IMPOZITAREA DIRECTA

Continutul si rolul impozitelor

Impozitele reprezinta o forma de prelevare a unei parti din veniturile persoanelor

fizice sau juridice, cu caracter obligatoriu si cu titlu nerambursabil, la dispozitia statului si

care nu presupune o contraprestatie din partea acestuia.

Potrivit art. 138 alin. 1 din Constitutia Romaniei, impozitele datorate bugetului de stat

se stabilesc numai prin lege.

Caracterul obligatoriu presupune ca plata impozitelor catre stat este o sarcina impusa

tuturor persoanelor fizice si juridice care realizeaza venituri din: salarii, profit,veniturile

realizate de liber profesionisti, etc.

Rolul principal al impozitelor datorate statului este acela de procurare a resurselor

financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice. Pe plan social, rolul impozitelor este de

redistribuire a unei parti din produsul intern brut intre clasele si paturile sociale, intre

persoanele fizice si cele juridice.

Limita impozitelor este influentata de factori externi si interni, printre care pot fi

mentionati:

a) din categoria factorilor externi mentionam: nivelul produsului intern brut pe

locuitor; nivelul mediu al impozitului si progresivitatea impunerii; prioritatile stabilite de catre

stat in ce priveste destinatia resurselor financiare concentrate la dispozitia sa; natura

institutiilor politice.

b) in cadrul factorilor interni care influenteaza limita impozitelor locul cel mai

important il ocupa progresivitatea cotelor de impunere, precum si modul de determinare a

materiei impozabile.

Principiile de impozitare

Impunerea reprezinta un complex de masuri si operatii ce au ca scop stabilirea

impozitului datorat statului. Aceasta are atat o latura de natura politica, cat si una de ordin

tehnic (concretizata in metodele si tehnicile utilizate pentru stabilirea marimii obiectului

impozabil si a cuantumului impozabil).

Prin latura politica se urmareste ca fiecare impozit sa raspunda unor anumite cerinte si

sa fie in concordanta cu anumite principii.

Potrivit lui Adam Smith, reprezentant de seama al economiei politice clasice din sec.

XVIII-XIX, la baza politicii fiscale a statului ar trebui sa stea mai multe principii si anume:

a) principii de echitate fiscala, presupun impunerea diferentiata a veniturilor si

scutirea de plata impozitelor persoanelor cu venituri mici, adica stabilirea unui minim

impozabil.

Un rol deosebit in respectarea echitatii fiscale il are felul impunerii utilizate:impunere

in suma fixa sau impunere in cota procentuala (care poate fi in cote proportionale, progresive

si regresive).

Cea mai des intalnita forma de impunere este cea in cote procentuale, aceasta

utilizandu-se atat in cazul impozitelor directe, cat si in cazul impozitelor indirecte.

b) principiile certitudinii impunerii, presupun ca marimea impozitelor datorate de

fiecare persoana fizica sau juridica sa fie certa si nu arbitrara, iar termenele si modalitatea de

plata sa fie clare pentru toti contribuabilii;

c) principii de politica fiscala, presupun realizarea incasarii impozitelor cu minimum

de cheltuieli.

Introducerea unui impozit impune ca acesta sa aiba un randament fiscal ridicat, sa fie

stabil si elastic. Pentru ca un impozit sa aiba un randament fiscal ridicat, trebuie indeplinite

anumite conditii si anume:

- impozitul sa aiba caracter universal, adica sa fie platit de toate persoanele fizice si

juridice, care obtin venituri;

- sa nu existe posibilitati de sustragere de la impunere a unei parti din baza impozabila;

- volumul cheltuielilor privind stabilirea bazei impozabile, calcularea si perceperea

impozitelor sa fie cat mai redus.

Un impozit este considerat stabil atunci cand randamentul ramane constant de-a lungul

ciclului economic, adica atunci cand nu este influentat de volumul productiei si al veniturilor

atat in perioadele de crestere economica, cat si in cele de criza.

Elasticitatea impozitului se refera la adaptarea acestuia la necesitatile de venituri ale

statului.

d) principii de politica economica

Prin introducerea unui impozit statul nu urmareste numai procurarea de venituri

necesare acoperirii cheltuielilor publice, ci si folosirea acestuia ca mijloc de stimulare sau de

reducere a productiei sau consumului unor marfuri, precum si de restrangere sau extindere a

relatiilor comerciale cu alte tari.

e) principii social-politice

Prin politica fiscala promovata de unele state se urmareste realizarea unorobiective de

ordin social-politic, ca de exemplu mentinerea influentei partidului deguvernamant in mijlocul

unor categorii sociale.

Elementele impozitului

Tehnica asezarii si perceperii fiecarui impozit sau taxe presupune precizarea unui

anumit numar de elemente definitorii (comune tuturor tipurilor de impozite sau taxe):

a. subiectul impozabil;

b. suportatorul impozitului;

c. obiectul impozabil;

d. sursa impozitului;

e. unitatea de impunere;

f. cota de impunere;

g. termenul de plata;

h. asieta (modul de asezare a impozitului).

a) Subiectul impozabil numit adesea platitor sau contribuabil este persoana fizica sau juridica

obligata la plata unui impozit catre stat.

b) Suportatorul impozitului este persoana care suporta efectiv impozitul din veniturile sale. Ca

regula absoluta, la impozitele indirecte (TVA, accize) suportatorul difera de platitor si, acesta

din urma transmite presiunea fiscala, iar acest fenomen este cunoscut sub denumirea de

repercursiunea impozitelor. La impozitele directe, de regula, platitorul si suportatorul sunt

aceeasi persoana.

c) Obiectul impozabil reprezinta materia supusa impozitarii, care poate fi: veniturile, averea,

suma vanzarilor etc. Evaluarea materiei impozabile poate fi destul de dificila. De regula,

aceasta se face pe baza declaratiei contribuabilului. In alte cazuri, ea se evalueaza conform

unor norme fixate de catre autoritatea publica sau se face o expertiza fiscala.

d) Sursa impozitului este reprezentata de venit, dar si de avere (sau din venitul procurat de

avere)

e) Unitatea de impunere este in fapt unitatea de masura a materiei impozabile exprimata fie in

unitati valorice, fie in unitati naturale. Spre exemplu, la venit unitatea de impunere este

unitatea monetara (leul), la avere avem m2 pentru terenuri;

f) Cota de impunere reprezinta impozitul ce revine pe unitatea de masura a materiei

impozabile. In toate tarile se practica mai multe feluri de cote, fie exprimate procentual fata de

valoarea materiei impozabile, fie in unitate monetara pe unitatea de masura a materiei

impozabile.

Cotele de impozitare exprimate procentual pot fi:

progresive;

progresive in transe (la salarii);

proportionale (la profit)

Cota de impunere poate fi aparenta (cea prevazuta de lege) sau reala (care poate fi mai

mica sau mai mare decat cea aparenta, datorita unui sistem de scutiri sau penalizari).

g)Termenul de plata este reprezentat de perioada la care este datorat impozitul (la salarii

lunar, la venituri din chirii trimestrial.

h) Asieta (modul de asezare al impozitului) reprezinta un grup de operatiuni prin intermediul

carora se defineste in fiecare caz in parte forma concreta a impozitului si modul in care se

aseaza.

Asezarea unui impozit presupune:

constatarea si evaluarea materiei impozabile;

stabilirea cuantumului impozitului datorat de catre contribuabil;

perceperea/incasarea impozitului.

