III_12_25

Horia Bãdescu: Columb, proastele deprinderi ºi Europa

Acad. Solomon Marcus: Matematicã ºi matematicieni în România

Dan D. Farcaº: Pomul cunoaºterii ºi pomul vieþii Gheorghe Vlad: Abdicarea Regelui Mihai,

la 30 Decembrie 1947Eugen Cristea: Maestrul. ªi atât!Cãtãlin Mamali: Interviu cu ªtefan

NiculescuEmil Lungeanu: Abisul dintre „apropiere”

ºi „atingere”Paula Romanescu: Isadora Duncan

sau mersul ca zborIon Pãtraºcu: Mexic: Osmoza biologicã

ºi culturalãMircea Opriþã: Chimie ºi anticipaþie

AAcesta eera uunul ddintre pposibileletitluri ((prea aangajant, ddesigur)ale rrubricii iiniþiate îîn nnumãrul

trecut aal rrevistei ssub nnumele „„Senioriai cculturii” ((se îînþelege, aai cculturiiromâneºti), iiar iideea eeste ssimplã.Vorbeam ccândva ddespre triplarecuperare, despre nnecesitatea dde aa-iirepune ppe rrafturile ccuvenite –– cca ssã nnuspun dde lla îînceput piedestaluri – ppemarii ooameni dde cculturã ((1) iinterbelici,(2) ddin ddiaspora ººi ((3) ddin vvremeacomunistã, ppe aaceia ddintre eei ccare cchiarau îînsemnat cceva ppentru mmintea, iinimaºi îînvãþãtura rromânilor, ddar ccare, ccutoþii, aau ssuferit nnedreptãþile uunei iistoriipãtimaºe, ccare aa uurmat pprosteºte zzisaunui cclasic rroºu –– „„cine nnu ee ccu nnoie îîmpotriva nnoastrã”. ÎÎntr-uun aanumesens, ttrebuie îînsã aadãugatão aa ppatra „„recuperare”, cea aa mmarilorcontemporani. A ddevenit uun lloc ccomunsã oobservãm ººi ssã nne pplângem,mai mmotivat ssau mmai ppuþin mmotivat,cã „„nu aavem mmodele”, ccã mmass-mmediapromoveazã mmai aales ffrivolitate,zgomote ººi iimagini ssuperficiale ººiagresive, aaproape nnebãgând îîn sseamãelitele, eexcelenþa, ppe ttruditorii ttãcuþi,cei ccare sstau aaplecaþi ppeste ffoaiascrisã ((peste pplanºa dde ddesen, ppestemicroscop ººi ttot cce sse mmai ppoateadãuga aaici) ppânã îîi uusturã oochii ººiîi aarde îîn cceafa îînþepenitã, ddar ccare,desigur, nnu aau ccum ssã ffacã rating.Mi-aam lluat pprecauþia ssã sspun „„aproapenebãgaþi îîn sseamã”, ppentru ccã, ddin ccândîn ccând, dde mmulte oori ccu eexagerãri ººineînþelegeri ttipic ggazetãreºti, ddar ttot eebine ººi aaºa, mmai ggãsim ººi ooameni ddeculturã –– aam iinclus ººtiinþa –– pprin ppaginilede ggazetã. PPe ccei mmai uuºor „„vandabili”jurnalistic. MMai rrar lla ttelevizor.

PPe dde aaltã pparte, eexistãun eefort ((putem sspune cchiarun mmic rreviriment) iinstituþional

în ppromovarea eexcelenþei. PPe llângãpremiile ttradiþionale, aale AAcademieiRomâne ººi aale uuniunilor dde ccreaþie,pe llângã ttitlurile oonorifice aacordate dde

universitãþi, aauapãrut oo sserie ddepremii ccare ccapãtãcu ffiecare aan mmaimult pprestigiu(nu nneapãratºi ppopularitate,pentru ccã aaicine îîntoarcemla mmass-mmedia),acordate dde ddiferitefundaþii, aasociaþii,instituþiineguvernamentale.Important ddemenþionat –– ppelângã ddistincþiasimbolicã, uunele

dintre aaceste ppremii aau ººi oo ccomponentãfinanciarã, cceea cce nnu ee llipsit ddeimportanþã ppentru ccercetãtorul ssauprofesorul ccare llucreazã lla vvremede perpetuã ttranziþie mai mmult ddinentuziasm ddecât mmotivat dde ssalariu ssaupensie. MMenþionez ddoar ttrei aasemeneapremii, ppentru aa iilustra ddiversitatea:Premiul dde EExcelenþã îîn CCulturaRomânã ((acum vvreun ddeceniu, îîntreruptîntre ttimp), PPremiul dde EExcelenþã aalMLNR ((înfiinþat aacum ddoi aani), OOscarulRomânesc ppentru EExcelenþã ((aflatdeja lla aa ccincisprezecea eediþie).

DDar cconstatarea rrãmâne.Trãiesc pprintre nnoi oamenimonumentali (expresia nnu-mmi

aparþine), ccu ooperã ccare ppoate ssã ssperieun îîncepãtor îîn ddomeniul îîn ccare ttrudescseniorii, ccu rrafturi dde bbibliotecã cce lle vvorpurta nnumele, cchipuri dde sstatui vviitoare,dar ppe ccare-ii vvedem-aauzim ffoarte rrar.În mmãreþia ººi nne-ttrufia llor, eei nnu sseînghesuie ssã aaparã –– iiertare lle ccer ––„pe ssticlã”, ssunt ººi pprea oocupaþi sã aafleºi ssã sspunã, ssã ffacã llumea mmai bbunã,sã aaducã lluminã ººi bbucurie ccelordin jjur ººi ccelor cce vvor vveni ddupã nnoi,cei ddin jjuru-lle. RRãsfoiþi Dicþionarulmembrilor AAcademiei RRomâne încãutare dde ooctogenari ssau aaproape-octogenari ººi vveþi aavea oo rrevelaþie(ºi mmai ssunt ººi aalte ddicþionare, ccel aabiaamintit nnu cconþine, ddesigur, îîntregpanteonul rromânesc ccontemporan).

Prin aanii ’’90, ccând eeram aacolo, aamvãzut ccum îîn uuniversitãþile ddin FFinlanda,atunci ccând uun pprofesor îîmplineºte 660de aani, ii sse ppune uun pportret, ppicturã ssaufotografie, îîntr-oo ssalã dde ccurs, iiar ppânãla 665 dde aani, ccând pprin NNord sse iiesela ppensie, þþine llecþii ccu ppropriul pportretpe pperete. VVã pputeþi iimagina aaºa ccevala nnoi? NNu sspun ssã-ii iimitãm lla ppropriupe ffinlandezi, nnoi pprea nne-aam ffript ccutablourile ppe pperete, ddar ssã nne aapropiempuþin dde eei aar ffi bbine ssã îîncercãm.

CCinstindu-ii mmai mmult ppeclasicii dde llângã nnoi. Pentrucã vvremea tterestrã ttrece,

îi îîmpinge sspre ppiedestaluri ººi vvinovaþine vvom ssimþi mmâine, ccând nne vvom pplecaîn ffaþa aacestora, ddacã nnu nne pplecãmastãzi îînaintea ccelor ccare ttrudescpentru aa lle dda nnume...

Clasicii dde llângã nnoiGGhheeoorrgghhee PPÃÃUUNN

Curtea de la ArgeºAAnnuull IIIIII �� NNrr.. 1122 ((2255)) ��DDeecceemmbbrriiee 22001122

cy

mk

Revistã dde cculturã

DDiinn ssuummaarr::

www.curteadelaarges.ro

Biserica SSfânta TTreime - PPiteºti

RReevviissttaa aappaarree ccuu sspprriijjiinnuull PPrriimmããrriieeii MMuunniicciippiiuulluuii CCuurrtteeaa ddee AArrggeeºº ººii aall CCoonnssiilliiuulluuii JJuuddeeþþeeaann AArrggeeºº,, PPiitteeººttii

Curtea de la Argeºº

Redactor-ººef : Gheorghe Pãun

Redacþie: Daniel Gligore, MariaMona Vâlceanu, Constant inVoiculescu

Colegiu rredacþ ional: SvetlanaCojocaru – director al Inst i tutuluide Matematicã ºi Informaticã alAcademiei de ªt i inþe a Moldovei, Chiºinãu, Florian CCopcea –scri i tor, membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin, IoanCrãciun – director al Editur i i Ars Docendi, Bucureºt i , Spir idonCristocea – director al Muzeului Judeþean Argeº, Piteºt i , DumitruAugustin DDoman – scr i i tor, Curtea de Argeº, Sorin MMazilescu –director al Centrului Judeþean Argeº pentru Promovarea Cultur i i ,Pi teºt i , Marian NNencescu – redactor-ºef al revistei Bibl iotecaBucureºt i lor, Fi lofteia PPally – director al Muzeului Vit icul tur i i º iPomicultur i i din România, Goleºt i , Argeº, Octavian SSachelarie –director al Bibl ioteci i Judeþene „Dinicu Golescu”, Piteºt i , AdrianSãmãrescu – director editor ial al Editur i i Tiparg, Piteºt i , Ion CC.ªtefan – profesor, membru al USR, Bucureºti.

Corecturã: Crist ian Bobi ºi Radu Gîr joabã

Tehnoredactare: Elena Baicu

IISSSSNN:: 22006688-99448899

Întreaga rãspundere ºtiinþificã,juridicã ºi moralã pentru conþinutularticolelor revine autorilor.

Reproducerea oricãrui articolse face numai cu acordul autoruluiºi precizarea sursei.

CURTEA DE LA ARGEªRReevviissttãã lluunnaarrãã ddee ccuullttuurrãã

Domnul EEminescu sscris-aa

Apare ssub eegida TTrustului dde PPresã „„Argeº EExpres” ((B-ddul BBasarabilor 3355A, tel./fax: 00248-7722368)) ººi aa CCentrului dde CCulturã ººi AArte „„George TTopîrceanu”

(B-ddul BBasarabilor 559, ttel./fax: 00248-7728342)) ddin CCurtea dde AArgeº

E-mmail: [email protected]

Website: wwww.curteadelaarges.ro

Abonamente sse ppot fface lla ssediulredacþiei – Trustul dde PPresã „„ArgeºExpres” ((25 llei/6 lluni ººi 550 llei/12 lluni);banii ttrebuie ttrimiºi îîn ccontul SSCArgeº EExpres PPress SS.R.L., ddeschisla RRaiffeisen BBank CCurtea dde AArgeº,IBAN: RRO83 RRZBR 00000 00600 003735533, ssau îîn ccontul ddeschis llaTrezoreria CCurtea dde AArgeº, IIBAN:RO46 TTREZ 00485 1169X XXX00 00379.

Tiparul: SSC TTIPARG SSA, PPiteºti.

Anul IIII �� Nr. 112 ((25) ��Decembrie 220122

Revista ppoate ffi ssponsorizatã pprin iintermediul AAsociaþiei CCulturale CCurtea dde AArgeº, CCIF 229520540, ccont VVolksbank, IIBAN RRO82 VVBBU 22587 AAG15 11679 22701.

Egreu ppentru oo ffoaie ddin oopoziþie, cchiarprovocatã ffiind, ssã sse eexprime îîntr-uun mmodexclusiv îîn pprivirea ppoliticii eexterne. SSingurul

lucru ppe ccare nne-aam ppermis aa-ll cconsilia gguvernuluie cca ssã nnu llase aa sse oobserva, nnici pprin oorganele,nici pprin aatitudinea ssa, oo îînclinare eexclusivã ccãtreuna ddintre pputerile mmari ººi aa aatinge pprin aastasusceptibilitatea uunei aalteia. SSusceptibilitatea zzicem,cãci îîn aalte ppriviri ssuntem ddeparte dde oorice iiluzie. ÞÞarãmicã, ccu hhotare ffoarte îîntinse îîn llung, ccu ppopulaþierarã ººi ccu ffrontiere ccu ddesãvârºire ddeschise îînsprenord, nnoi îîntr-aadevãr nnici îînþelegem, nnici pputempricepe îîn cce cchip aam jjigni ssentimentul ddeplineisiguranþe aa pputernicilor nnoºtri vvecini, îîncât îîntoate îîmprejurãrile nn-aar pputea ffi vvorba ddecât ddesusceptibilitãþi aatinse. DDacã vvoim aa ppãstra cceeace eeste aal nnostru, ddacã ttonul nnostru aa ffost aadeseoriurcat ccând aapãram mmoºia sstrãmoºeascã, llucrul ee aatâtde nnatural ppentru sstatele ccele mmai mmici, cca ººi ppentruoamenii ccei mmai mmici, îîncât ccei mmari, îîn pplenitudineaputerii ººi îîn ssentimentul ssuperioritãþii llor, aar ffi ppututtrece llesne ccu vvederea nneputincioasele aameninþãriale uunei nnaþii mmici. NNu zzicem ccã nnu ttrebuie ssã aapãrãmcu ddevotament ººi eenergie ppãmântul ººi nneamul nnostru.Da, ccãci ddemnitatea mmoralã aa ccelui mmic ppoate ffi ttotatât dde îînsemnatã cca ººi aa ccelui mmare, iiar aa llupta ººia mmuri ppentru bbunurile ccele mmai ssfinte iinimii oomeneºtie ttot aatât dde ffrumos ppentru ccel mmic cca ººi ppentru ccelmare. NNumai ccã dde lla ppericolul iimediat ººi vvãdit ppânãla pplanuri dde ppoliticã eeuropeanã, ppânã lla vvoinþa dde-aafi uun ffactor hhotãrâtor îîn eechilibrul eeuropean ee oodeosebire ccât ccerul dde ppãmânt. PPrin uurmare, cconºtiinþarolului mmodest ppe ccare-ll aare þþara nnoastrã, ffie îînEuropa, ffie cchiar îîn ppolitica sspecialã ppe ccare oo pputeresau aalta aar iinaugura-oo ccu ooarecare pprecumpãnireîn OOrient, ssentimentul aapoi ccã ssuntem aatât dde sstrãini,deci oo iindividualitate ccu ttotul aaparte îîn mmijloculpopoarelor ººi mmari ººi pputernice ccare nne îînconjurã,toate aacestea aar ttrebui ssã sse iimprime ººi-nn ppoliticanoastrã eexterioarã, ppe ccare aam ttrebui ss-oo uurmãmca ººi sstrãmoºii nnoºtri, ccare sstãteaubine ccu ttoþi ººi nnu sse aapãrau ddecâtde aagresiune ddirectã.

(Timpul, 66 mmartie 11880)

NNu ppoate ffi ppoliticãbunã ffãrã ffinanþebune; aacesta eeste

un llucru ccunoscut dde ttoatãlumea; aasemenea, ffiecareom ccu jjudecatã ººtie ccã oo rreaºi nneregulatã ssituaþie ffinanþiarãa uunei þþãri nnu sse ppoate îîndreptanumai ccu ffraze ººi ccu eepitetelebanale ccu ccare oo cclasificãgazetarii ooficioºi, cci ccuintroducerea rregularitãþii ººi oordinii rreale îîn vvisterie.Apoi ssistemul gguvernãmântului rreprezentativ sseîntemeiazã ppe rraþiunea nnecesitãþii cce oo aare sstatulca gguvernul ssã ffie ttotdeauna ppus ssub ccontrolul

reprezentaþiunii nnaþionale, mmai ccu sseamã îîntru ccâtpriveºte mmanipulaþia bbanilor ppublici. AAstfel nnimic nnueste mmai iimportant îîn vviaþa uunui sstat ddecât bbugetul,adicã aacea llucrare ooficialã pprin ccare sse ddã sseamanaþiunii dde ccâte ssarcini bbãneºti ii sse iimpun ppentrumenþinerea aaparatului ssãu ppublic ººi ccum aanumese îîntrebuinþeazã pprodusul ddãrilor ssale.


DDupã oopiniunea nnoastrã, cceea cce ee ffermentroºu îîn þþarã ssunt aacei sstrãini ccolonizaþi îînsecolul ttrecut ccare nn-aau aavut ttimpul nnecesar

sau n-aau ffost îîn sstare de aa-ººi aadapta ccaracterul llormoºtenit ccaracterului nnostru nnaþional. CCând zzicem„român”, ffantasma ppsihologicã cce ttrece ppe ddinainteaochilor nnoºtri îîn aacel mmoment ee uun oom aal ccãrui ssemndistinctiv ee aadevãrul. RRãu ssau bbun, rromânul eeadevãrat. IInteligent ffãrã vviclenie, rrãu –– ddacã ee rrãu ––fãrã ffãþãrnicie; bbun ffãrã sslãbiciune; cc-uun ccuvânt nnise ppare ccã aatât ccalitãþile ccât ººi ddefectele rromânului ssuntîntregi, nneînchircite; eel sse aaratã ccum eeste. NN-aare oococoaºã iintelectualã ssau ffizicã cce ccautã aa oo aascunde,nu aare aapucãturile oomului sslab; îîi llipseºte aacel iiz ddeslãbiciune ccare pprecumpãneºte îîn ffenomenele vvieþeinoastre ppublice ssub fforma llinsã aa bbizantinismului ººia eexpedientelor. TToate ffigurile aacele ffãþarnice ººi rrele,viclene ffãrã iinteligenþã, ttoate aacele ccâte aascund ooduplicitate îîn eexpresie, cceva hhibrid, nnu îîncap îîn ccadrulnoþiunii „„român”. PPoate, ddeci, ccã aacei ooameni nn-aau aavuttimp ssã sse aasimileze, ppoate aapoi cca ssã ffie ddin rraseprea vvechi, pprea oosificate, pprea sstaþionare, ppentruca pprin îîncruciºare ssã ppoþi sscoate cceva bbun ddin eele.

În þþara nnoastrã, ccare ee ppe cclina dde ddespãrþireîntre ttrei llumi ddeosebite, aaceste eelemente aau eexistattotdeauna. CCu ccât mmai vvechi îînsã, ccu aatât mmaiasimilate. OO lluptã îîntre eelementul aautohton ddin þþarãºi îîntre aacestea aa eexistat ttotdeauna; mmomentele ddeînvingere ddeplinã aa eelementului aautohton, cchiarpentru uun ttimp ddeterminat, sse îînseamnã pprin îînflorirea

þãrii, mmomentele dde îînvingere aa ccelorlalte eelementese ddeosebesc pprin oo rrepede ccãdere aa ttuturorelementelor dde îînflorire.


Amvorbitaºa

de ddes ddespreuºurinþa ccu ccarela nnoi îîn þþarãse ddiscutã ººi ssevoteazã llegileîncât mmai nnumai aaflãm ooparafrazarefericitã sspre aaexprima ddin nnouacest pprimejdiosneajuns. LLegi sse vvoteazã ººi sse ddezvoteazã îînaintede-aa sse ffi aaplicat ººi dde-aa sse ffi ddovedit dde ssunt bbunesau nnu. AAltele iiar sse vvoteazã ffãrã dde nnicio ttrebuinþãconcretã, nnumai ppentru aa ssatisface llegiferomania, ppecând mmãsuri ffolositoare, ccare aar rreclama oo eextremãurgenþã ººi aar ffi dde uun ffolos ggeneral, sstau ccu aaniiîn pportofoliile mminiºtrilor ººi nnu aaflã ttimp dde-aa iieºi llalumina zzilei. NNu mmai vvorbim dde llipsa dde ssistem ººi ddeuºurinþa ddiscuþiei. NNu ssuntem, ddesigur, aamicii aaceleiºcoale ppedantice ccare ddeapãnã llegile ddin gghemulunui ssingur pprincipiu ggeneral ººi ccare zzice fiat jjustitia,pereat mmundus, însã uun ssistem ooarecare, bbazatpe llatura llucrurilor ººi ppe sstarea llor aactualã, aar ttrebuisã fformeze ddirectiva eelaborãrii llegilor.

Pretinsa ddiscuþie ddin PParlamentul nnostru ee îînsãceva nneauzit. PProiecte dde llege nnetipãrite, nnestudiatese ppun îîn ddezbaterea uunor AAdunãri ccare, pprin cchiaratitudinea llor, ddovedesc oo ddeplinã llipsã dde iinterespentru ttot cce sse ppropune. NNumai îîn mmomentul îîncare vvreun iinteres aal ppartidului ee aatins, AAdunarease eelectrizeazã ººi ddevine ffurtunoasã; îîndealtmintreleaminiºtrii ccatã ssã ffacã ppe ppaznicii dde uuºã ººi ssã þþinãpe ddeputaþi, pprin rrugãciuni, lla llocurile llor, ppentruca AAdunarea ssã nnu sse ddescompleteze, iindiferentfiindu-lle ddacã ccei oopriþi ssunt ddin oopoziþie ssauguvernamentali, nnumai nnumãrul nnecesar ssã ffiefaþã, ppentru cca mmaºina llegiuitoare ssã ppoatã îîmbla.

Îndealtmintrelea ddeputaþii nnuvin ddecât ppentru aa rrãspundela aapelul nnominal, cca ssã ppoatãlua ddiurna. PPoate ooricine îînþelegece iinteresante aajung ddiscuþiileunei AAdunãri ddin ccare ttoþi ccautãa sscãpa ccât sse ppoate mmai ccurândºi ccare nnu sse þþine lla uun llocdecât pprin aatracþiunea ddiurneiºi aa iintereselor dde ppartid.

În aalte þþãri sse ccântãresctermenii llegii, lla nnoi nnicidispoziþiile eei. AArticol ddupã aarticolse vvoteazã ccu aaceeaºi rrepejunecu ccare ttrec ppe ddinainteaochilor sstâlpii ttelegrafului ccândcãlãtoreºti îîn vvagon. CCeea ccecaracterizeazã ggeneraþiunea

actualã ººi oo ddistinge, îîn ddefavorul eei, dde aaltele ee llipsade iiubire dde mmuncã ººi dde cconºtiinþã aa ddatoriei; nniciiubesc llucrul ppe ccare-ll ffac, nnici sse ssimt ddatori aa-ll fface.

(Timpul, 16 aaprilie 11880)

Toate-ss vvechi ººi nnouã ttoate...

Pe ddrumul BBilceºtilor

Atenþia ppe ccare PPapaIoan PPaul aal III-lleaa acordat-o raportului

dintre credinþã ºi raþiune a reprezentat, am puteaspune, prima perspectivã majorã papalã asupraacestui raport dupã aproape 120 de ani. ConciliulVatican I din 1869-1870 afirmase cã oamenii potcunoaºte existenþa lui Dumnezeu prin intermediulraþiunii, iar enciclica lui Leon al XIII-lea din 1879,Aeterni Patris, a propus ca model de sintezã acredinþei ºi raþiunii pe Sfântul Toma d’Aquino. Darde la sfârºitul secolului XIX se întâmplaserã multeîn cadrul civilizaþiei umane ºi, nu în ultimul rând,o diminuare drasticã a încrederii cã filosofiaar mai fi în mãsurã sã ofere o cunoaºterea adevãrului lucrurilor.

Conºtientizând toate aceste aspecte, Ioan Paulal II-lea, având la bazã pregãtirea din perioadauceniciei sale filosofice, s-a concentrat constantasupra dilemei legãturii dintre credinþã ºi raþiuneºi eforturile sale cu privire la aceastã problemãs-au concretizat într-unul dintre cele mai importantedocumente ale Vaticanului în materie de filosofie,ºi anume în enciclica Fides et ratio (Editura PresaBunã, Iaºi, 1999, traducere din limba italianã depr. Wilhem Danca), cea de-a treisprezecea enciclicãa pontificatului sãu. În Fides et ratio, Papa Ioan Paulal II-lea deplânge modalitatea în care cercetareaºtiinþificã ºi-a gãsit temei în interiorul unei mentalitãþipozitiviste, mentalitate care neagã orice importanþãa ideii creºtine despre lume, dar care, în acelaºi timp,face abstracþie de tot ceea ce înseamnã metafizicãºi moralã. Aceastã stare de fapt reaminteºte, în opinialui Ioan Paul al II-lea, anostitatea neopozitivismuluilogic de la Viena, ai cãrui reprezentanþi de seamãprecum Ernst Mach, Friedrich Weissman sau RudolfCarnap considerau cã adevãrul nu poate fi gãsitdecât în ºtiinþã, metafizica fiind fundamentatã pedouã tipuri de erori: pe de o parte, foloseºte cuvintelipsite de semnificaþie, iar, pe de altã parte, enunþurilesale sunt lipsite de sens. În fond, trãind într-o epocãîn care umanitatea este strãinã de toate formele

ludice de transcendenþã divinã ºi metafizicã,se poate spune cã pentru termeni sau concepteprecum Absolutul, Necondiþionatul, Fiinþa în sine,nimeni nu poate furniza condiþii empirice de adevãr,ci doar sentimente ºi reprezentãri ce stau în spatelepretinsei semnificaþii. De aceea, considerã Papa Ioan

Paul al II-lea, perioada contemporanã a ajuns sãse cufunde cu nonºalanþã în cele mai tenebroaseunghiuri ale ignoranþei ºi sã fie extaziatã de feluriteledescoperiri ºtiinþifice pentru care ideile creºtineºi metafizica sunt roadele ingeniozitãþii prin careumanitatea ºi-a consolidat un sistem de iluziipentru a supravieþui.

Pentru a accentua ºi mai bine aceastã starede bizarerie etico-socialã, Ioan Paul al II-lea ia înconsiderare urmãtorul aspect: „Consecinþa acesteistãri de lucruri este faptul cã anumiþi oameni deºtiinþã, lipsiþi de orice referinþã eticã, riscã sã nu maiaibã în centrul interesului lor persoana ºi structuraglobalã a vieþii acesteia. Mai mult: unii dintreei, conºtienþi de posibilitãþile sãdite în progresultehnologic, par sã cedeze, nu doar la logica pieþei,ci ºi la tentaþia unei puteri demiurgice asupra naturiiºi asupra fiinþei umane.” (op. cit., p. 36-37).

Aºadar, mmergând ppe uurmele abordãrii PapeiIoan Paul al II-lea, constatãm cã umanitateatrãieºte incomensurabila dramã a separãrii

dintre credinþã ºi raþiune. Umanismul renascentist,machiavelismul, iluminismul sunt doar câtevamomente din istoria universalã care l-au exclus

pe Dumnezeu din orice aspect al vieþiiºi al societãþii. Nici perioada contemporanãnu este mai departe. Începând cu apariþianihilismului lui Nietzsche, ca urmare a crizeiraþionalismului, s-a decantat o anostã ºi futilãepocã a iraþionalismului, care se manifestãcu precãdere în postmodernismul relativist,ale cãrui curente ironice ºi eterogene, precumdeconstructivismul, poststructuralismul,amoralismul îl considerã pe Dumnezeu doaro ficþiune metafizicã a unei minþi depãºite.În accepþiunea Papei Ioan Paul al II-lea,filosofia a fost nevoitã sã cunoascã o limitareradicalã, transformându-se din acea iubirede înþelepciune în una dintre numeroaseleregiuni ale ºtiinþei umane. De aceea,„în loc de contemplarea adevãrului ºicãutarea scopului ultim ºi a sensului vieþii,

aceste diferite forme de raþionalitate care punîn evidenþã marginalitatea ºtiinþei filosofice suntorientate ca «raþiune instrumentalã» spre a serviunor scopuri utilitariste, de desfãtare sau de putere”(op. cit., pag. 37). Astfel, suntem permanentameninþaþi de pericolul absolutizãrii acestui drum:„omul de astãzi pare sã fie tot mai ameninþat de ceeace produce, adicã de rezultatul muncii mâinilor saleºi, mai mult încã, de munca intelectului sãu, detendinþele voinþei sale. Roadele acestei multipleactivitãþi a omului, prea degrabã ºi într-un fel deseoriimprevizibil, sunt nu numai ºi nu atât obiectul«alienãrii», în sensul cã sunt luate pur ºi simplu dela cel care le-a produs, cât mai ales, cel puþin parþial,într-un cerc consecvent ºi indirect al efectelor sale,aceste roade se îndreaptã împotriva omului”. (IoanPaul al II-lea, Scrisoarea enciclicã Redemptorhominis, 4 martie 1979)


Anul IIII �� Nr. 112 ((25) ��Decembrie 22012 3

Homo ssapiens

Papa IIoan PPaul aal III-llea despre rraportul ddintre ccredinþã ººi rraþiune

TTuuddoorr PPEETTCCUU

Columb, pproastele ddeprinderi ººi EEuropaHHoorriiaa BBÃÃDDEESSCCUU

Glosam, nnu ddemult,în ccolþul aacesta ddepaginã, ddespre nnatura

palimpsesticã aa IIstoriei, ddespreparadigmele eei ccare ppropunstructuri, ccontexte ººi ppretexte

venind ddin iimemoriale ttimpuri cce aascund îîn nneguralor ccine ssau cce sse aaflã îîndãrãtul aacestora, ppentrua sse vvãdi eextrem dde aactuale.

Argumentele, aadicã eevenimentele ccare-mmi ddaudreptate îîn aaceastã ccredinþã, ppe zzi cce ttrece mmainumeroase, mmã îîndeamnã, mmai mmult cchiar, mã oobligãsã rreiau cceea cce sscriam ccu ttristeþe aacum vvreo ddouãdecenii.

În ccopilãrie aaveam oo ccarte ddespre CColumb.Se cchema Întâiele ttransatlantice aau ffost dde llemn.Însuºi ffaptul dde aa nnu-ii ffi uuitat ttitlul eeste oo mmãrturiea pplãcerii ccu ccare aam ccitit-oo. EEra rromanticã ººi eexoticã.Era eeroicã. EEra ppovestea uunui eeuropean, ffãrã ffricãºi ffãrã pprihanã, ppornit ssã dducã llumina sspirituluicontinentului ººi rrasei ssale ppe mmeleaguri mmirifice, îînsãde oo ssãlbãticie ººi oo îînapoiere ddemne dde ttoatã mmila.Precum ttoþi eeroii eeuropeni rrãspândiþi îîn llumea llargã,cu mmisiunea ssfântã dde aa oo „„civiliza”, aadicã dde aa oo ffacesã ssemene ccu EEuropa, ººi cca eeroi aadevãraþi cce sseaflau, eerau ppuþini lla nnumãr, ddar aal nnaibii dde ddeºtepþi,reuºind, dde ffiecare ddatã, ssã iiasã vvictorioºi îîn

confruntãrile ccu ssãlbaticii ccei rrãi ººi mmulþi cca nnisipulmãrii, ddar pproºti cca ggardul. PPrecum îîn ffilmeleamericane! DDupã ccare îînvinºii ttrebuia uurgent ssã-ººilepede pproastele ddeprinderi, „„a llor oobiceiuri bbarbare”,ºi ssã lle îînveþe uurgent ppe aale nnoastre. PPrilej ccu ccaredeveneau nniºte ccivilizaþi dde mmâna aa ddoua, ddar, ttotuºi,civilizaþi. EEvident, ttoate aacestea ffãrã cca ccineva ssãse oosteneascã aa-ii îîntreba ddacã vvor ssã sse ccivilizeze.Asta aar ffi ffost cculmea! DDupã cce-ii ssmulgi ddin iignoranþã,cãci ddin cce aaltceva ppot iizvorî aacele oobiceiuri, ttempleºi sscrieri nnecunoscute, ssã-ii mmai ººi îîntrebi ddacã vvor!?E oo îîntrebare ppe ccare oorice îînvingãtor rrefuzã ssã ººi-oopunã vvreodatã. CCu aatât mmai vvârtos ccel eeuropean,mamã ººi ttatã aa ttot cce mmiºcã îîn mmaterie dde ccivilizaþie!

Aºa îîncât, ddin ssetea dde ccunoaºtere aa lluidon CCristofor CColumb oori CCristobal CColonori ccum vveþi ffi vvroind ssã-ii zziceþi, LLumea

Veche aa ccâºtigat, aacum oo jjumãtate dde mmileniu, uunnou ccontinent, ppe ccare ssã-ººi îînsãmânþeze mmoravurileºi nnãravurile, ººi aa ppierdut ppentru ttotdeauna vvreo ddouãtrei ccivilizaþii ((ei, ccum, cchiar ccivilizaþii?). FFãrã dde ccareeste ooricum, ººi ccel ppuþin, mmai ssãracã. IIdeea dde aa fficu ttoþii lla ffel eeste, ddupã ccum sse vvede, mmult mmai vvechedecât uutopiile ssocialiste oori ppragmatismul nneoliberalglobalist.

Aºa îîncât, ººi ddupã aatâtea vveacuri sscurse

de lla sstrigãtul mmarinarului „„columbian”, îînnebunitde iimensitatea aapelor, „„Pãmânt!”, ccontenciosulacelei îîntrebãri rrefuzate rrãmâne ddeschis.

În cceea cce mmã ppriveºte, aargumentele îînvãþatuluiFelipe FFernández-AArmesto ccu pprivire lla AAmericaprecolumbianã, ccã nn-aa ffost uun pparadis, ccã ggenocideau ffãcut nnu nnumai sspaniolii ººi ccei cce lle-aau uurmat,ci ººi aaztecii ssau iincaºii, ccã vvandalismul cculturalera ffamiliar llumii ssud-aamericane, ccã ccivilizaþia ccarele-aa îînlocuit ppe ccele iindigene nnu lle eera iinferioarã,ba ddimpotrivã... mmi sse ppar ddulci cchiþibuºuri aavocãþeºti,bune ssã jjustifice oorice ººi ooriunde.

Iar ffaptul ccã aatât CColumb, ccât ººi CCortéz eerauadepþii SSfântului FFrancisc ddin AAsissi, iiar uultimulvisa cchiar îînfiinþarea uunui oordin bbisericesc sseraficîn MMexic, mmã fface ssã rrâd, ccând mmã ggândesc lla cceeace ss-aa îîntâmplat îîn rrealitate ppe vvremea „„seraficei”conchiste.

Nenorocirea sspiritului eeuropean aa ffost ffaptulcã, ddescoperind uun cconcept ffundamentalprecum ccel aal eegalitãþii, aa ddescoperit,

în aacelaºi ttimp, nnu ddoar ccã uunii ssunt mai eegali,ci ººi ccã aa ffi eegal îînseamnã, îîntr-oo mmatematicã pprostînþeleasã, aa ffi ccongruent, aadicã lla ffel. CCeea ccefuncþioneazã, assez llargement, nu-ii aaºa?, cchiarîn iinteriorul mmagnificei nnoastre EEurope.

Homo ssapiens



În uurmã ccu 662 dde aani, când începuse aventuramea de cercetãtor în matematicã ºi de om decatedrã în aceastã disciplinã, simþeam nevoia

sã aflu ceva despre matematica ºi matematicieniitrecutului, în special despre matematica din România.Gãsisem unele informaþii în Gazeta Matematicã, apoio carte în francezã a lui F. le Lionnais, despre marilecurente ale gândirii matematice. În anii 1965-1967,George ªt. Andonie, un inginer iubitor de matematicãºi mai ales de matematicieni, publica cele trei volumeale sale de Istoria matematicii în România. Le-amconsultat ºi le consult mereu, sunt de o utilitateincontestabilã, dar tot aºteptam sã aparã o carte cuun titlu similar, scrisã de matematicieni profesioniºti.N-a fost sã fie. Nu ºtiu în ce mãsurã existã astfel deistorii în alte þãri (am vãzut ceva de genul acesta lapolonezi), dar existã istorii ale matematicii în lume.Este interesant cã nici în România aceastã temã nua scãpat atenþiei, iar punctul culminant a fost atins deprofesorul Dan I. Papuc. Acesta a publicat în 2010ediþia a doua a monumentalei sale lucrãri Universulmatematic al civilizaþiei umane (Editura Universitãþiide Vest, Timiºoara), dupã ce în anul 2000 publicaseprima ediþie (EdituraMarineasa, Timiºoara).O încercare meritorieeste, în aceastã direcþie,ºi lucrarea profesoruluiMiron Oprea, de laUniversitatea dinPloieºti: Scurtã istoriea matematicii (Ediþiaa doua la EdituraPremier, Ploieºti, 2008).Împreunã cu altmatematician, profesorulMihai Brescan, de laaceeaºi universitate,Miron Oprea animãrevista Axioma dinPloieºti, o revistã deculturã totalã, ºtiinþificã ºi literar-artisticã.

Sã rrevenim îînsã lla ssituaþia mmatematiciiîn România. S-a acumulat o literaturãbogatã privind începuturile, deci secolele

anterioare, ale dibuirilor, ale primelor manualeºi ºcoli. Matematicienii români din perioada anterioarãPrimului Rãzboi Mondial au acordat o mare atenþietrecutului. Pentru a da un singur exemplu, mã voireferi la scrierile lui Traian Lalescu pe aceastã temã.Pe mãsurã ce ne apropiem de zilele noastre,interesul pentru trecut scade, excepþiile putând finumãrate pe degete. De exemplu, N.N. Mihãileanuredactase o Istorie a predãrii matematicii laUniversitatea din Bucureºti, de la începuturi pânã înanul 1940. Faptul cã manuscrisul respectiv nu a fostnici pânã azi transformat într-o carte este semnificativpentru lipsa noastrã de interes ºi de respect faþã detrecut. O anumitã înviorare apãruse dupã anul 1989.

