Veniturile ordinare curente ale statului procurate prin impozite si taxe , precum și de la propriile întreprinderi nu sînt îndestulatoare pentru acoperirea tot mai numeroaselor și diferitelor cheltuieli bugetare. Din aceste motive autoritatea publică se adresează persoanelor fizice și/sau juridice pentru ca acestea să îi încredințeze disponibilitățile lor temporar libere, cu care să completeze minusul de fonduri necesare. Astfel se stabilește un raport juridic de tip aparte între cetățeni și stat , în care primii sînt creditori , iar cel de-al doilea – statul , păstrîndu-și calitățile de subiect priveligiat de drept – este debitor.Deși procedeul acesta pune față în față creditorul și debitorul , rezultatele sale complexe exced noțiunii clasice de împrumut și mai mulți analiști ai problemei consideră mai adecvată expresia de credit public față de împrumut. Împrumuturile de stat reprezintă obligaţiile generate de contractele de pe piaţa financiară internă şi/sau internaţională prin care statul, în calitate de împrumutat, obţine fonduri financiare de la o persoană fizică sau juridică creditoare şi se angajează să le ramburseze, împreună cu dobândă şi cu alte costuri, într-o perioadă specificată.

Aceste obligaţii sunt rezultatul atât a împrumuturilor contractate direct de către stat, cât şi a împrumuturilor garantate de stat. Împrumuturile de stat sunt venituri extraordinare la care se recurge în caz de dezechilibru bugetar

Destinaţie

1. finanţarea proiectelor de investiţii de interes naţional;

2. acoperirea golurilor de trezorerie;

3. acoperirea deficitului bugetar.

1

Caracteristici :

Caracterul contractual – al creditului public rezidă în faptul că exprimă un acord bilateral de voință , chiar dacă în mod unilateral , se stabilesc,condițiile și termenele aferente. În aceaste cazuri operează prezumația că statul este oricând solvabil , în orice situație și față de oricine; excepțiile împrumuturilor forțate nu impietează principiul facultavității răspândit ca regulă consacrată.

Caracterul legal – al oricărui împrumut de stat provine din faptul că procedura de lansare și aprobare forului legislativ iar în absența acestora împrumutul este practic nul. Votul parlamentului este și granția politică de solvabilitate a statului însă reprezintă și încadrarea explicită a unei autorizații acordate executivului.

Caracterul rambursabil derivă din natura diferită a acestor sume , de resurse temporare și nu definitive , cum este în cazul impozitelor și a taxelor ; excepțiile unor împrumuturi așa numite perpetue nu pot dilua această regulă (statul poate promite doar plata dobânzilor sau își poate răscumpăra titlurile la bursă în cazurile convenabile propriilor interese) ; menționarea acestor excepții are valoare cognitivă pur teoretică , date fiind și abordările moderne ale puterii publice.

Caracterul oneros – implică mai multe avantaje și contraprestație directe din partea statului ca preț asumat solemn la contractarea unui împrumut . În felul acesta statul își plătește folosința temporară a unor sume dobândite prin emisiunea de titluri și de aici și motivul esențial al atractivității împruturilor față de impozite.

2

Instrumente de procurare a împrumuturilor în economie.

Piață (credit bancar – privat) Stat (credit public)Acțiuni emise de societăți de capital

Drept de creanțăObligațiuni emise de societăți de capital

Obligațiunile împrumuturilor de stat

= înscrisuri care certifică deținătorului lor calitatea de coproprietar al acesteia.Caracteristici:

Dau dreptul deținătorului lor la o parte din profitul realizat –devidend

Nu au valoare proprie –capital fictiv

Reprezintă o anumită valoare , și anume capitalul real concretizat în mijloace de muncă , obiective , procurate cu bani de la acționari sau de la diverse categorii de creditori pe bază de obligațiuni sau alte înscrisuri.

Circulă independent de capitalul real , se cumpără , se vând și se gajează ca și cum ar avea o asemenea valoare.

= certifică deținătorului lor calitatea de creditor și-i dau dreptul să primească o dobândă la sumele împrumutate , indiferent de rezultatele obținute la societatea care a emis obligațiunile.Caracteristici:

Dau dreptul la un venit fix

Nu au valoare proprie

Reprezintă o anumită valoare

Circulă independent de capital real, se cumpără , se vând și se gajează ca și cum ar avea o asemenea valoare

Definția financiară :Titluri mobiliare financiare care atestă deținătorilor lor calitatea de creditori ai statului.Definiția juridică:Înțelegere intervenită între o persoană fizică sau juridică , pe de o parte , prin care prima consimte să pună la dispoziția statului o sumă de bani , pe o perioadă determinată , iar acesta din urmă se angajează să o ramburseze la termenul stabilit și să achite dobândă și alte costuri cuvenite

3

Natura dobânzii în creditele bancare și publice.

Credit bancar Credit public Exprimă relații de distribuire

a valorii adăugate între participanții la activitatea economică , finciară prin credit;

Relații de redistribuire a profitului realizat de agentul economic împrumutat și banca împrumutătoare.

Exprimă relații de redistribuire a venitului național;

Se redistribuie în principal veniturile persoanelor fizice și juridice , mobilizate la buget pe calea impozitelor și taxelor în favoarea celor care au împrumutat statul și pentru care încasează dobânzi.