Clasificarea impozitelor

Pentru clasificarea impozitelor se folosesc mai multe criterii deoarece unul si acelasi

impozit poate avea diferite implicatii in viata social-economica, in functie de pozitia de pe

care a fost apreciat. Asemenea criterii de clasificare sunt:

a. impactul asupra suportatorului;

b. neutralitatea fata de contribuabil;

c. obiectul impozabil;

d. scopul introducerii impozitului;

e. frecventa perceperii;

f. locul in care impozitul se face venit.

a) in functie de impactul asupra suportatorului regasim:

impozite directe – se stabilesc in sarcina platitorului fie in functie de venitul pe care il

obtine, fie in functie de averea sa. Ca regula generala, la impozitele directe platitorul si

suportatorul impozitului sunt una si aceeasi persoana.

impozitele indirecte – nu se stabilesc in mod direct pe platitor, ci asupra vanzarii de

bunuri sau prestarilor de servicii si lucrari. Ele vizeaza cheltuirea veniturilor, motiv

pentru care mai sunt denumite impozite pe cheltuieli. La impozitele indirecte

suportatorul este cu totul alta persoana decat platitorul, in cele din urma, suportatorul

fiind consumatorul final.

b) in functie de neutralitatea fata de contribuabil:

impozite reale – se stabilesc in functie de marimea materiei impozabile (imobile,

pamant etc) facand abstractie de situatia personala a platitorului;

impozite personale – sunt cele ce tin cont de situatia contribuabilului si sunt

reprezentate, in special, de impozitele pe venit; se mai numesc si impozite subiective;

c) dupa obiectul impozabil impozitele pot fi:

impozite pe venit;

impozite pe avere;

impozite pe cheltuieli (pe consum).

d) dupa scopul introducerii impozitului:

impozite cu caracter fiscal – adica urmaresc sa produca venituri pentru buget si se

vizeaza randamentul lor;

impozite cu caracter de ordine – adica cu scopul de a asigura ordine intr-un anumit

sector (spre exemplu, taxa pe divort).

e) in functie de frecventa perceperii regasim:

impozite permante (marea majoritate);

impozite incidentale (spre exemplu, asupra imbogatitilor de razboi).

f) in functie de locul in care impozitul se face venit:

impozite federale;

impozite ale statelor;

impozite ale colectivitatilor locale.

In prezenta lucrare ne-am propus sa realizam o prezentare detaliata a impozitelor cu

caracter direct.

Impozitul pe profit

Profitul este o forma de venit obtinut prin intermediul unei activitati economice,ca

urmare a investirii unui capital. Pentru ca venitul realizat sa poata fi calificat profit,este

necesar ca activitatea economica sa fie desfasurata cu scopul obtinerii de beneficiu.

Aceasta subliniere este foarte importanta, intrucat, in practica, exista situatia in care o

entitate desfasoara o activitate producatoare de venit ce nu este calificata drept profit, pentru

ca nu exista intentia obtinerii unui beneficiu, ci veniturile sunt destinate sustinerii unei alte

activitatii proprie entitatii respective. Este cazul persoanelor juridice fara scop lucrativ.

Impozitul pe profit este un impozit direct care se aplica beneficiului obtinut din

desfasurarea unei activitati economice. El reprezinta una din principalele surse de venituri ale

bugetului de stat.

Instituire si evolutie

Redefinirea dreptului de proprietate, aparitia agentilor economici cu capital de stat

privat si mixt, reconversia proprietatii publice in proprietate privata, a necesitat eliminarea

transferuluii subiectiv si automat a beneficiilor catre bugetul de stat.

Odata cu crearea cadrului legal pentru desfasurarea unor activitati economice pe baza

liberei initiative in industrie, comert, servicii, conform Decretului Lege nr 54/1990, impunerea

profiturilor obtinute de intreprinderile mici si mijlocii cu scop lucrativ, s-a facut prin aplicarea

unor cote progresive (intre 1% si 50%) pe transe de profit, transa pana la 50000 lei fiind

scutita.

Dupa aparitia Legii 15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca

regii autonome si societati comerciale si a Legii 31/1990 privind societatile comerciale,

prelevarile pentru societate din valoarea productiei nete si varsamintele din beneficii au fost

inlocuite prin introducerea incepand cu anul 1991 a impozitului pe profit.

Tehnica de impunere s-a caracterizat prin instabilitate. Aceasta a fost generata de

modificarile stabilite in mod succesiv printr-un ansamblu de acte normative : Legea12/1991,

Legea 55/1991, Legea 35/1991, HG 804/1991, HG 127/1991, OG 70/1994 modificata prin

OG 34/1995 si OG 23/1996.

Fluxurile de trezorerie legate de plata impozitului pe profit de la nivelul agentilor

economici de stat si repectiv cele de incasare de la nivelul bugetului de stat sau bugetelor

locale, sunt influentate de tehnica evaluarii prin echivalenta pentru ultima luna din an si de

sfera aplicarii tehnicii decalajului.

Prin lege se stabileste ca BNR si societatile bancare de rang doi sa plateasca impozitul

in luna urmatoare realizarii profitului. Pentru ultima luna din an bancile platesc un impozit

egal cu cel din luna noiembrie urmand ca regularizarea sa se faca pana la termenul stabilit

pentru depunerea bilantului.

Pentru restul agentilor economici s-a stabilit aplicarea tehnicii decalajului. Acestia

sunt obligati sa plateasca impozitul trimestrial, in prima luna a trimestrului urmator celui in

care s-a realizat profitul. Pentru ultimul trimestru, impozitul pe profit se calculeaza insumand

impozitul pe octombrie si de 2 ori impozitul pe noiembrie (pentru decembrie considerandu-se

un impozit egal cu cel pe noiembrie). In 1997 tehnica decalajului nu s-a aplicat, toate

societatile calculand impozitul dupa metoda aplicata bancilor.

Modificarile aduse tehnicii de impozitare a profitului s-au produs in conditiile

liberalizarii treptate a preturilor factorilor de productie, ale renuntarii in etape la alocarea

directionata a resurselor bugetare catre unii agenti economici din unele sectoare de activitate

prin subventii si credite bancare.

Existenta in economie a preturilor administrate alaturi de cele liberalizate a

distorsionat semnalele pietei, si a influentat alaturi de alocarea directionata a resurselor in

mod diferentiat asupra veniturilor, cheltuielior si rezultatelor agentilor economici.

Pentru eliminarea evaziunii fiscale legale eliminarea multiplelor cote de impunere

costituia o necesitate. Politica economica si tehnica de impunere a profitului nu au cotribuit la

aparitia, dezvoltarea si consolidarea unui actionariat energic si dinamic.

1.Baza legala, platitori

2.Facilitati fiscale

3.Determinarea profitului impozabil

4.Termen de plata si majorari de intarziere

5.Obligatiile platitorilor

6.Controlul impozitului pe profit si sanctiunile aplicate

1.Baza legala, platitori

Impozitul pe profit este reglementat de Ordonanta Guvernului nr. 70/1994 republicata,

cu modificarile ulterioare.