Pe mãsurã ce, în condiþiile bine cunoscute, tot maimulþi matematicieni români s-au rãspândit în lume,s-a simþit nevoia unei evidenþe a lor. În perioadacomunistã, Constantin Corduneanu urmãriseprezenþa matematicienilor români în afara României,în revista sa Libertas Mathematica. O lucraresemnificativã este aceea a grupului de autori AdelinaGeorgescu, George-Valentin Cârlig, Cãtãlin LiviuBichir ºi Ramona Radoveanu: Matematicieni românide pretutindeni, ediþia a doua, publicatã în 2006la Editura Pãmântul din Piteºti. În prefaþa la primaediþie, despre care nu am putut afla în ce ana apãrut, se precizeazã de la început cã aceastãlucrare „completeazã Dicþionarul Enciclopedic alMatematicienilor al lui Iuliu I. Deac, cu date asupramatematicienilor români din Vest, România ºi dinRepublica Moldova, a cãror activitate s-a desfãºurat,în principal, dupã 1970 sau a continuat dupã aceastãdatã”. Autorii precizeazã cã s-au bazat în maremãsurã pe informaþiile solicitate, dar nu totdeaunaprimite, de la autori. Acest fapt explicã, în parte,asimetria prezentãrilor, uneori superficiale,incomplete, chiar întâmplãtoare. O lucrare, într-un

fel, ºi mai pretenþioasã esteaceea publicatã în 2010 deprofesorii Florin Diac, MirceaTrifu ºi Costel Chiteº: ªcoalamatematicã româneascã de-a lungul timpului (EdituraOscar Print, Bucureºti). Putem enumera multescãderi ale acestei lucrãri, modul în care sunt ignoraþiunii, exageraþi alþii. Este clar cã scopul urmãritpretindea un colectiv de autori mult mai puternic.Dar ar fi nedrept sã nu menþionãm (ca ºi în cazullucrãrii anterioare) efortul lãudabil în unele privinþe.De exemplu, existã în lucrarea celor trei o ideeineditã, pe care autorii o prezintã astfel: „Pentru primaoarã, într-o asemenea lucrare, am avut în vedereca alãturi de marii profesori universitari sã prezentãmºi profesori de matematicã din gimnaziile ºi liceeledin þarã, inspectori de specialitate din judeþe, implicaþiîn activitatea filialelor Societãþii de ªtiinþe Matematiceºi în întregul învãþãmânt matematic românesc”.

Publicarea acestei lucrãriîn 2010 este prilejuitã deCentenarul înfiinþãrii SocietãþiiGazeta Matematicã.

Autorul aacestor rrânduri a prezentat o privirepanoramicã asupra cercetãrii matematicecu autori români la Congresul al Cincilea al

Matematicienilor Români, de la Piteºti (Mathematicsin Romania, CUB Press 22, Baia Mare, 2004).O sintezã ulterioarã, privind impactul ºtiinþific, socialºi cultural al matematicii în România, a fost prezen-tatã la urmãtorul Congres, al ºaselea, al matematici-enilor români de pretutindeni, de la Bucureºti (2007;a se vedea Actele Congresului respectiv).

Amploarea, diversificarea ºi complexitatea pe carele prezintã matematica azi, globalizarea ei, sub toateaspectele, fac tot mai dificilã scrierea istoriei acesteidiscipline. În aceste condiþii, publicarea, în loc de aunei noi istorii, a lucrãrii The Princeton Companionto Mathematics (Princeton University Press, 2008),având ca editor pe laureatul Medaliei Fields, TimothyGowers ºi elaboratã în întregime de autori din elita

matematicii mondiale (unsingur român este citat înaceastã lucrare: Dan TudorVuza, la capitolul despremuzicã), propune un altmod de a privi matematica:origini, concepte, ramuri,teoreme ºi probleme,matematicieni, influenþamatematicii în chimie,biologie, fenomeneperiodice ºi aproapeperiodice, trafic ºi reþele,construirea algoritmilor,comunicare ºi informaþie,criptografie, ºtiinþeeconomice, finanþe,statisticã, medicinã,filosofie, muzicã, artevizuale; arta rezolvãriiproblemelor, de cematematicã?, ubicuitatea

matematicii, numãrare (numeracy is to mathematicswhat literacy is to literature), matematica – ºtiinþãexperimentalã, un sfat pentru un tânãr matematician,o cronologie a evenimentelor matematice.

Am impresia cã puþine þãri mai organizeazãcongrese naþionale de matematicã, matematicieniise adunã mai cu seamã în funcþie de preocupãricomune. La împlinirea a douã sute de ani deexistenþã a Statelor Unite ale Americii, SocietateaAmericanã de Matematicã a publicat douã volumede istorie. Cred cã ºi România mai are nevoiede o istorie a matematicii ei, ca parte a conºtiinþeiei de sine. Dar, în generaþia actualã dematematicieni, puþini mai sunt cei care realizeazãimportanþa dimensiunii istorice în înþelegerea culturalãa matematicii. Un semnal de alarmã este necesar.

Ca uurmare aa aacestor ttransformãri culturale,în filosofie credinþa este privatã de oriceimportanþã iar raþionamentele pe care

le propune nu sunt altceva decât manifestãri alematerialismului individualist, al cãrui scop este acelade a se ajunge la certitudinea subiectivã sau lautilitatea practicã. Deci, în viziunea Papei Ioan Paulal II-lea, dacã credinþei i-a fost suprimat orice rol,nici raþiunea nu este mai presus, pentru cã, dupãconstatãrile Suveranului Pontif, fãrã credinþã nu poateexista raþiune, dupã cum fãrã raþiune nu poate existacredinþã. Potrivit Papei Ioan Paul al II-lea, credinþafãrã raþiune nu face altceva decât sã subminezesentimentul ºi experienþa ºi de aceea riscã sã-ºipiardã statutul ei de propunere universalã.

Pe de altã parte, o raþiune care nu este dublatãde o credinþã autenticã ºi profundã nu are capacita-tea sã se axeze sau, altfel spus, sã analizezetransformarea fiinþei umane sau devenirea fiinþialã.

„De aceea, sã nu parã nelalocul sãu apelul meuputernic ºi incisiv pentru ca filosofia ºi credinþa sãrecupereze unitatea profundã care le face capabilede a fi coerente cu natura lor în respectul autonomieireciproce. Parresia credinþei trebuie sã aibã dreptcorespondent curajul raþiunii” (Fides et ratio, p. 38).

Aºadar, ceea ce Papa Ioan Paul al II-lea a descrisca fiind „falsa modestie” a filosofiei nu a înlãturatmarile întrebãri. De ce existã ceva în loc de nimic?Ce este binele ºi ce este rãul? Astfel, a sosit timpul,spunea Ioan Paul al II-lea, ca filosofia sã-ºi recapeteînfiorarea ºi uimirea, cele care conduc cãtre adevãrultranscendent. În caz contrar, vom fi întâmpinaþide un alt secol plin de lacrimi.

Filosofia îîndreptatã cãtre adevãrultranscendent este o chestiune crucialãpentru religie. Filosofia grecilor antici a ajutat

la curãþirea religiei de superstiþii. Tentaþia superstiþiei

este, totuºi, perenã ºi uneori ia forma pretenþiei dupãcare credinþa nu poate fi supusã analizei raþionale.În climatul cultural din prezent, aceasta înseamnãsã reliefezi faptul cã credinþa este numai chestiunede simþire ºi trãire. De asemenea, un apel pentruo credinþã raþionalã pare sã fie puternic influenþatde credinþa religioasã resurgentã. Pe baza acestorargumente, Papa Ioan Paul al II-lea ajunge laconcluzia potrivit cãreia dacã credinþa ºi raþiuneanu acþioneazã împreunã, reînvierea convingerilorreligioase nu va putea sã ofere un fundament sigurdemnitãþii umane, pentru cã aceastã demnitate seaflã în capacitatea omului de a cunoaºte adevãrul,de a adera la el ºi de a-l trãi. Aceastã legãturãstrânsã dintre raþiune ºi credinþã este, de altfel,singura care, în viziunea Papei Ioan Paul al II-lea,oferã persoanei umane adevãrata libertate, pecare acelaºi Suveran Pontif o percepe sub semnulresponsabilitãþii, al datoriei.

Matematicã ººi mmatematicieniîn RRomânia

AAccaadd.. SSoolloommoonn MMAARRCCUUSS

Troiþa mmitocului NNãmãeºti

Casa NNicolae TTh. ªªtefãnescu

Homo ssapiens

Currtea de la Arrgeºº


Anumite ccurentefilosofice vorbescde progresul ºtiinþei

ca de „apropierea infinitã acunoaºterii de obiect”. Dinpãcate, mulþi interpreteazã

„apropierea infinitã” la modul în care se apropieo curbã de o asimptotã – distanþa dintre ele devinetot mai micã, deºi nu dispare niciodatã. Aceastãviziune poate fi acceptatã întrucâtva în cazuladevãrurilor punctuale. Situaþia se schimbã însãîn cazul adevãrurilor generale sau al teoriilor. Întrealtele, istoria cunoaºterii a arãtat cã ori de câteori se pãrea cã „ne apropiem” de un adevãr final,numãrul de probleme, încã nerezolvate, în locsã scadã, creºtea.

S-ar potrivi mai bine o imagine a cunoaºteriisemãnând cu o sferã care creºte neîncetat,în timp ce suprafaþa, reprezentând contactul cu„necunoscutul”, se lãrgeºte ºi ea. Atâta doar cã sferaeste ceva mult prea perfect, prea identic sieºi. ªtiinþa,dimpotrivã, evolueazã prin accidente, unele multmai importante decât ne imaginãm. Iar achiziþiileunui moment constituie premisele pasului urmãtor.Dacã hazardul ar fi produs premise diferite, poatecã s-ar fi avansat într-o altã direcþie. Soluþiile gãsitede o minte genialã, chiar ºi forma în care au fostscrise aceste soluþii, pot abate mersul cunoaºteriiîn anumite direcþii, lãsând în umbrã altele, poatela fel de îndreptãþite. Aºadar, evoluþia ºtiinþei ºia cunoaºterii în general ar semãna, mai degrabã,cu coroana, aproximativ sfericã, a unui copac,cu ramurile crescând spre necunoscut. O ramurão ia într-o direcþie ºi nu în alta, determinatã fiindde primul mugur, deºi iniþial, în principiu, eraumulte direcþii posibile. Dupã ce a cãpãtat o anumitãdimensiune, ramura îºi poate schimba tot mai greuorientarea. Suntem nevoiþi deci, aºa cum observaºi Thomas Kuhn, sã schimbãm imaginea creºteriiºtiinþei, de la una tradiþionalã, a evoluþiei, mai multsau mai puþin sinuoase, spre tãrâmul unor iluzoriiadevãruri obiective, cu una de creºtere, dinspresau pe fundamentul sau resturile altora precedente.

Dar progresul ºtiinþific (ºi, mai general, celal cunoaºterii umane), generaþie dupã generaþie,nu este singura ºi nici pe departe cea maispectaculoasã acumulare de cunoºtinþe din câtea vãzut planeta noastrã. De-a lungul sutelor demilioane de ani de evoluþie a vieþii pe Pãmânt,nenumãrate specii au contribuit la ºlefuirea unuivolum imens de „cunoºtinþe” (desigur, neverbaleºi majoritatea înnãscute), cu ajutorul cãroravieþuitoarele ºi-au rezolvat marile sau micileprobleme cu care se confruntau.

Într-uun mmod ccât sse ppoate dde ffiresc, întrecele douã procese existã asemãnãri frapante.Astfel, Thomas Kuhn, Robert Ackerman ºi alþi

epistemologi au remarcat o analogie între evoluþiacunoaºterii, prin teorii ºtiinþifice, ºi filogenezã, adicãevoluþia biologicã a speciilor. Karl Popper, carenumea totalitatea creaþiilor intelectului uman,transmise de la o generaþie la alta, „lumea a treia”,vedea extrem de utilã pentru argumentãrile saleparalela între evoluþia acestei a treia lumi – a ideilor –ºi evoluþia fiinþelor vii.

În spiritul acestei analogii, unei teorii i-arcorespunde o specie, unui adevãr derivat din teorieun individ al speciei, unui principiu din nucleul teorieio „genã” º.a.m.d. Unui domeniu de interes umani-ar corespunde o „niºã ecologicã”. O astfel de „niºã”poate fi ocupatã de o singurã specie sau de maimulte specii aflate în competiþie, la fel cum, pentru undomeniu bine circumscris, putem avea o teorie saumai multe, alternative, care aºteaptã un „experimentcrucial” pentru departajare. În aceastã viziune,numãrului de persoane utilizând adevãruri dintr-oteorie i-ar corespunde numãrul de indivizi ai speciei.Descoperirii unor fapte noi (adevãruri empirice)i-ar corespunde, în lumea biologicã, schimbareacondiþiilor de mediu, noilor concepte primare saunoilor principii, mutaþiile în zestrea geneticã etc.

Confirmarea teoriilor, în cazul unor noi observaþii ºiexperimente, îºi gãseºte corespondenþa în adaptareauºoarã a speciei la condiþii modificate ale ambianþei,iar infirmarea ºi-ar gãsi corespondent într-oschimbare în mediul de viaþã, la care specia n-arrãspunde adecvat, producând sistematic indiviziinadaptaþi, deci fiind ameninþatã cu dispariþia sau,în cel mai bun caz, cu restrângerea severã a niºei.

Dacã douã sau mai multe specii îºi disputã o niºãecologicã, ele îºi vor menþine vigoarea ºi vor evolua,întrucât dintre indivizii care se confruntã în vedereasupravieþuirii ori a procreãrii, câºtigã cel ce posedã îngenele sale „modele” sau „cunoºtinþe” mai adecvatecomparativ cu ale celorlalþi (servind rezolvãriiproblemelor pe care le vor întâlni). Printr-o neîncetatãcompetiþie de acest fel, au fost eliminate speciile maipuþin adaptate, în timp ce celelalte ºi-au perfecþionatzestrea (geneticã) de „adevãruri neverbale”. Dar dacão specie are ºansa sã fie singura ocupantã a niºeisale, competiþia este mult diminuatã ºi existã risculstagnãrii evoluþiei ori chiar cel al degenerãrii.

Într-uun mmod aasemãnãtor, dacã într-un domeniuexistã mai multe teorii, mai multe viziunialternative, aflate în competiþie, ele vor genera

un progres real al cunoaºterii, în timp ce un adevãrunic, unanim acceptat, devine repede dogmã,moment în care progresul înceteazã sau devine

foarte lent. Înþelegem în acest caz prin progresevoluþia în cunoaºtere, care poate fi mãsuratã prinnumãrul de noi teorii sau viziuni „valabile” (minusnumãrul de teorii abandonate), într-un anumit interval,iar în biosferã, prin numãrul de noi specii, bineadaptate, apãrute pe unitatea de timp (minus celecare dispar). În ambele cazuri, ne aºteptãm la oadecvare tot mai bunã la realitate (deci la o ºansã totmai mare ca anumite activitãþi sã ajungã cu bine lacapãt). În acelaºi timp, apar, desigur, ºi noi provocãri.

Probabil nu întâmplãtor, codul genetic al uneispecii ºi teoriile cu un nucleu bine definit sunt celedouã structuri din realitate având coerenþa internãmaximã. Fiecare specie, ca ºi fiecare teorie ºtiinþificã,este închisã în aceastã coerenþã proprie; trecerea dela o specie la alta, sau de la o teorie la alta, necesitãun salt: Indivizii (respectiv adevãrurile) care nu derivãdin zestrea geneticã (respectiv din nucleul teoriei) vorfi respinºi precum un corp strãin. Iar indivizii propriicare se abat vor fi readuºi la matcã printr-un efectde „groapã de potenþial”. O specie nou apãrutã, chiarfoarte reuºitã, va avea dificultãþi sã ia în posesie oniºã ecologicã deja ocupatã, la fel cum o teorie nouãva avea dificultãþi sã se impunã în locul celor vechi,chiar dacã este mai adecvatã. În ambele cazuri,mutaþiile întâmplãtoare (respectiv interpretãrile diferitecare li se dau adevãrurilor) creeazã o zonã incertã înjurul speciei (respectiv al teoriei). Uneori, în aceastãzonã se gãsesc defectele, ereziile, „mutanþii”, cu alte

cuvinte indivizii (respectiv adevãrurile) care permitsupravieþuirea în cazul schimbãrilor exterioare.Tot aici se aflã izvorul noilor specii, respectival noilor teorii sau viziuni.

Evident, aanalogia nu poate fi totalã.Menþionãm câteva diferenþe, care însãnu umbresc marile asemãnãri. Dacã

progresul ºtiinþific urmãreºte, relativ conºtient,creºterea puterii omului în satisfacerea unor motivaþiiproprii, este puþin verosimil (deºi nu imposibil) sãexiste o asemenea motivaþie ºi în cazul evoluþieifilogenetice. Omul de ºtiinþã – prin mecanismelegândirii sale intenþionale – genereazã, respingesau confirmã ipoteze pentru a construi teorii, întimp ce mecanismele de acumulare a „adevãrurilorneverbale” din lumea biologicã se bazeazã pehazardul unor mutaþii oarbe. Din aceastã cauzãºi scãrile de timp ale progresului vieþii, respectiv aleprogresului ºtiinþei, sunt extrem de diferite. În timp ceniºele ecologice s-au înmulþit foarte lent, de-a lungula aproape patru miliarde de ani, domeniile cunoaºteriicunosc o multiplicare explozivã, într-un intervalde „numai” câteva milenii. În mod corespunzãtor,multiplicarea teoriilor este mult mai intensã decâtcea a speciilor. Variabilitatea zestrei genetice (ADNetc.) a indivizilor în interiorul speciei este însemnatã,în timp ce nucleul unei teorii formale e foarte rigid.Orice specie produce, în mod normal, un numãrrezonabil de mutanþi inadaptaþi, care nu pericliteazãpoziþia speciei. În schimb, un singur adevãr infirmatpoate pune sub semnul întrebãrii toatã teoriade care aparþine.

Fiinþele vii supravieþuiesc, în bunã mãsurã,consumându-se unele pe altele, deoarece biomasaeste limitatã la aproximativ aceeaºi valoare;adevãrurile omeneºti nu fac decât rareori cevaasemãnãtor (de pildã, în Evul Mediu, când cantitateade pergament era limitatã, se rãzuiau de pe eleadevãruri mai vechi, considerate neinteresante,pentru a se copia evanghelii).

Dacã acceptãm cã unui principiu îi corespundeo genã, nu trebuie sã uitãm cã în timp ce vieþuitoareledintr-o specie evoluatã au zeci de mii de gene,o teorie ºtiinþificã umanã are doar câteva zeci deprincipii sau axiome. De altfel, ºi milioanelor de speciile corespund cel mult câteva mii de teorii ºtiinþifice.Dar poate cã suntem încã foarte la început; poatecã stadiul actual al ºtiinþei seamãnã mai mult cucel al primelor forme de viaþã, în timp ce înfãþiºareade azi a arborescenþei lumii vii prefigureazã ºtiinþacare va fi peste mii de ani…

Se impune ºi o paralelã ecologicã. Dacãîn lumea vie am conºtientizat necesitatea ocrotiriibiodiversitãþii, fiecare specie ori rasã salvatã putândfi o ºansã pentru a ieºi dintr-o viitoare fundãturã, înmod asemãnãtor trebuie sã îngrijim fiecare mugurenou al arborelui cunoaºterii, fiecare ipotezã sau teoriealternativã, care, fãrã o atare bunãvoinþã, ar fi strivitãde viziunile „mainstream”.

Egreu ssã rrezist ttentaþiei de a alãturareflecþiilor de mai sus faptul cã, dintre toþipomii care se spune cã s-ar fi aflat în

Grãdina Raiului, Biblia numeºte explicit doar doi:pomul cunoaºterii ºi pomul vieþii. Dacã MareleDemiurg a fãurit grandiosul arbore al vieþii, omul,ajuns pe un nivel superior celorlalte vieþuitoarepãmântene, ºi-a onorat ºi el scânteia demiurgicã(acel „a devenit ca unul din Noi”), creând un arbore,deocamdatã mult mai modest (dar cât de frumos!),cel al cunoaºterii (ºtiinþifice, metafizice, morale,estetice etc.).

Împingând tâlcuirea ºi mai departe, dacã „pomulvieþii” este cel creat prin arborescenþele ADN-uluiºi ale altor molecule cu acelaºi rol, atunci interdicþiaimpusã primului om „ca nu cumva sã-ºi întindã elmâna ºi sã ia roade din pomul vieþii ºi sã trãiascãîn veci” ar putea face trimitere la stãpânireacompletã a ingineriei genetice asupra acestormolecule, realizare prin care, într-adevãr, omular putea deveni nemuritor...

Pomul ccunoaºterii ººi ppomul vvieþiiDDaann DD.. FFAARRCCAAªª

Absida BBisericii ddin GGoleºti

Neagoe BBasarab 5500



Învãþãturile llui NNeagoe BBasarab,versiunea rromâneascã dde lla CCurtea dde AArgeº

DDaanniieell GGLLIIGGOORREE

Împlinirea aa 5500 dde aani ((1512-2012) de la urcarea pe tronulÞãrii Româneºti a Sfântului

Voievod Neagoe Basarab a fost ºi estemarcatã în toatã România de diferitemanifestãri. În Cetatea Basarabilor,cu binecuvântarea ºi purtarea de grijãa Înaltpreasfinþitului Pãrinte Calinic,Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului,alãturi de simpozionul ºi slujbelededicate ctitorului actualei CatedraleArhiepiscopale, a fost retipãritãversiunea româneascã de la Curteade Argeº, din secolul al XVII-lea,a Învãþãturilor lui Neagoe Basarabcãtre fiul sãu Theodosie.

Actualitatea lui Neagoe Basarabeste sintetizatã în materialul PãrinteluiPatriarh Daniel, Neagoe Basarab,un principe pedagog creºtin, careprefaþeazã prezentul volum: „NeagoeBasarab a avut o viziune largã,respectând moºtenirea bizantinã, ceeace reprezenta trecutul, dar totodatãeste principele vremii sale, înnoitor prinlegãturile cu noua culturã a Renaºterii.Fãrã sã fie luptãtor cu armele, caSfântul ªtefan cel Mare, NeagoeBasarab – prin toatã aceastã bogatãºi continuã activitate ºi preocuparea sa pentru lumea creºtinã, din Orientºi Balcani – apare ca un luptãtor alspiritului, sprijinind cultura europeanã,moºtenire a strãlucitului Bizanþ.” (p. X)

Pentru cã mesajul Evangheliei aredimensiuni universale, iar SfântulNeagoe Basarab este ancorat înCuvântul lui Dumnezeu, Învãþãturileau fost traduse ºi tipãrite în limbaenglezã, în premierã, având titlulNeagoe Basarab's teaching to hisson Theodosie: the Romanian versionof Curtea de Argeº, from 17th century.Traducerea a fost fãcutã de lectoruniv. drd. Florentina Bucuroiu,de la Universitatea Piteºti, împreunãcu Mãicuþa Cecilia de la SfântaMãnãstirea Aninoasa – Argeº.

„Cuprins de bucurie sfântã pentrudarurile fãcute de Dumnezeu, m-amgândit sã fac accesibile Învãþãturilelui Neagoe Basarab cãtre fiul sãuTheodosie, prin traducerea în limbaenglezã, pentru ca ºi creºtinii ºioamenii de culturã din alte þãri sã aibãacces la aceastã mare carte a credinþeiºi culturii mondiale”, menþioneazã în

Argumentul cãrþii Arhiepiscopul Calinic,vrednicul ierarh cãrturar care lucreazãneîncetat la redarea frumuseþiiCatedralei Sfântului Neagoe, dar ºila mãrturisirea credinþei ºi a scrierilorsfinþilor în toate zãrile.

Învãþãturile au fost scrise în ultimaparte a vieþii de Sfântul NeagoeBasarab, în limba slavonã, avându-ldestinatar pe fiul sãu, Theodosie, ºi petoþi fiii sãi duhovniceºti. Potrivit datelorexistente la ora actualã, manuscrisulslavon (222 pagini pãstrate – care aufost tipãrite în premierã în facsimil,tehnoredactat în slavonã ºi cutraducerea în limba românã fãcutã deacademicianul Gheorghe Mihãilã, totde Editura Arhiepiscopiei Argeºului ºiMuscelului, în 2009, anul proclamãriilocale a Sfântului Neagoe) n-a circulatîn multe manuscrise. O copieapropiatã – dacã nu acestmanuscris – a fost utilizat latraducerea în româneºte, fãcutãîn timpul lui Matei Basarab, înjurul anului 1635. Dovadã esteo modificare marginalã de lafila 16v trecutã în versiunearomâneascã. Altã copie a statla baza traducerii greceºti,cunoscutã pânã nu demultîntr-un unic manuscris, laMuntele Athos (MãnãstireaDionisiu, nr. 221).

Traducerea dde lla CCurteade AArgeº, pe care amreprodus-o în prezenta

ediþie ºi care a fost fãcutãaccesibilã întregii lumi, printraducerea în limba englezã, afost apreciatã de scriitorul-stilistEmanoil Bucuþa drepttraducerea „fãcutã nu numaicu pricepere, dar cu adevãratãevlavie, în limba cãrþilor bisericeºti,care trebuie sã fi fost ºi limba Curþiide Argeº în acele depãrtate secole”.

Prin conþinutul biblic ºi patristic,structura ºi forma sa literarã, carteareveleazã viaþa spiritualã ºi moralã aunui popor nãscut creºtin, ancorat înDumnezeu, dreptate, bunãtate, adevãr,dragoste faþã de semeni ºi preþuire faþãde tot ceea ce-l înconjoarã. SfântulNeagoe Basarab a intrat în istorie ºiîn veºnicie, fiind canonizat de urmaºii

sãi, prin credinþa ortodoxã curatã, trãitãºi mãrturisitã, prin ajutoare acordatecreºtinilor ºi necreºtinilor, prin ctitoriisfinte monumentale, care depãºescîn plan spiritual operele RenaºteriiOccidentale.

Preþuirea fiilor duhovniceºtiai Sfântului Neagoe estepermanentã, peste secole,

pentru cã neamul nostru românesccunoaºte din creºtinismul sãu popular,de sorginte apostolicã, faptul cãbinecuvântarea lui Dumnezeu sepogoarã peste cei care-ºi cinstescpãrinþii ºi înaintaºii lor. Învãþãturilelui Neagoe Basarab cãtre fiul sãuTheodosie, consideratã de profesorulDan Zamfirescu „marea carte aidentitãþii româneºti în Europa

Renaºterii ºi în cultura universalã”,„produsul primului mare scriitor românîn deplinul înþeles al cuvântului”, suntrodul învãþãturii creºtin-ortodoxe într-unDumnezeu prezent permanent încreaþie prin energiile divine necreateºi accesibil oamenilor prin rugãciune.Cele douã volume (în românã ºi înlimba englezã) editate anul acesta suntomagiul pe care urmaºii spirituali dinArhiepiscopia Argeºului ºi Musceluluiîl aduc acestui „Marc Aureliu al Þãrii

Româneºti,principe, artistºi filosof”, dupãcum îl numeaBogdan Petriceicu Hasdeu; acestui„domn cu apucãturi împãrãteºti”,aºa cum sintetiza Nicolae Iorga.

Prin Învãþãturi „vorbeºte gurastrãmoºilor, care ne însoþesc pascu pas...” iar autorul lor „nu este numaiun stãpânitor de þarã, dar ºi un filosof.Dã învãþãturi pentru tot poporul ºipentru toate secolele. Sã ne plecãmgenunchii!” (Emanoil Bocuþa, conferinþa„Un voievod filosof” rostitã la radioîn data de 23 februarie 1943.)

Citind cartea Sfântului Neagoeeºti într-o stare de rugãciune. Stãrilede bucurie, de pace lãuntricã, dar ºide tristeþe ºi neliniºte sunt plinite delucrarea ºi prezenþa lui Dumnezeu carese roagã împreunã cu noi cu suspinenegrite ºi plineºte neputinþele noastre.

Îl rugãm ºi noi pe Sfântul VoievodNeagoe Basarab sã mijloceascãla Bunul Dumnezeu ca NeamulRomânesc sã dãinuiascã, prinvâltoarea vremurilor, în dreaptacredinþã ºi sã mãrturiseascã la toateneamurile cã singura cale spre viaþaveºnicã fericitã este în comuniunealui Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul.

Sfântul Neagoe a învãþat ºcoalarugãciunii, a bunãtãþii, a urmãrii luiHristos, apoi ne-a dat-o ºi nouã. Dinacest motiv este asemãnãtor PãrinteluiCeresc, dupã cum consemna GavriilProtul: „...În toate laturile de la Rãsãritpânã la Apus ºi de la Amiazã-zi pânãla Amiazã-noapte, toate sfintele bisericile hrãnea ºi cu multã milã pretutindenida. ªi nu numai creºtinilor fu bun, ciºi pãgânilor, ºi fu tuturor tatã milostiv,asemãnându-se Domnului ceresc,care strãluceºte soarele sãu ºi ploaiaºi peste cei buni ºi peste cei rãi, cumaratã Sfânta Evanghelie”. VoievodulBasarab este un model pentru toatetimpurile ºi neamurile ºi dovedeºtecã atât slujitorul, cât ºi voievodulpot fi bineplãcuþi lui Dumnezeu.

Recomandãm „întâia mare cartea culturii româneºti”, dupã cum onumea Constantin Noica, atât clerului,studenþilor, dreptmãritorilor creºtini,dar ºi persoanelor care încã mai cautãcalea spre luminã, credinþã ºi viaþã.

Fiul mmeu, ººi aaceasta îîþi vvoi sspune, ccum vva mmilui ddomnul ppe sslugile ssale ººi ccum lle vva îîmpãca. SSe ccuvine ddomnuluisã mmiluiascã ppe ssãraci ººi ssã-ii îîmpace, ccã bbine eeste ddacã ccineva mmiluieºte ppe ssãraci. DDar nnici ppe sslugile ssale ssãnu lle llase, cci mmai vvârtos ssã mmiluiascã ppe sslugile ssale ddecât ppe ssãraci. DDe cce? PPentru ccã, ddacã ssãracului nnu-ii vvei

da îîntr-uun lloc, vva ggãsi mmilostenie îîntr-aalt lloc, iiar ddacã nnu-ll vvei mmilui ttu, aalþii îîl vvor mmilui, ººi ttot vva ffi mmiluit. IIar ssluga tta nnu aaºteaptãmilã dde lla nnimeni, cci nnumai ddin mmâna tta, ppentru ccã eei, ddacã aar vvrea ssã ccearã, lle eeste rruºine, ccãci sse ccheamã sslugi ddomneºti.Atunci, ddacã ppe aaceºtia ttu nnu-ii vvei mmilui, eei aaltã nnãdejde nnu aau, cci nnumai dde lla mmâna tta, cca ssã-ii mmiluieºti. PPentru ccã ssãraculumblã ººi ccere, ººi ttoþi îîl mmiluiesc, iiar ssluga tta, ddacã nnu aare mmilã dde lla ttine, aatunci eel nnu aare nnãdejde dde lla nnimeni ssã-ll mmiluiascã,ci aare ddoar rrãbdare ººi iinima llui ttânjeºte îîntr-îînsul cca ººi uun llemn ccând îîl bbagi îîn ffoc, aavând aacel llemn ººi uun vvierme îîntr-îînsul,ºi ccând sse aapropie dde aacesta iiuþeala ffocului, eel ssuferã ffoarte mmult. AAºa ssuferã ººi iinima sslugii ttale ccând nnu-ll mmiluieºti, ccãciel nnu aare nnãdejde lla nnimeni, cci nnumai lla mmâna tta, cca ssã-ll mmiluieºti. ªªi aaºteaptã dde lla ttine uun ccuvânt bbun, cca ssã sse îîndulceascãde lla ttine ººi dde lla ffaþa tta, ppentru mmila ccu ccare ttu îîi vvei mmilui ººi ccu bblândeþea ccu ccare îîi vvei îîndulci. ªªi eei nnu vvor uuita nniciodatã mmilaºi bblândeþea tta, ppentru ccã, ddacã ddai mmilostenie ssãracului, eel mmulþumeºte oo ddatã, iiar ssluga tta îîþi mmulþumeºte îîntotdeauna. DDe cce?Pentru ccã nnu aare mmilã dde lla nnimeni, cci nnumai dde lla ttine. DDe aaceea, ppentru mmila tta, eel nnu nnumai ccã îîþi aaratã mmulþumire îîn vviaþaaceasta, eel ººi ffiii llui, ddar îîncã ººi ccapul ººi-ll vvor ppune ppentru ttine, ººi eel, ººi ffiii llui. ªªi ppânã lla ssfârºitul sseminþiei llui, îîntotdeaunavei aavea uun „„Dumnezeu ssã-ll iierte!” ppentru mmila ccu ccare ll-aai mmiluit.

Din îînvãþãturi...

Biserica FFlãmânda



Istoria dde llângã nnoi

În pperioada 11945–1946,mai multe state dinEuropa au devenit

republici: Irlanda în iunie1945, Iugoslavia în noiembrie 1945, Ungariaîn februarie 1946, Bulgaria în septembrie 1946.

În România, la sfârºitul anului 1947 era o situaþiespecialã. Regele Mihai, care pânã atunci s-a opus dintoate puterile sovietizãrii þãrii, era privit de majoritatearomânilor ca o ultimã stavilã în faþa acestui pericol, elsimbolizând ideea de independenþã ºi de continuitatea tradiþiilor democratice ºi a istoriei naþionale. Dar,cei care ocupaserã militar þara încã din august 1944,doreau înlãturarea regalitãþii ºi proclamarea republicii,obiectiv impus deja vecinilor României ocupaþi deArmata Roºie – Bulgaria, Iugoslavia ºi Ungaria.Sovieticii, principalii autori ai actului de la 30Decembrie 1947, nu-l mai puteau tolera pe RegeleMihai, care era ultimul monarh din Europa de Est.

Realitatea aratã cã, dupã abdicarea Regelui,procesul de sovietizare s-a accelerat, iar ofensivaîmpotriva tuturor valorilor naþionale, ademocraþiei, s-a generalizat.

În noiembrie 1947, comuniºtii români,sfãtuiþi de consilierii sovietici, fãceaupregãtirile pentru înlãturarea monarhiei.

În luna octombrie, sosise invitaþia lanunta principesei Elisabeta, moºtenitoareacoroanei engleze. În ziua de 12noiembrie, pe Aeroportul Bãneasa,membrii Guvernului României, în fruntecu premierul dr Petru Groza, l-au salutatpe Regele Mihai, sperând cã acesta nuse va mai întoarce în þarã din acest voiaj.Regele a cãlãtorit cu un avion pilotat deel ºi era însoþit de Regina-mamã Elenaºi de ofiþerul de ordonanþã Vergaty.Avionul a fãcut o escalã la Geneva,o cãlãtorie la Lausanne, dupã care ºi-acontinuat drumul spre Londra. Ceilalþimembri ai delegaþiei au cãlãtorit cu trenul.

La Londra, Regele a avut convorbiri cu mai mulþilideri occidentali, pe care i-a informat despre situaþiapoliticã realã din România. Unii l-au sfãtuit sã rãmânãîn Occident, unde sã formeze un guvern în exil,alþii l-au sfãtuit sã se întoarcã în þarã ºi sã încercesã facã faþã situaþiei.

Pentru aa aavea oo iidee despre situaþia RegeluiMihai, iatã o întâmplare semnificativã.În timpul discuþiei cu prim-ministrul englez,

Clement Attlee, când Regele l-a informat despredivergenþele pe care le are cu guvernul comunist dela Bucureºti, prim-ministrul englez s-a întors bruscspre un tablou ºi l-a întrebat ce pãrere are despreautorul tabloului, ceea ce arãta cã nu voia de faptsã discute despre problemele grave ºi delicatecare îl preocupau pe tânãrul rege român.(Emilian Ionescu, Contemporan cu veacul douãzeci,Ed. Militarã, 1983, pp. 209-210)

La Londra, Regele Mihai a cunoscut-o peprincipesa Ana de Bourbon-Parma, cea cu carese va cãsãtori la Atena, în 1948.

