In cuvdntarea din 3 aprilie (in Gara Finlandezd din Petrograd) Lenindeclard cE Revoplufia din februarie a creat o ,,republic5 parlamentar-burghezd" ,

condamnd Guvernul provizoriu qi cere inldturarea lui printr-o a doua revolufie; a

doua zi, sunt emise ,,tezele din aprilie", prin care formula programul politic alPartidului Bolgevic (,,Pace, p6ine, pdm6nt", ,,Toatd puterea Sovietelor").

Revolulia din Octombrie 1917 (2517 noiembriel-27 octombrie). LaCongresul Sovietelor din toatd Rusia, pe fondul sl[biciunilor GuvernuluiProvizoriu, are loc preluarea puterii politice, de cdtre bolgevici (numdrul lorcreqte spectaculos - de \a25.000 in februarie, la 100.000 in aprilie, la 340.000 inoctombrie l9l7 ldin care 60.000 la Petrograd/), de cdtre Sovietul din Petrogradin numele delegalilor la Congres; este constituit un nou guvern revolulionar(Sovnarkom), condus de Lenin (Consiliul Comisarilor Poporului).

Re co m an d dri bi b li ografi ce

Hosking, Geoffrey, Rusia: popot gi imperiur 1552-1917. Traducere de: Dana Crdciu,

Hortensia P,hrbg Polirom (col. Historia),Ia1i,2001, /408 pp./.Riasanovsky, Nicholas V., O istorie a Rusiei. Traducere de Areta Voroniuc. Edilie

ingnjiti, note ;i posfal,i de Mihai CEocariu,Institunrl European (col. Siruteq), Iagi,2001. /704 pp. /, pp. 227 -31,2.

$7arnes, D., Cronica {arilor rugi. Prezentarea condacdtorilor Rusieiimpenale.Domnie dupd domnie. Cu 229 ilustaSii 100 in culori, EdituraM.A.S.T., f.l, /Buqutgpti?1,2001 /224 pp./ (tnducere din limba englezd.

/London,1,999 /).

Tema

STATE].E SCANDINAVEirrl

PERIOADA r815-1918

Suedia

Suedia tn secolul al XX-lea

26

Urmaqul lui Gustav al III-lea (1771-1792) Gustav aI IV-lea Adolfparticipit la coaliflile antinapoleoniene, dar este detronat de Carol al Xl[-lea(1809-1818), care continud separarea puterilor qi acordarea diferitelor liberl6li.

La Congresul de la Viena (1814-1815), Suedia pierde ultimele posesiunidin Pomerania gi Finlanda, dar dob6ndegte controlul asupra Norvegiei (aceastase detaqeazd qi devine indepedentd in 1905).

In 1818 este desemnat rege generalul francezBemadotte - apreciatpentnrcalitilile sale militare gi iubit in Suedia pentru umaniatea cu care i-a tratat peprizonierii suedezi - care domneqte sub numele de Carol al XIV-lea (1818-1844) (a fost lipsit de urmagi). Suedia cunoagte o putemicd dezvoltareeconomicd (politica liberului schimb) qi o via!5 politicd dominat5 de partideleliberale qi conservatoare. Este adoptat un sisem parlamentar bicameral (1866).

Sunt doud lungi domnii - a regelui Oskar al Il-lea (1872-1907) qi a

regelui Gustav al V-lea (1907-1950). i, 1889 este fondat Partidul Social-Democrat (va participa gi la guvernare); este introdus (1901) serviciul militarobligatoriu, finanlat prin noi impozite pe venituri qi avere; este acordat votuluniversal tuturor contribuabililor bdrbali (peste 24 de ani, in 1909) qi pentrufemei (1918) la alegerile pentru Camera Inferioard. Prin reforma electoral6 qi

parlamentard - sistem de reprezentare proporlionald in ambele camere - (1911)se intdreqte orientarea reformistd a electoratului, in detrimentul conservatorilor.

ln plan social, sunt progrese semnificative - este interzis6 munca femeilor?n mine, intditd proteclia fald de accidentele profesionale, este generalizatd, in1913, pensionareala 67 de ani, zi:ua de munc[ de 8 ore (1918) g.a.

in timpul Primului Rizboi Mondial, Suedia va fi neutr5.

Danemarca

Fste in principiu o monarhie electivE.In a doua jumdtate a secolului al XV[I-lea, are loc a adevdratd erd a

reformelor interne in spiritul Iluminismului - abolirea qerbiei gi a breslelor,recunoagterea liberthlilor individuale qi a presei, toleranld religioasd. ln politicaexternd beneficiazd de protecfie englezd.

Danemarca este antrenant6 pi in rdzboaiele napoleoniene, in alianld cuFranta.

In secolul al XIX-lea, regatul cedeazd mai multe teritorii. Cedeazd, i*7814, prin Tratatul de la Kiel, Norvegia Suediei., iar in arii'40 vinde englezilorcoloniile pe care Ie avea in India gi Africa (in zona Ghanei de ast1z,i) (pdstreazd

insulele Virgine); in 1864 cedeazd Prusiei ducatele Schleswig, Holstein gi

LauenburgDin punct de vedere politic, Danemarca este o monarhie constitulionald -

in 1849 regele Frederik al VII-lea acordd o constitulie liberald; urmagul sdu,

Christian al IX-lea (1863-1906) pune temeliile dinastiei Sonderburg-

27

Glricksburg. in 1915 este introdus votul universal pentru femei, in timpuldomniei lui Christian al X-lea (1912-1947).

in timpul Primului Rdzboi Mondial, Danemarca va r5m6ne neutr6.

NorvegiaDin prima jumdtate a secolului al XVI-lea (1536), Norvegia este provincie

a Danemarcei, protestantismul flind generuIizat. in 1814 este cedat6 Suediei -dar iqi pdstreazd autonomia institulionali, frontierele gi drapelul, integrat in celal Uniunii cu Suedia. Aceasta era, de fapt, o dubl6 monarhie, condus6 de regelesuedez, reprezerrtat la Christiania (Oslo) de un vicerege, apoi de un guvemator qi

de un Consiliu de miniqtri (din care trei erau norvegieni); are gi un Parlamentpropriu (Storting), ce caracteizeazd un regim parlamentar,larg democratic (in1898 - vot universal pentru bdrbafi, iar in 1901 gi pentru femei (la alegerilocale).

In 1905, Uniunea este dizolvatd gi se oferd coroana prinlului Carol alDanemarcei (va domni, din 1906, sub numele de Haakon al VII-lea). Suntaadoptate m6suri cu caracter democratic - este redus nivelul minim cerut pentruoblinerea dreptului de vot, apoi, peste c6liva ani, este acordat acest drept ftrdrestriclii de cens gi pentru ambele sexe - la alegerile locale (1910) qi nalionale(1913). Sub presiunea feministelor, este reglementatd egalrtatea celor doud sexe

in domeniul angajdrii la munci. Se intdregte democralia socialE - asiguriri de

accidente (pentru pescari qi marinari), asigurare mediacald, pentru muncitori,protejarea muncii femeilor gi copiilor, combaterea sirdciei.

trn timpul Primului RdzboiMondial, Norvegia rdm6ne neutr5.La inceputul secolului al XX-lea, cooperarea interscandinavd va marea

voinla de pace gi neutralitate a celor trei state; in 1906 se creeazd UniuneaParlarnentard Scandinavd (obfine Premiul Nobel pentru Pace, in 1908).Neutralitatealor este exprimatd la 8 august I9I4.

Re co m a n d dri b i b li ograf c e

Hurdube,tiu, Ion, Istoria Suediei. Prrfofi de Dumitru AhnaS, Editura $tnn,tificd pi

Enciclopedicd, Bucurepti, 19BS /380 pp./.

28

Tema

STATELE GERMANEin

perioad a 1815-1 918

Austria

La Congresul de la Viena (1814-1815), Austria renunld la Belgia gi

Alsacia-Lorena, dar redob6ndeqte teritoriile ocupate de Napoleon; igi asigur6,astfel, o pozi[ie de superioritate in teritoriile germanice gi italiene (este infiinfatRegatul Lombardo-Venet, care depindea de ea).

