Toate teritoriile care au făcut parte din Imperiul Rus sau din sfera acestuia de influență.

     Teritoriu1

     Sfera de influență

Capitală Sankt Petersburg2(capitală principală)Moscova

Limbă/limbi limba rusă

Religie Ortodoxie rusă

Formă de guvernare

Monarhie absolutistă(1721–1906)Monarhie constituțională(1906–1917)

Împărat

 - 1721–1725 Petru cel Mare (primul)

 - 1894–1917 Nicolae al II-lea (ultimul)

Legislativ Împăratul își exercită puterea legislativă în colaborare cu Consiliul de Stat

Istorie

 - Urcarea pe tron a luiPetru cel Mare

7 mai (S.V. 27 aprilie)16822

 - Proclamarea imperiului

22 octombrie (S.V. 11 octombrie) 1721

 - Revolta decembriștilor

26 decembrie (S.V. 14 decembrie) 1825

 - Abolirea iobăgiei 3 martie (S.V. 19 februarie)1861

 - Revoluția din 1905

ianuarie–decembrie1905

 - Adoptarea constituției

6 mai (S.V. 23 aprilie) 1906

 - Revoluția din Februarie

15 martie (S.V. 2 martie)1917

 - Revoluția din Octombrie

7 noiembrie (S.V. 25 octombrie) 1917

Suprafață

 - 1916 21.799.825 km²

Populație

 - 1916 est. 181.537.800 

     Densitate 8,3 loc./km²  (21,6 loc./milă²)

Monedă Rubla

Precedat de Succedat de

Țaratul Rusiei

Guvernul Provizoriu Rus, 1917Ober Ost

Republica Populară UcrainianăRepublica Populară Belarus

FinlandaAlaska

Republica Democratică Moldovenească

În prezent parte din

[ascunde] Rusia Ucraina Belarus Moldova România Finlanda Estonia Letonia Lituania Polonia Armenia Georgia Azerbaidjan Kazahstan Kârgâzstan

 Tadjikistan Uzbekistan Turkmenistan Suedia Turcia Mongolia China Statele Unite Iran Canada

1 După 1866, Alaska a fost vândută Statelor Unite, dar au fost achiziționate teritoriile Batumi, Kars și Pamir.2 Redenumit Petrograd în 1914.3 Rusia a continuat să utilizeze calendarul iulian până după căderea imperiului. Vedeți și: calendarul gregorian.

modifică 

Imperiul Rus (în rusa veche: Россійская Имперія; în rusa modernă: Российская империя; translit: Rossiiskaia Imperia) a fost un stat care a existat din 1721 până la revoluția din 1917.[1]Unul dintre cel mai mare imperiu din istorie, întinzându-se pe trei continente, Imperiul Rus era întrecut doar de imperiile Britanic și Mongol. A jucat un rol important în distrugerea ambițiilor luiNapoleon din 1812–1814, iar din cauza acestui lucru, s-a extins în vest și sud. Era, mai mereu, în conflict cu Imperiul Otoman (care era aliat cu cel britanic).

La începutul secolului al XIX-lea, Imperiul Rus se întindea de la oceanul Arctic (în nord) până la marea Neagră (în sud), și de la marea Baltică (în vest) până la oceanul Pacific, și, până în 1867, la teritoriul Alaskadin America de Nord (în est).[2] Cu o populație de 126 de milioane de locuitori la recensământul din 1897, era a treia cea mai mare țară după populație, după China și Imperiul Britanic. Asemenea altor imperii, avea o gamă largă în termeni economici, etnici, și religioși. Conținea numeroase elemente disidente, ceea ce ducea, uneori, la revolte și asasinate; fiind urmăriți îndeaproape de poliția secretă, mulți erau trimiși în exil, în Siberia.

Economic, imperiul era, în mare parte, rural, productivitatea fiind joasă în rândul șerbilor, până la eliberarea lor din 1861. Economia era ușor industrializată cu ajutorul investitorilor străini în domeniul căilor ferate și fabricilor. Statul era controlat de o nobilitate numită boieri, începută în secolul XX și terminată în secolul XVI, atunci când a venit la putere un împărat intitulat „Țar”. Ivan al III-a (1462–1505) a pus bazele unui imperiu care avea să apară mai târziu. El a triplat suprafața statului său, a încheiat dominația Hoardei de Aura renovat Moscova, și a început expansiunea teritoriului rus. Țarul Petru cel Mare (1682–1725) a luptat în numeroase războaie și a condus un imperiu ce a devenit o putere majoră europeană. A mutat capitala de la Moscova laSt. Petersburg, și a condus o revoltă ce a distrus sistemul tradițional, medieval, și a început unul științific, european, modern și raționalist.

Ecaterina cea Mare (1761–1796) a condus imperiul într-o epocă de aur. Ea a extins națiunea prin cuceriri, colonizări și diplomație. Ea a continuat politica de modernizare a legăturilor cu Europa de Vest începută de Petru cel Mare. Țarul Alexandru al II-lea (1855–1881) a promovat numeroase reforme, cea mai dramatică fiind emanciparea tuturor celor 23 de milioane de șerbi din 1861. Politica sa era protejarea religiei ortodoxe

din Europa de Est împotriva islamului otoman. Implicarea Rusiei în primul Război Mondial a început în 1914, de partea Franței, Marii Britanii, și Serbiei, împotriva imperiilor German, Austro-Ungar și celui Otoman. Rusia a fost o monarhie absolutistă până la revoluția din 1905, după aceea devenind monarhie constituțională. Imperiul a decăzut în timpul revoluției din 1917, din cauza eșecurilor făcute în timpul primului Război Mondial.

Teritoriul

La sfârșitul secolului al XIX-lea, suprafața imperiului era de aproximativ 22.400.000 km². În conformitate cu rezultatele recensământului din 1897, populația imperiului era de 128.200.000 oameni, cu majoritaea lor (93,4 milioane) trăind în partea europeană a Rusiei. În imperiu, trăiau mai mult de 100 de grupuri etnice, în condițiile în care rușii reprezentau cam 45% din populație. Populația băștinașă din Siberia și Asia Centrală era înregistrată într-o clasă separată, numită inorodțî (инородцы), adică „născuți străini”. Față de teritoriul de astăzi al Rusiei, până în anul 1917 erau cuprinse și țările și teritoriile de azi: Estonia, Letonia, Lituania, Ucraina, Belarus, o parte a Poloniei, Basarabia, Caucazul, Finlanda, și cea mai mare parte a Asiei Centrale.

În 1914, statul era împărțit în 81 de provincii (denumite oficial „gubernii”) și 20 de regiuni (sau „oblasturi”).

Guvernul și administrarea

Imperiul Rus a fost, între 1721–1905, o monarhie absolutistă, și era condusă de un monarh, numit „țar”, din dinastia Romanov. Creștinismul ortodox era credința oficială a imperiului rus, și era controlată de împăratprin intermediul sfântului Sinod. Clasele supuse imperiului rus erau împărțițe după cum urmează:

nobilimea preoți negustorii cazaci țărani .

Monarhi

Petru cel Mare  (1682–1725); Ecaterina I  (1725–1727); Petru al II-lea  (1727–1730); Ana  (1730–1740); Ivan al VI-lea  (1740–1741); Elisabeta  (1741–1762); Petru al III-lea  (1762); Ecaterina cea Mare  (1762–1796); Pavel I  (1796–1801); Alexandru I  (1801–1825); Nicolae I  (1825–1855); Alexandru al II-lea  (1855–1881); Alexandru al III-lea  (1881–1894); Nicolae al II-lea  (1894–1917).