Universitatea Dunarea de Jos din Galati, Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor

Proiect Buget si Trezorerie PublicaTema: Imprumuturi Interne Garantate de Stat

Prof. coord. StudentiLect. Dr. Doina Iacob Mihaela Iuliana CotirletMaria Aurelia Dumitrascu Georgiana GorciuCuprins

Introducere3Concepte teoretice31. Imprumuturile de stat interne41.1. Cauzele folosirii imprumuturilor de stat interne41.2. Trasaturile imprumuturilor de stat interne61.3. Tipuri de imprumuturi publice interne82. Garantiile de stat pentru imprumuturile interne112.1 Emiterea de garantii de stat pentru imprumuturi interne:112.2Procedura emiterii garantiilor de stat pentru imprumuturi interne112.3 Obligatia de a onora garantiile de stat pentru imprumuturi interne:122.4 Fondul de risc pentru garantiile de stat pentru imprumuturi interne:122.5 Determinarea comisionului de risc:132.6 Executia garantiilor de stat pentru imprumuturi interne:132.7 Incetarea valabilitatii garantiei de stat pentru imprumuturi interne142.8 Recuperarea sumelor platite pentru garantiile de stat privind imprumuturile interne14

Introducere

Concepte teoretice

mprumut de stat - sub raport juridic mprumutul de stat apare ca o nelegere intervenit ntre o persoan fizic sau juridic pe de o parte, i stat, pe de alta, prin care prima consimte s pun la dispoziia statului o sum de bani, pe o perioad determinat, iar acesta din urm se angajeaz s o ramburseze la termenul stabilit i s achite dobnda i alte costuri cuvenite.

Caracteristicile mprumutului de stat sunt: caracter contractual; caracter rambursabil; caracter remunerator.

Un mprumut se caracterizeaz prin valoarea nominal, valoarea real, cursul i dobnda.

Valoare nominal - suma nscris pe titlul unui mprumut de stat, exprim mrimea creanei pe care deintorul acesteia (creditorul) o are de ncasat de la stat.

Valoarea real - suma la care se tranzacioneaz (se vinde, se cumpr) un nscris la burs.Poate fi egal, mai mic sau mai mare dect valoarea nominal.

Curs - preul cu care se cumpr i se vnd 100 um valoare nominal i poate fi: al pari; egal cu 100; sub pari - mai mic dect 100; supra pari - mai mare dect 100.

Dobnda - form a preului pe care statul l pltete creditorilor si pentru folosirea sumei mprumutate, venit fix de care beneficiaz toi deintorii de nscrisuri, proporional cu valoarea nominal a sumelor mprumutate.

Rambursarea mprumutului de stat se face prin: prin anuiti; prin tragere la sori; prin rscumprare la burs

Capitolul 1. Imprumuturile de stat interne

1.1. Cauzele folosirii imprumuturilor de stat interne

Imprumuturile de stat sunt obligatia baneasca generata de un contract, prin care statul obtine fonduri banesti de la persoanele juridice si fizice creditoare, si se angajeaza sa le ramburseze impreuna cu dobanda, castigurile si cu alte costuri, intr-o perioada de timp determinate. In acelasi timp, imprumutul de stat este un instrument financiar folosit de stat pentru a repartiza, intre generatiile prezente si cele viitoare, sarcinile rezultate dintr-o cheltuiala publica prea mare, care nu poate fi acoperita prin impozite si taxele curente sau prin alte resurse ordinare ale bugetului de stat.

Imprumuturile de stat sunt venituri extraordinare la care se recurge in caz de dezechilibru bugetar, adica atunci cand veniturile ordinare sunt insuficiente pentru a afce fata cehltuilelilor, precum si din necesitati de trezorerie, respective se ivesc unele goluri temporare de resurse bugetare.

