IMUNOPROFILAXIE

IMUNIZAREA

• Procesul de a induce activsau

de a conferi artificial imunitate prin administrarea de produse imunobiologice

Imunizarea: activa pasiva

Imunizarea Activa• Inducerea productiei de anticorpi si/sau altui raspuns

imun prin administrarea unui vaccin/anatoxina

• Imunizarea activă presupune introducerea în organism a unor antigene lipsite de toxicitate şi virulenţă, capabile a stimula (şi implicând) un răspuns imun asemănător celui produs de infecţia naturală.

• protecţia se instalează numai după o perioadă de latenţă (câteva zile -1 -2 săptămâni) ce constituie un interval neprotejat, dar odată instituită este de durată prelungită (luni, ani de zile).

Vaccinurile corpusculare vii atenuate sau supraatenuate

• conţin microorganisme întregi, cu virulenţă scăzută prin pasaje succesive pe medii de cultură

• bacteriene (vaccinul BCG, vaccinul antidizenteric)• virale(vaccinul antipoliomielitic, antirujeolic, antirubeolic). Imunogenitatea lor foarte bună face să se realizeze o

protecţie persistentă.Dezavantajele principale sunt reprezentate de posibila reversie la virulenţă ce determină reacţii postvaccinale majore şi de fragilitatea produsului biologic care impune condiţii speciale de păstrare şi manipulare.

Vaccinurile corpusculare inactivate ("omorâte ")

• conţin particule întregi bacteriene sau virale la care, prin diverse proceduri fizice şi/sau chimice, s-a produs inactivarea microorganismelor:vaccinul antitifoidic antipertussis antigripal

Imunogenitatea lor este mai redusă şi impune, pentru o protecţie corespunzătoare, administrarea repetată a stimulului antigenic.

Anatoxinele bacteriene (toxoizii)

• se utilizează în profilaxia unor boli în care toxina deţine rolul major în patogeneză.

• Anatoxinele se obţin din exotoxinele microorganismelor prin tratare cu căldură şi formol, care le neutralizează capacitatea toxigenă, dar păstrează calitatea lor imunogenă.

Vaccinurile subunitare, antigenice

• conţin un antigen sau o fracţiune antigenică cu rol principal în patogeneză şi imunogenicitate.

• vaccinurile antigenice s-au obţinut prin separarea chimică a determinantului antigenic din microorganismul parental.

• Noile vaccinuri antigenice se obţin prin biotehnologie (tehnica moleculelor recombinante).

• Astfel, vaccinul antihepatită B se obţine prin donarea genelor ce codifică antigenul de suprafaţă AgHBs în drojdie de bere, fiind sintetizat de aceste celule.

Containdicatiile Vaccinarii• antecedentele anafilactice la vaccin sau la

constituenţii vaccinului• bolile acute cu evoluţie clinică moderată sau

severă cu sau fără febră. • Tratamentele imunosupresive, chimio şi/sau

radioterapia, corticoterapia (peste 2 mg/kg sau mai mult de 20 mg prednison/zi timp de două săptămâni) fac necesară amânarea vaccinărilor cu 3 luni.

• Vaccinurile vii nu vor fi administrate gravidelor, persoanelor infectate cu HIV şi imunosupresaţilor.

reacţiile adverse postvaccinal – reacţii locale

• abces la locul injectării,• limfadenită,• reacţie locală severă.

- reacţii care afectează sistemul nervos central• paralizia acută - paralizia polio asociată cu vaccinarea,• sindrom Guillain - Barré,• encefalopatie,• encefalită,• meningită,• convulsii.

alte reacţii secundare• reacţii alergice - reacţie anafilactică, şoc

anafilactic,• artralgii,• febră,• colaps,• plâns persistent,• sindrom toxico-septic.

IMUNIZAREA PASIVA

• Transferarea temporara de imunitate prin administarea de anticorpi performanti:

• - imunoglobuline totale• - imunoglobuline specifice• - seruri specifice(antitoxine)

Imunoglobuline totale • de anticorpi de tip IgG (15-18% ) care reflectă spectrul

de infecţii şi imunizări prin care au trecut persoanele donatoare.

