , înger păz i to r şi î n d e m n ă t o r la fap te b u n e , p r e c u m şi î n v ă ţ ă t u r i l e cele n e s t i m a t e a le Evanghe l i e i , omu l mai are o m e t e a h n ă de la z id i rea lui cea de la începu t .

L u a t d u p ă fap te le lui. e un veşnic n e m u l ţ u m i t , dacă n u chiar u n revoltat . Se p a r e că ba le le n e c u r a t u l u i scuipate în capul său încă î n a i n t e de a fi chemat la v ia ţă , nu-1 lasă în pace nici p r in ur­maş i i săi de azi. O m u l n ic ioda tă nu e m u l ţ u m i t de el.

Dacă şi-a a d u n a t bogă ţ i e mai multă — pes te or ice m ă s u r ă — decâ t îi tre­bue , tot m a i m u l t ă v r ea să a d u n e şi m o a r e t r u d i n d u - s e fă ră răgaz .

Dacă a a juns la m ă r i r e şi îna l t ă cin­s t i re , to t ma i m a r e şi m a i sus vrea să fie.

O n e m ă r g i n i t ă t ruf ie ca şi o nemărgi­n i tă n e m u l ţ u m i r e , b ic iuesc necontenit pe om şi nu-1 lasă ca să se s imtă o clipă fericit . E p a t a n e c u r a t u l u i , d in creerii săi ,care se î n t i n d e şi îi î n t u n e c ă mintea, î n t r e c â n d orice m ă s u r ă .

Aceas t ă pa t ă se l uminează şi se şter­ge , numa i p r in c i t i rea şi adânc i r ea în­v ă ţ ă t u r i i S f in te lo r Evanghe l i i şi Scrip­tu r i . O d a t ă ş t ea r să şi l u m i n a t ă de dum-neze ieş t i l e î n v ă ţ ă t u r i , n imic nu o va mai p u t e a u m b r i în veci , iar omul va gus t a din du l cea ţ a în ţe lepc iun i i zidito­ru lu i său.

Husserl prezentat de Camil Petrescu (Urmare din pag. 1-a)

necesa r celor d in u r m ă — a m s p u n e că l e g ă t u r a d i n t r e „cer şi p ă m â n t " n u este r u p t ă defini t iv . E l e m e n t u l u n i v e r s a l de inten'ionalitate, de care p o m e n e a Bren­tano, es te r e l u a t de H u s s e r l şi p r o p u s să î n t eme ieze î n t r e a g a d inamică a r e ­laţ iei t r a n s c e n d e n ţ ă - i m a n e n ţ ă .

F e n o m e n o l o g i a f i ind ş t i in ţa semnif i ­caţ i i lor p u r e — g â n d i r e a n u es te a l tceva decât „o trăire care constituie un sens". In orice exp re s i e logică t r e b u i e să re ­c u n o a ş t e m da t e m u l t i p l e : da tu l fizic, t r ă i r e a psihică, cu f luxu l i n t en ţ iona l . Dis t inc ţ ia î n t r e ac tu l de a comunica (was er kundg ib t ) şi î n t r e acela de a semnifica (was e r bedeu te t ) n i se p a r e că se apl ică în o rd ine : ş t i in ţe lo r fapt ice şi ş t i in ţe lor e idet ice — deşi H u s s e r l nu prec izează nicăi r i acest lucru .

Ac tu l de a semnifica poa te fi pr iv i t , gene t ic , în două faze; ac tu l s implei sem­nificaţii, ca re p u n e doa r in ten ţ iona l ceva şi ac tu l care realizează i n ten ţ i a . Anal iza legi lor ap r io r i ce ale semnif ica­ţ i i lor o face Husse r l cu o p u t e r e d e p ro ­funz ime şi de o r ig ina l i t a te pe care n u ne î n g ă d u i m să o p r e z e n t ă m aici.

A j u n g e m cu aceas ta la . . conţ inu­t u l " in t r insec , implici t , al logicei, n u m i t de Husser l , „obiectitate" p e n ­t r u a se deosebi de obiec te le rea le . A-ces te con ţ i nu tu r i idea l i n t en ţ i ona l e for­mează , ca să le n u m i m cu u n t e r m e n care des igur es te i m p r o p r i u — e l e m e n ­tu l ac t iv şi o r ig ina r al eu lu i cogi tat iv , în s t a r e să or ien teze , d inamic şi necesa r că t r e obiectivitatea e x t e r n ă . P o a t e că ar t r e b u i să v o r b i m a c u m desp re ceiace s'a n u m i t „ i n t u i ţ i o n i s m u l h u s s e r i l a n " cu p r i v i r e la formele şi intuiţia cate­gorială. Spa ţ i u l m ă r g i n i t n u ne î n g â d u e însă. Nu p u t e m p r e z e n t a nici m ă c a r re la ţ i a noesă-noemă, de f in i toare a pla­nului noematic-percepţional, şi care es te de o i m p o r t a n ţ ă pr inc ip ia lă în con­cepţ ia lu i Husse r l . In m o d superf ic ia l şi nemot iva t , s u n t e m nevoi ţ i să a f i r m ă m că î n t r e g u l fenomen, t r a n s c e n d e n ţ a în­săşi ,este p ă t r u n s ă , în filozofia f enome­nologică, de legea intenţionalităţii fi­reşt i , necesa re şi un ive r sa l e . E l e m e n t u l ideal i n t en ţ iona l avea să intemeie?/-; a-cel sub iec t iv i sm t r a n c e n d e n t a l atât de

p a r t i c u l a r lui Husse r l deşi es te хЫіса*. de î n t r e a g a şcoală neocr i t ic i s tă : drept c o m p l e t a r e a sub i ec t i v i smu lu i kantian. Vec ină tă ţ i l e ps iho logic i smulu i sun t însă încă o p e r a n t e la K a n t , în geneza repre­zen tă r i i lumi i . „ Q u i d d i t a t e a realităţii f enomena le , H u s s e r l o l ă m u r e ş t e cu oa­r e c a r e a p r o x i m a ţ i e : „ Î n t r ' u n anume m o d şi cu p r u d e n ţ ă în folosirea terme­nilor , se poa t e s p u n e : toa te un i t ă ţ i l e re­a l e sun t unităţi ale sensului". Cuno­scând a c u m concepţ ia eului logic pur husse r l i an v o m în ţe l ege dis t incţ ia pe care o p r e t i n d e el î n t r e acest ego şi eul realităţii ca suflet omenesc . Din pricină că aces ta d in u r m ă în m o d e r o n a t a fost a t r i b u i t că i n t e r p r e t e a z ă pe Cogito al lui Descar tes , de aici t oa tă g reşa la pre-kan t i en i l o r şi pe ca re K a n t însuşi nu o î n l ă t u r a s e în p r e z e n t a r e a specificului t r a n s c e n d e n t a l . R e v e n i n d la eul logic pur t r e b u i e să a f i r m ă m că „adevăratul sens ex i s t en ţ i a l al „sufletului" (ca exte­r ior i ta te ) es te de a fi u n pol intenţional al e x p e r i e n ţ e i în s ânu l infer ior i tă ţ i i pu­re a lui ego". . . (Vd. Cami l Pe t r e scu op. cit. pg . 51).

In sensu l lui ego pur, se înţe lege că sub iec t iv i t a t ea t r a n c e n d e n t a l ă husserli-ană n u ma i p o a t e fi tot u n a cu subiec­t iv i t a t ea ps ihologică ant ropologică .

Nu ne p u t e m îngădu i nici un comen­t a r i u pe r sona l a s u p r a fenomenologiei. Ni se p a r e to tuş i o o b s e r v a ţ i u n e firea­scă aceia că H u s s e r l es te tot a tâ t de „ m o d e r n " ca Bergson , că ontologia ei­detică f enomenologică p romovează in­t r ' a d e v ă r o filozofie „a cal i tă ţ i i" , iar te­oria t i m p u l u i ca l i ta t iv (dura ta) şi întreg ps ihologic i smul be rgson i an d j e a d înlr'o poziţ ie m i n o r ă în faţa v iz iunei fenome­nologice, şi c o m p a r a t i v cu aceasta, sunt v i r t u o a s e esseur i , mai m u l t l i t e ra re de câ t de gând i r e . Es t e m e r i t u l considera­bil al d-lui Cami l P e t r e s c u de a fi a-t r a s ser ios a t en ţ i a a s u p r a personalităţii fi losofului g e r m n — iar l uc r a r ea d-sale d e s p r e Husse r l , pe care am folosit-o, n e - a ac tua l iza t conv inge rea că gândirea r o m â n e a s c ă da to rează aces tu i spirit viu şi de n e b ă n u i t e adânc imi apercept ive — tot a t â t cât is toria noas t r ă l i terară .

