COLEGIUL ECONOMIC TRANSILVANIA TG. MUREȘ

PROIECT DE SPECIALITATE PENTRU OBȚINEREA EXAMENULUI DE COMPETENȚĂ

PROFESIONALĂ

SPECIALIZAREA: TEHNICIAN ÎN ACTIVITĂȚI ECONOMICE

COORDONATOR :Profesor MOLDOVAN ELVIRA

ÎNTOCMIT : POP LARISA

IUNIE 2013

IMOBILIZĂRI FINANCIARE

CUPRINS :

Argument

Capitolul I: Diagnosticul juridic al societății MKB ROMEXTERRA S.A.

1.1 Obiectul de activitate al societății MKB ROMEXTERRA S.A.

1.2 Structura organizatorică a societății MKB ROMEXTERRA S.A.

Capitolul II: Imobilizările financiare

2.1 Definiția, noțiunile, caracteristicile și clasificarea imobilizărilor

2.2 Clasificarea imobilizărilor financiare

2.3 Documente specifice imobilizărilor financiare

2.4 Evaluarea imobilizărilor

Capitolul II: Contabilitatea imobilizărilor

3.1 Prezentarea conturilor specifice imobilizărilor financiare

3.2 Studiu de caz privind contabilitatea imobilizărilor financiare

Capitolul IV: Diverse

4.1 Concluzii

4.2 Bibliografie

4.3 Anexe

Argument

Contabilitatea este un instrument de cunoaştere, gestiune şi control al patrimoniului şi al rezultatelor obţinute, care asigură înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la situaţia patrimoniului şi a rezultatelor obtinute, atât pentru necesităţile firmei, cât şi în relaţiile acesteia cu asociaţii sau acţionarii, clienţii, furnizorii, băncile, organele fiscale şi alte persoane fizice şi juridice.

Contabilitatea asigură controlul operaţiilor patrimoniale efectuate şi a procedeelor de prelucrare a datelor, precum şi exactitatea datelor furnizate.

Cu ajutorul contabilităţii se pot furniza informaţii necesare stabilirii patrimoniului naţional, precum şi întocmirii balanţelor financiare pe ansamblul economiei naţionale.

Tema aleasă este “imobilizările financiare”. Studiul s-a efectuat la MKB ROMEXTERRA BANK S.A. Tema a fost aleasă prin prisma faptului că a fost luat în considerare următorul aspect: imobilizările financiare prezintă o sferă amplă de aplicabilitate, cu diverse tipuri de cazuri.

Activele imobilizate sunt active care generează beneficii și sunt deținute pe o perioadă mai mare de un an. Beneficiile economice reprezintă potențialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de trezorerie către entitate. Potențialul poate fi unul productiv, fiind parte din activitățiile de exploatare a entității.

Imobilizările financiare reprezintă plasamente ale capitalului sau a altor resurse pe timp îndelungat în titluri de valoare sau creanțe. Ele mai poartă și numele de investiții financiare pe termen lung sau intrumente financiare – termen agreat și de normele internaționale de contabilitate, precum Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS).

Capitolul I : Diagnosticul juridic al societății MKB ROMEXTERRA BANK S.A.

1.1 Obiectul de activitate al societății MKB ROMEXTERRA BANK S.A.

MKB ROMEXTERRA BANK S.A. (Banca de Credit şi Dezvoltare ROMEXTERRA S.A.) a fost înfiinţată în anul 1993 din iniţiativa a 1.068 fondatori, persoane fizice, salariaţi în industria gazului metan, cu sprijinul efectiv al conducerii Societăţii Naţionale a Gazului Metan - ROMGAZ S.A. Banca a devenit operaţională începând cu luna martie 1994, când a fost autorizată definitiv de către B. N. R.

Cu ocazia majorărilor ulterioare de capital social au devenit acţionari ai băncii toţi salariaţii din industria gazului metan, alte persoane fizice şi juridice private, care au consimţit să subscrie acţiuni la MKB ROMEXTERRA BANK S.A.

Banca s-a dovedit atractivă şi pentru salariaţii din industria petrolului şi chiar pentru Societatea Naţională a Petrolului PETROM S.A., care începând cu anul 1998, au devenit acţionari ai băncii.

În 2003, banca inaugurează sediul real din Bucuresti, adresa sediului fiind în B-dul Elefterie, sediul social rămânând la Târgu Mureş, la adresa: B-dul 1 Decembrie 1918, nr. 93. Tot în 2003 este înfiinţat Grupul Financiar Romexterra, având în componenţă societatea de leasing financiar Romexterra Leasing Bucureşti şi societatea de servicii de investiţii financiare Romaxa Târgu Mureş, care devine ulterior Romexterra Finance.

În aprilie 2004, în urma unui proces de rebranding, banca devine ROMEXTERRA BANK S.A. La finele anului, capitalul social se situa la 120 milioane RON, înregistrând o dublare faţă de finele anului 2003.

Banca încheie diverse convenţii cu organisme interne şi internaţionale, lărgind în acest fel aria de desfăşurare a activităţii sale. MKB Romexterra Bank semnează o convenţie cu Ministerul Finanţelor Publice pentru derularea liniei de credit rural în cadrul Proiectului de Dezvoltare Rurală a Munţilor Apuseni, finanţat de Fondul Internaţional de Dezvoltare Agricolă (F.I.D.A.).

Activitatea băncii este apreciată atât în domeniul financiar-bancar din România, cât şi pe plan internaţional. Firma de consultanţă financiară, expertă şi atestată în acordarea de ratinguri financiare şi bancare, Standard&Poor’s, apreciază ca favorabilă activitatea băncii. În octombrie 2005, acorda băncii rating-ul ‘B/B’ pentru activitatea de creditare şi depozite, cu perspectivă stabilă. În noiembrie 2006, Standard&Poor’s revizuieste în creştere, de la “B” la “BB-“ ratingul acordat MKB Romexterra Bank pentru creditele pe termen lung, confirmând totodată

calificativul “B” cu perspectivă stabilă pentru activitatea de creditare pe termen scurt.

