Varianta 3

Harap Alb - Lumea basmului

Basmul a aparut din nevoia omului de a evada, macar prin imaginatie, intr-o lume

perfecta, in care binele invinge totdeauna raul.Ca specie literara, basmul apartine literaturii populare fiind o creatie epica,

fantastica, de elemente supranaturale, care simbolizeaza forte ale binelui si ale raului, aflate in lupta pentru afirmarea adevarului, frumosului si dreptatii.

Tema luptei dintre bine si rau, cu victoria binelui, se dezvolta pe baza unor motive literare: motivul cifrei 3, motivul mezinului, motivul animalului nazdravan, motivul drumului initiatic, motivul obstacolelor, motivul obiectelor magice etc..

Actiunea are o desfasurare liniara, cronologica, episoadele se inlantuie dupa un tipar cu situatii cheie, pe care le numim functii.

Basmele cu formele specific initiale, prin cititorul este introdus in timpul mitic, formele mediane ce fac trecerea de la o situatie la alta si formele finale, prin care cititorul a scos “pe-o sa” din timpul si spatiul mitic in realitate.

Prelucrarea structurii ppopulare ale speciei in cadrul unor opera originale in care elementele folclorice caracteristice speciei, se impletesc cu cele proprii operei unui autor se numeste basm cult.

Povestea lui “Harap-Alb” de Ion Creanga este o capodopera a basmului cult romanesc. Basmul lui Ion Creanga preia din basmul popular o serie de elemente pe care le trateaza insa intr-un mod cu totul original. Tema luptei dintre bine sir au este prezentata prin motive specifice basmului, dar capata noi semnificatii, autorul urmarind sa prezinte, pe un fundal de basm, lumea taraneasca cu obiceiurile ei, cu conceptiile si cu limbajul ei specific.

Titlul basmului dezvaluie semnificatiile mesajului: substantivul “poveste” potage insemna si viata, deci basmul poate fi inteles ca “viata lui Harap-Alb” asadar ca un bildungsroman.

Constructia discursului narativ ne indreptateste sa sustinem aceasta cale de lectura. Textul este alcatuit din 3 secvente narative delimitate de motivul “podului”, simbol a trecerii dintr-o etapa a vietii in alta: copilaria, tineretea(adolescenta) si maturitatea. Fiecare secventa este alcatuita din cinci episoade (5-cifra de trecere, cifra hierogamica) care sugereaza lupte in devenirea personajului titular al basmului.

Prima secventa surprinde eroul in linistea si protectia casei parintesti si este alcatuita din urmatoarele episoade: primirea cartii, incercarile esuate ale fratilor, intalnirea cu cersetoarea, alegerea calului si episodul de la pod.

A doua secventa prezinta momentul experientei, etapa in care eroul se loveste cu capul de pragul de sus pentru a-l vedea pe cel de jos. Episoadele ce alcatuiesc aceasta secventa sunt: intalnirile successive cu Spanul, intovarasirea cu Spanul, episodul de la fantana, aducerea salatelor, aducerea pietrelor pretioase.

Ultima secventa scoate in evidenta maturizarea personajului, prin faptul ca de acum va lua singur hotarari: salvarea furnicilor si a albinelor, intovarasirea cu cei cinci uriasi, probele la care nil supune Imparatul Ros, proba la care il supune fata, moartea si invierea.

Actiunea basmului este plasata nu in timpul lui “A fost odata ca niciodata” ci in vremea lui “Amu cica era odata”. Prin folosirea imperfectului, timpul evenimentelor este adus mai aproape de timpul lecturii. Daca in basmul popular spatiul si timpul evenimentelor sunt mitice, in basmul lui Creanga, prin limbajul personajelor fantasticul este localizat geografic si temporal. Personajele vorbesc moldoveneste, graiul de la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea. Personajele basmului seamana numai in aparenta cu cele de basm popular.

In basmul popular, in general, personajele au in general puteri supranaturale, sunt fabuloase si se impart clar in personaje posztive si negative.

In opera lui Creanga nu exista zmei, balauri, iar personajele par mai degraba oameni obisnuiti care se poarta taraneste , care au calitati si defecte.

Puterile supranaturale nu se manifesta decat cu mici exceptii: calul la inceput zboara, Sfanta Duminica apare din senin, furnicile si albinele, pasarea si calul, iar fata se transforma in pasare.

Cele mai interesante personaje sunt, desigur, protagonistul , fiul de crai si antagonistul, Spanul. Daca analizam atent cele doua personaje observam ca ele nu seaman cu personajele de basm popular. Fiul de crai nu are numai calitati, iar Spanul nu este chiar personaj negativ.

In debutul povestii , fiul craiului, “boboc de felul sau” este un adolescent lipsit de experienta, care nu seamana decat la chip cu Fat-Frumos. El plange, se lasa inselat de aparente, pe cersetoare si pe cal ii alunga ca sunt urati; povestile ca orice copil, le uita repede, este inconstient. Daca ar fi ascultat sfaturile celor cu mai multa experienta, ar fi dovedit el insusi intelepciune. Nesascultand, iata-l intovarasindu-se cu Spanul, lipsa de experienta il va face sa devina curand Harap-Alb. Ca Harap-Alb va capata experienta si maturitatea necesara pentru a devein imparat.

In procesul devenirii lui, Spanul are rol hotarator. La o lectura superficial, Spanul poate fi condiserat raul, personaj negativ. Considerat insa astfel comportamentul lui fata de Harap-Alb este insa ilogia. Il lasa in viata dupa ce i-a smuls la fantana juramantul, iar la curtea imparatului Verde il supune la diverse “munci”. Calul nu isi ajuta nici el stapanul, desi ar fi fost usor sa zboare peste padurea Spanului sau sa-l il omoare pe Span.

Este ca si cum intre cal si Span s-a stabilit o complicitate, pentru ca amandoi sa contrbuie la maturitatea eroului. Spanul ii este de ajutor lui Harap-Alb, chiar daca metodele lui sunt mai putin blande. El trebuie sa fie rau, cata vreme sfaturile blande ale calului sau ale Sfintei Duminici nu au reusit sa-l transforme. De aceea ii ia banii, cartea si armele, caci niciun ajutor nemeritat nu isi are rostul. Cartea, banii si armele, i-ar oferi avantaje perisabile in timp. Experienta de viata nu este insa perisabila.

Cand calitatile personajului s-au conturat , Harap-Alb poate devein liber. Spanul nu l-a legat prin juramant “pe vecie” ci pana la implinirea unei conditii: pana va muri si va invia din nou, pana cand copilul va muri si se va naste din nou. Omorandu-l, Spanul il elibereaza prin proprie vointa de juramant, desi simuleaza mania pentru a juca rolul pana la capat si pentru a putea iesi din scena. Va interveni probabil in destinul altui tanar neexperimentat, asa cum o facuse candva si cu craiul “tatal eroilor”.

Povestea lui Harap-Alb, este prin urmare, un basm original in care autorul a improvizat pe imaginea schemei universale a basmului o imagine a vietii, a unui destin. Basmul lui Creanga pare o prelungie a Amintirilor din copilarie, eroul fiind parca Nica al

lui Stefan al Petrei care a parasit casa parinteasca si s-a dus “dracului pomana” , pentru a se maturiza.