Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,În care te-adânciră barbarii de tirani!Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!

                         

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lumeCă-n aste mâni mai curge un sânge de roman,Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un numeTriumfător în lupte, un nume de Traian!

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,„Viaţă-n libertate ori moarte!” strigă toţi.

Istoria imnuluiÎncepând din 1848, „Deşteaptă-te, române!” a fost un cântec foarte drag românilor, insuflându-le curaj în momentele cruciale ale istoriei,

cum ar fi Războiului de independenţă (1877 - 1878), primul şi al doilea război mondial. Mai ales în timpul crizei după lovitura de stat

din 23 august 1944, când România s-a detaşat de alianţa cu Germania lui Hitler, alăturându-se Aliaţilor, acest imn a fost cântat în

mod spontan de toţi şi emis pe toate staţiile radio.Imediat după instaurarea deplinei dictaturi comuniste la

30 decembrie 1947, când regele Mihai I a fost forţat să abdice, „Deşteaptă-te, române!”, ca şi alte marşuri şi cântece patriotice, a

fost interzis, intonarea sau fredonarea lor fiind pedepsite cu ani grei de închisoare. Din anii 1970, melodia a putut fi din nou cântată dar

fără versurile originale.

În ziua revoltei de la Braşov, 15 noiembrie 1987, muncitorii de la uzinele de Autocamioane au început să cânte această

melodie, mulţi dintre ei nemaiştiind versurile. Cu toate acestea melodia a continuat fără întrerupere.

Pe 22 decembrie 1989, în timpul revoluţiei anticomuniste, imnul s-a înălţat pe străzi, însoţind uriaşele mase de oameni,

risipind frica de moarte şi unind întregul popor în sentimentele nobile ale momentului. Astfel, instituirea sa ca imn naţional a venit de la sine, impunându-se generalizat, fără şovăială, sub formidabila presiune a manifestanţilor.

Prima înregistrare a melodiei s-a făcut pe disc, în 1900, în S.U.A., în interpretarea solistului Alexandru Pascu. Abia în

1910, fanfara Batalionului 2 Pionieri din Bucureşti reunită cu fanfara Regimentului Ştefan cel Mare din Iaşi au realizat cea

dintâi înregistrare instrumentală. În acelaşi an, corul „Ion Vidu” din Lugoj a înregistrat pentru prima dată pe disc

varianta corală.

Semnificaţia imnuluiTitlul „Deşteaptă-te, române!” este în acelaşi timp social şi naţional; social, deoarece impune o permanentă stare

de a asigura tranziţia către o lume nouă; naţional, deoarece alătură această deşteptare tradiţiei istorice. Imnul

conţine acest sublim „acum ori niciodată”, prezent şi în alte imnuri

naţionale, de la „paion”-ul cu care grecii au luptat la Marathon şi Salamina până

la „Marseilleza” Revoluţiei franceze.