Austria tn secolul al XX-leaPirnd la Revolulia din 1848, cancelar al Austriei este contele

Metternich 11773-18591. Conservator prin educalie gi temperament, el esteexponentul statului multinalional austriac, mogtenitor al universalismuluiSfhntului Imperiu Roman de Naliune German[. Abil diplomat, eI exploateazdambele sisteme de alianld ale Restauraliei (Cvadrupla A1ian!6, promovat6 deprimul-ministru englez Castlereagh, ;i Sfhnta Alian[d, promovatd de AlexandruI). El blocheazd dezvoltarea liberald a germarriei, la congresele de la Troppau qi

LaybaCE (1820-1821) oblinc reafirmarea princrpiilor antirevolufionare,intervenfia in Peninsula ltalic6.

In 1848, Ferdinand I (1835-1848) abdicd in favoarea nepotului sflu -Franz Jos eph (/ I 83 0- 1 9 I 6 I 1848-19 1 6).

Revolu{ia maghiar6 este infrdrftd, in 1849, cu ajutorul croa}ilor qi a

aatmatei ruse.in chestiunea germarrd, Austria va pierde in favoarea ideii ,,Germaniei

mici", in jurul Prusiei * pierde Lombardi, in 1859, este invinsi la sadova (1866),pierde Venefia.

Imp er iul Aus tr o - (fn garIn 1867, dupd mai multe oscilalii ?ntre linia federalistd gi cea

centralizatoare, Frar.z Joseph opteazd pentru un compromis cu Ungaria(Ausgleich) - ia fiinld statul dualist, Imperiul Austro-[Jngaria, ol dou6 pdrli,despirlite intre ele de r6ul Leitha /Transleithania la est - Ungaria, Transilvania,Croa[ia/ qi Cisleith ania).

Imperiul se aratd tot mai interesat de zona balcanic6 - in 1878 i se

incredinleazd spre administrare Bosnia gi Herlegovina (anexate in 1908).

29

in plan intern, guvernul Taafe incearcd, frrd rczultate notabile, sd

modereze nafionalismul slavilor sudici, prin mdsuri in favoarea bilingvismului;in fapt, se intensificd nalionalismul de limbd german6. in 1888 se infiinleaziPartidul Social-Democrat; via[a parlamentar6 este activd, marcatd mai ales princonfruntarea diferitelor nafionalitdli. in I9O7 - este introdus votul universal(pentru femei, in 1918), majoritatea parlamentard, fiind c0qtigatS, in acestecondilii, de slavi.

Pentru salvgardarea Dublei Monarhii, mogtenitorul Franz F'erdinand (dupimoartea, in 1889, a arhiducelui Rudolf), are in vedere un plan de reorganizareaacesteia pe baza treimii austriacS,, ungarS qi slav6.

Asasinarea lui, la 28 iunie 1914, la Sarajevo, va duce la izbucnireaPrimului Rdzboi Mondial.

Ultimul impdrat este Carol I (1916-1918).in fala infr6ngerilor militare, eI incearcd, in 1918, sd evite dizolvarea

Imperiului, printr-o constitulie federalistd (in Manifestul din 16 octombrie,intitulat Cdtre popoarele mele credincioese, se preconiza constituirea a $asestate independente austriac, ungar, ceh, iugoslav, polonez, uccrainean;Transilvania rdmdnea, in continuare) ca parte a Ungariei); na,tionalitilgile, ins6,opteazd pentru independenfE. Abdicd la 11 noiembrie 1918 - la 12 noiembrieeste proclamatd Republica Austria. Prin Tratatul de Pace la Saint-Germain-en-Laye (10 septembrie l9l9), Austria renun![ la drepturile care fuseserd ale caseide Habsburg, asupra teritoriilor din afara granilelor sale, qi respinge unirea(Anschluss) cu Germania fird consimt5m6ntul unanim al Societ5tii Natiunilor.t il

Franz Joseph (1848- 1916 /1830-L9l6l)Intr-o conversalie cu Theodore Roosevelt, Franz Joseph se definea, tn

1910, drept <ultimul monarh de modd veche>. Suveranii care domneau tncelelalte state europene atunci cdnd urcase el pe tron, in 1848, dispdruserd toyide pe scena lumii. Decana monarhilor europeni, regina Victoria, se stinsese tn1901. In Rusia, apoi tn Germania se succedaserd, tnainte de Wilhelm al ll-lea,trei suverani. in aceeaEi perioadd, Rusia avusese patru lari. De la sdvdrgireaunitdlii italiene, lui Victor-Emmanuel al ll-lea ti urmaserd deja doi succesori. inFran{a, al Doilea Imperiu cedase de mult locul celei de-a Treia Republici. Pesctnt, fn acest tnceput de secol, Franz Joseph apare ca patriarhul Europeiruonarhice.

Cei 68 de ani ai domniei lui Franz Joseph au fost marca{i de oimpresionantd serie de schimbdri care au afectat ansamblul vie{ii politice/economice Si culturale. Aparent independente unele fald de altele, aceste

fenomene sunt de fapt legate prin raporturi strdnse. De-a lungul anilor, se

conturaserd miscdri de fond care l-au tndepdrtat pe Franz Joseph de lumea incare fusese crescut. Dupd cdntecul de lebddd al primului deceniu de domnie,

30

vremea absolutismului trecuse definitiv. Monarhia a adoptat formelec ons tituyional e al e re gimurilor reprezentativ e.

Austria - mai mult decdt (Jngaria - intrase tn era maselor, dupd cum oaratd dezvoltarea noilor curente de gdndire Si aparilia partidelor moderneorientate spre mullimi. Chiar dacd Dubla Monarhie dovedea, tn 1914, ointdrziere netd tn raport cu marile puteri economice ale vremii, schimbdrileerau Ei aici profunde. Societatea feudald nu dispdruse o datd cu abolireasistemului seniorial, dar ponderea ei era tn scddere. DeSi majoritatea populalieilocuieSte tncd la sate Si continud sd lucreze pdmdntul, tn cdteva regiuni se

formaserd poli industriali. Acestei creSteri ti erq asociatd accelerarea

fenomenului de urbanizare, fnsolitd de o transformare a peisajului ordsenesc.

$i, tn primul rdnd, cel dintdi dintre ora{e, Viena, reSedin[a imperiald, trecuse tn

Saizeci de ani de la 430.000 de locuitori la mai mult de 2.00A.000. Oricare tierau dimensiunile Sifuncliile, orasul aduna o populalie eterogend prin structuraei sociald, cdteodatd Si prin compozilia nalionald, diferenle ce ti reproducades ea organizarea internd.

Aceste transformdri sunt indisociobile de revoluliile intervenite tn Stiinldqi tehnicd. Ele tncepuserd prin a aboli constrdngerile distanlelor Si timpului.Dacd la tnceputul domniei, mijloacele hipomobile Ei naviga{ia fluvialdpredominau de departe cdile ferate, care nu existau decdt prin cdteyatronsoane, tn 1914 Austro-Ungaria era acoperitd de o relea de 44.000 de

kilometri de cale feratd. $i iatd Si automobilul care intra tn scend. Mdine va firdndul avionului. i, acelasi timp, speciaculoose invenlii revolulioneazdmijloacele de co-municare dintre oameni. Telefunul, fonggrqful, cinematografultSi fdcuserd aparilia. in.fine, Si nu este aspectul eel mai pulin important, toateaceste schimbdri materiale erau purtdtoarele unor idei Si valori cu siguranldpulin familiare lui Franz Joseph.

Lungimea domniei nu fusese oare nefastd pentru Monarhie? Ridicatd deaceastd duratd exceplionald, intrebarea nu poate fi ocolitd. Ne aducem aminteaici de cuvintele crude ale lui Ernest von Koerber tn ochii cdruia Franz Josephar fi deservit Monarhia tn doud rdnduri, <prima oard prin tinerelea lui, a douaoard prin bdtrdneyea lui>. Dusd pdnd la ultima limitd a propriei logici, aceastdrefleclie ne tndeamnd sd ne tntrebdm dacd Franz Joseph nu qr purta, tn parte,rdspunderea pentru prdbuSirea trmperiului sdu, care, pdnd la urmd, a avut loc ladoar doi ani dupd moartea lui. Foarte repede manifestat, decalajul dintresisterecul sdw de gdndire gi de vdlori qi tendinyele de fond ale epocii s-ar fiqccentuat o datd cu vdrsta. Cu alte cuvinte, acurzo{ia majord adusd lui FranzJoseph este aceea de a fi blocat orice posibilitate de evolulie pozitivd printr-opoliticd neadaptatd sfiddrilor lansate Monarhiei, respectiv decis imobilistd. I s-a repro;at mai ales cd, prin refuzul de a rediscuta compromisul tneheiat tn 1867cu (Jngaria, ldsase dualismut sd-gi dezvolte efectele perverse. in loc sd

dezamorseze pericolele acumulate de rivalitd|ile na[ionale, practico dualismuluiarfi ajuns lq un rezultat invers.