• Se administrează numai intramuscular, fară precauţiişi se livrează în fiole de 2 ml.

• Utilizarea lor este substitutivă în imunodeficienţe şi profilactică în profilaxia hepatitei A şi a rujeolei.

• în ambele situaţii de administrare profilactică se preferă vaccinarea antihepatită A şi respectiv antirujeolică, administrarea imunoglobulinelor totale fiind indicată în situaţii de risc epidemiologie deja instalat sau cu instalare imediată.

• In profilaxia rujeolei se administrează în cantităţi de 0,2 - 0,4ml/kg, în primele 3-4 zile după un contact infectant de rujeolă, subiecţilor receptivi sub vârsta vaccinabilă sau celor cu contraindicaţii la vaccinarea antirujeolică.

• Protecţia este imediată şi durează 3-4 săptămâni.

• In profilaxia hepatitei virale de tip A se utilizează doze de 0,02- 0,05 ml/kg corp, optim în prima săptămână după contactul infectant;

• realizează o protecţie de 3-5 luni, chiar dacă sunt administrate relativ întârziat faţă de contactul infectant

Imunoglobulinele de administrare intravenoasă

• soluţii sterile de anticorpi, proveniţi din plasma umană, dar conţin numai IgG monomerice lipsite de activitate anticomplementară.

• Sunt produse cu un titru înalt de anticorpi cu acelaşi spectru ca şi imunoglobulinele totale şi sunt folosite în terapia de substituţie a bolilor cu deficit imun (hipogamaglobulinemia, infecţia cu HIV) şi în tratamentul unor boli cu componentă autoimunâ (boala Kawasaki, purpura trombocitopenică idiopatică) sau a unor boli severe (septicemii, meningite, pneumonii severe).

• Se administrează în doză de 200-400mg/kg în perfuzie lentă

Imunoglobulinele specifice • obţinute de la persoane imunizate în prealabil sau

trecute prin infecţie şi conţin anticorpi specifici unui determinant antigenic sau microorganism.

• Sunt produse care nu implică reacţii anafilactice şi pot înlocui serurile specifice în profilaxie şi terapie.

• imunoglobulinele specifice antitetanice şi antirabice • Imunoglobulinele specifice se utilizează frecvent în

combinaţie cu chimioterapie / chimioprofilaxie, constituind o armă deosebit de eficientă pentru evitarea şi tratamentul bolilor infecţioase la pacienţii cu imunodepresie.

SERURI SPECIFICE(Antitoxine)

• Solutii de anticorpi care se obtin din serul animalelor(cai)imunizate cu antigene specifice.

• Ser antibotulinic, antidifteric, antirabic, antitetanic.

• Se administreaza in scop terapeutic, cu exceptia celui antitetanic si antirabic care se utilizeaza si profilactic,postexpunere.

Vaccinarea antituberculoasă (BCG)

• Confera protectie fata de meningita tuberculoasa si boala diseminata a copilului sub varsta de 5 ani.

• Protectia relativa fata de infectia tuberculoasa se bazeaza pe inducerea unei imunitati mediate celular evidentiabila prin pozitivarea testului la tuberculina(MANTOUX)

• Eficienta protectiei postvaccinale este o problema controversata

• In toate tarile globului este inclusa vaccinarea BCG pe considerentul reducerii morbiditatii si a formelor severe de boala la copilul mic, fara a putea influienta transmiterea Bacilului KOCH in colectivitate.

• Paralel se instaleaza imunitate incrucisata fata de M.Leprae si o oarecare protectie fata de micobacterii atipice.

Indicaţii de imunizare• Primovaccinarea se practică în maternităţi în

primele 4-7 zile de la naştere sau până la împlinirea vârstei de 2 luni în cazul nou născuţilor cu greutatea sub 2500 g,

• concomitent cu vaccinarea antihepatită B (în altă regiune topografică).