Imprumuturile contractate de catre autoritatile publice pot avea diferite destinatii, cum sunt: acoperirea cheltuielilor publice de interes national pentru obiective de investitii productive care nu se pot finanta din resursele bugetare curente; restructurarea economiei nationale; investirea in bunuri de folosinta indelungata; dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii; intretinerea si functionarea serviciilor publice scadente; refinantarea datoriei publice; achizitionarea de mijloace fixe, materii prime si resurse energetice; asigurarea ordinii interne; rambursarea datoriei publice; sustinerea balantei de plati externe; acoperirea deficitelor bugetare; finantarea cerintelor pe termen scurt ale bugetului de stat.Imprumutirle mai pot fi contractate de stat pentru: pregatirea si ducerea razboaielor, reconstructia postbelica a tarii; refacerea economiei distruse de calmitati ale naturii; inloaturarea urmarilor unor crize economice.

Sumele se imprumuta de pe piata financiara. Imprumuturile de stat au la baza solvabilitatea statului. Intreaga activitate referitoare la contractarea si garantarea de imprumuturi interne si externe rambursabile pe termen mediu sau lung si gestionarea datoriei publice se exercita de catre Guvern, prin Ministerul Finantelor. In limta sumei aprobate de Parlament, Guvernul poate contracta imprumuturi de stat de pe piata financiara interna de la persoanele juridice si fizice, in vederea asigurarii resurselor banesti necesare.In Romania si alte tari, imprumuturile de stat se realizeaza prin emisiuni de valori mobiliare, cum sunt: obligatiuni, bonuri de tezaur, titluri de renta sau alte inscrisuri de stat. vanzarea si rascumpararea acestora, precum si plata dobanzilor si a altor speze aferente se fac direct de catre Ministerul Finantelor sau prin intermediul altor institutii financiare specializate, care dobandesc calitatea de agent al statului, pe baza conventiilor incheiate. Valorile mobiliarea care reprezinta imprumuturi de stat se plaseaza prin subsciptie publica ori prin alte procedee tehnice specifice, adecvate.Datoria publica interna se gestioneaza de catre Ministerul Finantelor si consta in contractare imprumuturilor de stat, organizarea si tinerea evidentei prin conturi specifice, rambursarea datoriei publice, calculul si plata dobanzii, comisionale si spezele datorate, precum si in efectuarea altor operatiuni specifice.La aprecierea folosirii unui imprumut de stat trebuie avut in vedere scopul pentru care se emite, conditiile emisiunii lui, precum si consecintele asupra vietei social-economice, asupra producerii si repartitiei bunurilor si, in mod deosebit, efectele asupra categoriilor sociale ale caror venituri provin din munca.

In caz de deficit bugetar, statul poate recurge la imprumuturi pe piata interna sau externa. Daca deifictul este mare, statul poate recurge si la resurse ale Bancii Nationale, care emite bani fara acoperire. Imprumuturile constractate la Banca Nationala sunt formal rambursabile. Astfel de imprumuturi se ramburseaza din excedentul bugetar sau din contractarea altor imprumuturi la diferite personae fizice si juridice. De regula, imprumuturile vechi se sting prin contractarea de noi imprumuturi la Banca Nationala, ceea ce nu conduce la redresarea circulatiei banesti.

1.2. Trasaturile imprumuturilor de stat interne

Imprumutul de stat este o conventie, un contract incheiat intre o persoana fizica sau juridical, pe de o parte, si stat, pe de alta parte, in temeiul careia prima accepta sa puna la dispozitia statului o anumita suma de bani, cu titlu de imprumut, pe o perioada de timp determinate, iar stautl se oblige sa ramburseze suma la o anumita scadenta sis a plateasca dobanda aferenta sau castigul.

Imprumuturile publice intrunesc urmatoarele trasaturi: Au caracter contractual de drept public, exprimand in final acordul de vointa al partilor statul, ca autoritate publica, prin institutiile sale de specialitate, stabileste conditiile de emisiune si termenele de rambursare, marimea si formele veniturilor ce se ofera la imprumutul public, fara sa consulkte in prealabil pe eventualii subsciptori. Viitorii subscriptori pot accepta sau refuza conditiile stabilite in totalitatea lor, insa nu pot solicita un tratament preferential;