31

Libertatea acordatd maghiarilor de a acliona tn Ungaria, tn afara unuicontrol real al Vienei, arfi exacerbat aceste patimi pdnd tn punctul de a pune tnprimejdie chiar existenla ansamblului habsburgic. in mod evident, FranzFerdinand /dcuse parte dintre cei cere resimleau dureros neajunsurilepricinuite de lungimea domniei. Irlerdbdarea lui se explicd mai pulin prinmotivele banale ale unei ambilii personale decdt prin constiinla acutd cd zileleMonarhiei erau nurndrate.

Vdzut astfel, imperiul lui Franz Joseph ar fi tocmai acea Cacanie descrisdde Robert Musil. Renun{dnd sd-Si asume misiunea de centru de impulsionare,puterea Si-ar fi fixat drept obiectiv oprirea timpului din mers. Ca Ei <Acliuneaparaleld>, imaginatd de Musil tn Omul fird tnsuSiri, care, prevdzutd pentru acelebra cea de a Saptezecea aniversare a doncniei, nu ajungea niciodatd sdprindd formd, rolile acestei imense masindrii s-ar tnvdrti tn gol. Dupd modelulbunicului sdu, Francisc I, Franz Joseph ar fi ajuns sd se teamd ca deplasareaunei singure piese sd nu antreneze surparea tntregului edificiu. Dar, refuzdndschimbareq, monarhia austro-ungard ar -/i devenit acel stat Kcare nusupravieluia decdt prin forla obisnuin{eb) /R. Musil/.

Oricdt de fecundd ar .fi, aceastd interpretare nu respectd integraladevdrul despre Franz Joseph. Este adevdrat cd, in viala lui de suyeran,eSecurile politice Si tnfrdngerile militare au tntrecut succesele. Acest aspect nupoate fi eliminat din bilan!. in schimb, este greu sd rdmdnem la imaginea unuitmpdrat lovit de imobilism. DeSi trdsdturile dominante ale caracterului sdu se

fixaserdfoarte devreme, ruu trebuie sd conchidem de aici incapacitatea lui FranzJoseph de a evoluo. in destule tmprejurdri, a dovedit cd facultqtea de. qdaptarela situalii noi nu-i era strdind. Multd vreme chiar avusese obiceiul sd ia deciziiin grabd, astfel tncdt, nu tndeajuns coapte, ele tSi ratau cdteodotd linta.Diploma din octombrie, redactatd tntr*o noapte, este caricatura acesteideprinderi. in unele cazuri, aceste schimbdri iau alura unor veritabilerdsturndri.

Politica urmatd fn privinla Ungariei este cel mai bun exemplu pentruasemenea tntorsdturi. Socotili niste rebeli la inceputul domniei, ungurii nunumai cd s-au reabilitat prin compromisul din 1867, dar dualismul le-a permissd dobdndeascd o pozilie privilegiatd tn sdnul Monarhiei. Trecerea de laneoabsolutism la un regim constitulional, tntr-wn cadru mai tntdi unitar, apoidualist, ilustreazd Si ea aptitudinea lui Franz Joseph de a accepta schimbarea,cu atdt mai mult cu cdt aceste solulii venequ tn corutradiclie cu cele maiprofunde tnclindri ale lui. Chiar gi la opusul vielii, el s-a mobilizat pentru afacesd triumfe, fmpotriva majoritdlii clasei politice oficiale, proiectul care instituiavotul universal, reformd care, tn principiu, trebuia sd nansforme profunds is temul politic austriac.

Este adevdrat cd tncercdrile din primele decenii de domnie tl tnvdyaserdpe Franz Joseph sd se teamd de modificdrile brutale de orientare. Progresiv, elopteazd pentru o politicd a pasilor mdrunli, care iSi gdseSte cea mai bund

)L

aplicare tn epoca Taaffe /prim-ministru: 1868-1870, 1879-i893; a incercat sd

aplaneze conflictul cu minoritdlile etnice printr-o politicd de concesii acordatearistrocraliilor locale qi prin introducerea votului universal; este, totugi, obligatsi demisionezel. Ldsdnd tn urmd precipitdrile tinere{ii, acesta pune mai multdmodera{ie in atitudini. Dar, mai ales, eliberat de spiritul de sistem, ajunge la undemers mai pragmatic. O asemenea politicd este, Jdrd discu{ie,nespectaculoasd.

Poate cd ti lipsea strdlucirea. Dar, prin pr"isma propriei experienle, FranzJoseph se convinsese cd aceasta era singura adaptatd structurii eterogene aMonarhiei. Suma Si disparitatea intereselor de luat tn seamd tnldturau soluliileradicale. Acesteq pretindeau, dimpotrivd, cdutarea rdbddtoare q

compromisului. in aparenyd modest, dar care sd nu excludd ldsnirile.Mai rdmdne chestiunea ridicatd de raporturile cu Ungaria dupd 1867.

Aici, Franz Joseph nu poate fi absolvit de reproSul de imobilism. Dupdaranjamentul tncheiat cu (Jngaria fn 1867, pe care s-a obligat sd-l aplice loial,a refuzat mereu sd-l repund tn discu{ie. Chiar dacd se opusese maghiarilor cdndaceqtia cdutau sd orienteze raporturile dintre Austria Si Ungaria cdtre o simplduniune personald, nu profitase, in schimb, de nici una dintre ocaziile care i se

oferiserd pentru a reveni asupra transferurilor de suveranitate concedate tn1867. Soluliile sale au fost incontestabil ddundtoare popoqrelor supuseautoritdlii maghiarilor. Iar pe termen lung, ele au fost, neindoielnic, funestepentru Monarhie. TotuSi nu au rezultat dintr-o incapacitate de a concepeschimbarea. Trebuie mai curdnd tnyelese ca o reaclie la dezamdgirile dinprimele douQ decenii de domnie. Din aceste tatondri Si eSecuri, Franz Josephtrdsese tnvdydtura cd Monarhia nu putea avea o organi1are int€rnd durabild inafara unui acord cu Ungaria. Dupd 1867, a rdmas credincios termeniiorcompromisului core recunoStea tn unguri unul dintre polii dominanfi aiMonarhiei. I-a respectat cu atdt mai mult cu cdt dualismul asigura statelor saleo stabilitatefird precedent de la 1848 tncoace, Cd aceastafusese pldtttd preascump era convingerea dobdnditd foarte devreme de Franz Ferdinand Si aici se

a/ld una dintre cauzele conflictului care l-a opus unchiului sdu. in ceea ce-lprivea, Franz Joseph nu Si-a ascLtns, desigur, imperfecliunile dualismului. Dar,

Stiind din experien[d cdt de fragil era punctul de echilibru astfel atins, s-a temutcd, repundndu-I tn discu{ie, ar da drumul demonilor care apoi nu ar mai fiputut fi stdpdnili.

Ir{u trebuie pierdut din vedere totusi faptul cd dualismul nu epuizaproblema nalionalitdyilor. Popoarele tnscrise tn avia cisleithaniand nu pot "fipuse pe acelaqi plan cu grupurile rua[ionale ce lineau de autoritatea Budapestei.Fireqte, compromisul a influenlat relaliile lor cu Viena. Dar politica guverneloraustriece nu le-a tmpiedicat dezvoltarea na[ionald. Este lungd calea strdbdtutddupd 1848. La aceste popoare s-au format sau s-Au consolidqt elite care aujucat un rol crescdnd tn

JJ

diferite sectoare de activitate. Ele se exprimau tn adundri, dela cornund pdnd laReichsrat, aveau acces la posturi de responsabilitate tn executivele locale, erauprezente tn universitate, se afirmau tn arte. DeSi fenom.enul nu are pretutindeniaceeasi amploare, deSi fiecare nalionalitate fSi are specificitatea sa, tendinla nueste mai pulin generald. Realitatea acestei dezvoltdri nu este contrazisd decrizele care zguduiau Monarhia sub presiuneq revendicdrilor sau nelinistilornalionale. S-ar putea chiar susline, Jdrd teamd de paradox, cd tocmai aceastddezvoltare genera conflictele. Oricum, nu se mai poate rdmdne la imagineasimplfficatoare Si polemicd a Austriei ca <tnchisoare a popoarelor>.

