Ileana Cea Şireată

3
Ileana cea şireată (I) A fost ce-a fost; dacă n-ar fi fost nici nu s-ar povesti. A fost odinioară un împărat care avea trei fete, dintre care cea mai mare era frumoasă, cea mijlocie şi mai frumoasă, iar cea mai tânără Ileana atâta de frumoasă încât şi Sfântul Soare se oprea în cale, ca s-o vadă şi să se desfăteze de frumuseţea ei. Într-o zi împăratul primi carte şi veste de la vecinul său împărat mare şi puternic, cum că, iaca, nu e bine, şi are să se bată cu dânsul pentru o mare pricină împărătească. Împăratul se puse la sfat cu bătrânii ţării şi, când văzură cum că nu e încotro, porunci voinicilor să încalece pe armăsari, să-şi apuce armele şi să se pregătească de bătaia cea grozavă ce-avea să se facă şi să fie. Mai înainte de a încăleca şi el însuşi, împăratul chemă pe fiicele sale la sine, le grăi vorbe blânde şi părinteşti şi dete apoi la fiecare câte o floare frumoasă, câte o păsărică veselă şi câte un măr fraged. – A cărei floare se va vesteji, a cărei păsărică se va întrista şi al cărei măr va putrezi, despre aceea voi şti că nu şi-a păzit credinţa, grăi împăratul cel înţelept. Încălecă apoi pe cal, zise „sănătate bună“ şi porni cu voinicii săi în calea cea mare. Când cei trei feciori ai împăratului vecin primiră vestea că împăratul a pornit în cale şi că s-a depărtat de acasă, ei se înţeleseră între sine şi încălecară, ca să meargă la cetatea cea cu trei fete de împărat să răpească credinţa fetelor şi să-i facă împăratului supărare. Cel mai bătrân dintre feciori, voinic şi viteaz şi frumos merse înainte, ca să vadă ce e şi cum, şi apoi să aducă veste şi să spuie. Trei zile şi trei nopţi a stat voinicul pe sub ziduri fără ca vreuna din fete să se fi arătat la fereastră. În crepetul zorilor celei de-a patra zi el pierdu răbdarea, îşi întări inima şi bătu la fereastra celei mai mari dintre fetele de împărat. – Ce e? cine e? şi ce vrea? întrebă fata trezită din somnul cel mai dulce. – Eu sunt, surioară! grăi feciorul de împărat. Voinic împărătesc, ce stau de trei zile cu dragoste la tine la fereastră. Fata cea de împărat nici nu se apropie de fereastra, ci grăi cu glas înţelept: – Mergi pe calea pe care ai venit: flori să-ţi crească în cale şi spini să-ţi rămână pe urmă. Peste trei zile şi trei nopţi, feciorul de împărat iarăşi bătu la fereastră. Acuma fata de împărat se apropie de fereastră şi grăi cu glas blând: – Ţi-am zis să mergi pe calea pe care ai venit: spini să-ţi crească-n cale şi flori să-ţi rămână pe urmă. Încă trei zile şi trei nopţi stete feciorul de împărat la fereastra fetei. În crepetul zorilor celei de-a zecea zi, adică după ce au trecut de trei ori câte trei zile şi de trei ori câte trei nopţi el îşi netezi părul şi bătu, acum de-a treia oara la fereastră. – Ce e? cine e? şi ce voieşte? întrebă fata de împărat, acuma mai răstit decât în celelalte rânduri. – Eu sunt, surioară! grăi feciorul de împărat. De trei ori câte trei zile stau cu dor la tine la fereastră; vreau să-ţi văd faţa, să-ţi privesc ochii şi să aud cum curg vorbele de pe buzele tale.

description

story

Transcript of Ileana Cea Şireată

Ileana cea ireat (I)