În urma campaniilor derulate în 2005 şi 2006, banca se impune în piaţă ca o bancă universală, poziţionându-se prin sloganul “De la egal la egal”. Tot în anul 2006, atragerea unui investitor strategic - MKB Bank Nyrt., membră a Grupului Financiar German Bayerische Landesbank, determină integrarea ROMEXTERRA BANK într-un consorţiu bancar internaţional, un jucător important pe piaţa bancară europeană.

În aprilie 2007, pentru a evidenţia apartenenţa la Grupul MKB-Bayerische Landesbank, acţionarii au aprobat în cadrul Adunării Generale a Acţionarilor, modificarea denumirii băncii în MKB Romexterra Bank. MKB Bank Nyrt îşi majorează cota de participaţie la 75,94% din capitalul social al MKB Romexterra Bank. În mai 2008 s-a majorat capitalul social la 174.398 mii RON, MKB Bank Nyrt deţinând în prezent o participaţie de 80,48% din capitalul social al MKB Romexterra Bank. În mai 2009, s-a majorat capitalul social la 194.440.226 lei. MKB Bank Zrt. detinând o participatie de 82,47% din capitalul social al MKB Romexterra Bank. O altă majorare a capitalului social a avut loc în februarie 2010, când s-a majorat capitalul social la 272.342.112 lei. MKB Bank Zrt. detine o participatie de 87,46% din capitalul social al MKB Romexterra Bank.

Capitalul social al băncii la începutul anului 2011 era de 380.136.416,8 lei, fiind redus până la 127.118.479,18 lei prin acoperirea pierderilor financiare din anii 2008, 2009 şi 2010.

În 2012 a avut loc ultima majorare de capital social, acesta fiind actualmente de 192.398.844,33 RON.

MKB ROMEXTERRA BANK S.A. este una din băncile care alcătuiesc sistemul bancar românesc, fiind o bancă de dimensiune mică, care, printr-un management profesionist, încearcă să-şi mărească cota de piaţă.

MKB ROMEXTERRA BANK S.A., în dorinţa sa de a deveni una din piesele importante din pesisajul bancar din România, o bancă “cu greutate”, acţionează în următoarele direcţii:

perfecţionarea produselor proprii şi creşterea calităţii serviciilor bancare la nivelul celor mai prestigioase bănci româneşti;

promovarea imaginii băncii, dar şi a produselor şi serviciilor oferite, printr-o politică de marketing unitară şi eficientă, oferirea de produse de economisire moderne, avantajoase şi flexibile;

diversificarea formelor de creditare, în condiţii avantajoase, pentru populaţie şi agenţii economici mici şi mijlocii, un important plan de acțiune fiind îndreptat către dezvoltarea segmentului de retail;

crearea a unei baze de date interne (după modelul CRB) care să permită identificarea grupurilor de persoane faţă de care banca are expunere, clienţi rău platnici, Baza de date va putea fi accesată de sucursale şi va permite fundamentarea deciziei de creditare;

păstrarea calităţii portofoliului de credite gestionat şi menţinerea creanţelor neperformante în limita mediei pe sectorul bancar românesc;

definitivarea, semnarea şi implementarea a acordului de împrumut cu B.E.R.D., prin care se vor obţine importante surse pentru finanţarea pe termen mediu a firmelor mici şi mijlocii, precum şi colabararea cu alte instituţii de credit şi semnarea de alte acorduri de împrumut cu acestea în vederea sprijinirii agenţiilor economici;

dezvoltarea activităţii de carduri. Se preconizează emiterea de numeroase carduri bancare, precum şi diversificarea/extinderea serviciilor la bancomate (plata facturilor de utilităţi publice, plata ratelor de credit (www.romexterra.ro) şi obţinerea licenţei de bancă acceptatoare pentru cardurile MasterCard şi cardurile VISA;

perfecţionarea sistemului informatic, atât sub aspectul securităţii şi siguranţei tranzacţiilor, cât şi în ce priveşte oferta de servicii rapide "on-line";

promovarea de soluţii bancare moderne prin implementarea serviciului ; efectuarea de tranzacţii cu instrumente financiare derivate; identificarea celor mai presante cereri ale pieţei pe care banca le poate

satisface, în limitele unei prudenţe bancare care să asigure o dezvoltare continuuă şi sigură a băncii.

Principalele activităţi MKB ROMEXTERRA BANK (www.romexterra.ro) sunt, în prezent, creditarea şi acceptarea de depozite, operaţiuni de factoring, forfetare şi scontare a efectelor de comerţ, plăţi, decontări şi transferuri de fonduri, tranzacţii în cont propriu sau în contul clienţilor cu instrumente monetare negociabile şi valută, cu instrumente financiare derivate şi cu titluri de stat, vizând atât clienţii persoane fizice, cât şi societăţile comerciale, corporaţiile multinaţionale sau administraţiile publice.

Banca oferă întreaga gamă de produse şi servicii, având în prezent 43 de sucursale, agenţii şi puncte de lucru, acestea fiind adresate persoanelor fizice şi juridice. Dintre produsele şi serviciile oferite persoanelor fizice, sunt prezentate mai jos o parte din ele:

conturi curente şi depozite la termen; certificate cu discount; depozitul “Înţelept”; depozitul “Vacanţa”; depozitul tip “Acumulare”; depozitul “Atractiv 24”.O mare parte din aceste conturi şi depozite se adresează şi persoanelor

juridice. Persoanele juridice pot beneficia la rândul lor de numeroase tipuri de creditări începând de la creditele clasice până la numeroase finanţări (B.I.R.D., FIDA), aceasta datorându-se convenţiilor încheiate de bancă cu organisme interne şi internaţionale.

Banca oferă clienţilor o gama variată de carduri emise sub sigla VISA şi Mastercard. Aceste carduri sunt atât carduri de debit cu opţiuni de overdraft, cât şi

carduri de credit. Cardurile se pot folosi atât în ţară, cât şi în străinătate. Banca dispune de o reţea vastă de ATM-uri, care deservesc posesorii de carduri emise de cele 2 organizaţii internaţionale, VISA şi Mastercard.

MKB ROMEXTERRA BANK S.A. doreşte să aibă un rol important pe piaţa bancară din România, un jucător activ pe piaţa interbancară, care să vină mereu cu soluţii inovatoare şi care să se plieze perfect pe aşteptările clientelei sale, cu dorinţa afirmată de a cuceri noi segmente de piaţă şi de clienţi.