Regele s-a întors în þarã la 21 noiembrie1947, fiind primit cu rãcealã de miniºtri. LucreþiuPãtrãºcanu, ministrul Justiþiei, în momentul în careregele i-a întins mâna, s-a prefãcut cã se uitã undevaîn spatele acestuia, iar ceilalþi miniºtri i-au întinsmâna fãrã vlagã, salutându-l cu o voce scãzutã.(C. Rãdulescu-Motru, Revizuiri ºi adãugiri, Ed.Floarea Domnilor, 1998, p. 292) Radio Bucureºtia transmis un comunicat laconic: „M.S. Regele Mihaiºi Regina-mamã Elena au sosit astãzi la ora 13.00în Gara Bãneasa.” Comentând acest comunicat,C. Rãdulescu-Motru avea sã noteze: „Pe dl Gh.Gheorghiu-Dej, dacã s-ar fi înapoiat de la Moscova,l-ar fi aºteptat mult mai pompos. Înlãnþuirea actualãa evenimentelor istorice, plecarea ca ºi revenireaîn þarã a Regelui Mihai, a devenit un simplu faptdivers.” (Idem, p. 293)

Pe 22 decembrie 1947, Regele Mihai a acordato audienþã prim-ministrului Petru Groza, care, printrealtele, i-a spus cã „lumea s-a schimbat ºi cã

monarhia e trecãtoare...” Dupã-amiazã, Regele,împreunã cu mama sa ºi suita, a plecat spre Sinaia,urmând sã revinã la Bucureºti pe 31 decembrie,pentru a rosti la radio mesajul de Anul Nou.

Planul înlãturãrii Regelui a fost stabilit cuminuþiozitate de consilierii sovietici, împreunã cuminiºtrii Guvernului Groza. Acest plan prevedea,printre altele, ca principalele ministere sã fie ocupatede oameni de încredere ai PCR. Astfel, încãdin noiembrie, miniºtrii liberali, în frunte cu Gh.Tãtãrãscu, ministru de Externe, au fost înlãturaþi,Tãtãrãscu fiind înlocuit cu Ana Pauker, agent NKVD,cu gradul de colonel. La 24 decembrie a fost înlocuitdin funcþie ministrul Apãrãrii Naþionale, socotitcredincios Regelui, cu omul PCR Emil Bodnãraº,care avea sã declare cã a primit funcþia cuasentimentul unamim al Guvernului Petru Groza.(Monitorul Oficial, nr. 198, 24 dec. 1947) La 24decembrie, opt generali ºi alþi ofiþeri superiori socotiþidevotaþi Regelui au fost trecuþi în rezervã ºi înlocuiþila conducerea unor mari unitãþi militare. Paralel s-au

îmbunãtãþithrana ºiechipamentulostaºilor,mãsurã primitãcu bucuriede militari.

Pe 29decembrie aufost alarmateunitãþile militare,iar Marele StatMajor a datordin de întãrirea pazei ladepozitelede armament,sporirea gãrzilormilitare, prinaceasta urmãrind sã neutralizeze orice acþiunede împotrivire a eventualilor susþinãtori ai Regelui.

Juristul Grigore Geamãnu a alcãtuit actul deabdicare, textul a fost aprobat de doctorul în dreptPetru Groza, dactilografiat în mai multe exemplare,originalul fiind introdus într-o mapã specialã deculoare roºie. La orele 20.30, în seara de 29decembrie, mareºalul Palatului, aflat la Bucureºti,l-a sunat pe Regele Mihai la Sinaia ºi a anunþatcererea dr Petru Groza de a fi primit a doua zi înaudienþã, de faþã urmând sã fie ºi Regina-mamãElena. Regelui nu i s-a comunicat obiectul audienþei,el a crezut cã ar fi vorba despre viitoarea sa cãsãtorie.

Adoua zzi, lla oorele 112, Regele, însoþit de mamasa, Elena, a sosit la Palatul Elisabeta dinBucureºti. La 12.15 au sosit la palat Petru

Groza ºi Gheorghe Gheorghiu-Dej, secretarul generalal PCR. Ei au fost anunþaþi de Mareºalul Palatului,Dumitru Negel. Petru Groza i-a spus Regelui: „Amsosit cu prietenul meu Dej ºi am dori sã ne primiþiîmpreunã.” (I. Scurtu, Mihai I, Ed. Enciclopedicã,2001, p. 188) Regele a acceptat, iar discuþia a avutloc în holul de la etaj al palatului. La ea a participat

Regele Mihai, Regina-mamã Elena, dr Petru Grozaºi Gh. Gheorghiu-Dej.

Groza a intrat direct în subiect: „Majestate, a sosittimpul sã aranjãm o despãrþire prieteneascã.” Regelea rãmas perplex, pentru cã nu se aºtepta la aºaceva. Groza a continuat: „Trebuie sã înþelegeþi cãnu mai existã loc în România pentru un rege.” Mihaii-a rãspuns cã atunci când a fost adus Carol I înRomânia, în 1866, poporul a fost cel care a hotãrâtprin referendum, „ºi nu dumneavoastrã puteþi sã-mispuneþi sã plec, ci poporul român, prin referendum,ca în 1866”. În discuþie a intervenit ºi Gheorghiu-Dej,care i-a spus Regelui cã „România e coaptã pentrua deveni republicã.” Apoi, P. Groza a adãugat cãguvernul sãu va aranja aspectele material-financiareîn aºa fel încât Regele sã ducã o viaþã confortabilãîn strãinãtate. (Relatare dupã stenograma ºedinþeiConsiliului de Miniºtri din 30 dec. 1947.) Mihai le-arãspuns cã subiectul deschis de cei doi ridicã graveprobleme de constituþionalitate. Petru Groza a scosatunci textul actului de abdicare din mapa roºie ºi i-aspus Regelui: „Nu trebuie decât sã semnaþi aceastãhârtie.” Mihai, pentru a câºtiga timp, le-a spus cãîi trebuie 48 de ore pentru a analiza situaþia, la carePetru Groza a precizat: „Este imposibil, poporulnostru aºteaptã ºtirea abdicãrii. Dacã nu vom aveacurând semnãtura dumneavoastrã, se vor ivi marineplãceri.” ªantajul era evident. Mihai s-a retrasîntr-o camerã vecinã pentru a studia documentul.

Mai ttârziu, RRegele MMihai a furnizat informaþiisuplimentare despre eveniment. „I-amchemat pe Negel ºi pe Ioaniþiu, care se

aflau în casã ºi aºteptau pe culoare sã ia legãtura cumine. Alarmaþi, mi-au comunicat cã firele telefoniceerau tãiate iar garda palatului a fost arestatã ºiînlocuitã cu militari din divizia prosovieticã, înfiinþatãpe teritoriul URSS, ºi cã palatul era þinta unor trupede artilerie gata sã tragã în orice moment.” (Mircea

Ciobanu, Convorbiri cuMihai I al României, Ed.Humanitas, 1991, p. 58)Mihai nu a crezut, a ieºitpe balcon ºi a vãzut militaricu puºti mitraliere careblocaserã toate ieºirile dinpalat. În aceastã situaþiedisperatã, Negel ºi Ioaniþiul-au sfãtuit pe Rege sãabdice, afirmând cã „regeleavea sã fie rege în ochiimajoritãþii supuºilor sãi,chiar dacã semneazãabdicarea”, adãugând:„Dacã Majestatea Voastrãeste arestatã sau ucisã,toate speranþele românilorse vor nãrui.” (Arthur GouldLee, Coroana contra secera

ºi ciocanul, Ed. Humanitas, 1998, pp. 279-280)În Convorbiri cu Mihai I de România, Regele Mihai

afirma cu hotãrâre cã a fost ºantajat direct de PetruGroza: „M-am întors în salon ºi i-am cerut lui Grozasã-mi dea explicaþii. Mi-a rãspuns cã trebuie sãsemnez pe loc, adãugând cã dacã refuz va dispunesã fie executaþi imediat cei o mie de studenþi carefuseserã arestaþi pentru cã ºi-au manifestatataºamentul faþã de mine cu ocazia zilei mele denaºtere. Nu-mi puteam asuma riscul de a trimite lamoarte sigurã niºte tineri pentru a mã agãþa de tron.”(Mircea Ciobanu, Mihai I. O domnie întreruptã, Ed.Litera, 1995, pp. 119-120) La acest ºantaj, Regele acedat, a semnat actul de abdicare ºi a spus: „Ultimullucru pe care îl doresc este ca poporul meu sã suferedin cauza mea. Nu am altã opþiune decât sã semnezîn faþa ameninþãrilor voastre cu violenþa.” (A. GouldLee, op. cit., pp. 276-277)

Dupã toate aceste informaþii, verificateîn mai multe documente ºi relatãri ale celor careau participat la evenimente, este evident cã nuse poate spune, cum s-a spus uneori, cã, în acelmoment istoric pentru România, Regele Mihaiºi-a trãdat poporul.

Abdicarea RRegelui MMihai,llaa 3300 DDeecceemmbbrriiee 11994477

GGhheeoorrgghhee VVLLAADD

Podul dde rreviste



Începând ccu ddescãlecatulÞãrii MMoldovei, româniimoldoveni s-au dezvoltat

treptat ºi au valorificatpãmânturile mãnoasede la Carpaþi pânã la Bug.

Marele nostru cronicar Grigore Ureche scria: „ªiau descãlecat întâi sub munte, apoi, înmulþindu-se,mai ºi crescând înainte, nu numai apa Moldovei sauSiretul le-au fost hotar, ei pânã la Nistru ºi pânã lamare s-au lãþit.” Da, la început, voievodatele ÞaraRomâneascã ºi Moldova s-au format, într-adevãr, îninima Carpaþilor, dar ele ºi-au atins dezvoltarea pânãîn Transnistria, Marea Neagrã, Dunãrea ºi Tisa. Noinu putem concepe existenþa poporului român fãrãDunãre, fãrã Transnistria, fãrã Tisa. Aceastã regiune,în care a existat Þara Bolohovenilor, în secoleleVIII-XV, reprezintã pentru toþi românii casa noastrã.Intrarea ei pe mâna altor popoare sau state ar ducela periclitarea cãminului nostru, a Þãrii noastre îngeneral. Aici, în Transnistria, pe malul râurilor Nistru,Iagorlâc, Ingul ºi altele a existat civilizaþia geto-dacilor, apoi a evoluat procesul de romanizare, maiapoi locuitorii fiind numiþi valahi, volohi, balohi. La sudde mlaºtinile râurilor Zbruci ºi Bug, Nistru ºi Iagorlâc,s-au consolidat obºtile bolohovenilor, care în secoleleVIII-XV s-au unit ºi au devenit Þara Bolohovenilor.Interesele diverselor forþe expansioniste, mai alesale Poloniei ºi Marelui Ducat Lituanian, apoi aleRusiei Kievene ºi ale cazacilor ucraineni, ale tãtarilor,au condus la lichidarea Tãrii Bolohovenilor.

Transnistria avea în secolele VIII-XIV o poziþiestrategicã: ieºirea la Marea Neagrã ºi deþinereacetãþilor de pe Nistru îi deschideau calea în Balcani,spre Þarigrad (Constantinopol). Cãderea Chiliei ºi aCetãþii Albe, în 1484, anexarea Bugeacului la 1538,prezenþa garnizoanelor turceºti pe Nistru au închislegãturile Þãrii Moldovei cu regiunea transnistreanã.Apoi, peste un timp, s-a implicat în aceastã regiuneImperiul Þarist, mai ales cã ocuparea acestei regiuniîn 1792 a deschis Rusiei imperialiste posibilitateade a stabili dominaþia politicã asupra PrincipatelorRomâne. Transnistria a fost o regiune a ÞãriiMoldovei, recunoscutã chiar ºi de Imperiul Otoman.

În ssecolul aal XXVIII-llea, aceastã regiune a fostocupatã ºi jefuitã de armata Rusiei Þariste, în1735-1740,1768-1774 ºi 1788-1791, când

þarismul lupta cu Turcia. Din 1791, Transnistria esteluatã „sub oblãduirea Rusiei”. Prin decretulEcaterinei a II-a, din 27 ianuarie 1792, s-a începutcolonizarea acestui teritoriu cu populaþie eterogenã.Cincizeci ºi ºase de boieri moldoveni, inclusivCantacuzino, Sturdza, Cananãu, Nicoriþa, Sãcauã,Mãcãrescul, Filodeu, Balea ºi alþii au primit loturi depãmânt ºi, fireºte, au atras de partea lor pe mulþi

þãrani din Moldova. Aici, în Transnistria, au fostrepartizate coloniºtilor peste 377.445 de desetinede pãmânt arabil. Nicolae Ganga scrie cã aceastãcolonizare avea scopul sã formeze aici, înTransnistria, o Moldovã nouã. Ministrul rus Pavina înaintat aceastã idee pentru a forma o regiuneatractivã pentru populaþia Principatelor Române,cu scopul de a le cuceri mai apoi în totalitate. Însã,dupã cum subliniazã Pavel Miliukov, colonizareaTransnistriei cu populaþie rusofonã s-a înfãptuitîn sec. al XIX-lea. Valahiiau participat activ laformarea oraºelorOceakov, Odesa(Hadjibei), Balta, Nani,Bârzul, Olvia, Martines,Palanca, Alexandria,Nicolaev, Dubãsari,Cameniþa ºi altele.

Dupã 11792,aceastã regiunea fost

administratã la sud subdenumirea de regiuneaOceakov. Din punctde vedere duhovnicesc,se supunea EpiscopieiEcaterinoslavului, cucentrul consistoriuluila Dubãsari. Tot laDubãsari, dupã 1792,se înfiinþeazã tipografia„greceascã, ruseascãºi moldoveneascã”,pusã sub conducereaprotopopului moldovean Mihail Strelbiþchi. Dupã1812, Eparhia Oceakovului este ocârmuitã de GavriilBãnulescu-Bodoni, numit mitropolit al Chiºinãuluiºi Hotinului. În 1837 se înfiinþeazã EpiscopiaHersonului, cu centrul la Odesa. Ia naºtere bisericadin Transnistria.

Spre 1897, numãrul românilor moldoveni dinTransnistria a crescut pânã la 184.927 de persoane,inclusiv în regiunea Herson – 147.118, Podolia –26.461, Ecaterinoslav – 8.453, Crimeea – 2.895.Dupã datele lui V. Harea, cãtre anul 1914, înregiunea transnistreanã se aflau aproape 300 miide români moldoveni. Dar mulþi au fost rusificaþi – larecensãmântul din 1897, mulþi moldoveni s-au înscrisca fiind ruºi sau ucraineni. Din toatã populaþiamoldoveneascã din regiunea Herson, numai 7,8%erau ºtiutori de carte, adicã 92% erau analfabeþi.Din Transnistria au ieºit o mulþime de intelectuali,care au generat un real potenþial în cultura Rusiei,printre care Pavel Galagan, Deleanu-Cantacuzino,Scarlat Sturdza, Catargi Filodeu, consilier de stat,Corduneanu, Frunze, E. Balaº, I. Macarescu,

Cherstici, Eguedescul etc.Aceastã temã a fost parþial reflectatã în unele

lucrãri ale diferiþilor autori, istorici, politologi, jurnaliºtiºi juriºti. În perioada 1924-2008 au fost scrise peste200 de lucrãri, inclusiv articole, monografii, culegeride documente, broºuri, lucrãri statistice etc. (...)

Am lluat ccunoºtinþã ccu iinteres ºi satisfacþieprofesionalã de manuscrisul unui nouºi solid studiu istoric intitulat: Teroarea

comunistã în R.A.S.S.M. (1924-1940)ºi R.S.S.M. (1944-1947). Mãrturiidocumentare, de profesorul de istorieAlexei Memei din Chiºinãu, originardin Transnistria.

Având în vedere actualitatea temeiºi nivelul de cercetare în istoriografiacontemporanã, autorul a formulaturmãtorul scop: cercetarea ºireflectarea, discutarea obiectivã ainstaurãrii ºi activizãrii terorii comunisteîn R.A.S.S.M. (care, dupã ocupareadin iunie 1940, s-a extins foarte curândºi asupra Basarabiei). Pentru a realizaacest scop, au fost formulateurmãtoarele obiective:

• a cerceta ºi a clasificaistoriografia istoriei R.A.S.S.M.,apreciind la justa lor valoare lucrãrileistoricilor contemporani;

• a arãta esenþa colonialã a politiciinaþionale comuniste a U.R.S.S.,rolul formãrii R.A.S.S.M;

• a descrie rolul rãscoalelorþãrãneºti împotriva bolºevicilor

în Transnistria;• a evidenþia procesul de colonizare ºi rusificare

a satelor moldoveneºti din stânga Nistrului;• a descrie tragedia foametei organizate

de comuniºti în R.A.S.S.M.;• a arãta manifestãrile de canibalism în rândurile

populaþiei moldoveneºti din Transnistria, urmarea foametei organizate de bolºevici;

• a atrage atenþia asupra masacrului organizatde comuniºti la Nistru, pentru a opri încercãrile deevadare a populaþiei moldoveneºti din R.A.S.S.M.în România;

• a descrie acþiunile de genocid ale bolºevicilorîmpotriva populaþiei moldoveneºti din R.A.S.S.M.;

• a arãta esenþa politicii de deportare a populaþieidin Transnistria ºi de intensificare a procesului deexploatare a þãranilor din R.A.S.S.M. (...)

Prin prezenta carte, dl prof. Alexei Memei aduceun pios omagiu înaintaºilor care au suferit, au luptatºi au murit, concomitent prezentând contemporanilor,în primul rând tinerei generaþii, o excelentã lecþie deistorie.

Mãrturii aale ssuferinþei

Din iistoria TTransnistrieiAAnnttoonn MMOORRAARRUU

În ttimpul uunei rrecente vvizite lla CChiºinãu, aam pprimitde lla aacad. PPetru SSoltan, mmarele pprieten aal rrevisteinoastre, uun eexemplar aal uunei ccãrþi ppe ccât dde aatent

documentate, ppe aatât dde ccutremurãtoare: AAlexei MMemei,Teroarea ccomuniistã îîn RR.A.S.S.M. ((199244-11994400)) ººii RR.S.S.M.(1994444-1199447)), apãrutã îîn 22012 lla EEditura SSerebia ddinChiºinãu. CCartea ((de aaproape 8800 dde ppagini) aare ssubtitlulMãrturiiii ddocumentare, iar ppagina dde ggardã ppoartãurmãtoarea ddedicaþie: „„Dedic aaceastã ccarte mmemorieiparticipanþilor lla rrãscoalele ddin sstânga NNistrului îîmpotrivateroarei bbolºevice, ccelor ddeportaþi ººi rrepresaþi, ppatrioþilorneamului nnostru ddin ttrecut, dde aastãzi ººi ccelor cce vvor vvenidupã nnoi.”

Reluãm îîn ccontinuare sscurta pprezentare aa aautoruluide ppe ccoperta aa ppatra, pprecum ººi ffragmente ddin pprefaþasemnatã dde iistoricul AAnton MMoraru ººi ddin ÎÎncheiiereala ccarte, semnatã dde aautor.

Alexei MMEMEI s-aa nnãscut lla 44 nnoiembrie 11935,în ssatul MMãlãieºti ddin sstânga NNistrului. AA aabsolvit FFacultateade IIstorie aa IInstitutului PPedagogic „„Ion CCreangã” ddinChiºinãu ((1959). ÎÎn aanii 11958-11961 aa ffost ddirector aal ªªcoliide oopt aani ddin ssatul CCornova, rraionul UUngheni, îîn 11961-11964a ffost ddirector aal ªªcolii MMedii ddin ssatul SSpeia, rraionulTiraspol. ÎÎntre aanii 11964 ººi 11992 aa aactivat îîn ccadrulMinisterului AAfacerilor IInterne, lla CColegiul CCooperatistdin CChiºinãu, îîn aaparatul „„Moldcoop”.

Este uunul ddintre iiniþiatorii ººi oorganizatorii SSocietãþiiCulturale TTransnistria ddin RR. MMoldova, îîn ccadrul ccãreiaactiveazã ddin 11990 ppânã îîn pprezent.

Dupã ppensionare, aa sstudiat îîn aarhivele ddin RRepublicaMoldova mmateriale ppe ttema rrepresiunilor ccomuniste,publicând îîn ppresa pperiodicã dde lla CChiºinãu mmai mmultearticole ººi sstudii.



Podul dde rreviste

ÎNCHEIERE ((ffrraaggmmeennttee))

Formarea RR.A.S.S.M.la 12 octombrie 1924 a fostun eveniment foarte important

pentru istoria moldovenilor românidin Transnistria. Pentru prima datãîn istoria acestei regiuni s-a organizatîn mod legal o formaþiune statalãmoldoveneascã. Republica AutonomãSovieticã Socialistã Moldoveneascãavea 544.598 de locuitori, domiciliaþi în684 de sate ºi cãtune, unite în 166 desoviete sãteºti, care formau la început12 raioane. Din punct de vedere etnic,populaþia era alcãtuitã din: moldoveni– 174.266 (32%), ucraineni – 248.942(45,65%), ruºi – 47.487 (8,7%), evrei– 49.514 (9%), nemþi – 13.132 (2,45%),alte naþionalitãþi – 12.217 (2,2%).Trebuie menþionat cã Moscovaºi Kievul au format statalitateamoldoveneascã din Transnistriacu scopul de a avea un pretext politicde a anexa Basarabia, dupã cum s-aºi întâmplat în 1940. Însã nu trebuiesã reducem formarea R.A.S.S.M. numaila un „cap de pod” în lupta ImperiuluiSovietic pentru expansiunea sa înBalcani. R.A.S.S.M. a fost o autonomieteritorialã ce a dat moldovenilorposibilitata sã punã problema în faþaopiniei publice, sã arate cã trãiesc încomponenþa U.R.S.S. ºi moldoveni.

În anul 1937, în R.A.S.S.M.funcþionau 217 întreprinderi industriale,166 de biblioteci, 383 de ºcolimoldoveneºti. Activa UniuneaScriitorilor din R.A.S.S.M., carea întrunit peste 30 de scriitori.

Însã în R.A.S.S.M. a fost introdus cuforþa, prin violenþã, un regim comunist,

în esenþã distructiv. Construireasocialismului în R.A.S.S.M. s-a realizatcu cele mai sângeroase forme ºimetode. Timp de peste 22 de anis-a promovat o acerbã propagandãantiromâneascã.

De lla îînceput, din anii 1918-1924, þãranii s-au împotrivit,au opus rezistenþã, au

organizat peste 20 de rãscoaleºi revolte în satele Mãlãieºti,Plosca, Butor, Taºlâc, Sloboziaetc.

Bolºevicii au jefuit þãranii,le-au sechestrat pâinea. În1924-1925, iar mai apoi în1929-1938, au avut loc maritragedii omeneºti. Au murit defoame zeci de mii de oameni însatele ºi oraºele din R.A.S.S.M.

La rãscoalele þãrãneºtidin satele Mãlãieºti, Plosca,Crasnogorca, Teiu, Speia,Tocmijiu, Butor, Taºlâc,Slobozia ºi multe altele auparticipat peste 10 mii de þãrani.Toþi au fost lichidaþi, împuºcaþi,deportaþi. Numai în satulMãlãieºti, raionul Grigoriopol,în iunie 1919 au rost împuºcaþicirca 50 de þãrani, care seridicaserã împotriva bandelorteroriste ale bolºevicilor.

Peste 50 de mii de femei,copii, bãrbaþi au participat înanii 1930-1933 la organizareaa mai mult de 1.200 de proteste,manifestãri antisovietice, greve,acþiuni directe împotriva puteriisovietice. Una dintre trãsãturilespecifice ale acestor manifestãri constãîn faptul cã oamenii cereau de laputerea sovieticã sã li se permitã

sã plece în România. Ei erauconvinºi cã românii o sã-isalveze de la foameteaorganizatã de comuniºti.

Comuniºtii aau aaplicatmai multe formeºi metode brutale

de luptã contra þãrãnimii dinR.A.S.S.M. În pprimul rrând, aufost înãbuºite în sânge toatecele peste 20 de rãscoaleþãrãneºti din satele R.A.S.S.M.Tunurile, baionetele Diviziei 94,conduse de cãtre Iona Iakir,au împuºcat ºi distrus zecide mii de þãrani, mii de caseale þãranilor au fost bombardateºi arse de Armata Roºie.

A ddoua ddirecþie de luptãcu þãrãnimea a fost arestareachiaburilor („culacilor”) ºideportarea lor în Siberia ºiregiunile de nord ale U.R.S.S.În 1929-1933, din R.A.S.S.M.au fost deportate peste 3.200de familii ale þãranilor înstãriþi,numiþi chiaburi sau culaci.344 de familii þãrãneºti care au

participat la rãscoale antisovieticeau fost arestate ºi împuºcate. (...)

A ttreia ddirecþie de luptã cuþãrãnimea a fost colectarea forþatãa pâinii ºi colectivizarea. În aceastãperioadã, foarte mulþi þãrani au muritde foame, alþii au fost judecaþi ºiîmpuºcaþi, deportaþi. Închisorile dinTiraspol ºi Balta erau pline cu þãraniarestaþi. (...)

A ppatra ddirecþiede luptã cuþãrãnimea aconstituit-odeportareaintelectualilorºi a specialiºtilordin economianaþionalã, dinînvãþãmânt ºiºtiinþã. Ca deobicei, au fostdeportaþi cei maibuni specialiºtidin R.A.S.S.M.În 1930 au fostdeportate 155de persoane– specialiºti,ingineri,învãþãtori etc.

A ccinceadirecþie de luptãcu þãrãnimea afost organizareafoametei. Înperioada 1921-1924 ºi apoi înanii 1928-1933,

comuniºtii au sechestrat toatã pâineade la þãrani. Populaþia a rãmasflãmândã, umbla pe drumuri casã gãseascã ceva de mâncare. (...)

A ººasea ddirecþie de luptã acomuniºtilor din R.A.S.S.M. cuþãrãnimea a fost colectivizarea forþatã.Cãtre anul 1931 în R.A.S.S.M. eracolectivizatã 65% din populaþia ruralã.Pentru a-i constrânge pe þãrani sã intreîn colhozuri, se recurgea la cele maimizerabile forme ºi metode, inclusivarestãrile, bãtãile, deportãrile ºilichidarea fizicã a þãranilor. Þãraniise împotriveau, luptau cu directivelecomuniste, refuzau sã însãmânþezepãmântul, ascundeau seminþele,evadau din sate în oraºe, la muncãde asemenea silnicã în cadrul fabricilorºi uzinelor. În 1930-1932 foarte mulþiþãrani pãrãseau colhozurile, organizauproteste la sovietele sãteºti, îºi luauvitele ºi uneltele din colhoz etc.

A ººaptea ddirecþie a politiciicomuniste promovatã în R.A.S.S.M.a constituit-o stabilirea unui regimadministrativ colonial, care luptanu numai împotriva moldovenilor,ci ºi a ucrainenilor, promova o politicãde rusificare ºi îndoctrinare a copiilor,tineretului. Specific pentru politicabolºevicã în R.A.S.S.M. era faptul cãîntreaga ei propagandã avea caracterantiromânesc expansionist. U.R.S.S.

se pregãtea de rãzboi cu România.A oopta ddirecþie de luptã a

comuniºtilor cu populaþia R.A.S.S.M.a fost munca de sclav a þãranilorîn colhozurile din republicã. Sutede mii de þãrani munceau fãrã platãpe câmpurile colhozurilor ºi nu primeaunimic sau primeau câte circa 200 degrame de grâu pentru o zi-muncã.Dacã în 1931-1932 þãranul aveaînscrise 150 de zile-muncã, el primeape un an de zile doar 300 kg de pâinela o familie de 5-6 suflete. Bineînþeles,era imposibil de trãit cu asemeneavenituri! Majoritatea populaþieisuferea de foame.

A nnoua ddirecþie de luptã acomuniºtilor cu populaþia în R.A.S.S.M.a constituit-o interzicerea migraþiuniimoldovenilor în România. Toate sateledin stânga Nistrului, de-a lungulfrontierei cu România, erau întãrite cunoi forþe ale grãnicerilor ºi comuniºtilorsovietici. În unele sate au fost dislocateîn mod special unitãþi militare ruseºtipentru a intimida ºi a þine sub controlpopulaþia bãºtinaºã. În 1930-1932,evadarea moldovenilor din R.A.S.S.M.ºi plecarea lor clandestinã în Româniaa cãpãtat un caracter de masã. Numaiîn 1932, din R.A.S.S.M. au evadat înBasarabia peste 3.000 de moldoveni.Regimul comunist a organizat „bãide sânge” la Nistru, pentru a oprimoldovenii sã pãrãseascã raioanelesovietizate. Un exemplu elocvent degenocid, organizat de comuniºtii ruºi,a fost mãcelul sângeros de la Olãneºti,din 23 februarie 1932. În noaptea de23 februarie 1932, peste 60 de þãranimoldoveni din satele R.A.S.S.M. s-auadunat vizavi de localitatea Olãneºtiºi au încercat sã treacã Nistrul. Cândþãranii au pornit pe gheaþa râului,grãnicerii sovietici au deschis foculdin puºti ºi mitraliere. În consecinþã,40 de þãrani au fost uciºi ºi numai20 au ajuns în Basarabia, dintrecare opt erau rãniþi. (...)

De mmenþionat ccã RRomâniaa fost singura þarã carei-a ajutat pe moldovenii din

R.A.S.S.M. sã se salveze de regimulsângeros al comuniºtilor. Toþi refugiaþiiau primit ajutor medical, locuri demuncã, au fost salarizaþi. La Chiºinãus-a format Comitetul pentru AjutorareaMoldovenilor Refugiaþi de peste Nistru,care colecta ajutoare materiale ºibãneºti pentru cei rãniþi ºi schilodiþi.Numai pe teritoriul Primãrieimunicipiului Chiºinãu au fost angajaþila lucru peste 150 de refugiaþi. (...)

Aºa a fost ºi, ca sã nu mai fie aºa,trebuie sã ne trezim ºi noi pentru asupravieþui ca oameni ºi ca naþiuneºi pentru a demonstra ºi altora cãavem demnitate umanã ºi de Neamce a înfruntat eroic numeroaselenenorociri ce s-au abãtut de-a lungulexistenþei sale.

Alexei MMEMEI

Mãrturii aale ssuferinþei...Am ccolindat mmulte þþãri. AAm ccunoscut mmulte ppopoare, ddar oo rregiune ººi uun þþinut

mai bbogat ººi mmai ffrumos cca aal mmeu nn-aam îîntâlnit. BBogatã ººi ffrumoasã eeste vvaleaNistrului! NNumai uunul ccare aa ttrãit ººi aa ccrescut ppe aaceste mmeleaguri aale CCalifornieinoastre rromâneºti oo ppoate aaprecia aaºa ccum sse ccuvine. ªªi, îîntr-aadevãr, îîn ccare ccolþde llume ppoate eexista oo bbogãþie ººi ffrumuseþe mmai mmare ddecât aaceea aa VVãii NNistruluiunde tte-aai nnãscut ººi aai ccrescut, dde ccare tte lleagã ccele mmai ffrumoase ººi pplãcuteamintiri aale vvieþii, uunde îîntâia ooarã aai vvãzut llumina zzilei? AAceastã ffrumuseþe ccuatât aapare mmai ssublimã, mmai aatrãgãtoare, ccând nnu oo ppoþi vvedea ººi ccând nnu eeºtilãsat mmãcar ssã aarunci oo pprivire aasupra eei. ªªi ccu ccât nnu oo ppoþi ppãtrunde ººi aadmira,

cu aatât aamintirea eei aapare mmai ffrumoasã, mmai aatrãgãtoare ººi mmai ddoritã.Mormintele ppãrinþilor ssunt aacelea ccare tte aatrag ººi tte lleagã oori îîn cce ccolþ

de llume tte-aai aafla. DDar, vvai, nnu lle mmai ppoþi vvedea, nnu mmai ppoþi îîngenunchia îîn ffaþalor. TTe ddesparte uun zzid mmai pputernic ddecât ccel dde ooþel. EEste zzidul ssovietic, zzidultiraniei, ccruzimii, zzidul bblestemat dde ggenocid...

Nichita SSMOCHINÃ(14 mmartie 11894, MMahala-DDubãsari –– 114 ddecembrie 11980, BBucureºti)jurist, iistoric, eetnograf, ffolclorist ººi oom ppolitic, sstudii ººi ddoctorat lla SSorbona,membru dde oonoare aal AAcademiei RRomâne ((2 iiunie 11942)

Sfântul NNicolae, vvãzut dde CCucu UUreche

Crucea jjurãmântului

8

Seniori aai cculturii



RRaadduu BBeelliiggaann este nnãscut lla 114 ddecembrie1918, îîn llocalitatea GGalbeni, jjud. BBacãu. EEste aactor,regizor ººi eeseist, mmembru dde oonoare aal AAcademieiRomâne ddin 220 ddecembrie 22004.

Studii lliceale ((Liceul IInternat „„C. NNegruzzi”,1929-11937) lla IIaºi ººi ssuperioare ((Academia RRegalãde MMuzicã ººi AArtã TTeatralã, 11937-11939) lla BBucureºti.A ffost pprofesor lla IInstitutul dde TTeatru ººi FFilm ((1950-1965), ddirector aal TTeatrului dde CComedie ((1961-11968),director aal TTeatrului NNaþional „„I.L. CCaragiale” ((1968-1989). EEste ssocietar dde oonoare aal TTeatrului NNaþionaldin BBucureºti ((din 22001) ººi ddirector oonorific aal TTeatruluiMetropolis ((din 22007). PPersonalitate pproeminentã aateatrului rromânesc, aa iinterpretat nnumeroase rroluri ddindramaturgia rromânã ººi sstrãinã. EEste, îîn eegalã mmãsurã,actor dde ffilm, ss-aa mmanifestat ººi cca rregizor. EEste aautorulvolumelor dde eeseuri: Pretexte ººi ssubtexte (1968);Luni, mmarþi, mmiercuri (1978); Note dde iinsomniac (2001,reeditat îîn 22008). AA rrealizat ttraducerea ººi aadaptareapentru sscenã aa uunor ppiese sstrãine, îîn ccare aa ffost ººiprotagonist. AA ffost aautorul mmesajului iinternaþionalpentru ZZiua MMondialã aa TTeatrului, ddifuzat îîn îîntreagalume ((martie 11977). MMembru aal CCartelului IInternaþionalal TTeatrului ((1967), ppreºedinte aactiv ((1971) ººi aapoipreºedinte dde oonoare ppe vviaþã ((1979) aal IInstitutuluiInternaþional dde TTeatru, ccopreºedinte ccu YYehudiMenuhin aal FFestivalurilor IInternaþionale dde TTeatru ººiMuzicã oorganizate dde UUNESCO ((1971-11978), mmembrual UUniunii SScriitorilor ddin RRomânia ((din 22008). DDoctorHonoris CCausa aal UUniversitãþii NNaþionale dde AArtã

Teatralã ººi CCinematograficã „„I.L. CCaragiale” ddinBucureºti ººi aal AAcademiei dde AArte „„G. EEnescu” ddin IIaºi.A ffost ddistins ccu nnumeroase ppremii, îîntre ccare: PPremiulAcademiei „„Le MMuse” ddin FFlorenþa ((1980), PPremiulGalei UUNITER –– TTrofeul DDionysos ((1995-11996),Premiul FFundaþiei „„Tofan” ((1998), PPremiul „„14 JJuillet1998” aal MMinisterului dde EExterne ddin FFranþa, PPremiul„Aristizza RRomanescu” aal AAcademiei RRomâne ((1999),Trofeul „„Eugene IIonesco” ((1999), PPremiul rrevisteiFlacãra (2000), PPremiul rrevistei Moftul RRomân (2001),Marele PPremiu aacordat dde GGuvernul RRomâniei, îîncadrul PPremiilor NNaþionale dde TTeatru ((2002), TTrofeul„România 22000” ((2003), PPremiul dde EExcelenþã aalFestivalului TTeatrului dde CComedie ((2006), PPremiulde eexcelenþã aal GGalei UUNITER ((2007-22008), PPremiulde eexcelenþã TTIFF CCluj ((2008), PPremiul dde eexcelenþã„Gala 110 ppentru RRomânia” ((2008). AA ffost ddecorat ccu:Ordinul „„Drapelul IIugoslav” ccu SSteaua dde aaur ººi ccolan(2003), OOrdinul NNaþional „„Serviciul CCredincios” îîn ggradde MMare OOfiþer ((2004), OOrdinul NNaþional „„SteauaRomâniei” îîn ggrad dde MMare CCruce ((2008); OOfiþer aalOrdinului NNaþional aal LLegiunii dde OOnoare ((2002), ffiindprimul aactor ddin iistoria tteatrului rromânesc ccãruia ii ss-aaacordat aaceastã pprestigioasã ddecoraþie. AA ffost ddistinscu ttitlurile dde AArtist EEmerit ((1953) ººi AArtist aal PPoporului(1962).