Elemente tehnice (I)

1.denumirea împrumutului:

2.valoarea nominală

3.termenul de rambursare, în funcție de care împrumuturile se clasifică în :

împrumuturi pe termen scurt (pânăla un an);

împrumuturi pe termen mediu (1-5 ani);

împrumuturi pe termen lung (peste 5 ani).

Observaţie: pentru contractarea împrumuturilor pe termen scurt se emit înscrisuri publice sub forma: certificatelor de trezorerie etc. iar pentru contractarea împrumuturilor pe termen mediu şi lung se emit bilete de tezaur, obligaţiuni de stat, obligaţiuni municipale etc.

Elemente tehnice (II)

4

4.dobânda: preţul pe care statul îl plăteşte creditorilor să pentru folosirea sumei împrumutate și îmbracă forma:

dobânzii: venit fix de care beneficiază toți deţinătorii de înscrisuri, proporţional cu valoarea nominală;

câştigurilor: venituri diferenţiate de care beneficiază doar anumiţi deţinători ai înscrisurilor publice (tragere la sorţi);

formă combinată sau alte avantaje (prime de rambursare, privilegii fiscale, plata impozitelor, privilegii juridice, garanţii contra variaţiilor monetare etc.).

Observaţie:

1)rata nominală (rata de emisiune): se calculează la valoarea nominală a înscrisurilor de stat;

2)rata reală: venitul net ce revine creditorului de pe urma unei sute de unităţi monetare date cu împrumut, corectat cu modificarea preţurilor pe piaţă. Determinarea ratei reale conform acestei accepţiuni are la bază relaţia lui Fisher.

Operaţiuni (I)

5

1.Plasarea titlurilor:

a)prin subscripţie publică

-cu nivel nelimitat: creditorii pot cumpăra atâtea titluri câte doresc;

-cu nivel limitat: guvernul fixează un plafon global al împrumutului.

b)prin vânzarea către bănci:

-consorţiul bancar poate prelua în comision obligaţiile împrumutului, statul intrând în posesia sumelor pe măsura plasării titlurilor de către consorţiu;

-banca poate cumpăra efectiv titlurile împrumutului de stat, pe care se angajează să le plaseze pe piaţă, câştigul său fiind diferenţa dintre preţul la care vinde înscrisurile către populaţie şi cel la care au fost achiziţionate de către stat. Titlurile care nu au putut fi plasate pe piaţă sunt incluse în portofoliul bîncii respective.

c)prin vânzare la bursă.

Operaţiuni (II)

2.Modificarea ratei dobânzii. Se procedează la o astfel de operaţiune în condiţiile în care rata dobânzii înregistrează o scădere apreciabilă. În astfel de situaţii statul va preschimba titlurile împrumuturilor vechi cu titluri ale unui împrumut nou, emis cu o dobândă mai redusă, operaţiune cunoscută sub denumirea de conversiune. În practică se cunosc următoarele tipuri de conversiune.

-conversiune forţată: singura alternativă este aceea de a preschimba vechile titluri cu cele noi, în decursul unei anumite perioade, în caz contrar

înscrisurile pierzându-şi valabilitatea;

6

-conversiunea facultativă: creditorii pot opta fie pentru preschimbarea titlurilor aferente împrumutului, fie pentru păstrarea acestora;

-rambursarea anticipată: creditorii pot opta fie pentru preschimbarea titlurilor vechi, fie pentru rambursarea anticipată a împrumutului. Este modalitatea cel mai des întâlnită în practică.

Observaţie: operaţiunea de arozare este inversul celei de conversiune; se urmăreşte păstrarea interesului publicului faţă de împrumuturile de stat.

Operaţiuni (III)

3.Modificarea termenului de rambursare:

-creditorii se pot confrunta cu riscul de depreciere a banilor datorită prelungirii termenului de rambursare, caz în care statul va trebui să accepte majorări ale ratei dobânzii;

-cheltuielile publice legate de rambursarea împrumuturilor scadente se reduc dar creşte efortul statului în ceea ce priveşte plata dobânzilor aferente;

-băncile sunt avantajate deoarece astfel de operaţiuni sporesc veniturile încasate de pe urma comisioanelor plătite de stat.

Operaţiuni (IV)

4.Rambursarea împrumuturilor de stat:

-prin anuităţi constante, în cote progresive sau regresive;

-prin tragere la sorţi: se utilizează în special în cazul în care numărul deţinătorilor de titluri este mare;

-răscumpărarea la bursă;

-amortizarea indirectă datorită deprecierii monetare, ca urmare a repudierii datoriei sau a incapacităţii de plată.

Rambursarea împrumuturilor se efectuează pe seama:

7

-fondului special de amortizare (fond cu afectaţie specială constituit la dipsoziţia casei de amortizare, din care se efectuează cheltuielile cu plata dobânzilor şi rambursarea împrumutului);

-resurselor prevăzute în bugetul de stat cu această destinaţie (venituri bugetare ordinare);

-excedentelor bugetare.

Avantaje:

-majorarea impozitelor reprezintă o măsură nepopulară;

-împrumuturile de stat oferă un plasament sigur şi remunerator pentru disponibilităţile lor băneşti;

-mijloc mai rapid de procurare a resurselor financiare necesare, mai cu seamă în cazul în care se solicită acest împrumut băncii centrale.

Impactul asupra generaţiilor următoare

Echivalenţa Ricardiană

Finanţarea cheltuielilor publice prin creşterea impozitelor sau contractarea împrumuturilor de stat au efecte identice asupra economiei

8