Imprumuturile nu sunt prelevate de la aceleasi categorii sociale ca si impozitele, si nu se bazeaza pe constrangere. Din punctual de vedere al statului, recurgerea la imprumuturi este mai convenabila decat instituirea de impozite, in cazurile in care exista economii disponibile cre sa fie investite in imprumuturi publice;Imprumutul de stat este un procedeu mai convenabil, mai comod si mai lejer decat impozitul, deoarece el nu priveaza definitive subscriitorul de sumele subscrise. Cand fiscalitatea a atins un prag si statul are nevoie de resurse, el recurge la imprumuturi publice, pe care la ramburseaza mai tarziu;In mod obisnuit, spre deosebire de impozite, imprumuturile au un caracter facultative, ceea ce inseamna ca subscrierea la aceste imprumuturi este libera. In diferite tari, ca si in Romania cu multi ani in urma, s-au practicat si imprumturi fortate, obligatorii indifferent de vointa subscriitorilor. Au caracter rambursabil, adica suma subscrisa se restituie la un termen fix stabilitsau se amortizeaza treptat prin tragerile la sorti periodice a obligatiunilor. Termenul si modul de restituire a imprumuturilor poate fi mai apropiat sau mai indepartat, in functie de evolutia previzibila a cuantumului veniturilor si cheltuielilor bugetare. Pot exista si imprumuturi perpetue, la emiterea carora nu se stabileste un termen de rambursare, dar la care statul plateste numai o anumita dobanda (renta) de o durata de timp nedeterminata. Dupa o perioada de timp, statul poate rascumpara obligatiunile imprumuturilor respective;

Pe langa faptul ca sunt rambursabile, imprumuturile sunt purtatoare de dobanzi, de castiguri sau ofera ambele forme de contraprestatii, la care se adauga adesea si alte avantaje materiale. Avantajele acordate de stat creditorilor pot si afectate in situatia in care moneda nationala se erodeaza in mare masura ca urmare a inflatiei galopante si, deci, cand statul ramburseaza imprumutul si plateste dobanda, castigurile in moneda devalorizata. Conversiunea consta in modificarea, de fapt in restrangerea, avantajelor acordate la lansare, si anume: modificrea duratei imprumutului, micsorarea dobanzii,a castigurilor, schimbarea sistemului de amortizare a imprumutului.Imprumuturile de stat exercita o anumita influenta atat asupra generatiilor prezente, cat si asupra celor viitoare. Ganeratiile prezente isi redistribuie o parte din venituri prin subscrieri la imprumuturi, iar generatiile viitoare vor suporta rambursarea imprumuturilor, plata dobanzilor. Totul depinde insa de destinatiile date imprumuturilor, de eficienta cu care ele sunt folosite.

1.3. Tipuri de imprumuturi publice interne

Imprumuturile publice interne se contracteaza pe piata financiara nationala. Aceste imprumuturi au ca sursa capitalurile active temporar disponibile, capitalurile rentierilor, veniturile banesti vremelnic disponibile, economiile banesti ale producatorilor mici si mijlocii si diferite alte surse.Imprumuturile publice interne pot fi de fapt (reale) si formale.Imprumuturile de fapt (reale) sunt acelea care efectiv se acopera cu capital intern, adica domiciliul de subscriptie corespunde cu domiciliul real al capitalului national.Imprumuturile cu caracter formal sunt acelea la care subscrierile se fac in interiorul tarii, insa in cea mai mare masura capitalul subscris provine din afara granitelor tarii. Este posibil ca un imprumut real sa devina formal prin cumpararea obligatiunilor de la subscriptorii interni de catre personae juridice si fizice din strainatate.Din punct de vedere al venitului care se acorda subscriitorilor, exista: imprumuturi cu dobanda, la care statul acorda subscriitorilor o anumita dobanda pe an; imprumuturi cu dobanda si castiguri, la care statul acorda o dobanda anuala, precum si castiguri, dar numai obligatiunilor care ies castigatoare prin tragerile la sorti periodice de amortizare; imprumuturi cu castiguri, pentru care suma c ear fi putut fi acordata ca dobanda se plateste sub forma de castiguri, insa numai detinatorilor de obligatiuni care ies castigatoare la tragerile la sorti periodice de amortizare.Imprumuturi fara pierderi. Sunt acelea in care toate obligatiunile emise sunt purtatoare de castiguri. La fiecare tragere, in suma castigurilor este cuprinsa si valoarea obligatiunilor. Imprumuturile se sting pe masura platii castigurilor.