MIRÇEA MATEESCU

29 Octombrie 1938 UNIVERSUL LITERAR

B u c u r e ş t i T E A T R U L N A Ţ I O N A L : S U F E R I N ­

ŢELE T Â N Ă R U L U I WERTHER, după GOETHE, de MARIETTA S A D O V A şi LUCIA DEMETRIUS.

P r e m i e r a de a c u m o s ă p t ă m â n ă s'a p u t u t c h e m a şi o su rp r i ză . S u f e r i n ţ e l e t â n ă r u l u i W e r t h e r , t r a n s p u s e p e scena u n u i t e a t r u ! In p r i m u l m o m e n t , c u n o ­s c â n d c o n c e p ţ i a r o m a n u l u i lu i G o e t h e

C R O N I C A D R A M A T I C A

Emil Botta şi Elvira Godeanu

ne v ine g r e u să p r i c e p e m c u m o l u c r a r e a p a s i u n e i p u r e , a sens ib i l i tă ţ i i e x a g e ­ra te , a s u b i e c t i v i s m u l u i excesiv , a r p u ­tea fi i n t e r p r e t a t ă d e ac tor i . •

S u f e r i n ţ e l e t â n ă r u l u i W e r t h e r ! Aci n u a v e m decâ t f r ă m â n t a r e suf le tească . V i su r i şi r o m a n t i s m . I luzi i le u n u i secol

de f ic ţ iuni . II a v e m p e G o e t h e în m i j ­locul t i n e r e ţ e i l u i t u m u l t o a s e . T i n e r e ţ e a aces tu i o l impian , c a r e se p o a t e făli cu r e n u m e l e celui m a i l i m p e d e c a p al G e r -mlaniei. G â n d i t o r u l sub t i l ş i p ro fund , d a r i u b i t o r al v ie ţe i , i dea l i s tu l c a r e n u p r e g e t ă de a se v i n d e s a t a n e i p e n t r u a afla t i n e r e ţ e a şi fer ic i rea . F i r e a ag i t a tă , c â n d sdrob i tă . c â n d î n v i n g ă t o a r e a m a ­re lu i Goe the . A lui , şi p o a t e to t aşa, a une i epoci d e p o e ţ i filosofi, d e sen­zi t ivi exces iv i şi d e gen ia l i c rea to r i . Epoca în c a r e t i m i d i t a t e a se î m p l e t e a cu s u n e t u l p l i n d e me lod i i al a r t e l o r f r u m o a s e s p r e a î n ă l ţ a ch ipu l poe ţ i l o r p e p i edes t a lu l dă inu i r i i pe s t e veac .

I a t ă ceeace a r t r e b u i să p r i c e a p ă or ice i n t e r p r e t al su fe r in ţ e lo r t â n ă r u l u i W e r ­t h e r î n a i n t e d e a-1 l ă m u r i . Şi a d ă u g â n d u n sfârş i t g â n d u l u i : I a t ă ceeace au în ­ţe les a u t o a r e l e cât şi ac tor i i p iese i de la Na ţ iona l .

In p r i m u l r â n d t r e b u e să p r i m e a s c ă l a u d e d-ne le M a r i e t t a S a d o v a şi Luc ia D e m e t r i u s .

C o n c r e t i z â n d î n 9 t ab lour i , î n v ă l u i r e a d e vise şi t u r b u r ă r i a r o m a n u l u i lu i Goe the , au i sbu t i t în ch ipu l cel m a i p e r ­fect să-i r edea , p u t e m zice, o i m a g i n e p las t ică .

In ceeace p r i v e ş t e e x e c u t a r e a , sub c o n d u c e r e a î n ţ e l e a p t ă a d-lui Şahighian, s ' au des fă şu ra t scene de u n a d e v ă r a t n ive l supe r io r .

„ C l o v n u l " a fost o i s b â n d ă p e n t r u d u m n e a l u i a n u l aces ta . P i e sa de la N a ­ţ iona l e s t e o a doua . Ş i b i n e m e r i t a t ă .

\s I V

<l II NU \ Zilele trecute a trebuit să ascult un

sfert de ceas imputările pe cari mi le-a făcut o persoană cunoscută în privinţa uneia din cronicile mele. Nu putea admite prietenul meu acele câteva cuvinte, ipe cari el le numea insulte, despre filmul „Leopar­dul Suzanei". Vina, mea e r a асгеа că aş fi trecut acest film printre cele neserioase. Re poate ca eu să nu fi avut drepta te şi „Leopardul Suzanei" să fi fost un film se­rios — prietenul 1-a numi t chiar : „un mi­nuna t film psihologic. Dar un Іисш pe care nu-1 admit este calificativul de „go­mos" pe care mi 1-a dat prietenul fiindcă de obiceiu nu-mi plac filmele americana aşa zise nebune. In alte cronici voiu a ră t a toate defectele ,pe care le găsesc acestor filme. Până atunci ţ in să insist puţin asu­pra cuvântului „gomă".

soane care se plictiseau la filmele acestea. Insă nu aveau curajul să o spună. Şi au fost ani întregi în cari şcolarii ţ ineau as­cunse în cărţi le de istorie fotografiile Ы lianei Haid, iar duduite mureau după u n surâs al lui Gustav Frölich — acum câte­va luni, rni-au trebuit două zile ca să-mi amintesc numele lui. In timpul acesta s'au prezentat la noi două filme în care actorul francez Harry Baur se întrecea «pe el În­suşi : „David Gelder" şi „Evreul polonez". Puţini au fost spectatorii car i l-au văzut. Erau prea la modă filmele germane, ca să se mai ducă cineva şi la un film francez. S'a în tâmplat însă că mai târziu, a luat fiinţă un nou cinematograf : Aro. Era ceva cu totul nou pentru spectatorul nostru. Scaunele erau spaţioase. Haliul era mi-nununat . Iar pe scenă mai erau şi numere

Errol Flynn şi

Olivia de Ha vi­

lland intr'o sce­

nă din filmul

A VENTURILE

lai ROBIN

H O O D.

Şi pentru aceasta trebue să mă înapoez cu gândul la începuturile filmului sonor când producătorii erau în căutarea unei .^formule fericite". In vremea aceea s'a r e ­prezentat filmul german „Două inimi în­tr 'un vals". Trebue să-l m a i ţ ineţ i minte. Era un surâs ce se zărea în melodia unul va,ls. Publicul a fost încânta t . Şi avea şl de oe. Dar nenorocirea a fost că s'a strigat prea tare : „Trăiască opereta germană". Fiindcă au început să curgă pe capul spec­tatorului operete din astea. Veneau filme In care vedetele e rau doar tineri spălăciţi sau primadone oxigenate. Erau, poate, per­

de atracţ ie . Oricine vroia să facă „gomă" — iată unde intervine cuvântul acesta nu prea românesc — mergea la Aro. Iar fil­mele care se prezentau acolo nu puteau fi decât bune. A doua premieră a cinema­tografului Aro a fost un film cu Buşi de ooeretă şi cu un Harry Baur cu barbă, care n u se putea compara cu cel din pri­mele lui filme. Totuşi, fikidică filmul era prezentat de „Aro" publicul a fost in cântat . Şi a început isă ne vină de peste hotare o nouă serie ide filme : cele fran­ceze. Publicul era mulţumit şi se ducea să-i vadă pe Victor Francén, Gaby Mor-

O i n t r a r e r e m a r c a b i l ă p e scena celei m a i î n a l t e i n s t i t u ţ i i de a r t ă d r a m a t i c ă a a v u t d - n u l E m i l Bo t t a . J u c â n d c u în ­ţ e l ege re şi p rec i z iune , cu ca lm (artist ic) şi p a s i u n e (după ce r in ţe l e ro lu lu i ) a î n ­s e m n a t u n succes p e n t r u p le i ada t i ne r i ­lor ac to r i d in ca re face p a r t e . D a r în p r i m u l r â n d p e n t r u d o m n i a sa . D-1 Bo t t a e s t e u n i n t e r p r e t de vi i tor . M a i m u l t ă s i g u r a n ţ ă î n ro l c a r e va v e n i cu t i m p u l şi succesu l îi es te deschis f i indcă a r e cele m a i m u l t e d in ca l i t ă ţ i l e c e r u t e .

