Universitatea “DANUBIUS” din Galaţi Facultatea de …………

Cursuri Universitare de MasterSpecializarea: ………………

Disciplina : ……………………………………..

IMPACTUL POLITICII U.E. ÎN MEDIUL DE AFACERI

IMPORTANŢA IMM-URILOR PENTRU MEDIUL DE

AFACERI ROMÂNESC

Titularul disciplinei,

……………………………..

Masterand – …………………… Anul ………

Anul universitar …………..

CUPRINS

Introducere………………………………………………………………………………3

Cap. I

Mediul de afaceri in Romania…………………………………………………………...5

Cap. II

Cercetari effectuate in importanta IMM-urilor in mediul de afaceri romanesc………….8

Cap. III

Obiective de guvernare, conform programului de guvernare 2009-2012 pentru

IMM-uri………………………………………………………………………………….17

A. Intreprinderi Mici si Mijlocii………………………………………………18

B. Comert exterior…………………………………………………………….19

C. Mediul de afaceri…………………………………………………………..19

D. Protectia consumatorului…………………………………………………...20

Cap. IV

Expunerea problemei…………………………………………………………………….21

Cap. V

Concepte si terminologii………………………………………………………………….22

Rezolvarea problemei – solutii identificate………………………………………………23

Analiza rezultatelor………………………………………………………………………25

Concluzii…………………………………………………………………………………26

Bibliografie……………………………………………………………………………….28

2

INTRODUCERE

Nu există o definiţie acceptată unanim a micilor afaceri. Astfel, în aprecierea "mărimii"

micilor afaceri uneori se iau în considerare criterii cantitative, cum sunt numărul de salariaţi, volumul

vânzărilor etc. Alteori, se consideră că o mică afacere trebuie să-şi aibă limitat domeniul la piaţa

locală. Într-o altă concepţie, afacerile sunt categorisite ca mici, în funcţie de natura firmei, ca farmacii,

magazine de bijuterii, haine etc.

Una din cele mai vechi definiţii ale micilor afaceri este cea dată prin Legea micilor afaceri din

1934 din S.U.A.: "o mică afacere este aceea care este deţinută şi condusă în mod independent şi nu

este dominantă în domeniul ei de activitate".

În România, potrivit Legii 346/20041 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor

mici şi mijlocii, criteriile după care sunt definite întreprinderile sunt numărul de salariaţi, cifra de

afaceri şi independenţa, astfel:

Numarul de salariaţi:

- microintreprinderi: până la 9 salariaţi;

- întreprinderi mici: 10-49 salariaţi;

- întreprinderi mijlocii: 50-249 salariaţi.

Cifra de afaceri: până la 8 milioane EURO (sau un rezultat anual al bilanţului contabil ce nu

depăşeşte 5 milioane EURO).

Independenţa : Nu sunt deţinute în proporţie mai mare de 25% din capitalul social sau din

drepturile de vot de o altă întreprindere sau de mai multe întreprinderi împreună, care nu fac parte din

întreprinderile mici şi mijlocii.

O definiţie hazlie: O mică afacere este aceea în care îţi poti aduce şi câinele la lucru.

Într-o Uniune Europeană extinsă, micile afaceri vor continua să fie cheia generării de creştere

economică, competitivităţii şi locurilor de muncă.

Termenul de IMM conţinut în legislaţia Uniunii Europene a fost pentru prima oară definit de

Recomandarea nr. 96/280/CE privind definiţia întreprinderilor mici şi mijlocii. Definiţia actuală este

conţinută de Recomandarea nr. 2003361/CE privind definiţia microîntreprinderilor şi a întreprinderilor

mici şi mijlocii. Sinteza definiţiei termenului de întreprindere mică şi mijlocie este prezentată în

tabelul de mai jos.

1 Legea 346/2004 - privind stimularea infiinţarii si dezvoltării IMM, Publicată in Monitorul Oficial nr. 681 din 29 iulie

2004

3

Definiţia Întreprinderii Mici şi MijlociiCriteriu Microîntreprindere Întreprindere

micăÎntreprindere

mijlocieNumăr angajaţi < 10 < 50 < 250

Cifra anuală de afaceri

SAU

Bilanţ contabil

-

-

< 7 mil. Euro

< 5 mil. Euro

< 40 mil. Euro

< 27 mil. Euro

Independenţa -Maxim 25% din capitalul social sau din drepturile de vot sunt deţinute de

una sau mai multe întreprinderi care nu sunt IMM-uri

În vederea atingerii obiectivelor stabilite de Carta Europeană pentru Întreprinderile Mici,

Agenţia Naţională pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie a elaborat Programul Naţional

pentru înfiinţarea şi dezvoltarea incubatoarelor de afaceri, în scopul stimulării dezvoltării afacerilor şi a

iniţiativelor inovative, sprijinirii creării şi dezvoltării (pe plan local) de întreprinderi mici şi mijlocii,

creării de noi locuri de muncă, creării şi dezvoltării de legături între potenţialul tehnologic şi cel

antreprenorial, îmbunătăţirii tehnologiilor şi calificării personalului din întreprinderi, utilizării

resurselor din sistemul de cercetare-dezvoltare.2

Încă de la înfiinţarea sa, în 1956, prin tratatul de la Roma, Uniunea Europeană a acordat o

atenţie deosebită întreprinderii, considerată ca forţă motrică a economiei. Ca atare, strategiile şi

politicile elaborate în decursul timpului au fost centrate pe întreprinderi. Întreprinderile mici şi mijlocii

sunt organisme cu vocaţie industrială sau comercială cu un centru de profit şi cu o singură activitate.

Categoria de întreprinderi mici şi mijlocii s-a bucurat de o atenţie specială. Anul 1983, a fost

proclamat anul întreprinderilor mici, mijlocii şi artizanale, cu care prilej s-a adoptat şi un program

special de acţiune pe trei ani, vizând stimularea dezvoltării lor. În 1986, s-a adoptat un alt program pe

termen lung, mai complex şi stimulativ pentru IMM-uri. Tot în acest an s-a desemnat la nivelul

Uniunii Europene un comisar special care să se ocupe de problemele IMM-urilor. Patru ani mai târziu,

în 1990, s-a înfiinţat Direcţia Generală (Minister al UE) XXIII, specializată pe IMM-uri. În continuare,

abordarea şi soluţionarea multiplelor aspecte implicate de înfiinţarea, funcţionarea şi dezvoltarea

acestei categorii de firme devine, treptat, din ce în ce mai profesionistă, cu efecte directe în plan

economic şi social.

Fondurile Structurale pot fi folosite pentru crearea de poli de competitivitate, prin susţinerea

incubatoarelor de afaceri, în vederea dezvoltării IMM-urilor şi atragerii investitorilor. Intervenţia lor

2 Marchis Gabriela, Analiza fondurilor europene pre si post aderare în România, editura: Didactică si Pedagogică, Bucuresti, 2009, pag. 35

4

trebuie să se materializeze în dezvoltarea armonioasă a regiunilor europene şi nu în adâncirea

inegalităţilor de dezvoltare. 3

CAPITOLUL I

Mediul de Afaceri din România4

Politica Guvernului României în ceea ce priveşte mediul de afaceri este centrată pe susţinerea

întreprinzătorilor privaţi şi pe stimularea liberei iniţiative.

Acţiunile Guvernului urmăresc consolidarea unui mediu de afaceri stabil şi predictibil,

eliminarea monopolurilor de stat nejustificate din punct de vedere economic, consolidarea liberei

competiţii, creşterea transparenţei mediului de afaceri şi a politicilor guvernamentale, respectiv a

politicii monetare, precum şi liberalizarea pieţei muncii.

Instituţii şi adrese utile:

Comerţ exterior

Pe plan intern principala instituţie responsabilă pentru elaborarea şi implementarea politicii comerciale

este structura de comerţ exterior din cadrul Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de

Afaceri. (www. dce.gov.ro )

Această instituţie asigură şi informarea reprezentanţilor mediului de afaceri, în legătură cu

oportunităţile de import, export pe terţe pieţe, precum şi în ceea ce priveşte programele de participare a

României la târguri şi expoziţii internaţionale.

Alte entităţi cu responsabilităţi în domeniul comerţului:

Centrul Român pentru Promovarea Comerţului şi Investiţiilor Străine(www.traderom.ro)

- instituţie publică de interes naţional, care asigură promovarea exporturilor, prezentarea potenţialului

economic, cercetarea de piaţă internă şi internaţională,  publicistica în domeniul comerţului interior şi

exterior, facilitarea comerţului. Din 2009 această instituţie a preluat şi atribuţii legate de atragerea

investiţiilor străine în România.