1.2. Structura organizatorică a societății MKB ROMEXTERRA BANK SA

MKB ROMEXTERRA BANK S.A., la nivel central, are în structura sa organizatorică: divizii, direcţii şi compartimente independente necesare realizării obiectului său de activitate.

Sucursalele, agenţiile şi punctele de lucru sunt unităţi cu sarcini operative, fără personalitate juridică, având relaţii directe cu agenţii economici, alte persoane juridice şi persoane fizice din raza lor de activitate, ele funcţionând potrivit Regulamentului de Funcţionare.

Sucursalele au, totodată, atribuţii de coordonare a activităţii unităţilor operative din subordine.

MKB ROMEXTERRA BANK S.A. are organizată în teritoriu o reţea de sucursale, unităţi fără personalitate juridică, care funcţionează în baza aprobării Consiliului de Administraţie, execută toate operaţiunile specifice societăţilor bancare reglementate de legea activităţii bancare, conform prevederilor Actului Constitutiv şi în limita competenţelor stabilite de centrala băncii.

Pentru îndeplinirea atribuţiilor ce le revin, sucursalele au în structura lor organizatorică, în funcţie de volumul şi complexitatea activităţii, următoarele departamente : relaţii clienţi (administrator FO, casierie), operaţiuni (administrator tranzacţii, informatician), credite (administrator credite PJ, administrator credite PF), companii (responsabil clientelă, analist credite PJ, analist credite PF, responsabil carduri) şi Compartimentul Administrativ.

Conducerea sucursalei este asigurată de către director şi director adjunct, având următoarele atribuţii şi răspunderi:

coordonează activităţile sucursalei şi agenţiilor din subordine în vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite (ţinte de vânzări defalcate pe produs şi/sau pe categorii de clienţi, precum şi obiective specifice de management);

analizează periodic situaţia creditelor acordate, pe termen scurt, mediu şi lung şi stabilesc măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii;

analizează şi întocmesc informări privind principalele aspecte rezultate din activitatea de acordare şi rambursare a creditelor, verificarea garanţiilor şi situaţia creditelor şi dobânzilor restante;

întocmesc periodic, situaţiile statistice centralizate, lucrările, informările şi dările de seamă prevăzute de instrucţiuni pe care le remit centralei băncii sau altor beneficiari la termenele stabilite;

organizează potrivit normelor şi instrucţiunilor controlul bancar la ghişeu asupra operaţiunilor titularilor de cont, conducerea evidenţei contabile şi tehnico–operative, circuitul documentelor, decontările reciproce între unităţi, prelucrarea documentelor pe calculator, întocmirea dărilor de seamă contabile, urmăresc realizarea bugetului de venituri şi cheltuieli ale sucursalei;

analizează periodic modul de desfăşurare a activităţii din compartimentele de lucru ale sucursalei şi stabilesc măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii acestora;

propun, fundamentează şi întocmesc programul de investiţii, bugetul de venituri şi cheltuieli pe secţiunile acestuia, pe care le remit centralei în vederea analizării şi aprobării acestora, luând apoi măsuri de respectare şi realizare a indicatorilor aprobaţi;

aduc la îndeplinire, măsuri stabilite de către organele de control ale centralei, prin actele de control;

sesizează centrala băncii asupra problemelor a căror rezolvare necesită sprijinul acesteia;

propun angajarea, încadrarea, promovarea, delegarea în funcţie şi încetarea activităţii pentru funcţiile de şef serviciu şi şef birou;Împuternicirea personalului care se angajează în operaţiuni financiar–

bancare în numele şi contul sucursalei băncii se realizează cu aprobarea conducerii băncii la propunerea directorului sucursalei. În funcţie de schimbările intervenite în structura organizatorică şi a personalului, aceste împuterniciri vor fi revăzute şi actualizate ori de căte ori se impune.

Capitolul II : Imobilizările financiare

2.1 Definiția, noțiunile, caracteristicile și clasificarea imobilizărilor

O componentă importantă a patrimoniului agenţilor economici o constituie capitalul imobilizat în bunuri şi valori destinate să deservească activitatea pe o perioadă mai mare de un an şi care, în majoritatea lor, se consumă treptat.

Elementele patrimoniale de această natură sunt denumite imobilizări sau active imobilizate şi constituie suportul tehnico-material şi financiar necesar desfăşurării activităţilor cu caracter productiv şi prestări servicii, precum şi celor din alte domenii de activitate. Ele reprezintă elemente indispensabile pentru realizarea obiectului de activitate al unităţilor patrimoniale, caracterizându-se prin aceea că se folosesc o perioadă îndelungată, iar valoarea pe care o au se recuperează de regulă în mod eşalonat, prin includerea în cheltuieli.

Imobilizările reprezintă bunuri şi valori destinate să servească o perioadă îndelungată în activitatea unităţii patrimoniale şi care nu se consumă la prima utilizare.

La organizarea contabilităţii se ţine seama de conţinutul lor, după care se împart în :

a) imobilizări corporale;b) imobilizări necorporale;c) imobilizări financiare.

Imobilizări corporale cuprind acele bunuri materiale (corporale, tangibile) care participă la procesul muncii cu întreaga lor valoare de utilitate, pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative, dar care se consumă şi îşi transmit în mod treptat valoarea asupra costurilor noilor produse.

Nu sunt considerate imobilizări corporale :a) construcţiile şi instalaţiile provizorii ;b) animalele tinere, animalele de îngrăşat, păsările şi coloniile de albine ;c) echipamentele de protecţie şi de lucru, îmbrăcămintea specială şi

accesoriile de pat, indiferent de valoarea şi durata lor de utilizare ;d) sculele, instrumentele şi dispozitivele folosite pentru fabricarea anumitor

produse de serie sau pe baza unor comenzi.Imobilizările în curs se referă la acele imobilizări care nu sunt terminate,

aflându-se în diferite faze de execuţie, precum şi la cele finalizate dar nerecepţionate, devenind ulterior imobilizări corporale şi într-o mică măsură necorporale.