(Dupã DDorina NN. RRusu, Dicþionarul mmembrilorAcademiei RRomâne. 11866–2010, Ed. aa III-aa, rrevãzutãºi aadãugitã, EEditura EEnciclopedicã, BBucureºti, 22010.)

Radu BBeligan

Imposibil dde sscris ddoarcâteva ccuvinte desprecopleºitoarea

personalitate a Maestrului.Cel mai dificil lucru e acelade a încerca sã-l încadrezi învreo categorie. Oricum, „vedetã”

nu-i poþi spune, pentru cã vedete sunt absolut toateparaºutele care ne invadeazã searã de searã micileecrane pe care nici nu mai încap de atâta culturã.Fireºte, mã refer la cultura de club... Rãmânla Maestru. ªi atât!

Îl cunosc de o veºnicie. Cuvânt care i sepotriveºte perfect, din toate punctele de vedere.L-am admirat de mic copil, nesperând vreodatãcã mã voi putea afla în preajma sa, darmite sã maiºi jucãm împreunã! S-a aflat în comisia care m-aadmis în Teatrul Naþional, l-am simþit în permanenþãalãturi de mine, m-a îndrãgit din prima clipã,ºi îmi este alãturi ºi în ziua de azi.

În acest material nu vreau sã-i aduc eterneleosanale cu care ne-am obiºnuit. Nu. Nu vreaualtceva decât sã vã povestesc câteva dintre vorbelede duh ale Maestrului în relaþia cu mine. Din clipaîn care ne-am cunoscut, mi-a spus cu vocea ºizâmbetul sãu absolut inconfundabil: „Eu glumesccu tine, pentru cã eºti printre puþinii oameni care maiau pic de haz ºi nu se supãrã dacã sunt ironizaþi!”

Aºadar: Repetam împreunã Titanic vals, în regiaaltui maestru al Teatrului românesc cu majuscule,Mihai Berechet. Asta se întâmpla în anul 1983.Într-o pauzã, Maestrul mã întreabã: De fapt,câþi ani ai tu, puiule?

– 31 de ani împliniþi, Maestre! – Bravo þie. Extraordinar! ªi, dupã o pauzã

imperceptibilã, rosteºte: Auzi, mã, nenorocitule,eu, la vârsta ta, eram deja Artist Emerit!!!

Aºadar: – Tu ºtii care este definiþia actorului?Noteazã: STATURÃ, GURÃ ªI FIGURÃ...

Cât de adevãrat ºi de valabil ºi astãzi! Priviþi doarcum se vorbeºte pe aceleaºi mici ecrane ºi îi veþida dreptate Maestrului.

Aºadar: Pe vremea aceea, unul dintre puþinelenoastre refugii erau cãrþile de aventuri în limbafrancezã. Trebuie sã vã spun cã în Bucureºti existao adevãratã mafie culturalã (ce frumos sunã, nu?), încadrul cãreia se schimbau cãrþile respective de la uniila alþii. Aveai maximum 24 de ore sã citeºti un S.A.S.,de pildã. Eu, îndrãgostit de mic copil de limbafrancezã, aproape lafiecare spectacol citeampe nerãsuflate în culise,aºteptând sã-mi vinãrândul sã intru în scenã.Un coleg de-al nostruîi spune în ºoaptãMaestrului: Ia priviþi cebunã achiziþie aþi fãcutangajându-l pe acest tânãr!Citeºte, practic, încontinuu!ªi, pe deasupra, ºiîn francezã! La care,Maestrul, imperturbabil:Pe naiba, are aceeaºicarte, doar îi schimbã dincând în când coperþile...

Aºadar: Jucam, fireºte,tot împreunã, în Numeletrandafirului. La unmoment dat, trag ofrumoasã „bâlbã”, cum se spune în limbaj de culise,la care Maestrul, care se afla cu spatele la public,scoate un mic mârâit amuzat, cu sensul clar „Bravo,ai dat-o, bãiete!”, drept care am fugit urgent în culise,pentru a nu izbucni în râs în faþa minunatului publicbucureºtean...

Aºadar: Un coleg îl lãuda pe Maestru pentrusenzaþionala sa prestaþie în memorabilul spectacol

Contrabasul: Maestre, am remarcat ºi ce perfect stãpe dumneavoastrã fracul. La care Maestrul: Totuldepinde de omul care-l poartã! Pe mine fracul stã– cum bine ai zis – perfect! Dacã pui fracul pe el– ºi mã aratã pe mine – îþi vine sã spui: Bãiete, maiadu o bere!

Aºadar: De curând, am intrat în spectacolul cupiesa Nimeni nu-i perfect, o comedie de foarte bungust, fireºte, chiar în regia Maestrului. La vizionare,îmi spune: Eºti foarte drãguþ. Îi vine omului sã te

mãnânce pe scenã. Dar am o marerugãminte la tine: Nu mai vrea tusã fii neapãrat comic! Tu nu ai nevoiede efecte comice suplimentare! Cândintri în scenã, spectatorul izbucneºteîn râs... ªi gata! Tu nu vezi ce faþãai?...

Aºadar: Prin 1982, intram, cumse spune tot în termeni de culise,peste noapte, într-un spectacol demare þinutã, Filumena Marturano,cu regretata Marcela Rusu în rolultitular. Aveam niºte emoþii cumplite.Maestrul, care a simþit imediat cumstau lucrurile, a bãgat o replicã înafara textului, care m-a fãcut sã îmirevin imediat. Iat-o: Ascultã, Michele,– aºa se numea personajul meu – tude mic ai fost aºa de grãsuþ? Fireºtecã ºi în salã au fost ropote deaplauze. Aplauze care au reuºit

sã mã determine sã rostesc – totuºi – replicilepe care deja le uitasem.

Aºadar: Pot povesti despre Maestru pânã mâine.Talent, haz, inteligenþã, culturã enciclopedicã, farmecindescriptibil, ironie, autoironie, generozitate, respectfaþã de cei din jur, uluitoare longevitate, vitalitate.ªi un unic nume: TEATRUL ROMÂNESC, adicãBELIGAN.

Maestrul. ªªi aatât!EEuuggeenn CCRRIISSTTEEAA

Aîmbãtrâni îînseamnã aa aarunca ppeste bbord ttoate iideile ppreconcepute,înseamnã aa ddeveni mmai uuºor, mmai lliber. ÎÎntr-uun aanumit ssens, eeºti mmaibãtrân ccând eeºti ttânãr ººi mmai ttânãr ccând eeºti bbãtrân. ((…) VViaþa mmea

n-aa ffost uuºoarã. AA ffost oo lluptã ppermanentã ººi ssper ccã aam iieºit îînvingãtor –– nnue oo vvictorie sstrãlucitã, ddar oo vvictorie cconfortabilã. ÎÎn uultima vvreme, ffoarte mmultãlume îîmi ppune aaceastã îîntrebare sstereotipã: „„Care eeste ssecretul llongevitãþiidumneavoastrã?” CCât îîncã mmai aam rrãbdare ssã lle rrãspund, lle sspun ccã, ddupã mmine,

secretul bbiblic aal llongevitãþii eeste iiubirea. CCred ccã ssuntem ppe ppãmânt ppentruacest mmotiv: ssã iiubim. LLe sspun aadesea ccelor cce vvor ssã mmã aasculte: „„iubiþi cce vvreþi,dar iiubiþi!” NNimic nnu eeste mmai ddezastruos ddecât iinfirmitatea iinimii. ((…) ªªi, ffiindcãam aacest pprilej, ddaþi-mmi vvoie ssã vvã ddeclar ccã vvã iiubesc. DDa, vvã iiubesc ººi ppedumneavoastrã, sspectatorii mmei ccredincioºi, ccare mm-aaþi ffãcut cceea ssunt aazi. ((…)Am ccãlãtorit ffrumos îîmpreunã. DDacã vviaþa eeste oo ccãlãtorie sscurtã, ttrebuiesã îîncercãm ss-oo ffacem lla cclasa II. ((Radu BBeligan)

Acest bbloc-nnotes, rrefugiu ººi ssprijin într-oactivitate dispersatã, mai curând scut decâtlance, conþine unele destãinuiri, dar e

departe de a fi un jurnal intim. De altfel, ce poaterãmâne intim într-o profesiune care – spre mareletãu orgoliu – te situeazã în vãzul tuturor ºi nu o datã– spre regretul tãu – te transformã în obiectde curiozitate publicã ºi în subiect de conversaþieºi cancan în ceasurile de pustiu spiritual,ori de cristalizare a nevoii de surprizã, deinedit, de mirare, de oprobiu ce ritmeazãtraiul nostru, al tuturor? Prea puþine aspectedintr-o soartã de actor, cu o norocoasãcarierã, scapã spiritului de investigaþieºi invenþie al spectatorilor, care uneorise pricep chiar mai bine decât el sã deagaranþia autenticitãþii nãscocirilor ºi sãtransplanteze în ficþiune adevãrurile celemai sigure. Ceea ce-i cu adevãrat intim sauîn orice caz expresiv se aflã în munca meade interpret ºi – rog sã fiu scuzat pentrutermen – de „animator” al miºcãrii teatrale.Iatã ºi de ce n-am inclus în volum notaþiileprivind familia ºi prietenii foarte apropiaþi.Sunt probleme strict personale, care e binesã fie ferite de un ochi strãin. Dacã am vorbit uneoridespre prieteni a fost numai pentru a mã referi laopera lor. Între altele fie zis, am o solidã suspiciunepentru textele – vezi Doamne – confidenþiale, dardestinate tiparului încã în timpul vieþii. Le suspectezde acea sinceritate a cabotinajului, de naturã sãaltereze autenticitatea, forþa probantã, valoareamãrturiei. „Sinceritatea cabotinajului” nu-i o alãturareaccidentalã de cuvinte. Am învãþat cã un om setãlmãceºte ºi se proiecteazã pe sine pânã ºi înartificiu ºi exagerare, despãturind ceva din înþelesulconstitutiv al eu-lui sãu, tocmai în exagerãrile ºi înefectele chemate în acelaºi timp sã resoarbã ºi sãsporeascã amãrãciunea unor frustrãri, cheltuielileunor amãgiri, inflaþia unor bucurii ºi excedentul unoriritãri. Te reprezinþi pe tine prin chiar aceste trucuri ºisupape, rude tot atât de bune cu minciuna ca ºi cuadevãrul. Dar eu am cãutat un drum mai drept care,dacã nu comunicã de regulã cu tot ceea ce bãnuiescori ºtiu despre mine ºi ceilalþi, nu-i în orice caz paralelºi independent de ceea ce simt, meditez ºi trãiesc.

(Din introducerea la Luni, marþi, miercuri...)

M-aam nnãscut oodatã ccu RRomânia MMare ºisunt ombilical legat de ea. Nu e o calitate,e un minunat blestem. Am putut rezista

unor ispite uluitoare. Nu m-am putut despãrþiniciodatã de ea. Am trãit aici mult, am traversatpatru dictaturi ºi pot sã vã spun acum, în gura mare,cã am fost necredincios regimurilor ºi-ntotdeaunacredincios României.

În 11950, eeram lla oo mmasã ccu DDinu IIanculescu,cu ªerban Cioculescu ºi Ion Barbu, la braseriade la Athenée Palace. Uºa se deschide brusc

ºi un june gazetar de la Scânteia se îndreaptã sprenoi, debordând de entuziasm: „Aþi auzit? În curând,în Uniunea Sovieticã, pâinea va fi gratis!” „Da, darcu ce preþ!”, i-a rãspuns Ianculescu. Calamburulãsta l-a costat câteva luni de puºcãrie.

Mã dduceam ccu rregularitate sã-l vãd peIanculescu, ca sã mai învãþ câte cevade la el. La o reprezentaþie cu piesa

Blestematele fantome, sala era arhiplinã ºi, totuºi,am rãmas sã vãd spectacolul din picioare. Un actorcare juca în piesã ºi s-a uitat prin gaura cortinei,îi comunicã maestrului: „E ºi Beligan în salã.N-a gãsit loc ºi stã în picioare.” „În picioare?!În genunchi sã stea când joc eu!”

La uun mmoment ddat, EEugene IIonesco s-a retrascu mine într-un colþ al salonului ºi mi-a spus:„O prietenie se leagã à travers le travail.

Rinocerii au fost prilejul de a ne cunoºte ºi împrieteni.Eºti un Belanger formidabil. Peste Jean-LouisBarrault ºi peste Laurence Olivier. Din pãcate,nu pot declara asta ziariºtilor. Sunt artiºti mari, darsusceptibili. ªi eu mai am relaþii de muncã cu ei.”Am pãstrat acest secret cât timp Ionesco ºi ceidoi mari actori au fost în viaþã.

De zziua mmea, cu prilejul împlinirii a 90 deani, printre multele cadouri primite, s-a aflatºi unul care m-a uluit: am primit în dar

o stea! Într-un colet sosit din Statele Unite, se afladocumentul care atesta existenþa stelei care acumîmi poartã numele:

Domnule Beligan, (...) Numele dumneavoastrã a fost dat unei stele

prin intermediul Oficiului Internaþional de Înregistrare

a Stelelor (International Star Registry). Numelestelei dumneavoastrã, precum ºi coordonatele eitelescopice sunt înregistrate ºi pãstrate în arhiveleOficiului Internaþional de Înregistrare a Stelelor dinElveþia. Aceste date sunt identice cu cele carefigureazã pe certificatul oficial (...) pe care îl veþi gãsiîn acest colet. (...) Pentru a o localiza, cãutaþi-vãconstelaþia pe harta cerului stilizatã, situatã la

începutul livretului inclus aici. Apoi folosiþiharta cea mare, care este o copie mãritãa constelaþiei dumneavoastrã. Locul precisunde este situatã steaua dumneavoastrãeste încercuit cu roºu. Aºa cã, de acumînainte, veþi privi cerul cu alþi ochi. Cãci,prin aceastã stea care vã este dedicatã,o particicã din dumneavoastrã scânteiazãpe bolta cereascã.

Felicitari, International Star Registry

(Fragmente din spectacolul Confesiunidespre viaþã ºi artã, iunie 2009; sursa:http://life.hotnews.ro/)

Maestrul RRadu BBeligan trãieºte dinplin orice secundã din viaþa sa.O dovedeºte din plin prezenþa

sa în spectacolul Egoistul, în care interpreteazã rolulprincipal ºi care se joacã ºi acum, cu casa închisã,dar ºi stilul sãu unic de viaþã, din care nu lipsescdesele ieºiri în oraº. Elegant, manierat ºi purtându-ºicu demnitate povara celor 92 de ani, Radu Beliganpare sã sfideze legile naturii ºi se încãpãþâneazã sãnu se dea bãtut. ªi bine face! Zilele trecute, în buriculCapitalei, maestrul a fost zãrit în compania a treiprezenþe feminine, respectiv fiica ºi nepoatele saledragi, alãturi de care a cinat pe terasa unui restaurantultraselect. ªi pentru cã detaliile mici fac viaþafrumoasã, legenda scenei româneºti nu s-a uitatla bani ºi ºi-a rãsfãþat invitatele cu un regal culinardin care nu a lipsit friptura de vitã în sânge, pe carea „stropit-o” din plin cu vin vechi portughez. Acelaºimeniu a fost ales ºi de maestrul care a dovedit încão datã cã reþeta longevitãþii sale nu are nimic încomun cu cea a altui nonogenar obiºnuit, obsedatde problemele de tensiune ºi regimul alimenar.Pentru cã timpul s-a scurs pe nesimþite, iar cinas-a prelungit mai bine de trei ceasuri, când s-au decissã pãrãseascã terasa, Beligan ºi însoþitoarele lui ausolicitat un taxi. Respectând, de asemenea, codulbunelor maniere, nepoata marelui artist ºi-a ajutatcu dragoste bunicul sã se deplaseze la maºinãºi sã urce în autoturism, pe locul din dreapta-faþã,aºa cum este frumos ºi civilizat.

(Simona Odorhean, http://www.cancan.ro/showbiz/showbiz-intern/, postat pe 31 iulie 2011)


Seniori aai cculturii


Oricine îîl ppriveºte,fie ººi oo ssingurã cclipãpe RRadu BBeligan, nnu

poate ssã nnu oobserve ccã oomulacesta eeste uun ssemn dde îîntrebare... ÎÎn tteatrulromânesc, RRadu BBeligan eeste cchiar uun mmare ssemn ddeîntrebare. UUn mmotiv ppermanent dde nnedumerire ººi ppânãla uurmã dde nneliniºte ppentru ttot cceea cce eeste aaºezatºi ttacticos, ccuminte ººi cconvenit, îîn llumea aactoriceascãde lla nnoi. IIntrã îîn sscenã oo ffãpturã ffiravã mmai ccurândºi ssala ppe ccare nn-oo ddomolesc mmatadorii ccu bbãrbimatusalemice îîncremeneºte ttoatã... BBeligan aareo aautoritate rrareori îîntâlnitã, îînainte îîncã dde aascoate oo vvorbã. RReplicã ddupã rreplicã, nnedumerireasporeºte... EE uun uunanim aacord îîn aa aafirma ccã nnuse îînþelege nnimic ddin cceea cce ppronunþã. VVocea lluie aalbã, ddicþiunea sstropºitã, ffraza ppetecitã. OO ttradiþiesecularã, pperpetuatã îîn ttoate cconservatoarele ddedicþiune ººi ddeclamaþie, jjoacã aacum cca uun ffum... îîn ggol.ªi ccu ttoate aastea... ((semne dde îîntrebare ddupã ssemne

de îîntrebare) ttoatã ssala zzâmbeºte ccuceritã iiar,din ccând îîn ccând, hhohotele dde rrâs îîmpiedicã rreplicileurmãtoare... PPublicul nnu ppricepe cceea cce sspuneactorul, ddar ppricepe mminunat ssensul sscenei, ttoatãfineþea ppiesei, ccea mmai mmicã iintenþie aa aautorului.Dicþiunea ººi ddeclamaþiunea aau rrãmas dde rruºine...Altceva ººi mmai ggrav... SSunt aactori ccare sse ddedaula ccele mmai ddisperate ccontorsiuni, ccare ppândesc ccuochii mmilogi sspre ssalã, ccerºind zzadarnic uun zzâmbetpentru „„cârligele” ººi sschimonoselile llor. BBeligan aarenecontenit aaerul pplictisit ddacã sse rrâde îîn ssalã llareplicile llui. AAdeziunea hhilarã pparcã-ll ccontraziceºi ccâteodatã pprivirea llui mmioapã aare aaerul ssã sspuie:„Ei, cce-aaþi ggãsit dde rrâs aaci? PPotoliþi-vvã, ccã aacum pplecacasã...” VVã sstrecuraþi lla iieºire pprin îîmbulzeala aaceea(la ppiesele îîn ccare jjoacã BBeligan ee dde oobicei nnãvalãde ppublic) ººi nnu ee iimposibil ssã aauziþi vvreun „„om ddeteatru” rrespectabil aafirmând iindignat ccã BBeligan nnu...e aactor. TTe uuiþi mmai aatent ººi rrecunoºti uun hhistrion ccarea ccutreierat ººapte tteatre ººi aacum ee ººomer. AAre oo vvoce

de ttrombon ººi uumeri dde bboxeur... DDacã, ttotuºi,cineva ii-aar sspune ccã sse ppare ccã BBeligan ããsta ccare„nu ee aactor” ee pplãtit îîmpãrãteºte ººi ccã ddã aaudienþedirectorilor dde tteatru ccare vvor ssã-ll aangajeze,supralicitându-sse, eeternul ººomer aar rridica nnedumerit(ºi ddramatic) mmâinile îînspre ttavan. ÎÎn rrealitate,Beligan nnici nnu ee aactor... EE uun ppoet pplin dde ssubtilitate,un ccãrturar ccât ttrei aacademicieni, lla ccurent ccu ttot ccejoacã... aalþii, uun iiubitor dde tteatru, aaleargã ppãtimaºdupã ppiesele aaltora, aamuzat ssincer dde jjocul ttuturorcamarazilor dde ttalent... ÎÎntre ddouã llungi ddiscuþiidespre aartã ((de oobicei ppe lla aanticari), îîºi aaduceaminte ccã „„azi jjoacã” ººi aaleargã îîn ffugã lla tteatru...

E cceva dde ppriceput îîn ttoate aastea? VVã sspuneameu ccã nnu. UUn ssemn dde îîntrebare... UUn mmare ssemnde îîntrebare. ªªi, ttotuºi, eexistã oo mmoralã: SSuccesul îînteatru eeste cca oo ffemeie... AAlergi ddisperat ddupã eea, eeafuge dde ttine... TTe ffaci ccã nnu oo bbagi îîn sseamã, aatuncivine eea ddupã ttine ººi sse îîndârjeºte ssã nnu tte mmai llaseîn ppace.

Un ssemn dde îîntrebareCCaammiill PPEETTRREESSCCUUTTeexxtt ((ssccrriiss îînn 11994455)) rreelluuaatt ddee ppee „„mmaannººeetteellee”” ccooppeerrtteelloorr ccããrrþþiiii PPrreetteexxttee ººii ssuubbtteexxttee


Dialoguri eesenþiale


– CC.M.: În ºtiinþã, sunt relativfrecvente situaþiile în care cel ce faceºtiinþa „gândeºte asupra ºtiinþei”, adicãface, chiar dacã numai arareori explicitºi public, teoria ºtiinþei. Acest procesde accentuare a reflexivitãþii se reflectãºi în limbaj, în numãrul crescut dedomenii al cãror nume este precedatde particula meta (meta-matematicã,meta-logicã etc.). Acest fenomen apareuneori ºi în artã. Creatorul de artã esteuneori un teoretician al activitãþii pecare o practicã. Ce pãrere aveþi despreacest fenomen? Care credeþi cã sunttrãsãturile lui specifice în artã?

– ªª.N.: Întotdeauna arta ºi, în cazulnostru, muzica, a avut ºi un aspectºtiinþific. În muzicã existã ceva pe care-lputem numi ºtiinþã ºi, desigur, ceva pecare nu-l putem numi decât artã. Depildã, când compui, te foloseºti de ceeace se cheamã inferenþã logicã. Altfelspus, dupã elaborarea unui fragmentmuzical urmeazã cu necesitateconsecinþa lui logicã în discursul sonor.Inferenþa este, prin urmare, comunãmuzicii ºi ºtiinþei. Dar de aici pânãla a gãsi echivalenþe între muzicã,pe de o parte, ºi logicã, matematicãsau alte ºtiinþe (psihologie, lingvisticã,semiologie), pe de altã parte, este undrum foarte lung. În ciuda distanþelor,se poate totuºi constata ocorespondenþã între creaþia artisticãºi cea ºtiinþificã dintr-o epocã datã.Cred cã unitatea epocii are loc chiardacã artistul (sau omul de ºtiinþã) nueste bine informat cu ce se petrece

la colegii lui din lumea ºtiinþei (sau,respectiv, a artei). Dar, dupã Al DoileaRãzboi Mondial, informarea ºtiinþificãa devenit o necesitate pentru muzician.De ce? Pentru a rãspunde va trebuisã facem o scurtã incursiune în istoriamuzicii.

În secolul al XX-lea, sã zicem dupãMahler, începând poate cu Debussy ºicontinuând pânã azi cu toþi compozitoriisemnificativi, nu mai existã un consensdin punctul de vedere al vocabularului,al morfologiei, al sintaxei, al gramaticii,al limbajului. Toþi aceºti termeni– vocabular, morfologie, sintaxã etc. –trebuie înþeleºi în sens muzical, pentrucã aplicaþi nediferenþiat muzicii potduce la confuzii. Bunãoarã, unii spun

cã muzica n-ar fi limbaj, alþii,dimpotrivã, cã ar fi.

– CC.M.: Dumneavoastrã ce spuneþiîn faþa acestei dileme?

– ªª.N.: Cred cã cel puþinstructuralismul, lingvistica, semiologia,semantica etc. au mai multe de învãþatde la fenomenul muzical, care este unvechi sistem de semne, decât muzicade la aceste noi discipline. Mai departeurmeazã sã decidã oamenii de ºtiinþã...Ideea pe care însã doresc s-o reliefezeste cã, în secolul XX, nu mai existãun consens, nu mai existãfundamente universal recunoscutede toþi cei care compun muzicã.Situaþia aceasta nu se constatãîn secolul XIX sau XVII; ea apareprobabil doar în perioada unor marischimbãri de perspectivã din istoriageneralã a omenirii, pentru cãistoria generalã a omenirii ºi istoriamuzicii par a merge mânã în mânã.Oricum, de 80 ºi ceva de aniîncoace n-a mai apãrut printrecompozitori un punct de vederecomun sub aspect gramatical.Fenomenul este, pe de o parte,grav ºi malefic, iar pe de altãparte central ºi benefic. Sã luãmun exemplu din trecut. CândBeethoven începea acum 200 deani sã compunã o sonatã, el aveala îndemânã în societate (vreausã spun în obºtea compozitorilorºi muzicienilor, precum ºi amelomanilor) un set de reguli

de compoziþie, care fuseserã acceptateîn toate centrele cultivate ale Europeiºi, prin urmare, preexistau actuluipropriu-zis de compunere a muzicii.Astfel, înãlþimile (sau frecvenþele)sunetelor erau organizate în sistemultemperat sau „bine temperat” (în cazulpianului). Compozitorul avea teoreticla dispoziþie în total 12 sunete (zisecromatice), dar dintre acestea nufolosea curent decât 7 (zise diatonice)ºi care formau ceea ce se numeºtescara tonalã. La rândul lor, trepteletonalitãþii se organizau în structuride câte 3 sunete numite acorduri ºicare aveau reguli precise de înlãnþuire(acordurile putând fi consonante saudisonante, iar disonanþele trebuind sã

se rezolve întotdeauna pe consonanþe).În afarã de aceasta, se statorniciseun sistem ritmic, o tipizare a melodiei,o cristalizare a formelor muzicale.Se ºtia, bunãoarã, cã sonata trebuiesã aibã cel puþin 3 pãrþi, cã, de obicei,prima miºcare este rapidã, a doua estelentã, în formã de lied, ºi a treia esteiarãºi rapidã, în formã de rondo. Larândul lor, liedul, rondoul, sonata etc.,aveau structuri cu totul închegate.Evident, Beethoven a contribuit enormla dezvoltarea ºi înnobilarea istoricã aacestor arhitecturi muzicale, însã dacã

era solicitat sã compunã o sonatã,nu putea sã dea la ivealã altceva decâto muzicã recognoscibilã ºi de alþii dreptsonatã. Prin urmare, vocabularul,morfologia, sintaxa, gramatica, limbajul,formele (mãcar structurile mari, tiparulformelor) erau date dinaintea actuluicompoziþiei. ªi atunci, ce-i rãmâneade fãcut lui Beethoven? Îi rãmâneasã dezvolte aceste forme de limbaj,sã introducã personalitatea lui într-unastfel de consens. Dacã ar fi sãfolosesc terminologia lui Noica, aºspune cã în muzica de acum 200 deani exista un general unanim acceptat.Bineînþeles cã dacã acest general s-arfi menþinut neschimbat, arta ar fi pieritprin închistare în convenþii imuabile

ºi de aceeaa apãrut casalvatoaretendinþa cãtre polul opus generalului,ºi anume, individualul. Or, tocmaiBeethoven este primul care introduceindividualul în muzica ultimelor douãveacuri. Într-adevãr, se observã cuuºurinþã cã simfoniile lui sunt atât dediferenþiate, are fiecare un profil atâtde conturat ºi de distinct, încât distanþa(stilisticã, semanticã etc.) dintre osimfonie ºi alta este incomparabilmai mare decât cea bunãoarã dintresimfoniile 21 ºi 25 de Haydn, sau 15 ºi19 de Mozart. Individualul, descãtuºatde Beethoven, este din ce în ce maiaccentuat în secolul XX. În veaculnostru, individualizarea conduce pânãºi la abolirea sistemului tonal, pe bazacãruia se manifestaserã Beethoven,romanticii sau compozitorii din ºcolilenaþionale. ªi atunci, compozitoruls-a vãzut dintr-o datã pus în faþaalternativei: sau sã compunã totul, dincapul locului, adicã un nou vocabular, onouã morfologie, o nouã sintaxã, formenoi etc. (orientare pe care, într-unstudiu recent, am numit-o cãutareaunei ordini individuale), sau sã revinãla ceea ce a fost, privind spre trecutºi preluând unul dintre limbajele binecunoscute ºi apreciate inclusiv demelomani (orientare pe care amdenumit-o fuga înapoi). În primajumãtate a secolului nostru, aceastã dinurmã soluþie s-a intitulat „neoclasicism”,„revenire la Bach” etc., iar azi, „stilretro”, „neoromantism” etc. Numaicã pe vremea neoclasicismului nuse excludea transformarea limbajuluivechi dupã gustul contemporaneitãþii,revenirea la Bach nu era totalã. Tocmaide aceea, unele lucrãri neoclasice auputut fi clasificate drept un „Bach cubaºi falºi”: melodia din grav (basul) numai era în consonanþã cu restul vocilorarmoniei (ca la Bach), ci în disonanþã,ceea ce impunea introducerea întresunete a unor relaþii noi, inexistenteîn gramatica lui Bach.

În afara orientãrilor amintite– cãutarea unei noi ordini ºi fugaînapoi – întâlnim încã alte douãposibilitãþi pentru compozitorulcontemporan ºi anume fuga înainteºi cãutarea unei ordini arhetipale.

Fuga înainte este refuzul oricãruitip de ordine prestabilitã în actul decompunere al muzicii. Se exclude,prin urmare, nu numai orice gramaticãa trecutului sau prezentului, ci ºi oriceidee proprie de gramaticã. Anarhiaaceasta seamãnã cu informaluldin artele plastice.

În sfârºit, cãutarea ordinii arhetipaleeste rezultatul relativ recentului studiual tradiþiilor diferite de tradiþia cultãeuropeanã: folclorul arhaic, muzicileextraeuropene etc. Aceste culturi,socotite „naturale”, pentru cã setransmit pe cale oralã din timpuristrãvechi, constituie teritorii inedite,fertile creativitãþii pentru mulþicompozitori din spaþiul culturiieuropene.

Interviu ccu ªªtefan NNiculescuCCããttããlliinn MMAAMMAALLII

Interviul aa ccãrui dderulare oo îîncepem îîn aacest nnumãr aa ffost lluat dde ssocio-ppsihologul CCãtãlin MMamali mmuzicianului ªªtefan NNiculescu îîn iianuarie-februarie 11986 ººi aa rrãmas iinedit ppânã aacum, îîn cciuda iimportanþei ººi aactualitãþii iideilor ddezbãtute dde ccãtre ccei ddoi ooameni dde cculturã.

ªªtteeffaann NNiiccuulleessccuu (n. 331 iiulie 11927, MMoreni, jjudeþulDâmboviþa –– dd. 222 iianuarie 22008, BBucureºti) aa ffost uuncompozitor, mmuzicolog ººi pprofesor uuniversitar rromân. ÎÎntreanii 11941 ººi 11946 aa sstudiat lla AAcademia RRegalã dde MMuzicãdin BBucureºti. SS-aa rreprofilat aapoi ppe iinginerie ((studii llaInstitutul dde CConstrucþii CCivile ddin BBucureºti, ppânã îîn 11950),în ccele ddin uurmã rrevenind lla AAcademia dde MMuzicã, uunde aastudiat ccompoziþia ccu MMihail AAndricu, îîntre aanii 11951 ººi 11957.A aavut oocazia nnesperatã ((în ccontextul rregimului ppolitic ddinþarã) dde aa pparticipa lla ººcoala ppentru mmuzicã nnouã dde llaDarmstadt ((1966–1969) ººi lla ccursurile ppentru mmuzicãelectronicã dde lla sstudioul SSiemens ddin MMünchen ((1966).

Creaþia ssa sse îînscrie îîn zzona mmuzicii cculte ccontemporaneºi aacoperã nnumeroase ggenuri mmuzicale. AA ffost ppreocupatde ffolclorul mmuzical aal EExtremului OOrient, dde hheterofonieºi dde mmuzica eelectronicã.

Între 11958 ººi 11960 llucreazã cca pprofesor dde ppian,apoi aactiveazã cca ccercetãtor lla IInstitutul dde IIstoria AArtei(1960–1963). DDin 11963 eeste pprofesor uuniversitar llaConservatorul ddin BBucureºti, uunde ppredã aanalizã mmuzicalã

ºi ccompoziþie; îîºi îînceteazã aactivitatea îîn 11987 ººi rrevine ººaseani mmai ttârziu. ÎÎn 22001, pprimeºte ttitlul dde pprorector oonorifical aacestei iinstituþii.

În aanii 11970 ccontribuie lla ppopularizarea mmuzicii nnoiprin eexpuneri ((însoþite dde aaudiþii) lla BBucureºti, îîmpreunãcu ªªerban SStãnciulescu. ÎÎn 11991, ffondeazã SãptãmânaInternaþionalã aa MMuzicii NNoi lla BBucureºti.

Dintre ccompozitorii sstrãini ccare ii-aau mmarcat sstilul,Niculescu îîi ccita ppe IIannis XXenakis ººi PPierre BBoulez.Apreciazã lla ccel ddin uurmã iinteresul ppentru mmuzicaheterofonã, ppe ccare eel îînsuºi oo vva sstudia pprin iintermediulmuzicii ttradiþionale ddin AAsia dde SSud-EEst.

A ccompus ppeste 770 dde llucrãri îîn ggenuri ddiverse(pentru aansambluri dde ccamerã ssau ssimfonice, ccu vvoce,muzicã dde ooperã).

Devine mmembru ccorespondent aal AAcademiei RRomâneîn 11993, iiar aapoi aacademician ttitular ((1997). DDoctor hhonoriscausa aal AAcademiei dde MMuzicã ddin CCluj. AA oobþinut PPremiulHerder ((1994), ppremiul ppentru mmuzicologie aal AAcademieiFranceze ((1972) ººi nnumeroase aalte ddistincþii.



Dialoguri eesenþiale

Obligaþia aaccentuãrii nnoului este astfelprezentã într-un anume grad în toatecele patru orientãri de astãzi. Tendinþa de

captare a individualului, începutã acum 200 de ani,a condus în acest secol la o extraordinarã presiunea Zeitgest-ului asupra compozitorului: pentru a aveaºansa de a fi recunoscut, el trebuie sã aducã mereuceva nou în raport nu numai cu toþi ceilalþi creatoridin trecut sau de azi, ci ºi cu propriile sale lucrãrianterioare. Mai ales în cãutarea ordinii individuale,nevoia producerii deopotrivã a noului ºi a ordiniiconduce adesea la necesitatea utilizãrii în muzicã arezultatelor ºtiinþei ºi tehnologiei moderne: acusticã,matematicã, informaticã, electronicã etc.

– CC.M.: Un cercetãtor japonez, Kinhide Mushakoji,preocupat de ºansele unei comunicãri autentice întremoduri de gândire, concepþii, paradigme, sistemeaxiologice care aparþin unor culturi diferite, a emisideea de „dialog interparadigmatic”, analizând atâtdificultãþile care stau în faþa unui astfel de dialog,cât ºi marile resurse pe care le poate deschidepentru creativitatea umanã.

– ªª.N.: Poate nu este tocmai întâmplãtor cãun cercetãtor japonez a elaborat o astfel de ideea dialogului interparadigmatic, dacã ne gândimcã probabil în formaþia lui va fi putut coexista ocomponentã tradiþionalã japonezã ºi o componentãmodernã de tip european.

În muzicã se pune însã întrebarea: unde ducesituaþia descrisã mai sus? Pentru a rãspunde, sãremarcãm cã în perimetrul culturii europene s-amanifestat deja o lege a pendulãrii între individualºi general, fireascã pentru buna funcþionare a artei.Când se ajunge la un consens general, ca acumdouã secole, se manifestã nevoia acutã de individual,pentru a evita degenerarea prin înþepenireaconvenþiilor. Dimpotrivã, când se ajunge lapulverizarea în individual ºi la inexistenþa oricãruiconsens, ca în clipa de faþã, se cere descoperireaunor principii universale pentru a evitaincomprehensibilitatea sau lipsa comunicãrii.Or ºtiinþa ne poate ajuta în încercarea de a gãsiprincipiile universale de care avem astãzi atâtanevoie. Desigur, ºtiinþa ºi arta sunt douã activitãþiireductibile. De aceea, nu poþi pune bazele artei peºtiinþã ºi bazele ºtiinþei pe artã. Ambele domeniireprezintã douã viziuni complementare asupra lumii,între care, totuºi, existã o relaþie ca între vaselecomunicante.