Eximbank România (www.eximbank.ro) – instituţie înfiinţată pentru susţinerea cu

instrumente financiar-bancare a exportatorilor români în vederea facilitării accesului şi menţinerii

acestora pe pieţele externe, inclusiv pe cele cu grad de risc crescut.

Investiţii străine5

3 G. Marchis, Impactul extinderii Uniunii Europene asupra strategiiilor şi politicilor regionale, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2009, pag. 254 http://www.mae.ro/node/14155 http://www.mae.ro/node/1415

5

Din 2009  instituţia abilitată să aplice politica Guvernului pentru promovarea şi atragerea

investiţiilor străine directe în economie este Centrul Român de Promovare a Comerţului şi

Investiţiilor Străine (www.traderom.ro).

Politica economică

Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri (www.minind.ro) – cu personalitate

juridică - este organul de specialitate al administraţiei publice centrale care realizează politica

Guvernului în domeniile privind creşterea economică, industrie, energie, resurse minerale, producţia

de apărare, integrare europeană, relaţii comerciale şi economice externe.

Fiscalitate

Politica fiscală este centrată pe asigurarea unui rol stimulativ şi orientativ al impozitelor şi

taxelor, în scopul creşterii şi dezvoltării economice, al consolidării fiscale şi al dezvoltării şi întăririi

clasei de mijloc.

Ministerul Finanţelor Publice (www.mfinante.gov.ro) este instituţia cu rol de sinteză în

desfăşurarea activităţii structurilor financiare şi fiscale ale statului român.

Politica monetară

Elaborarea şi aplicarea politicii monetare, inclusiv a politicii de curs de schimb, este realizată de

către banca centrală - Banca Naţională a României (BNR) (www.bnr.ro) instituţie publică

independentă, unica autorizată să emită însemne monetare, ca mijloace legale de plată pe teritoriul

României.

Obiectivul fundamental al BNR este asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor.

Alături de atribuţiile legate de politica monetară, BNR autorizează, reglementează şi

supraveghează prudent instituţiile de credit, promovează şi monitorizează buna funcţionare a

sistemelor de plăţi pentru asigurarea stabilităţii financiare, stabileşte regimul valutar, supraveghează

respectarea acestuia şi administrează rezervele internaţionale ale României.

De asemenea, BNR sprijină politica economică generală a statului, fără prejudicierea îndeplinirii

obiectivului său fundamental privind asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor.

6

Politica în domeniul IMM-urilor6

Coordonarea, monitorizarea şi sprijinirea implementării programelor guvernamentale destinate

sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii este asigurată de către Agenţia pentru Implementarea

Proiectelor şi Programelor pentru IMM-uri (www.aippimm.ro), aflată în subordinea Ministerului

Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri.

Întreprinderile mici şi mijlocii (IMM) constituie în prezent cel mai important factor în

dezvoltarea sectorului privat şi a pieţei libere din România, reprezentând, totodată, sectorul cu cea mai

mare absorbţie a forţei de muncă. IMM-urile dau dovadă de flexibilitate şi mobilitate sporită în

adaptarea la cerinţele pieţei şi la evoluţia cadrului juridic.

Din totalul numărului de întreprinderi româneşti, 97% sunt IMM-uri.

Politica vamală

Politica vamală este în concordanţă cu cea a Uniunii Europene. Autoritatea naţională cu atribuţii

specifice în domeniu este Autoritatea Naţională a Vămilor (www.customs.ro), aflată în subordinea

Ministerului Finanţelor Publice.

Înregistrarea firmelor 

Instituţia care asigură înregistrarea companiilor în România, atât pe cele cu capital naţional, cât şi

pe cele cu capital străin, este Oficiul Naţional al Registrului Comerţului(www.onrc.ro), aflată în

subordinea Ministerului Justiţiei.

Camere de comerţ

Camera de Comerţ şi Industrie a României (www.ccir.ro)  - include întreaga reţea de 42 de

camere de comerţ şi industrie teritoriale, camere de comerţ bilaterale şi asociaţii profesionale.

CCIR acţionează pentru crearea unui mediu de afaceri stabil, coerent şi propice dezvoltării

sectorului privat, unei economii de piaţă reale, durabile şi deschise spre exterior. 

Informaţii statistice 

Statistica  oficială  în  România  este   organizată  şi  coordonată  de  Institutul  Naţional de

Statistică (www.insse.ro), organ  de  specialitate  al  administraţiei  publice  centrale,  cu 

personalitate juridică, aflat în subordinea Guvernului şi finanţat de la bugetul de stat.

INS pune la dispoziţie informaţii statistice operative necesare factorilor de decizie ai strategiei

economico-sociale, asimilează indicatorii statistici specifici economiei de piaţă, implementează

metodologiile de cercetare şi calcul în concordanţă cu standardele şi practica europeană şi

internaţională, realizează cooperarea cu alte institute naţionale de statistică. 

6 http://www.mae.ro/node/1415

7

CAPITOLUL II

Cercetari Efectuate În Importanta IMM-urilor În Mediul De

Afaceri Romanesc

IMM-urile sunt un domeniu separat de cercetare. Pot fi aduse două argumente principale, care

împreună justifică atenţia specifică pentru această subpopulaţie de întreprinderi private.

Primul este un argument de natură cantitativă. IMM-urile formează o parte vitală şi mare a

economiei moderne.

Al doilea argument este mai mult calitativ. În ciuda caracterului de eterogenitate al sectorului

IMM-urilor, acestea se diferenţiază de firmele mari în multe privinţe. Dacă firma devine mai mare,

nevoia de descentralizare şi comunicare între salariaţi şi departamente se mareşte. Aceasta necesită un

anumit nivel de standardizare, specializare şi formalizare. De asemenea, firmele mici au mai puţine

resurse financiare decât firmele mari, şi adesea au dificultăţi mai mari în obţinerea acestor resurse7.

O diferenţă importantă între întreprinderile mici şi cele mari este relaţia dintre proprietari şi

forţa de muncă. În timp ce în firmele mari, proprietarii şi forţa de muncă sunt, în general, independenţi

unul faţă de altul, în firmele mici proprietarul are o poziţie dominantă în firmă şi ia parte în mod direct

la procesul de producţie.

Firma reproduce amprenta personală a întreprinzătorului, în multe privinţe.Scopul principal al

firmei (profit, creştere, stabilitate, satisfacţia muncii).

Orientarea (tehnică, comercială, socială), stilul comunicării interne şi externe, condiţiile de

muncă, etc. Unii proprietari de firme mici sunt motivaţi de “adevăratul” intreprenoriat Schumpeterian,

alţii către a menţine modele tradiţionale, menţinându-şi independenţa, rămânând mici, având o viaţa

liniştită.

Odată stabilite ţelurile organizaţiei, firmele mici şi mari vor aplica strategii diferite pentru a le

atinge. Presupunând adoptarea unei strategii raţionale, aceasta implică stabilirea informaţiilor necesare,

obţinerea lor, interpretarea lor corectă, şi folosirea lor pentru a obţine o strategie optimă pentru

informaţia dată. Totuşi, formularea unei strategii poate fi mai degrabă un proces emergent decât unul

deliberat. Raţionalitatea unui angajator este limitată. Cunoaşterea alternativelor şi consecintelor

depinde de limitele cunoaşterii şi el suferă adesea de lipsa motivării de a declanşa studii complete

asupra situaţiei. Firmele mici au mai puţină experienţă şi o capacitate limitată în a dobândi cunoştinte.

O cauză principală pentru această lipsă de experienţă şi capacitate limitată, este lipsa de forţă de muncă

7 G. Marchis, Impactul extinderii Uniunii Europene asupra strategiiilor şi politicilor regionale, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2009, pag. 30

8

şi timp pentru management. Majoritatea patronilor sunt implicaţi în grijile de fiecare zi, datorate

participării lor directe în procesul de producţie.

Pe de altă parte, patronii de firme mici nu au de regulă pregătire managerială formală, iar

posibilităţile de a câştiga competenţă managerială prin cooperare cu manageri angajaţi sunt limitate. În

consecinţă, adesea patronii nu utilizează corect uneltele clasice de management. Având şi puţini

angajaţi, deciziile de personal apar mai rar, ceea ce duce la lipsa de experienţă şi rutină în domeniul

MRU. Pentru firmele mici, perspectiva este adesea dominată, şi prin urmare restrânsă, de perspectiva

personală a întreprinzătorului. Aceasta explică eterogenitatea strategiilor organizaţionale în IMM-uri.

Întreprinderile mici şi mijlocii au avut şi continuă să aibă un rol deosebit în cadrul economiei.

1) P. Drucker8 afirmă că micile afaceri reprezintă catalizatorul principal al creşterii economice.

2) R. Reagan sublinia că micile afaceri reprezintă "inima şi sufletul economiei de piaţă".