Imobilizări necorporale sau nemateriale sunt imobilizări care nu se concretizează în bunuri materiale, fizice, ci într-un document juridic sau comercial care atestă drepturi ale întreprinderii.

Imobilizările necorporale, denumite şi imobilizări nemateriale, se caracterizează prin faptul că nu îmbracă fizic forma de bunuri materiale concrete şi cuprind cheltuielile de constituire sau extindere, cheltuielile de cercetare-dezvoltare, concesiunile, imobilizările necorporale de natura superficiei sau uzufructului, brevetele, licenţele, mărcile de fabrică sau de comerţ şi alte drepturi similare, fondul comercial şi alte imobilizări necorporale. Aceste categorii de bunuri nemateriale, precum şi elementele concrete pe care le conţin reprezintă obiecte de evidenţă.

Un activ necorporal este un activ identificabil, nemonetar, fără suport material şi deţinut pentru utilizare în procesul de producţie sau furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriat altora sau în scopuri administrative. În imobilizările necorporale se cuprind :

cheltuieli de constituire a societăţii - se referă la cheltuielile privind înfiinţarea şi dezvoltarea unităţilor patrimoniale, dintre care se amintesc: taxele de înscriere şi înmatriculare, cheltuielile efectuate cu emiterea şi vânzarea de acţiuni, cheltuielile de prospectare a pieţei şi de publicitate, ş.a;

cheltuieli de dezvoltare - se concretizează în lucrările sau obiectivele de cercetare strict individualizate, pentru care este garantată eficienţa aplicării în cadrul unităţii patrimoniale care le realizează, inclusiv cu descoperirea rezervelor de substanţe minerale utile, neconcretizate în mijloace fixe, la zăcăminte puse în exploatare;

concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale şi alte drepturi şi valori similare obţinute cu resurse proprii - cuprind cheltuielile prilejuite de preluarea bunurilor în concesiune, pentru achiziţionarea brevetelor, licenţelor, know-how-urilor, mărcilor de fabrică şi de comerţ şi a altor drepturi de proprietate industrială şi intelectuală similare, precum şi pentru dobândirea unor bunuri cu caracter de proprietate şi/sau folosinţă temporară;

fondul comercial - reprezintă diferenţa între valoarea de aport sau costul de achiziţie, după caz, a fondului de comerţ şi valoarea elementelor de activ din care acesta este constituit. Se au în vedere elementele de patrimoniu care au influenţă favorabilă asupra menţinerii sau dezvoltării potenţialului unităţii, cum sunt: clientela, vadul comercial, segmente de piaţă, reputaţia şi alte elemente necorporale.

alte imobilizări necorporale - cuprind, pe de o parte, programele informatice create de unitate sau achiziţionate de la terţi, pentru necesităţile de utilizare proprii, iar pe de altă parte imobilizările necorporale care nu se încadrează în categoriile anterioare.

Imobilizările financiare, denumite şi investiţii financiare sau de portofoliu, cuprind valori financiare investite de întreprindere în patrimoniul altor societăţi. Se

constituie, fie pentru a aduce venituri unităţii care investeşte, fie pentru a dobândii influenţe notabile sau controlul în gestiunea altor unităţi sau pentru ambele scopuri.

După natura lor, imobilizările pot fi de natură financiară (cazul imobilizărilor financiare) şi nefinanciare (imobilizări necorporale şi corporale), iar după destinaţia lor pot fi imobilizări profesionale (acelea care concură la realizarea obiectului de activitate) sau neprofesionale (servesc unor funcţii ale întreprinderii, cum ar fi construcţiile de locuit pentru realizarea funcţiei sociale a întreprinderii, dotările sportive şi culturale, etc.).

Distincţia imobilizărilor, după destinaţie, în imobilizări profesionale şi neprofesionale, este utilă necesarului de fond de rulment aferent activităţii de exploatare şi în afara exploatării. În contabilitate activele imobilizate sunt delimitate, indiferent de felul lor, pe obiecte de evidenţă.

Pentru imobilizările necorporale distingem următoarele obiecte de evidenţă: cheltuieli de constituire, fiecare categorie de lucrări sau obiective de cercetare, fiecare brevet, licenţă, concesiune, marca de fabrică sau de comerţ sau oricare alt drept similar, fondul comercial în totalitatea sa, fiecare program informatic.

Imobilizările corporale cuprind terenurile şi mijloacele fixe.Terenurile includ terenurile propriu–zise şi amenajările de terenuri, iar ca

obiect de evidenţă se consideră fiecare teren încadrat într-o grupă cum ar fi: terenurile agricole şi silvice, terenuri fără construcţii, terenuri cu zăcăminte, terenuri cu construcţii şi altele sau fiecare amenajare de teren în parte.

Mijloacele fixe amortizabile sunt clasificate în trei grupe principale: grupa 1 – Construcţii; grupa 2 – Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii; grupa 3 – Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a

valorilor umane şi materiale şi alte active corporale.În categoria mijloacelor fixe se încadrează orice obiect sau complex de

obiecte ce se utilizează în mod independent şi îndeplineşte cumulativ următoarele două condiţii:

- are o valoare de intrare mai mare decât limita stabilită prin Hotărâre de Guvern, care în prezent este de 1.800 RON;

- are o durată de utilizare mai mare de un an.Imobilizările financiare sunt plasamente ale capitalului sau a altor resurse pe

timp îndelungat în acțiuni sau alte titluri cu scopul de a obține drepturi în constituirea capitalului altor societăți și, prin aceasta, calitatea de a participa la luarea deciziilor privind strategia și gestiunea acestor societăți. Totodată, constituie împrumuturi acordate pe termen lung societăților la care se dețin titluri de participare.

2.2 Clasificarea imobilizărilor financiare

Imobilizările financiare reprezintă o modalitate distinctă de plasare a capitalului disponibil sau a altor acţiuni şi drepturi de creanţă ale unei unităţi

patrimoniale prin "penetrarea" în capitalul altei societăţi comerciale căreia îi sunt necesare resurse financiare în vederea dezvoltării activităţii, precum şi în scopul extinderii relaţiilor economice în domeniul productiv sau comercial. Sunt constituite din titluri de participare deţinute în capitalul altor societăţi comerciale, din titluri şi creanţe imobilizate deţinute cu scopul de a exercita controlul sau pentru a influenţa activitatea altor unităţi patrimoniale şi de a obţine venituri.