Din punct de vedere al termenului, exista: imprumuturi pe termne scurt, contractate pe o perioada de timp pana la un an; imprumuturi pe termen mediu, care se contracteaza pe cativa ani; imprumuturi pe termen lung, care se contracteaza pe mai multi ani.Imprumuturile fara termen (perpetue) sunt acelea in ale caror conditii nu sunt prevazute termene de stingere. La un imprumut astfel contractat, statul plateste un venit annual numit renta. Practic, stingerea acestor imprumuturi are loc prin cumpararea de catre stat tuturor obligatiunilor existente pe piata. Din punct de vedere al caracterului, exista: imprumuturi voluntare (patriotice), prin care statul se adreseaza sentimentului si spiritual de datorie al cetatenilor. Cunoscut fiind faptul ca in materie de venituri patriotismul este uneori destul de redus, in majoritatea cazurilor subscrierile la aceste imprumuturi aduc dezamagiri pentru stat; imprumuturi fortate (obligatorii), care se constracteaza de catre stat cand acesta are nevoie urgenta de bani. Imprumutul fortat este un act de constrangere din partea puterii publice, facand ca imprumutul sa dobandeasca natura unui impozit. Din punct de vedere al pozitiei statului fata de creditori, exista: imprumuturi contractate direct de catre stat; imprumuturi constractate de catre agenti economici si de alte entitati, garantate de stat.In functie de repartizarea titlurilor, se disting: imprumuturi cu nivel limitat si imprumuturi cu nivel nelimitat. In primul caz, Guvernul stabileste un plafon al imprumuturilor care nu poate fi deposit. In al doilea caz, subscriptorii pot cumpara cate titluri doresc ei.

In afara de imprumuturi, pentru a-si procura venituri, in perioada de criza, statul poate recurge si la alte mijloace, care ii agraveaza si mai mult situatia economica, monetara si financiara. Astfel de mijloace pot fi: emisiunea de hartie monetara, care are caracterul unui imprumut fortat; plata datoriilor statului cu titlu de renta; consolidarea facultative sau obligatorie, prin care bonurile de tezaur pe termen scurt se inlocuiesc cu titluri de renta perpetua sau amortizabile pe termen lung, ceea ce echivaleaza cu o consolidare fortata.

mprumuturile de stat interne se pot contracta prin intermediul unor categorii de instrumente financiare, dup cum urmeaz:a) Titlurile de stat n moneda naional;b) mprumuturile de stat de la Banca Naional a Romniei;c) mprumuturile de stat de la bncile comerciale din Romnia;d) Preluarea prin trezorerie a unor disponibiliti bneti;e) Emiterea i vnzarea de obligaiuni sau alte titluri valorice de mprumut.Titlurile de statsunt nscrisuri care atest datoria public, emise de ctre Ministerul Finanelor Publice la valori nominale stabilite n funcie de necesitile bneti de echilibrare a executrii bugetului pe anul respectiv. Aceste titluri se pot prezenta, fie n form materializat (ca nscrisuri imprimate ce cuprind meniuni referitoare la emitent, valoare nominal, rata dobnzii, scadena etc.), fie n form dematerializat (pentru care emisiunea, probaiunea i transmisiunea dreptului, ncorporate, se evideniaz prin nscrierea n sistemul de nregistrare n cont).Un alt instrument al datoriei publice interne este reprezentat de mprumuturile interne de stat pe care Ministerul Finanelor Publice este autorizat s le efectueze, n numele statului, de laBanca Naional a Romniei. Acest instrument financiar este reglementat pentru a fi utilizat n situaii excepionale, atunci cnd se impune acoperirea urgent a unor cheltuieli publice. El este un mprumut fr dobnd, al crui cuantum nu poate depi 7% din totalul bugetului aprobat i trebuie rambursat n cel mult 6 luni, pe seama veniturilor curente sau n urma unui alt mprumut de stat, efectuat n condiiile legii.