3) M. Coltman9 arată că ele constituie coloana vertebrală a sistemului economic

al întreprinderii libere.

Micile afaceri au contribuit în mod esenţial la dezvoltarea statelor industrializate şi la

dobândirea recentei prosperitati a unor ţări din sud-estul Asiei. Micile afaceri au o deosebită

importanţă funcţională în economie pentru următoarele motive: - furnizarea de locuri de muncă. Există

19 milioane de IMM-uri în Uniunea Europeană reprezentând cam 99 % din toate întreprinderile UE şi

care angajează mai mult de 74 milioane oameni.

De unde vine oare puterea micilor afaceri de a crea locuri de muncă? Din puterea inovaţiei.

Firmele mari fac investiţii imense în tehnologie. Ele sunt preocupate în mod necesar să păstreze aceste

investiţii. Întreprinzătorii nu au astfel de restricţii, ei investesc în noi tehnologii şi procese. În

principalele ţări dezvoltate această putere a întreprinzătorului este cu siguranţă susţinută de schimbările

tehnologice dramatice din domeniul electronicii.

Tipuri de întreprinzători: micul intreprinzător este persoana care iniţiază o afacere cu un ritm de

creştere scăzut, întreprinzătorii - orientaţi spre creştere sunt denumiţi întreprinzători orientaţi spre

oportunităţi şi promoterii, acei întreprinzători care sunt adepţii unei creşteri foarte susţinute. Aceştia

folosesc toate mijloacele posibile pentru ca afacerea să se dezvolte într-un ritm cât mai rapid.10

Interdependenţa afacerilor este realitatea fundamentală a vieţii economice moderne. Nici o

afacere modernă nu este o entitate în sine. Ea trebuie să cumpere de la alte firme şi să vândă fie la

diferiţi oameni de afaceri, fie la consumatori, în competiţie cu multe alte firme. În plus, numeroasele

8 A fost un scriitor, un consultant de management 9 M. Coltman este autorul cartii " Ospitalitatea contabilitatii managementului" editia a 8 a.10 Constantin Sasu, Robert Bernier, Enciclopedia intreprinzătorului, Editura Economică, Bucureşti, 1999, p.58

9

mici afaceri permit celor de mare anvergură să se concentreze asupra acelor activităţi în care efortul lor

este mai eficient11.

Existenţa unei colectivităţi de mici afaceri puternice şi sănătoase reprezintă cel mai bun mijloc

de menţinere a competiţiei, de a preveni controlul monopolist al unei ramuri şi asigurarea în acest fel a

populaţiei de avantajele concurenţei, prin preţuri mai accesibile, calitate superioară a produselor,

termene de credit mai avantajoase. În esenţă, rivalitatea este pentru atragerea clienţilor. Dacă scopul

economiei este să existe competiţie liberă cu adevărat, trebuie să existe în mod imperios firme

independente.

Economia de piaţă asigură libertatea întreprinderilor şi creează oportunităţi pentru capacităţile

individuale creatoare, precum şi mijloace de trai pentru un larg segment al populaţiei. Menţinerea

competiţiei este cea mai bună asigurare că economia va rămâne dinamică şi va aduce un curent

continuu de inovaţii, idei noi, experimente şi eforturi de pionierat.

Aprovizionarea cu bunuri şi prestarea de servicii către populaţie. Micile firme, prin sfera largă

de activităţi pe care o desfăşoară, contribuie în mod esenţial la aprovizionarea cu o gamă largă de

produse, precum şi la prestarea unor servicii de o calitate superioară marilor firme.

Un plus de cunoaştere privind distribuţia firmelor mici şi mijlocii se obţine dacă introducem un

nou criteriu de diferenţiere – gruparea după volumul cifrei de afaceri, pe trei clase:

1- până la 200.000 (mii lei),

2 - între 200.000- 2.000.000 şi respectiv

3 - peste 2.000.000. mii lei.

Distribuţia regională a IMM- urilor pe clase de mărime după cifra de afaceri în România

Regiunea Grupe dupa marimea cifrei de afaceri (mil lei)

Sub

200

200-

2000

Pest

e 2000

Total

Sud 2578

2

1384

3

6843 4646

8

Vest 1881

8

1054

7

5839 3520

4

Centru 2571

6

1508

4

8121 4892

1

Bucureşti 3870

6

2433

8

1786

2

8090

8

11 www.smartfiancial.ro

10

Total 2199

14

1184

41

6617

1

4045

26

Sursa: www.cnipmmr.ro/publicatii

Repartizarea IMM-urilor după cele două criterii: regiunea de dezvoltare şi clasa de mărime

după cifra de afaceri se prezintă în tabelul anterior.

În comerţul cu amănuntul IMM-urile oferă mărfuri spre vânzare direct consumatorilor şi ele se

pot clasifica în: lanţuri de magazine sau unităţi independente.12

Se constată faptul că cea mai ridicată pondere o deţin firmele cu până la 200.000 mii lei cifră

de afaceri (54,4%). Pe regiuni în Sud, această grupă deţine 62,3% din total. Doar în regiunea 8

(Bucureşti+Ilfov), ponderea este mai redusă (47,8%), fiind ridicată la categoria celor cu forţă

economică mai semnificativă (peste 2.000.000 mii lei), cu o pondere de 22%.

Micile afaceri sunt sursa cheie pentru noi locuri de muncă, inovare, dinamism economic şi o

includere socială ridicată în Uniunea Europeană. Ei sunt jucătorii principali în aşa numita strategie de

la Lisabona (Strategia Europeană de la Lisabona a definit obiectivul transformării Europei în economia

cea mai competitivă, cea mai dinamică şi cea mai documentată din lume până în 2010, este totuşi cea

mai potrivită pentru a prinde trenul schimbărilor aduse de secolul 21 şi pentru a reuşi în cadrul

competiţiei globale).

Una din ţintele acestei strategii este angajarea totală a forţei de muncă. Acest obiectiv nu poate

fi atins decât dacă există afaceri dinamice şi în creştere, care să creeze noi locuri de muncă şi să adopte

inovarea. Este evident că micile întreprinderi nu pot face faţă singure acestei provocări. Un pas

important pentru atingerea obiectivului este îmbunătăţirea mediului în care operează întreprinderile.

Această înseamnă în practică că Statele Membre, ţările candidate şi Comisia să facă legi şi să creeze

măsuri politice favorabile micilor întreprinderi.13

Carta Europeană a Întreprinderilor Mici14 aprobată de liderii UE la Consiliul European de la

Feira în iunie 2000 cuprinde referinţe la noile provocãri din cadrul UE într-o abordare:

- comprehensivã, care se bazeazã pe conceptul "Măsuri de sprijin începând cu

întreprinderile mici" (Think small first);

- inclusivã, care vizeazã toate domeniile orizontale de intervenţie pentru IMM;

- pragmaticã, care vizeazã dezvoltarea parteneriatelor între statele membre şi

partenerii de susţinere a IMM la nivel local/regional.

12Raluca Florescu, În vederea integrării, IMM-urile româneşti trebuie să facă un efort comun, În : Revista afaceri IMM,13 www.mie.ro/euroimm14 Carta Europeană a Întreprinderilor Mici, adoptată de liderii europeni în iunie 2000, urmăreşte îmbunătăţirea mediului de afaceri şi pregătirea întreprinderilor mici pentru a exploata la maximum beneficiile

11

Carta solicită Comisiei şi Statelor Membre să acţioneze pentru sprijinirea şi încurajarea micilor

întreprinderi în zece domenii cheie:

- educaţie şi instruire pentru spiritul antreprenorial;

- începerea unei afaceri mai ieftin şi mai rapid;

- legislaţie şi reglementări mai bune;

- disponibilitatea calificărilor;

- îmbunătăţirea accesului on-line;

- mai multe informaţii despre Piaţa Unică;

- taxare şi alte probleme financiare;

- întărirea capacităţii tehnologice a întreprinderilor mici;

- folosirea modelelor e-business şi dezvoltarea de instrumente de calitate pentru

sprijinirea afacerilor mici;

- dezvoltarea unui mod mai puternic şi mai eficient de reprezentare a intereselor

micilor întreprinderi la nivelul Uniunii şi la nivel naţional.

Procesul de includere a ţărilor candidate în strategia de la Lisabona a fost lansat în 2001, când

Comisia, în strânsă cooperare cu ţările candidate, a întocmit un raport asupra măsurilor ţărilor

candidate pentru sprijinirea spiritului antreprenorial şi a competitivităţii. Raportul final identifică şi

compară cele mai bune practici în domeniile selectate ale politicii privind întreprinderile. Este util

pentru efortul ţărilor candidate de a îmbunătăţi mediul de afaceri, să deţină informaţii despre bune

practici în alte ţări. În aprilie 2002, la Conferinţa de la Maribor (Slovenia), toate cele treisprezece ţări

candidate la aderarea UE şi-au luat angajamentul să îmbunătăţească mediul de afaceri în cele zece

domenii acoperite de Carta15.