Ele prezintă următoarele caracteristici: nu reprezintă imobilizări materiale; imobilizarea unor surse băneşti este făcută în afara unităţii; sunt de lungă durată; nu sunt supuse amortizării pentru că nu suferă deprecieri ireversibile; pot apărea deprecieri temporare reversibile motiv pentru care se pot

constitui provizioane.În cazul imobilizărilor financiare constituie obiect de evidenţă fiecare

categorie de titluri şi creanţe imobilizate strict delimitate după valoarea de intrare în patrimoniu (preţ de cumpărare), data achiziţiei, emitentul titlurilor, etc. Prin categorie de titluri se înţeleg titlurile deţinute la un moment dat care au acelaşi emitent, chiar dacă au fost cumpărate la date diferite. În cazul creanţelor imobilizate, fiecare creanţă constituie obiect distinct de evidenţă în contabilitate (indiferent că este vorba de creanţe legate de participaţii, împrumuturi acordate pe termen lung sau alte creanţe imobilizate).

În funcţie de modalitatea organizării contabilităţii, imobilizările financiare se pot clasifica astfel :

o titluri de participare deţinute la filiale din cadrul grupului ;o titluri de participare deţinute la societăţi din afara grupului ;o imobilizări financiare sub formă de interese de participare ;o alte titluri imobilizate ;o creanţe imobilizate.

Imobilizările financiare cuprind:a. titluri de participare - reprezintă drepturi sub formă de acțiuni sau alte

titluri cu venit variabil. Sunt deținute de o societate în capitalul altor societăți comerciale a căror deținere pe o perioadă îndelungată este considerată utilă acesteia.

b. interese de participare - reprezintă drepturi deținute în capitalul altei societăți comerciale. Sunt deținute pe termen lung, în scopul garantării contribuției la activitățile societății respective. Includ următoarele elemente:

- investiții în întreprinderi asociate la care, dacă titlurile de participare se ridică într-o proporție de minim 20%, asigură posibilitatea exercitării unei influențe semnificative. Dacă o societate deține controlul asupra altei societăți, aceasta din urmă este filială a societății. Controlul reprezintă capacitatea de a conduce politicile financiare și operationale ale societății pentru a obține beneficii din activitatea ei;

- investiții strategice.

Titlurile de participare sunt constituite din acţiuni sau alte titluri de valoare deţinute în capitalul altor unităţi patrimoniale cu scopul exercitării unui control sau unei influenţe notabile şi implicit pentru realizarea unui profit.

Titlurile imobilizate ale activităţii de portofoliu şi alte titluri imobilizate se referă la acele titluri pe care unitatea le dobândeşte pe o perioadă îndelungată în vederea realizării unor venituri financiare, fără să poată interveni în gestiunea unităţii emitente.

Creanţele imobilizate sunt constituite din creanţele legate de participaţii, împrumuturile acordate pe termen lung şi alte creanţe imobilizate. Entităţile care au evidenţiate în contul de creanţe imobilizate creanţe imobilizate cu scadenţa mai mare de un an, vor prezenta în bilanţ, la imobilizări financiare, numai partea cu scadenţa mai mare de 12 luni, diferenţa urmând a fi reflectată la creanţe.

Creanţele legate de participaţii se constituie cu ocazia acordării de împrumuturi unităţilor patrimoniale la care se deţin titluri de participare. Creanțele legate de participatii reprezinta acele creante ale societatii rezultate din acordarea de imprumuturi societatilor la care detine titluri de participare sau interese de participare.

      Împrumuturile pe termen lung se acordă terţilor, pe bază de contracte, în scopul  perceperii de dobânzi, conform legii.

Acțiunile proprii sunt clasificate ca active imobilizate în funcție de intenția societății cu privire la durata de deținere de peste un an, stabilită cu ocazia achiziției sau reclasării.

      În categoria altor creanţe imobilizate se includ garanţiile şi cauţiunile depuse la alte unităţi patrimoniale, precum şi depozitele la termen pentru disponibilităţi în valută.

2.3 Documente specifice imobilizărilor financiare

Documentele care stau la baza intrărilor imobilizărilor financiare în cadrul societății sunt:

achiziționare: o ordinul privind cumpărarea titlurilor de valoare;o contract de vânzare-cumpărare;o oferta publică de vânzare a acțiunilor;o prospectul de vânzare a acțiunilor.

achiziționate și achitate ordin de plată; bilet la ordin; CEC-ul; chitanța.

aport social act constitutiv; raport de evaluare.

Documentele care stau la baza ieșirilor imobilizărilor financiare din gestiunea societății sunt:

vânzare: o ordinul de vânzare a titlurilor;o ordin de plată;o CEC-ul;o bilet la ordin;o chitanța.

2.4 Evaluarea imobilizărilor

Prin evaluare contabilă se înţelege măsurarea mărimii existenţelor şi mişcării activelor imobilizate în expresie valorică, la reflectarea în conturi a modificării imobilizării pe care le evidenţiază. Elementul de referinţă hotărâtor în evaluarea elementelor patrimoniale este momentul evaluării. În general, evaluarea economică a întreprinderii este necesară în următoarele situaţii: în tranzacţiile comerciale; când se produc schimbări în mărimea şi structura capitalului; în acţiuni juridice cu scop patrimonial; în cazul unor dezvoltări externe, fuziune; în evaluarea anuală a patrimoniului societăţii comerciale.

Metodele de evaluare adoptate de unitatea patrimonială trebuie să fie aceleaşi în tot cursul exerciţiului, precum şi de la un exerciţiu la altul.

Evaluarea constă în cuantificarea şi exprimarea prin bani a mărimii elementelor patrimoniale şi a operaţiilor privind mişcarea acestora.

     În ceea ce priveşte imobilizările financiare, se reţine că evaluarea se efectuează în mod diferenţiat pentru titlurile imobilizate şi pentru cele de participare, folosindu-se valoarea de utilitate pe care o prezintă pentru unitatea în cauză şi, respectiv, cursul mediu al ultimei luni a exerciţiului sau valoarea probabilă de negociere, după cum titlurile fac parte din categoria celor cotate sau a celor necotate la bursă.