Capitolul 2. Garantiile de stat pentru imprumuturile interne

convenie de garanie ncheiat 5.convenie de garanie - model 4.documentaie suplimentar 3.propuneri de mbuntire 2.cerere de garantare 1.scrisoare de garanie 6.Persoana juridic- GARANTAT -Ministerul Finanelor Publice- GARANT -Banca creditoare

Acordarea garantiei- fig.12.1 Emiterea de garantii de stat pentru imprumuturi interne: Pentru imprumuturile interne exprimate in moneda nationala, constractate de persoane juridice de la oi institutie creditoare pentru finantarea proiectelor sau altor activitati de importanta prioritara pentru Romania, Ministerul Finantelor este autorizat sa eita garantii in limita si cuantumul aprobat de Guvern sau Parlament.

2.2Procedura emiterii garantiilor de stat pentru imprumuturi interne Emiterea garantiilor de stat pentru imprumuturi interne este conditionata de acceptarea de catre Ministerul Finantelor a clauzelor cuprinse n contractele de imprumut incheiate intre persoanele juridice i institutiile creditoare.

Intre Ministerul Finantelor, n calitate de garant, i persoana juridica ce contracteaza un imprumut cu garantia statului, n calitate de garantat, se incheie o conventie n care sunt stipulate drepturile i obligatiile partilor semnatare, inclusiv cele referitoare la plata comisionului de risc.

Ministerul Finantelor emite, n favoarea institutiei creditoare, scrisoarea de garantie, n care se specifica termenii i conditiile n care se acorda garantia.

Procedura emiterii garantiilor de stat pentru imprumuturi interne se va stabili prin norme elaborate de Ministerul Finantelor i aprobate de Guvern.

2.3 Obligatia de a onora garantiile de stat pentru imprumuturi interne: Garantia de stat pentru un imprumut intern reprezinta o obligatie indirecta a statului roman, care se executa n cazul n care beneficiarul imprumutului nu are capacitatea sa achite, n intregime sau partial, imprumutul, dobanda i alte costuri stabilite n conformitate cu conditiile imprumutului garantat.

In cazul n care o garantie de stat pentru un imprumut intern devine exigibila, statul este obligat sa efectueze catre institutia creditoare plata sau platile datorate de debitorul garantat, n conformitate cu stipulatiile scrisorii de garantie emise.

Daca obligatiile de plata depasesc disponibilitatile fondului de risc i sumele prevazute n bugetul de stat cu aceasta destinatie, iar plata sau platile sunt asigurate prin contractarea unui imprumut de stat, numai n aceasta situatie i doar pentru suma neacoperita garantia de stat interna pentru imprumuturi este convertita n datorie publica interna.

2.4 Fondul de risc pentru garantiile de stat pentru imprumuturi interne: Pentru acoperirea riscurilor financiare care decurg din garantarea de catre stat a imprumuturilor contractate de persoanele juridice de la institutiile creditoare, n conditiile prezentei legi, se constituie fondul de risc.

Fondul de risc se constituie din sumele incasate sub forma de comisioane de la beneficiarii imprumuturilor garantate, din dobanzile obtinute din plasamentele sumelor aflate n depozite, din majorarile de intarziere aplicate pentru neplata n termen a comisioanelor, din fondurile bugetare alocate n acest scop, precum i din alte surse legal constituite.

Sumele aflate ca depozite n fondul de risc se plaseaza de catre Ministerul Finantelor sau de agentul desemnat de acesta, avandu-se n vedere siguranta, lichiditatea i rentabilitatea lor, n aceasta ordine i prioritate. Sumele aflate n depozit n fondul de risc sunt destinate achitarii obligatiilor generate de garantiile de stat pentru imprumuturi interne.Fondul de risc se gestioneaza n regim extrabugetar de catre Ministerul Finantelor, prin contul general al trezoreriei statului. Modul de gestionare a fondului de risc, precum i reflectarea n contabilitatea trezoreriei statului i n contabilitatea persoanelor juridice a operatiunilor legate de acordarea de garantii de stat pentru imprumuturi interne vor fi stabilite prin norme elaborate de catre Ministerul Finantelor.2.5 Determinarea comisionului de risc: Pe baza analizei economice i financiare a documentatiei prezentate de persoana juridica ce solicita o garantie de stat pentru imprumutul intern, Ministerul Finantelor sau alt agent desemnat, la solicitarea acestuia, determina gradul de risc care se exprima n procente. Gradul de risc astfel determinat poate fi acceptat daca nivelul acestuia nu depaseste 10% din valoarea imprumutului.