Anjagamentul pentru priorităţile Cartei este crucial pentru implicarea ţărilor candidate mai

extensiv în politicile şi metodele de lucru destinate să ajute Europa să devină cea mai competitivă

economie a lumii. Carta este un instrument pentru promovarea spiritului antreprenorial local şi pentru

îmbunătăţirea mediului de afaceri în întreagă Europa.

Începând din 2002 implementarea sa în ţările candidate este monitorizată. Primul raport de

implementare privind performanţa acesteia, adoptat în ianuarie 2003, scoate în evidenţă zonele în carea

fost înregistrat progres (educaţia pentru spiritul antreprenorial, simplificarea procedurilor şi o legislaţie

mai bună), dar şi zone în care este nevoie urgentă de progres (acces la finanţări, inovare şi

reprezentarea intereselor IMM-urilor). Raportul este însoţit de rapoarte naţionale detaliate, furnizate de

ţări, care conţin informaţii utile asupra iniţiativelor luate pentru implementarea Cartei şi detalii de

contact.

15 www.smartfiancial.ro

12

Standardele sunt acorduri documentate, voluntare, care stabilesc criteriile importante pentru

produse, servicii şi procese. Standardele, de aceea, ajută la asigurarea că produsele şi serviciile

corespund scopului şi sunt comparabile şi compatibile.

Standardizarea nu poate fi impusă: numai dacă piaţa vede un interes în producerea sau folosirea

standardelor poate să o facă. Adoptarea şi implementarea de standarde UE în ţările candidate este una

din condiţiile pentru participarea completă în Piaţa Unică. Este de aceea important pentru industriile

din ţările candidate să cunoască standardizarea Europeana şi să le folosească eficient. Standardele

joacă un rol util în sprijinirea creării pieţei unice prin sprijinirea unei serii de legislaţie numită directive

noua abordare.16

Această legislaţie valabilă la nivel European stabileşte cerinţele cheie pe care produsele trebuie

să le îndeplinească pentru a putea fi vândute în întreagă Uniune Europeană. Directivele în noua

abordare sunt speciale în sensul că nu conţin detalii tehnice; ele conţin doar cerinţe generale de

siguranţă. Producătorii au de aceea nevoie să traducă aceste cerinţe generale esenţiale în soluţii

tehnice. Unul din cele mai bune moduri în care producătorii pot să facă acest lucru este să folosească

standardele europene special dezvoltate. Aceste standarde sunt numite standarde armonizate şi ele dau

o prezumţie de conformitate cu directiva pentru care au fost scrise.

Standardele Europene sunt mijloace de intărire a competitivităţii intreprinderilor in UE. Ele pot

ajuta protecţia sănătăţii, siguranţei şi mediului cetăţenilor Europei. Standardele oferă soluţii tehnice la

eventuale probleme şi facilitează comerţul şi cooperarea în toată Comunitatea Europeană. Ele ajuta la

transferul şi diseminarea tehnologiei în beneficiul tuturor17.

Prognozele generale asupra vieţii IMM-urilor după aderarea României la UE nu sună foarte

bine. Cu toate acestea părerile sunt împărţite între specialişti. Pentru a constata clar care vor fi efectele

pozitive şi cele negative, se face o separare a lor pentru o mai bună percepţie.

Înainte cu un an de integrare majoritatea specialiştilor dădeau un diagnostic întregii economii

româneşti, acesta putând fi urmărit în cele ce urmează.

Integrarea României in Uniunea Europeană, produce o serie de efecte pozitive şi negative

asupra economiei locale, însă impactul integrării asupra economiei nu se va simţi peste noapte.

La nivel macroeconomic integrarea europeană aduce un salt al producţiei interne şi o creştere

economică, în primii 5-7 ani de la aderare, mai ridicată decât în ţările vechi membre ale UE.

De asemenea, luând exemplul statelor care au aderat în 2004, se poate aprecia că după aderare

preţurile, salariile şi inflaţia pot înregista un puseu, urmând ca ulterior aceşti indicatori să revină la

cotele normale. În plus, este posibil să apară o volatilitate mai mare a cursului de schimb.

16 G. Marchis, Impactul extinderii Uniunii Europene asupra strategiiilor şi politicilor regionale, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2009, pag. 3617 www.smartfiancial.ro

13

Specialiştii din piaţă susţin că efectele pozitive ale aderării se fac simţite în primii 2-3 ani de la

aderare, prin îmbunătăţirea serviciilor, a sistemului de sănătate şi educaţie sau prin crearea unor pieţe

eficiente. În ceea ce priveşte impactul aderării la UE pe domenii, este de remarcat faptul că din cele 19

sectoare analizate, aproape jumătate resimt efectele aderării după primul an de la integrare. Printre

aceste domenii se numără leasing-ul, IMM-urile, telefonia, internetul, industria hardware, industria

software, etc. La polul opus, există domenii care resimt efectele aderării după 3 ani (ex. piaţa de

capital, industria bancară, turismul sau industria HR) dar şi pe o perioadă mai lungă de timp, 5 ani, aşa

cum este cazul agriculturii. În timp ce domeniile cele mai performante resimt efectele pozitive ale

aderării, pe termen scurt anumite ramuri din economie dispar sau îşi încetinesc evoluţia. În această

categorie intră domeniile mari poluante sau marii consumatori de energie. Sectorul cel mai sensibil din

punctul de vedere al aderării este cel al IMM-urilor. Astfel, după aderare multe IMM-uri trebuie să-şi

restrângă activitatea sau să se autodizolve pentru că nu fac faţă competiţiei venite din partea UE.

Totodată companiile din industria textilă, a lemnului şi a produselor din lemn, precum şi industria

mobilei trebuie să-şi regândească strategia pentru a putea rezista pe piaţă. 18

Turismul şi transportul sunt domenii care beneficiază de pe urma aderării. O problemă a

României este aceea că, la fel ca şi statele care au aderat în anul 2004, are o putere redusă de absorbţie

a fondurilor europene. Astfel de ţări nu au reuşit să atragă mai mult de 10-mai multde 10-11% din

fondurile postaderare. În general, în industria FMCG (Fast Moving Consummer Goods) efectele

aderării s-au făcut simţite la câteva luni de la aderare. În acest domeniu, integrarea presupune o

intensificare a competiţiei, ceea ce atrage după sine o consolidare a pieţei; investiţii masive în

brandurile locale; găsirea unor canale de comunicare alternative, cum sunt magazinele. În plus,

creşterea competiţiei îi obligă pe producători să se adreseze cumpărătorilor mai mult la raft şi să le

ofere valoare la punctul de vânzare19.

După integrarea în UE, 60% dintre IMM-uri au dat faliment, indiferent de nivelul de pregătire

pe care l-au atins în perioada de preaderare, spun cei de la BMG (Business Media Group). Acest lucru

se explică prin faptul că managerii au trebuit să-şi schimbe radical abordarea, standardizarea

însemnând nu numai crearea standardelor, ci şi aplicarea lor O provocare pentru IMM-uri este

creşterea productivităţii în condiţiile în care productivitatea medie a unui IMM este de 19 ori mai mică

decât media europeană. De altfel, IMM-urile resimt efectele aderării încă de la 1 an de la integrarea in

UE.

Impactul aderării României la UE asupra industriei locale se simte la 2 ani de la momentul

aderării. Cea mai mare provocare este creşterea competitivităţii şi a eficienţei astfel încât companiile

din România fac faţă competiţiei venite din partea comunităţii europene. Ca efect al aderării, este 18 www.smartfiancial.ro19 G. Marchis, Impactul extinderii Uniunii Europene asupra strategiiilor şi politicilor regionale, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2009, pag. 41

14

posibilă o majorare a costurilor salariale, o scădere relativă a puterii de cumpărare a populaţiei, ceea

determină o stagnare a cererii de produse industriale.

Efectele îmbunătăţirii infrastructurii se fac resimţite pe termen lung (3 -10 ani). Cele mai

afectate de aderarea la UE sunt industria alimentară, a bunurilor de larg consum şi retailul, iar cele

avantajate sunt sectoarele cu potenţial mare de export şi care beneficiază de costuri mici (industria

medicamentelor generice, cea de petrol şi rafinare, domeniul auto şi al componentelor auto,

producătorii de materii prime). Ulterior, următorii 2-3 ani de la integrare, migraţia forţei de muncă se

întoarce la un nivel de echilibru. Odată cu aderarea la UE are loc o creştere a pachetelor salariale prin

diversificarea beneficiilor.