• între vârsta de 5-10 luni a copilului se "citeşte" cicatricea postvaccinal.

• Se repetă vaccinarea BCG, fară testare prealabilă cu PPD, copiilor cu cicatricea vaccinală sub 3 mm diametru, ajungându-se la acoperire vaccinală de 99% la vârsta de 1 an.

• Alergia postvaccinala se instaleaza in 6-8 saptamini si se mentine toata viata.

• Se evidentiaza prin IDR la Tuberculina(Testul Mantoux), utilizat in toata lumea ca mijloc de supraveghere a eficientei vaccinarii BCG.

• Revaccinarea BCG se efectuează cu testare cu PPD 2 unităţi/0,1 ml celor cu reacţie negativă (0-9 mm) cu ocazia testării de la 13-14 ani.

• Contraindicaţia absolută este reacţia pozitivă la tuberculină.

• Vaccinul este contraindicat la infectaţii cu HIV.

• Complicaţiile postvaccinale sunt rare şi constau în :

• abcese la locul inoculării (bacterian sau steril);• limfadenită (cel puţin un ganglion limfatic de 1,5

cm sau mai mare sau un ganglion limfatic fistulizat); apare la 1-10% din vaccinaţi;

• osteita/osteomielita apărute la 8-16 luni după vaccinare;

Vaccinarea antipoliomielitică

• Vaccinul antipoliomielitic inactivat (VPI) conţine tulpini din serotipurile 1, 2 şi 3 de virus poliomielitic, inactivate cu formol, capabile să stimuleze producerea de anticorpi seroneutralizanţi specifici. Realizează protecţia faţă de boala paralitică

Schema de vaccinare • Se începe vaccinarea la împlinirea vârstei de 2

luni.• Primovaccinarea cuprinde 3 doze a 0,2 ml (2

picături) VPOT administrate per os la interval de 60 de zile, adică la vârsta de 2, 4 şi 6 luni.

• Revaccinarea I se face cu 0,2 ml (două picături) VPOT la 6 luni de la primovaccinarea cu trei doze de VPOT (la vârsta de 12 luni).

• Revacinarea II se practică la vârsta de 9 ani (în clasa IlI-a) cu 0,2 ml (2 picături) VPOT.

• Vaccinarea VPOT se realizează concomitent cu vaccinurile DTP (la 2, 4 şi 6 luni) şi cu vaccinul antihepatită B (la 2 şi 6 luni).

• Copiii cu contraindicaţii de vaccinare cu vaccinuri vii vor beneficia de vaccin antipolio inactivat administrat parenteral.

• Reacţiile adverse postvaccinale, în general, sunt minore: discretă faringită, 1-2 scaune de consistenţă mai redusă.

• La copilul vaccinat pot apărea însă cu uşurinţă alte îmbolnăviri respiratorii sau digestive, frecvent însoţite de febră, ceea ce impune supravegherea lui atentă pe o perioadă de 30 zile după administrarea VPOT.

• Se poate pune în legătură cu vaccinarea antipoliomielitică paralizia acută flască cu deficit neurologic, "sindrom de neuron motor periferic" care persistă 60 de zile după debut sau realizarea decesului, dacă apar la 4-30 de zile de la administrarea vaccinului la cel vaccinat şi la 4-75 de zile la contacţii celui vaccinat.

• Implicarea virusului vaccinal trebuie demonstrată prin testarea markerilor de diferenţiere faţă de tulpinile polio sălbatice şi alte enterovirusuri din mai multe prelevate (materii fecale, secreţie faringiană, lichid cefalorahidian) precum şi a evidenţierii răspunsului imun în serul "acut" şi "convalescent".

Vaccinarea antidifterică• Vaccinarea antidifterică se realizează cu anatoxină

difterică din exotoxina bacilului difteric • Trivaccinul diftero-tetano-pertussis (DTP) conţine 30

Lf anatoxină difterică, 12 UB anatoxină tetanică şi 40 UIO vaccin corpuscular pertussis inactivat pe ml, componente adsorbite pe fosfat de aluminiu 4 mg/ml.

