IMAGISTICA MEDICALĂ Universitatea de Medicină şi Farmacie „V. Babeș” Timişoara-BFKT

Grupa 2

Sintagma imagistică medicală se referă la obţinerea de informaţii privind starea fiziologică ori patologică, pe baza interpretării imaginii unei porţiuni a corpului. Termenul este foarte larg deoarece imaginile ce se pot obţine se bazează pe fenomene diferite, deci poartă informaţie diferită. Ele au totuşi unele elemente comune: reprezintă imagini construite, folosind mijloace tehnice avansate, pe baza răspunsului organismului la interacţiunea cu factori fizici. Imaginile obţinute prin diferite tehnici diferă între ele, în funcţie de: factorul fizic şi parametrii acestuia,mecanismul de interacţiune cu materialul biologic,mijloacele tehnice folosite pentru aplicarea factorului fizic şi înregistrarea răspunsului,modul de construire a imaginii, de regulă pe calculator, cel puțin la tomografie,în felul acesta se poate îmbunătăţi calitatea imaginii. Principalii factori fizicii utilizaţi astăzi în imagistica medicală sunt: radiaţiile X (radiologie, tomografie X sau tomodensitometrie), ultrasunetele (ecografie şi tomografie cu ultrasunete),radiaţiile ionizante emise de substanţe radioactive, fixate, de regulă, pe trasori specifici ţesutului investigat (scintigrafie, tomoscintigrafie sau tomografie de emisie), câmpul electromagnetic (tomografie RMN).

CAPITOLUL 1: Radiologia Radiologia este o investigaţie imagistică ce utilizează razele X pentru a obţine informaţii despre anumite zone sau organe ale corpului uman.

I. Radiografia reprezintă cea mai utilizată metodă de investigaţie imagistică, folosită de primă intenţie în diagnosticarea bolilor inflamatorii şi degenerative, pentru:

Examinarea sistemului osteoarticular, a coloanei vertebrale, a craniului; Examinarea plămânilor şi a inimii ; Examinarea tubului digestiv cu substanţa de contrast; Urografie (examinare pe gol şi cu contrast a căilor urinare); Histerosalpingografie.

1

Fig.1 –Radiografie laterală a craniului

II. CT - Tomografia computerizată se realizează prin utilizarea razelor X pentru a crea imagini detaliate ale structurilor din interiorul corpului. Tomografia Computerizată (CT) este folosită pentru investigarea diferitelor părţi ale corpului uman precum pieptul, abdomenul, pelvisul sau membrele. De asemenea, poate realiza imagini ale organelor, precum ficatul, pancreasul, intestinele, rinichii, glandele suprarenale, plămânii şi inima, poate oferi informaţii asupra vaselor sanguine şi oaselor.

MODUL DE EFECTUARE A TOMOGRAFIEI COMPUTERIZATE (CT)

Tomografia Computerizată (CT ) este efectuată, de obicei, de catre medicul specialist sau operator asistent radiolog. Imaginile sunt interpretate de către medicul specialist.

Pacientul trebuie să îndepărteze toate bijuteriile pe care le deţine şi majoritatea hainelor, înainte de efectuarea investigaţiei.În locul hainelor, pacientul va purta un halat ce este furnizat de către clinică.În timpul investigaţiei, pacientul este întins pe masa tomografului care este conectat la aparat. Echipamentul are formă de inel cu grosimea de 50 cm. Masa alunecă în interiorul inelului, iar scanerul se roteşte în jurul corpului, pentru a prelua imaginile. În timp ce masa culisează în interiorul aparatului, pacientul va auzi un sunet specific. Pe durata investigaţiei, pacientul trebuie să stea nemişcat. De asemenea, pe parcursul testului, pacientul va rămâne singur în camera de examinare, însă va fi supravegheat printr-o fereastră de către medic şi operatorul asistent radiolog şi va comunica prin intermediul unui speaker.Dacă este necesară folosirea substanţei de contrast, aceasta poate fi administrată în funcţie de zona ce se doreşte investigată:

2

o Intravenos, la nivelul braţului, cu ajutorul injectomatului, pentru examinarea toracelui, abdomenului sau zonei pelvine

o Oral ( se bea ) pentru examinarea abdomenului.O tomografie computerizată durează , în medie, 10 – 40 de minute, dar se poate prelungi în funcţie de zona examinată.

CAPITOLUL 2: Ecografia

Ecografia (ultrasonografia) este o metodă imagistică ce foloseşte undele sonore cu frecvenţă înaltă pentru a produce imagini ale organelor interne. Examinarea ultrasonografică nu foloseşte radiaţii ionizate (raze X), putând fi utilizată în diagnosticul multor afecţiuni la femeile însărcinate şi copii. Investigaţiile ecografice sunt utilizate în ginecologie, obstetrică, afecţiunile abdomino-pelvine, patologia mamară, patologia tiroidiană, ortopedie, urologie etc. şi sunt nedureroase şi neinvazive. În funcţie de sonda utilizată, imaginile ecografice pot fi unidimensionale, bidimensionale sau tridimensionale.

Ecografia de sân sau ecografia mamară foloseşte undele sonore pentru a oferi o imagine a ţesuturilor din interiorul sânului. În timpul ecografiei mamare nu se folosesc raze X sau alte tipuri de radiaţii potenţial nocive. Cu ajutorul ecografiei mamare poate fi vizualizat, în detaliu, interiorul sânului, inclusiv zona din vecinătatea peretelui toracic, care este mai greu de analizat prin intermediul mamografiei.