D - r a E l v i r a GodeanuVa a lcă tu i t o g r a ­ţ ioasă apa r i ţ i e , p l i n ă d e f a r m e c şi femi­n i t a t e , s t ă p â n ă p e rol şi p e p e r s o a n a sa. S i n c e r i t a t e a şi f r ăgez imea i n g e n u ă s 'au con top i t a r m o n i o s cu jocul , f ă ră a el i­m i n a des igu r e t e r n u l f emen in , cel c a r e a d u c e n o t a d e f r ăgez ime ş i d e a d e v ă r idea l iza t .

Aces t ea a u fost r o l u r i l e p r inc ipa le . , p e ca r i s i n g u r e le citez. Dece? F i i ndcă „Suferinţele tânărului Werther" s u n t a le lu i , n u m a i î m p r e u n ă cu ero ina , şi n u a l e a l to r pe r sonag i i . Cei d in ju r , s 'au c o m p o r t a t f rumos , r ă m â n â n d în n o t a r id i ca tă a p iese i . Insă n u p u t e a u decâ t p ă s t r a g r a d u l d e î n c a d r a r e , de aceeaş i f r u m u s e ţ e ca şi o r i ce decor . P e n t r u ei pot s p u n e : D e m n d e l u a r e a m i n t e c u r ă ­ţ en ia şi î n g r i j i r e a ro lu lu i . R â v n a d e p u ­să sp r e r e u ş i t a r e p r e z e n t a ţ i e i .

O p iesă b i n e p u s ă l a p u n c t . J u c a t ă cu m ă e s t r i e . A u t o a r e l e p r e c u m şi i n t e r p r e ­ţii au r ă s p u n s a ş t e p t ă r i l o r .

VICTOR POPESCU

Iaş i T E A T R U L N A T I O N A L : „BALTHA-

ZAR", COMEDIE D E L. M A R C H A N D .

O amuzantă comedie şi-a făcut săptămâna trecută apariţia pe scena Naţionalului ieşean. Lumea vrea ca o comadie să fie ^comediile", şi, dacă nu râde la ea, pleacă acrită acasă şi plestemă piesă şi artişti. Trebue să recunoa­ştem că la „Balthazar" s'a râs. Nu e vorba de râsul intern, intelectual, exteriorizat doar prin zâmbet, ci de râsul de „caraghios", cu gura până la urechi.

Scenele hazlii, replicele anapoda şi mai a-les situaţiile comice ia care spectatorul „ştie" şi actorul „nu ştie", se găsesc cu prisosinţă în „Balthazar".

Acest lucru ar putea constitui o scădere în ochii multora cari vin la teatru pentru lu­cruri mai fine şi mai subtile.

Viaţa e comică în multe aspecte. Aduce­rea comicului pe scenă e un lucru natural, dar condiţia este ca ea să nu tindă a deveni lipsită de bun simţ, cu alte cuvinte : vul ­gară.

Situaţiile hilariante şi grotescul chiar, plac (toţi o ştiu, puţini o afirmă) dar trebue ţinut seamă şi de gustul celor puţini, şi în spirit sau în special pentru spirit. Din acest punct de vedere nd se pare că dacă nu a fost în i n ­tenţia autorului, totuşi comedia, jucată aşa cum a fost jucată, a alunecat spre vulgar.

S'a jucat prea mult pentru galerie. S'a căutat efect uşor şi eftin. Şi s'a avut.

lay, Harry Baur şi ceilalţi. Năvala aceas ta de filme a compromis — bine înţeles — prestigiul filmului francez. Şi pen t ru a-ceasta vinovat e numai publicul care cerea т г reu filme franţuzeşti . In timpul acesta cinematograful Select a prezenta t : „Ex­traordinarul Mister Ruggles" cu Charles Laughton. La foarte puţini a plăcut-

Mulţi mi-au, spus că de mul t n 'au văzut o inepţie mai mare ca aceasta. Şi totuşi filmul nu era decât un început — de mai bună calitate, însă — al actualelor „filme nebune". Tot aşa, a trecut neobservat u n film delicios la Corso : „Umbra misteirioa-să" ou William Povell şi Mirna Loy. A-cestui film nu- i lipsea nimic — nici măcar câinele Asto — din arsenalul filmelor po­liţiste de „nouă factură". A fost nevoe ca cinematografele de „gomă" să aducă filme ca „Extravagantul Mister Deeds", „Nick, gentleman detectiv" ?i altele, pentru ca spectatorul nostru să îndrăgească filmul american. Dar totuşi 1-a îndrăgit p rea mult. Orice inepţie venită de peste ocean, ei o socoteşte oolosală. Insă nivelul scăzut al ultimelor filme americane prevesteşte o nouă „cădere" a unui idol. Mă întreb cu cine vor fi înlocuite atunci filmele a-mericane. Poate cu cele japoneze. Fiindcă filmele ruseşti — slavă Ţie, Doamne, — nu au prins .

INDICII PENTRU SPECTATOR

Cinema Scala : Robin Hood. Culoarea da un farmec în plus acestui film cu at­mosferă de basm. Desele lupte şi jocul lui Errol Flynn ne-au amint i t vechile filme cu Douglas Fairbanks. Şi aceasta nu poate fi decât un mare merit .

Cinema Carlton : Pepe le M-oko, găsim în acest film ca în mai toate filmele fran­ceze, mai multă viaţă decât în cele ame­ricane. Jocul bărbaţilor (Jean Gabiin, Lu­cas Grindoux şi Gabriel Gabrio) e mult superior jocului vedetei ifemenine (Mireille Balin). Vom reveni asupra filmului ou ocazia versiunei americane, care se anun ţ ă pentru curând.

TRAIAN LALESCU

Acţiunea e simplă, desfăşurată în acelaş decor dealungul celor trei acte şi învârtită toată în jurul miraculosului personagiu : Balthazar.

E miliardar, ' rege neîncoronat al cuprului (ca la Chicago !), destul de tânăr şi excen­tric. E mai degrabă tip de fecior de bancher

Miluţă Gheorghiu

american, decât francez. Francezul bogat e altfel...

Acţiune, acţiune şi iar acţiune. Reuşeşte prin temperamentul său să schim­

be paşnica şi liniştita viaţă a unor burghezi ce^şi făceau vilegiatura pe coasta Bretanidi.

Zdruncină tot : concepţii, obiceiuri, idei, idealuri...

Totul se schimb radical, dela o extremă la alta, dela un pol la celălalt. Şi asta nu­mai în două-trei zile ! !

Brusc, primesc vestea, dela un savant, că Baltazár e nebun, asemănătoare la efect cu un duş rece. Ei caută să-l evite. Cât pe ce să fie internat printre nebuni, Baltahazar reuşeşte până la sfârşit să interneze, chiar pe savant ! Şi asta în două-trei minute ! !

Această notă se cunoaşte că este făcută pentru desnodământ şi pare în consecinţă forţată.

Trepidantul, teribil de activul şi mereu grăbitul Balthazar rămâne bun până la sfâr­şit. După ce pune la punct situaţia şi arată clar greşeala făcută de familia Philip, se în­toarce şi jovial invită pe toţi, la un dejun, după ce înainte cu două minute era să fie nternat într'un ospiciu...

Nu credem a greşi când spunem că d. Miluţă Gheorghiu a exagerat întrucâtva ro­lul lui Balthazar, aducând o notă de atac prea evident la adresa marilor industriaşi cu gus­turi excentrice şi fantezii de vedetă de ci-.ema.

D-sa a făcut să strălucească o vervă scân­teietoare alături de febra de american şi ju­decata sigură, rapidă şi convingătoare.