In functie de gradul de risc, stabilit conform alin. (1), Ministerul Finantelor determina cuantumul comisionului de risc care trebuie virat n contul fondului de risc de catre beneficiarul creditului garantat. Suma datorata se determina prin aplicarea cotei procentuale la valoarea imprumutului garantat.

Comisionul de risc reprezinta suma datorata de beneficiarul unui imprumut garantat de stat, n cuantumul i la termenele stipulate n conventia incheiata cu Ministerul Finantelor.

2.6 Executia garantiilor de stat pentru imprumuturi interne: Daca beneficiarul imprumutului nu isi indeplineste obligatia de plata conform contractului de imprumut i institutia creditoare a intreprins toate msurile stipulate n prezenta lege, n contractul de imprumut i n scrisoarea de garantie pentru a acoperi platile care ii sunt datorate, atunci institutia creditoare poate prezenta Ministerului Finantelor o cerere de plata, pentru ca acesta din urma sa plateasca, conform garantiei de stat, pentru imprumutul intern.

Cererea de plata va include: ratele de credit restante, dobanzile i alte costuri, precum i data platilor ce urmeaza sa fie facute institutiei creditoare de catre Ministerul Finantelor, n conformitate cu termenii scrisorii de garantie. In cazul n care specificatiile din cererea de plata sunt n conformitate cu dispozitiile prezentei legi i cu clauzele scrisorii de garantie, Ministerul Finantelor va transfera suma sau sumele solicitate n contul indicat de institutia creditoare, n decurs de 30 de zile bancare de la data depunerii cererii.

2.7 Incetarea valabilitatii garantiei de stat pentru imprumuturi interne Incetarea valabilitatii garantiei de stat pentru imprumuturi interne se produce atunci cand:

a) imprumutul acoperit de garantie este achitat n totalitate de catre beneficiarul acestuia;b) Ministerul Finantelor efectueaza plata sau platile, n totalitate, institutiei creditoare, n numele garantatului;c) termenul de valabilitate stipulat n scrisoarea de garantie a expirat.

Stingerea tuturor obligatiilor care decurg din contractul de imprumut atrage dupa sine incetare valabilitatii scrisorii de garantie, care se restituie emitentului (Ministerul Finantelor) in termen de 10 zile de la incetarea garantiei de stat.2.8 Recuperarea sumelor platite pentru garantiile de stat privind imprumuturile interne Dupa efectuarea de catre Ministerul Finantelor a platii sau a platilor generate de executia garantiei de stat pentru imprumutul intern, beneficiarul imprumutului are obligatia sa restituie Ministerului Finantelor echivalentul cheltuielilor efectuate de acesta, n conformitate cu prevederile conventiei incheiate intre beneficiarul imprumutului i Ministerul Finantelor. Convenia incheiata intre Ministerul Finantelor, n calitate de garant, i beneficiarul imprumutului intern constituie titlu executoriu.

Pentru recuperarea sumelor platite, conform garantiei de stat, Ministerul Finantelor are prioritate asupra activelor i veniturilor beneficiarului imprumutului intern, pe baza legislatiei n vigoare privind obligatiile datorate bugetului de stat.

Sumele recuperate de catre Ministerul Finantelor, n conditiile prezentului articol, reprezinta fonduri disponibile pentru fondul de risc, n vederea reintregirii acestuia.

Bibliografie

Mosteanu Tatiana , Vuta Mariana, Buget si trezorerie publica Bucuresti Ed. Universitara,2004 Mosteanu Tatiana, Campeanu Emilia , Finante publice Bucuresti Ed. Universitara 2005 Legea Nr. 81 din 11 mai 1999 privind datoria publica

7