• Oferă avantajul imunizării simultane faţă de mai multe boli

• Vaccinarea începe la vârsta de 2 luni, pe considerentul riscului pentru tuşea convulsivă, gravă la sugarul mic, neprotejat transplancentar antipertussis.

Schema de vaccinare antidifterică cu DTP

• Primovaccinarea cuprinde 3 doze a 0,5 ml DTP administrate intramuscular la vârsta de 2,4 şi 6 luni, concomitent cu VPOT şi cu vaccinul antihepatită B (la 2 şi 6 luni).

• Revaccinarea I-a se face la 6 luni de la completarea primovaccinării (la vârsta de 12 luni), concomitent cu VPOT, cu o singură doză de 0,5 ml DTP administrat intramuscular

• Revaccinarea Il-a se face la vârsta de 30-35 de luni, cu o singură doză de 0,5 ml DTP i.m. în cazurile în care în mod excepţional schema de vaccinare nu a fost respectată, vaccinarea a fost întreruptă sau intervalele dintre doze au fost depăşite, se recomandă continuarea vaccinării fară să se reia de la început schema de vaccinare.

• După vârsta de 3 ani se continuă schema de vaccinare cu DT, componenta pertussis provocând uneori accidente grave peste această vârstă.

• Revaccinarea a IlI-a se face la 7 ani, în clasa I-a, cu o singură doză de 0,5 ml DT i.m.

• Revaccinarea IV-a se face la 14 ani, în clasa VlII-a, cu o singură doză de 0,5 ml DT i.m.

• Revaccinarea V-a se face la 24 de ani cu 0,5 ml dT i.m., urmată de rapeluri din 10 ani în 10 ani.

Vaccinarea antitetanică

• Vaccinarea antitetanică simplă

• Anatoxina tetanică care se obţine prin detoxifierea fizico-chimică a toxinei tetanice rezultată prin filtrarea culturii în mediu Condrea a tulpinii Clostridium tetani 21D.

• Anatoxina tetanică ca monopreparat se utilizează sub două forme:

• anatoxina tetanică nativă (ATN), produsul direct de detoxifiere a toxinei tetanice, se administrează subcutanat, la nivelul braţului, o cantitate de 1-2 ml/doză, funcţie de vârstă.

• anatoxina tetanică purificată şi adsorbităpe fosfat de aluminiu (ATPA, VTA) are valoare imunogenă net superioară faţă de anatoxina nativă, ceea ce-i oferă o mult mai largă utilizare în imunizarea profilactică antitetanică

• 0,5 ml, inoculat strict intramuscular, la adult în regiunea deltoidiană, la copil la nivelul coapsei sau deltoid.

Vaccinarea antitetanică simplă are următoarele

indicaţii şi scheme de vaccinare:• 1.Imunizarea primară profilactică a

persoanelor nevaccinate sau a grupelor de populaţie la care sondajele seroepidemiologice au arătat omisiuni importante în vaccinarea antitetanică. Se face numai cu ATPA. Primovaccinarea se efectuează cu două doze de 0,5 ml ATPA i.m. la interval de 30 de zile. Revaccinarea I-a se practică cu o doză de 0,5 ml ATPA i.m. la un an de la primovaccinare. Revaccinarea a Il-a se face cu o doză de 0,5 ml ATPA i.m. la 5 ani de la revaccinarea I-a.

• 2.Revaccinarea gravidelor se efectuează în luna 7 1/2 a primei sarcini cu o doză de 0,5 ml ATPA i.m.

• Revaccinarea cu ocazia sarcinilor următoare se va face numai dacă au trecut peste 10 ani de la ultima administrare.

• Gravidele depistate nevaccinate sau incomplet vaccinate în antecedente vor fi primovaccinate complet cu două doze de ATPA administrate i.m. la interval de o lună.