       Titlurile de participare deţinute în capitalul altei societăţi comerciale, datorită puterii de control sau de influenţă pe care o conferă deţinătorului asupra activităţii emitentului, se evaluează  la valoarea de utilitate, ce poate fi mai mare decât cea corespunzătoare cursului de la bursă sau celei probabile de negociere a unui număr redus de asemenea titluri. Valoarea în cauză se determină prin luarea în calcul a următoarelor elemente: cotaţia de la bursă, rentabilitatea şi perspectivele de rentabilitate, conjunctura economică, avantajele pe care le aduce deţinătorului controlul sau influenţa asupra activităţii societăţii comerciale emitente ş.a.

Acţiunile sau părţile sociale ale unei societăţi se por evalua la valoarea nominală (capital social), la valoarea de piaţă, la valoarea de randament sau la valoarea patrimonială.

Evaluarea la valoarea nominală este următoarea: valoarea nominală a acţiunilor/părţilor sociale este valoarea capitalului social împărţită la numărul de acţiuni/părţi sociale.

Ulterior constituirii capitalului social la înfiinţare, acţiunile/părţile sociale noi emise vor avea o valoare de emisiune care, de regulă, este mai mare decât valoarea lor nominală, diferenţa reprezentând prima de emisiune.

Evaluarea initiala a imobilizarilor financiare recunoscute ca active se face la costul de achizitie sau valoarea determinata prin contractul de achizitie a acestora. Cheltuielile accesorii privind achizitionarea imobilizarilor financiare sunt inregistrate direct in cheltuielile de exploatare ale exercitiului.

Evaluarea in bilant se face la valoarea netă contabilă, mai putin provizioanele pentru depreciere cumulate. Provizioanele pentru deprecierea imobilizarilor financiare se determina ca diferenta intre valoarea de intrare a acestora si valoarea justa stabilita cu ocazia inventarierii.

Imobilizările financiare nu se amortizează pentru că nu suferă deprecieri reversibile.

Capitolul III : Contabilitatea imobilizărilor financiare

3.1 Prezentarea conturilor specifice imobilizărilor financiare

Conturile utilizate in contabilitatea imobilizarilor financiare sunt cele din grupa 26„Imobilizari financiare” care reflecta existenta si miscarea acestora.

Din grupa 26 „Imobilizări financiare“ fac parte:Contul 261 „Acţiuni deţinute la entităţile afiliate“ Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa acţiunilor deţinute la entităţile

afiliate. Contul 261 „Acţiuni deţinute la entităţile afiliate“ este un cont de activ.Soldul contului reprezintă valoarea acţiunilor deţinute la entităţile afiliate. Cont 261

- Se debitează cu valoarea acţiunilor dobândite prin achiziţie (conturi 512, 531, 269)- Se debitează cu valoarea acţiunilor dobândite prin aport, potrivit legii, la capitalul social al entităţilor afiliate (conturi 205, 208, 211, 212, 213, 214, 371)- Se debitează cu diferenţa dintre valoarea acţiunilor dobândite şi valoarea neamortizată a imobilizărilor care au constituit obiectul participării în natură la capitalul entităţilor afiliate (cont 106)- Se debitează cu diferenţa dintre valoarea acţiunilor dobândite şi valoarea mărfurilor care au constituit obiectul participării în natură la capitalul entităţilor afiliate (cont 758)- Se debitează cu valoarea acţiunilor primite ca urmare a majorării capitalului social al entităţilor afiliate la care se deţin participaţii, prin încorporarea rezervelor (cont 106)- Se debitează cu valoarea acţiunilor primite ca urmare a majorării capitalului social al entităţilor afiliate la care se deţin

- Se creditează cu cheltuielile privind valoarea acţiunilor deţinute la entităţile afiliate, cedate (cont 664)

participaţii, prin încorporarea beneficiilor (cont 761)SOLD FINAL DEBITOR

Contul 263 „Interese de participare“ Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa titlurilor sub forma intereselor de

participare, pe care entitatea le deţine în capitalul întreprinderilor asociate.Contul 263 „Interese de participare“ este un cont de activ.Soldul contului reprezintă imobilizările financiare, deţinute sub formă de

interese de participare. Cont 263

- Se debitează cu valoarea participaţiilor dobândite prin achiziţie ( conturi 512, 531, 269) - Se debitează cu valoarea participaţiilor dobândite prin aport, potrivit legii, la capitalul social al întreprinderilor asociate (conturi 205, 208, 211, 212, 213, 214, 371)- Se debitează cu diferenţa dintre valoarea participaţiilor dobândite şi valoarea neamortizată a imobilizărilor care au constituit obiectul participării în natură la capitalul întreprinderilor asociate (cont 106);- Se debitează cu diferenţa dintre valoarea participaţiilor dobândite şi valoarea mărfurilor care au constituit obiectul participării în natură la capitalul întreprinderilor asociate (cont 758);- Se debitează cu valoarea participaţiilor primite ca urmare a majorării capitalului social al întreprinderilor asociate la care se deţin participaţii, prin încorporarea rezervelor (cont 106);- Se debitează cu valoarea participaţiilor primite ca urmare a majorării capitalului social al întreprinderilor asociate la care se deţin participaţii, prin încorporarea beneficiilor (cont 761).SOLD FINAL DEBITOR

- Se creditează cu cheltuielile privind valoarea participaţiilor deţinute la întreprinderile asociate, cedate (cont 664)- Se creditează cu costul de achiziţie al participaţiilor evaluate la consolidare prin metoda punerii în echivalenţă (cont 264)

Contul 264 „Titluri puse în echivalenţă“ Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa titlurilor de participare evaluate la

consolidare prin metoda punerii în echivalenţă.Contul 264 „Titluri puse în echivalenţă" este un cont de activ.