Oricare qr .fi bilanlul domniei lui, Franz Joseph rdmdne, dintre tolisuveranii Austriei, cel inai popular aldturi de Maria Tereza. Apdrut incd dintimpul vie{ii lui, mitul care s-a format tn jurul persoanei sale a ddinuit pdnd tnzilele noastre. Nutrit de memoria colectivd, a fost imbogdlit Si de crealialiterard. Turistului care viziteazd Viena nu-i trebuie mult ca sd se convingd.Vitrinele negustorilor de suyeniruri Si ale librdriilor i-o confirmd: Franz Josepheste singurul tmpdrat al cdrui portret este reprodus pe cdr{ile poStale, tn tirajmare.

Alt semn al acestei favori, o expozilie consacratd recent primei perioade adomniei q avut un mare slrcces de public. In perpetuarea mitului intrdneindoielnic o parte de nostalgie, pdrere de rdu dupd tinerelea lor, la unii.Joseph Roth, care a ficut atdta pentru dezvoltarea acestui mit, prin opere caMargul lui Radetzky gi Cripta Capucinilor, oferd un bun exemplu: <Tolifmpdra{ii austrieci sunt tmpdralii mei, declard el tntr-un ziar vienez, in 1935,Day tmpdratul Fyanz Joseph este impdratul meu personal, fmpdratul copildrieiSi tinere[ii mele. Iatd de ce, atotnci cdnd am fericireq sd md tntorc tn Austria; mdduc tn pelerinaj la cripta Capucinilor ca sd-l salut pe tmpdratul meut. Domnieilui Franz Joseph ti este adesea asociatd o imagine de stabilitate. in ciudardzboaielor, crizelor interne, patimilor na{ionale, condiliilor contrastante,aceastd domnie, vdzutd prin prisma mitului, devine <aceq vdrstd de aur asiguranleiv, descrisd de Stefan Zweig. in pofida inovaliilor tehnice, viala zilnicdtSi pdstrase tncd ritmurile tradiyionale, tn opoztlie cu accelerarea timpului dindeceniile urindtoare. Dar aceastd idealizare poate fi tnleleasd mai ales ca oreaclie, mai mult sau mai pulin constientd, la multiplele rdsturndri pe care le-acunoscut Europa Centrald din 191B tncoace.

Mai presus de orice, trebuie sd ne fntoqrcem la cuvintele spuse luiTheodore Roosevelt. Franz Joseph fntrupeazd, de fapt, cw maiestate, o anumeidee de monarhie. DeEi pragmatismwl sdu tl convinsese de necesitatea anumitorconcesii in spiritul timpului, a pdstrat, de-a lungul tntregii lui domnii, un addncscepticism fayd de formele constitulionale ale puterii. Respectdndu-qi pe deplinobligaliile la care subscrisese atdt tn Austria, cdt Si tn [lngaria, a Stiut sd-Si

rezerve o largd tf"rd de autoritate tn domeruiile socotite de el fundamentale. Pede altd parte, moqtenitor al celei mai vechi dinastii europene, urma; alfmpdralilor Sfantului Imperiu, Franz Joseph a fost tnconjurat de o aurd de

34

maiestate care li se impunea celor din apropierea lui, cq Si supuSilor lui cei maitndepdrtali. Rudolf Sieghart poate vorbi tn privinla lui despre ((o maiestatesacrd>, ldrd a trebui sd-l suspectdm de o intenlie hagiograficd. Nu pareexagerat sd se spund cd in jurul lui Franz Joseph s-a forntat un adevdrat cultmonarhic dupd ce intrase tn vdrsta maturitdlii. Constiinla scrupuloasd cu care

Si-a exercitat, pdnd la capdtul puterilor, profesia de suverqn a atdrnat mult aici.Lungul Sir de nenorociri care i-au lovit familia a contribuit de osemenea. Darmai ales tn actele oficiale, el se aratd intotdeauna tnveSmdntat tntr-o mdreliecare tl separd de restul societdlii, de la cel mai umil pdnd la cei mai de sus depe scara sociald. Bizwindu-se pe convingerea cd distanla sporeste prestigiul,comportamentul lui exterior este dictat de o voin{d polrticd. Respectarea strictda ceremonialului de curte, pompa habsburgicd participd la acelasi scop. Chiardacd constrdngerile rezultdnd de aici erau greu de tndurat, chiar dacdsingurdtatea era prea adesea prelul de pldtit, linta vizatd afost atinsd.

Paradoxul yrea ca acest cult sd se adreseze unui suveran care nu dovedeadaruri exceplionale. Atuurile lui s-au numit simlul datoriei, cunoastereadosarelor, experienla dobdnditd de-a lungul timpului. Dar Franz Joseph nu Si-adominat secolul tn felul unui l{apoleon sau al unui Bismarck. JtIu avea nicigeniul unui constructor de imperiu, nici pe acela al unui strateg. Pe deasupra,fn afara clipelor cdnd era in situa{ie de reprezentare, aveq un mod de viald Sigusturi simple, chiar obignuite. Contradiclia nu este totuSi decdt aparentd.Relaliile dintre Franz Joseph Si supuqii lui au defapt o dubldfald,

Roporturile cu func{ionarii imperiului sunt o ilustra.re exemplard. CdFranz Joseph le linea loc de model este o evidenld. Dar termenii raportului potfi inversali. Cel dintdi birociai al Monaihiei, Franz Joseph reproducedesdvdrSit trdsdturile Si valorile servitorilor statului. Acest mimetism nu ascdpat scriitorilor. Cdnd, tn Marqul lui Radetzlq, Franz Joseph Si baronul vonTrotta sunt pusi fald tn fayd de Joseph Roth, trebuie sd te tntrebi care dintre eieste dublul celuilalt.

Destinul lui Franz Joseph nu este lipsit de o dimensiune tragicd.Prestigiul lui {ine unite cele 50.000.000 de supuSi qi cele unsprezece popoarestrdnse sub suveranitatea Habsburgilor. Dar toli aceStia sunt cutreiera{i detensiuni contrare, aclionali de forle centrifuge. Imperiul lui Franz Joseph este,

prin excelenld, terenul de confruntare q doud logici Si a doud culturiantagonice: de o parte statul multinalional, moStenitor al unei lungi tradi{ii,care, dincolo de Sfantul Imperiu, urcd pdnd la Roma anticd, de altd parte statul*naliurce, impus de nalionalisrn, idee-forld a secolului al XIX-lea, care tmpingespre remodelare harta Europei. Nu era scris ca aceastd luptd sd se tncheie, tnchip fatal, prin dizolvarea ansamtblului habsburgic? Este prea uSor sd pretinzidupd evenimente cd nu putea exista qlt deznoddmdnt. Istoria poate alegetotdeauna tntre mai multe cdi. O datd cu aceastd tnfruntare, destinul Monarhieis-a tmplinit. De-a lungul anilor Si tncercdrilor, lupta devenise mai asprd Si mainesigurd. Constiinla acutd dobdnditd de Franz Joseph privind vulnerabiltatea

35

imperiului sdu fa\d de dinamica nalionalismului ti explicd in mare mdsurdpolitica. Dar tn creuzetul acestor lupte se pregdtesc Si rdsturndrile care vortransformo radical fala Europei, dramele ale cdror conseeinle nu swnt tncdepuizate. Sub acest aspect, Austria lui Franz Joseph nu este oare, ca sd reludrnimaginea lui Karl Kraus, <laboratorul de experimentare> a declinului EuropeiT

(apud Jean-Paul Bled, Franz Joseph. Traducere din limbafrutcezd" de Smaranda Bedrosian, Editura Trei,

Bucureqti, 2002, pp. 628-63 5)

Prusia

DouS evenimente importante au avut loc in secolul al XVIII-lea. Un statprinciar, Prusia, a fost recunoscut ca regal qi s-a afrcmai in calitate de mareputere. Declinul Imperiului Otoman a frcut ca habsburgii sa oblind teritoriiintinse, inclusiv regatul Ungariei, in sud-estul Europei. Acesta era de fapt unimperiu habsburgic separat separat.