Afost ce-a fost; dac n-ar fi fost nici nu s-ar povesti. Afost odinioar un mprat care avea trei fete, dintre care cea mai mare era frumoas, cea mijlocie i mai frumoas, iar cea mai tnr Ileana atta de frumoas nct i Sfntul Soare se oprea n cale, ca s-ovad i s se desfteze de frumuseea ei. ntr-ozi mpratul primi carte i veste de la vecinul su mprat mare i puternic, cum c, iaca, nu e bine, i are s se bat cu dnsul pentru omare pricin mprteasc. mpratul se puse la sfat cu btrnii rii i, cnd vzur cum c nu e ncotro, porunci voinicilor s ncalece pe armsari, s-i apuce armele i s se pregteasc de btaia cea grozav ce-avea s se fac i s fie. Mai nainte de a ncleca i el nsui, mpratul chem pe fiicele sale la sine, le gri vorbe blnde i printeti i dete apoi la fiecare cte ofloare frumoas, cte opsric vesel i cte un mr fraged.

Acrei floare se va vesteji, a crei psric se va ntrista i al crei mr va putrezi, despre aceea voi ti c nu i-a pzit credina, gri mpratul cel nelept. nclec apoi pe cal, zise sntate bun i porni cu voinicii si n calea cea mare. Cnd cei trei feciori ai mpratului vecin primir vestea c mpratul a pornit n cale i c s-a deprtat de acas, ei se neleser ntre sine i nclecar, ca s mearg la cetatea cea cu trei fete de mprat s rpeasc credina fetelor i s-ifac mpratului suprare. Cel mai btrn dintre feciori, voinic i viteaz i frumos merse nainte, ca s vad ce e i cum, i apoi s aduc veste i s spuie. Trei zile i trei nopi a stat voinicul pe sub ziduri fr ca vreuna din fete s se fi artat la fereastr. n crepetul zorilor celei de-a patra zi el pierdu rbdarea, i ntri inima i btu la fereastra celei mai mari dintre fetele de mprat.

Ce e? cine e? i ce vrea? ntreb fata trezit din somnul cel maidulce.

Eu sunt, surioar! gri feciorul de mprat. Voinic mprtesc, ce stau de trei zile cu dragoste la tine la fereastr. Fata cea de mprat nici nu se apropie de fereastra, ci gri cu glas nelept:

Mergi pe calea pe care ai venit: flori s-i creasc n cale i spini s-i rmn pe urm. Peste trei zile i trei nopi, feciorul de mprat iari btu la fereastr. Acuma fata de mprat se apropie de fereastr i gri cu glasblnd:

i-am zis s mergi pe calea pe care ai venit: spini s-i creasc-n cale i flori s-i rmn pe urm. nc trei zile i trei nopi stete feciorul de mprat la fereastra fetei. n crepetul zorilor celei de-a zecea zi, adic dup ce au trecut de trei ori cte trei zile i de trei ori cte trei nopi el i netezi prul i btu, acum de-a treia oara la fereastr.

Ce e? cine e? i ce voiete? ntreb fata de mprat, acuma mai rstit dect n celelalte rnduri.

Eu sunt, surioar! gri feciorul de mprat. De trei ori cte trei zile stau cu dor la tine la fereastr; vreau s-i vd faa, s-i privesc ochii i s aud cum curg vorbele de pe buzeletale.

Fata de mprat deschise fereastra, privi cu suprare la voinicul cel frumos, apoi gri cu glas neauzit:

Eu i-a privi n fa i i-a gri ovorb: mergi mai-nainte la sora mea cea mijlocie, i numai dup aceea vino lamine.

Am s trimit pe frate-meu cel mijlociu, gri feciorul de mprat. S-mi dai ns osrutare pentru ca s-mi fie calea mai uoar.

i nici n-a zis bine pn ce i fur un srutat de la fata cea frumoas.

S n-ai parte de altul! zise fata de mprat tergndu-se pe buze cu mneca cea esut cu altie. Mergi pe calea pe care ai venit: flori s-i creasc n cale i flori s-i rmn peurm.