Sunt obligate la plata impozitului pe profit:

- persoanele juridice romane, pentru profitul impozabil obtinut din orice sursa, atat din

Romania, cat si din strainatate;

- persoanele juridice straine care desfasoara activitati printr-un sediu permanent in Romania,

pentru profitul impozabil aferent acelui sediu;

- asocierile dintre persoanele fizice romane si persoanele juridice romane, care nu dau nastere

unei persoane juridice pentru veniturile realizate, impozitul calculandu-se si varsandu-se de

catre persoana juridica.

2. Facilitati fiscale

Sunt exceptati de la plata impozitului pe profit:

- trezoreria statului, pentru operatiunile din fondurile publice derulate prin contul general

al trezoreriei;

- institutiile publice, pentru fondurile publice constituite, inclusiv pentru veniturile

extrabugetare si disponibilitatile realizate si utilizate potrivit Legii privind finantele publice,

daca legea nu prevede altfel;

- organizatiile de nevazatori si de invalizi, asociatiile persoanelor handicapate si

unitatileeconomice ale acestora, constituite potrivit prevederilor Legii nr. 21/1994 pentru

persoanele juridice;

- asociatiile si fundatiile, atunci cand utilizeaza cel putin 80% din veniturile obtinute din orice

surse, in scopul realizarii obiectivelor pentru care au fost autorizate, inclusiv cheltuielile

pentru investitii si dotari, precum si cheltuielile de functionare;

- cooperativele care functioneaza ca unitati protejate, special organizate potrivit legii;

- unitatile apartinand cultelor religioase;

- institutiile de invatamant particular acreditate, precum si cele autorizate pentruveniturile

realizate din activitatea de invatamant, cu conditia utilizarii acestora, pentrubaza tehnico-

materiala;

- asociatiile de proprietari constituite ca persoane juridice potrivit Legii nr. 114/1996,pentru

veniturile obtinute din activitati economice si care servesc pentru imbunatatireaconfortului si

a eficientei cladirii, pentru intretinerea si repararea proprietatii comune.

3. Determinarea profitului impozabil

Impozitul pe profit se calculeaza prin aplicarea cotelor de impozit asupra profitului impozabil.

In Romania, cota de impozit pe profit este de 16%, cu urmatoarele exceptii:

- pentru Banca Nationala a Romaniei, cota de impozit este de 80%;

- contribuabilii avizati si atestati de Ministerul Finantelor, care obtin venituri si in domeniul

jocurilor de noroc sau din activitatea barurilor si cluburilor de noapte, platesc o cota aditionala

de impozit de 25%, asupra partii din profitul impozabil care corespunde ponderii veniturilor

din aceste activitati;

- cota de impozit pentru contribuabilii care realizeaza anual cel putin 80% din venituri din

agricultura, este de 25%.

Profitul impozabil se calculeaza ca diferenta intre veniturile din livrarea bunurilor

mobile, a celor imobile pentru care s-a transferat dreptul de proprietate, servicii prestate si

lucrari executate, inclusiv veniturile obtinute din livrarile de bunuri mobile si imobile vandute

in rate sau in leasing, si cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, la

care se adauga cheltuielile nedeductibile.

Sunt considerate cheltuieli deductibile:

- contributiile pentru constituirea de fonduri cu destinatie speciala, reglementate de

legislatia in vigoare;

- cheltuielile efectuate pentru realizarea bunurilor mobile livrate si a bunurilor imobile

vandute in baza unui contract de vanzare cu plata in rate sau in leasing;

- cheltuielile, rezultate din anularea datoriilor ca urmare a transferului de actiuni sau de

parti sociale de la FPS, conform conventiei;

- alte cheltuieli numai daca sunt aferente realizarii veniturilor. Daca o cheltuiala este

aferenta mai multor activitati, ea se repartizeaza pe activitatile respective.

Cheltuielile pentru care nu se admite deducerea sunt:

- impozitul pe profit datorat;

- amenzile si penalitatile datorate catre autoritati;

- cheltuieli pentru protocol, reclama si publicitate, sponsorizare peste limitele legale;

- sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor si provizioanelor, peste limita

legala;

- sumele care depasesc limitele cheltuielilor considerate deductibile, conform legilor bugetare;

- cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor constatate lipsa din gestiune sau degradate

si neimputabile, TVA aferent acestora, TVA colectat aferent bunurilor si serviciilor folosite in

scop personal sau predate cu titlu gratuit, TVA aferent bunurilor acordate salariatilor sub

forma avantajelor in natura, precum si TVA nedeductibil aferent cheltuielilor de protocol ce

depasesc cota prevazuta de legislatia in vigoare;

- cheltuielile de delegare, de detasare si de deplasare in interesul serviciului care depasesc

plafoanele prevazute pentru salariatii institutiilor publice si a regiilor autonome cu specific

deosebit;

- cheltuielile de asigurare care nu privesc activele corporale si circulante;

- discounturile, remizele sau alte reduceri de pret acordate clientilor, in cazul in care acestea

nu sunt evidentiate distinct in documentele de vanzare;

- cheltuielile cu perisabilitatile peste limitele legale;

- orice alte cheltuieli care nu sunt aferente realizarii veniturilor.

4. Termen de plata, majorari de intarziere

Plata impozitului pe profit se efectueaza trimestrial, pana la data de 25 inclusiv a primei luni

din trimestrul urmator, cu exceptia Bancii Nationale a Romaniei si asocietatilor bancare care

efectueaza plati lunar, pana la data de 25 inclusiv a luni iurmatoare celei pentru care se

calculeaza impozitul.

5. Obligatiile platitorilor

In cursul anului fiscal contribuabilii au urmatoarele obligatii :

-sa depuna declaratia de impunere pana la termenul de plata a impozitului;

-sa stabileasca corect baza de impozitare.

6. Controlul impozitului pe profit si sanctiunile aplicate

Controlul impozitului pe profit se realizeaza de catre organele fiscale, carora le revine

sarcina de a constata daca impozitul a fost corect determinat, daca contribuabilul a completat

si depus declaratiile de impunere.

In situaria in care acestea considera ca stabilirea impozitului nu a fost facuta conform

legii, vor face un nou calcul al impozitului si vor comunica in scris contribuabilului modul de

stabilire al acestuia.

Pentru nerespectarea prevederilor legale platitorii vor fi sanctionati conform

reglementarilor legale in materie.

Impozitul pe venit

Impozitul pe venit este o parte componenta a sistemului impozitelor si taxelor generale de

stat, totodata constituind o sursa de reglementare a veniturilor sistemului bugetar.

Conform codului fiscal cota de impozit este de 16% si se aplica asupra venitului impozabil

corespunzator fiecarei surse din fiecare categorie pentru determinarea impozitului pe

veniturile din:

a) activitati independente;

b) salarii;

c) cedarea folosintei bunurilor;

d) investitii;

e) pensii;

f) activitati agricole;

g) premii;

h) alte surse.

Aprecierea venitului impozabil si calcularea impozitului pe venit ce urmeaza a fi

retinut la sursa de plata se efectueaza prin metoda calculului cumulativ de la inceputul anului

fiscal sau, in cazurile cand lucratorul s-a angajat pe parcursul anului fiscal curent – de la data

angajarii.

