21.2 Importanta temeiFracturile de calcaneu sunt cele mai frecvente dintre fracturile oaselor tarsiene. Calcaneuleste constituit dintr-o corticala relativ subtire si numeroase fascicule de trasee osoase cedelimiteaza o zona de minima rezistenta in zona subastragaliana. Aici se produc fracturiletalamice, care de regula sunt grevate de sechele importante ca: artroza subastragaliana si piciorulplat valg dureros posttraumatic.Fracturile de calcaneu reprezinta un procent de 2% din totalul fracturilor intalnite la adulti.Calcaneul este osul tarsal cel mai frecvent fracturat, reprezentand peste 60% din fracturiletarsale. Majoritatea autorilor arata ca aceste fracturi se intalnesc la toate varstele, dar cupredominanta intre 20 si 50 ani. Asa cum rezulta din toate statisticile, fracturile calcaneului seproduc mai frecvent la barbati.Din punct de vedere functional piciorul este o structura complexa, fiind alcatuit din diferiteformatiuni anatomice interdependente formand un sistem arhitectonic perfect.Piciorul, are o mare importanta in biomecanica mersului. Mersul fiind una din cele maiobisnuite miscari executate de om in scopul deplasarii care, desi este de o deosebitacomplexitate,se realizeaza cu un consum mic de energie, bazat insa pe o coordonare nervoasaperfecta a miscarilor membrelor superioare si inferioare, precum si ale corpului.Caracteristic mersului este sprijinul permanent al corpului pe sol fie cu un picior (perioadasprijinului unilateral), fie cu ambele picioare ( perioada sprijinului bilateral). In faza a treia amersului, adica sprijinul unilateral, membrul de sprijin, planta atinge solul intai cu calcaiul, apoicu marginea externa, pentru ca in final intreaga greutate a corpului sa se transmita spre capulprimului metatarsian.