• 3.Revaccinarea de urgenţă va fi practicată persoanelor vaccinate corect în antecedente, cu ocazia producerii unei plăgi tetanigene. Constă dintr-o singură doză de 0,5 ml ATPA i.m.

• 4.Vaccinarea accelerată se practică persoanelor nevaccinate în antecedente sau cu antecedentele vaccinale necunoscute, cu ocazia plăgilor tetanigene.

• Se administrează, începând din ziua rănirii trei doze de ATPA, câte 0,5 ml i.m., la interval de câte 14 zile.

• 5. In tratamentul tetanosului, pe lângă celelalte mijloace terapeutice, se administrează timp de 7-10 zile câte 1-2 ml anatoxină nativă sau anatoxina adsorbită 0,5 ml s.c.

Profilaxia tetanosului cu ocazia plăgilor tetanigene

• Plăgi tetanigene sunt considerate plăgile înţepate, plăgi prin muşcătură, plăgi cu reţinere de corpi străini, plăgi anfractuoase cu ţesuturi devitalizate, plăgi infectate, plăgi murdărite cu pământ, bălegar sau praf de stradă, fracturi deschise, plăgi după accidente de circulaţie, ulcere varicoase, degerături, arsuri de gradul 2 şi 3, naştere şi avort empiric, în general toate plăgile la nivelul cărora se realizează condiţii de anaerobioză.

• Conduita în cazul plăgilor tetanigene este dependentă de situaţia imunologică a persoanei respective şi anume :

• La persoane vaccinate sau revaccinate corect în antecedente, se va administra o doză de 0,5 ml ATPA i.m. (revaccinare de urgenţă).

• Acestor persoane nu li se va administra ser antitetanic decât în cazul unor politraumatisme grave cu pierderi masive de sânge. In acest caz se va administra o cantitate de 3.000 -15.000 UAI, funcţie de vârstă şi riscul tetanigen, după schema de desensibilizare, sau 200- 500 UAI IGUSAT.

• La persoane nevaccinate sau cu antecedente vaccinale nesigure, necunoscute, incomplete, se va administra ser antitetanic 3.000-15.000 UAI după desensibilizare prealabilă, sau imunoglobuline specifice antitetanice în doză de 200-500 UAI, în raport cu vârsta, apoi se va practica vaccinarea accelerată cu trei doze de 0,5 ml ATPA i.m., la interval de câte 14 zile. Vaccinarea începe imediat după administrarea serului, dar în altă zonă anatomică.

• în faţa unei plăgi tetanigene, indiferent de starea imunologică a persoanei respective, se practică obligatoriu :

• asanarea chirurgicală a plăgii - debridarea largă, eliminarea corpilor străini, excizia ţesuturilor devitalizate; plaga nu se suturează, dar se realizează hemostază;

• aseptizarea plăgii cu apă oxigenată 3%, bromocet 1% sau permangana. de potasiu 1/4000;

• tratament cu antibiotice: Penicilină în dozele corespunzătoare/kg corp, Eritromicină 1 -2 g, timp de 3-5 zile.

Profilaxia tetanosului nou-născutului

• Vaccinarea corectă a mamei în copilărie şi rapelul antitetanic din timpul sarcinii asigură, prin intermediul imunităţii pasive naturale, protecţia antitetanică a nou- născutului şi sugarului până la începerea imunizării active, cu condiţia să nu fie expus unui risc crescut la îmbolnăvire

• Când naşterea s-a produs în condiţii neigienice (naştere la domiciliu, cu plaga ombilicală murdărită cu pământ sau cu bălegar, cordon ombilical secţionat cu obiecte nesterile), imunitatea antitetanică moştenită de la mamă nu este suficientă pentru a realiza protecţia faţă de tetanos.

• Este necesară intervenţia medicală promptă, care să asigure seroprofilaxia cu 500 UAI sau 200 UI imunglobulină specifică IGUSAT şi tratament cu penicilină de 2 ori 200.000 UI i.m./ zi timp de 7-10 zile. Vaccinarea antitetanică nu se poate practica la nou-născut, din cauza unui răspuns 'imun umoral întârziat faţă de riscul instalării bolii.