Jocul de scenă, parcă anume pentru gale­rie, a făcut ca d. Miilluţă Gheorghiu, alături de d. Nicolae Meicu, să obţină un rapid suc­ces.

In rolul său, d. N. Meicu interpretând pe Philip, nu numai că a creat scenele cele mai reuşite, dar a jucat cu o convingere şi un entuziasm ce a lăsat o impresie foarte favo­rabilă.

Remarcăm cu plăcere faptul că s'a afir­mat ca un comic de prim plan.

D-ra Margareta Baciu în rolul tinerei şi drăguţei soţii a lui Philip şi-a jucat în notă rolul, atât de plin de tentaţii şi de asidui ad­miratori.

Autotrul dramatic Stanislas Boutrot, rol jucat de D. Dimitrie Hagiac, îi face o curte din ce în ce mai insistentă. Nu a căzut în­că, dar suntem siguri că va cădea.

înainte de a termina, trebue să semnalez că traducerea a lăsat mult de dorit. într'un loc Balthazar, privind un castel pe care vroia să-l cumpere, întreabă cui aparţine acest „bastiment" ! (în franceză „bâtiment")...

MIRCEA I. Z AH ARIA

T A M I A (Urmare din pag. şa)

la fel. So ţ ia d u p ă c u m şi aici a fost d - t a l e i-a a ţ i n u t calea.

Or l i n p i e r d u u l t i m e l e c u v i n t e . F ă r ă pă l ă r i e , s u b l o v i t u r a p r i m e l o r p i c u r i iv i te , se a r u n c ă î n t r ' o m a ş i n ă şi ven i acasă .

P l a n u l încol ţ i . Şi, de aceea el şi r e ­v o l v e r u l a ş t e a p t ă să-şi î ndep l inească m e n i r e a soar te i .

S e a u d e soner ia . U n t r e m u r a t me lo ­dios p a r c u r g e casa. P e u r m ă , l in iş te . Şi , a p a r e Tan ia .

Veselă , s ă r i n d î n t r ' u n picior , ca în t i m p u r i l e l u n e i de m i e r e , v i n e să se r ă z -g â e în b r a ţ e l e lu i .

S c u m p ă , s c u m p ă ! Şi, t a r e i u b i t o a r e p a r e . A l e x i s f ă r â m ă b o a b e l e l ac r imi lo r c u p u m n u l a p ă s a t p u t e r n i c .

— A! Şt i i?! B ine ! Gredea i că voi s ta zi le şi n o p ţ i n u m a i s ingu ră - s ingu r i că? s 'a găs i t şi p e n t r u m i n e c ineva să -mi ţ i n ă de u r â t .

Aces t e c u v i n t e i zb i r ă în orgo l iu l lu i ş i îşi d ă d u s e a m a că femeia îşi b a t e j o c şi d e el şi de casa lu i .

— Atunc i , p ier i , neno roc i t o ! S u n ă t e a t r a l , d in ob i şnu in ţă , t o n u l lui , d a r d i avo lu l ace la m ic şi n e g r u , d e câ t eva o r i scoase l i m b ă roş ie , a scu ţ i t ă şi T a n i a căzu jos, f ă ră să a p u c e să ţ ipe sau să g e a m ă .

C ă d e r e a ei, pa rcă , îi l u a s e o g r e u t a t e . N u r e g r e t ă şi s imţ i o se t e to t m a i p u ­t e r n i c ă de r ă z b u n a r e . F ă r ă s'o p r i v e a s c ă i e s e şi î n d r e a p t ă o m a ş i n ă s p r e locu­i n ţ a a m a n t u l u i .

—• Cau t p e D o m n u l R a y m o n d Lar i e . — Pof t i ţ i . Or l in , cu r e v o l v e r u l în b u z u n a r , p ă ­

şeş te d u p ă s e rv i t oa re . I n t r ă î n t r ' u n b i ­rou . U n b ă t r â n para l iza t , f ă ră pic de v l agă în ochi, î n t r e a b ă cu o voce, cât ş o a p t ă :

— Ce dori ţ i? — C a u t p e R a y m o n d La r i e . — E u sun t . — N u se poa te ! E greşea lă ! N u po ţ i

fi d-ta R a y m o n d ! — E u sun t ! A c u m ş t iu! — D- ta eş t i

A l e x i Or l in . S c u m p i copii, c â t d e f ru­m o a s ă e v ia ţ a şi voi v ă b a t e ţ i joc d e ea! A m a n t u l acela R a y m o n d n u ex i s tă . A fost a c u m cincizeci de ani .

— D o m n u l e , v o r b e ş t e clar. S u n t n e ­b u n ! A m o m o r â t p e soţ ia m e a d in cau­za lu i R a y m o n d . L ă m u r e ş t e - m ă ! D o a m ­ne , ce se p e t r e c e cu oreer i i mei!!

— Mi-e g r e u să vo rbesc m u l t . Aici ai sc r i soarea soţ ie i d-tale. Ceteş te -o!

A l e x i Or l in o î n h a ţ ă şi ce teş te .

„ Iub i tu l e , ge losule , uc igaşu le ! S u n t s ă tu l ă să t e p i e r d m e r e u . N u v r e a u să t e m a i î m p a r t cu a l te le . T e v r e a u n u m a i şi n u m a i a l m e u . D e aceea, t e - am l ă sa t să m ă omor i . A c u m ve i p r e ţ u i p e T a n i a ta c redinc ioasă . A n i ş o a r a e o p r i e t e n ă d in copi lă r ie . R a y m o n d , vez i şi t u ce m o ş n e a g e şi, es te t a t ă l An i şoa re i . A m făcut aces t p l a n să t e a d u c p e ca lea a d e v ă r u l u i . I ţ i cunosc f irea. Ş t i a m că m ă ve i î m p u ş c a şi a l e r g â n d aici la R a y ­m o n d ve i v e d e a toa tă n e n o r o c i r e a făp­tu i t ă . V ino acasă şi j e l e ş t e - m ă m o a r t ă . -Dacă î ţ i voi r ă s p u n d e la s ă r u t ă r i , să n u t e mi r i , p e n t r u c ă a m a v u t gr i jă , m a i îna in te , să golesc ca r tu şe l e de g loan ţe . A ta, p e vecie, Tan i a " .

D r a g ă ce t i t o ru l e , dacă î n t r ' o s e a r ă ploioasă ,ai ză r i t u n om, d â n d buzna în t r ' o casă, ţ i p â n d şi să r ind , s ă şti i că e ra a r t i s t u l Orl in , ca re a l e rga să r e g ă ­sească p e soţ ia sa î nv i a t ă din m o r ţ i .

SERAFIM CAD AN

11 l\l IM I ІIIII/1 III TARIF DE PUBLICITATE Ül L I N I A C O R P 5

IU Dela 10—1000 l inii Lei 7 Ml Dela 1000 linii în sus „ 6 Щ Anunţuri le colectorilor IU de loterii „ 8 ;|| Bilanţuri, convocări ,no-III tificări etc , 13 lj| Ştiri artistice, judicia­ri re, şcolare ,, 10 jî| Inf. comerciale mini­mi m u m 5 linii 12 : | | Inf. f inanciare mini -| l | m u m 5 linii . . . . „ 12 III Inf. colectori de loterii ,, 10 II Inf loterii de Stat . . „ 10 : i l Anunţuri dela industrii ;|1 de Stat 1 pag. . . . „ 15000 III Anunţuri comerciale ІЦ 1 Pag » 1 5 0 0 0

\\hu;v Anunţuri f inanciare a-.ІІіІР' sigurări 1 pag. . . „ £.0000

II

8 UNIVERSUL LITERAR 29 Octombrie 1938

P e I. Va lé r ián , d i r ec to ru l „Vie ţ i i L i ­t e r a r e " , n u ţi-1 poţ i înch ipu i , o r icâ tă i m a g i n a ţ i e ai avea , decâ t căp i tan .

I. Va lé r i án n 'a fost des igu r n ic ioda tă sub loco t enen t sau loco tenent .

El a fost şi r ă m â n e căp i t an — don ' căp i tan Va lé r i án — chiar dacă n u m a i c i rculă a c u m cu sabia la cen t i ron şi e n u ş t iu ce p e la s t ră je r i .