In 1805-1806, victoriile oblinute de impdratul francez Napoieon, l-aufrcut pe acesta stipdnul Europei. El a reorganizat teritoriile Sffintului ImperiuRoman intr-un mod radical, incdt titlul imperial al habsburgilor nu maiinsemna nimic. Prin urmare, in 1806, habsburgul aflat la putere, Francisc, arenuntat la titlu, iar din aqel moment Sfbntul Imperiu Roman de NafiuneGermanE. inceta sd mai existe. Francisc a rdmas impdrat, deoarece igi iuasedeja un nou titlu, acela de tmpdrat al Austriei.

Confederalia Germand este noua alc6tuire a statelor gernane, hotdrdtdla Congresul de Pace de la Viena )1815); formatd din 39 de state, era condus6,formaf de impdratul Austriei.

In deceniile ce vor ufina se accentueazd rivalitilile dintre Austria gi

Prusia, fiecare dorind sd realizeze unifrcarea statelor gennane in jurul ei. Pefondul unei accentuate dez;voltdri economice, in Prusia, se impune necesitateac;edrii unui cadru general ce sd faciliteze aceastd. dezvoltare; in 1818, suntinlEturate tarifele interne, sistem la care ader6, in anii urmdtori, gi alte stategennane (nu qi Austria). T-a I ianuarie 1834 se infiinleazd Uniunea VamaldGerrnand {Zollvereien), cuprinzdnd 18 state (cu o popula}ie de 23 mitrioane).Austria rdmAne in afara organizatiei, astfel inc6t Frusia devine, treptat,hegemon economic (thaler-ul prusac devine unitatea de schim 6n cadrulUniunii Vamale).

A urmat apoi ,,anul revolu{iilor", 1848, cind revolulia din februarie de laParis a generat evenimente revolufionare pe tot cuprinsul Germaniei qi ?n alte

36

p1rti ale Europei. Metternich este inliturat. S-au organizat alegeri in vedereaformirii unui parlament in intregime german, la Frankfurt, care a inceput sd

pregdteascE. o constitulie pentru un stat federal. CAnd Adunarea de la Frankfurt i-a oferit tronul Germaniei regelui Prusiei, Frederic Wilhelm al IV-lea, acesta arefuzat, un conducdtor cu drept divin nu putea fi ales de popor gi nici sd respecteo constitufie liberald; Parlamentul este imprdqtiat de soldalii prusaci. Trupeleprusace reu$esc sE in[buqe grupdrile radicale din statele gerrnane, iar pdnd lasffirqitul anului 18149, vechea ordine este restauratd.

In aceasta perioada, unul dintre cei mai infocali reaclionari din Prusia eraun politician aristrocrat pe nume Otto von Bismarck (1815-1898). Reputalia sa

privind extremismul l-a linut departe de adevarata putere, p6na la izbucnireaunei crize politice in Prusia. Regele Wilhelm I al Prusiei (1861-1871; implrat alGermaniei in 1871-1888) a fost nevoit si stabileascd reforme costisitoare,menite sa creeze o armata prusacd modernd qi puternicd; dar majoritatealiberaladin parlamentul prusac a refuzat sE voteze taxele necesare. in aceastd situalie,Wilhelm a fost sfltuit sd-gi aleagS un prim-ministru conservator.

,,Revolufie de sus", ,,Prin fier qi sAnge".In septembrie 1 862, regele l-a ales ca prim-ministru pe Bismarck. La acea

vreme, regele nu gtia ca Bismarck era mai mult decdt un om politic caredisprefuia adunarile democratice. ,,Marile probleme ale timpului nu se rezolvdprin cuvdntiri sau prin hotdrdrile majoritilii - aceasta a fost gregeala in 1848-1849 - ci prin fie gi s6nge", a spus el in 1862.

De fapt, acesta era un diplomat strdlucit, care nu dorea in nici un chip sd

exploateze sentimentul nalional german pentru beneficiul statului prusac. Incade la incepdt, el p6rea sa fi considerat ca impulsul nalionalist avea sE duc6 intr-obund zi la unifrcarea Germaniei qi sd fi hot5r6t c5 revolulia nalionald nu avea sa

fie una liberald, ci o,gevolufie de sus".

De la inceput Bismarck s-a dovedit a fi util regelui. Ficdnd abstraclie de

refuzul Parlamentului, el a autorizat colectarea de taxe, reformeie fiind puse inaplicare; datorit5. Acestora, Bismarck a reuqit sE stabileascd un sistem militareficient de care aveanevoie pentru indrdzneata sa politicd extemS.

in 1863, Bismarck profiti de revolta polonezilor, cdgtig6nd prieteniaRusiei datoritd ajutorului dat acesteiainzdrobirea polonezilor. In acelaqi an,

o disput6 de lungS durati privind ducatele Schleswig qi Holstein a provocat orupturd intre Danemarca gi Confederafia Germand. In fala incercdriiDanemarcei de a anexa ducatele, Prusia invoc6 nu nurnai elemente aledreptului internafional, dar recurge qi la forf6; profit6 de prietenia Rusiei qi de

rivalitatea dintre Marea Britanie qi Franfa.

tn 1864, Prusia gi Austria invadeazd ducatele, obligdndu-i pe danezi a lepreda acestora. In 1848-1849, liberalii nu reuqiser6 sa rezolve problemaSchleswig-Holstein in favoarea Germaniei. Realizarea lui Bismarck a generat o

it

mullumire care sugera cd nafionalismul dovedea un sentiment mult maiputemic decdt principiile liberale opuse acestuia.

Austria qi Prusia au decis si exercite o suveranitate comuni asupraducatelor Schleswig gi Holstein, situalie menitd s[ genereze conflicte. Estefoarte posibil ca Bismarck sa fi intenlionat acest lucru; el pdrea sa se fi hot6rdt saofere Prusiei o pozilie dominantd in Germania, cu sau fard acordul Austriei. Devreme ce acordul Austriei era foarte pu{in probabil, Bismarck s-a pregdtit pentruostilitSli, asigur6ndu-se de neutralitatea Franlei qi incheind o alianld cu Italia.

In iunie 1866, folosind ca pretext o serie de dispute, Bismarck a condustrupele prusace in Holstein, care era administrat de Austria. A urmat rdzboiul,majoritatea statelor gerunane acord6nd sprijin Austriei. insa, armata prusacd aiegit inving6toare dup6 numai gapte saptam6ni. in realitate, campania seincheiase dupd prima s6pt5m6nd, c6nd Prusia a oblinut o victorie important6 laKcininggriitz (Sadova). Prin pacea de la Praga, Austria este definitiv exclusd dinspa[iul german.

Prevederile de pace au fost generoase, deoarece Bismarck ii considera peaustrieci prieteni - insd prieteni excluqi din afacerile privind Germania. Statelegennane de la nord de Main au devenit Confederalia Nord-Germand subconducerea Prusiei, iar statele din sudul Germaniei, cu un caracter diferit gi inmare parte catolice, gi-au format propria lor confederafie. lncercirile luiNapoleon al III-lea de a compensa aceasta creqtere considerabild, a puteriigermane au fost ignorate de Bismarck, care a beneficiat ?n consecin{5 deneutralitatea Franfei, fafi, sd plateasci pentru aceasta.

BismarckVictoria lui Bisrnarck l-a transforrnat in erou in fata celor mai mulli

liberali, dar gi in fala conservatorilor din Prusia, justificAnd aparent replica sacelebra cd ,,s6ngele gi fierul" qi nu discursurile sau rezoluliile au determinatcursul evenimentelor. Parlamentul prusac a emis o lege de desp6gubire oferindaprobarea retrospectivd taxelor pe care Bismarck le colectase, incilcAnd legea.De fapt, liberalismul capitulase in faqa militarismului victorios, al c6rui prestigiuavea sa aibd o influenld nefastd asupra istoriei Germaniei.