Aprecierea scutirilor acordate lucratorului, de asemenea se efectueaza prin metoda

calculului cumulativ din luna urmatoare dupa luna in care a fost depusa cererea privind

acordarea scutirilor. Numarul de luni in anul fiscal, pe parcursul carora lucratorul se considera

angajat, in scopul impozitarii, se determina:

-in cazurile cand lucratorul este angajat din anul fiscal precedent - incepand cu luna ianuarie;

-in cazurile cand lucratorul s-a angajat pe parcursul anului fiscal - incepand cu luna urmatoare

dupa luna in care el s-a angajat. Luna pe parcursul careia lucratorul se elibereaza, se ia in

considerare la determinarea numarului de luni in anul fiscal pe parcursul carora lucratorul este

angajat.

Scutirile la impozitul pe venit, retinut din salariu (inclusiv prime si facilitati), se acorda

la locul de munca de baza lucratorilor rezidenti ai Republicii Moldova.

Locul de munca de baza se considera intreprinderea (inclusiv intreprinderea

individuala si gospodaria taraneasca (de fermier)), institutia, organizatia la care, conform

legislatiei in vigoare, se tine evidenta carnetului de munca al lucratorului.

In scopul determinarii venitului impozabil, a sumei scutirilor si numarului de luni de la

inceputul perioadei de cand lucratorul se considera angajat, precum si calcularii impozitului

pe venit ce urmeaza a fi retinut la sursa din platile salariale (inclusiv prime, facilitati etc.)

patronul deschide pentru fiecare lucrator angajat al sau Fisa personala de evidenta a

veniturilor sub forma de salariu si alte plati efectuate de catre patron in folosul angajatului pe

anul gestionar, precum si a impozitului pe venit retinut din aceste plati.

Fisa personala se completeaza de catre patron anual de la inceputul fiecarui an fiscal

sau, in cazul in care lucratorul s-a angajat la serviciu pe parcursul anului fiscal, de la data

angajarii.

Retinerea impozitului pe venit din alte surse de venit, inclusiv din cresterea de capital

In afara de veniturile obtinute la locul de munca de baza persoana fizica are dreptul sa

obtina venituri si din alte surse ( dobanzi, cresteri de capital, royalty, venit din chirie,

acordarea diverselor servicii).Aceste surse de venit au devenit impozabile dupa intrarea in

vigoare la 1 ianuarie 1998 a Titlului II aCodului Fiscal “ Impozitul pe venit”.

In continuare vom evidentia unele particularitati de impozitare a veniturilor, altele

decat salariul, referindu-ne la acele venituri care au o pondere mai semnificativa in totalul

veniturilor persoanelor fizice.

Impozitarea veniturilor din cresterede capital.

Persoanele fizice pot obtine acest tip de venit in cazurile cand efectueaza operatiuni cu

activele de capital. Ca active de capital se considera:

●Actiunile si alte titluri de proprietate in activitatea de intreprinzator;

●Titlurile de creanta;

●Proprietatea privata nefolosita in activitatea de intreprinzator, care este vanduta la un pret ce

depaseste baza ei valorica ajustata;

●Terenurile;

● Optionul la procurarea sau vanzarea activelor de capital.

Operatiunile legate de activele de capital se refera la vanzarea, schimbul sau alte

forme de instrainare a activelor de capital. Cresterea de capital se considera excedentul sumei

incasate in rezultatul vanzarii, schimbului sau altei forme de instrainare (scoatere din uz) a

activelor de capital in raport cu baza valorica a acestor active. Pierderea de capital suportata in

urma vanzarii, schimbului sau altei forme de instrainare (scoatere din uz) a activelor de capital

se considera excedentul bazei valoricea acestor active in raport cu venitul obtinut.

Baza valorica a activului de capital este suma achitata de cetatean pentru procurarea

lui (este identica cu suma incasata de proprietarul precedent al activului de capital ca urmare a

vanzarii, schimbului sau altui mod de instrainare a lui) sau suma cheltuielilor suportate de

cetatean pentru crearea acestui activ de capital.

In toate cazurile baza valorica a activelor de capital se reduce cu marimea uzurii,

epuizarii sau altor modificarifizice ale activelor de capital, care reduc pretul lor de piata si se

majoreaza cu marimea reconditionarilor sau altor modificari fizice, care majoreaza pretul lor

de piata. Baza valorica redusa sau majorata in acest mod se numeste baza valorica ajustata.

Suma cresterii de capital in scopul impozitarii este egala cu 50% din suma excedentului

cresterii de capital recunoscute peste nivelul oricaror pierderi de capital suportate pe parcursul

anului fiscal de gestiune.

Acest tip de venit in Republica Moldova se intalneste mai des la vanzarea imobilului si

a terenurilor.Posibilitatea privatizarii imobilului si a terenurilor a creat premise pentru

dezvoltarea pietei imobilului. Astfel, o buna parte a populatiei efectueaza tranzactii de

vanzare – cumparare a imobilului, obtinand venit sub forma de cresteri de capital.

Pentru persoanele fizice sunt prevazute facilitati la vanzarea locuintei de baza,

deoarece in cazul privatizarii locuintei pretul ei este stabilit de catre Biroul de inventariere

tehnica. Deseori pretul imobilului se subevalueaza si in acest caz persoana fizica la vanzarea

locuintei ar obtine o crestere de capital destul de mare, deoarece pretul de piata al imobilului

cu mult depaseste pretul stabilit de BIT.

Conform articolului 41, Titlui II al Codului Fiscal, marimea cresterii de capital, supusa

impunerii, pentru orice locuinta se micsoreaza cu suma de 10 000 lei pentru fiecare din anii ce

urmeaza dupa anul 1997, pe parcursul carora contribuabilul a fost posesorul acestei proprietati

si a folosit-o ca locuinta de baza. Dar, totodata, nu se permite deducerea pierderilor de pe

urma vanzarii sau schimbului proprietatii care a servit drept locuinta de baza.

Impozitarea veniturilor din royalty si dobanzi

Dobanda, venit sub forma de dobanda – reprezinta orice venit obtinut conform

creantelor de orice fel (indiferent de modul intocmirii), inclusiv veniturile de la depunerile

banesti, veniturile obtinute in baza unui contract de leasing financiar.

Royalty (redeventa), este un venit ce reprezinta o recompensa regulata (plata), obtinuta de la

darea in folosinta a activelor nemateriale sau din dreptul de folosinta a acestora, precum si din

dreptul de folosinta a resurselor naturale. Ca exemplu de venituri sub forma de royalty pot

servi onorariile sau alte venituri platite autorilor de carti, articole pentru dreptul de a le

publica sau pentru cedarea dreptului de autor.

In conformitate cu articolul 89 al Codului Fiscal fiecare platitor de dobanzi si royalty

este obligat sa retina si sa achite la buget ca parte a impozitului o suma egala cu 15 % din

sumele dobanzilor si royalty, achitate in folosul persoanelor fizice rezidente, cu exceptia

intreprinderilor individuale si a gospodariilor taranesti (de fermier).

Conform Legii pentru punerea in aplicare a titlurilor I si II ale Codului Fiscal nu se

impoziteaza:

1.pana la 1 ianuarie 2010 dobanzile persoanelor fizice rezidente (cu exceptia celor inregistrate

intr-o forma de organizare juridica a activitatii de intreprinzator) de la depozitele bancare,

valorile mobiliare corporative sub forma de obligatiuni si valorile mobiliare, care sunt

instrumente ale pietei monetare, cum ar fi certificatele bancare de depozit si cambiile bancare,

precum si de la depunerile membrilor pe conturile de economii personale in asociatiile de

economii si imprumut ale cetatenilor amplasate pe teritoriul RM;

2.pana la 1 ianuarie 2015 dobanzile de la hirtiile de valoare de stat.