O r i c u m ş i -ar po t r iv i p ă l ă r i a pe cap , ea s e a m ă n ă to t cu u n ch ip iu , o r i c u m a r călca p e s t r a d ă el p a r ' c ă to t la caza rmă goneş t e să nu - l p r i n d ă s u p e r i o r u l că n u e p r e z e n t la apel .

încolo, az ima lui D u m n e z e u . R u p e f rancu ' de la b u z u n a r şi-1 î m ­

p a r t e cu Vas i le D a m a s c h i n , cu B o g d a n A m a r u , c u I e r o n i m Şerbu , sau c u or ice z d r ă n g ă n i t o r de rime.

— N ' a m nici eu. Mi-a micşo ra t leafa de la m i n i s t e r şi t r e b u i să p lă tesc m â i n e la t ipograf ie , că altfel. . .

De două ori p e s ă p t ă m â n ă căp i t anu l a p a r e în uşa a u t o m a t u l u i .

C u m nas tu r i i un i fo rme i lui pa r ' că po runcesc : d rep ţ i , p e două r â n d u r i ! — barz i i iau pozi ţ ia cu călcâie le l ip i te şi p a l m e l e pe câ te -o v ipuşcă i m a g i n a r ă .

— D r e p ţ i ! D u p ă ce c o m p a n i a r e i n t r ă î n c ivi l i -

t a t e î n t r e b a r e a e g e n e r a l ă : — C â n d a p a r e „ V i a ţ a " ? Şi r ă s p u n s u l e acela de a t â ţ i a ani . — A, e s u b t t ipar . Ch ia r a c u m vin

dela t ipograf ie . Toa tă ziua corec tu r i . Toa tă z iua b a l a m u c p e cap. N u po t să m ă ocup serios. Şi serv ic iu l ăs ta al m e u , m ă oboseşte . î m i ia m u l t t i m p . T r e b u i e să t e r m i n cu el, or i el ori r e ­vista . T r e b u i e n e a p ă r a t să t e rmin . . .

— Poez ia m e a ai pub l i ca t -o ? — se agi tă u n u l .

— Esseul d e s p r e Cami l a i n t r a t în n u ­m ă r u l ăs ta ? — îl a p u c ă a l tu l de rever .

— N u v e l a m e a ? De şase luni îmi tot spui că a p a r e şi n u v ă d n imic .

— A i gr i jă d e ar t icol , îl t r a g e de m â ­necă V. D a m a s k i n . Ştii , acolo în r â n d u l al t rei lea. . .

— D o m n u l e V a l é r i á n ! D o m n u l e V a ­lé r ián! cu m i n e ce faci? Vino m â i n e la r e g i m e n t de p u n e u n c u v â n t că m ' a u snop i t la i n s t r u c ţ i e şi vezi s ă -mi dea şi câ teva zile pe rmis i e .

Ptë&UITQRILe MCUI2

Viaţa de veselie şi tristeţi a scrîtorului român Ш de NEAGU RĂDULESCU

— C o n t i n u a r e a a l t ă d a t ă

C ă p i t a n u l I. Va l é r i án a fost t a t ă l poe ­ţ i lor şi publ ic i ş t i lo r s u b t a r m e . L a r e ­c ru tă r i , la m a n e v r e , la r e fo rme , cine e ra î n t â iu l ? M a e s t r u l Va l é r i án cu câ te u n poet gol şi u sca t de m â n ă .

— N e p o t ă - m i u . - E debi l şi scr i i tor . Mai tâ rz iu , de a t â t e a i n t e rven ţ i i , că­

p i t anu l n ' a ma i a v u t nici o t r e c e r e şi sa rc ina de -a sa lva poe ţ i să nu-ş i s t â l -cească dege te l e dela p ic ioare cu p a t u l a rme i , a l ua t -o m a i o r u l Oc tav Dessi la şi î n u l t i m ă i n s t a n ţ ă don ' g e n e r a l M a ­no lache . U n u l şi u n u l . O a m e n i de su­flet şi cu sabie . Să le iei poza şi s'o ţi i acasă în r a m ă pole i tă l ângă r u d e .

L a î ncepu t c ă p i t a n u l I. V a l é r i á n a-le rga pe s t răz i cu o maş ină .

Paf, paf, paf. Vagu , v igu , v a g u u u u u ! — D ă - m i r e p e d e o poezie că e „Via ţa

L i t e r a r ă " s u b t t ipar . Vagu , vigu, v a g u u u u u ! — Scr ie -mi r e p e d e u n esseu că îmi

t r e b u i e p e n t r u pag ina în tâ i . A p a r e m â i n e „Via ţa L i t e r a r ă " .

H â r r r r ! H â r r r r ! Z d r a n g ! Câ t e oda t ă se m a i s t r ica v e c h i t u r a

de m o t o r şi a t u n c i d i r ec to ru l îi d ă d e a d r u m u l d in cuşcă lui G h i ţ ă P r e d a , u n ăla negr ic ios şi cu n a s u l ca o c l an ţă de uşă veche . Şi u n d e îşi umf l a P r e d a p l ă ­m â n i i şi u n d e îşi d ă d e a d r u m u l la va le pe s t răz i , ha iduceş t e , că î n t r ' o o ră s t r â n ­gea toa te poezi i le de p r i n oraş şi d in tot j u d e ţ u l Ilfov, ba se m a i î n to r cea la t i ­pograf ie şi cu o l io tă de poe ţ i d u p ă el.

— Veniţ i d i sea ră la cenac lu ? — îi i nv i t ă căp i t anu l .

Sea ra , la t ipograf ia „Vieţ i i l i t e r a r e " d u p ă Călăraş i , în j u r u l une i sobi ţe de tuci se d e s m o r ţ e a u , V. D a m a s k i n , Hor ia R o m a n , T r a i a n Mateescu , C. L. Vâ lcea -nu, Al. Sah ia , E u g e n Ionescu, J e b e l e a n u şi al ţ i i .

P e u r m ă c ă p i t a nu l a v â n d u t m a ş i n a să scoată u n n u m ă r d u b l u d in r ev i s t ă şi a î ncepu t să c i rcule pe calea Vic tor ie i în m a r ş fo r ţ a t ca la „21 I n f a n t e r i e " în­t r 'o m â n ă cu m ă n u ş i de a ţ ă şi în a i la l tă cu t e a n c u l de m a n u s c r i s e .

Ceanac lu l a sufer i t şi el cu f iecare S fân t D u m i t r u , sau m a i des câ te -o s c h i m b a r e de domici l iu p â n ă c â n d a a-j u n s în nor i , la e t a ju l al c inci lea, p e S ă r i n d a r .

D in poeţ i i de a l t ă d a t ă n u m a i dă ni­m e n i pe colo. Gh i ţ ă P r e d a n u m a i a-l ea rgă d u p ă manusc r i s e , V. D a m a s c h i n s'a l ăsa t de poezii şi e gaze ta r poli t ic , Al. Sah ia s'a logodi t î n t r ' o d i m i n e a ţ ă cu ceru l , H o r i a R o m a n d u p ă ce a scris cinci p o e m e şi-a t ă i a t a r ip i le i n s p i r a ­ţiei. N u m a i Gr igo r i ţ a Malc iu a r ă m a s c red inc ioasă rev is te i şi cenac lu lu i . (Gri­gor i ţ a Malc iu e o d o m n i ş o a r ă cu p ă r de zuluf — u n fel de o r d o n a n ţ ă poet ică a lui Va l é r i án — ca re câ t eoda tă s t i hu i e -şte şi ea ca Veron ica Miele) .