Cont 264- Se debitează cu costul de achiziţie al titlurilor evaluate prin metoda punerii în echivalenţă (cont 263);- Se debitează cu partea cuvenită investitorului din

- Se creditează cu partea cuvenită investitorului din pierderea înregistrată în exerciţiul curent de întreprinderea asociată, cu ocazia

profitul înregistrat în exerciţiul financiar curent de întreprinderea asociată (768);- Se debitează cu partea cuvenită investitorului din rezervele înregistrate de întreprinderea asociată în care se deţin participaţii, cu ocazia consolidării prin metoda punerii în echivalenţă (1068)SOLD FINAL DEBITOR

consolidării prin punere în echivalenţă a participaţiei deţinute de investitor în întreprinderea asociată (cont 668).

Contul 265 „Alte titluri imobilizate“ Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa altor titluri de valoare deţinute pe o

perioadă îndelungată, în capitalul social al altor entităţi diferite de entităţile afiliate şi întreprinderile asociate.

Contul 265 „Alte titluri imobilizate“ este un cont de activ.Soldul contului reprezintă alte titluri imobilizate existente. Cont 265

- Se debitează cu valoarea altor titluri imobilizate dobândite prin achiziţie (conturi 512, 531, 269);- Se debitează cu valoarea altor titluri imobilizate dobândite prin aport, potrivit legii, la capitalul social al altor entităţi (conturi 205, 208, 211, 212, 213, 214, 371);- Se debitează cu diferenţa dintre valoarea altor titluri imobilizate dobândite şi valoarea neamortizată a imobilizărilor care au constituit obiectul participării în natură la capitalul altor entităţi (cont 106);- Se debitează cu diferenţa dintre valoarea altor titluri imobilizate dobândite şi valoarea mărfurilor care au constituit obiectul participării în natură la capitalul altor entităţi (cont 758);- Se debitează cu valoarea altor titluri imobilizate primite ca urmare a majorării capitalului social al altor entităţi la care se deţin participaţii, prin încorporarea rezervelor (cont 106);- Se debitează cu valoarea altor titluri imobilizate primite ca urmare a majorării capitalului social al altor entităţi la care se deţin participaţii, prin încorporarea beneficiilor (cont 761).SOLD FINAL DEBITOR

- Se creditează cu cheltuielile privind valoarea altor titluri imobilizate deţinute în capitalul social al altor entităţi la care se deţin participaţii, cedate (cont 664).

Contul 267 „Creanţe imobilizate“ Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa creanţelor imobilizate sub forma

împrumuturilor acordate pe termen lung altor entităţi, a altor creanţe imobilizate, cum sunt depozite, garanţii şi cauţiuni depuse de entitate la terţi, precum şi a

obligaţiunilor achiziţionate cu ocazia emisiunilor de obligaţiuni efectuate de terţi, care urmează a fi deţinute pe o perioadă mai mare de un an.

Contul 267 „Creanţe imobilizate" este un cont de activ.Soldul contului reprezintă valoarea împrumuturilor acordate şi a altor

creanţe imobilizate.- Se debitează cu sume plătite reprezentând valoarea împrumuturilor acordate altor entităţi (cont 512);- Se debitează cu dobânzile aferente creanţelor imobilizate (conturi 763, 766);- Se debitează cu valoarea garanţiilor depuse la terţi (cont 411);- Se debitează cu sume plătite/de plătit, reprezentând valoarea obligaţiunilor achiziţionate cu ocazia emisiunilor de obligaţiuni efectuate de terţi, care urmează a fi deţinute pe o perioadă mai mare de un an (conturi 512, 462);- Se debitează cu diferenţele favorabile de curs valutar, aferente împrumuturilor acordate în valută şi depozitelor constituite în valută, rezultate din evaluarea acestora la finele lunii, respectiv la închiderea exerciţiului financiar (cont 765);- Se debitează cu diferenţele favorabile aferente creanţelor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de cursul unei valute, rezultate din evaluarea acestora la finele lunii, respectiv la închiderea exerciţiului financiar (cont 768).

SOLD FINAL DEBITOR

- Se creditează cu valoarea împrumuturilor restituite de terţi (cont 512);- Se creditează cu dobânzile încasate, aferente creanţelor imobilizate (cont 512);- Se creditează cu valoarea garanţiilor restituite de terţi (cont 512);

- Se creditează cu creanţa reprezentând ratele aferente leasingului financiar (cont 411);- Se creditează cu valoarea pierderilor din creanţe imobilizate (cont 663);- Se creditează cu diferenţele nefavorabile de curs valutar, aferente împrumuturilor acordate, rezultate în urma evaluării acestora la finele lunii, respectiv la închiderea exerciţiului financiar sau în urma încasării creanţelor (cont 665);- Se creditează cu diferenţele nefavorabile de curs valutar, aferente depozitelor constituite în valută, rezultate în urma evaluării acestora la finele lunii, respectiv la închiderea exerciţiului financiar, sau cu ocazia lichidării lor (cont 665);- Se creditează cu diferenţele nefavorabile aferente creanţelor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de cursul unei valute, rezultate din evaluarea acestora, la finele lunii, respectiv la închiderea exerciţiului financiar (cont 668).

Cont 267Contul 267 cuprinde următoarele conturi analitice:

2671 – Sume datorate de entităţile afiliate2672 – Dobânda aferentă sumelor datorate de entităţile afiliate2673 – Creanţe legate de interesele de participare2674 – Dobânda aferentă creanţelor legate de intersele de participare2675 – Împrumuturi acordate pe termen lung2676 – Dobânda aferentă împrumuturilor acordate pe termen lung2678 – Alte creanţe imobilizate

2679 – Dobânzi aferente altor creanţe imobilizateContul 269 „Vărsăminte de efectuat pentru imobilizări financiare“ Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa vărsămintelor de efectuat cu ocazia

achiziţionării imobilizărilor financiare.Contul 269 „Vărsăminte de efectuat pentru imobilizări financiare“ este un

cont de pasiv.Soldul contului reprezintă sumele datorate pentru imobilizările financiare.

Cont 269- Se debitează cu sumele plătite pentru imobilizări financiare (conturi 512, 531);- Se debitează cu diferenţele favorabile de curs valutar, rezultate în urma evaluării datoriilor în valută, reprezentând vărsăminte de efectuat pentru imobilizările financiare, la finele lunii, respectiv la închiderea exerciţiului financiar, sau în urma achitării acestora (765).