Impozitarea altor plati in folosul rezidentului

Conform articolului 90 al Codului Fiscal exista un sir de servicii pe care le desfasoara

persoana fizica rezidenta si pentru care se retine un impozit in marime de 5% la sursa de plata.

Aceste servicii sunt:

• darea in arenda(cu exceptia terenurilor agricole)leasing, locatiune, cu deducerea costului

bunului, in cazul leasingului si arendei financiare.

• servicii de publicitate (reclama): publicitatea (reclama) prin intermediul publicatiilor

periodice, la radio si televiziune, publicitatea (reclama) exterioara si pe mijloacele de

transport, in locurile de desfasurare a manifestatiilor cultural-teatrale si sportive, alte genuri

de publicitate (reclama);

• servicii de audit: organizarea, restabilirea si tinerea evidentei contabile, intocmirea

rapoartelor financiare si a

• declaratiilor fiscale, estimarea situatiei financiare, analiza activitatii economico-financiare,

organizarea evidenteicomputerizate, evaluarea patrimoniului, asistenta in domeniul

impozitarii si gestiunii; asistenta juridica inproblemele de activitate economico-financiara;

• servicii de management, marketing, consultanta: elaborarea de noi conceptii de gestiune,

prospectarea pietei, a cererilor si necesitatilor reale ale cumparatorului, cercetarea si prognoza

pietei interne si mondiale de marfuri,servicii, elaborarea de noi tehnologii, elaborarea studiilor

de fezabilitate pentru obiectivele de colaborareinternationala, crearea intreprinderilor mixte

• servicii de protectie si paza a persoanelor si bunurilor, prestate de catre organizatiile si

persoanele care practica

activitate de depistare-protectie, conform legislatiei.

Sfera de cuprindere a impozitului pe venit

Impozitul pe venit se aplica urmatoarelor venituri:

a) In cazul persoanelor fizice rezidente, romane, cu domiciliul in Romania veniturile obtinute

din orice sursa, in Romania si in strainatate.

b) In cazul persoanelor fizice rezidente, altele decat cele prevazute mai sus, numai veniturile

obtinute in Romania, care sunt impuse la nivelul fiecarei surse (venituri din activitati

independente)

c) In cazul persoanelor fizice nerezidente, care desfasoara activitate independenta prin

intermediul unui sediu permanent in Romania, venitul net atribuibil sediului permanent.

d) In cazul persoanelor fizice nerezidente care desfasoara o activitate dependenta in

Romania, venitul salarial net din aceasta activitate dependenta.

e) In cazul persoanelor fizice nerezidente care obtin alte venituri decat cele dintr-o activitate

independenta printr-un sediu permanent, dintr-o activitate dependenta sau venituri impozitate

cu „impozit pe veniturile obtinute in Romania, de nerezidenti”, venitul ce corespunde

categoriei respective de venit.

Persoanele fizice care indeplinesc conditiile de rezidenta timp de 3 ani consecutivi vor

fi supuse impozitului pe venit pentru veniturile obtinute din orice sursa atat din Romania, cat

si din afara Romania, incepand cu al patrulea an fiscal.

Deducerea personala de baza

Deducerea personala de baza este o suma care se scade din venitul net din salarii , in

fiecare luna a perioadei impozabile numai pentru veniturile din salarii la locul unde este

functia de baza.

Cine are dreptul la aceste deduceri ?

•Persoanele fizice rezidenta romane cu domiciliul in Romania ;

•Persoanele fizice care indeplinesc conditiile de rezidenta precizate de codul fiscal, timp de 3

ani consecutivi ;

Deducerea (DDP) se acorda in functie de venitul brut lunar la locul unde este functia de baza

si de numarul de persoane aflate in intretinere, astfel:

1. Venit brut lunar <=1.000 ron

a) nici o persoana in intretinere : DDP = 250

b) 1 persoana in intretinere : DDP= 350

c) 2 persoane in intretinere DDP= 450

d) 3 persoane in intretinere : DDP =550

e) 4 sau mai multe : DDP =650

2. Venit brut lunar cuprins intre 1.000 si 3.000 ron inclusiv :

f) nici o persoana in intretinere : DDP= 250 * [1- (Venit brut lunar-1000)/2000]

g) 1 persoana in intretinere : DDP= 350 * [1- (Venit brut lunar-1000) /2000]

h) 2 persoane in intretinere DDP= 450 * [1- (Venit brut lunar-1000) /2000]

i) 3 persoane in intretinere : DDP= 550 * [1- (Venit brut lunar-1000) /2000]

j) 4 sau mai multe : DDP= 650 * [1- (Venit brut lunar-1000) /2000]

3. Venit brut lunar > 3.000 ron – NU SE ACORDA DEDUCERE PERSONALA DE

BAZA

Persoanele in intretinere pot fi:

• Sotia/ sotul;

• Copiii ;

• Alti membri de familie;

• Rudele contribuabilului sau ale sotului/sotiei pana la gradul doi inclusiv

ale caror venituri, impozabile si neimpozabile nu depasesc 250 ron lunar.

Precizari:

Copiii minori sunt considerati intretinuti indiferent de suma veniturilor pe care le pot

realiza.

In cazul in care o persoana este intretinuta de mai multi contribuabili, deducerea se acorda

unui singur contribuabil , conform intelegerii intre parti.

Deducerea personala nu poate fi mai mare decat venitul net din care se scade. In cazul in

care aceasta situatie se intampla venitul impozabil va fi egal cu 0. Deducerea pesonala se

rotunjeste in favoarea salariatului la luni intregi.

Nu sunt persoane aflate in intretinere:

 a) persoanele fizice care detin terenuri agricole si silvice in suprafata de peste 10.000 mp in

zonele colinare si de ses si de peste 20.000 mp in zonele montane;

b) persoanele fizice care obtin venituri din cultivarea si din valorificarea florilor, legumelor si

zarzavaturilor in sere, in solarii special destinate acestor scopuri si/sau in sistem irigat, din

cultivarea si din valorificarea arbustilor, plantelor decorative si ciupercilor, precum si din

exploatarea pepinierelor viticole si pomicole, indiferent de suprafata.

Analiza comparativa a impozitului pe veniturile persoanelor fizice din tarile membre ale

U.E.

Stat Contribuabili Sistem de impunere

Cote de

impozit Deduceri

Reguli speciale de

impunere

Germania

Persoana fizica

sau familia

Global

Se cuprind veniturile din agricultura si silvicultura, comert si afaceri, servicii independentePentru salarii deducerea de

baza este de 920 euro/an.

15% - 45%

Deducere personala Donatii, cheltuieli in

scopuri caritabile,

religioase, educatie

Pentru veniturile din

investitii, inchirieri,

drepturi de autor si alte

venituri

AustriaPersoana fizica

Global Se cuprind:

veniturile din agricultura si

silvicultura, comert si

afaceri, profesii liberale,

salarii, investitii si alte

venituri.

21%-50%

Plafon neimpozabil 10.000 euro/anDeduceri pentru

scopuri caritabile si

intretinere locuinta

Dividende, dobanzi,

mosteniri – retinere la

sursa impozit final, cota

fiind de 25%.