R A H A T ŞI A P Ä R E C E

Din cu ibu l ăs ta al „Vie ţ i i L i t e r a r e " ş i - au l u a t sbo ru l r â n d p e r â n d to ţ i b r a -

Despre scriere şi stilou p e n -

(Urmare din pag. l-a)

îşi p u r t a u că l imăr i l e la b r â u şi sc r iau cu p a n ă de gâscă — şi e l egan ţa comodă cu ca re i n t e l ec tua lu l ac tua l a-l ea rgă pe h â r t i e după. . . v i ­teza s t i loului . D a r n u e nici u n n e a j u n s aici? Mai ales cine profesează în î n v ă ţ ă ­m â n t , obse rvă m a i p r o p r i u l u c r u r i l e aces tea . I n t r o d u ­cerea s t i lour i lo r în şcoli a d i s t r u s d i n t r ' o d a t ă or ice ca­l igraf ie! î n t r e b u i n ţ a r e a ace ­s tu i i n s t r u m e n t a r t r e b u i in ­te rz i să cu h o t ă r î r e de că t r e Min i s t e ru l I n s t r u c ţ i u n i i în d o m e n i u l şcolar . N u a v e m s lăb ic iun i p e n t r u cal igrafie , deşi es te şi ea o a r tă , da r în fond n u e v o r b a de cali­graf ie aici! Căci a „ sc r i e " în p i a t r ă , cu dal ta , a scr ie pe p e r g a m e n t , a scr ie cu p a n ă de gâscă or i cu tocul t r a d i ­ţ ional s a u cu st i loul , n u î n ­s e a m n ă acelaş l u c r u : fiecă­re ia d in aces te ocupa ţ i i îi c o r e s p u n d e altă atitudine spi­rituală.

Odin ioa r ă sc r iau pu ţ in i oamen i , sc r iau în ch ip con­c e n t r a t — în stil de m a ­x i m ă — scr iau cu r ă b d a r e . Scr i su l n u e ra p e n t r u or i ­cine şi e ra ocupa ţ i e de zile mar i , c ând g â n d u l se î n ­v r e d n i c e a &ă s t ea înf iora t şi ca lm în faţa e t e rn i t ă ţ i i . O d a t ă cu s ă p a r e a g â n d u ­lui în p ia t ră , se săpa şi în a d â n c i m e a sp i r i t u lu i ; oda t ă cu l in i ş tea d e r i t u a l a î n sem-

ca p i a t r a n u „ su fe ră m u l t hâ r t i a . Rez i s t en ţ a aduce d is ­c ip l ină şi s u b l i m a r e , i a r l ip ­sa ei a d u c e a n a r h i e şi s u p e r ­f ic ial i ta te . Cu cât mi j loace le de a scr ie e r a u m a i g re le , cu a t â t e r a u m a i r a r i scr i i ­tor i i şi cu a t â t g â n d u l e r a m a i ales. Şi i n v e r s . De a-ceea as tăz i scr ie toa tă lumea , scr ie tot oe-i t r e ce p r i n m i n ­t e şi scr ie la repezea lă . Mul ţ i a jung de g â n d e s c scr i ind şi nici n u m a i pot g â n d i dacă n u scr iu . C u m calculu l scr is a d i s t r u s în p a r t e ca lcu lu l m in t a l , s c r i e r e a a d i s t ru s î n p a r t e g â n d i r e a însăşi . O a m e ­nii a jung de-şi văd g â n d u l scr is în c h i a r m o m o m e n t u l când s'a nă sc u t s au nu- l ma i văd deloc dacă n u e scr is .

Aceas t ă o b i ş n u i n ţ ă d e a lega g â n d u l de s c r i e r ea lu i a d u c e p r o l i x i t a t e şi l ipsă de dialect ică . S u n t un i i ca r i r e c o m a n d ă să scr i i cât m a i m u l t p e n t r u a s t i m u l a gân ­d i rea . E ceva a d e v ă r a t aici, da r acest a d e v ă r e p lă t i t s c u m p . G â n d u l , când e g â n ­di t l i be r p â n ă la capăt , f ă ră a fi scris , se o rgan izează m a i s i s temat ic , m a i logic, m a i concen t ra t , m a i d ia lect ic şi m a i obiect iv . U n cap p u t e r ­nic n ' a r e nevo ie să s c r i e p e n ­t r u a gândi , d a r to ţ i minor i i c rea ţ ie i t r e b u i e să scr ie zi şi n o a p t e ca să gândească . A -ceşt ia a j u n g astfel că n u se m a i pot descu rca d in m a n u

nă r i i şi în f lo r i re i l i te r i lor , se scr i se le lor , n u m a i po t să î n s e m n a şi su f le tu l obiect i -v â n d u - s e î n t r ' o discipl ină care-1 c u p r i n d e a şi i n s t a l ân -du - se în v a s t e l u m i n i ş u r i de sens ; oda tă cu r ez i s t en ţ a p e ca r e o o p u n e a p i a t r a , g â n ­du l se în to rcea a s u p r a lu i î n ­suşi , c ă p ă t a dens i t a t e şi m i s ­t e r şi se c o n c e n t r a p â n ă la s e m n , p â n ă la s imbol , căci

deosebiască e sen ţ i a lu l de ne­esenţ ia l , ob iec t ivul de s impla n o t a ţ i e subiec t ivă , ideia a-d e v ă r a t ă de s impla f igură de stil , a jung să n u m a i • p o a t ă face s i s t e m şi să dea în cele d in u r m ă to tu l pub l i c i t ă ţ i i s u b f o r m ă d e j u r n a l abs t r ac t , d e impres i i f ă r ă n ic i o g ra ­daţ ie , d e m a t e r i a l c a r e t r e ­

b u i e r e g â n d i t de a l tu l t r u a scoate o p e r ă rea lă .

Ma i m u l t : dacă s u n t oa-m e i n cari n u m a i pot g â n d i fă ră a scr ie , sun t şi a l ţ i i c a r i n u m a i pot nici vorb i . Astfel a s i s t ăm la confe r in ţe p l ine de pre ţ ioz i tă ţ i , d a r pe t ic i te , i m p o t e n t e ca e lan ora tor ic , f i indcă vo rb i to r i i se se rvesc în tot m o m e n t u l de h â r t i u ţ e şi d o c u m e n t e . C u v â n t a r e a a-d e v ă r a t ă s tă însă s i n g u r ă în pic ioare , fără p r o p t e l e s c r i p ­tice, d u p ă c u m g â n d u l m a r e t r ă i e ş t e s i n g u r la î nă l ţ imi v u l t u r e ş t i f ă ră pă ien jen i şu l l i t e re lor . G â n d i r e a ca şi vor ­b i r ea t r e b u i e să se ţ ină de si­n e în echi l ibru , ca o casă. Sc r i e r ea e însă ceva or izon­tal . D e aceia a baza g â n d u l şi vo rba p e scr ie re , e a le d i s ­t r u g e echi l ib ru l , a r h i t e c t u r a . Cine v r ea să ţ ină o c u v â n t a ­r e au ten t i că , t r e b u e să o gân ­dească astfel, î n cât să s tea s i n g u r ă în p ic ioare , ca o p i ­r amidă , fă ră să se sp r i j ine p e p l an scris , i a r c ine v r e a să g â n d e a s c ă c o n c e n t r a t şi lo­gic, t r e b u să u i t e că ş t ie să scr ie . Or i zon t a l i t a t ea scr ie re i a m e n i n ţ ă g â n d i r e a şi o r a t o ­ria m a r e , f indcă aces tea n u s u n t or izonta le , ci a rh i t e c tu ­ra le şi dialect ice . Deaceea m u l ţ i vo rb i to r i n u pot sufer i să scr ie şi m u l ţ i g â n d i t o r i s u n t foa r t e i n c o m o d a ţ i c â n d t r e b u e să-şi scr ie g â n d u r i l e , î n t r ' u n fel, m a r i i vorb i to r i s u n t ana l fabe ţ i , i a r g â n d i t o ­ri i r e c u r g u n e o r i la s i m b o ­luri m a t e m a t i c e p e n t r u a scăpa de p ro l i x i t a t ea un id i -men i sona l ă a scr isului . Dacă oameni i n ' a u fost gând i to r i , d a r au fost ma i toţ i m a r i o-ra to r i p e v r e m e a când n u ş t i au să scrie. E uşor să c lă­deşti u n s i s tem pe hâ r t i e , î n t r e b a r e a e dacă se ţ i ne în ech i l ib ru c â n d îl u rc i în pi­cioare. . . Căci h â r t i a sau scr ie­rea f ind or izonta le , n ' a u s i m ­ţ u l ech i l ib ru lu i . V. Bănicuă

be ţ i i şi t oa te r ândun ic i l e l i t e r a tu r i i t i ­ne re .