- Se creditează cu sumele datorate pentru achiziţionarea de imobilizări financiare (conturi 261, 263, 265);- Se creditează cu diferenţele nefavorabile de curs valutar, rezultate în urma evaluării la finele lunii, respectiv la închiderea exerciţiului financiar, a datoriilor în valută reprezentând vărsăminte de efectuat pentru imobilizările financiare (cont 665).SOLD FINAL CREDITOR

Contul 269 cuprinde următoarele conturi analitice:2691 – Vărsăminte de efectuat privind acţiunile deţinute la entităţile

afiliate2692 – Vărsăminte de efectuat privind interesele de participare2693 – Vărsăminte de efectuat pentru alte imobilizări financiare

3.2 Studiu de caz privind contabilitatea imobilizărilor financiare

O societate achiziționează de la o filială din cadrul grupului 2.500 acțiuni la prețul de 20 lei/acțiune sub formă de titluri de participare. Se achită prin bancă suma de 40.000 lei, restul de 10.000 lei se va achita ulterior, în termen de câteva zile.

Achiziția titlurilor:

261 = % 50.000 leiAcţiuni deţinute la

entităţile afiliate 5121 40.000Conturi la bănci în lei

269 10.000

Vărsăminte de efectuat pentru imobilizări financiare

Achitarea ulterioară a vărsămintelor neefectuate: 269 = 5121 10.000 lei

Vărsăminte de efectuat Conturi la bănci în lei pentru imobilizări financiare

Comisionul achitat societății de valori care a instrumentat tranzacția este de 1,5%. Achitarea comisionului:

627 = 5121 750 lei Cheltuieli cu serviciile Conturi la bănci în lei bancare şi asimilate În anul următor, se încasează cu ordin de plată dividende în sumă de 30.000 lei. Încasarea dividendelor:

5121 = 7611 30.000 lei Conturi la bănci în lei Venituri din acţiuni deţinute la entităţile afiliateUlterior se vând 1.500 acțiuni la prețul de 25 lei bucata, încasarea făcându-se ulterior în numerar. Vânzarea acțiunilor 1.500 buc. × 25 lei/buc.:

461 = 7641 37.500 lei Debitori Venituri din imobilizări diversi financiare cedateÎncasarea creanței:

5311 = 461 37.500 lei Casa în lei Debitori

diverșiTitlurile vândute se scot din evidență la prețul de cumpărare.Scoaterea din evidență a titlurilor vândute:

6641 = 261 30.000 lei cheltuieli privind imobilizările Acţiuni deţinute la financiare cedate entităţile afiliate

Capitolul IV: Diverse

4.1 Concluzii

Imobilizarile financiare sunt formate din titluri de participare, interese de participare si creante imobilizate, imprumuturi si garantii acordate altor unitati.

Prezinta urmatoarele caracteristici:o concentrarea de resurse banesti in afara unitatii;o sunt de durata medie si lunga;o pot fi depreciate reversibil;o nu sunt supuse amortizarii;o se constituie provizioane pentru deprecierea lor.

În cazul imobilizărilor financiare se poate constata ca se vor înregistra cheltuieli la nivelul valorii de intrare (costul de achiziție) și se vor înregistra venituri la nivelul prețului de vânzare.

În cazul în care investițiile în imobilizări financiare sunt pe termen scurt, la cesionarea acestora, se înregistrează rezultatul operațiunii de vânzare prin recunoașterea câștigului generat de tranzacție (în situația în care prețul de vânzare al titlului este mai mare decât prețul de achiziție) sau a pierderii din vânzarea titlului (situația în care prețul de vânzare al titlului este mai mic decât prețul de achiziție).

Din rulajele conturilor de venituri si cheltuieli se poate vedea care au câștigurile sau pierderile din vânzările de titluri.

În cazul băncii, imobilizările financiare au un alt regim de clasificare și înregistrare. Ele pot suferi deprecieri, fiind necesare constituirea de provizioane în cazul în care la evaluare se constată niste pierderi iminente. Aceste deprecieri pot fi, însă, reversibile.

BIBLIOGRAFIE

1. Cistelecan R. - “Contabilitatea financiară“ , Editura Universităţii Petru Maior, Tg. Mureş, 20002. Cistelecan R. - “Bazele contabilității“ , Editura Universităţii Petru Maior, Tg. Mureş, 20083. Bojian O. - “Contabilitatea întreprinderilor. Teorii, aplicaţii, actualizări“, Editura Economică, București, 19994. Munteanu V., Munteanu M, Zuca S. - “Contabilitatea financiară a întreprinderilor“, vol.I, Editura Sylvi, Bucureşti, 20015. Balteş N., Ciuhureanu A. - “Contabilitate financiară“, Editura Universităţii “Lucian Blaga”, Sibiu, 20076. Matiş D., Pop A. - “Contabilitate financiară“, Editura Alma Mater, Cluj Napoca, 20077. Neag R. - “Contabilitate financiară între naţional şi internaţional“, Editura Universităţii Petru Maior, Tg. Mureş, 20038. Pântea I.P., Bodea Gh. - “Contabilitatea financiara actualizată la standardele europene“, Editura Intelcredo, Deva, 2005 9. Pântea I.P., Bodea Gh. - “Contabilitatea românescă armonizată cu directivele contabile europene“, Editura Intelcredo, Deva, 200610. Pântea I.P. - “Contabilitatea financiară“, Editura Intelcredo, Deva, 200611. Ristea M. - “Contabilitatea financiară a întreprinderii“, Editura Universitară, Bucureşti, 2005 12. Possler L. - “Contabilitatea întreprinderii“, Editura Fundaţiei ”Andrei Şaguna”, Ediţia VIII, Constanţa, 200613. Popovici I. - “Funcțiunile conturilor în cazul utilizării planului general de conturi“, Editura Danubius, Brăila, 200313. Legea Contabilităţii 82/1991, republicată, Monitorul Oficial nr. 48/14.01.200514. Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale, republicată15. Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal publicată în Monitorul Oficial nr. 927/ 2003, republicată și actualizată16. Ordinul B.N.R. nr. 27/2010 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară, aplicabile instituțiilor de credit