Olanda Persoana fizica

Global Se cuprind veniturile din

salarii, din activitati

independente, din proprietati

imobiliare si alte venituri

33,6% -52%

Cota fixa de

30% pentru

economii si

investitii

Deducere personalaCheltuieli pentru educatie, cheltuieli exceptionaleCredit fiscal

Impunere separata pentru

veniturile din economii si

investitii

Ungaria Persoana fizica

Rate progresiveSe cuprind venituri din

activitati dependente,

activitati independente sau

din alte venituri

18% si 36%- Veniturile din capital

sunt taxate cu o cota

unica

Romania Persoana fizica

Se cuprind venituri din

activitati independente din

salarii, cedarea folosintei

bunurilor, pensii, activitati

agricole.

Cota unica

de 16%

Deducere personala

intre 250 Ron – 650

Ron in functie de

numarul de

Castigurile din

transferurul titlurilor de

valoare se impoziteaza

cu o cota de 1% sau

Spania Persoana fizica/

familie

GlobalSe cuprind veniturile din

salarii, din activitati

profesionale, venituri din

capital, castiguri din capital

15,66% - 27,13%

Deduceri in functie de

situatia familiala

incepand de la un

plafon neimpozabil de

5151 euro/an

Reguli speciale de

impunere pentru

comunitatile autonome

SITUATIA COMPARATIVA PRIVIND IMPOZITUL PE PROFIT IN STATELE MEMBRE U.E.

Stat Cota Amortizare fiscala Deduceri speciale

Germania

15% asupra profitului impozabil;

14 % taxa locala;

Taxa suplimentara de 5,5%.

Metoda liniara. Durata de viata pe categorii de active este publicata de MF.

25% pentru impozitul

pe dividende si pentru

castigurile de capital.

Austria

25%; se plateste un impozit minim

pentru persoane juridice: SRL 1750

euro; SA 3.500 euro; banci si societati

de asigurari 5.452 euro.

Se calculeaza pe baza duratei de viata a activului folosind metoda liniara.Exceptii- rate fixe pt: cladiri

2-3 %, autovehicule 12,5%,

utilaje si masini 10-20%

Pentru cercetare

dezvoltare si pentru

profiturile realizate din

brevete de inventie.

Olanda25,5%20 % venit < 40.000 euro;23% venituri intre 40.000 si 200.000 euro.

Se calculeaza in functie de costul istoric, durata de utilitate si valoare reziduala.Exista libertatea de a

alege metoda de amortizare.

Deducerea cheltuielilor

cu dobanda, este

stabilita in functie de

gradul de indatorare.

Ungaria

16%;10% - in anumite conditii;2% taxa locala.

Metoda liniara -

Franta

33,3%Se aplica o suprataxa sociala de 3,3% (exceptie: nu se aplica companiilor cu CA < 7.630.000 euro, iar cel putin 75% e detinuta individual sau de mai multe companii care indeplinesc prima conditie).Exceptie pentru societati cu pierdere: impozit in suma fixa pe transe de cifra de afaceri.

Metoda liniara.

Pentru companiile care

detin 95% din capital

se impoziteaza cu

impozit pe profit

mimim.

Spania

30% ;25% - pentru profituri<120.202,41 euro ;10% - pentru fundatii si asociatii publice ;37,5% - pentru profituri realizate din

desfasurarea activitatatii de extragere

hidrocarburi.

Metoda liniara. Metoda degresiva : active corporale cu durata de utilizare anticipata > 3ani.

Active corporale fixe sau mobile sunt amortizabile daca durata de utilizare> 1 an ;Activele necorporale

(brevete si marci

comerciale)sunt amortizabile

daca durata de utilizare este

limitata.

Deducerile sunt din impozitul pe profit datorat:pentru cercetare-dezvoltare deducere 30% ;pentru activitatea de inovare tehnologica deducere 15% ;pentru active corporale – energie regenerabila deducere 10%.Deducerile nu pot

depasi cota de 35%.

Structura veniturilor bugetelor locale. Impozitele si taxele locale

Veniturile bugetelor locale se pot imparti in doua mari categorii: ordinare si

extraordinare.

Veniturile ordinare ale bugetelor locale se pot imparti la randul lor in: impozite locale,

taxe locale si venituri locale diverse.

a) Impozitele locale au fost introduse si reglementate pornind de la clasificarea impozitelor

directe in: impozite personale si impozite reale. Dintre acestea, impozitele personale pe

venituri sau profituri au fost apreciate ca venituri cu caracter general revenind bugetului

de stat, urmand ca impozitele pe cladiri si terenuri sa revina bugetelor locale, devenind

venituri ordinare ale bugetelor unitatilor administrativ-teritoriale.

b) Taxele locale reprezinta categoria cea mai numeroasa si mai variata a veniturilor

bugetelor locale, dintre cele mai des intalnite fiind: taxa asupra mijloacelor de transport,

taxele pentru afisaj si publicitate, taxa asupra profesiunilor exercitate liber, taxele

hotelire, taxe pentru ocuparea temporara a unor spatii stradale etc.

c) Veniturile locale diverse sunt o categorie eterogena, din care, cele mai importante, sunt

cele realizate de la intreprinderile locale, de servicii publice locale de gospodarie

comunala si de exploatare a unor resurse naturale locale, veniturile ocazionate de

vanzarea unor bunuri de interes public local.

Veniturile din impozitele locale, taxele locale si veniturile diverse sunt considerate ca venituri

ordinare fiindca ele sunt reglementate prin norme cu aplicabilitate nelimitata in timp,

constituindu-se ca venituri cu caracter permanent pentru bugetele locale.

Veniturile extraordinare ale bugetelor locale sunt cele care, spre deosebire de

veniturile ordinare, sunt reglementate cu aplicabilitate temporara, pentru unul sau mai multe

exercitii bugetare. Aceste venituri se realizeaza prin procedee financiare specifice, precum:

atribuirea, in folosul bugetelor locale, a unor impozite si taxe cu caracter general;

cote defalcate in folosul bugetelor locale din anumite impozite cu caracter general;

aditionale la anumite impozite cu caracter general percepute in folosul bugetelor

locale;

subventii acordate bugetelor locale din bugetul statului;

inprumuturi contractate sau lansate de autoritatile locale.

In Romania (in prezent), veniturile bugetelor locale sunt preponderent ordinare si se pot

completa cu venituri extraordinare. Veniturile ordinare ale bugetelor locale sunt formate din

impozite, taxe si alte venituri stabilite de lege, astfel:

-impozitul pe profitul regiilor autonome de interes local,

-impozitul pe cladirile populatiei,

-impozitul pe terenurile populatiei,

-impozitul pe veniturile agricole ale populatiei,

-taxa asupra mijloacelor de transport persoane fizice si juridice,

-taxele de timbru asupra succesiunilor si alte taxe de timbru de la populatie,

-taxe pentru folosirea terenurilor in alte scopuri decat pentru agricultura sau silvicultura,

-impozitul pe cladirile apartinand persoanelor juridice,

-impozitul pe spectacole,

-penalitati si majorari pentru venituri neachitate la termenele legale,

-disponibilitati banesti ale institutiilor publice si activitatilor autofinantate,

-venituri din cesiuni,

-venituri din valorificarea unor bunuri ale institutiilor publice

Ca venituri extraordinare, Legea finantelor publice locale nr. 189/1998, cu modificarile

ulterioare, prevede transferurile din bugetul de stat si imprumuturile interne. Cuantumul

acestor transferuri este prevazut prin legea de adoptare a bugetului public national pentru

bugetele judetelor, diferentiat, in functie de necesitatile lor de completare a veniturilor proprii.