Conform analiştilor, o lege veche a economiei spune că, dacă industria prelucrătoare nu creşte

cu peste 3% într-un an, creşterea economică a unei ţări este în pericol. Datele din studiile de

specialitate arată că România se apropie îngrijorător de acest prag. Cauza este performanţa slabă a

sectoarelor cheie, cu ponderi importante la export.

În schimb, alte sectoare care, potrivit analizelor de specialitate, ar trebui încurajate, nu au fost

băgate în seamă în România: maşinile electrice, tehnica de calcul şi echipamente de telecomunicaţii,

mijloace de transport. Ele au un potenţial enorm de creştere, dar deocamdată nu există multe acţiuni şi

efecte concrete în aceste domenii20.

S-a efectuat o analiză asupra evoluţiei economice din 169 de state, pe timp de 25 de ani, care a

demonstrat fără nici un echivoc că ţările care au dezvoltat industria prelucrătoare într-un ritm mai

puternic au dezvoltat un anumit ansamblu de sectoare. Acestea sunt: maşinile electrice, mijloace de

calcul, echipamente de telecomunicaţii, aparate de măsură, mijloace de transport rutier.

În România nu s-a dezvoltat nici unul dintre acestea. Cu o singură excepţie: investiţiile

realizate de o multinaţională din domeniul auto. În afară de asta, nu avem în România firme puternice,

filiale ale multinationalelor care să împingă în faţă aceste domenii21.

Exemple:

România a pariat pe câteva domenii care, în prezent, pot fi considerate "necâştigătoare",

raportat la competitivitatea lor pe plan extern, mai ales în relaţiile cu Uniunea Europeană.

La textile, îmbrăcăminte şi pielărie-încălţăminte, şocul concurenţei produselor chinezeşti a adus

aproape în pragul falimentului producătorii din România şi Uniunea Europeană în egală măsură.

Industria alimentară şi de băuturi prezintă o situaţie paradoxală: este bine "înfiptă" pe plan intern, dar

are performanţe aproape zero la export.

UE: reprezintă 8% din valoarea adăugată brută, în totalul industriei prelucratoare, în scădere ca

producţie. Media de scădere în anii 1993-2006 este de 3%. Provocări esenţiale: inovaţia, drepturile de

20 G. Marchis, Impactul extinderii Uniunii Europene asupra strategiiilor şi politicilor regionale, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2009, pag. 5621 www.smartfiancial.ro

15

proprietate intelectuală, competiţia ţărilor cu forţa de muncă ieftină. Restructurările sunt cheia pentru

creşterea performanţei.

România: considerat sector cu avantaj relativ global şi relativ stabil. Ca procente în structura

producţiei industriale, a scăzut continuu, cel mai mult de la 18% în 1998 la 12% în 2002. Acum la

începutul lui 2008 este de 13%.

UE: reprezintă 20% din valoarea adăugată brută din industria prelucratoare şi este caracterizată

prin raţe de creştere medii şi ridicate. Cele mai mari provocări ţin de legislaţie şi inovaţie.

Prelucrarea lemnului şi mobilă se descurcă ceva mai bine, în mare parte, datorită exploatărilor

masive de masă lemnoasă. În anii 2004 şi 2005, cotele de exploatare la nivel national au fost de

aproape 9 milioane metri cubi.

Slaba performanţă a sectoarelor cheie ale industriei de prelucrare, din ultimul an, nu conferă

perspective prea încurajatoare nici pentru anul acesta sau 2007. Integrarea în Uniunea Europeană

surprinde neplăcut întreprinzătorii care nu şi-au pus la punct sistemele de management al calităţii sau

standardele de mediu.

Acesta reprezintă, potrivit experţilor, numai unul din factorii care dau dureri de cap

companiilor româneşti. "Sectoarele industriale trec acum printr-o restructurare forţată.

Pentru majoritatea firmelor, această restructurare înseamnă reducerea cotelor de piaţă şi a

marjelor de profit. În principiu, restructurarea a constat în o serie de presiuni conjuncturale: cursul de

schimb, liberalizarea comercială prin acordurile internaţionale, concurenţa mărfurilor asiatice, în

special pe sectoarele intensive în forţa de muncă. Un alt element care afectează firmele îl reprezintă

reducerea ajutorului de stat în industrie22.

În Planul Naţional de Dezvoltare 2007-2013, întocmit de către autorităţi cu consultarea (cel

puţin teoretică) a mediului de afaceri, sunt enumerate atât problemele industriei de prelucrare cât şi o

serie de avantaje care conferă oportunităţi reale pentru ca procesul de ajustare structurală să asigure

creşterea competitvităţii. Dintre acestea, în document sunt amintite: forţa de muncă calificată, cu

costuri scăzute, o piaţă internă cu mare potenţial de absorbţie, funcţionarea într-o zonă favorabilă a

fluxurilor comerciale care vor suferi modificări ca urmare a aderării României la UE.

Industria de prelucrare,

România: 40% din cifra de afaceri este realizată de IMM şi 43,9% din forţa de muncă este

angajată în cadrul IMM-urilor

UE: 58 % din forţa de muncă este angajată în cadrul IMM-urilor.

Maşini şi echipamente

România: ponderea în industria prelucratoare a scăzut de la 5,8% (1996) la 3,5%(2006).

22 G. Marchis, Impactul extinderii Uniunii Europene asupra strategiiilor şi politicilor regionale, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2009, pag. 60

16

UE: Contribuie cu 33% la valoarea adăugată brută în ansamblul industriei prelucratoare.

Pondere de 10% în industria de prelucrare.

Provocări: inovaţie, protejarea drepturilor de proprietate intelectuală, acces la personalul

specializat, standardele la care trebuie mereu să se adapteze. Mai ales pentru componentele de

producţie a motoarelor, provocări legate de poluare şi inovare.

CAPITOLUL III

Obiective de guvernare, conform programului de guvernare 2009-2012 pentru

IMM-uri23

1.Îmbunătăţirea calităţii actului administrativ, a procesului decizional şi a managementului şi

coordonării orizontale a politicilor publice.

2.Crearea unui mediu de afaceri care să stimuleze competitivitatea firmelor şi dezvoltarea de

abilităţi şicompetenţe antreprenoriale ridicate, capabile să facă faţă competiţiei atât pe piaţa unică

europeană, cât şi în exteriorul UE.

3.Stimularea capacităţii firmelor de a crea, adăuga, capta şi reţine valoare în lanţul naţional

productiv, bazată pe procese, produse şi servicii.

4. Creşterea încrederii consumatorilor, bazată pe o protecţie eficientă şi drepturi consistente.

 

Direcţii de acţiune

· Simplificarea şi îmbunătăţirea cadrului legislativ şi administrativ, diminuarea birocraţiei şi a

corupţiei, apoverii administrative şi fiscale şi a parafiscalităţii; se va urmări reducerea numărului de

proceduri administrative, a duratei de obţinere a autorizaţiilor, avizelor, licenţelor, permiselor, a

costurilor acestorproceduri şi implicit scăderea corupţiei.

·  Accelerarea reformelor procompetitive şi promovarea unui mediu concurenţial corect.

·  Elaborarea şi implementarea unei strategii integrate şi transparente pentru îmbunătăţirea şi

dezvoltarea mediului de afaceri, pe baza evaluării şi valorificării factorilor cu impact asupra

competitivităţii firmelor şi a promovării măsurilor de îmbunătăţire a cadrului legislativ şi

organizatoric.

· Dezvoltarea, în cadrul sistemului de învăţământ şi în sisteme de pregătire specializate, a

culturiiantreprenoriale, întărirea performanţelor manageriale şi încurajarea spiritului inovator; în acest

context sunt necesare eforturi pentru conştientizarea în mediul de afaceri românesc a importanţei

23 http://www.gov.ro/capitolul-11-mediul-de-afaceri-imm-urile-concurenta

17

drepturilor de proprietate intelectuală, managementului calităţii, managementului activelor intangibile,

în particular albrevetelor de invenţie şi al mărcilor - stimularea utilizării acestora.

· Aplicarea noului cadru de politici în domeniul IMM al Comisiei Europene -  Small Business

Act.

· Facilitarea accesului întreprinderilor la fondurile structurale europene şi la mecanismele de

finanţare puse la punct prin intermediul EXIMBANK, CEC, Fondului Român de Garantare pentru

IMM, a Fondului de Garantare pentru Agricultură, a Fondului Român de Contragarantare pentru IMM

înfiinţat în 2009.