In f iecare Vine r i la al cinci lea e ta j , p e S ă r i n d a r , î n t r e p a t r u p e r e ţ i t ape t a ţ i cu desene le şi coper ţ i le r o m a n u l u i „Ca-r a - S u " , îşi fac a p a r i ţ a cei m a i p roaspe ţ i ba rz i căci „Via ţa L i t e r a r ă " e u n fel de şcoală p r i m a r ă a poeţ i lor . Ai sau n 'a i t a l e n t „ d o m n u " ' te ' ncura jează .

—„Bine d o m n u l e Va lé r i án , ce na iba , publ ic i toţ i d e b u t a n ţ i i ?

•— Lasă d r a ­gă — dovedeş ­t e c ă p i t a n u l m u l t ă s t r a t eg i e a d m i n i s t r a t i v ă

— u i t e , P o p o -vici C e r e z e a n u ăsta , e d in Ba­na t . Ui te , m o ­canu l ăs ta Vla i -cu B â r n a e d in Tre i Scaune , c o m u n a Vaca. Al ţ i cet i tor i . Pe r i c l e M a r t i -nescu e d in Do_ brogea , ca reva -săzică toa tă Medgid ia şi B p zarg icu l c i teş te „Via ţ a L i t e r a ­r ă" . E u n sis­t e m d r a g ă pe

ca re dacă îl con t inu i t re i , p a t r u ani a m ţ a r a la picioa­re . Douăzeci , t re izeci de mi i

George D. Dumitrescu f 0 j t i r a j .

Aşa fiind, Vinerea , a sp i ran ţ i i la g lor ie l i t e r a r ă — fi indcă n u ex i s tă nici u n bec — u rcă deabuş i l ea scăr i le celor cinci e ta je car i duc la „Via ţa L i t e r a r ă " .

I n t r ă Virgi l Ca r i anopo l cu obraj i i subţ i , Teodor Sca r l a t v ă x u i t p r o a s p ă t p e smoala obrazu lu i , Bogdan A m a r u înghe ţa t , I e ro im Ş e r b u fără nicio for­m ă ca un pi ron, D a n P e t r a ş i n c u în­c r u n t a t ca şi când a r s p u n e — privi ţ i -1 m ă pe Dos toewsk i — e levu l Const . Virgi l G h e o r g h i u e lev clasa VII L iceu l Mi l i ta r Chiş inău , feciorelnic în p r iv i r i — să t r ăeş t i don ' căp i t an! m ' a u d a t a fa ră

de la şcoală că f ăceam poezii şi u m b l a m cu o m u ş c a t ă la b u t o n i e r ă ! — Al. R o ­bo t î m p i e d i c â n d u - s e în l i m b ă ca u n şontorog, Vla icu B â r n a s i m ţ i n d u - s e pros t î n pan ta lon i i o răşeneş t i şi m i r o ­s ind a oaie şi u l t i m u l P e r i c l e M a r t i -nescu .

C u m n u s u n t decâ t p a t r u scaune , poeţ i i şi le î m p a r t d e d e s u b t cum pot . Şi c a lva ru l începe .

Scoa te D a n P e t r a ş i n c u o n u ­velă d e t r e i c e a s u r i d in b u z u n a r , i a r pe l ângă uşe P e r i c l e M a r t i -nescu n u m ă r ă filele u n u i m a ­nuscr i s .

— Ha i t ! c i teş te şi Pe r i c l e M a r t i n e s c u ! — ' se înf ige p â n ă în p lase le c u ţ i t u l groazei în poe ţ i .

D a r d u p ă j u m ă t a t e d in l ec tu ­ra lui P e t r a ş i n c u , c ă p i t a n u l asu­dat se dovedeş te o a m a b i l ă şi c r u ţ ă t o a r e gazdă .

n u ? A c u m fi indcă n ' a v e m cafea '«ă l u ă m câ te-o b u c a t ă de r a h a t cu apă rece — şi m a e ­s t r u l scoate d i n t r ' u n cot lon al camere i , cinci bucă ţ i de r a h a t pe-o fa r fur iu ţă , i a r când zice „ lua ţ i !" n u m a i ex i s tă decâ t fa r fur iu ţă . Ba în t r ' o sea ră şi p ' a s ta a confiscat-o u n r e p r e z e n t a t al Bucovine i .

Ţ U Ţ A R U L M A E S T R U L U I

Ca să a jung i scr i i tor de t a l e n t şi să se ocupe rev i s t e le l i t e r a re de t ine , n u es te însă suf ic ient să scrii , să devi i un fel de va rd i s t p é l ângă uşi le a u t o m a ­tu lu i sau ale Capsei , să te duci D u m i ­nica d u p ă amiază şi să m o ţ ă i la cena­clul lui Lovinescu , să t e ba ţ i p e n t r u o bucă ţ i că de r a h a t la e ta ju l al cinci lea pe S ă r i n d a r sau să te pub l i ce „Via ţa L i t e r a r ă " .

T r e b u e să- ţ i a legi n e a p ă r a t u n m a e ­s t ru , î n t r ' u n J imbaj m a i spor t iv , să devi i ch ib i ţu l cuiva sau c u m se s p u n e la cafenea să devi i ţ u ţ ă r u l u n u i m a e ­s t ru . Al lui Creved ia , al lui R a d u Bou-r e a n u , al lui C. F â n t â n e r u , al lui Doru D u m i t r e s c u . Al oricui . N u m a i să te tâ ­rască d u p ă el p r i n cafenele , să- ţ i r e ­c o m a n d e scr i i tor i , să te in t roducă , să-ţ i faci re la ţ i i .

— D u - t e d e - m i ia n i ş te ţ igăr i — şi tu t e duci .

— S b o a r ă cu m a n u s c r i s u l ăs ta la z ia r — şi t u sbor i .

— Scr i e ici să- ţ i dictez o no t ă — şi tu îţ i sufleci m â n e c a şi apuc i tocul .

S a l a h o r cu z iua şi cu n o a p t e a p e n t r u u n şva r ţ la p a t r u zi le odată .

D a r n u aş t ep ţ i m u l t , că în c u r â n d te formezi şi tu . Ai î n v ă ţ a t t oa te ş u r u p ă -ri i le, cunoş t i to ţ i scr i i tor i i şi ei p e t ine la fel. Apoi n u - ţ i m a i e frică să in t r i s ingur la cafenea. A c u m îi dai cu tifla

Eu?. Jebefeanu

m a e s t r u l u i t ău şi-1 în jur i . P e s t r adă , în gazetă , o r i unde .

Ai a juns . N u m a i urc i scăr i le la Lov inescu şi

Va lé r i án , î ţ i ridici vocea cu două t o ­n u r i , fumezi n u m a i ţ igă r i „ C a m e i " şi t â r ă ş t i şi t u d u p ă t ine gâfâ ind, a suda t u n ţ u ţ ă r .

Ţ u ţ ă r u l m a e s t r u l u i !

DRAGOŞ I. BĂLAN. — Ne scriiţi cu oare­care gingăşie : La 19 ani, — şi ori când, — nu poţi să te analizezi obiectiv, dar cred că nu e un păcat să faci o încercare, când ştii că acela căruia te adresezi, va judeca drept"'.

Poeziile pe care nădăjduiţi să le jude­căm drept, sunt ca aceasta:

Eşti zâna Eşti zâna De care De care Bunica Bunica Adesea-mi Atâtea-mi Vorbea Spunea

Totuşi noi ne oprim să judecăm aceste fi­rave încercări. Vă îndemnăm numai să citiţi o carte care s'a tradus recent în româneşte, ţi care se cheamă : Scrisori către poetul tâ­năr". Autorul este marele poet german Rainer Maria Rilke. In paginile cărţii lui RiLke, vá veţi dumiri asupra multor chestiuni gingaşe, în legătură cu poezia şi calitatea de a fi poet

ALEX. ILIESCU. •— Dacă am cita câteva din versurile trimise de d-voastră, n'am putea-o iace decât ca să dăm exemplu de cum nu tre­bue să se scrie.

MIRCEA OVIDIU SAVU. — Volumul „Dru­mul Crucii", nu l-am primit încă; îl vom re­cenza când ne va sosi. Poema „Cătălina" este interesantă, e însă, într'adevăr, prea lungă şi nu vedem cum o vom publica fiindcă avem abundenţă de material.