Un aspect important al competenlei lui Bismarck const6 in felul in care iImanipula pe rege. Wilhelm I era un monarh tradilional ce trebuia sE fie convinscE onoarea sa era in joc, inainte sa sprijine anumite planuri necinstite aleministrului sdu. In 7870, incercAnd o clarificare a situaliei cu Franla, luiBismarck i s*a p6nrt dificil sd-;i atingd scopul. CAnd acesta l-a sprijinit pe unmembru al familiei regale prusace (dinastia Hohenzollem) ce candida pentrutronul Spaniei, francezii au fost de-a dreptul inverqunafi, cerAnd retragereacandidaturii acestuia. Wilhelm a refuzat acest lucru in mod public, dupd cumsperase qi Bismarck; insd, pe ascuns, s-a asigurat ca ruda sa s-a retras. Franceziiau ficut apoi gregeala de a insista ca Wilhelm sd le garanteze ca un asemeneaincident nu se va repeta. Regele a refuzat, rdzboiul fiind gata sd izbucneasci.Bismarck s-a asigurat de acest lucru, modificdnd oarecum declaraliile regelui -

38

telegrama de la Ems - qi fdcdndu-le publice intr-o formd care sugera o rupturifranco-germand" completd. La 19 iulie 1870, Franla a declarat rdzboi.

Bismack izolase Franla prin talentul siu obiqnuit, elabordnd documentecare scandalizau opinia Marii Britanii, in care punea in eviden{d planurile luiNapoleon al III-lea in ceea ce privea Belgia. in orice caz, cea mai mare parte aEuropei privea incd Franla ca pe putereamilitard dominantd. Aceastd iluzie a

fost spulberutd de avansarea rapida a prusacilor in teritoriul francez, predarea luiNapoleon insuqi la Sedan la 2 septembrie, asedierea Parisului gi pacea incheiat6in mai 1871, prin care Franla pierdea provinciile Alsacia gi Lorena, fiindcondamnatd sd plateascd o despdgubire uriag6.

Proclamarea celui de-al Doilea Imperiu (18 ianuarie 1871)Divizdrile pur politice au fost de asemenea foarte mari. Simlind

ameninlarea asupra fdrii-mamd, statele din sudul Germaniei s-au aldturat gi ele

in rdzboiul impotriva Fran{ei. in cele din urm6, la 18 ianuarie 1871, inmomentul triumfului din Sala Oglinzilor de la Versailles, Wilhelm I a fostproclamat tmpdrat al Germaniei unite, iar Bismarck a devenit cancelar (prim-ministru) al noului Reich. Vechile state germane continuau sd existe, impreundcu regii, prin{ii qi ducii 1or, care-delineau puteri qi privilegii irnportante, dar

Germania era o singurd {ard, cu o singur6 conducere.

in perioada celui de-al Doilea Reich, Germania va fi condus6 de treiimpdrali - Wilhelm I (1871-1918), Frederic al III-lea (martie-iunie1888; moarede cancer la gdt) qi Wilhelm al Il-lea (1888-1918).

Timp de aproape incd 20 de ani ,,cancelarul de fier" Otto von Bismarck s-

a aflat la putere (1862-1890).Spre deosebire de majoritatea cuceritorilor, Bismarck a qtiut cdnd s5 se

opreasc6. Dupd 187I, el a abandonat ideea expansionisrnului, concentr6ndu-seasupra securit6{ii Germaniei.

In 7879, reconcilierea dintre noua Germanie qi Austro-Ungaria a fostpecetluitd de o alianfa formal6, extinsS in 1882 intr-o TriplS Alianfa, formati dinGermania, Austro-Ungaria qi Italia. tn acelagi timp, Bismarck s-a strdduit sipdstreze prietenia Rusiei, la inceput printr-un parteneriat ce icludea gi Austro-Ungaria (Liga celor Trei impdra[i 1881-1887), iar mai tdrziu printr-un acordruso-geflnan separat, Tratatul de Reasigurare (1887-1890). Astfel, in ciudarivalit6lii dintre Rusia gi Austro-Ungaria in Balcani, Bisrnarck a reugit s5 facddin Germania prietena amdndurora.

Precaulia gi lelurile limitate ale lui Bismarck - precum qi mirefia lui - au

devenit in curdnd de netolerat pentru t6ndrul impdrat Wilhelm al II-Iea (1888-

1918 /1859-D4Il) care i-a urmat la tron bunicului sdu. in 1890, lui Bismarck is-a ordonat sE demisi oneze. incepe o noui er6, in care Germania s-a afirmat tot

39

mai mult, fiind insd mai pufin eficientd, agravdnd complicaliile interrralionale ce

aveau sd culminezein devastatorul Rdzboi Mondial (1914-1918).

Germania tn timpul lui Bismarck

La tnceput, perioada s-a caracterizat printr-un entuziasm economic bazatpe o creStere speculativd, pe tnfiinlarea de noi companii Si intreprinderi meri,pe extinderea construc{iei de cdi ferate gi a altor proiecte de construclie. Prinreforma monetard din 1871, o rnare cantitate de hfrtie-monedd a tnceput sd se

reverse tn economie, sprijinitd Si de plata rapidd de cdtre Fran{a a reparaliilorde rdzboi. Prdbusirea a ceeq ce s-anumif Griinderzeit (anii <<fondatorit) in 1873s-a datorat scdderii tncrederii Si a adus un puternic declin economic. DupdaceSti ani, politica liberului-schimb, sprijinitd de liberali, influenlali de Rudolfvon Delbrtick, o fost respinsd in favoarea unui proteclionism accentuat.Depresiunea economicd a facut sd scadd nivelul de trai pentru mulli germani.La concurenld cu produsele agricole strdine qi cu bunurile mandacturate, careerau ieftine, afit industriasii, cdt Si proprietarii de terenuri agricole au inceputsd solicite introducerea de tarife pentru import. Politica protec[ionistd a fostconsolidatd tn 1879, prin introducerea tarifelor Si creSterea taxelor indirecte, intimp ce liberalii se divizau din ce tn ce moi mult, tn 1880 a apdrut o coalilieconseryatoare cu interese agrare Si industriale deSi nu fird tensiuni Si fric{iuni,coalilie ce a dominat viala politicd a Germaniei imperiale ptnd tn secolul al W-lea.

Criza din 1873 a condus lo reaparilia antisemitismului tn Germania.Exista o tradilie de ostilitate populard impotriva evreilor Si o denigrare a

evreilor din est, considerali <inferiori>. Dar, o datd cu asimilarea lor, incepinddin secolul al ilX-lea, unii evrei au obyinuit pozilii tnalte tn societatea germand.Familiile evreieSti erau prezente tn special tn domeniul bancar: bancherul luiBismarck, Bleichroder, era evrelt, tn timp ce alte nume, cum ar fi Rothschild,dobdndeau reputalie internalionald. Marile bdnci qu supravie{uit crizei din1873, inaugurdnd o noud erd a capitalismului financiar, iar evreii eraltconsiderali, de cdtre micii afaceristi Si de clasa de jos care suferiserd maripierderi economice, drept cquza crizei Si a sdrdciei lor. in plus, antisemitismulse extindea Si in lumea intelectualilor, cum ar fi istoricul nalionalist vonTreitschke. Asemenea puncte de vedere nu aparlineau numai germanilor -existau teorii rasiste engleze Si franceze -, dar ele aufavorizat apariliaformelorlente de antisemitism politic de mai ttrziu.