· Asigurarea unui nivel ridicat de protecţie a consumatorilor prin aplicarea efectivă a legislaţiei;

protecţia consumatorilor împotriva practicilor comerciale incorecte, precum şi a riscurilor care pot să

le afecteze viaţa, sănătatea, securitatea şi interesele economice; dezvoltarea cooperării cu organismele

Uniunii Europene, cu statele membre, precum şi cu societatea civilă; stimularea capacităţii de

autoprotecţieindividuală şi asociativă a consumatorilor în completarea protecţiei directe oferite de

instituţiile statului.

A.   Întreprinderile Mici şi Mijlocii (IMM)24

· Crearea cadrului instituţional, legislativ şi financiar favorabil susţinerii IMM-urilor şi a

iniţiativei private.

· Contracararea efectelor crizei economice globale prin implementarea, în regim de urgenţă, a

unor măsuri de natură economică şi de reglementare fiscală, în vederea susţinerii şi stimulării IMM-

urilor.

· Racordarea politicilor în domeniul IMM-urilor la obiectivele Lisabona.

· Dezvoltarea capacităţii tehnologice a IMM-urilor.

· Implementarea politicii în domeniul cooperaţiei.

· Sprijinirea întreprinzătorilor agricoli şi a gospodăriilor familiale.

· Stimularea activităţii de producţie şi valorificare din resurse locale.

· Sprijinirea activităţilor inovative.

· Dezvoltarea bazei antreprenoriale durabile.

B.   Comerţ exterior

·         Implementarea, susţinerea şi monitorizarea implementării Strategiei Naţionale de Export,

inclusivdezvoltarea de strategii regionale de competitivitate la export în parteneriat public-privat.

·         Derularea programului „Exportul românesc" în teritoriu, pentru extinderea bazei de

exportatori la nivellocal.

24 http://www.gov.ro/capitolul-11-mediul-de-afaceri-imm-urile

18

·         Corelarea activităţilor promoţionale şi de acces pe pieţe non-UE la nivel naţional cu cele

la nivelul UE,prin participarea activă la Comitetul Consultativ de Acces pe Pieţe al Comisiei

Europene.

·         Creşterea contribuţiei Consiliului de Export la coordonarea reţelelor de sprijin pentru

exportatori, lanivel central şi regional, utilizându-se în acest scop resursele oferite prin programul de

cooperare cu ITC - Geneva (International Trade Center).

·         Rezervarea drepturilor care decurg pentru România din Tratatul de Aderare (în special

pentru domeniul agriculturii), care poate fi sprijinită şi prin contribuţia instituţiei la formularea şi

definitivarea mandatului de negociere al Comisiei Europene în cadrul actualei Runde de negociere a

Organizaţiei Mondiale a Comerţului.

·         Urmărirea deschiderii de noi pieţe pentru exporturile româneşti, atât prin negocierile

comerciale multilaterale, cât şi prin cele privind noi Acorduri de Comerţ Liber ale UE.

·         Instruirea reprezentanţilor instituţiei din reţeaua externă pentru semnalarea cu precădere

a situaţiilor în care exporturile româneşti de bunuri şi servicii sunt discriminate.

C.   Mediul de afaceri25

·         Utilizare mai bună a pieţei de capital de către autorităţi prin:

–        Plasarea prin intermediul Bursei de Valori Bucureşti (BVB) a unor emisiuni de

obligaţiuni de stat;

–        Vânzarea prin mecanismele BVB, prin ofertă publică, a unor pachete de acţiuni la

companii deţinute de stat din domeniul energetic;

–        Oferte suplimentare de acţiuni ale unor societăţi deja listate la BVB la care statul deţine

încă acţiuni.

·         Iniţierea proiectelor de acte normative având ca scop consolidarea mediului de afaceri şi

dezvoltarea activităţilor din domeniul profesiilor liberale.

·         Intensificarea dialogului şi creşterea transparenţei reglementărilor, prin formalizarea

consultărilorpublice-private în sfera managementului reglementărilor din domeniul mediului de afaceri

şi profesiilorliberale.

·         Reducerea şi simplificarea procedurilor administrative cu impact asupra mediului de

afaceri şi profesiilor liberale, inclusiv prin înfiinţarea şi operaţionalizarea unor birouri (ghişee) unice,

pentru rezolvarea tuturor problemelor administrative.

25 http://www.gov.ro/capitolul-11-mediul-de-afaceri-imm-urile

19

·         Implementarea cadrului legal de reglementare a activităţilor din domeniul profesiilor

liberale, în concordanţă cu prevederile europene privind recunoaşterea calificării profesionale şi

serviciile pe piaţa internă.

·         Colaborarea cu direcţiile de specialitate din cadrul instituţiilor publice centrale pe teme

referitoare laimpactul integrării europene asupra mediului de afaceri şi profesiilor liberale.

D.   Protecţia consumatorului26

·         Continuarea procesului de preluare a acquis-ului comunitar.

·         Dezvoltarea cooperării cu mediul de afaceri, ca instrument pentru promovarea şi

protecţia intereselorconsumatorilor.

·         Dezvoltarea capacităţii administrative a ANPC.

·         Desfăşurarea de acţiuni de control pentru asigurarea cerinţelor de securitate şi/sau de

conformitate a produselor şi serviciilor, precum şi în scopul protecţiei drepturilor şi intereselor

economice aleconsumatorilor privind furnizarea de produse şi servicii, inclusiv servicii financiare şi de

interes public.

·         Rezolvarea reclamaţiilor consumatorilor, cooperarea cu alte instituţii ale administraţiei

publice centrale şi locale şi, după caz, cu statele membre sau candidate ale Uniunii Europene în

realizarea de acţiuni decontrol, efectuarea schimbului rapid de informaţii privind produsele

periculoase, atât cu oficiile teritoriale ale ANPC, cât şi cu alte instituţii ale administraţiei publice

centrale şi locale, cu instituţii similare din statele membre ale Uniunii Europene, prin Sistemul

european RAPEX de schimb rapid de informaţii privind produsele periculoase.

·         Realizarea de acţiuni specifice de control privind regimul metalelor preţioase, verificarea

îndeplinirii condiţiilor în baza cărora au fost autorizaţi operatorii economici care desfăşoară activităţi

cu metalepreţioase.

·         Dezvoltarea instrumentelor de informare şi educare a consumatorilor.

·         Asigurarea de sprijin şi consultanţă pentru organizaţiile neguvernamentale de

consumatori.

CAPITOLUL IV

Expunerea Problemei

Una dintre principalele greutăţi întâmpinate de întreprinderile mici şi mijlocii din România este

accesul dificil la finanţare, mai ales în cazul societăţilor nou înfiinţate şi al microîntreprinderilor.

26 http://www.gov.ro/capitolul-11-mediul-de-afaceri-imm-urile

20

Persoanele fizice şi juridice (micii întreprinzători), care nu au istorie de credit sau nu au bunuri

ce pot constitui garanţii, nu au acces la sistemul financiar bancar. Creditele solicitate sunt de cele mai

multe ori prea mici pentru bănci, iar costurile administrării şi monitorizării le fac neinteresante pentru

acestea. De aceea, persoanele fizice şi juridice (micii întreprinzători) sunt nevoite să caute surse

alternative de credit, de multe ori cu costuri ridicate, în cazul în care nu au acces la fonduri asigurate

de organizatii donatoare, la organizatii nonguvernamentale, cooperative de credit sau uniuni de credit.

Microfinanţarea este soluţia prin care se asigură furnizarea de împrumuturi şi alte servicii

financiare de bază persoanelor fizice şi juridice (mici întreprinzători) cu acces limitat la sistemul

bancar, împrumuturi ce permit acestora să-şi conducă şi să-şi dezvolte activităţile economice, să

dobândească active şi bunuri, respectiv să-şi soluţioneze problemele de natură imediată sau să se achite

de obligaţiile sociale. Termenul de microfinanţare, aşa cum este folosit în prezentul proiect de lege,

include microcreditarea de afaceri, a programelor de dezvoltare comunitară, a programelor sociale,

precum şi împrumuturi acordate persoanelor cu venituri reduse pentru iniţierea de activităţi aducătoare

de venituri.

Microfinanţarea are în România un portofoliu de credite de aproximativ 53,6 milioane USD şi

a acordat aproximativ 13.800 împrumuturi cu o valoare medie de 3.900 USD per împrumut, astfel

devenind treptat un pilon important în dezvoltarea microîntreprinderilor.

Potrivit statisticilor, numărul de persoane fizice şi juridice ce intenţionează să împrumute în

scopul dezvoltării de afaceri sume de până la 25.000 USD în mod regulat, este de aproximativ

113.000, cererea cumulată de microcredite estimându-se la un portofoliu de circa 565 milioane USD.

Un cadru clar şi bine structurat plasează microfinanţarea pe un curs rapid de dezvoltare, în

scopul combaterii sărăciei, al creării de locuri de muncă, al educării beneficiarilor în domeniul

finanţării şi al afacerilor, al dezvoltării iniţiativei şi spiritului antreprenorial, al extinderii programelor

sociale şi de dezvoltare comunitară, al dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii şi al

creşterii bunăstării sociale.