Vaccinarea antirujeolică• Vaccinul preparat de Institutul Cantacuzino este un

vaccin viu supraatenuat, preparat din tulpina Schwarz, obţinut pe fibroblaşti de embrion de găină.

• Se administrează 0,5 ml vaccin, conţinând 1000 DICTS0 într-o singură inoculare, pe cale subcutanată, în regiunea deltoidiană. Vaccinarea antirujeolică se realizează la copiii fară antecedente de rujeolă, care au împlinit vârsta de 9 luni

• Se experimentează un nou vaccin antirujeolic de tip recombinant, cu scopul reducerii reacţiilor adverse şi a eliminării contraindicaţiilor actuale (graviditate, reacţii anafilactice etc.).

Vaccinarea antihepatită B• Strategia profilactică se bazează pe vaccinarea

antihepatită B cu cele 2 tipuri de vaccin:• vaccin inactivat preparat din plasma purtătorilor

de AgHBs (utilizat în China, Africa);• vaccin obţinut prin tehnologia moleculelor

recombinante; AgHBs este produs de drojdia de bere sau de celule bacteriene (E. coli) în care gena de sinteză a antigenului de înveliş a fost inclusă ca plasmidă (vaccinurile Engerix-B, Heptavax etc.)

• Scopul vaccinării este cel de reducere a mortalităţii precoce prin hepatocarcinom primar şi hepatopatii cronice datorate infecţiei cu virusul hepatei B (VHB).

• Este primul vaccin util în profilaxia cancerului aplicat populaţional

• Vaccinarea începe imediat după naştere, în primele 12 ore, următoarele 2 doze se administrează la 2 şi 6 luni, concomitent cu DTP şi VPOT

• răspunsul imun postvaccinal este considerat eficient cel puţin 5 ani.

• In România se realizează şi vaccinarea personalului medical cu risc, conform schemei standard.

• Personalul medical neprotejat prin vaccin, expus percutan (ex. înţepătură cu ac) sau permucos la sânge provenit de la persoane infectate cu VHB, devine protejat prin administrare de HBIG (0,06 ml/Kg sau 5 ml pentru adult) administrate în primele 24 h şi prin vaccinare antihepatită B cu 4 doze la 0, 1, 2 şi 12 luni (prima vaccinare este concomitentă cu HBIG, dar în alt situs anatomic).

• Pentru personalul medical protejat prin vaccinare antihepatită B nu se adoptă atitudini imunoprofilactice particulare (faţă de VHB), dacă titrul de anticorpi este cunoscut şi este de peste 10 mUI /ml. Personalul medical protejat prin vaccinare, dar cu status imun necunoscut, va fi protejat prin revaccinare antihepatită B şi/ sau HBIG.

• Expunerea sexuală sigură poate fi protejată cu HBIG (aceeaşi doză) administrată în primele 14 zile de la contactul sexual.

• Contacţii sexuali ai persoanelor cu infecţie acută sau cronică cu HVB trebuie vaccinaţi.

Vaccinarea antigripală• Existenţa a 3 tipuri de virus gripal, a numeroase subtipuri

şi variante, care toate induc protecţie specifică de subtip şi variantă şi numai o modestă protecţie faţă de tulpini apropiate antigenic, precum şi marea lor variabilitate, care permite permanent modificări în structura lor antigenică, creează dificultăţi reale în calea unei profilaxii active.

• Compoziţia vaccinului antigripal este schimbat anual cu scopul de a reflecta tulpinile circulante de virus gripal A şi B.

• Eficacitatea vaccinului în protecţia gripei este direct corelată cu gradul concordanţei între tulpina virală circulantă şi cea vaccinală.

• Când există schimbări majore în structura antigenică a virusului, vaccinul antigripal "copiat" după cele anterior circulante va fi lipsit de eficacitate.