Liberalismul de la sfarSitul anului 1870 s-a asocist cu ceea ce s-a numitKulturkampf (<lupta pentru culturd4 tmpotriva a ceea ce era considerat dreptsupersti{ie). Anumili factori l-au determinat pe Bismarck sd ducd o campanieneinspiratd, ajungdnd la un conflict tntre stat Si Biserica Catolicd. in 1870,

Primul Consiliu de la l/atican pronunlase doctrina infailibilitdlii papale.Disensiunile tntre catolicii germani au dus la o implicare iniliald a statului tn

40

treburile bisericii, dar consideraliile politice secundare au exacerbat situalia.Partidul Catolic de Centru, tnfiinlat tn decembrie 1870 pentru a protejainteresele catalicilor diru <Germ.ania mici>, din moment ce Austria era exclusd,pdrea cd-i protejeazd pe oponen{ii Imperiului. Bismarck suslinea cd PartidulCatolic nu este loial Germaniei. Mai mult, activitd[ile bisericii catolice dinPolonia pdreau sd consolideze nalionalisncul polonez Si sd creeze o situalieinstabild tn teritoriile estice ale Imperiului. Pretinztnd cd duSmanii externi erauajutali de <inamicul din interior>>, Bismarck a lansat un atac sus{inut asupracatolicismului. intre 1871 Si 1876 aufost luate mdsuri care prevedeau numireaclerului Si instruirea acestuia sub controlul statului Si interzicerea activitdliloriezuililor tn Germania.

In Prusia, mulli preoli Si episcopi care se opuneau legislayiei anti-papaleau fost inchisi sau expulza{i. Partidul Catolic s-a consolidat, ca rdspuns laaceste atacuri impotriva catolicismului, dubldndu-Si votul popular tn 1874. Cucdteva exceplii (cum ar ,fi Eduard Lasker), liberalii au ignorat principii calibertatea de gdndire Si au sprijinit politica anticatolicd a lui Bismarch. Dar,cdtre sfargitul anilor 1870, o datd cu trecerea la o politicd economicdprotec[ionistd, conservatoqre, Bismaryck a rupt legdturile cu liberalii. Pe de altdparte, Partidul Catolic de Centru fiind bine reprezentat tn Reichstag, Bismarcka cdutat o apropiere de liderul acestuia, Windthorst. Cdtre 1879 Kulturkampf a

ajuns la finat. iit acest sens s-a realizat foarte pu[in, din toate punctele de

vedere, cu exceplia consoliddrii Partidului Cqtolic, care a devenit un elementntajor Si relativ stabil tn politica germand. (Mai ttrziu a primit numele CDU Sia dominat scena politicd a Germaniei de Vest.)

Noul c:onservatorism al anului 1880 afostinsolit de o strategie cu dubluscop, in ceea ce priveSte socialismul qi clasa muncitoare. Dupd congresul de laGotha din 1875, Partidul Social-Democrat German unificat (SPD) Si.a fntdrit

foryele. Era redus ca numdr, dar din ce tn ce mai mult considerat o ameninlarede cdtre Bismarck, care-i vedea pe socialisti drept <duSmanii Imperiului>(Reichsfeinde). in 1878, dupd doud atentate la via{a tmpdratului (care nu aveq

nici o legdturd cu SPD), Bismarck a reusit sd impund o lege antisocialistd cuajutorul unui Parlament reales. Aceasta a interzis tntrunirile Si organizaliilesocialiste, ziarele Si periodicele de orientare socialistd. Parlamentul a refuzattotuSi sd interzicd gruparea care reprezentase fn Parlament SPD. Aceastdlegislalie antisocialistd (trianuald) a fost retnnoitd de cdteva ori pdnd ladisparilia lwi Bismarck de pe scena polrticd, tn 1890.

Din moment ce deputa[ilor SPD li se permitea tncd sd aibd reprezentanliin Parlament, o consecinld a legii anti-socialiste a transformat socialismulgernxan tntr-un fenomen de orientare parlamentard, care se orienta spr^e

cdstigarea de voturi Ei discursurile de succes de la tribuna parlamentard. Inpracticd moderali, socialiqtii germani pdreau mai degrabd revolulionari tn

teorie, din moment ce era dificil sd continuie tradilia lui Lassalle, aceea de a fide acord cu un stat puternic, care nega socialismului dreptul de a exista.

4t

TotuSi, tn timp ce socialistii erau persecutali politic, a fost introdusd olegislalie privind asigurarea sociald, destul de progresistd.

Planurile de asigurare sociald ale lui Bismarck au fost anunlate fntr-undiscurs de cdtre impdrat tn 18B1. in 1883 afost introdusd asigurarea tn caz deboald, tn 1884 asigurarea ln caz de accidente gi tn I8B9 asigurarea pentrubdtrdnele. Aceste mdsuri de asistenld sociald nu erau numai rezultatul politiciilui Bismarck. Depresiunea care incepuse in IB70 o dus la sdrdcie, iardiferenlele tot mai mari dintre sdraci Si boga{i i-au tngrijorat pe mullipoliticieni, nu numai pe socialiqti. Miscarea Sociald CreStind, de exemplu

fondatd de pastorul protestant dc dreapta, antisemitul Adolf Stocker), cdt Siactivitd{ile caritabile catolice au dat un nott impuls acestor mdsuri. Astfel, tntimp ce, pe de parte, suprima activitdlile politice ale clasei muncitoare, pe dealtd parte Bismarck pdrea sd le cumpere prin regulamente de asisten{d sociald.Democralii sociali erau constien[i de aceasta, neStiirud cum sd reaclioneze.Diferen[ele dintre cei care doreau tmbundtdyiri economice imediate Si cei careinsistau pe necesitatea transformdrii radicale o intregului sistem aveau sd se

addnceascd tn anii urmdtori.Politica externd a lui Bismarck a fost tn principal bazatd pe demoltarea

unui sistem complex, dar precaut, de alian[e multiple cu olte puteri europene.Scopul sdu era sd asigure pozilia actuald europeand a germaniei, /drd sd

intre in vreun alt rdzboi.Inamicul principal era Franla. Inilial, Bismarck a realizat o alianla tntre

cele trei puteri conservatoare: Germania, Austriq Si Rusia (Alianla celor TreiImparali din 1881, retnnoitd pentru tncd trei ani tn 1884), in timp ce a pdstratprietenia cu Marea Britanie. Aceste aranjam:bnte erau dificile din cauzarivalitdlilor Si antagonismelor dintre Austria Si Rusia, care aveau diferenle de

opinii fundamenta,[e asupra sud-esiului Eifopei, Rolul lui Bismarck deintermediar dezinteresat a devenit din ce tn ce mai dificil de suslinut. DupdCongresul de la Berlin, din 1878, care coincidea cu trecerea la o politicdconseryatoare internd, cu tarife uriase impuse importului de grdne (careproveneau, tn principal, din Rusia), Bismarck a ajuns sd aibd relalii maiapropiate cu Austria, formdnd Dubla Alianld tn 1879. Trei ani mai tdrziu,aceasta a fost extinsd la o Tripld Alian{d incluzdnd ltalia. Ea nu a reuqit sd

reorienteze tn fntregime intet"esele ltaliei, tn timp ce politica internd economicda Germaniei dupd I88A era tn detrimentul Angliei, facdnd-o pe aceasta sd pardmai degrabd un rival. Cdtre sfirgitul anilor '80, noi alianle au fost realizate,ameninlarea rdzboiului cu Franla determindnd necesitatea evitdrii unei alianledintre Fran[a Si Rusia, imbundtdtrind rela{iile cu aceasta din urmd. in 1887

Bismarck a semnat un pact cu Rusia, deSi Alianla celor Trei fmpdrali nu fuseseretnnoitd. Aceasta a dus tntr-adevdr la reconcilierea intereselor reciproce aleRusiei Si Austriei iru Balcani. in 1890 tn timpul unui nou tmpdrat, pactul de

alian{d afost retnnoit. Politica europeand a lui Bismarck afost atunci tnlocuitd

42

de o politicd externd mai agresivd, expansionistd Ei imperialistd, care aculminat in cele din urmd cu Primul Rdzboi Mondial.

in martie 1888 impdratul Withetm I a murit la vdrsta de 9l de ani. Fiulsdu, Frederic al III-lea, care l-a succedat, a murit din cauza unui cancer la gdt,tn iunie acelasi an. I-a urmat fiul sdu, Wilhelm al ll-lea, care avea 29 de ani.Bismarckficusefald multor probleme in cursul anilor '80 Si se gdndise chiar laposibilitatea de a schimba Constitu{ia pe care el tnsuSi o iniliase. Dar nu afocutacest lucru, iar doud aspecte ale acesteia i-au grdbit cdderea: tn primul rdndrelalia speciald dintre cancelar Si tmpdrat Si puterile considerabile ale acestuiadin urmd, tn al doilea rdnd puterea armatei. Noul impdrat avea idei sociale Siaspiralii politice diferite de cele ale bdtrdnului Bismarck. El dorea, de exemplu,sd anuleze tratatul de pace cu Rusia. Nu era de acord cu planul lui Bismarck dea crea o crizd constitulionald legislaliei antisocialiste, care i-ar permite sdintroducd reforme constitu{ionale. Armata a refuzat sd sprijine planurile luiBismarck Si l-a determinat pe Wilhelm al ll-lea sd-I concedieze pe eminentulcancelar. in 1890, la vdrsta de 75 de ani, Bismarck Si-a dat demisia. incomparalie cu situaliile anterioare, cdnd Bismarck sefolosea de ameninlarea cudemisia ca un atu tn favoerea sa, noul tmpdrat a considerat-o nu o ameninlare,ci o situalie fovorabild. Wilhelm al ll-lea era mai mult decdt muQumit de

plecarea lui Bismarck. O caricaturd, de multe ori tipdritd, il reprezenta peBismark, bdtrdnul lup-de-mare, aruncat din corabia germand.