Platitorii impozitelor si taxelor locale sunt: persoanele fizice si persoanele juridice,

denumite prin legislatia fiscala contribuabili.

Sunt asimilati persoanelor fizice, contribuabilii care desfasoara activitati economice pe

baza liberei initiative ori exercita in mod individual sau prin asociere orice profesie libera.

Principalele caracteristicile ale impozitelor si taxelor localesunt o sursa stabila de venituri

fac parte dintre cele mai deschise si transparente impozite

sunt elastice, pot tine pasul cu veniturile, inflatia

povara fiscala poate fi distribuita in mod proportional si echitabil avand in vedere

diferite nivele de venituri

cele colectate la nivel local au sanse mai mari pentru a se realiza

de obicei instituirea de catre guvern a unui nou sistem echitabil si eficient de

impozitare, determina ca acesta sa fie nepopular

Impozitul pe cladiri se datoreaza de catre contribuabili, persoane fizice si juridice pentru

cladirile aflate in proprietatea acestora. Impozitul pe cladiri se percepe si se determina atat pentru

cladirile aflate in functiune cat si pentru cele care se afla in rezerva sau in conservare. De asemenea se

impun si cladiri aflate in functiune si amortizate integral, impozitul calculandu-se pe baza valorii

inscrisa in contabilitate. Cladirile noi , dobandite in cursul anului indiferent sub ce forma se impun cu

incepere de la data de intai a lunii urmatoare celei in care aceasta a fost dobandita. In acest caz ,

impozitul se calculeaza pe numele noului proprietar , contribuabil, proportional cu perioada ramasa

pana la sfarsitul anului.

Pentru cladirile proprietatea persoanelor fizice baza de impozitare o reprezinta valoarea

cladirii determinata pe baza normelor de evaluare stabilite pe m2 de suprafata construita, diferentiata in

functie de felul, destinatia si locul unde sunt situate cladirile.

Impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea cotei de 0,2% asupra valorii impozabile a

cladirii.

Caracteristicile taxelor.

Taxele reprezinta plata efectuata de persoanele fizice sau juridice pentru serviciile

prestate acestora de catre institutiile publice.

Taxele (de timbru, de inregistrare, de arbitrare, de metrologie, consultare etc.)

constituie, alaturi de impozite, cea de-a doua categorie importanta de venituri ale bugetelor de

stat sau locale.

Prin urmare, taxele sunt reglementate ca obligatii bugetare datorate de persoane fizice

sau juridice, ce solicita o anumita prestatie din partea institutiilor statului. Conform

principiului dupa care taxele sunt platite ca un contra echivalent direct si imediat, cuantumul

banesc al acestora ar trebui sa fie egal cu valoarea economica a serviciului prestat. In absenta

acestei echivalente (si aceasta este regula generala) daca cuantumul banesc al unei taxe

depaseste valoarea serviciului prestat, aceasta taxa cuprinde si un element de impozit, fiind

instituita in scopuri fiscale de realizare a unor venituri pentru bugetul statului. De regula,

cuantumul taxei nu se stabileste pornind de la costul sau valoarea serviciului prestat, ci

independent de criteriile de ordin economic.

Sub acest aspect taxele se deosebesc radical de tarifele percepute pentru serviciile

executate de intreprinderi, organizatii sau liber profesionisti.

Spre deosebire de impozite, taxele se caracterizeaza prin anumite trasaturi specifice, si

anume:

-subiectul platitor e precis determinat, din momentul in care acesta solicita efectuarea unui

serviciu din partea unui organ sau institutie de stat.

-taxele reprezinta o contributie pentru acoperirea partiala a cheltuielilor ocazionate de

serviciile prestate, pe cand impozitele se utilizeaza pentru acoperirea cheltuielilor generale

ale societatii.

-taxele reprezinta plati facute pentru servicii prestate in mod direct si imediat beneficiarilor

de catre institutiile statului.

-plata efectiva a taxelor se realizeaza numai in masura in care se solicita un anumit serviciu

public, pe cand plata impozitelor are un caracter imperativ, obligatoriu.

In stabilirea si aplicarea taxelor se au in vedere anumite principii, printre care:

-unicitatea taxarii, in sensul ca, pentru un anumit serviciu prestat in favoarea unei

persoane, aceasta nu datoreaza taxa numai o singura data.

-raspunderea pentru neindeplinirea obligatiei de plata a unei taxe revine functionarului

public si nu debitorului.

-nulitatea actelor nelegal taxate.

-taxele sunt anticipative, in sensul ca ele se datoreaza si se achita in momentul solicitarii

serviciilor, ce urmeaza a fi efectuate de organe sau institutii de stat.

Procedura de declarare si stabilire a impozitului

Impozitul pe cladiri se calculeaza pe baza declaratiei de impunere (vezi Anexa nr. 1), care

se depune la serviciile de specialitate ale consiliilor locale pe raza carora se afla cladirile. Incepand

din acest an, persoanele juridice sunt obligate sa depuna aceste declaratii anual, data limita fiind 31

ianuarie.

Persoanele juridice isi calculeaza impozitele datorate prin propriile servicii financiar-

contabile.

Declaratiile de impunere, se depun in termen de 30 de zile de la dobandire sau atunci

cand au intervenit schimbari care conduc la modificarea impozitului datorat.

Persoanele juridice si fizice completeaza formularul de declaratie pentru stabilirea

impozitului pe cladire, (cod 70.13.01.06), care in mod obligatoriu trebuie sa contina

urmatoarele elemente:

datele de identificare ale contribuabilului

- denumirea platitorului (contribuabilului)

- sediul acestuia

- telefon

- nr. si data de la Registrul Comertului,

- banca si contul

- codul fiscal

datele de identificare ale imobilului care se declara

- denumirea imobilului

- localitatea in care se situeaza imobilul

- strada si numarul

informatii pentru stabilirea impozitului pe cladiri

- numar curent

- specificarea cladirii

- valoarea de inventar actualizata (inregistrata in contabilitate)

- cota de impozitare

- impozitul de plata

informatii privind persoanele si data la care s-a intocmit declaratia

- data completarii declaratiei

- semnaturile persoanelor care au intocmit declaratia si stampila unitatii

avizul organului de specialitate

- numarul si data inregistrarii

- semnatura inspectorului care a efectuat verificarea si inregistrarea

- stampila institutiei

Procesul de colectare a impozitelolor si taxelor locale

Colectarea si administrarea veniturilor autoritatilor publice locale reprezinta una din

componentele cele mai importante ale activitatii acestora, deoarece asigura resursele

financiare indispensabile indeplinirii atributiilor prevazute de lege si a obiectivelor stabilite.

Din ansamblul veniturilor autoritatilor administratiei publice locale impozitele si

taxele locale reprezinta componenta majoritara, astfel ca, pe langa stabilire, control si

administrare, activitatea de colectare a impozitelor are o importanta deosebita, reprezentand,

totodata, ultima etapa a procedurii fiscale

Colectarea impozitelor si taxelor reprezinta un proces complex care imbina

actiuni voluntare ale subiectului raportului juridic bugetar si ale altor persoane, cu actiuni

autoritare, administrative, exercitate de organele de specialitate ale statului.