În acelaşi timp, trebuie să se preîntâmpine situaţia în care cadrul legal creat din raţiuni sociale

şi pentru a încuraja microfinanţarea poate fi utilizat pentru desfăşurarea de activităţi ce nu au nimic în

comun cu raţiunile sociale sau dezvoltarea liberei iniţiative, aşa cum este cazul mai ales al

împrumutului de consum, care, prin definiţie, este acordat persoanelor fizice şi nu întreprinzătorilor ce

au acces limitat la credit în sistemul bancar.

CAPITOLUL V

Concepte Si terminologie

21

Dintre principalele caracteristici de personalitate şi abilităţi care au cel mai mare impact asupra

succesului micilor întreprinderi, fac parte27:

1. energia, puterea de a iniţia afacerea, de a înfiinţa întreprinderea şi a o conduce,

2. acestea constituie un resort motivaţional destul de puternic ce permite

întreprinzătorului să-şi învingă teama de riscul pierderii capitalului investit şi să depăşească perioada

extrem de dificilă, de muncă intensă şi epuizantă, specifică începutului afacerii. Această energie se

manifestă în unele trăsături specifice de personalitate, cum ar fi vigoarea, spiritul de iniţiativă, ambiţia

de a reuşii, simţul responsabilităţii, tenacitatea, spiritul finalizator;

3. abilităţi mentale, concretizate în inteligenţă (coeficientul de inteligenţă

superior

4. mediei), capacitate de analiză şi sinteză, gândire creativă, capacitatea de

conceptualizare;

5. abilităţi de comunicare, ce constau în capacitatea de a transmite mesaje orale

şi scrise clare, sintetice, uşor de înţeles, de a depăşii barierele comunicaţionale arătate mai sus şi de a

stabilii un climat general de înţelegere între cei care transmit informaţii şi cei care le primesc;

6. abilităţi referitoare la relaţiile umane, care se concretizează în capacitatea de a

stabilii şi menţine relaţii interpersonale bune, spirit sociabil, stabilitate comportamentală, tact, tratarea

cu consideraţie a interlocutorilor, empatie (capacitatea de a se pune în postura interlocutorului pentru

a-i înţelege mai bine percepţiile şi reacţiile)28;

7. capacitatea decizională, care priveşte identificarea mai multor soluţii pentru

rezolvarea fiecărei probleme, determinarea alternativelor decizionale, alegerea celei mai bune

alternative şi luarea deciziei corespunzătoare acesteia. Capacitatea decizională presupune sprit hotărât,

consecvenţă, claritate în transmiterea deciziei, fermitate în aplicarea acesteia, consecvenţă în controlul

materializării ei;

8. cunoştinţe de specialitate, care pot fi grupate în patru domenii indispensabile

întreprinzătorului: cunoştinţe tehnice în sfera afacerii alese, care semnifică stăpânirea tehnologiei de

obţinere a produsului sau de prestare a serviciului în condiţii calitative şi de eficienţă corespunzătoare;

cunoştinţe manageriale, care condiţionează capacitatea de îndeplinire corespunzătoare a funcţiilor

conducătorului prin folosirea în cadrul acestora, cu măiestrie, a modelelor, tehnicilor, instrumentelor

de lucru cele mai indicate;

9. cunoştinţe de marketing, care se referă la capacitatea de identificare a

oportunităţilor pe care le prezintă piaţa pentru iniţierea unor afaceri, de alegere a celor mai convenabili

furnizori şi clienţi, de vânzare a unui volum cât mai mare de bunuri sau servicii; cunoştinţe contabil –

27 Nicolescu O., “Managementul intreprinderilor mici si mijlocii” Editura Economica, Bucuresti, 2001, pag. 7828 Constantin Sasu, Robert Bernier Enciclopedia intreprinzătorului, Editura Economică, Bucureşti, 1999, pag. 68

22

financiare, care privesc sursele şi modalităţile de obţinere a capitalului necesar, stabilirea destinaţiilor

acestuia, gestiunea afacerii astfel încât să se asigure echilibru financiar şi obţinerea profitului.

REZOLVAREA PROBLEMEI – SOLUŢII

IDENTIFICATE

Ca urmare a problemelor cu care se confruntă IMM-urile, s-au expus măsuri urgente pentru

accelerarea înfiinţării şi dezvoltării acestora şi anume29:

1. Accesul la spaţii şi echipamente neutilizate de societăţile cu capital de stat şi regiile

autonome în condiţiile unor chirii ale căror limite minime şi maxime se stabilesc la nivel naţional pe

bază de motivare economică a părţilor implicate.

2. Măsuri financiar contabile 30

a) îmbunătăţirea şi simplificarea legislaţiei privind profitul impozabil;

b) revederea normelor fiscale referitoare la consolidarea bilanţurilor contabile ale unităţilor

economice care deţin participaţii la capitalul unor agenţi economici terţi;

c) creşterea plafonului stabilit pentru plăţile în numerar;

d) scutirea de taxe vamale la importul de materii prime deficitare;

e) ridicarea plafonului de publicitate la 15-20% din profit.

3. Măsuri in domeniul bancar

a) înfiinţarea unei bănci specializate a IMM-urilor sau specializarea, la una din băncile

existente, a unei secţiuni pentru IMM-uri care să aibă autonomie financiară şi operaţională;

b) simplificarea sistemului de garanţii pentru credite, prin reducerea garanţiilor imobiliare,

creşterea ponderii sistemului de garantare pe bază de cash-flow şi cu produse achiziţionate din credite

fără condiţii suplimentare privind vechimea în funcţionare a agentului economic;

c) sporirea posibilităţilor de acordare de către stat a garanţiilor necesare IMM-urilor, la

solicitarea de credite, prin creşterea substanţială a sumelor puse la dispoziţia Fondului Român de

Garantare a Creditelor;

d) crearea de către băncile de stat a unui fond de risc, din comisioane pentru IMM-uri;

e) îmbunătăţirea mecanismului de acordare a creditelor pentru producţie (accesibilitate sporită,

dobândă bonificată, posibilitatea garantării cu producţia realizată şi a rambursării cu sumele obţinute

din vânzarea acesteia);

f) prevederea în bugetul de stat, a unei poziţii din care să se acopere diferenţele de dobândă,

între dobânda pieţei şi cea redusă pentru susţinerea anumitor sectoare;

29 Raluca Florescu, În vederea integrării, IMM-urile româneşti trebuie să facă un efort comun, În : Revista afaceri IMM30 Constantin Sasu, Robert Bernier Enciclopedia intreprinzătorului, Editura Economică, Bucureşti, 1999, pag. 70

23

g) diferenţierea dobânzilor percepute la creditele acordate în funcţie de activităţile pentru care

sunt solicitate.

Prin apariţia Legii nr. 133/1999 republicată, o bună parte din aceste bariere au fost rezolvate

prin crearea unui cadru favorabil înfiinţării şi dezvoltării IMM-urilor.

Prin Legea nr. 133/1999 au fost create o serie de facilităţi care au vizat în special:

1) Procedurile administrative.

2) Accesul la servicii publice şi la active aparţinând societăţilor comerciale şi companiilor

naţionale la care statul este acţionar majoritar şi/sau regii autonome.

3) Accesul prioritar la achiziţiile publice de bunuri materiale, lucrări şi servicii.

4) Servicii de informare, asistenta, consultanta, cercetare şi inovare tehnologică acordate IMM-

lor.

5) Pregătirea profesională managerială.

6) Programe eficiente de dezvoltare.

7) Facilităţi economico-financiare, fiscale şi bancare acordate.

Aceste întreprinderi pot fi înfiinţate în orice domeniu de activitate, în general servicii,

construcţii generale, comerţ cu amănuntul sau ridicata. În servicii ele oferă servicii specializate cu un

pronunţat caracter tehnic (exemplu: saloane de coafură şi cosmetică, atelier de reparaţii a

încălţămintelor, spălătorii etc.). Aceste servicii pot fi oferite atât consumatorilor individuali cât şi

întreprinderilor31.

În comerţul cu amănuntul IMM-urile oferă mărfuri spre vânzare direct consumatorilor şi ele se

pot clasifica în: lanţuri de magazine sau unităţi independente.32

În comerţul cu ridicata sunt de regulă intermediari între producţie şi comerţul cu amănuntul. De

regulă în construcţii şi industria prelucrătoare există puţine IMM-uri datorită costurilor ridicate şi

datorită ciclurilor de producţie relativ lungi.

Începând din 1990, Guvernul român, beneficiind de Asistenţă din partea UE şi a altor donori şi

instituţii financiare, a pus în practică a serie de măsuri menite să accelereze creşterea sectorului IMM.