Ecografia Doppler vasculară are la bază efectul Doppler şi dă relaţii asupra unor structuri aflate în mişcare - studiul fluxului sanguin arterial sau venos.

Ecografia Doppler oferă informaţii despre: structura pereţilor vasculari - prezenţa plăcilor de aterom la nivel arterial,

tipul plăcilor de aterom, gradul de îngustare arterială determinată de prezenţa plăcilor cu valoare prognostică si terapeutică;

caracterele fluxului arterial şi venos, cuantificarea gradului de stenoză; prezenţa trombozelor venoase profunde şi superficiale.

Ecografia cardiacă (ecocardiografia) bidimensională este o metodă imagistică de explorare a inimii, prin care se vizualizează pe un ecran secţiuni din inima, în aceste secţiuni putându-se măsura dimensiunile cavităţilor şi pereţilor cordului (atriul stâng, ventriculul stâng, atriul drept şi ventriculul drept), dimensiunile vaselor mari care se varsă în inimă (vena cavă inferioară) şi care pleacă din inimă (aorta), precum şi alte măsurători. Din aceste măsurători, cu ajutorul unor algoritmi speciali, se deduc date importante despre funcţiile inimii - funcţia sistolică (funcţia de golire a inimii) şi funcţia diastolică (funcţia de umplere a inimii). În plus, ecografia cardiacă permite o fidelă şi sigură apreciere a morfologiei şi funcţiei valvelor inimii (valva mitrală, valva aortică, valva tricuspidă, valva pulmonară).Metoda Doppler adăugată ecografiei bidimensionale, permite măsurarea vitezei sângelui în orice punct al inimii. Doppler-ul color permite transformarea fiecărei viteze dintr-un anumit punct al inimii, în culoare, secţiunea prin inima fiind afișată pe ecran sub diverse culori, în funcţie de viteza şi sensul fluxului sanguin în fiecare punct. Nu în ultimul rând, ecografia mai permite şi aprecierea pericardului (învelișul în care se găsește inima).

3

Fig.2-Ecografie Doppler

CAPITOLUL 3: Imagistica prin rezonanţă magnetică nucleară (RMN) IRM se efectuează pentru diagnosticarea anumitor afecţiuni ca tumori, sângerare, leziuni, afectări vasculare sau infecţii. Prin folosirea unei substanţe de contrast în timpul IRM, se pot vizualiza clar anumite ţesuturi. O IRM este indicată pentru:

regiunea cefalică - IRM poate detecta tumori, anevrisme, sângerări la nivel cerebral, leziuni nervoase şi alte afecţiuni, ca si cele cauzate de accident vascular cerebral; IRM poate de asemenea detecta afecţiuni ale nervului optic şi globului ocular, ale urechilor şi nervului auditiv;

regiunea toracică - IRM poate vizualiza cordul, valvele cardiace şi vasele coronare; poate stabili dacă plămânii sau inima sunt afectate; de asemenea poate fi folosită pentru diagnosticarea cancerului de sân sau pulmonar;

vasele sanguine - IRM poate fi folosită pentru vizualizarea vaselor de sânge şi a circulaţiei sângelui prin vase, în acest caz purtând numele de angiografie prin rezonanţă magnetică; poate depista afecţiuni ale venelor sau arterelor, ca anevrisme vasculare, un cheag la nivel vascular sau ruptura parțială a peretelui vascular (disecţie); uneori se folosește substanţa de contrast pentru vizualizarea mai clară a vaselor sanguine;

regiune abdominală şi pelvină - IRM poate depista diferite afectări ale organelor abdominale ca ficat, vezică biliară, pancreas, rinichi şi vezica urinară; se foloseşte pentru depistarea tumorilor, sângerărilor, infecţiilor şi diferitelor obstacole; la femei poate vizualiza uterul şi ovarele; la bărbați se poate vizualiza prostata;

oasele şi articulaţiile - IRM poate evidenţia afectări ale sistemului osos sau articular, ca artrite, afectări ale articulaţiei temporomandibulare, probleme ale măduvei osoase, tumori

4

osoase, afectări ale cartilajului, rupturi de ligamente sau tendoane sau infecţii; IRM poate afirma cu precizie dacă un os este rupt sau nu, atunci când radiografia este neclară; IRM se foloseşte cel mai frecvent pentru depistarea afecţiunilor osoase sau articulare;

coloana vertebrala - IMR poate vizualiza discurile şi nervii coloanei vertebrale, putând diagnostica afecţiuni ca stenoza de canal vertebral (stenoza spinală cervicală), hernie de disc sau tumori de coloană vertebrală.

În concluzie putem spune că imagistica medicală deţine o multitudine de modalităţi de cercetare amănunţită a corpului uman,cale ce oferă medicilor multiple modalităţi de a-şi extinde investigaţiile dincolo de observaţiile exterioare sau dialogul cu pacienţii.

5

Bibliografie[1]- http://www.ecografe.com/carti-medicina/imagistica-medicala.html[2]- http://remenix.ro/ct/[3]-http://www.neolife.ro/servicii-medicale/neolife_medicina_nucleara/scintigrafia-gamma-camera/[4]-http://www.sfatulmedicului.ro/Imagistica-si-endoscopia/imagistica-prin-rezonanta-magnetica-irm-sau-rmn_1310[5]-http://www.acibadem.com.ro/tehnologii-2/rezonanta-mangetica-intraoperativa/scanare-completa-prin-rmn/

6