Bismarck a ldsat o moqtenire ambigud Germaniei. Pe de o parte, elrealizase unifi.carea unui stat nalional german, dotninat de Prusia: un stat cereavea sd se dovedeascd o forld politicd Si economicd, puternicd tn Europa Si inlume. Pe de altd parti, siatul pe care el tl proiectase erq autoritar Si se

confrunta cu tensiuni sociale qi politice. Acestea au devenit din ce tn ce maivizibile tn epoea imperialismului; dapd cdderea tui Bismarck.

(apud Mary Fulbrook, O scurtd istorie a Germaniei.Traducere de Marian Stan, Institutul

European lcol. Sinteze/, Iaqi, 2002, pp. 162-169)

Wilhelm al ll-lea al ll-lea, calvinist, va fi adeptul unei politici mondiale,militariste pi colonialiste, respectiv antifrance ze qi ar:Iciengleze.

Germania va cunoaqte o puternicd dezvoltare economicd - populaliasporegte cu aproape trei sferturi, de la 41.000.000 in 1871, la 68.000.000 inI9l4; are loc un foarte accentuat proces de urbanizare gi de industrializare.Produclia de bunuri industriale creqte de cinci ori, se trece de la industria grea a

cirbunelui gi fierului la noi preocup6ri in domeniul chimiei gi electricitSlii.Statul a jucat un rol important, prin intervenfiile sale, in impulsionarea pieleilibere, mai ales prin intermediul unor b6nci mari, cum ar fi Deutsche Bank sau

Dresdner Bank. Are loc o concentrare gi cartelizare economicd tot maiaccentuatS, superioar6 celei din Marea Britanie (existau 8 carteluri in 1875,respectiv 3.000 cdtre 1920).

43

In plan politic, ascensiunea foarte rapidd a clasei muncitoare duce qi laascensiunea la fel de rapidd a sindicatelor gi a Partidului Social-Democrat(sPD).

Guvernele au cunoscut o mare stabilitate - a fost conduse de Caprivi(1 890-1 894), Hohenlohe (1 894- 1900), Brilow (1900-1909), Bethmann-Hollweg(1909-1917); in iulie 1917, acesta din urmd este inlocuit cu o conducereautoitard militard (au existat qi doi cancelari civili), exercitatd de generaliiLudendorff qi Hindenburg. in 1912, a\egerile paarlamentare fac din SPD celmai mare par.tid din Parlament; lipsa de colaborare dintre socialiqti qi burgheziea dus la qearea unei crize parlamentare, respectiv la consolidarea gi mai mult a

rolului imp[ratului qi al armatei, in ceea ce priveqte luarea de decizii (fapt cuconsecinfe importante in politica externd).

in timpul Primului Rdzboi Mondial, Germania a avut cele mai numeroasepierderi - 2.000.000 de oameni. Pe fondul prelungirri rdzboiului qi a lipsei deperspectivd a unei victorii, tot mai mul1i germani doreau terminarea acestuia, inParlament constituindu-se chiar qi o coalilie pentru pace (ce anunla coaligia de IaWeimar de mai tdrziu). in ciuda Tratatului de Pace impus Rusiei, la 3 martie1918, invara acesfui an devenise clar cdrdzboiul era pierdut.

Pe fondul revoltelor social-politice ale militarilor qi muncitorilor, Wilhelmal Il-lea este nevoit si abdice, Ia 9 noiembrie 1918 - cAnd se proclamdRepublica.

fu co m an d,iri bi b liografi ce

B6renger, Jean,Istoria Austriei. Traducerq cuudnt inainte ;i note: Radu Pdun, Corint(col. Microsinte<e 4), Bucuregti,1999 /160 pp./.

B6renger, Jean Istoria Imperiului Habsburgilor 1273-1918. Traducere de l\icolae

Balo td, Teora-Universitas (col. $t n thesit), Bucuregti, 2000 / 5 68 pp. / .

Droz,Jacques, Istoria Germaniei. Traducere din limbafrancery!: Ecateina Cre{alescu.

Prefay,i;i note: Alin Ciupald, Editura Corint (col. Microsinteqe 6), Bucurepti, 2000

/1,44 pp./, pp. 10-28.

Fulbrook,Mary, O scurtd istorie a Germaniei. Traducere deMariaru Stan,InsnttmJ.European, Iapi, 2002 /336 pp./ /rstc>ria moderni: pp. 69-1,89 /

ZolTner,Erich, Istoria Austriei. De Ia inceputuri pdnd in prczent. E,dilia a WII-a. Traducere de Adolf Arrnbruster,vol. I-II, Editura Enciclopedicl (col. Biblioteca

Enciclopedic,i, de istorie uniuersald), Bucurepti,1997 /928 pp./; vol. I: pp. 302-

428.

44

TEMA

SPANTA $r PORTUGALTA $r OLANDAIN

PERIOADA 1815-1918

Spania

in perioada napoleonianS, Spania este invadatS (in 1808); au loc lupteindelungate, iar rege este numit Joseph Bonaparte (1808-1813); dinastia de

Bourbon este restauratd,prinregele Ferdinand al VII-lea (1808; 1813-1833).Tentativele de liberalizare, in 1823, sunt stopate prin intervenlia trupelor

franceze (in numele Sfintei Alianfe).In plan extern, migcirile de eliberare nafionald, din anii '20, din

posesiunile spaniole de pe continentul sud-american duc la oblinereaindependenlei acestora.

In plan intem, istoria Spaniei secolului al XIX-lea este marcatd de

rdzboaie civile gi rebeliuni (ce vor culmina, in secolul urm6tor, cu R6zboiulCivil din 1936-t939).

in 1830, are loc un rizboi civil, provocat de conflictul din cadrul dinastieiintre pretendentul don carlos, suslinut de conservatori (carliqti) gi Isabela a II-a(1833-1868), suslinutd de liberali - care gi ies victorioqi; este adoptatd (183a) o

Constitulie moderatd", care, insd, va aduce pacea intern6, avdnd loc mai multeinsureclii militare.

In 1869- 1 870, regina renunlE la tron, iar Spania este condus6 de un guvernrepublican (1869=1870); dup6 o seurt5 prezenfdpe tron a lui Amedeo de Savoia,acesta abdicd, lSs6nd loc unei agitate guverndri republicane (1873-1874). Olovituri militard de stat readuce regalitatea, in persoana fiului Isabelei a II-a,Alfons al XII-lea de Bourbon (1874-1885); in anii '80, Maria Cristina de

Habsburg, regenta fiului s[u Alfonso al Xlfl-lea (1886-1931) provoac6 princomportarea sa furia conservatorilor qi reaclia teroristd a anarhismului.

In plan extern, Spania va pierde, in favoarea SUA, Cuba, Porto Rico gi

Filipinele, in rdzboiul din 1 898.In timpul Primului Rdzboi Mondial, Spania va r5mm6ne neutr6.

Portugalia

3.In timpul invaziei napoleoniene (1807-1811), familia Braganga pdrdseqte

lara qi se refugiazdinBrazilia.La Congresul de la Viena (1814-1815), Portugalia este restituitd familiei

de Bragan ga (dar, sub regenld englezd). In 1 821, regele JoSo se intoare ce in 1ard,

45