Figure 1. Procesul de colectare a impozitelolor si taxelor locale

Cadrul legislativ de reglementare a impozitelor si taxelor locale in Romania

Primul act normativ de mare importanta in reglementarea impozitelor si taxelor locale, de

dupa anul 1989, a fost Legea nr. 27/1994, privind impozitele si taxele locale.

Acest act normativ a suferit, de-a lungul timpului, o serie de modificari, astfel legea a fost

modificata prin O.G. nr. 61/1997, O.U.G. nr. 84/1997, O.U.G. nr.62/1998, O.U.G. nr.

15/1999, O.U.G. nr. 27/1999 si Legea nr. 149/1999.

Primirea declaratiilor de la contribuabili

Solutionarea contestatiilor şi obiectiunilor

Depunerea contestatiilor şi obiectiunilor

Inştiintarea contribuabililor

Intocmirea listelor contribuabililor

Verificarea declaratiilor

contribuabil

Oficiul de cadastru

Notari

Contribuabili

Incasare impozite şi taxe

Recuperare sume restante

In procesul de modernizare si de adaptare a legislatiei privitoare la impozitele si taxele

locale, Legea nr. 27/1994 a fost abrogata prin O.G. nr. 36/2002, privind impozitele si taxele

locale. Prin acest nou act normativ s-a incercat sistematizarea legislatiei in domeniu si crearea

unei noi baze legislative in materia impozitelor si taxelor locale.

O.G. nr. 36/2002 a fost aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 522/2002.

Un act normativ de o mare importanta majora o reprezinta O.G. nr.36/2003. Prin acest

act normativ se reglementeaza, in principal, urmatoarele:

Impozitele si taxele locale constituie venituri proprii ale bugetelor unitatilor

administrativ-teritoriale, constituind surse de finantare pentru acoperirea cheltuielilor

prevazute in bugetele proprii ale acestor unitati (art. 1 si 2).

Modalitatea de asezare si percepere a impozitelor si taxelor locale, respectiv:

- Baza de impozitare,

- Cotele de impunere,

- Termenele de plata,

- Stabilirea contribuabililor,

- Exigibilitatea si termenele de plata,

- Modul de percepere a impozitelor si taxelor locale.

Competenta autoritatilor publice deliberative locale de a stabili:

- Cotele de impozite si taxe precum si majorarea sau diminuarea acestora in

limitele prevazute de lege;

- Instituirea de noi taxe pentru serviciile publice create la nivelul comunelor,

oraselor, municipiilor sau judetelor;

- Posibilitatea de acordarii de esalonari de plata, amanari, precum si de reduceri

sau scutiri de majorari de intarziere aferente impozitelor si taxelor locale

neachitate la scadenta;

- Stabilirea, constatarea, controlul, urmarirea si incasarea impozitelor si taxelor

locale se efectueaza de catre organele de specialitate ale consiliilor locale, care

au obligatia organizarii de compartimente de specialitate (art. 53);

- Aplicarea procedurilor de executare silita, in cazul neachitarii la termen a

impozitelor si taxelor locale.

Legea privind taxele si impozitele locale, republicata, a fost modificata ulterior prin

O.U.G. nr. 62/1998, O.U.G. nr. 15/1999, O.U.G. nr. 16/1999, O.U.G. nr. 27/1999, Legea nr.

22/1999, Legea nr. 149/1999.

Legea finantelor publice locale nr. 189/1998 stabileste cadrul juridic care

reglementeaza modul de formare si utilizare a resurselor financiare apartinand unitatilor

administrativ-teritoriale. Principalele reglementari continute vizeaza:

Nominalizarea resurselor financiare ale bugetelor unitatilor administrativ-teritoriale

constituite din:

- Impozite, taxe si alte venituri fiscale,

- Venituri nefiscale,

- Venituri din capital,

- Cote si sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat,

- Cote aditionale la unele venituri ale bugetului de stat si ale bugetelor locale,

- Transferuri cu destinatie speciala de la bugetul de stat,

- Venituri cu destinatie speciala.

Raspunderea autoritatilor administratiei publice locale privind stabilirea, constatarea,

controlul, urmarirea si incasarea impozitelor si taxelor locale, precum si a altor venituri,

prin compartimentele proprii de specialitate, in conditiile legii;

Cheltuielile bugetelor locale;

Responsabilitatea ordonatorilor principale de credite (presedinti ai consiliilor locale,

primari) privind elaborarea proiectului de buget propriu, urmarirea modului de incasare

a veniturilor, angajarea cheltuielilor, asigurarea integritatii bunurilor, tinerea la zi a

contabilitatii si prezentarea la termen a bilanturilor si a conturilor de executie;

Efectuarea executiei de casa prin unitatile teritoriale ale trezoreriei statului

Elaborarea metodologiei de intocmire si executie a bugetelor locale de catre Ministerul

Finantelor;

Finantele institutiilor si serviciilor publice.

SITUATIA COMPARATIVA PRIVIND IMPOZITELE SI TAXELE LOCALE IN

STATELE MEMBRE U.E.

STAT IMPOZIT PE CLADIRI SI TEREN IMPOZIT PE MIJLOACE

DE TRANSPORT

Se calculeaza in functie de

Germania

Se aplica o cota de 0,35% la valoarea estimata a

proprietatii, iar la proprietatiile rezidentiale cota se

ajusteaza cu un coeficient de 1,5%.

capacitatea cilindrica pentru fiecare

100 cc sau fractiune din aceasta.

Caselor mobile/rulotelor li se aplica

o taxa de mediu intre 10 euro si 40

euro pentru fiecare 200kg.

Austria

Se aplica o cota de 0,2% la valoarea estimata a

imobilului, cota care poate fi multiplicata cu un

coeficient care poate depasi 500%.

-

Italia

Se aplica o cota variabila in functie de tipul

proprietatii, cuprinsa intre 0,4 - 0,6% la valoarea

estimata a proprietatii.

-

Ungaria

Pentru cladiri maxim 900 forinti (2,92euro)/mp sau

3% la valoarea de piata a imobilului. Pentru terenuri

pana la 200 forinti (0,65 euro)/mp sau 3% la valoarea

ajusta a proprietatii.

Taxa pentru autovehicule este: -in primii 3 ani de la fabricarea autovehiculului este de 0,99euro*Kw/an; -in anii 4-7 de la fabricarea

autovehiculului este de

0,86euro*Kw/an;

-in anii 8-11 de la fabricarea

autovehiculului este de

0,66euro*Kw/an;

Romania

La persoanele fizice se aplica o cota de 0,1% la

valoarea impozabila a cladirii cuprinsa intre 699 si 45

lei/mp (in functie de tipul cladirii). La persoanele

juridice se acplica o cota intre 0,25% si 1,50% la

valoarea de inventar a cladirii (cota stabilita prin

hotarare a consilului local). In cazul cladirii care nu a

fost reevaluata, cota impozitului pe cladirii este intre

5-10% si se aplica la valoarea de inventar a cladirii

inregistrata in contabilitate.

Se calculeaza in functie de tipul

mijlocului de transport. La

autovehicule se calculeaza in

functie de capacitatea cilindrica a

acestora, prin inmultirea fiecarei

grupe de 200 cc sau fractiune din

aceasta cu suma corespunzatoare

cuprinsa intre 120 si 7 lei.

Spania Se aplica o cota cuprinsa intre 0,5% si 1% la valoarea

cadastrala.

-