De aceea, ar fi absurd sã eliminãm din artãanumite realitãþi pe motiv cã nu ar fi ºtiinþifice, maiales cã ºtiinþa este ea însãºi în evoluþie ºi îºi schimbãcriteriile. Ceea ce nu înseamnã cã nu mã intereseazãfolosirea ºtiinþei în artã. Dimpotrivã.

– CC.M.: O întrebare care este sugeratã derãspunsul Dvs. ºi, în speþã, de ideea pendulãrii arteiîntre general ºi individual. Consideraþi cã apetitulteoretic, tendinþa de a face teorie a omului de artãvariazã semnificativ în funcþie de perioada deconsens ºi, respectiv, perioada de „atomizare”? Esteaceastã nevoie (ºi, respectiv, practicã) a teoretizãriimai puternicã într-o perioadã decât în alta?

– ªª.N.: Întrebarea este foarte interesantã. Amimpresia cã în perioadele de lipsã de consens, deatomizare ºi individualizare excesivã, compozitorulare nevoie sã explice ceea ce face, pentru a fi maibine înþeles. Numai cã sunt teoretizãri ºi teoretizãri.

Ca sã fim receptaþi cu mai multã bunãvoinþã esteutil sã arãtãm intenþiile, opþiunile, orientãrile estetice,fundamentele propriei noastre creaþii. Ceea cenu înseamnã a scrie un laborios tratat pentrua comenta 5 pagini de partiturã...

Pe de altã parte, relaþiile dintre muzicã ºi surseleei nemuzicale sunt mai bine precizate decât în trecut.Compozitori ca Xenakis, Barbaud ºi mulþi alþii, caredeclarã cã au utilizat în muzica lor domenii alematematicii, nu înseamnã cã fac ºtiinþã în loc de artã.ªtiinþa propune o teorie sau unele previziuni aleteoriei, iar prin experimente se valideazã acestepreviziuni. O compoziþie a lui Xenakis însã nu este oteorie, nici rezultatul aºteptat al previziunilor vreuneiteorii ºi, prin urmare, o lucrare de matematicã. Fãrãimaginaþie, matematica singurã nu duce la nimic.Matematica te poate ajuta sã gãseºti o ordine înmuzicã, dar nu toate ordinile sugerate de matematicãsunt ºi muzicale, adicã acceptate de simþul nostruartistic. Aici se poate aminti importanþa înþelegeriiraportului dintre ochi ºi ureche. În arta oralã dominã

exclusiv urechea. În arta scrisã, ochiul are o mareinfluenþã, dar fãrã sã anuleze importanþa capitalãa urechii. Prin ochi a pãtruns în muzica scrisãabstracþiunea, urechea având marele rol de a validasau invalida abstracþiunile, inclusiv matematice,ale ochiului.

– CC.M.: Existã multe cercetãri care demonstreazãoriginea vizualã a multor concepte, dintre care unelenu mai au acum o semnificaþie vizualã.

– ªª.N.: Evident, în matematicã ochiul este capital,mãcar prin folosirea creionului ºi hârtiei. Dar nu toatesoluþiile muzicale, demonstrate matematic pe hârtie,sunt validate de ureche. Personal, cred mai multîn ureche, ceea ce nu înseamnã cã elimin ochiul.De asemenea, nu cred în cei care eliminã ochiul sauraþionalul ce vine prin el ºi care se sprijinã exclusivpe ureche. Mi se pare o iluzie sã încerci sã te întorciazi, dupã 1.000 de ani de muzicã scrisã, deci gânditãºi cu ochiul, la epoca premergãtoare, a muzicii orale,gânditã exclusiv cu urechea. Se cuvine sã folosimazi toate forþele spiritului, manifestate atât prin ochi,cât ºi prin ureche.

– CC.M.: Se considerã cã artistul este un bunobservator al realitãþii, atât a celei externe, cât ºia celei interne. Consideraþi cã un artist poate utilizaîn munca sa ºi alte mijloace de cunoaºtere, cumar fi experimentul, ipoteza, deducþia, modelarea?Dacã da, ce funcþii credeþi cã au aceste mijloaceîn procesul creaþiei artistice?

– ªª.N.: Cred cã în muzicã existã douã tipurifundamentale de imaginaþie. O imaginaþie deductivãºi o imaginaþie inductivã. Un exemplu. Vreau sãcompun, dar nu ºtiu exact ce. Atunci mã aºez la pianºi improvizez. Fac ceva similar lui Stravinski, care,dupã 3-4 ore de lucru, obþinea câteva mãsuri bune.Pe acestea le notez ºi îmi propun sã le continui.ªi iar improvizez, înaintând astfel din aproape înaproape pânã închei lucrarea. Existã compozitori,bunãoarã Morton, care compun dupã o asemeneametodã, pe care o putem numi inductivã: se pleacãde la particularul detaliului ºi se ajunge la generaluloperei. O altã cale este exact cea opusã. Îmi daude la început reguli precise de compoziþie, un sistempe care îl particularizez pânã la cea din urmã notã,verificând dacã rezultatul este corect faþã de sistemuldat. Demersul este, deci, deductiv: se pleacã de lageneralul operei ºi se ajunge la particularul detaliului.Din experienþa mea pedagogicã am vãzut cã existãcompozitori dotaþi pentru inducþie ºi alþii pentrudeducþie. Totodatã, mi se pare important ca cinevadotat într-o direcþie sã încerce sã-ºi asimileze ºi ceeace-i lipseºte. Cãci numai când se îmbinã deducþiacu inducþia se ajunge la performanþe optime. Mariicreatori conjugã armonios aceste douã tipuride imaginaþie. Bach, de pildã, era deopotrivãimprovizator ºi constructor de arhitecturimonumentale.

În ceea ce priveºte modelarea, ea mi se pare

cã intervine frecvent în muzicã, desigur în alt sensdecât în ºtiinþã. Dacã vreau sã compun o fugã, iaudrept model o schemã generalã, comunã mai multorfugi particulare ºi rezultatã din analiza lor comparatã.Mai mult, toate schemele formale din muzicã sunt niºtemodele ce se pot obþine ºi pe cale logicã. Plecândfie ºi de la un sunet, ce putem face? Îl repetãm (AA)sau aducem un sunet diferit (AB). Pe aceeaºi cale,ajungem la forme cunoscute de tipul ABA, ABB, AAB,care sunt forme zise de bar, sau la forma AAA, careexistã bunãoarã în colindul românesc. Pentruobþinerea tuturor posibilitãþilor logice ale formelormuzicale putem construi un arbore, adãugând sunetenoi, C, D etc. Este interesant de observat cã acestecombinaþii simple de 2-3 elemente au fost demultfolosite în muzicã, dar dintre combinaþiile cu unnumãr mai mare de elemente, numai o micã partes-a impus în istoria formelor.

– CC.M.: De ce?– ªª.N.: Nu ºtiu. Poate sunt raþiuni artistice,

psihologice, sociale sau alte cauze. Teoretic, ar trebuisã se foloseascã orice combinaþie logicã, dar numaiunele au atras sau au fost validate de ureche.

– CC.M.: Existenþa unor relaþii matematice în cadruloperelor muzicale, fie cã aceste relaþii au fost explicitutilizate, fie cã la ele s-a ajuns implicit, este unfapt general acceptat. Consideraþi cã pregãtireamatematicã explicitã devine o necesitate din ce în cemai mare pentru creaþia muzicalã prezentã ºi viitoare,comparativ cu situaþia trecutã?

– ªª.N.: Evident, întotdeauna a existat în muzicãnevoia, deseori inconºtientã, de a utiliza relaþiilelogice dintre sunete. Am mai spus cã astãzicompozitorul trebuie sã fie cât de cât educat ºiîn domeniul matematicii. Sã ne gândim la evoluþiacomputerului ºi la faptul cã sinteza sunetului nuse mai face azi cu sintetizoare analogice, ci digitale,care oferã posibilitãþi sporite de control asupraparametrilor ºi totodatã o calitate sporitã a sunetului.Iar dacã vrei sã utilizezi acest nou domeniu fascinantal electronicii este inevitabil sã înveþi niþicãmatematicã. Computerul asociat cu sintetizatorulconstituie una dintre cãile care vor duce probabilla un fundament universal în muzicã. Se cautã dejarelaþiile dintre realitãþile muzicale controlabile ºtiinþificºi eficacitatea lor psihologicã. Una este proprietateanumericã, matematicã, a sunetului ºi alta cum sepercepe el. Bunãoarã, auditiv un sunet poate sãgliseze, dar fizic nu. Asemenea fenomene straniine aratã cã urechea are legile ei proprii, carenu þin întotdeauna seama de realitãþile acustice.Cunoaºterea lor ar putea facilita înaintarea spreacel consens necesar în muzicã.

– CC.M.: Care au fost motivele care v-au determinatsã vã alegeþi profesiunea ºi care a fost contextulîn care s-a conturat opþiunea dumneavoastrãprofesionalã?

– ªª.N.: Învãþ sã cânt la pian de la 6 ani. Am gãsitîn casã un pian, la care cânta mama mea. Nu-miplãcea sã exersez, ci mai mult sã improvizez. Puþinmai târziu am avut ºansa de a beneficia de câþivamari profesori. Încã din clasa a 4-a de liceu am datexamen la Conservator. Se putea atunci (în lipsaºcolilor medii de muzicã) sã urmezi cursurileConservatorului ca simplu elev de liceu. I-amavut profesori pe Muza Ghermani Ciomac ºi apoipe Florica Muzicescu, la pian, pe Marþian Negreaºi Mihail Jora, la armonie, iar câþiva ani mai târziu,pe Mihail Andricu, la compoziþie etc.

Tatãl meu, care nu s-a opus aspiraþiilor melemuzicale, mi-a spus cã meseria de muzician nui se pare sigurã ºi ar fi bine sã-mi însuºesc una mai„solidã”. Mai mult, m-a asigurat cã la absolvirea unorastfel de studii pot reveni la muzicã. Am urmat atuncicursurile Politehnicii, dupã care am ºi lucrat câtevaluni ca inginer. Dar pasiunea pentru muzicã m-aobligat sã revin la Conservator. Dupã cum vedeþi,muzica împreunã cu episodul politehnic fac un felde formã ABA: A-ul muzical de la început, întreruptde B-ul ingineresc ca un scurt intermezzo ºi revenireala A-ul muzical, care continuã ºi astãzi.

– CC.M.: Cam în ce perioadã vi s-a cristalizat,ca alegere profesionalã, opþiunea pentru muzicã?

– ªª.N.: Cam pe la 18 ani, iar aceastã opþiunes-a maturizat treptat.

(Va urma)

Moara IIriminoiu

8

Citim ddin cclasici



Din iitinerarul ddlui BBolliac ((IV)CCââmmppuulluunngg,, DDââmmbboovviicciiooaarraa,, NNããmmããiieeººttii

În ffaþa ooraºului [[Câmpulung], pe un vârf înalt,dincolo de apã, schituleþul Flãmânda, ziditde familia Rosettilor ºi neînchinat la nicio altã

mãnãstire, priveºte asupra oraºului întocmai caun turn ridicat spre apãrarea lui. Din acest schituleþ,vechea capitalã cu bisericile nalte are o vederepitoreascã. Am vãzut-o în diorama lunii ºi s-a tipãritîn memoria noastrã.

Douã ceasuri de la Câmpulung în sus pe malulstâng al Dâmboviþei, pe unul dintre cele mai ascuþitevârfuri, este Cetãþuia lui Negru Vodã. Din citadelacavalereascã ce cununeazã acest vârf abia se maiþin ceva ruine: o cruce de piatrãºi o bisericuþã mai subteranãîn care s-a fãcut oficiul pânã înzilele noastre de câte un preotcãlugãr sau ermit. Ocolul estede un zid tare de piatrã pestecele mai îngrozitoare prãpãstii;ºi nãpraznice lespezi de piatrã,lucrate oarecum, pe care seþin osebite tradiþii, stau aruncateici ºi colo fãrã sã poatã spunela ce au servit. Aflãm numaicã aceasta a fost baia lui NegruVodã în care intra cu Doamnaºi celãlalt masa pe care mânca.Facem complimentele noastreDoamnei lui Negru Vodã pentrupicioruºul sãu de patru palmeimprimat în piatrã de uºor cea fost. Întrebarea este cum s-aurcat acest material aici, de ces-au putut spânzura nenorociþiimeºteri când au clãdit, câtã lume s-a prãpãditla facerea ei? Utopiºtii strigã împotriva autocraþiei,dar ei nu vor vedea nimic vrednic de mirare în zilelelor. Marele se leagã totdeauna cu anevoele, precumºi plãcerea cu primejdia. Ca sã facã, mulþimea trebuiesã aibã o singurã voinþã, cãci numai voinþele cu câteo sutã de braþe s-au putut lupta cu cerul ºi cu natura.Plãcerea e datã viciului ºi Marele autocraþiei.

Înseamnã admiratorilor naturii Dâmbovicioara înpreajma Rucãrului, o cascadã frumoasã ºi un pasajde o jumãtate ceas printr-o strâmtoare de trei, patrustânjeni ai cãrei pereþi de calcar se unesc cu cerulcare n-a vãzut niciodatã adâncimile ei ºi care nu selumineazã decât de rãsfrângerile valurilor de cristalce se prãvãlesc pe bolovanii ei în domeniurile gârliþeice s-a zis Dâmbovicioara. Muºchiul umezelii ºiienupãrul sunt toatã vegetaþia ãstui pasaj îngrozitorºi perechile nedespãrþite de pietrari care domnescfiece buting, îi este toatã animalitatea. Nimic maisãlbatic decât acest pasaj. Brazii se agaþã pe scafele

lui ºi îºi înalþã piramidele alãturea cu stânca pentrua-i putea zãri lumina, ºi zgomotul fioros al gârleicelei repezi, ce se sparge în frunþile baricadelorde bolovani nãprasnici în preajma cãrora spumeazãmânioasã ºi împrãºtie nori de brumã în tot lunguldomeniului ei, uimeºte simþirea. Acest pasaj ce areproprietatea de a face vara iarnã ºi iarna varã posedão peºterã minunatã ºi o mare stâncã de marmurãla intrare.

Nu vom zice o vorbã ºi pentru Oraþii sau Orãtii,pentru acest drum pe vârful colþilor de calcir pecare s-a urcat de atâtea ori bãjeniile româneºtica sã treacã în Austria?În adevãr cã de pe Oraþiieste o privire ce n-osã mai întâmpine cinevanicãierea, prãpastia însã

cascã precum iadul ºi primejdia este prea aproape casã se poatã bucura cineva de privirea Oraþiilor. Oraþietrebuie sã fie iarãºi vorbã dacã, ºi se vede a derivade la orao [în greceºte în text, n.n.], privire, vedere;sau de la orein – bãgare de seamã, cãci ºi una ºi altase potrivesc acestui pasaj frumos ºi primejdios.

Aci aam aatins ggraniþa ppropãºindã aa AAustrieiºi, galopând câteva minute în lungul ei,ne-am oprit între grãniceri. Deocamdatã,

toþi se þineau la posturile lor, semeþi ºi scurticei; dar,vãzând pe oamenii ce ne însoþeau cã dau ocol uneimari doniþe cu vin, începurã a se mai apropia, pânãcând, câte unul, îºi rezemarã puºtile ºi se adunarãîmprejurul doniþei. Dupã puþine circulãri ale paharelor,începurã bunii grãniceri sã ne cearã Dunãrea degraniþã ºi sã închine în sãnãtatea prinþului.

Soarele apucase pe dupã munþi, ºi noi, în torentede urãri, ne coborârãm la Rucãr. Rucãr este un satmare ºi frumos, ezanþa se simte între toþi oamenii.

Ne-am oprit la casa de sfat ºi am chemat pe aleºica sã ne cate de mâncare. Sãtenii ºi aleºii ne ocolirãde toate pãrþile ºi echipajul escortei care nu erarecomandabil fãcea pe bieþii sãteni sã ne mãsoarede sus pânã jos. Furãm siliþi sã citim poruncile carele aveam ºi, alene-alene, cu toatã vorba din poruncãcare nu prea se descifra lesne de logofãtul satului,cãciulile se ridicau încet-încet de pe frunte ºi, pe laceafã, pornea cãtre piept: la al cincelea rând nu maiera nici o cãciulã pe cap. Am avut cea mai curatãcasã din sat ºi tot ce poate gãsi cineva la þarã.

Aci se gãsesc ºi mai multe hrisoave foarte vechipe la unii din moºneni. O familie demoºneni de aci dovedeºte prin hrisoavecã se trage în linie dreaptã de la MirceaVodã.

Adoua zzi ppe lla zzece cceasuri eramla Nãmãeºti, în casa stareþei,îmbrãcaþi în bluze ºi încãlþaþi cu

opinci. Nãmãeºtii e un schituleþ mic, cuvreo douãzeci de cãlugãriþe sub o stareþãamabilã ºi nu prea superstiþioasã. Uncioban, dormind noaptea pe lunã cu capulpe bâtã, vãzu în vis pe fecioara cã vine ladânsul ºi îi spune cã sub aceastã coastãpe care dormea el se aflã o bisericã alcãrei aflãtor este preursit el. Se scoalãciobanul ºi se pune numaidecât pe sãpat.Sapã trei zile ºi trei nopþi ºi dã de obisericã micã tãiatã în piatrã, cu toateodoarele ei într-însa ºi cu o icoanã mare,Intrarea Maichii Domnului în bisericã, ºicare a ºi rãmas sã fie hramul bisericii.

Aceastã icoanã, foarte vecheîntr-adevãr pe cât se mai poate cunoaºte,este fãcutã de meºter; care, pentru cã pealocurea s-a gãsit stricatã, un zugrav s-abizuit s-o dreagã. Când a atins penelul

sãu obrajii fecioarei, i s-a tras o palmã foartestraºnicã fãrã sã vazã de unde-i vine ºi i s-a tãiatpofta de a mai drege icoana. Dar ce folos? Mânalui cea dreaptã i s-a uscat numaidecât.

Un alt cioban – cãci ciobanii sunt oamenii ceimai buni la Dumnezeu – tot mai viseazã ºi astãzicã ar mai fi încã o bisericã ascunsã lângã ceadescoperitã – ba încã ºi clopotul se aude într-însape la miezul nopþii de cãlugãriþele cele mai pioase.Aceasta s-a dat de ºtire la Sfânta Mitropolie ºis-a cerut voie sã se sape. Toate acestea le-am aflatde la stareþã, ce ni le-a spus cu ochii în pãmânt,dar pe ale cãrei buze se contracta din când în cândun surâs ce nu-i venea prea rãu.

Valea Mare, Valea Foii, Muscelele sunt de ofrumuseþe ce se poate numai simþi, iar nu ºi exprima.Ne-am întors prin aceste grãdini ale naturiiîn Câmpulung ºi a doua zi am plecat de acila Curtea de Argeº.

Mergând sspre BBãrãþie

MMiirrcceeaa CCiioobbaannuu

(13 mai 1940,Bucureºti –d. 22 aprilie 1996,Bucureºti) a fost unpoet, prozator, editor,traducãtor ºi eseistromân. Dupãabsolvirea Liceului„Dimitrie Cantemir”din Bucureºti, facestudii de filologieslavã la Iaºi (1959),terminate laBucureºti, în 1964.Devine redactor laAgerpres (1965-

1966), apoi la Editura pentru literaturã (1967-1969),la Editura Eminescu ºi la Cartea Româneascã, încãde la înfiinþarea acesteia, în 1970. Dupã 1989 este

redactor-ºef la Editura Eminescu, de aici trecândla o editurã proprie, Vitruviu. În paralel, a fostpurtãtorul de cuvânt al Regelui Mihai I în România.A publicat în numeroase reviste poezii, articole decriticã literarã ºi plasticã. Traduce din literaturile rusãºi greacã. Debuteazã cu poezie în revista Tribuna(1959) ºi editorial cu volumul Imnuri pentru nesomnulcuvintelor, apãrut în 1966.

Dintre volumele publicate: Patimile (1968) Martorii(1968, ed. II – 1973), Epistole I (1968), Cartea fiilor(1970, ed. II – 1998), Etica (1971), Armura luiThomas ºi alte epistole (1971), Tãietorul de lemne(1974), Cele ce sunt (1974), Istorii (vol. I –1977,vol. II – 1978, vol. III – 1981, vol. IV – 1983,vol. V – 1986, vol. VI – 1993), Versuri (1982),Vântul Ahab (1984), Marele scrib (1985), Martorii.Epistole. Tãietorii de lemne (1988), Viaþa lumii(1989), Convorbiri cu Mihai I al României (vol. I-II–1992-1993), Poem (1994), La capãtul puterilor.Însemnãri pe Cartea lui Iov (1997), Anul tãcerii(1997).

Poemul care urmeazã este reluat din Imnuripentru nesomnul cuvintelor, Ed. pentru Literaturã,Bucureºti, 1966 (prefaþa de Nicolae Manolescu).

Elegie ppentru AAna

Trupul ffloral þþi-aam aascunsÎntre vvar ººi mmistrie.A rrãmas nnumai zzidul Care nnu mmã mmai ººtie.

Teascul ttãcerii sstriveºteCuvântul nneîndeajuns. Umedã bboare sse llasã-nn Priviri cca rrãspuns.

De-aaici ppovestea sse-nntoarce Cu oochiul lla nnoapte, Mâna uumbritã ccoboarã-nn Zarea ppropriei ffapte.

Lacrima AAnei

Clopotniþa BBãrãþiei

Reluãm uun uultim ffragment, rreferitor lla CCâmpulung ººi îîmprejurimile llui, ddin CCapitolul XXIV ((volumul aal ttreilea) aal aantologiei Cezar BBolliac. EExcursiuni aarheologice,editatã dde NN. GGeorgescu ººi ppublicatã îîn 22005 lla EEditura FFloare AAlbastrã ddin BBucureºti.

CCuurrtteeaa ddee llaa AArrggeeºº

AAnnuull IIIIII �� NNrr.. 1122 ((2255)) ��DDeecceemmbbrriiee 22001122 1155

ªtiinþa, pparte aa cculturii

ªtiindu-mmi ccâtde ccât llimitele– documentaþie,

înþelegere, scriere –, nu încercsã vin cu un articol despreimensa personalitate a culturii

româneºti care a fost Spiru Haret (15 februarie 1851,Iaºi – 17 decembrie 1912, Bucureºti; la mormântul luivorbeºte þãrãnistul Ion Mihalache, ministru de Interne,învãþãtor în Topoloveni pe vremea ministeriatului luiHaret). Dar pentru cã în acest an se împlinesc 100de ani de la moartea marelui om, mã încumet sãevoc douã legãturi personale pe care le pot face cusubiectul propus, nu fãrã a aduce aminte de articolelescrise de membrii Academiei: Mircea Maliþa, SolomonMarcus (ilustru matematician, pe care am ºansasã îl cunosc ºi care a deschis, în ultimul deceniu,volumele Operele lui Spiru C. Haret), Alexandru Zub,Gheorghe Þiþeica, Caius Iacob sau Radu Voinea.

Primul moment se referã la vizita pe care i-amfãcut-o profesorului Miron Nicolescu (1903 – 1975),în biroul sãu de la Institutul de Matematicã alAcademiei. Profesorul mã onorase din timpulstudenþiei cu o atenþie binevoitoare, caldã.În decursul anilor, s-a dezvoltat o relaþie personalã,puþin dincolo de stricta comunicare profesionalã,devenind o prietenie, desigur, pãstrând din parte-mirespectuoasa cuviinþã. Intrând în biroul lui MironNicolescu, dupã câþiva paºi, m-am oprit oarecumdezorientat. Profesorul a sesizat nedumerirea mea ºim-a lãmurit. Era o nepotrivire între mobilierul modernal cabinetului ºi biroul la care lucra Miron Nicolescu.Acest birou, mi-a spus profesorul, era din alte timpuri,fusese biroul lui David Emmanuel (31 ianuarie 1854,Bucureºti – 4 februarie 1941, Bucureºti),contemporan cu Haret, într-un secol al XIX-leala noi care încã îºi aºteaptã istoria ideilor.

Conversaþia s-a dezvoltat fãrã dificultate.De la un moment dat, Miron Nicolescu a începutsã-mi vorbeascã de teza de doctorat a lui SpiruHaret, Sur l’invariabilité des grandes axes desorbites planétaires (Sorbona, preºedinte decomisie Victor Puiseux, 18 ianuarie 1878, ziuasemnãrii tratatului de la San Stefano), publicatãîn Annales de l'Observatoire de Paris, vol.XVIII. Am avut de-a lungul celor cinci ani defacultate cursuri în Amfiteatrul „Spiru Haret”,dar ºtiam foarte puþin despre acest clasic,ca ºi majoritatea studenþilor de astãzi pe caretocmai pentru aceasta îi criticãm. (Am avutcursuri ºi seminarii cu Miron Nicolescu ºiSolomon Marcus de Analizã matematicãºi apoi de Funcþii reale ºi Elemente de Analizã.Pe rând, dupã câte îmi aduc aminte, i-ammai audiat în acelaºi amfiteatru pe AlexandruFroda, Gheorghe Vrãnceanu, Grigore C. Moisil,Nicolae Teodorescu, Cabiria Andreian, o suitãde ilustre nume.)

Istoria sstudiilor llui HHaret este cunoscutã. În 1874obþinuse prin concurs o bursã pentru studii laParis. (În acel an, Titu Maiorescu acordase trei

burse pentru astronomie: lui Spiru Haret, ConstantinGogu ºi Nicolae Coculescu.) Aici, Haret trece din nouexamenul de licenþã în matematicã, în 1875, iar în1876 îºi ia licenþa în fizicã. Prin susþinerea tezei,Spiru Haret devine primul român doctor înmatematicã la Sorbona. La susþinerea tezei lui Hareta participat ºi Henri Poincaré, proaspãt absolvent,care a apreciat cu „mare uimire” rezultatele din tezã.

Miron Nicolescu, veþi vedea imediat de ce, ºi-aînlãnþuit povestirea citându-i pe Laplace (1773) ºiLagrange (1776), care consideraserã problemadeterminãrii axelor mari ale elipselor pe care semiºcã planetele folosind dezvoltarea pânã la putereaîntâi ºi apoi pe Poisson (1808), care a luat în calculdezvoltarea pânã la puterea a doua pentru forþeleperturbatoare. Rezultatul pânã la Haret a fost acelacã axele sunt invariabile, termenii în t se reduc. Dupãcum se ºtie, Spiru Haret face în teza sa calculelepentru aproximaþia de ordinul al treilea. Relatarea

lui Miron Nicolescu adaugã câteva observaþiinoi, cel puþin pentru mine (atunci ºi acum).

Mai întâi, cã Haret s-a oprit asupra unui subiectcare, la prima vedere, nu pãrea prea promiþãtor.Elaborarea decurge fãrã surprize ºi, în redactareadinaintea celei finale, teza confirma concluziapredecesorilor, aºa încât nu apãruse nimic nou. Cupuþin timp însã înainte de susþinere, Haret a observatgreºeli de calcul ºi a trebuit sã reia calculele pentrua constata, de aceastã datã, înainte de susþinere, cãtermenii în t nu se mai reducºi deci cã axele mari aleorbitelor planetare se modificãîn timp. Dupã Miron Nicolescu,prin factura sa, teza ar puteafi consideratã ca þinând dedomeniul informaticii avant lalettre. Tocmai pentru aceasta,ºtiindu-mi preocupãrile,profesorul ºi-a gãsit timp sã-miexplice puþin istoria problemei.

Înainte de a termina primanotã a acestui articol,aº observa cã modelulconvenþional dupã care esteprezentat un om de ºtiinþã– viaþa, opera, bibliografia –acordã frecvent prea puþinloc mediului, lumii, ideilor încare s-a format cel în cauzã.Schema este cu atât mainemulþumitoare cu cât avem în Spiru Haret exemplulilustru al unui matematician, astronom, pedagog,om politic, reformator ºi formator al întregii ºcoliromâneºti. Datele personale câºtigã în interesatunci când sunt plasate în context.

Spre exemplu, m-am întrebat dacã Spiru Haret,Henri Poincaré ºi Paul Verlaine au avut ocazia sã sevadã/audã. Poincaré a obþinut licenþa în ºtiinþe în1876 ºi doctoratul la un an dupã Haret, deci cei doi

au fost colegi. La exact patru luni dupã doctorat,Poincaré este însãrcinat cu un curs de analizã laFacultatea de ªtiinþe din Caen, astfel încât vieþilecelor doi se despart, Haret plecând în România.Cade cortina peste capitolul Lehrjahre (veºnicanoastrã cortinã!) ºi ne lasã sã ne întrebãm, de-alungul anilor ºi acum, cât de bunã a fost alegereafãcutã. Pare improbabilã orice intersecþie nevidãHaret – Verlaine, singurul interval în care ar fi pututavea loc o „întâlnire” ar fi fost de la revenirea poetuluiîn Franþa, în iunie 1877 ºi plecarea la postuldin Rethel din octombrie.

Haret nnu aa uurmat oopþiunea ppoliticã a luiMaiorescu, cel care îl trimisese la Paris.A fost în trei reprize (31 martie 1897 –

30 martie 1899, 14 februarie 1901 – 20 decembrie1904, 12 martie 1907 – 28 decembrie 1910) ministruliberal al Cultelor ºi Instrucþiunii Publice (în ClubulLiberal din 2 martie 1889), ultima reprizã incluzândcapitolul rãscoalei din 1907. Ce a fãcut Haret în aceavreme, din primãvarã pânã’n toamnã (I.L. Caragiale,

octombrie 1907), pe când era ministru? Pentruadoptarea Legii învãþãmântului, Haret s-a luptat cu oilustrã opoziþie – P.P. Carp, Maiorescu, Delavrancea.

De-a lungul ministeriatelor, Haret, mai degrabãun om de cabinet, a colaborat cu Solomon M. Haliþã,omul sãu de teren, profesor ºi inspector generalal învãþãmântului, ulterior prefect al judeþelor Iaºiºi Nãsãud, supranumit în timpul vieþii „buldogullui Haret” pentru energia, perseverenþa ºi caracterulsãu intratabil. Considerat „mâna dreaptã a ministrului

Spiru Haret”, s-a nãscut înSângeorz-Bãi, a urmat liceul dinNãsãud ºi Facultatea de Istorie-Filosofie la Universitatea dinViena ºi a participat la alcãtuirealegilor, regulamentelor,programelor ºi orarelor ºcolare,care un sfert de veac au dirijatºcolile primare ºi normale dinVechiul Regat. Conducând oriceanchetã pânã la sfârºit, nus-a lãsat influenþat de niciunconsiderent social sau politic.La Iaºi, în timpul Primului RãzboiMondial, a desfãºurat o operã deasistenþã. Printre altele, a editatrevista George Lazãr, la Bârlad,în perioada 1887-1889; veziarticolul lui Ioan Lãpuºneanu, IuliuMoisil (1859-1947). Activitatea luiîn Vechiul Regat, în Rãsunetul

din 08/11/2009, cu o bibliografie semnificativã. Îmi spune ceva privind secolul al XIX-lea

românesc, încã neintegrat într-o filosofie a culturii,manuscrisul lui Haret Amintiri de la fundareaUniversitãþii din Iaºi (din 26 octombrie 1860) pe careîl am, evocare surprinzãtor de frumoasã pentru unautor matematician. Îmi mai trec sub ochi tot acumalte douã texte în care rãzbate continuarea luptelor

patrioþilor români: Confirmarea de primire aajutorului dat de guvernul liberal din Regatpentru susþinerea miºcãrii unioniste, semnatãde Alex. Vaida-Voevod, din 4 noiembrie 1918,Alba-Iulia; Cuvântarea senatorului de NãsãudLaurenþiu Oanea, cu discuþii, pentru susþinereaAdresei de Rãspuns la Mesajul Tronuluidin 17 decembrie 1934. La discuþii apareo intervenþie uºor corosivã a lui Nicolae Iorgaºi este amintitã o trecere în secret a munþilorpentru o misiune confidenþialã la care aparticipat Solomon Haliþã, misiune datã deIon I.C. Brãtianu. Faire-part-ul privind decesullui Haliþã conþine o semnãturã a istoriei:marele unionist, decorat cu Steaua ºi CoroanaRomâniei în grad de Ofiþer ºi Comandor,a murit pe 1 decembrie 1926 (cele trei textefac parte din arhiva soþiei mele, Constanþa,nãscutã Haliþã). Acestea toate se leagã,

dar trebuie sã rãmânã pentru un alt articol.

BibliografieC. Iacob, Spiru Haret, Gaz. Mat. Publ. Lunarã

Pentru Tineret, 81, 6 (1976), 201-202. M. Maliþa, Spiru Haret, a Romanian forerunner

of mathematical modelling in the social sciences,in The revolution in science and technology andcontemporary social development, Editura Acad.R.S.R., Bucureºti, 1974, 69-74.

V. Mioc and M. Stavinschi, Spiru Haret'sContribution to Celestial Mechanics, RomanianAstronomical Journal, 11, 1 (2001), 93-105.

I. Moisil, Românii ardeleni din Vechiul Regatºi activitatea lor pânã la rãzboiul întregirii neamului,Editura Atelierele Grafice „Cultura Naþionalã”,Bucureºti 1929.

G. Þiþeica, Introducere la Operele lui SpiruC. Haret, Ed. Cartea Româneasca, f.a., vol. X.

R. Voinea, 150th anniversary of the birth of SpiruHaret (1851-1912), Mem. Sect. ªtiinþ. Acad. Românã,Ser. IV, 24 (2001), 185-192.

SSppiirruu HHaarreett –– NNoottee ddee ddeecceemmbbrriieeDDrraaggooºº VVAAIIDDAA

Casa ccu ggaroafe ((Viºoi)

Sã ffii mmembru aal EEUSJA, Asociaþia Europeanãa Jurnaliºtilor de ªtiinþã, îþi oferã avantajul dea te menþine în contact aproape permanent

cu marile laboratoare ale bãtrânului continent, bachiar în relaþie de amiciþie cu „ofiþerii” lor de presã.Sonia Furtado Neves, de la Laboratorul Europeande Biologie Molecularã (EMBL) de la Heidelberg,este un asemenea personaj, un excelent mijlocitorîn isprãvile pe care le fac cercetãtorii în inima Viuluide la prestigioasa instituþie europeanã ºi povestitoriide întâmplãri „de laborator”, adicã noi, slujitoriiacestor genuri particulare de presã ºi culturã caresunt jurnalismul de ºtiinþã ºi literatura de ºtiinþã.Cititorul este probabil la curent cu aventurile în caresunt implicaþi sutele de iscoditori în misterele Viuluide la EMBL ºi miile de biologi din reþelele super-inteligente cu care se doteazã Homo sapienssuperior. Voi adãuga doar câteva rânduri despreceea ce biologii numesc „junk DNA”, în traducere„ADN gunoi”, adicã, de fapt, o poveste despre cevace multã vreme s-a crezut cã este pur ºi simpluo umpluturã fãrã niciun folos din molecula de ADN.O nouã axiomã însã ridicã respectul privindconstrucþiile pe care le face, fãrã oprire, acestDumnezeu numit Evoluþie: Natura nu înfãptuieºtenimic fãrã sens! Deci, cu atât mai puþin gene inutileîn sfânta sfintelor, molecula de ADN. ªi, iatã, dupãani de muncã, având la dispoziþie unelte sofisticateinventate de ingineri, EMBL-iºtii anunþã rezultate:„Junk DNA”, deci umplutura aºa-zis inutilã, este, defapt, un masiv panou de control înþesat de milioanede întrerupãtoare ºi conectoare, care regleazãactivitatea genelor. Existãm, noi, Viul, în formaîn care suntem – om, animal, plantã – pentru cã ele,dispozitivele moleculare din „Junk DNA” regleazãmecanismele ADN pentru a ne þine în viaþã – atâtcât ne este dat fiecãruia – om, animal, plantã – sãrãmânem în viaþã. Fãrã ele, mutaþii genetice ne-arpotopi, doar forma haoticã de viaþã numitã cancerar domni peste regnurile animal ºi vegetal.