• Protecţia antigripală postinfecţioasă este de lungă durată,

• Protecţia vaccinală se limitează la 1 an. • Din aceste cauze, eficacitatea vaccinurilor

antigripale este de cel mult 60-80%, iar la vârstnicii instituţionalizaţi nu depăşeşte 30%.

• Strategia vaccinală în majoritatea ţărilor lumii are ca obiectiv reducerea complicaţiilor şi a mortalităţii asociate gripei.

se vaccinează:• persoanele peste 65 ani,• rezidenţii căminelor de vârstnici şi ai altor servicii de îngrijire de

lungă durată, indiferent de vârstă;• persoane cu boli cronice cardio-pulmonare, renale,

hemoglobinopatii, diabet zaharat;• copii instituţionalizaţi;• copii şi adolescenţi cu tratamente cronice cu aspirină (pentru riscul

lor crescut pentru sindrom Reye);• personal medical şi grupe populaţionale de importanţă socială

deosebită.

• Vaccinurile în uz sunt fie corpusculare inactivate, fie antigenice (hemaglutinina şi neuraminidaza).

• Vaccinarea constă în 2 inoculări la interval de 4 săptămâni copiilor sub 8 ani, sau o administrare peste această vârstă.

• La copii este indicată folosirea numai a vaccinului antigenic, cel corpuscular fiind reactogen la acest grup de vârstă.

• Contraindicaţiile sunt cele generale, plus antecedentele de reacţii anafilactice la ou. Reacţiile adverse postvaccinale sunt în general uşoare (sindromul Guillam-Barré apărut în 1976 postvaccinal nu a mai fost descris decât excepţional).

• Vaccinul antigripal nu are efect antiepidemic şi nu împiedică răspândirea virusurilor gripale decât pentru tulpinile omologe, dar chiar la eficacitatea protectoare modestă descrisă anterior, asigură prevenţia complicaţiilor

Programul de imunizări recomandat adulţilor

• * persoanele cu risc sunt reprezentate de adulţi provenind din zone de endemie redusă a hepatitei A, vaccinarea este indicată prin risc de călătorie sau risc profesional de tip périclitant sau periclitat.

• ** persoanele cu risc sunt reprezentate de: personal medical, familiile infectaţilor cu VHB etc.

• •*** nu se administrează gravidelor sau potenţial gravide în următoarele 3 luni de la vaccinare.

• # nu se administrează gravidelor sau potenţial• gravide în următoarea lună de la vaccinare.

Vaccinul Momentul de administrare

Vaccinul antihepatită A* Două doze asigură protecţie pe termen lung. Prima doză se administrează celor ce călătoresc m zone endemice cu cel puţin 4 săptămâni mainte de plecare; a doua la 6- 12 kmi

Vaccinul antihepatită B** Trei doze, primele două la interval de o hină şi cea de-a treia la 5 luni după a doua.

Vaccinul antigripal Recomandat tuturor vârstnicilor de peste 65 de ani, la începutul toamnei, anual, precum şi persoanelor cu boli cardio-pulmonare sau alte boli cronice sau reprezentând persoane cu risc périclitant

Vaccinul antirujeolic, antirubeolic şi antiurlian

Două doze la interval de hmă pentru adulţii născuţi m 1957 sau ulterior, la care imunitatea după trecerea prin boală nu poate fi dovedită. ***

Vaccinul antipneumococic Administrat obişnuit sub forma unei doze la cei de peste 65 de ani Este recomandat şi altor persoane cu boE cardio-pulmonare, renale, siclemie sau alte boli cronice sau reprezentând persoane cu risc périclitant. Se repetă la 5 ani şi poate fi administrat m orice moment al anului

Vaccinul antitetanic şi antidifteric (Td), pentru cei neimunizaţi m copilărie

Primovaccinarea constă din 3 doze administrate la interval de 4-6 săptămâni şi respectiv, 6-12 kmi Rapelurile se practică la câte 10 ani

Vaccinul antivaricelos Indicat celor de peste 13 ani iară antecedente de varieelăJ Constă în două doze la interval de 1-2 hmi

Programul de imunizări recomandat adolescenţilor

• Preluat după recomandările Advisory Committee on Immunization Practices, Centers for Disease Control and Preven tion, Bethesda.