Aceste măsuri au condus la rezultate semnificative. În anul 2002 aportul sectorului IMM la PIB a

crescut la 60%, ponderea IMM în totalul forţei de muncă angajate a ajuns la 50,5%, iar valoarea

exporturilor la 24,4% din total.

Totuşi, dezvoltarea sectorului IMM reprezintă încă o provocare pentru România. Recent

ANIMMC a elaborat o strategie care vizează consolidarea sectorului şi pregătirea IMM pentru

competiţia pe piaţa unică33.

31 Raluca Florescu, În vederea integrării, IMM-urile româneşti trebuie să facă un efort comun, În : Revista afaceri IMM32În vederea integrării, IMM-urile româneşti trebuie să facă un efort comun – Raluca Florescu, În : Revista afaceri IMM,33 Constantin Sasu, Robert Bernier Enciclopedia intreprinzătorului, Editura Economică, Bucureşti, 1999, pag. 86

24

Exista o nevoie acută de instruire în domeniul antreprenorial, de mecanisme care să poată

evalua mai eficient implementarea programelor şi proiectelor pentru IMM, iar dimensiunile regionale

ale strategiei IMM trebuie dezvoltate în continuare. Resursele limitate şi instabilitatea legislativă

continuă să provoace dificultăţi IMM-urilor în elaborarea planurilor de afaceri. Acest lucru constituie o

piedică în calea capacităţii IMM-urilor de a se dezvolta pe o piaţă restrânsă, de exemplu: activităţile

industriale/afacerile cu valoare adăugată mare. Dezvoltarea IMM-urilor este încă concentrată în

sectorul comerţului cu amănuntul şi serviciilor şi doar în mică măsură în sectorul productiv.

Îmbucurător este faptul că spiritul antreprenorial se manifestă în rândul tinerilor care văd în

dificultăţile unei economii de piaţă, oportunităţi de succes.

ANALIZA

REZULTATELOR

Chiar şi în faţa acestor provocări, sectorul IMM din România a demonstrat deja existenţa unor

progrese şi avantaje, cum ar fi :

activităţile productive din sectorul IMM au înregistrat uşoare creşteri.

Acestea constituie chiar esenţa creşterii economice şi a progresului. În momentul angajării în

activităţi de producţie, întreprinzătorul joacă un dublu rol. Primul se referă la descoperirea de surse de

profit neexploatate anterior care să împingă producţia dintr-o poziţie ineficientă din punct de vedere

economic (şi tehnic), într-o poziţie eficientă din punct de vedere economic (şi tehnic). Al doilea rol se

referă la inovaţii, ţinând cont de faptul că rezultatele inovaţiei se concretizează într-o utilizare mai

eficientă a resurselor, împingând astfel frontiera posibilităţilor de producţie (FPP). Această deplasare

reprezintă esenţa creşterii economice, o creştere reală a producţiei datorate creşterii reale a

productivităţii. Pe scurt, un antreprenoriat productiv cuprinde acele activităţi de pe urma cărora

beneficiază atât antreprenorul, cât şi societatea per ansamblu, antreprenorul obţinând beneficii pentru

sine în timp ce beneficiază şi alţii.

Domeniul de succes în dezvoltarea IMM-urilor a fost sectorul tehnologiei

informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) unde au fost create sute de locuri de muncă prin apariţia

furnizorilor de servicii Internet şi a investiţiilor marilor firme de software cum sunt: Microsoft, Oracle.

Eforturile susţinute ale Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, sprijinite de asociaţiile

profesionale din domeniul TCI, au condus la crearea unui cadru legislativ propice dezvoltării

sectorului în continuare.

În pofida faptului că impactul general al integrării va fi benefic pentru economie

25

în ansamblu, acesta va fi probabil distribuit inegal şi unele categorii (de ex. întreprinderi mari aflate în

proprietatea statului, organizaţii industriale care lucrează în pierdere) vor beneficia mai mult decât

altele, cum ar fi IMM-urile din sectoarele productive.

Rezultatele vor fi pozitive numai dacă procesul integrării va fi condus de

asemenea manieră încât să ţină cont de nevoile diverselor categorii supuse presiunilor. Deschiderea

pieţelor va provoca noi presiuni asupra întreprinderilor, mai ales în sectoarele industriale tradiţionale,

iar IMM-urile vor fi expuse, cu precădere, la numeroase schimbări ale mediului de afaceri provocate

de restructurarea economică şi pregătirile pentru aderare. De aceea, ele vor fi nevoite să facă eforturi

de adaptare la schimbările structurale.

România are încă unul dintre cele mai scăzute niveluri din regiune în ceea ce

priveşte venitul pe cap de locuitor şi, de aceea, trebuie să accelereze creşterea economică şi să-şi

sporească eforturile de stabilizare în scopul aşezării economiei pe drumul unei convergenţe durabile.

CONCLUZII

a. Industria românească operează deja într-un mediu deschis şi competiţional.

Acest fapt permite abordarea pieţei interne ca un prim pas prin care întreprinzătorii pot deveni

mai competitivi şi mai „internaţionali”, până în momentul integrării în UE. Există o serie de măsuri

care pot facilita menţinerea competitivităţii IMM pentru a opera în continuare pe piaţa autohtonă mai

concurenţială şi din ce în ce mai importantă, deşi neglijată uneori în mod nerealist. Întreprinderile

româneşti trebuie să reuşească pe piaţa internă şi, în acelaşi timp, să se orienteze către pieţe

internaţionale.

b. Este foarte important să se cultive, să se consolideze şi să se menţină un mediu de afaceri

favorabil, la care industria va trebui să se adapteze în mod constant şi susţinut. În acest sens, firmele

româneşti vor trebui să implementeze modificări structurale radicale, acest lucru însemnând între altele

reorientarea resurselor deja puse la dispoziţie de UE sub-forma fondurilor de pre-aderare. De

asemenea, este necesar să se producă orientarea resurselor către afaceri mai productive, mai viabile şi

mai transparente, ca răspuns la semnalele pieţei, astfel încât să fie posibilă atingerea unui nivel de trai

mai bun.

O orientare progresivă a resurselor către cerere va sta la baza modificărilor structurale, din

cauză că:

i. o economie de piaţă are nevoie ca principala iniţiativă şi responsabilitatea pentru modificările

structurale să vină de partea operatorilor economici. Deci, autorităţile publice pot lua măsuri pentru a

26

sprijini şi a accelera procesul, însă nu se pot substitui deciziilor individuale, acestea fiind luate numai

de către operatori.

ii. legătura între risc şi responsabilitate în ceea ce priveşte deciziile de afaceri trebuie să existe

în mod exclusiv la nivelul firmelor şi un astfel de scenariu este posibil numai într-un mediu favorabil

dezvoltării industriale. Acest obiectiv nu este uşor de atins. Crearea unui mediu de afaceri favorabil

implică evitarea reglementărilor care nu sunt necesare iar, în cazul unor reglementări legate de alte

politici din domeniu, acestea trebuie să fie rezonabile şi la obiect.

iii. este necesară menţinerea unei abordări deschise a pieţelor pentru că alocarea optimă a

resurselor necesită menţinerea pieţelor deschise, atât înăuntrul, cât şi în afara României. Fără pieţe

deschise, beneficiile competiţiei şi specializării nu pot fi obţinute. Toţi partenerii trebuie să participe în

mod egal la proces, pe baza înţelegerii şi implementării comune a reglementărilor, care garantează

funcţionarea corectă a industriei şi comerţului.

BIBLIOGRAFIE

27

1. Legea 346/2004 - privind stimularea infiinţarii si dezvoltării IMM, Publicată in Monitorul

Oficial nr. 681 din 29 iulie 2004

2. Raluca Florescu, În vederea integrării, IMM-urile româneşti trebuie să facă un efort comun,

În : Revista afaceri IMM.

3. G. Marchis, Impactul extinderii Uniunii Europene asupra strategiiilor şi politicilor regionale,

Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2009

4. Marchis Gabriela, Analiza fondurilor europene pre si post aderare în România, editura:

Didactică si Pedagogică, Bucuresti, 2009.

4. Constantin Sasu, Robert Bernier Enciclopedia intreprinzătorului, Editura Economică,

Bucureşti, 1999

5. CNIPMM coord. Nicolescu O.,Isaic-Maniu A., - Carta Alba a IMM-urilor din Romania

2004”, Editura Olimp, Bucuresti,2004

6. Nicolescu O., “Managementul intreprinderilor mici si mijlocii” Editura Economica,

Bucuresti, 2001

7. Isaic-Maniu A., “Statistica pentru Managementul afacerilor”, Editura Economica, Bucuresti,

1999

28