Aºa a pornit la drum proiectul ENCODE,o giganticã antreprizã intelectualã comparabilã

cu proiectul de decodare a ADN-ului (The HumanGenome Project) ºi care, cum spunea cândvaNobel-istul James Watson, ne va þine ocupaþi pentruviitorii 1.000 de ani. EMBL al UE este legat înaceastã aventurã cu National Genome ResearchInstitute din SUA, cu Institutul European deBioinformaticã EMBL-EBI din Marea Britanie, cu altecâteva focare creatoare din lumea întreagã. Ce aude fãcut aceºti super-Homo sapiens îmbrãcaþi înhalate albe? Sã coloreze o hartã a celor peste 4milioane de întrerupãtoare, conectoare ºi dispozitivede reglaj care existã în molecula de ADN, în aceastãjunglã aparentã numitã „junk DNA” a moleculeinoastre fundamentale. ªi nu numai geografia lorne intereseazã, nu doar pozitia în schemã a fiecãruidispozitiv ci – muncã de Sisif! – dezvãluirealegãturilor care se fac între aceste micromecanismefundamentale atunci când o genã este deschisãsau închisã pentru unul dintre milioanele de procesemetabolice care se petrec în fiecare moleculãde ADN din fiecare celulã a corpului nostru!„Autostopistul” care sunt se înfioarã: gândiþi-vã,oameni buni, cã suntem, fiecare, fericiþii proprietaria circa o sutã de milioane de miliarde de celule,cã mereu, în fiecare nucleu de celulã, o moleculãde ADN dotatã cu 46 de cromozomi, aparent simpli,construiþi din doar patru substanþe, adeninã, guaninã,citozinã, timinã, dar care, combinate în circa 25.000– 30.000 de gene, ascultã de comenzile – corectesau nu – a peste 4 milioane de dispozitive de reglaj!Te ia groaza, frate, suntem, fiecare dintre noi,mai complicaþi decât Metagalaxia, casa noastrã,Universul…

Doctor Ewan Birney, ºeful proiectului ENCODE,ne mai liniºteºte; ne anunþã cã aventurierii implicaþiîn proiect ºtiu deja, în mare, cu ce se îndeletnicesccirca 80% din cele 4 milioane de dispozitive de reglaj.

„Geografic”, le-a mai rãmasde descifrat circa 18% dinADN cãci, aflaþi, faimoaselegene fãcãtoare de proteine,cu a cãror descifrare ne-amîmpãunat atât, nu reprezintãdecât 2% din molecula de ADN. Încã nu ºtim câteasemenea microdispozitive sunt amestecate în cutaresau cutare decizie pe care o ia „junk DNA” pentruo acþiune sau alta, dar încetul cu încetul vom facerânduialã în haosul aparent – 30 de articole ºtiinþificede mare importanþã au ºi fost publicate în revisteleGenome Biology, Genome Research ºi Nature,pãstrãtoare ale roadelor aurului cenuºiu pe careîl scot la suprafaþa civilizaþiei noastre minerii Viului.

Imaginaþi-vvã, ooameni bbuni, cã într-o zi vomavea fiecare, cumva, harta noastrã proteomicã,dar ºi cã biomedicii din viitor vor ºti sã o

manipuleze întru trecerea noastrã în Eternitate,aºa cum i-ar plãcea prietenului Mircea Opriþã sãse întâmple. Suntem pe drumul cel bun. Cei 441de „proteomiºti” implicaþi în ENCODE, din laboratoaregermane, britanice, americane, asiatice, au scos peinternet informaþiile dobândite, 15 terrabytes (15 miide miliarde de bytes) de date pe care, pentru a lestudia, am avea nevoie de nu mai puþin de 300 de anide muncã de laborator! Aºa cã închei, îndemnându-ipe discipolii lui Gheorghe Benga, Lucian Gavrilãºi Alexandru Ecovoiu sã arate bacalaureaþilorperformanþi câte locuri de muncã minunate pot avea,în urmãtoarele veacuri, cu condiþia sã nu-ºi risipeascãvieþile doar în avocaturã, management ºi speculãfinanciarã, profesiile turbocapitaliste aducãtoarede profit, dar, vai, atât de puþin folositoare societãþiiºi, pe deasupra, cumplit de plictisitoare…



ªtiinþa, pparte aa cculturii

La ccea dde-aa 1130-aa aaniversare de la naºterealui Nicolae Titulescu ºi la 70 de ani de latrecerea lui în nefiinþã, Fundaþia ce-i poartã

numele a oferit cititorului român lucrarea Pro ºi contralui Titulescu, ediþia a II-a, revãzutã ºi adãugitã(Editura Fundaþiei Europene Titulescu, 2012).Lucrarea se constituie într-o adevãratã antologiea vieþii ºi operei marelui diplomat român. În cele 1.854de pagini, cele trei volume înmãnuncheazã peste 600de voci contradictorii, chemate sã se pronunþe despreNicolae Titulescu. Sunt pagini strânse cu migalã,dragoste ºi devotament de directorul Fundaþiei,istoricul George G. Potra. Practic, volumul esterezultatul strãduinþei sale de o viaþã. M-am întâlnit cuTitulescu în urmã cu 45 de ani... M-am robit voluntarunei mari ºi perpetue descoperiri, mãrturisea GeorgePotra, dupã care continua: Angajat voluntar caexecutor testamentar al lui Titulescu... pe care mil-am dorit ºi crezut pãrinte spiritual. În fapt, acesteicauze nobile s-a robit întreaga familie Potra: George,Ana ºi Victor. De ani buni, domniile lor sunt sufletulapariþiilor editoriale despre Titulescu ºi al activitãþilordesfãºurate de Fundaþie.

Despre lucrarea în discuþie, cercetãtorul ºi editorulGeorge Potra ne mãrturiseºte cã noutatea ºioriginalitatea volumului de faþã constã, înainte detoate, în faptul cã, pentru prima oarã, personalitateaºi opera lui Nicolae Titulescu sunt prezentate dinperspective contradictorii, aparþinând partizanilor,colaboratorilor ºi susþinãtorilor, guvernamentali saunu, pe de o parte, opozanþilor ºi adversarilor dininterior sau exterior, pe de altã parte, reprezentândmãrturii ale ecourilor pe care viaþa ºi opera lui NicolaeTitulescu le-au avut în rândul contemporanilor sãi.Sunt mãrturii alese cu mult discernãmânt de GeorgePotra, aparþinând unor ºefi de stat, prim-miniºtriromâni ºi strãini, nu puþini miniºtri de externe, alþimembri ai echipelor guvernamentale, ºefi de partid,de la extrema stângã pânã la extrema dreaptã,

din România, dar ºi din democraþiile occidentale,diplomaþi prestigioºi, oameni de ºtiinþã ºi culturã.

Volumul Pro ºi contra Titulescu este considerat unpas major al acestei Fundaþii în relansarea unui mareromân, mare european, un autentic contemporan,

cum ni-l descrie directorul George Potra. În privinþadragostei de þarã, a românismului, domnia sa îidã cuvântul – ce ar putea fi mai edificator? – chiarlui Titulescu: Eu care sunt pãmântean, adâncpãmântean, eu care particip de atâþia ani la viaþainternaþionalã, fãrã a uita nici mãcar o clipã cã suntromân. El care ajunsese la concluzia cã nimic nupoate preþui mai mult ca glia pãrinteascã, el carea avut curajul de a spune public cã umanitatea numã intereseazã dacã România nu-ºi gãseºte locul însânul ei. ªi tot el declara rãspicat cã nu dau dreptulnimãnui din afarã sã se amestece în treburile noastrelãuntrice... tocmai pentru cã vreau ca românul sãfie stãpân la el acasã, doresc sã gãseascã el însuºi,în plina lui suveranitate, normele cele mai bunepentru pãstrarea unitãþii noastre naþionale.

Acest ddevotament pentru glia pãrinteascãnu i-a fost iertat. Împotriva memoriei luiTitulescu – ne spune George Potra –

continuã un rãzboi la vedere sau subteran. El nu esteiertat pentru cã a îndrãznit sã fie ºi sã rãmânã român,cã a perseverat sã reprezinte interesele naþiunii sale,în þarã ºi peste hotare, înainte ºi dupã moarte, sãapere demnitatea acesteia. Astfel, continuã editorulvolumului, ticãloºia politicã a mers pânã acolo încâtmonarhul, Carol al II-lea, a conspirat cu prim-ministrulGheorghe Tãtãrescu pentru a-l înlãtura pe unuldintre cei mai fideli ºi preþioºi membri ai echipelorguvernamentale româneºti, pe parcurs de douãzecide ani. Totodatã, George Potra subliniazã cã estegreu de acceptat cã Nicolae Iorga, Octavian Gogaºi Gheorghe Brãtianu s-au regãsit solidari îndenigrarea lui Titulescu, în „rãzboiul” pentruscoaterea acestuia din viaþa politicã.

Pentru final, sã mai reþinem o idee de bazãdin Cuvântul introductiv al istoricului George Potrala una dintre cele douã ediþii (2002 ºi 2012) alelucrãrii în discuþie: În ultimã instanþã, în universulintim al fiecãrui român, Nicolae Titulescu va gãsilocul pe care i-l acordã nevoia noastrã de modele,încrederea noastrã cã am fost ºi putem fi încontinuare ceva în lume, cã trebuie sã ne asumãmtestamentul de credinþã al înaintaºilor faþã de þarã,faþã de oamenii ei, de aspiraþiile lor, convingereacã cei cu adevãrat mari nu ºi-au tãiat niciodatãrãdãcinile ºi cã ºi-au dorit, chiar dacã s-au sãvârºitdincolo de graniþã, sã revinã acasã.

Citindu-l ºi recitindu-l pe istoricul George Potra,nu pot decât sã-mi exprim întreaga admiraþie faþã dedevotamentul cu care îl serveºte de peste 45 de anipe „Patronul” diplomaþiei româneºti ºi sã mã declarfericit cã am în biblioteca personalã aceastã minunatãantologie despre viaþa ºi opera lui Nicolae Titulescu.

ENCODEAAlleexxaannddrruu MMIIRROONNOOVV

Evenimentul aanului lla FFundaþia TTitulescuIIoonn PPÃÃTTRRAAªªCCUU

Cartea ccare vvã aaºteaptã




Un eeveniment eeditorialinedit s-a petrecutmiercuri, 26 septembrie

2012, la Hotelul Ramada dinPiteºti. Nicolae Badiu ºi-a lansat

cea de-a patra carte de eseuri ºi tablete, intitulatãRomânia care conteazã. Dacã ar fi fost numaiatât, tot era de-ajuns sã se constituie într-uneveniment, întrucât Nicolae Badiu e un autorscrupulos în ale scrisului ºi un om care ºtie sã creezespectacolul, când e vorba de imaginea sa publicã.Dumitru Augustin Doman, unul dintre autorii careprefaþeazã apariþia, ne atrage atenþia cã „tabletele”îl prind perfect pe Nicolae Badiu. În aceeaºi prefaþã,apreciatul critic literar mai scrie cã, „spre deosebirede alþi scriitori cultivaþi ai genului, preþioºi ºialambicaþi, care umflã fraza cu leºinãturi lirice,Nae simplificã textul, reducându-l la un fragmentde viaþã, la un decupaj crud…”

Aºadar, cine n-a fost prezent la acest spectacol,la propriu, la care au putut fi auziþi în direct criticulAlex ªtefãnescu ºi actorul Mircea Diaconu, a pierduto experienþã de viaþã din care avea ce reþine.A pierdut ºansa de a participa la un show culturaloriginal, unde cei prezenþi au fost beneficiariiºi participanþii, show conceput ºi pus în operãde familia Badiu. Pentru cã am ajuns aici, vreau sã vãmãrturisesc, cu invidie ºi luare aminte, cã m-a depãºitevenimentul la care am participat. ªi iatã de ce!

În primul rând, a fost o lansare de carte, în duplex,tatã ºi fiicã. Lui Nicolae Badiu, aceastã ºansã i-asurâs din plin, disputându-ºi întâietatea în faþapublicului alãturi de fiica sa, Iulia Maria Badiu,autoarea lucrãrii Viitorul de ieri, elevã în clasa a XII-ala Colegiul Naþional „Ion C. Brãtianu” din Piteºti.Despre ea, scriitorul, profesorul sãu de limba ºiliteratura românã, domnul Lucian Costache, scrie,negru pe alb, în Prefaþã: „Prima carte a Iuliei Badiue un debut reuºit. Debutul literar e o încercare dificilã,care necesitã curaj ºi produce consecinþe pemãsurã.” „Suflul epic e scurt, cât o respiraþie,iar aerul inspiraþiei e îndestulãtor.”

Pentru cel ce concepe aceste rânduri e greude þinut o dreaptã cumpãnã a cuvintelor între tatãºi fiicã, din cauza unicitãþii evenimentului ºi aaprecierilor celor prezenþi.

Cunoscutul critic literar Alex ªtefãnescu, îndeschiderea cãrþii, ne face, printre altele, o mãrturisiremai mult decât mãgulitoare pentru orice scriitor:„Reflecþiile lui Nicolae Badiu se remarcã prin aceeaºiardoare. Un aforism pe care regret cã nu l-amcompus eu este Mi-e dor sã mai trãiesc o datã.Dar chiar îl consider al meu ºi îl voi cita de multeori în viitor (bineînþeles între ghilimele).”

Parcã întrecându-se care sã-i acorde elogii,

actorul Mircea Diaconu, fostul ministru al Culturii,nu se lasã, la rându-i, ºi scrie rânduri emoþionantedespre caracterul autorului: „Foarte rar poþi spunedespre cineva cã a rãmas acelaºi, azi, când trãimparcã þipând, târâþi de vârtejurile nãscute deprãbuºirea dintre douã lumi.”

De cealaltã parte, frumoasa sa fiicã, plinã de nervîn ale eseului, vine cu o carte ca o metaforã: Viitorulde ieri. Rãsfoindu-i paginile, printre eseurile ei de„culegãtor de curcubee”, cum îi denumea peadolescenþi Nichita Stãnescu, afli despre un tãrâm alviselor în care te scufunzi ca într-o Atlantidã a vârstei.

Despre cele douã lucrãri poþi scrie la nesfârºit.Nici actriþa Luminiþa Borta nu s-a putut opri dinlecturã, îndestulându-ne cu crâmpeie de viaþã,desprinse din cele douã cãrþi, ca douã realitãþiparalele ale aceleiaºi lumi trãite, ce veneau cândsã se completeze, când sã se contrazicã ºi cândsã-i dea timpului împlinire.

Dacã ttimpul, sspaþiul ººi ttrãirile sunt relative,atunci nimic nu e mai evident decât sãciteºti cele douã volume – al lui Nicolae

Badiu ºi al Iuliei Maria Badiu – puse faþã în faþã cuepoca lor. Fireºte cã Nicolae Badiu vorbeºte despre„România care conteazã” ca un bun român. Publicãeseuri ce vizeazã un interval de timp de douã decenii,între 1990-2010. De asemenea, Iulia Maria Badiuface referire cam la aceeaºi perioadã, ca timpbiologic, din clasa a IV-a pânã la majorat, „ca o probãa trecerii de la naivitatea adolescentinã… la startulspre maturitate”, cum zice Lucian Costache.

În timp ce Badiu-tatãl priveºte spre înapoi, fiica,Iulia, scruteazã „viitorul de ieri”, cum îl numeºte eametaforic. ªi unul ºi celãlalt îºi decanteazã trãirile prinscris. În timp ce tatãl trece totul prin filtrul spirituluisãu critic (uneori ironic, alteori anecdotic), dar mereupãtruns de fiorul patriotismului românesc, producândun fel de îndreptar pentru greºelile celor din jur, Iulia

scruteazã viitorul ºi-ºi pune întrebãri prin sufletulsãu profund metafizic, deºi „înregistreazã” o vârstãclandestin de tânãrã pentru un scriitor. Antitezatimpului se regãseºte în modul de abordare a realitãþiitrãite, ca expresie artisticã, între optimismulºi naivitatea aflatã la rãspântia dintre vârste.

Amândoi aau ttrãit îîn aacelaºi ttimp, chiar înaceeaºi casã, au respirat acelaºi aer alprefacerilor din jur ºi au gustat plãcerea

de a fi contemporani cu o Românie care trece eaînsãºi prin simbioza regãsirii ca identitate culturalãeuropeanã. ªi, totuºi, fiecare o vede cu armelevârstei, cu tragedia experienþei. La unul (Iulia MariaBadiu) regãseºti, cu preponderenþã, naivitateaintruziunii într-o lume ce va sã fie, proiectând gânduricãtre un viitor pe care-l parcurge cu îndrãznealavârstei visãtoare ºi plinã de candoare. La celãlaltautor (Nicolae Badiu) regãseºti tristeþea unor timpuripierdute. Ce frumos este sã iei douã texte, sã lepui cap la cap ºi sã constaþi cã ai în faþa ochilorliteraturã autenticã, unde fiecare îºi trãieºte clipa,„arzând” combustibilul propriu vârstei! Aceasta edovada cã, unde e talent, realitatea se muleazã dupãcondei ºi îmbracã forma sufletului. Unul scruteazãviitorul; altul priveºte cu mânie ºi indignare înapoi lavremurile de nerecunoscut; unul viseazã, adicã fiica;altul suferã ºi decanteazã totul, prin caracterul sãumândru de muscelean, folosind ca tehnicã de lucrucritica, ironia, sarcasmul, satira, considerând cãun bun român trebuie sã-ºi priveascã þara, neamul,semenii, clipa trãitã prin prisma criticã a sensibilitãþiisale.

Mã opresc, deoarece m-aº întinde la nesfârºit!Aº zice doar cã vârsta, trãitã de mine însumi, mãface sã fiu mai aproape de tatã ºi sã visez la clipelefiicei. Ah, ce vremuri! De aici pleacã aprecierea celuice scrie aceste rânduri: de la curajul de a transformarealitatea trãitã în literaturã, de la modul cum fiecareînþelege sã o facã, în raport cu experienþa de viaþã,de aºteptãri ºi de deziluzii. Felul cum o face fiecaretrãdeazã simþ artistic ºi mãiestrie în a mânui verbul,talent în a valorifica balastul ºi pestilenþialitateaunor clipe.

Dupã o lansare în America, Nicolae Badiune-a onorat cu o a doua apariþie în public, la Piteºti,la Hotel Ramada, iar spectacolul oferit este greude egalat pentru vreunul dintre noi, participanþii. Nuvreau sã mã aplec asupra spectacolului în sine, îi laspe cei absenþi sã se intereseze, iar mie nu-mi rãmânedecât sã apreciez cã în familia lui Nicolae Badiunimeni nu copiazã, când e vorba de literaturã, cãtoatã lumea trãieºte cu sufletul în palmã, cã, în fine,pot muri în liniºte dacã mâine ne va lua locul pescena vieþii o generaþie ca a Iuliei Maria Badiu…

Doi sscriitori: Badiu ººi ffiica GGhheeoorrgghhee FFRRAANNGGUULLEEAA

Cu llecþia ddespreparadoxalul infern al„dimensiunii colective”

a individului (Genevieve Idt) bineînvãþatã de la Sartre, despre omca produs social fãrã alternativã,

personajele recentului roman al lui Nicolae HavriliucAtingerea de aproapele tãu (Edit. Verus, Bucureºti,2012) îºi cautã, cu disperarea celui asediat desingurãtate, mântuirea în semeni. Numai cã barierelecomunicãrii cu aceºtia, întâlnite la tot pasul, parînmulþite mai degrabã chiar de plaivazul autorului,al cãrui bineºtiut pedantism cãrturãresc – reflex alpedagogului cu stofã ºi cu tabieturi – te pune greula încercare. „Vorbele tale vin, parcã, dintr-o carte” –analiza undeva un personaj limbajul iubitei dumisale,ºi la fel de bine i-ar fi putut-o spune însuºi scriitorului.Iar ca sã controlezi cam cât atârnã în balanþãpãcatele livrescului, testul cel mai sigur îl oferã,fãrã doar ºi poate, monologul interior. Iatã, dar, unexemplu: „Fãrã sã ºtie prea multe despre persoaneleal cãror nume era atribuit strãzilor laterale (chiar dacãnumele unora le întâlnise în dicþionarul enciclopedic

al judeþului), el îºi spuse din nou în gând: «Desigur,acestea sunt nume de persoane ce au conlucrat,în trecut, pentru propãºirea þinutului, fãcându-i pecei de azi sã savureze din rodirile muncii lor sausã staþioneze într-un prezent impasibil ºi amorf.»”Ei bine, dacã un turist ar gândi cu adevãrat înasemenea termeni, n-ar trebui oare sã lãsãm baltãcondeiul ºi sã ne facem pescari ori vânãtori de raþe?Sau, bunãoarã, mai la vale: „Atunci îi veni o idee.«La mine alteritatea aparþine de identitate. Este unfel de a te revãrsa în celãlalt, regãsindu-te pe tine.»Reflecþia îl cuprinse ca o înfiorare ce-l nãuci pemoment.” Drept sã fiu, ºi pe mine m-a nãucit. Parcãar fi Yahweh însuºi luându-ºi martor propriul Numecând se jura prin gura profetului Irmiyahu (niºbatibeºmi hagadal), dar nu e decât un gazetar deanchete sociale care face pe Gânditorul de laHamangia. Savanteriile ºi preþiozitãþile de limbajdin specia Le Lys dans la vallée au ca principal risc,desigur, depersonalizarea eroilor, peste care autorulîºi face astfel auzitã inconfundabil propria voce, fãrãtotuºi a-ºi asuma fãþiº rolul de ghid omniscient saudãdacã a cititorului ca în romanul clasic francez de

pânã la Flaubert. Antuþa Radulian, spre pildã,gospodinã ignorantã la modã ce ºi-a gãsit în cutarerealizatoare TV de talk-show monden ultimul remediucare „ne mai face viaþa frumoasã”, nu cunoaºtenoþiunea de „anticar”, dar recitã totuºi replici întregidin Unchiul Vanea, aºa cum doar un rutinat cronicarde spectacol de talia lui Nicolae Havriliuc ar fi în stares-o facã. Alte asemenea ornamente culte, atârnate caîn pomul de Crãciun, fac ca o ceartã casnicã banalãdintr-un compartiment de tren sã-i eclipseze pânãchiar ºi pe Tanþa ºi Costel, cu circoteca lor amoroasãdin gara Lehliu: „Eu? Mie îmi spui?” „Þie îþi spun. Da!Când mergeam cu trenul de la Sighiºoara la Mediaº,tot timpul te uitai pe geam.” „Priveam peisajul undenoi ne retrãgeam când ne mistuiau instincteleprimare. (...) Vreau sã spun cã au fost perioade,ºi nu puþine, când erai mai mult preocupatã depropria persoanã decât de fiinþa micuþului. Atunciel, în singurãtate, lipsit de suportul afectiv al mamei,îºi modela eul nu ca pe un pol al comunicãrii în afarã,cu ceilalþi, ci evidenþiindu-se pe sine prin interiorizare,ca ºi cum s-ar apãra. Aºa apar orgoliile, aºa aparecãderea în extreme.” Dixit!

Abisul ddintre „„apropiere” ººi „„atingere”EEmmiill LLUUNNGGEEAANNUU

Fotografii dde DDucu GGheorghiescu




Un ppoet ttalentat nu îîºi ppoate ppierde ssperanþa

IIoonn CC.. ªªTTEEFFAANN

Uneori, mmã bbucurã ccã nnu ssunt uun ccritic lliterarprofesionist, ci un simplu iubitor deliteraturã, care citeºte cu ochii minþii ºi

interpreteazã cu sensibilitatea sufletului. Aceastãafirmaþie poate fi o explicaþie pentru ceea ce voiscrie, în continuare, despre un mare poet româncontemporan.

În vara aceasta, am trãit o dublã bucurie:la Constanþa, m-am întâlnit imaginativ ºi am purtat,în faþa statuilor lor de bronz, un lung dialog afectivcu Ovidiu ºi Eminescu. Cei doi strãjeri de luminãde la marginea mãrii, spre zãrile infinitului, m-auîntâmpinat solemn ºi prieteneºte.

Apoi, în Capitalã, în clãdirea unde se aflã sediulAsociaþiei Scriitorilor Bucureºti, la redacþia VieþiiRomâneºti, am reîntâlnit un vechi prieten degeneraþie, de la Colegiul Naþional „Vlaicu Vodã”, dinCurtea de Argeº, pe poetul Nicolae Prelipceanu,care mi-a oferit, în schimb, volumul sãu de versuriLa pierderea speranþei (Ed. Casa de pariuriliterare, Bucureºti, 2012), iar eu i-am dat recentamea carte Tãrâmurile sufletului – apãrutã anulacesta la Editura Rawex Coms, Bucureºti.

Asocierile nu sunt întâmplãtoare, deoareceele mi-au declanºat gândul cã am întâlnit un poetaflat la pierderea speranþei, pe Tãrâmurilesufletelor noastre din tinereþe.

De fapt, în viziunea mea, Nicolae Prelipceanueste un victorios: redactor la revista Tribuna, dinCluj, redactor-ºef adjunct la Luceafãrul, apoiziarist la Cotidianul ºi România liberã; în prezent,redactor-ºef la Viaþa Româneascã, fost secretarla USR – iar acum, membru în Consiliul ºiComitetul Director al Uniunii Scriitorilor –, autoral unor volume de poezie, prozã ºi interviuri bineprimite de criticã, dintre care amintim: Turnulînclinat, Fericit prin corespondenþã, Un teatrude altã naturã, Portret sumar al unui necunoscutde altãdatã, Zece minute de nemurire ºi altele.Scrierile sale se bucurã de o circulaþieeuropeanã, având volume traduse în maghiarãºi germanã, precum ºi grupaje de versuri publicateîn diferite antologii din Franþa, Polonia, SUA, Spania,Italia, Portugalia, Rusia, Bulgaria, Columbia, Mexicºi altele. A fãcut parte din grupul ales de NicolaeManolescu pentru o cãlãtorie liricã în Salonic,la poalele Olimpului, vârful de sãgeatã, spre soare,al poeþilor lumii. Succesul a fost confirmat, ulterior,de alegerea sa în grupul celor 25 de poeþi careau susþinut astã-varã un recital la Ateneul Român.

Revin la ideea iniþialã: cât au suferit Eminescu

ºi Ovidiu din iubire sau din cauza nedreptãþilorpe care li le-au fãcut ceilalþi – dar nu ºi-au pierdutdefinitiv speranþa… De ce ºi-ar pierde-o un poetde talia lui Nicolae Prelipceanu? Abia aºa am înþelescã titlul volumului sãu e un fel de simbol sugestiv, pecare autorul a încercat sã-l accentueze ºi în cuvintelescrise pe coperta a patra a cãrþii sale: „Poate pãreao carte tristã sau demobilizatoare… Toatã viaþa,am fost înclinat spre partea neagrã a existenþei…Aºa cã nu pot da vina pe bãtrâneþe cã mi-ampierdut cu totul speranþele”…

Nu-mi puteam alunga nedumerirea decât citindu-icartea… Nicolae Prelipceanu trãieºte o înãlþãtoareconºtiinþã de sine; toþi suntem muritori, toþi amsuferit… ªi, a înþelege acest adevãr, a-l reflectaîn scrisul tãu, nu este o pierdere a speranþei, ci ofortificare în vederea bãtãliilor ce vor urma. Poate

cã altceva seascunde dincolode aceste aluzii,metafore ºisimboluri:depoetizareapoeziei,aºezarea înlocul versurilorromantice dealtãdatã a raþiuniilucide (ºi uneoridureroase), cãviaþa este aºacum este ºi nune protejeazãnici pe cei buni,nici pe cei rãi.Dar aceastãînþelegere poatefi un enormcâºtig în câmpulcreaþiei moderneeuropene ºi

universale, tãrâm pe care se situeazã NicolaePrelipceanu.

Voi eexemplifica: „meseria mea-i tristeþea/nici majuscule nu mai am/ din cauza asta/profesiunea mea-i tristeþea/ când cu toþii

se înghesuie/ la prãvãlia concurenþei/ eu le þin un locdincoace”… (tristeþea e meseria mea, p. 18) Dar apoi,puþin mai jos: „vã spun ºi dumneavoastrã/ scrieþi maibine acolo melancolia/ sau nostalgia/ sau chiar

moderaþiunea” (p. 18). Deci iatãcã se poate: tristeþea poetului nueste decât un grad pe scara existenþei, care poatefi depãºit prin nuanþe mai blânde, ajungând uneorichiar ºi la bucurie.

Iatã ºi încercarea autorului de a se desprindedin braþele tristeþii, prin cultivarea autoironiei ºi chiara optimismului: „acum e momentul/ acum e totuldescoperit/ n-o sã se mai repete niciodatã iarnaaceasta/ ºi nici ziua de 3 iulie 2006 în locul cãreia/o sã tot umblãm noi prin clin ºi prin mânecã noaptea/fãrã ca zilele sã se mai numere vreodatã cum/s-a fãcut pânã astãzi pânã ieri…” (revoluþia proletarãa oaselor, p. 20)

Aºa mi-a venit în gând ideea de-a continua lecturavolumului, cãutând pagini de aceeaºi facturã. În iadule lângã noi, el se declarã un adept al muncii tenaceºi cinstite, pentru realizarea fiecãrui om: „o asemeneaputere mi-ai dat când mi-ai spus/ sã mã târãsc ºisã practic numai sudoarea frunþii/ ºi ce iluzie cã iadule dupã/ doar cu toþii vedem cã e acum…” (p. 22)

O întrebare esenþialã îl desprinde pe autor dintristeþe, redându-i speranþa cã poemele sale vor folosiurmaºilor: „eu cui mai rãmân cu amintirile mele?”(un poem cu poeþi americani de altãdatã ºi cu minecel ºtiind despre ei, p. 26; titlu lung ºi explicativ,dar cu atât mai mult demonstrativ pentru ideile mele,deoarece autorul e rafinat – subînþelegând o marebucurie a lecturii).

În binecunoscutul ºi repetatul poem ion de la garã,substituindu-se poetului anonim, creatorul moderneste totuºi mulþumit cã „ion de la garã nu fuseseniciodatã purtat cu trenul regal/ confiscat de comuniºtiºi redat de urmaºii lor familiei regale ºi apoi/ patrieirecunoscãtoare” (p. 27).

Un alt poem, cu semnul întrebãrii, nu-i aºa?,presupune chiar o împãcare a scriitorului cu el însuºi:„sunt pe aceeaºi lungime de undã eu întreb eurãspund eu aud/ toate acestea au un rost numaidacã ºtii de ce eºti acolo”. (p. 30)

Nicolae PPrelipceanu îºi cunoaºte rolulde frunte în lirica româneascã actualã; iareu încerc sã demonstrez cã o mare poezie

poate fi interpretatã diferit, cu un plus de înþelegere.În spatele unei tristeþi justificate pentru zilele noastre,el gãseºte suficiente resurse de a se mobiliza ºia merge mai departe, fiind unul dintre cei mai iubiþiºi mai apreciaþi autori români contemporani. Eºtide acord cu mine, prietene din anii liceului ºi autorde-un viguros ºi convingãtor talent?

Ei bbine, ffie ººi ddoar dde ddragul aacestor ggalimatiidemne de un Holofernes sau de Hobbinolal lui Spenser, ºi tot ar fi destul pentru a

recomanda admiterea romanului de faþã într-o tabulalibrorum vendibilissimorum! Frecvenþa locuþiunilorbombastice mai adaugã ºi ea acestor nostimade.Doi certãreþi se despart „îndreptându-se în direcþiaunde îi duceau ochii”, Antuþa dã sã rupã o floare ºiatunci simte cum „respectiva specie floralã opunerezistenþã”, pe Mihai apariþia unui câine ciobãnesc„îl aduse într-o proximitate a sinelui, fãcându-l sãresimtã clipele de altãdatã într-un prezent ce secontinua” etc. etc. Iar ceea ce amplificã acusticastridenþelor livreºti e tocmai zgomotul de fond alpovestirii în ansamblu, faconda generalã difuzãa încruciºãrilor de dialoguri. Cãci, fapt neobiºnuit laun roman de analizã, Atingerea de aproapele tãuîntrebuinþeazã ca procedeu de fabricaþie predilectdecorul auditiv, fãcându-ºi din „gura lumii” fundalulpercepþiilor ºi observaþiilor din prim-plan. La mai totpasul se trage cu urechea la întâmplare, frânturi deconversaþii efemere fiind prinse din zbor ca muºteleîntr-o plasã de pãianjen, fãrã a fi însã neapãratexploatate, deoarece semnificaþia acestor interferenþestã tocmai în paralelismul vieþilor – pentru aîmprumuta aici sintagma lui Plutarh – respectiv înlipsa de comunicare. Aºa se ºi explicã aspectul lorîndeobºte fragmentar ºi obscur, bunãoarã voleiulverbal jucat peste gard de doi vecini, tembel precum

ilustrul dialog al surzilor din strada Pacienþei 11-bis:„Da’ de ce se iau ãºtia de voi? ªi mereu vã discutã!”„Nu ºtiu!” „Pun mâna pe voi!” „Nu ºtiu!” „Da’ ce, voisunteþi dintr’ãia?” „Din care?” „Ei au zis cã voi ºtiþi...ªi cã n-ar trebui sã vi se mai spunã.” „Este pesteimposibil!” etc.

Asemenea ddiscuþii sstrãine distrag frecventatenþia naratorilor de gradul întâi, iarsentimentul lor de alienare se accentueazã

pe mãsurã ce lumea înconjurãtoare continuã sãsporovãie verzi ºi uscate, ignorându-i ca pe niºtefantome. Dar ºi liniºtea ambiantã poate servi la felde bine aceluiaºi mecanism al singurãtãþii, de pildãatmosfera din strada Magna Passion, un mic tablouexpresionist al pândei colective ºi spionãrii reciproceparanoide, ceva în maniera Strãzii lui Georg Grosz.Ceva mai greu de înþeles este logica „asigurãrii”acelei liniºti de cãtre raidurile aeriene de patrularepeste respectivul cartier, un paradox care-mi aduceaminte de butada lui Henry Beard: „Dacã nu te sunãtelefonul, sã ºtii cã-s eu.” Textul îþi dã niºte migrene,de nu-þi ajunge un flacon de algocalmin: „La intervaleregulate, un elicopter survola zona pentru a veghea labunul mers al liniºtii generale. Profitând de zgomotulelicelor ce forfecau vãzduhul, doi vecini (...) începurão vorbã între ei. (...) Zgomotul elicelor unui elicopter,ce aþâþa vãzduhul ca sã se roteascã, puse totul pefugã, readucând liniºtea generalã.” Pãi ºi atunci,

elicopterele erau inhibitor ori stimulent? Dracu’ sãle-nvârteascã. De altminteri, nu doar aceste ingineriinarative produc scurtcircuite, alte semne de întrebaremai ridicã ºi arhitectura romanului la scaraansamblului. Principalul personaj feminin bunãoarãdispare la pagina 30 ca bufonul lui Lear ºi se maiîntoarce din morþi abia la pagina 151, spre final,surprizã ce ar putea lesne sã treacã drept o greºealãde construcþie. Nu mai puþin derutantã este ºiagregarea ficþiunii propriu-zise cu un bizar preambulautobiografic, o anecdotã ce-l pune pe însuºi NicolaeHavriliuc (la persoana a treia, nota bene) într-o relaþieconflictualã cu propriul erou, dând impresia cãîntreaga poveste ar putea fi de fapt un deghizamentde tip who’s who. Tot structural vorbind, mai surprindºi cele câteva „Anexe” de la coada cãrþii, conceputeîn sistemul istorisirilor decameronice. Dar altfel, nimicmai adecvat cu „l’homme même” decât hãþiºurileacestui stil complicat ºi prolix, ale cãrui pãcate le poþiierta în numele autenticitãþii la fel ca Proust pãcatelebalzaciene: „Le ºtim, însã ne plac, cãci îl reprezintãfidel pe autor”.

Demers analitic dedicat condiþiei umane, romanulAtingerea de aproapele tãu are meritul de a fi flagrantproblematic, identificând fãrã greº în efectul de serãsufocant al actualului climat general de alienareºi anomie socialã cel mai grav semnal de alarmãîn atenþia omului contemporan.



Poezie ffãrã ffrontiere

Isadora DDuncan ssau mmersul cca zzborPPaauullaa RROOMMAANNEESSCCUU

ªampanie ººi sstridii,hrana Afroditei (dacãºampania ar fi fost

val de mare la naºterea zeiþeifrumuseþii)! ªampanie ºi stridii

era ºi hrana Isadorei Duncan, femeia aceea modestãînglodatã în datorii, mamã a patru copii de a cãrorcreºtere trebuia sã se îngrijeascã singurã dupã cetatãl lor, un pic cam prea îndrãgostit de jocul de cãrþi(nu ºi de cel de-a cartea!), de femei (din cele multeºi mãrunte din ale cãror calitãþi disparate încerca sãalcãtuiascã, fãrã sã fi reuºit vreodatã, chipul femeiiunice), de licoarea cea dezlegãtoare de adevãruri, îipãrãsise fãrã sã dea semne cã memoria lui le-ar maifi pãstrat chipul ori cã în sufletul lui ar mai fi pâlpâitumbra vreunei cât de palide responsabilitãþi.