ION ZANEA.— Transrieni cu piăcere ver­surile acestea frumoase:

îmi aplec urechea şi ascult Te aud trecând ca un tumult ; In tristeţea mea profundă, solitară, Treci pe suflet ca arcuşul pe vioară. Te culeg din svonuri cristaline, Din ecourile răstignite'n mine Unde ţi-e cristalul pur din glas ? Pe ce ţărm lunar de vis ai mas ? Lunecă'n serafică plutire Mersul tău pluşat în amintire. Elegie de toamnă, deasemeni, e bună ;

lucraţi mai departe, cu încredere.

PETRE BUTUCEA. — Semne îmbucurătoa­re. Aşteptăm şi altele.

M. P. V. 16. — N u se publică.

M. PAPADOPOL. — Din poezia „Poem po­sac", transcriem ultimele două strofe, cari ne plac :

Iată-mă, în tristeţea asta nouă, Cu gândurile adunate vag, Călător obosit pe drumuri ca un mag Cu ochii romantici plini de rouă. Toamna mea şi a tristeţilor toate Cu ofticoşi şi frunzele duse d'acum," Te aştept învins, tot pe acelaş drum Al spranţei şi al apropierii de moarte. Dorim colaborarea dvs.

NECULAI V. CQBAN.— Aveţi sensibilitate şi versurile d-voastră sunt personale sincere Va sfătuim însă să ţineţi neapărat seamă dt ntmul clasic, care vă va fi de mare folos.

GEORGE MARAMUREŞEANU elev normá­list. — Nu putem decide dacă aveţi sau nu ta­lent ; Mai scrieţi, mai trirneteţi; p e noi ne bucură once început, şi avem încredere.

V. M. TRANDAFIR. — Nu se publică

RODICA SIMIONESCU SUHAIA. — Nu.

EM. PAPAZISSU. — Recenzia despre volu­mul „Soare într'un strop de rouă" va apărea in curând.

AL. MAR. C A N T O R I C H I . - „Toamnă lape-j'iierie- nu merge, nu dă semne că aveţi ta­lent. In cazul când sunteţi adolscent, mai în­cercaţi, altminteri.... în zadar.

GEO DUNA. — Nu.

GRI GORE SÄLCEANU. — Faceţi cum voiţi.

G. COSMIN. — Nu se publică.

DAN O. BOLDUR. — „Ceartă în Săptămâ­na Mare" s e poate publica. Aşteptaţi să-i vie rândul.

Tipologie literara ((Urmare din pag. I-a)

nală a vremii ca să-şi cumpere astfel o protecţie nouă, fiind pus în mişcare de un suflu demoniac.

Cum viaţa lui se înfiripă ca a mucigaiului pe descom­punerea altei vieţi, Dinu Păturică semnifică un alt tipar omenesc, ca şi Scatiu, dar cu totul deosebit de acela al or­golioşilor Sorel, Pietraru şi Aspru, deşi e l ipit de a l lor .

Faţă de aceştia din urmă, deosebirea lui Păturică este de epocă, de mediu istoric ; iar faţă de Scatiu este numai de mediu social. Căci boerul Murguleţ, v i c t ima lui Sca t iu , locuia la moşie, adică la ţară, pe câtă vreme fanariotul Tuzluc — în Bucureşti. Mediul orăşenesc lasă în josnicie o scară necunoscută lui Scatiu, pe care Păturică urcă şi mai ales coboară cu infamă dexteritate.

Dar unde am mai întâlnit totuşi un astfel de erou al turpitudinii ? Forţa lui de agent al degradării materiei şi sufletului în acelaş timp, ne este cunoscută parcă şi dintr'o altă reîncarnare, mai de curând.

Pirgu, Gore Pirgu, stârpitura morală din Cra i i de. C u r t e a - V e c h e ai lui Matei Caragiale, iasma putreziciunii şi f a ta l i t a t ea Cra i lor , el es te reîncarnarea lui Păturică.

Ca şi acesta, Gore parazitează murdăria viciului unei societăţi în declin. In abjecţiunea spiritului, nimeni de ni-căeri nu e să- l î n t r eacă . P r o p a g a t o r şi părtaş al viciului, beţivan de miezul nopţii, de şleahtă şi tavernă, ocrotitor al lepădăturilor de ambe-sexe, mijlocitor pervers între oa­meni şi câini, muşiţă a boer i lor dec rep i ţ i — Arnotenn, crainic hidos însfârşit al morţii nefireşti, Gore Pirgu — înstărit pe lângă jocul de cărţi din casa Amotenilor — are şi aspiraţii politice.

El însă nu moare la ocnă, aşa cum a vrut bunul tilimon să se sfârşească ispăşitor sceleratul său ; nu moare acolo, pentru că desigur Matei Caragiale nu-i dă pas sa se ridice la ranguri publice ; dar nu m o a r e în nici un fel, pentru ca aşa trebue, să nu moară, ca să exprime simbolic: p e r m a ­n e n t a t ipu lu i demoniac, care nu piere niciodată, chiar daca sumbrele exemplare ce-l ilustrează au uneori asemenea o ccicleTite.

Pocitania morală devine vioae numai noaptea şi în orice

mediu lovit de o fatalitate oarecare. Mai cu seamă în lo­cuinţa, dărăpănată ca şi sufletele ce adăposteşte, a Amo­tenilor, Pirgu se înveseleşte dintr'odată, atingând, în eu­foria pe care i-o dă priveliştea decrepitudinii unanime, un fel de jubilaţie satanică. Nu este această casă, privită pe dinăuntru, ospiciu, hrubă, bordel şi spital la un loc ?

Atâta cumul de viciu, sminteală şi boală, nu găsim nici în cèle mai cumplite pagini ale lui Dostoiewski, deşi către acesta ni se îndreaptă gândul, închizând Cra i i de Cur tea-Veche .

Cu atât mai mult ne gândim la lumea romancierului rus, cu cât Pirgu manifestează în acelaş timp nu ştiu ce slăbiciune pentru icoanele vechi. E ca atâţia din eroii şi eroinele romanului rusesc, din a căror decădere se ridică din când în când câte o aspiraţie idealistă; e ca Nastasia Alexandrovna, din Id i toul , care în destrăbălare nu-şi pierde putinţa să vibreze la curăţia inimii unui Muişkin ; dar e mai ales ca groaznicul Lebedeff, slugarnicul, intere­santul, intrigantul, profitorul, imoralul, care interpretează totuşi ascunsele simboluri ale Apoca l ipsu lu i .

Dacă un Rogojin are câteva sute de ruble, Lebedeff este omul lui ; dacă prinţul Muişkin moşteneşte pe neaşteptate o sumă de bani, Lebedeff părăseşte pe Rogojin, devenind pe loc căpuşa celuilalt ; ştie tot, până şi patimile fiecăruia pe care le înlesneşte diabolic, fiind un infam mijlocitor între familia Ivolghinilor taraţi, şi banda de declasaţi a lui Rogojin, între isteria Nastasiei Alexandrovna şi evan-gelismul blândului Muişkin ; pe toţi îi adună în casa lui, unde nu se ştie bine ce rol sinistru a dat chiar fiicei lui celei mari, în urma decesului mamă-sei. Altfel, în timp ce cu toţii alunecă spre pieire, Lebedeff prosperează.

Ceeace îl deosibeşte în mârşăvie de Pirgu, Păturică şi Scatiu nu este atât mediul naţional, social şi istoric cât conştiinţa, pornirii irepresabile „de a face rău oamenilor", conştiinţa satanismului propriu.

Gore Pirgu, Tănase Scatiu, Dinu Păturică şi Lukian T r mofeeuic i Lebedeff consr i tuesc u n a d in ace le seri i ome­neş t i , de sp re care am mai vorbit. Este tiparul omenesc al turpitudinii, care se află lipit de acela al parvenirii ple­beului incult, după cum acesta e vecin la rândul lui cu al celeilalte parveniri — a plebeului cult.

Literatura ca şi viaţa le cunoaşte pe toate trei.

VLADIMIR STREINII

TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL", BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU, 23 Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P.T. T. Nr. 44908 938