Vaccinul Indicaţii Momentul dc administrare

Vaccinul antihepatită B Adobscenţibr nevaccinaţi Trei doze la interval de 1-2 luni şi respectiv la 4-6 luni de la prima doză.

Vaccinul antirujeolb, antirubeolic şi antiurlian

Adofcscenţibr nevaccinaţi anterior cu două doze dc trivaccin la vârsta de 12 luni sau ulterior

0 doză de vaccin. Nu se administrează adobscentebr gravide sau potenţial gravide în următoareb 3 kini

Vaccinul antivaricebs Adobscenţibr nevaccinaţi sau fără antecedente de varicela

Pentru vârsta de 11-12 ani se adminstrează o doză, iar pentru vârst de peste 13 ani două doze la interval de 1-2 luni Nu se administrează gravidebr sau potenţial gravide în următoarea krnă de la vaccinare.

Vaccinul antketanic şi antidifteric (Td) Adobcenţibr nevaccinaţi în ultimii 5 ani O doză de rapel la câte 10 ani

Vaccinul antigripal Adobscenţibr cu risc crescut pentru complicaţii ab gripei sau contacţi cu persoane cu risc de complicaţii ak gripei

Anual în septembrb- octombrie.

Vaccinul antipneumococb Adobscenţi cu risc crescut pentru infecţii pneumococbe şi complica ţii ab acesteia

O doză cu repetare la 5 ani la cei cu risc înalt.

Vaccinul antihepatită A Adobscenţibr cu risc crescut pentru hepatită A

Două doze la 6-12 luni kitcrval

CALENDARUL VACCINARILOR Calendarul de vaccinare valabil de la 01 octombrie 2008: Vârsta recomandată Vaccin Comentarii

Primele 24 de ore 4-7 zile

Hep B BCG

În maternitate

2 luni DTPa- VPI, HepB Simultan 4 luni DTPa-VPI Simultan 6 luni DTPa-VPI, HepB Simultan 13-15 luni DTPa

RRO, VPO,

Simultan

4 ani DTPa 7 ani (în cls I-a) RRO Campanii şcolare 9 ani (în cls III-a) VPO Campanii şcolare 14 ani (în cls VIII-a) dT, Rubeolic * Campanii şcolare 24 ani si ulterior din 10 in 10 ani** dT

*numai fetele ** se achiziţionează pe plan local Notă privind tipurile de vaccin utilizate în cadrul Programului Naţional de Imunizări: *VPO se menţine pentru anii 2008 si 2009 si se va inlocui cu VPI, asociat cu DTPa, sub forma de prezentare DTPa-VPI, de la 1 ianuarie 2010 ** pentru cohortele de copii care nu au primit DTP doza a 5-a până la data de 30 septembrie 2008, precum şi cohorta de copii care împlinesc 30 luni in luna octombrie 2008, se va realiza vaccinarea cu DTPa la împlinirea vârstei de 4 ani, începand din anul 2010; *** VPO se va înlocui cu VPI începând cu anul 2012 ****numai pentru fete ***** se achiziţionează pe plan local Abrevieri DTPa = vaccin diftero-tetanic-pertussis acelular DT = vaccin diftero-tetanic pediatric (se utilizează până la vârsta de 14 ani) VPI = vaccin polio inactivat (se va utiliza VPI =Vaccin polio inactivat sau combinat DTPa-VPI) Hep B = vaccin hepatitic B DTPa- VPI = vaccin diftero-tetano-pertussis acelular –poliomielitic inactivat RRO = vaccin rujeolic-rubeolic-oreion BCG = vaccin de tip Calmette Guerrin Rubeolic = vaccin rubeolic dT = vaccin diftero-tetanic pentru adulti