Era prin anul 1877. Irlandeza Isadora Duncan,profesoarã de pian pe la câte vreo loazã din lumeacelor care-ºi dãduserã în viaþã o singurã ostenealã –aceea de a se naºte, o aducea pe lume la Chicago,în America aceea cu libertatea pe toate drumurile,pe copila care avea sã revoluþioneze mai târziu artadansului cum n-o mai fãcuse nimeni pânã la ea(dupã,...). I-a pus numele de Isadora, ca ºi cumar fi vrut sã conjure destinul sã n-o mai scrânteascãîn noua alcãtuire de lut însufleþit care-ºi reclamadreptul la împlinire, cum o fãcuse cu ea însãºi.

Întrebatã cândva, în anii de glorie, când a începutsã danseze, marea Isadora Duncan a rãspuns:„În pântecul mamei, desigur, din pricina stridiilorºi a ºampaniei”.

Trãindu-ºi copilãria într-o libertate totalã (maiprecis, lipsitã de orice supraveghere din parteamereu absentei sale mame, preocupatã sã asiguregurilor flãmânde de acasã pâinea cea de toate zilele,Isadora îºi simte sufletul înfrãþit cu oceanul celde etern miºcãtoare valuri, cu tumultul lui, cu largul,dar ºi cu taina adâncurilor.

La cinci ani este trimisã la ºcoala comunalã.Rigoarea ºi încorsetarea în reguli mult prea severepentru copila obiºnuitã cu hoinãreala, francheþeacu care-ºi exprima gândurile (minciuna convenþionalãnu intrã în „diplomaþia” copiilor) la vremea inocenþei,când nu ºtia cã limbajul i-a fost dat omului ca sã-ºiascundã gândurile, totul intrã în discordanþã cusufletul ei. La o serbare unde era „aºteptat” MoºCrãciun, întrebatã fiind de învãþãtoare ce dar ºi-ardori, mica Isadora a rãspuns: „Mama este preasãracã anul acesta ca sã fie Moº Crãciun”. Altãdatã, pentru tema liberã de „compunere”: „Povesteamea, poveste de viaþã”, profa de literaturã a crezutcã eleva voia sã-ºi batã joc de ea relatând niºtebazaconii ºi a chemat-o la ºcoalã pe mamã sã-irelateze situaþia... – Dar ce-a scris atât de scandalos,s-a interesat autoritatea maternã? ªi, din vrafulde lucrãri scrise, a fost scoasã foaia de hârtieîmpricinatã de pe care, plinã de aplomb didactic,cu pauze nuanþate ºi accentuãri semnificative,autoritatea profesoreascã a prins a citi: „Cândaveam cinci ani, aveam o casã pe strada 23. Fiindcãnu ne plãtisem chiria, n-am mai rãmas acolo. Ne-ammutat în strada 17, dar pentru cã nu aveam bani,proprietarul s-a supãrat pe noi. Atunci ne-am mutatpe strada 22. Dar nici acolo nu ne-au lãsat în pace.Atunci ne-am dus în strada 10... etc.” Mama a fãcutochii mari (ca s-o vadã întreagã pe profesoarã) ºi,întrerupând nuanþata lecturã (cã doar mai avea ºi altãtreabã decât sã stea sã asculte compoziþia fiicei salepe care de altfel o cunoºtea perfect) i-a spus„reclamantei”: – Dar acesta e chiar purul adevãr!

ªcoala eeste pperceputã dde ccopilã ca un fel deînchisoare blestematã, mama era de aceeaºipãrere... În casa lor însã, cu tot nomadismul

care le devenise familiar, seara se cânta Schuman,Mozart, Chopin, se citea din Sheley, Keats, Byron,o lume fascinantã deschizându-se în sufletul copiilor– Elisabeth, Raymond, Augustin, Isadora, cu toþiibântuiþi de demonul artei cuvântului, a muzicii, adansului, fapt care-o fãcea pe aeriana lor mamã sãplângã de fericire... cã n-a avut ºi ea parte de niºtecopii normali. Normali sã fi fost copiii aceia ca niºtepãpuºi înþepenite în reguli ºi convenþii absurde dinlumea fãcãtorilor de bani, al cãror destin era dinaintepecetluit de legea banului?! Pentru copiii Duncan,

mama lor nu era niciodatã prea obositã, deºi toatãziua era ocupatã cu lecþiile de pian pe la casede afoni...

Pe la vreo ºase ani, Isadora, un fel de Prâsleanãzdrãvan din livada cu mere... neinterzise, spiriduºmereu în miºcare (miºcare – dans pur adicã), adunaacasã pe toþi copiii vecinilor ca sã-i înveþe sãdanseze. Când, într-o searã, obositã ca de obicei,mama s-a întors acasã, în loc sã-ºi punã mâinileîn cap vãzând „trupa” de dansatori în devãlmãºieimaginând sub „îndrumarea” Isadorei miºcãride îngeri în derutã, încã ne-deprinºi cu mersulpe pãmânt, dar nici cu plutirea printre scaunedesperecheate, fãrã multã vorbã (ba chiar fãrã niciovorbã) s-a aºezat la pian... Ei, da! Cu muzicã, dansulavea infinit mai mult farmec! Astfel „ªcoala Isadorei”,profesoarã de dans la vârsta de ºase ani, începea sãfie cãutatã de familiile ºi mai înstãrite, ºi mai nevoiaºedin San Francisco. Ea improviza miºcãri din ideile cei se revelau din vreun poem, din vreo frazã muzicalã,din ºuierul vântului ori cântecul ploii, cu uºurinþa cu

care izvorul ivit în luminã îºi croieºte cãrare printrestânci. Bunurile materiale nu fãceau parte dinpreocupãrile clanului Duncan. I-ar fi chiar încurcat îndesele lor schimbãri de decor. Dupã un timp, „cloºcacu puii ei de aur curat” a ajuns la New York, într-opensiune care adãpostea o stranie colecþie umanãcare nu avea în comun decât un lucru: sãrãcia.Isadora împlinise 16 ani, era bine fãcutã. S-a angajatca figurantã la teatrul unui Augustin Daly unde ar fitrebuit sã facã pantomimã. I se pãrea stupid, darniºte datorii ale familiei se cereau plãtite stringent...Este perioada când citeºte pe nerãsuflate Platon,tragicii greci, Nietzsche, ascultã ºi compune miºcãride dans pe muzicã simfonicã. În America acelui timpera în mare vogã compozitorul Ethelbert Nevin, un felde Chopin, pe care moartea l-a furat lumii preadevreme. El a fost cel dintâi care a compus pentruIsadora muzicã inspiratã din dansul ei: Ofelia, Zânaapelor, Primãvara. La rândul ei, ea crease un dansdupã Rubaiatele lui Omar Khayyam, pe care fratelesãu Augustin le recita, iar ea împreunã cu Elisabethle înveºmânta în vraja dansului... (Cum va fi arãtat îndans acel: „Nufãrul alb ce tremurã pe apã,/ Din lutulnegru care-a fost cândva/ O prea frumoasã fatã,se adapã./ Sã treci uºor pe val cu umbra ta...”?)

Lumea bunã a New York-ului se întreceîn a o invita sã danseze în saloanele simandicoasecât spre a da o mai mare strãlucire (sau pentru a faceconcurenþã?) aurului ºi diamantelor protipendadeipentru care artiºtii erau doar niºte slugi niþel maiinteresante. Nu de puþine ori, dupã ce dansa în

saloanele unor Astor, Vanderbilt, Fish, Windsor,amfitrioanele (fermecate de frumuseþea dansului,desigur!) uitau de onorariul cuvenit plebeei invitate,dar o „onorau” turnându-i cu mânuºiþa lor nedeprinsãcu munca, ceaiul în splendide ceºcuþe de porþelan– cinste pe care nicio platã în monedã vulgarãn-o putea egala...

Era anul 1895. Undeva, în þinutul Riazan, senãºtea un copil cu ochi de cer – Serghei Esenin.

Scoalã-mã în zori de dimineaþã! O, tu mamãcare mã ogoi,/ Sã mã duc pe bãrãgan prin ceaþã/Sã primesc un oaspete de soi.// Am vãzut pe câmpazi cum pãmântul/ Urme largi de roþi purta uºor,/Printre nouri scuturã lung vântul/ Cercul lui de aursunãtor./ El în zori galopul o sã-nceapã/ Zvârlindcuºma lunii la ungher/ ªi zburdând va repezi o iapã/Coada ei cea roºie pe cer.// Scoalã-mã devreme,dragã mamã,/ În odaie lampa aprinzând/ Mi se spunecã poet de seamã/ Voi ajunge-n Rusia curând./ Te-oicânta pe tine ºi pe oaspet,/ Soba ta, cocoºul ºi-aceºtimaci/ ªi pe versuri o sã curgã proaspãt/ Laptelebãlþatei tale vaci... (Trad. G. Lesnea)

Isadora aajunge lla LLondra. Alte saloane, acelaºi(mereu la fel, mereu altfel) dans, lecturi tot maibogate, muzee de artã, prinþi, bani, dans, dans,

dans. Câteva voaluri albastre alcãtuiau decorulmereu acelaºi (sã fi fost marea? sã fi fost cerul?sã fi fost umbre de zbor de pãsãri albastre?) imaginatde ea; câteva voaluri transparente îi erau costumºi, cu picioarele goale, dansul ei putea începeelectrizând asistenþa, lãsând-o fãrã grai.

Clanul Duncan, mama ºi copiii, cãlãtoreau mereuîmpreunã, aflându-ºi în propriile resurse sufleteºtimulþumirea deplinã. Cãsãtoria nu era prevãzutã încodul existenþei lor. Isadora era chiar împotrivaacestei „sclavii” pe care o reprezenta cãsãtoria pentrufemeia de la începutul secolului al XX-lea. (Întretimp, lucrurile s-au mai schimbat; nu ºi lanþurile!)

Toatã floarea spiritualitãþii engleze, artiºti, pictori,sculptori, muzicieni, actori, scriitori, directori de teatru,ba chiar ºi prinþul de Wells – viitorul rege Eduard,gravitau în jurul straniei dansatoare venite din LumeaNouã ca sã rãvãºeascã prin farmecul ei BãtrânaEuropã cea suprasaturatã de artã, dar nicicum opacãla adevãrata valoare a noului.

În anul 1900, împreunã cu fratele sãu, Raymond,Isadora viziteazã Parisul: Louvre, Versailles, artã,artã, artã... Cei doi fraþi Duncan sunt atraºi ºi studiazãla sculptura greacã atitudini, miºcãri dupã care facschiþe peste schiþe. Cu prilejul Expoziþiei de la Paris,descoperã sculptura lui Rodin, îl cunoaºte pe mareleartist de care rãmâne fascinatã, îi viziteazã atelierulde la Meudon, danseazã printre sculpturi (fãcându-lepe acestea sã regrete cã maestrul nu e un nouPygmalion), primeºte în dar un „Sãrut” de piatrãiar, când genialul meºter i-a dat de înþeles cã ar camdori sã-i modeleze un pic trupul ei de marmurã vie,Isadora, fecioarã la cei 23 de ani ai sãi (nu zâmbiþistrâmb, frumoaselor fãrã nume din timpul nostrutâmp, voi n-aveþi de unde ºti ce înseamnã aceastãmândrã splendoare!), i-a rãspuns cu un zâmbetsuveran: „Nnnnnu!”

Undeva, în þinutul Riazan, peste alþi câþiva ani, unadolescent care avea sã devinã poet, avea sã înscrieîn memoria lui pãstrãtoare de comori de suflet: Iatãºi poarta verde unde-o fatã/ Pentru întâia oarã mi-aspus Nu!

Dorinþa cea mai vie a Isadorei era sã facã oºcoalã de dans prin care arta ei sã fie dusã maideparte. În America, Anglia, Franþa, Grecia, iar dupãRevoluþia din 1917 ºi în Rusia, încercãrile ei mereureluate s-au dovedit zadarnice. Arta ei þinea deresorturi mult prea adânci ºi, imitabilã nu era.Turneele ei prin lume sunt adevãrate evenimente.Danseazã pe muzica lui Beethoven (Simfoniaa VII-a ºi a IX-a), Wagner (Cosima Wagner, vãduvamuzicianului de la Bayreuth declarând cã nimeni,niciodatã pânã la Isadora, n-a înþeles mai binemuzica maestrului, interpretând-o cu atâta forþã prinlimbajul trupului). Când a fost întrebatã odatã de ospectatoare: „Din ce colþ de lume aþi venit?”, Isadorai-a rãspuns acesteia cu seninãtatea pe care doarcopiii ºi geniile ºi-o pot permite: „Din Lunã”.




Poveºtile eei dde iinimã sspun de niºteFeþi-Frumoºi (ori bogaþi foarte, ori geniali,ori excentrici, ori romantici), fiecare unic în

felul sãu poate ºi din pricinã cã ochii ei se vor fi opritodatã asupra lui. În autobiografia artistei, apãrutãîn 1927, ea scrie despre un preafrumos Romeo destirpe hunicã, actor interpret al unicului Romeo decare ºtie teatrul de pe planeta albastrã, care, cicã,i-ar fi propus marii dansatoare sã-i devinã soþie cucondiþia ca ea sã renunþe la scenã ºi, rãmânând înumbra lui înaltã, sã-l admire cuminte din întunericullojei pe care el, generos, i-ar fi rezervat-o... Ce n-apriceput mândrul „Romeo” (al cãrui nume adevãratdoar scormonitorii prin presa timpului l-ar putea dibui)era imposibilitatea de a închide sub un clopot deîntuneric o flacãrã albastrã, de a închide într-ocolivie o pasãre a paradisului.

Mereu avidã de cunoaºtere, Isadora începesã înveþe limba germanã ca sã-i poatã citi în originalpe Kant, Schopenhauer, Goethe. Spectacolele salede la München stârnesc un entuziasm la limitadelirului. Dupã ieºirea din teatru, studenþii, care oaºteptau cu nerãbdare, se înhãmau în locul cailorla trãsura ei purtând-o prin oraº ca pe o zeiþãpogorâtã printre muritori. La Viena, Marele Duceînþelegea cã nu-i deloc atât de „mare” pe câtîºi închipuia a fi, în prezenþa Isadorei.

Demonul auto-desãvârºirii a purtat-o pe Isadoraºi prin Italia unde, din pictura lui Botticelli, a înþelesfrumuseþea dansului surprins de marele pictor înmiºcarea acelor Afrodite Madone-Dumnezee. Eale-a continuat „dansul” pe muzica unor maeºtri italienianonimi sau pe acordurile verdiene. Dupã Roma,a vizitat Florenþa, Veneþia, a traversat Marea Ionicã,a ajuns în Turcia, în Grecia. Aici, în anticul oraºStratos, a cãutat ruinele teatrului ºi templului lui Zeus;la Missolonghi a vizitat mormântul lui Byron, poetulacela fãrã de pereche care avea sã scoatã de perugul funerar inima lui Sheley, care acum estepãstratã la Roma.

Fraþii Duncan – Elisabeth, Raymond ºi Isadora(Augustin se cãsãtorise ºi nu mai fãcea parte dinclan) – salutã pãmântul sfânt al Eladei ºi se decidsã se stabileascã acolo încercând sã reînvie prindansul lor vechile cântece ºi dansuri greceºti,muzele, pe Dyonisos, bacantele din afund de timpºi, de ce nu, întregul popor de zei.

Isadora – nou Ulise deghizat în zeiþã a dansului –îºi regãsea tãrâmul visat. Cumpãrã o colinã la nivelulAcropolei din Athena, la Kopamos, ºi începeconstrucþia unui palat identic cu cel al luiAgamemnon, pe care l-ar fi vrut cea mai înaltãªcoalã a Dansului. Între timp, este în cãutarea unorvechi partituri de muzicã greceascã, formeazã un cor,o trupã de dansatori. Regele George al Greciei vinepe furiº sã vadã templul, iar când ea aflã, zâmbeºteridicând din umeri a „Ei, ºi? Se aºtepta cumva sãfie întâmpinat? Dacã ar fi venit Menelau sau Priamatunci, da, era cu totul altceva!” Dar banii se terminãrepede. Zeu nesãtul, templul ei cerea mereu alteofrande... Se întoarce la Viena cu, de data aceasta,corul de copii greci cu tot. Face turnee. În dansul eiintrã ºi Dunãrea Albastrã a lui Strauss, Viena toatãeste o Dunãre cântândã ce-ºi unduieºte miºcãtoarelevaluri dupã dansul Isadorei. La Bayreuth danseazãTanhäuser, Inelul Nibelungilor, Parsifal ºi, într-uncadru foarte select, ca pentru un ritual de mare tainã,danseazã în grãdina vilei Wahnfried, lângã mormântullui Wagner, Moartea Isoldei.

Urmeazã un turneu în Rusia. Aici marea steaa baletului era Ana Pavlova. Isadora este fermecatãde marea ºcoalã de balet a lui Diaghilev, Petipa,Stanislavski. Ba chiar ºi de Stanislavski bãrbatul.Când ea ºi-a pus braþele în jurul gâtului acestuia, else zice cã a întrebat-o: – „Ce-o sã facem cu copilul,cã la mine acasã n-o sã pot sã-l duc?...” – „Carecopil”, s-a mirat Isadora? – „Pe care o sã-l avem.”Povestea a ajuns ºi la urechile doamnei Stanislavskicare, inteligentã, a izbucnit în râs: „Aºa e el, corect.N-are timp de încurcãturi inutile. Munca lui îi ceremintea mereu limpede.”

La Berlin înfiinþeazã o Scoalã de Dans undereînvie prin miºcare arta lui Lucca de la Robia sau alui Donnatello – Copii dansând. Era prin 1905. Mareleartist decorator Gordon Craig, care colaborase cunu mai puþin celebra Eleonora Duse, o face mamãpe Isadora. Primul ei copil, o fetiþã numai luminã,s-a numit Deirdré. Când Craig îi propune cãsãtoria,venind ºi cu argumentul: „Ce-o sã gândeascã desprenoi copilul mâine-poimâine dacã nu suntem soþ ºisoþie!”, Isadora rãspunde: – „Dacã va fi atât de prost,

nici n-ar trebui sã ne pese de ce-ar putea gândi.”ªi Craig ar fi vrut s-o ºtie rãmasã departe de scenã,sã danseze doar pentru el, gospodinã cuminte,secretarã grijulie sã-i ascutã creioanele pentruschiþele lui, sã brodeze poate o danteluþãaºteptându-l sã vinã seara acasã de pe unde-lchema arta lui. Numai cã Isadora nu se pricepeanici la ascuþit creioane, nici la brodat...

Anul 11907. Turneele sale o poartã cândla Copenhaga, când la Stockholm (undeStrindberg îi prezintã omagiile sale), când

la Amsterdam, când la Nisa, când iar ºi iar în Rusia,la Petersburg, la hotelul Englitera unde într-o zi...

Undeva prin Riazan, un adolescent frumos„cu satu-n glas”, care nu auzise de Isadora Duncan,începuse sã scrie poezii.

Tot ce câºtigase din turneele prin lume ajungela palatul sãu de pe colina Kapamos. Ea traverseazãoceanul, în America. Sculptorul George Gray Bernardîi cere sã-i pozeze pentru lucrarea monumentalãAmerica Dansând, lucrare care se voia a fi o ilustrarea poemului lui Walt Whitman Aud cum cântã America.Între un marecreator ºi operalui apare uneori unobstacol aproapeinsignifiant, banal,dar care sedovedeºte a fi denetrecut: geloziaunei femei. DoamneiBernard nu-i plãceaAmerica dansândsub chipul Isadorei.În locul proiectateilucrãri, scuptorulavea sã realizezestatuia colosalãreprezentându-lpe Abraham Lincoln.Doamnei Bernardi-a plãcut „colosal”Lincoln.

Presa americanã(de cea europeanãce sã mai vorbim!)comenta pe largfascinaþia pecare arta mariidansatoare oexercita asupraspectatorilor. „Când Isadora danseazã, scria uncronicar, spiritul aleargã departe, în trecut, pânã înadânc de veacuri, pânã la cea dintâi aurorã a lumii,când mãreþia sufletului îºi gãsea expresia desãvârºitãîn frumuseþea trupului, când ritmul miºcãriicorespundea cu cel al sunetului, când miºcareatrupului omenesc era una cu marea ºi vântul, cândgestul unui braþ de femeie era asemenea unuitrandafir ce se deschide, apãsarea piciorului în iarbã– ca frunza cãzândã, iar trupul ºi sufletul, în perfectãarmonie cu ritmurile universului.”

La Metropolitan Opera, sub bagheta lui WalterDamrosch, o orchestrã magnificã interpreta Simfoniaa VII-a de Beethoven. Pe imensa scenã goalã, cu,drept unic decor, albastrul voalurilor, Isadora a datmuzicii propria ei interpretare prin dans, fãcândca publicul, de teamã sã nu rupã vraja, abia deîndrãznea sã respire, abia de îndrãznea sã aplaude.Iar când o fãcea, nici tunetele cerurilor în furtunã n-arfi rãsunat mai puternic. Doar niºte pastori mãrginiþi,obtuzi, s-au trezit sã protesteze arþãgoºi cum cãdansul Isadorei þine de infern. (Se refereau, poate,la cel din mintea lor.) Theodore Roosvelt, în persoanã,s-a fost dus ºi el la teatru sã vadã ce e cu dansulacela care i-a pus pe jar pe pastorii indignaþi. ªia vãzut. ªi a aplaudat pânã i-au amorþit palmele.ªi a declarat: „Dumnezeiesc!” „Dar ce-o sã le spuneþipastorilor, a întrebat consilierul sãu?” – „Care pastori?”

ªi aºa, ca pentru sine, a mormãit: „Sãracii!”

La PParis, „„Orchestra CColonne”, cu EduardColonne însuºi la pupitru, aºternea paºilorIsadorei covor de muzici. Oraºul-Luminã

era la picioarele ei. Dintre cronicari, sã-i amintimpe Pierre Mille ºi Henri de Regnier; dintre spectatori,pe Anna de Noailles, Jean Cocteau, Rodin.

Isadora era tot mai preocupatã de ideea înfiinþãriiªcolii de Dans. Îi trebuiau bani mulþi. De unde?Atunci a apãrut în viaþa ei un Lohengrin. Îi punea

la dispoziþie un castel, vile, yaht, o disponibilitatefinanciarã de invidiat. Era însã „puþin” cãsãtorit, puþinastenic, puþin cam prea excentric. El îi propunea unalt mod de viaþã decât avusese ea pânã atunci: lux,bogãþie, lipsã de griji, odihnã (mai exact trândãvealã),cãlãtorii cu yahtul pe întinderi de albastru infinit.„Nu vei mai fi nevoitã sã dansezi ca sã câºtigi niºtemãrunþiº”, i-a declarat el. „ªi ce-o sã fac atunci?”„O sã dãm recepþii, o sã cãlãtorim...” „Ce plictisealã,Doamne”, ºi-a spus ea, înþelegând o datã mai multcã bogãþia ºi fericirea sunt douã lucruri ireconciliabile.

Un alt copil a apãrut în viaþa Isadorei. Patric.Era fericitã ca mamã. Bogãþia partenerului sãu n-oimpresiona deloc. Ea voia sã munceascã, sã creeze.În lumea lui, a munci era sinonim cu degradarea.Lenea ºi huzurul, iatã zeii la care se închinã super-bogaþii pãmântului! „Lohengrinul” Isadorei avea,între altele, în Anglia, un castel asemãnãtor cu PetitTrianon de la Versailles. Viaþa la castel, cu scurte/lungi cãlãtorii cu yahtul a durat trei ani. Trei anipentru ea departe de scenã! Exasperant!

Înapoi la lucru, înapoi la dans!Elevele sale erau în Franþa, nu departe de

atelierul lui Rodin de la Meudon. SculptorulBourdelle o omagiazã fãcând dupã chipul/trupul ei în dans, frescele de la Opera dinParis. Ea danseazã dupã muzica lui Chopinºi, într-un final de spectacol, imagineazão rãvãºitoare „Punere în Mormânt” dupãMarºul funebru. Publicul era siderat.

Anul 1913. Isadora avea sã-ºi piardãîntr-un accident ambii copii. Sfâºierii ei demamã numai o mamã i-ar cunoaºte amarul!Curând, o altã sfâºiere avea sã se abatãasupra Europei: începea Primul RãzboiMondial. La chemarea fratelui sãuRaymond, Isadora pleacã în Albania sãdea ajutor refugiaþilor de aici. Din Albaniaajunge la Constantinopol, de acolo înElveþia, mai apoi în Italia, de parcã ar fivrut sã-ºi piardã urmele prin lume. LângãFlorenþa, Eleonora Duse, care se retrãsesede pe scenã în plinã glorie (spre a muriuitatã de lumea care iubeºte arta, darnu se prea sinchiseºte de artiºtii ajunºi îndificultate), o cheamã pe Isadora sã vinãla ea cât sã-ºi aline sufletul. Bogatul„Lohengrin” se oferã la rându-i s-o ajutesã-ºi înfiinþeze ºcoala de dans mult doritãºi sã se întoarcã iar pe scenã. „TemplulDansului Viitor” a fost înfiinþat la Bellevue.

Anul 11917. Isadora era în turneu în America.În ziua când a fost anunþatã izbucnireaRevoluþiei în Rusia, ea a interpretat pe

scenã Marseilleza, apoi Marºul Slav din care rãzbateîntreaga umilinþã a ºerbilor sub cnut. Nedumerire.

La Bellevue, „Templul Dansului” ajunsese o ruinã.Dupã rãzboi el avea sã fie cumpãrat de StatulFrancez ºi transformat în uzinã de gaze toxice pentruviitorul rãzboi... Templul din Kopamos trecuse ºi elprin rãzboi. Pãºteau printre ruinele lui capre negre.(De undeva din alt timp, parcã ne ajung versurilepersanului acela pre numele sãu Khâyyam: Harunvâna pe-aici mãgari sãlbateci/ ªi pletele îi fluturauîn vânt./ Azi doarme sub movila de pãmânt/ ªi pascpe-al sãu mormânt mãgari sãlbateci). Isadora seapucã sã refacã templul ei grecesc. ªi totuºi, simþeacã nu mai putea rãmâne în Grecia. Dansul o chema,ea trebuia sã-i urmeze chemarea. Europa de dupãPrimul Rãzboi Mondial încerca sã-ºi vindece rãnile.America era pe creasta valului capitalist, RusiaSovieticã poza în Paradis, oropsiþii vieþii – tot oropsiþi.

Vino la noi, i se spune Isadorei, marea puterea sovietelor îþi va oferi condiþii pentru înfiinþareaªcolii de dans pe care þi-o doreºti. Clasa muncitoareînþelege cât þi-e de dragã truda!

Anul 1921. Isadora este la Petersburg.Intelectualitatea rusã (câtã mai rãmãsese în Rusiadupã M.R.S.O.) o adora. Ea avea 44 de ani. Trecuseprin trei naºteri. Primii doi copii muriserã înecaþi,într-un accident absurd, cel de al treilea, imediat dupãnaºtere, în 1915. Trupul ei pãrea o flacãrã albastrãplutind printre voaluri. La teatrul unde juca, într-osearã, ajunge ºi rãsfãþatul bard Serghei Esenin,celebru deja, cu o neostoitã sete de viaþã, de vodcã,de sãnii zburând peste nãmeþi, de clopoþei râzândla gâtul bidiviilor de la troicã.

ªi iatã cã deodatã sufletul lui e cuprins de unalt soi de beþie, ca un foc vânãt gonit de vânt...




Iulian FFilipsau ssetea dde aabsolut aa ppoetului

FFlloorriiaann CCOOPPCCEEAA

Un ppoet cconsacrat,cu o fire poeticãprofund liricã, se

recomandã basarabeanul IulianFilip prin volumul de poezie „de dragoste ºi dedurere” – Luna-i una (Editura Camerei Naþionale aCãrþii, Chiºinãu, 2011). Poemele sale sunt puternicmeditative, întotdeauna premeditat bazate pe reflecþiiºi emoþii evanescente, anume impuse spre a anihilaEul ºi a evidenþia, bunãoarã, derizoriul vieþii: Tuneteleumplu oriºice gol/ ºi scot în prãjini singurãtãþile –/a gãsit o fisurã/ în ceea ce era noi/ ºi iatã-ne iareu ºi tu.../ Atât de departe suntem/ unul de altul,/cã ramurile fulgerelor/ ne clatinã/ pe unu-n cer,/pe altu-n negru hãu –/ ºi n-are nici un rost/sã ne strigãm. (Calvar)

Cromatica poeziei lui Iulian Filip þine de unceremonial claustrofob care instituie dezordinea,haoticul, în lumea aderentã la banalitãþi cedepoetizeazã versul: Insomnia/ mi-a dãruit poeziaaceasta/ în timpul somnului tãu cu vise,/ când mãvisezi adormit ºi visându-te.../ Nu mã prinde somnul–/ în loc sã te visez,/ te gândesc,/ iar gândul numã adoarme.../ Abia rãmas fãrã gânduri/ te cuprindesomnul./ Nu cã m-aº teme de somn,/ dar mai amniºte gânduri/ Ce mã þin fãrã somn/ ºi nu te pot visa./Îngânduie-mi sã te gândesc... (Între vis ºi ce gândescacum)

O altã ipostazã a logosului cultivat de Iulian Filipcu o savoare transparent exprimatã – Spre miezulmãrului viermele/ strãpunge dulcele. Spre maidulce?/ În jurul mãrului ºarpele/ se încolãceºte-nspiralã: sã nu se mai culce,/ sã nu mai adoarmã,sã nu-i mai scape/ hoþii de mere, eternii...(Nesfârºirea mãrului) – este desacralizarea erosului:Iubirea noastrã a-ncãput/ în douã poezii:/ A fostcândva un început/ ºi versul cel dintâi... (...)/ N-amînþeles... Ce-i de-nþeles?/ Iubirile se trec/ din ce-amales în ce-am cules.../ Tu pleci...Eu cum sã plec?//Rãmân sã scriu ce mi-a plãcut/ ºi-acuma ce mãdoare.../ A fost un vers la început.../ Acum?

O aºteptare. (Între douã poezii)Nostalgia iubirii trecute (ºi nu pierdute!) se

proiecteazã, uneori baudelairian, în derizoriul condiþieiunui Orfeu trist ºi tragic: ...Ce te-am iubit!,/ cumn-a iubit oricine.../ Ce te-am urât!/ Cum n-am urâtpe nimeni...// Pe unde ni-s copiii?/ S-au dus, s-aurisipit – / În cuibul pustiit/ doar amintirea-i vie:// eute-am iubit,/ cum n-a iubit oricine/ ºi te-am urât,/cum n-am urât pe nimeni... (Domoliri)

Cartea Luna-i una este dominatã de tentaþii livreºtiºi de voluptãþi ce simuleazã futurismul, cuvântulcãpãtând fiinþã, putând fi omologat într-un joc alhazardului cu timpul însuºi: Ochii mei nu-s sã vadã –/sã fie vãzuþi,/ sã se prevadã/ în alþi ochi,/ care nugãsesc/ alt sens vederii/ decât sã dea peste ochi/ caai mei,/ care nu-s sã vadã – / sã se vadã/ în oglinda/ochilor mulþi,/ vãzãtori. (Frumoasa de la oglindã)

Universul ppoetic aal llui IIulian FFilipse raporteazã continuu la ceea ce putemnumi destrãmarea fiinþei, în concepþia

poetului acesta fiind o stare perpetuã de sete deabsolut în mãsurã sã-l alunge din propriile limitegnoseologice: E viermele/ traversând mãrul/ pedinãuntru,/ sãpând dulci tuneluri/ ameþitoare!/ Pelângã tuneluri dulci/ buzele tale/ taie cãrare de foc.../

E ºarpele,/ înconjurând mãrul/ n toatã afara!/Dinþii mei reteazã/ durut/ crestele sângerânde/ aleflãcãrilor.../ Doar gura lumii e cea/ care otrãveºte/tot ce se poate-ntâmpla/ nãuntru dulcelui,/ în afaraîntrebãrii... (Gura lumii pe gura de mãr)

Poeziile lui Iulian Filip, pe alocuri, sunt criptice.Dar tocmai sensurile misterioase ale versurilor saleîi dezvãluie dimensiunile spirituale, lãsându-ne astfelsã privim în adâncimile nemãrginirii ºi sã ni-lreaminteascã pe J.L. Borges: „Tu, cel care mã citeºti,eºti sigur cã înþelegi limbajul meu?”: Dorul de tine/mi-a lãrgit ferestrele./ Aproape te vãd. (Ferestrelehotelului), sau, întrucâtva sofisticat: Lucruri maideosebite/ þi se oferã,/ înþelegeri mai aparte þi sedesfac,/ când aºtepþi/ femeia ce pleacã. (Recitireaurmelor tale) ºi: Nu te pot uita./ Uitã-te ºi-n parteamea./ Te uiþi – nu mã vezi. (Inimã cu ochi ºi fãrã)

Descoperim în volumul Luna-i una (cu uºoareirizãri muzicale de balade) ºi o atmosferã sumbrã,labirinticã, unde trebuie sã te refugiezi/înstrãinezipentru a-þi salva ego-ul. Tehnica poeziei lui IulianFilip se axeazã pe iluzii, realitãþi picturale viciate deficþiune. Evident, ilustraþiile aflate între poezii, asemeniflorilor de narcisã, sunt poeme întrupate în necuvintecare ne amintesc de G. Bacovia. Poetul a fost destulde inspirat când a explicat prin câte un vers „tema”

acestora. Deexemplu: Zilecu toatã lumina lapãmânt, Cumpãnã,Cumpãna cu douãfântâni, Vis derãsãrit de soare,Vãzãtorul. De aiciconcluzia: IulianFilip este un poetlucid, idealist, care„îºi duce cruceacum poate”.

Focul vvânãt ee ggoniit dde vvânt/ Zãrile-au uitatsã mã mai doarã/ De iubire-ntâia oarã cânt/La scandal renunþ întâia oarã.// Am fost

crâng pãrãginit pe loc,/ La femei ºi vodcã damnãvalã,/ Nu-mi mai place azi sã beau, sã joc,/ Sã-mipierd viaþa fãrã socotealã.// E de-ajuns sã te privesctãcut,/ Sã-þi vãd ochii plini de tot înaltul,/ Ca uitândîntregul tãu trecut/ Tu sã nu mai poþi pleca la altul.//Tu, mers gingaº, tu, surâsul meu,/ Dac-ai ºti, cuinima pustie,/ Cum poate iubi un derbedeu/ ªi câtpoate de supus sã fie!/ Cârciumile le-aº uita pe veci,/N-aº mai ºti nici versul ce înseamnã/ De-aº atinge-aceste braþe reci/ ªi-al tãu pãr ca floarea cea detoamnã.// Veºnic te-aº urma pe-acest pãmânt,/Depãrtarea mi-ar pãrea uºoarã.../ De iubire-ntâiaoarã cânt,/ La scandal renunþ întâia oarã.

Cine este minunea asta de femeie, a întrebat elurmãrind dansul-plutire al Isadorei? Avea pe atunci26 de ani. Esenin a fost singurul bãrbat de pe pãmântcare avea s-o facã pe Isadora sã spunã „Da” la altarpentru a-i fi poetului alãturi „La bine ºi la greu” pânãcând... viaþa îi va despãrþi. Perioada aceasta din viaþaIsadorei s-ar putea numi „Vodcã ºi Caviar”, pentru cãmereu însetatul Serghei Esenin, soþul ei, se dovedeaa fi un mare degustãtor de apã de foc, ea, o mareamatoare de caviar. Veºnic te-aº urma pe-acestpãmânt/ Depãrtarea mi-ar pãrea uºoarã/ De iubire-ntâia oarã cânt/ La scandal renunþ întâia oarã,declara (ba o ºi credea!) el, robit de iubire. ªi aurmat-o prin Europa, prin America, într-o „veºnicie”care a durat un an, iar dupã ce lanþul trupurilor loravea sã se rupã, sufletul lui avea sã sângerenecontenit de dorul pârjolitoarei flãcãri albastre careîºi urma zborul solitar, înalt, fãrã hotar ºi, mai cuseamã, fãrã el. Când, la Berlin, în apartamentul luiAlexei Nicolaevici Tolstoi, proaspãtul cuplu l-a întâlnitpe Gorki, acesta a strâmbat din nas la vedereaIsadorei. Puþin le pãsa celor doi îndrãgostiþi. Graþie

treceriide care sebucura mareadansatoare înlumea pe undetrecea (dar nunumai pentruasta), poeziile

lui Esenin au apãrut în traducere francezã(Confession d’un voyou; în traducere româneascãSpovedania unui derbedeu), iar în germanã, la Berlini s-a publicat Pugaciov.

America nu-i este pe plac poetului. Nici whiskey-ulcare pãlea în comparaþie cu vodca din MoscovaCârciumãreasã...