Feciorul de mprat merse la fraii si, le spuse cum i ce, i cel mijlociu porni ncale.

Dup ce feciorul cel mijlociu stete de nou ori cte nou zile i de nou ori cte nou nopi la fereastra fetei celei mijlocii i btu de a treia oar la fereastra ei ea deschise fereastra i i gri cu glas drgstos:

Eu i-a privi n fa i i-a gri ovorb: s mergi ns la sora mea cea mai tnr i numai dup aceea vino lamine.

Am s trimit pe frate-meu cel mai tnr gri feciorul de mprat. S-mi dai osrutare ca s pot merge mai iute. i nici nu zise pn ce i fur unsrut.

S nu ai parte de altul! gri i aceast fat. Mergi n calea pe care-ai venit: flori s-i creasc n cale i flori s-i rmn peurm.

Feciorul cel de mprat merse la fraii si, le spuse cum i ce i, acum de-a treia oara porni cel mai tnr fecior de mprat. Cnd el sosi la cetatea cea cu trei fete, Ileana sta la fereastr i, cum sta ea l vzu i-igri cu glasvesel:

Cel voinic frumos cu fa de mprat, ce cale i-ai ales de mni aa de nfocat?

Cnd feciorul de mprat vzu faa Ilenei i auzi vorba ei, el stete locului, privi la ea i gri cu glas voinicesc:

Am pornit ctre soare, ca s-ifur oraz, s-incredinez sora i s-oduc acas s mi-ofac mireas. Acum, surioar, m opresc n cale s privesc la tine, n raza feei tale, i s-i zic ovorb i s-i fur ovorb.

Ileana i rspunse cu nelepciune:

De i-ar fi nravul cum i este vorba, de i-ar fi sufletul cum i este faa, mndre i frumoase, blnde i drgstoase, te-a chema n cas, te-a pune la mas i te-as ospta i te-a sruta.

Feciorul de mprat sri de pe cal cnd auzi aceste vorbe, apoi gri cu glas voinicesc:

C-mi este nravul cum mi auzi vorba, c-mi este sufletul precum mi vezi faa: las-m n cas, pune-m la mas i din zori n sear ru s nu-i par; i nici nu-i gri vorba, pn ce i sri pe fereastr i peste fereastr n cas i n cas la mas, i la mas tocmai n frunte, unde edea mpratul cnd eramire.

Ei! Stai! gri Ileana. S vad mai nainte: eti ce-ar fi s fii? i numai dup-aceea s grim vorba i s gustm pomana i s ncepem dragostea. Poi tu face s-nfloreasc din brusture trandafir?

Ba! gri feciorul de mprat.

Atunci floarea ta este scaiul! zise Ileana cea neleapt. Poi tu face ca s cnte liliacul n glas frumos?

Ba! gri feciorul cel de mprat.

Atunci ziua ta e noaptea! zise Ileana cea neleapt. Poi tu face s rodeasc mr pe iarba lupului?

Pot! gri feciorul de mprat.

El s fie pomana ta! zise Ileana cea frumoas i ireat. Asaz-te lamas.

Feciorul de mprat se aez la masa. Ei, dar Ileana e Ileana cea ireat! El nu se aez nc bine, i iat c i czu, cu scaun cu tot n pivnia cea adnc n care era ascuns comoara mpratului.

Acuma Ileana ncepu s strige: primejdie, i cnd se adunar toi argaii ca s vad ce e i pentru ce, ea le spuse c a auzit troncote prin pivni i se teme cum c a intrat cineva n pivni ca s fure comoara mpratului. Multe vorbe n-au fcut argaii, ci pe loc deschiser ua cea de fier i intrar n pivni i aflar pe feciorul cel de mprat i cu ruine l scoaser la judecat.

Ileana spuse judecata:

Dousprezece fete pedepsite s-l scoat afar din ar i cnd vor ajunge cu el la marginea rii fiecare s-idea cte un srutat.

Aa s-a poruncit, aa s-a ntmplat.