Isadora ºi Esenin erau ca douã diamante carenu puteau rãmâne alãturi fãrã sã se sfâºie reciproc.Ea îºi continuã triumfalele ei turnee, el se întoarcela Moscova. Din ce în ce mai deprimat, în drumurilesale erau prea multe crâºme. Poezia nu-l maiîmbatã ca altãdatã.

Anul 11924. Isadora danseazã în Crimeea.Esenin aleargã sã o poatã vedea. Cei câþivaprieteni devotaþi, ca sã-l fereascã de o nouã

suferinþã, încearcã sã-l împiedice sã se ducãs-o revadã.

„Mã duc mãcar sã pot respira pentru o searãaerul din sala aceea unde respirã ea!”, a suspinatel ºi s-a dus, ºi-a respirat aerul sfinþit de FlacãraAlbastrã, el – în întunericul sãlii de spectacol, ea –în apele de luminã ale reflectoarelor, cu viaþa premoarte cãlcând...

ªi-a fost noaptea dintre 27-28 decembrie, 1925.Esenin se afla în Hotelul Englitera din Leningrad,acolo unde fusese în vremi mai fericite cu Isadora.De aici îi trimite prietenului sãu Erlich Volf opoezie–testament care începea cu Do svidania,

drug moi, do svidania... Bun rãmas, prietene, cubine... încheiatã cu: Sã mori pe lume lucru nou nu e/Nici sã trãieºti nu-i cine ºtie ce...

Apoi s-a sinucis. Avea 30 de ani.

Isadora aavea ssã ssfârºeascã lla NNisa,pe 14 septembrie 1927. Moartea ei aminteºtede a Salomeei, dansatoarea aceea care avea

sã-i cearã regelui Irod, în schimbul dansului fãcutanume pentru el, sã-i dea capul Botezãtorului. Straniemoarte se zice cã a avut ºi Salomeea: Undeva într-unþinut sãlbatic (O fi fost prin þinutul Sciþilor? n.n.), undefusese adusã de un proconsul care o luase de soþie,cum trecea ea pe malul Dunãrii îngheþate, luciul gheþiia ademenit-o la dans, dar deodatã sub paºii eialunecânzi, gheaþa s-a spart, trupul i-a fost cuprinsde ape pânã în dreptul gâtului în jurul cãruiamenghina gheþii s-a strâns, capul ei rãmânândca pe o imensã tipsie de argint... (Apollinaire dixit).

Dar Isadora nu ceruse vreodatã capul cuivaîn schimbul dansului ei. În ziua aceea fatidicã de14 septembrie, la Nisa, pe Promenade des Anglais,ea avea sã urce în automobilul care-o aºtepta în faþahotelului, avea sã-ºi arunce în jurul gâtului lunga eieºarfã zicând cu un accent americãnesc: „Adieu, mesamis, je pars vers une nouvelle vie!” (Adio, prieteni,pornesc spre o viaþã nouã!) ªoferul a demarat, roatadin spate a automobilului a prins capãtul eºarfei,gâtul Isadorei s-a frânt, capul s-a lovit de margineacaroseriei... Pornea pe o viaþã nouã – în ne-moarte.

Poate de aceea, în fiecare zbor, plutire, muzicã,se va fi amestecat de atunci ceva ca un dans deflacãrã albastrã în simfonia destinului omenesc,în strãlucirea ierbii de sidef din iernile stepelor ruse,din iernile care ne bântuie sufletul ori de câte orini se pare cã auzim, citind versurile lui Esenin,cum râde pân’ la lacrimi clopoþelul...

În zzi dde bbâlci

La ffãcut ffânul ((Voineºti)



Un aargeºean pprin llume

Se ººtie ccã, lla ssosirea llor îîn AAmerici, spanioliiau întâlnit un adevãrat mozaic etnic, creatora trei mari civilizaþii de sintezã: aztecã,

mayaºã ºi incaºã. Odatã cu apariþia lui CristoforColumb, începe osmoza hispano-americanã, la care,cu timpul, se adaugã elemente africane ºi asiatice.Dupã eliberare, mexicanii împrumutã tot mai multdin cultura europeanã ºi cea a vecinilor din Nord,a americanilor. Cu aceste coordonate, ne putemapropia cu mai mult curaj de marea culturãa mexicanilor.

Se cuvine sã începem cu arhitectura, pentru cãea este încã legãtura cea mai puternicã cu perioadaprecolumbianã. Piramidele ºi templele amerindienilorsunt ºi astãzi printre cele mai renumite din lume.Adevãr recunoscut nu demult ºi prin includerea situluiarheologic Chichen Itza pe lista celor ªapte noiminuni ale lumii. Oraºul, dedicat zeului Quetzalcoatl(ªarpele cu pene), care sãlãºluia în MareaPiramidã mayaºã, este considerat astãzi celmai important vestigiu al civilizaþiei Maya-Toltec. Aceastã moºtenire istoricã figureazãdin anul 1988 pe listele UNESCO alePatrimoniului Cultural Universal, pentrufrumuseþea proporþiilor, rafinamentulconstrucþiilor ºi splendoarea sculpturilordecorative.

Dupã venirea spaniolilor, arhitecturadin Mexic se înscrie, în cea mai mare mãsurã,pe coordonate europene, reflectând azistilurile specifice celor 300 de ani dedominaþie colonialã. De remarcat cã spanioliiau adus cu ei pânã ºi cupolele de tip maursau tavanele din lemn sculptat, specificestilului mudejar (combinaþie de elementemaure ºi creºtine). Apoi, mexicanii care autrudit la înãlþarea catedralelor, mãnãstirilor,bisericilor ºi numeroaselor edificii publice, renumiþipentru simþul lor estetic, au adãugat ºi ei simboluriale culturii precolumbiene.

Arta din spaþiul mexican este ºi ea mult anterioarãcuceririi spaniole. În zestrea artisticã se aflã picturirupestre de peste 5.000 de ani; capete uriaºesculptate de olmeci în bazalt, care ar data din anul1150 î.Hr.; picturile murale ale templelor, cu sceneînfãþiºând bãtãlii sau chiar momente amoroase alefamiliilor regale. Însã, temele abordate de artiºtis-au schimbat ºi ele odatã cu venirea spaniolilor.Într-o þarã precum Mexic, unde Biserica Catolicãs-a impus ca forþã dominantã, zeii ºi zeiþele au fostînlocuite cu Sfinþi ºi Fecioare. Artiºtii locali au fostînvãþaþi sã picteze ºi sã sculpteze figuri ce le eraustrãine, însã din mâinile lor ieºeau îngeri cu trãsãturilocale sau simboluri prehispanice. Avansând în timp,ajungem în anul 1922, când a fost iniþiatã miºcareamuraliºtilor, cu Diego Rivera ºi Jose ClementeOrozzo la timonã, miºcare ce a dominat scena artelorpeste 50 de ani. Muraliºtii au început sã înfãþiºezeîntreaga istorie a Mexicului pe pereþii celor maiimportante clãdiri din þarã. În arta lor, mexicanulapare în toatã splendoarea ºi demnitatea lui,pentru a-i înlãtura orice gând de inferioritate.

Arta ppopularã eexprimã, fãrã îndoialã, cel maibine metisajul biologic ºi cultural. Ea este,cu adevãrat, una dintre cele mai mari comori

ale Mexicului. La acest element definitoriu, se includîn mod obligatoriu talentul nativ, varietateamaterialelor, alãturi de influenþele strãine. La ei,orice material imaginabil, de la aur la tãrtãcuþe,se poate transforma în operã de artã. Din toatetimpurile, mexicanii ºi-au dat frâu liber imaginaþiei.Ei nu au creat dupã canoane ºi tipare, precum artiºtiidin China ºi Grecia, de exemplu. Ceramica lor eraimpresionantã încã din perioada prehispanicã, deºiei nu cunoºteau roata olarului. Cu tehnicile adusede spanioli, ceramica mexicanã capãtã strãlucire. Sãnu uitãm, însã, cã mexicanii au fost dintre cei mai finiartizani în prelucrarea aurului ºi argintului, domeniucare i-a tentat cel mai mult pe conquistadori. Suntºi astãzi bine cotate splendidele sculpturi în lemnmoale, vopsite în culori þipãtoare. Operã de artãse cheamã ºi bluzele brodate cu modele ale eroilorlegendari ai mayaºilor. Am avut ºansa sã vãd toateaceste minunãþii în una dintre cele mai complexe

pieþe de artizanat din Mexic, Mercado de Artesaniasde la Ciudadela, aflatã în centrul vechi al capitaleimexicane.

Moºtenirea literarã veche se datoreazã în specialmayaºilor, care au fost deosebit de prolifici. Primelelor scrieri, codexurile, erau aºternute pe papirusurisau piei de animale, bogat ilustrate cu imagini ºisimboluri. Apoi, din epoca precolumbianã, mayaºiiau mai lãsat moºtenire ºi douã cãrþi extrem deimportante: Popol Vuh (secolul al XVI-lea), culegende care aminteau de epoca de aur a unuiParadis terestru ºi Chilam Balm (secolul al XVII-XVIII-lea), în care predominau observaþiile astronomice ºidiverse evenimente istorice. Din pãcate, multe scrieriale mayaºilor au fost distruse de conquistadori, fiindconsiderate lucrarea diavolului. Unele au fost distrusechiar de preoþii unor temple, pentru a nu cãdea înmâinile profanilor. Dupã cucerirea Mexicului, apare

lucrarea Adevãrata istorie a cuceririi Noii Spanii, subsemnãtura conquistadorului Bernal Diaz del Castillo.Dintre primii scriitori localnici, sã-l amintim pe JuanaInes de la Cruz, care a deplâns situaþia disperatãa cetãþeanuluidin Noua Spanie.Romanul mexicanapare la începutulsecolului al XIX-lea, cu numelede Papagalulvorbãreþ, subsemnãtura luiJose JoaquinFernandez.Se spune cãportretul cel maiveridic al psihiculuipoporuluimexican a fostreuºit de OctavioPaz în romanulsãu Labirintul solitudinii. Pentru activitatea prolificãde poet, eseist, critic ºi traducãtor, în anul 1990Octavio Paz a primit Premiul Nobel pentru literaturã.

Cu aaceastã ddiagonalã rrapidã prin culturamexicanã nu ne-am apropiat suficient desufletul fãuritorilor ei, întrucât pe mexican

nu-l înþelegi deplin fãrã sã-i cunoºti fiestele, muzica,dansul ºi bucãtãria, care toate se aflã sub semnulmetisajului. Mult timp, muzica a avut mai mult uncaracter, ºi chiar sunet, regional. Cam din secolul alXVIII-lea, formaþiile de mariachi încep sã se impunãpe plan naþional ºi internaþional. La început, erau micigrupuri de cântãreþi, instrumentiºti ºi vocali, apãruþide la fermele din provincie, care cântau pe la nunþiºi botezuri. Numele este de fapt metamorfozareatermenului francez de nuntã, marriage. Aceºtitrubaduri au impus baladele pasionale, pline desensibilitate, despre dragostea pierdutã, despreînfrângeri ºi chiar rãzboaie, în ideea cã ºi durerease cântã atunci când nu poþi plânge. Nu i-a pãrãsitniciodatã gândul cã este mai bine sã iubeºti ºi sãpierzi, decât sã nu iubeºti deloc. Numai acolo, la faþalocului, poþi înþelege cã în sufletul fiecãrui mexicanzace un muzician. ªi dansul este în sângelemexicanilor. Cu rãdãcini vechi, precolumbiene, dansul

reflectã azi acea fuziune întretradiþiile bãºtinaºilor ºi uneleritualuri catolice. Este un dansal metiºilor, în care costumele,adevãrate opere de artã, ºimãºtile dau tot farmecul dansatorilor ºi miºcãrilor lor.

În bucãtãria mexicanã trebuie sã poposeºti maimult ºi sã nu te jenezi sã guºti, dacã vrei sã înþelegide ce este consideratã una dintre cele mai exoticeºi apetisante din lume, denumitã pe bunã dreptateo simfonie a aromelor sau fiesta culorilor, cu aureolãde ºlagãr mondial. Ea a fost probabil printre primelecare a devenit mestizo (metisã), întrucât, la produselelocale, spaniolii au adãugat carnea, de porc, vitãºi oaie, orezul, ceapa, roºiile ºi usturoiul. De gãtit,gãteau femeile indigene ºi cele africane, dupã ºtiinþaproprie, dar ºi dupã gusturile stãpânilor spanioli,ajungând ca rezultatul sã se cheme bucãtãria latino.La masã, mexicanul nu se aºazã fãrã sã-ºi savurezepaharul de tequila. Emblemã naþionalã, tequiladescinde ºi ea dintr-o legendã a mayaºilor. Agavaalbastrã, din care se distileazã bãutura, era pentrumayaºi simbolul zeiþei Mayaheul, cea care avea 400de sâni, pentru a hrãni tot atâþia zeiºori ai ei. Astãzi,tequila, cu cele 1.000 de mãrci ºi o producþie anualãde peste 242 de milioane de litri, depãºeºte cu multperformanþele zeiþei. Interesant este cã s-a gãsit ºi unmexican care nu era amator de tequila. Era generalulPanccho Villa, liderul revoluþiei mexicane, declanºateîn anul 1910, care obiºnuia sã-ºi împuºte soldaþiibeþivi, considerându-i laºi ºi trãdãtori. Este vorba decel mai ecranizat erou naþional al Mexicului, începânddin anul 1912 ºi pânã în prezent. În anul 2012 a fostlansat filmul Tender Roses (Delicaþii trandafiri), dupãnuvela Friends of Pancho Villa (Prietenii lui PanchoVilla), de James Carlos Blake.

Mâncãrurile mmexicane, destul de piperate,se cuvin stinse cu un vin bun, care ºi el segãseºte din belºug. Aventura vinului începe

odatã cu Hernán Cortés, care a dispus cultivarea viþeide vie pe tot teritoriul NoiiSpanii. Astãzi, sãrbãtoareaVendimia, de inspiraþiedionisiacã, a devenit unadintre cele mai importantemomente ale ciclului agricol.Mustul se obþine tot ca la noi:recolta, pusã în recipienteenorme, este supusã dansuluinumit stoarcerea strugurilor,executat cu pasiune de femeiîmbrãcate în frumoasele lorcostume naþionale. Masamexicanã se încheie musaicu o gamã infinitã de deserturi,în care se regãseºte cusiguranþã regina mondialãa aromelor, vanilia. Ea este

fructul unei flori secrete, xanath, care descinde dinlegende precolumbiene. Se spune cã preafrumoasaprinþesã Xanath a încãlcat voia regeascã a tatãlui sãuºi a fugit în junglã pentru a se cãsãtori cu un muritorde rând. Cei doi au fost prinºi ºi decapitaþi. Pe loculunde a curs sângele lor a crescut un pom falnic, iarlângã el o lianã gingaºã, care i-a îmbrãþiºat trunchiulpânã sus de tot. Liana era o specie rarã de orhidee,singura care dã fructe comestibile.

Primul european care a simþit gustul vaniliei a fostHernán Cortés, atunci când a primit, din mâna regeluiMontezuma II, pocalul cu bãutura zeilor, o licoarecremoasã, având în compoziþie cacao, vanilie, mieresãlbaticã, terci de mãlai ºi multe alte mirodenii.Vanilia (de la cuvântul spaniol vainilla, adicã pãstaiemicã), având cel mai complex gust din lume, s-adetaºat dintotdeauna de oricare alte mirodenii,datoritã celor peste 250 de compuºi organici ai sãi.

Dupã aceastã scurtã incursiune prin fascinantaculturã mexicanã, nu ne mai mirã faptul cã Mexiculocupã 31 de poziþii onorante pe lista UNESCOa Patrimoniului Cultural Universal, la distanþã desuratele sale latino-americane (Brazilia-19, Peru-11,Cuba-9, Argentina-8), fiind depãºit, la nivel mondial,doar de Italia (45), China (43), Spania (42), Germania(38) ºi Franþa (37).

Mexic: OOsmoza bbiologicã ººi cculturalãIIoonn PPÃÃTTRRAAªªCCUU

În ppovestirile ssemnatede GGalia-MMaria GGruder,numele de botez al

autoarei apare uneori ortografiatGalea. Originarã din Basarabia,s-a nãscut la 8 noiembrie 1924

în localitatea Þarigrad, judeþul Soroca, dintr-o familiede nobili de origine polonezã (Demianovici). Dupãmoartea pe front a tatãlui, a fost nevoitã sã serefugieze împreunã cu mama sa în România. Aabsolvit Facultatea de Chimie Industrialã a InstitutuluiPolitehnic din Bucureºti, secþia Metalurgie. A lucratiniþial la Institutul de Cercetãri Chimice, iar între 1973ºi 1985 la Institutul de proiectãri ºi cercetãri pentruindustria metalelor neferoase ºi rare din Bucureºti,unde cu timpul urcã de la poziþia de cercetãtor simplupânã la aceea de ºef de laborator. S-a cãsãtoritîn 1953 cu Max Emanuel Gruder(nãscut la Cernãuþi, dar stabilitde mic la Bucureºti), ilustratorde carte, autor de stripuri ºi benzidesenate, cunoscut în domeniusub numele de Burschi Gruder(1928-2010). Cariera profesionalãa Galiei Gruder acumuleazãbrevete de inventator ºinumeroase articole ºtiinþificetipãrite în publicaþii despecialitate, româneºti ºi strãine.Pe teme din domeniul chimieimetalelor ºi mineralelorsunt ºi cãrþile sale de ºtiinþãpopularizatã: De la silex ladiamantele sintetice (1960),Metalele prezentului (1961),Metale neobiºnuite (1964),Povestea unui cristal de sare (1967), Familiadiamantului (1968). Dupã 1990 scrie lucrãri desprepietre ºi metale preþioase pentru editurile Humanitasºi Tritonic: Cartea nestematelor (2003), Cartea aurului(2005), Lumea fascinantã a pietrelor preþioase(2007). A semnat scenarii de filme documentare ºiample cicluri de emisiuni radiofonice pe aceleaºisubiecte. Cãrþile pentru copii, între care Flor, unfluture cutezãtor, au apãrut ilustrate de soþul sãu.

Pasiunea dde oo vviaþã aa aautoarei avea sãdebuºeze ºi în prima sa povestire SF.Publicatã în Colecþia Povestiri ºtiinþifico-

fantastice, în iunie 1962, Misterioasele cristaleoctaedrice este o lucrare trimisã la concursul naþionalºi internaþional din acel an pentru cele mai bunepovestiri de anticipaþie din þãrile socialiste. Atenþiase focalizeazã pe chimista Irina, cercetãtoare într-ostaþiune de observaþii ionosferice de la Polul Sud,populatã de oameni de ºtiinþã români. Dupã cãderea

unui meteorit straniu, în gheaþa milenarã acontinentului sunt descoprite mai multe cristale cufeþele ºlefuite perfect. Ele se volatilizeazã în prezenþacãldurii ºi se pot menþine doar în termosuri cu oxigenlichid. Enigma se rezolvã dupã o serie de analizechimice efectuate asupra lor: este vorba de seminþeleunei forme de viaþã extraterestrã, dezvoltatã peplanete cu temperaturi extrem de joase. Germeniide poezie dintr-o asemenea simbiozã a vegetaluluiºi cristalinului rãmân vag exploraþi în povestireade debut a autoarei, însã maniera liricã devine maiaccentuatã în urmãtoarea sa anticipaþie, Grãdinilealbastre, apãrutã în aceeaºi Colecþie, în octombrie1965. Povestirea se dezvoltã tot dintr-o problemãde chimie, cu aplicare la terraformarea planetelor.Întrucât Marte are o atmosferã bogatã în bioxidde carbon, un expert îºi propune sã descompunã

moleculele acestuigaz, eliberândoxigenul necesarrespiraþiei umane.Pe planetã trebuiepornitã o reacþieatomicã delicatã,care refuzã sã sedeclanºeze singurã.Conform reþetelorepocii, seimagineazã ºi odramã umanist-sentimentalã: fiulexpertului, un inslucid, dar cu spiritde aventurã ºi desacrificiu, debarcã

intempestiv pe Marteºi porneºte reacþia,gãsindu-ºi acolo sfârºitul.Ca urmare a jertfei sale,prin anul 2065, turiºtiiveniþi de pe Pãmântdescoperã pe planetaîmblânzitã grãdini para-disiace. Descriindu-le,autoarea dezvoltã untablou idilic strãbãtut,în mod surprinzãtor, defulgurãri suprarealiste:

„Ghizii abia pridideausã îndrume grupurilecompacte de turiºti carese revarsã într-un ºuvoinesfârºit printre livezileºi câmpurile de flori. Înaerul pur al dimineþii de

primãvarã, totul pare sãrbãtoresc aici, un decorireal, pictat în tonuri de violet ºi albastru.

La poalele pereþilor stâncoºi ce mãrginesccanioanele, ierburile înalte ale pajiºtilor se leagãnãîn bãtaia vântului, albastre ca valurile mãrii. Viºiniirobuºti, scãldaþi în ploaia de flori violete, strãjuiescnesfârºitele plantaþii de trandafiri ºi lalele. Lalelelesunt mândria cea mare a gazdelor.”

Biizzara UUnk-GGra, publicatã, de asemenea, înCPSF (în 1973), este semnatã pentru primaoarã cu numele întreg (Galia-Maria Gruder).

Povestirea apare însoþitã de o scurtã prezentareredacþionalã ºi de un portret desenat de Nicu Russu.Autoarea îºi pãrãseºte aici motivele preferate,abordând tema crionicii. Personajul, un oarecareRonald Gray, este un om al secolului XX, mortde cancer ºi pãstrat prin refrigerare pentru o ºansãoferitã de miracolele de mai târziu ale ºtiinþei.La fel ca în romanul Sahariana de I.M. ªtefan ºi MaxSolomon, civilizaþia viitorului îl vindecã ºi-l retrezeºtela viaþã, profund preocupatã însã de ºocul psihicpe care trebuie sã-l înfrunte reanimatul la întâlnireacu lumea strãinã în care ajunge. Ca terapie derecuperare, i s-a regizat soluþia „intermediarã”a contactului cu o realitate pe care el însuºi oimaginase pentru anul 2200 într-un roman SF scrispe patul morþii. Farsa respectivã pretinde personaluluimedical din viitor o falsificare a propriei sale condiþiiumane, din convingerea cã elementele unei ficþiunifamiliare vor putea constitui pentru resuscitat un maieficient remediu decât contactul direct cu realitatea.

„– Trebuie sã recunoºti […] cã pacientul tãua avut despre noi o viziune… cel puþin stranie…dragã Unk-Gra! spuse râzând medicul.

– Mie îmi spui! O întreagã casã de modea râs cu hohote când le-am adus «materialul»pentru rochie. ªi puþin a lipsit sã nu mã rad încap! Sunt sigurã însã cã, dupã ce se va întrema,Ronald Gray nu va regreta nicio clipã cã s-aînºelat în multe dintre previziunile sale, întâlnindîn locul unei lumi total mecanizate, populatede oameni duri ºi reci, o omenire infinit maifrumoasã ºi mai bunã decât cea pe carea descris-o în cartea lui.”

Ultima prozã SF a autoarei se publicã în1981, în revista Vatra din Târgu-Mureº, sub titlulSomnul raþiunii. Povestirea sugereazã un cazde monomanie motivat de excesele cunoaºteriiºtiinþifice: preocupat pânã la delir de lumeacu forme gigantice a Mezozoicului, personajulnarator ajunge sã vadã în creºterea în înãlþimea generaþiilor actuale, doveditã statistic,începutul unei curse spre gigantizarea speciei,care ar avea drept final o dispariþie a omuluisimilarã cu a dinozaurilor.



Orizont SSF

Chimie ººi aanticipaþieMMiirrcceeaa OOPPRRIIÞÞÃÃ

Cu DDodo NNiþã, iistoric aal bbenzii ddesenate, în ttoamna aanului 22011

(Urmare din pag. 24)

Editura „„Ars DDocendi” a Universitãþii din Bucureºti are o serie de titluri dincolecþia Câmpulung-Muscel. (2) Despre albumul fotografic Monumenteistorice ale României. Tipuri din judeþele Argeº ºi Muºcel. Anul 1893, de

Ioan Niculescu, lansat în anul 2011 cu ocazia Sãrbãtorilor Argeºului ºi Muscelului,ediþia a V-a, la Muzeul Judeþean Argeº, s-a scris în mai multe locuri.

Editura revine cu un nou album, lansat în luna iulie a acestui an la Galeria Artadin Câmpulung Muscel: Prin Câmpulung ºi pe muscelele lui – fotografii de NicolaeTh. ªtefãnescu (235 pag.), volum îngrijit de Adrian Sãvoiu, Gheorghe Chiþaºi Ioan Crãciun.

În anul 1946, Academia Românã primeºte de la un anume Nicolae Th.ªtefãnescu cinci albume cu peste 700 de fotografii sepia, având ca subiectCâmpulungul ºi împrejurimile sale, din perioada interbelicã. Misteriosul cãlãtor,posesor al unui aparat marca Kodak, avea ochiul proaspãt al strãinului.

La începutul secolului XX, Theodor ªtefãnescu (tatãl fotografului), profesorde contabilitate, cumpãrã o vilã la Câmpulung, pe strada Matei Basarab.Împreunã cu Sevastiþa (veriºoara pictorului N. Grigorescu) a avut nouã copii.Unul dintre aceºtia – Nicolae (cca. 1870-1953) – va moºteni frumoasa vilãºi va fi un împãtimit cãlãtor, vizitând Franþa ºi Italia, membru al SocietãþiiTuriºtilor din România, stabilindu-se definitiv în anul 1944 în Câmpulung.

În 1946 va publica o carte, astãzi o raritate bibliofilã, Prin Câmpulungºi pe muscelele lui, o serie de gânduri asupra oamenilor ºi locurilor pe care le-avãzut pânã la sfârºitul vieþii. Fotografia va fi o activitate secundarã, el neavândgândul de a publica imaginile, cele cinci volume ajungând sã fie donate.

Adrian Sãvoiu, Gheorghe Chiþa ºi Ioan Crãciun reunesc imaginile în cincipãrþi ale albumului care poartã acelaºi nume ca lucrarea din ’46, o modalitate

de recuperare a memoriei colective ºi un demers antropologic. Albumul sedeschide cu idei ale lui Nicolae Th. ªtefãnescu, dintre care selectãm doar câtevarânduri: „Rar gãseºti oraº unde pieptul respirã mai în voie, unde ochiul e maidesfãtat, iar mintea mai mulþumitã de ceea ce întâlneºte la fiecare pas”; „Dupãce ploaia a spãlat cerul... laºi privirea sã alunece pe muscele... mulþumireapãtrunde întreaga fiinþã”.

Valoarea etnograficã a fotografiilor o constituie redarea în special amonumentelor (vederi generale ale oraºului, troiþe, biserici, cruci de piatrã,vile ºi case), dar ºi a portretelor (accentul cade pe portul popular, de muncã saude sãrbãtoare), a manifestãrilor sociale (piaþa, curtea bisericii sau uliþa satului),manifestãri economice (târgul), tot felul de obiecte vechi (doniþã, cobiliþã) º.a.

Oamenii fac parte din realul obiºnuit (ciobani, pãstori, preoþi, cãlugãri, bãrbaþiºi femei – identificaþi cu nume, spre exemplu, Lenuþa la rãzboi sau boierul Gicã)ºi sunt surprinºi la cârciumã, bãcãnie, la târg sau la birtul economic. Cum spuneautorul – „asupra oamenilor din pãrþile Muscelului suflã duh de credinþã”.

Albumul poate fi considerat un inventar al manifestãrilor socioculturale,al vieþii rural-urbane de care ochiul fotografului se va îndrãgosti iremediabil:„cum te legi cu pãmântul pe care te-ai nãscut, cu oamenii lui, cum îþi cântãpovestea lor având în faþa ta mãrturia vie, nu litera cãrþii sau a hrisovului...”

Note1. Andrei Dancu, Investigating the social world throught photography, Bulletin of the

Transilvania University of Braºov, vol. 2 (51), 2009, series VII: Social Sciences and Law,pag. 16 ºi urm.

2. Peste 40 de lucrãri publicate începând cu anul 2000. Catalogul on-line poatefi consultat la adresa http://arsdocendi.ro//wp-content/uploads/Colectia-Campulung-Muscel.pdf

Trecutul poate fi înþeles doar ca imagine.Walter Benjamin

Trecutul cca oo mmetaforã aa mmemorieia fost, de-a lungul timpului, bine preþuit,mai ales în ºtiinþele socio-umane ale

secolului al XIX-lea, iar fotografia s-a constituitca un produs (tehnic ºi artistic) ºi un martor(tãcut) al memoriei. De altfel, trei domeniiapar în ºtiinþele socio-umane, toate utilizândfotografia (imaginea) ca „instrument de lucru”:fotografia documentarã, fotojurnalismulºi sociologia vizualã.

Deºi cele trei au o istorie diferitã ºi o uzanþãdistinctã, toate au în centrul lor „un contextsocial particular” (1). Le prezentãm pe scurt,pentru a sesiza nuanþele ºi modalitatea în carefotografia (imaginea ca o structurã de mesajecodate) relevã oreprezentare

convenþionalã.Documentariºtii au apãrut la începutul secolului

al XX-lea în America (ºi nu numai) ºi aveau ca activitateproducerea de imagini cu incendii, calamitãþi, evenimentesociale rele, þinând cont de sponsorii care plãteau binepentru asemenea imagini.

Fotojurnaliºtii, spre deosebire de reporteri, produceauimagini care umpleau cotidienele ºi ziarele sãptãmânale.Activitatea lor era aceea de jurnaliºti – în sensul cel mailarg, iar imaginile trebuia sã fie nepãrtinitoare, faptice,complete, narative, îndrãzneþe ºi sã atragã atenþia opinieipublice. Totuºi, jurnalele creau o anumitã presiune asuprafotografilor din redacþie; se publicau doar acele imaginice treceau de cenzurã. Concurenþa ziarelor cu radioul sautv-ul a fãcut mai uºoarã trecerea de la articolele care erauilustrate cu desene, schiþe, caricaturi la cele cu imagini,fotografii, deºi multe ziare respectabile (în America,mai ales) rãmân tributare celor dintâi.

Problema nu þinea de felul în care imaginea reprezentasau nu o realitate, ci de felul în care era manipulat acesttip de realitate. Fotomontajul, colajele sau chiar imaginile trucate concuraucu imaginile reale. Imaginea de tip documentar va fi legatã, istoric vorbind,de reforma socialã (unele din primele documentare vor arãta tipuri de lifestyle,precum cele ale lui John Thompson, Eugene Atget º.a.).

Documentarele (imagini ºi filme) erau dorite de public, doar ele fiind aceleacare sãpau adânc în real, sau, cum afirmã sociologul american Robert E. Park(ºi el jurnalist), niºte poveºti mari (great stories), care jucau un rol activ înschimbarea socialã ºi erau social responsabile.

Fotojurnaliºtii de astãzi sunt produsul uneipregãtiri universitare, sunt capabili sã scrieºi articole, nu numai sã ilustreze cu imaginiarticolele scrise de reporteri. În plus, auo coerenþã bazatã pe ideea cã imagineavorbeºte de la sine. De altfel, o imaginede calitate este aceea care prin dimensiuni(tipografice) þine locul articolului scris.

Sociologia vizualã este, cel puþin laînceputurile sale (sfârºitul anilor ’70), un tip desociologie specializatã, diferitã de antropologiavizualã, ºi utilizeazã imaginea, cum ar fi hãrþilesau diagramele, cel mult cu rol didactic.

De lla iinventarea ssa, ffotografia va aveaun drum dublu, pe de-o parte, cu scopartistic (fotografia de autor, creativã),

pe de alta, documentar. La noi, noþiunea dedocumentarist (etnograf, etnolog) apare maitârziu ºi într-un sens puþin diferit de cel din

þãrile cu tradiþie antropologicã (Anglia, Franþa, Belgia). Primiifotografi români, spre exemplu, Iosif Berman (1892-1941) ºiCarol Pop de Szathmari (1812-1887), sunt consideraþi pentruvremea lor doar fotografi.

Iosif Berman devine mai apoi fotograful „oficial” alechipelor ªcolii Sociologice a lui Dimitrie Gusti, cu careparticipã la mai multe campanii monografice. Cu toate cã imaginile sale sunt,fãrã îndoialã, o sursã importantã de informaþie despre cultura româneascã dela începutul secolului al XIX-lea, el nu a fost niciodatã numit etnograf. Termenulviza cultura materialã a unui popor, în completarea noþiunii de folclor, care sereferã la latura spiritualã ºi poetic-creativã. La vremea respectivã, fotografia eraconsideratã un instrument auxiliar documentului propriu-zis (înregistrare audio,document scris, desen, schiþã, hãrþi etc.). Antropologia vizualã, ca ramurã desine-stãtãtoare s-a dezvoltat ceva mai târziu de cãtre etnologi (antropologi)care fac ºi muncã de cercetare (fotografiere/înregistrare video).

Câmpulung (Muscel) este unul dintre cele mai vechi centre urbane din întregspaþiul românesc, jucând un rol însemnat din punct de vedere politic, religios,administrativ ºi economic încã din Evul Mediu. Este prima reºedinþã domneascã

din Þara Româneascã ºitot aici îºi are origineaprimul document cunoscutîn limba românã,Scrisoarea lui Neacºu(1521).

Despre Câmpulungs-a scris foarte mult ºi mulþicercetãtori ºi-au îndreptatcu interes ºi pasiunepreocupãrile ºtiinþificeasupra acestei strãvechiaºezãri româneºti. Are,probabil, cele mai multemonografii (sociologice)dupã Bucureºti.

Centrul Judeþeanpentru Conservarea ºiPromovarea CulturiiTradiþionale Argeº, de-alungul timpului, a publicato serie de lucrãri care

acoperã spaþiul etno-cultural al Muscelului (fostul judeþ Muºcel, pânã lareorganizarea din 1968), precum: Colinde ºi obiceiuri de iarnã din Argeº-Muscel(coord. Adriana Rujan ºi Costin Alexandrescu, 1997, reeditat, 2011); Antologiede doine ºi balade din Argeº-Muscel (Ion Grecu, Editura Tip Naste, 2004); Folclorpoetic din Argeº. Descântece (ediþia a II-a, coord. Adriana Rujan, Editura „Alean”,Piteºti, 2006) º.a. Prin Editura „Alean” a C.J.C.P.C.T. Argeº, specializatã pe cartemonograficã, din anul 2006, se aduce la lumina tiparului cartea etnologicã (douã

exemple: Argeº. Dicþionar etnocultural ºi Argeºul monumentalde Grigore Constantinescu, Piteºti, 2006, respectiv, 2012).

(Continuare la pag. 23)

Ars llonga...

�� Horia BBÃDESCU – scriitor, CCluj-NNapoca�� Tudor PPETCU –– ddrd. ffilosofie, BBucureºti�� Acad. SSolomon MMARCUS –– BBucureºti�� Dan DD. FFARCAª –– mmatematician ººi sscriitor,

Bucureºti�� Pr. DDaniel GGLIGORE –– CCurtea dde AArgeº�� Gheorghe VVLAD –– iistoric, RRoºiorii dde VVede�� Anton MMORARU –– pprof. uuniv., CChiºinãu�� Eugen CCRISTEA –– aactor, BBucureºti�� Cãtãlin MMAMALI –– ppsiho-ssociolog, SSUA

�� Dragoº VVAIDA –– pprof.-uuniv., BBucureºti�� Alexandru MMIRONOV –– ppublicist, BBucureºti�� Gheorghe FFRANGULEA –– ppublicist, PPiteºti�� Emil LLUNGEANU –– sscriitor, BBucureºti�� Ion CC. ªªTEFAN – sscriitor, BBucureºti�� Paula RROMANESCU –– sscriitor, BBucureºti�� Florian CCOPCEA –– sscriitor, DDrobeta-TTurnu SSeverin�� Ion PPÃTRAªCU –– ddiplomat, BBucureºti��Mircea OOPRIÞÃ –– sscriitor, CCluj-NNapoca�� Sorin DDÃNUÞ-RRADU –– ssociolog, PPiteºti

Semneazã îîn aacest nnumãr


Anul IIII �� Nr. 112 ((25) ��Decembrie 220122244 24 ppag. - 55 llei

Numãr iilustrat ccu iimagini ddin aalbumul Priin CCâmpulung ººii ppe mmuscelele lluii.

Prin CCâmpulung ººi ppe mmuscelele lluiSSoorriinn DDÃÃNNUUÞÞ-RRAADDUU

În SSchei

De-aa llungul bbulevardului

Coborând ddinspre GGruiPreotul ssatului VVoineºti

III_12_25

Documents

Transcript of III_12_25