Icoana Maicii Domnului Prousiotissa

Mareste imaginea.

Icoana Maicii Domnului Prousiotissa este o veche icoana facatoare de minuni, atribuita Sfantului Evanghelist Luca, ce se pastreaza in prezent in manastirea din satul Prousa, Grecia. Aparitia acestui asezamant monahal este legata de o minune a Icoanei Maicii Domnului Prousiotissa.Istoria acestei icoane merge pana in urma cu mai bine de un mileniu, in vremea iconoclasmului. In anul 829 icoana era pastrata intr-o biserica din orasul Proussa, Asia Mica (astazi aflat pe teritoriul Turciei). In timpul persecutiilor iconoclaste un tanar credincios din acest oras, fiul unui ofiter al curtii regale, a luat icoana si a decis sa fuga, impreuna cu cativa slujitori de incredere, pe teriotirul Greciei de astazi, unde persecutia se manifesta intr-un mod mai putin violent. In timp ce se afla pe drumul catre orasul Callipolis acesta a pierdut icoana Maicii Domnului. Cu durere in suflet, pentru ca nu-si putea explica disparitia miraculoasa a icoanei, tanarul a crezut ca Maica Domnului l-a pedepsit pentru pacatele sale. El nu s-a mai intors in locul natal, ci a hotarat sa se stabileasca in orasul Noua Patra, in Peloponez.

Dupa o perioada de timp, avea sa auda despre o minune petrecuta in regiunea Etolia din Grecia. Aceasta regiune era complet necunoscuta si inaccesibila in acel timp. Predominand relieful montan, cu stanci si prapastii, nu exista niciun sat, singurele asezari omenesti find stanele pastorilor. In acest loc salbatic se ascundeau unii crestini in perioadele de persecutie.Minunea despre care auzise tanarul era legata chiar de Icoana Maicii Domnului. Aceasta fusese descoperita intr-o pestera de cativa pastori dupa ce, in repetate randuri, acel loc le-a atars atentia prin cantarile ce se auzeau si printr-un stalp luminos care se inalta pana la cer.Acestia s-au inchinat icoanei si, in semn de multumire, au amenajat acel loc spre a adaposti in continuare icoana. In fiecare zi inaltau rugaciuni inaintea icoanei, aprindeau lumanari si ardeau tamaie.

Auzind vestea despre icoana facatoare de minuni tanarul ce traia in Noua Patra a pornit imediat impreuna cu slujitorii sai catre acel loc binecuvantat pentru a se inchina icoanei. Ajungand la pestera si inchinandu-se inaintea icoanei a cunoscut ca era vorba despre icoana pe care o luase cu sine din Prousa si pe care o pierduse.Le-a povestit pastorilor cele intamplate si, in schimbul icoanei, le-a oferit acestora daruri bogate. Tanarul intentiona sa duca icoana intr-o biserica din Noua Patra. In drum spre aceasta localitate, oprind pentru odihna, dupa ce s-au trezit din somn tanarul si slujitorii care l-au insotit nu au mai gasit nicaieri icoana. Aceasta a disparut in chip minunat inca o data.

Crezand ca pastorii i-au urmarit si au furat icoana, acestia au hotarat sa se intoarca la pestera unde au aflat-o. Dar pe cand se indreptau catre acel loc tanarul a auzit glasul Maicii Domnului care i-a spus ca doreste ca icoana sa sa ramana in acest loc salbatic impreuna cu pastorii si oamenii simpli iar nu intr-un oras un se propovaduiesc erezii. Maica Domnului i-a mai spus tanarului ca daca vrea sa-i urmeze sa mearga la pestera unde a gasit icoana.Un dor dumnezeiesc s-a aprins atunci in sufletul tanarului care i-a eliberat pe toti slujitorii sai si a impartit saracilor avutia sa. Un singur slujitor a dorit sa-i urmeze tanarului in noua sa viata. Amandoi s-au intors la pestera unde au si gasit icoana. Tanarul a construit o capela in pestera pentru a adaposti icoana facatoare de minuni, iar in apropiere a ridicat o chilie ca loc de nevointa. Atat el cat si slujitorul sau au fost tunsi in monahism de catre Ieromonahul Rafael de la Sihastira Sfantul Dimitrie, aflata in apropiere. Tanarul a primit numele Dionisie iar slujitorul sau a primit numele Timotei. Parintele Dionisie a adormit in pace in acest loc. Ucenicul sau l-a inmormantat cu cinste in biserica zidita intre timp pe acest loc. Acesta a fost practic inceputul Manastirii Maicii Domnului din Prousa (Prousiotissa).

Icoana Maicii Domnului din Kursk

Mareste imaginea.

Icoana Maicii Domnului din Kursk se numara in randul icoanelor facatoare de minuni cunoscute si

pretuite indeosebi in lumea slava-ortodoxa. Aceasta icoana dateaza din secolul al XIII-lea si este

considerata ca fiind una dintre cele mai vechi icoane ale Bisericii Ortodoxe Ruse. Datorita locului unde

a fost descoperita, aceasta icoana mai este cunoscuta si sub numele "Icoana Radacinii din Kursk”.

Icoana Maicii Domnului din Kursk apartine tipului iconografic "Maica Domnului a Semnului” in care

Hristos apare in medalion, pe pieptul Maicii Sale. Variantele apusene il arata pe Prunc in sanul Mariei,

dar El pare mai degraba un prunc aflat inca in pantecele Maicii Sale. Ori, in icoana ortodoxa, Hristosul

din medalion este chiar Domnul, cu fruntea larga, plina de intelepciunea dumnezeiasca, facand deja

gestul binecuvantarii. Aceasta icoana infatiseaza vedenia lui Isaia, 7, 14: "Pentru aceasta Domnul meu

va va da un semn: Iata, Fecioara va lua in pantece si va naste fiu si vor chema numele Lui Emanuel".

Cateodata, arhanghelii Mihail si Gavriil o inconjoara pe Sfanta Fecioara. Centrul icoanei ramane Hristos

care este si care vine, desi icoana este numita "Maica Domnului a Semnului".

Istoria cunoscuta a acestei icoane facatoare de minuni a Maicii Domnului incepe in secolul al XIII-lea, in timpul invaziei tatarilor in Rusia, cand provincia Kursk a suferit mari pierderi in randul populatiei. In aceasta vreme in care orasul Kursk fusese cu totul pustiit, locuitorii orasului Rylsk care au supravietuit invaziei, calatoreau adesea in acest loc pentru a vana animale salbatice. Unul dintre vanatori, mergand de-a lungul malului raului Skal, aflat in apopiere de Kursk, a observat o icoana asezata cu fata spre pamant, chiar langa radacina unui copac.Vanatorul a ridicat icoana si chiar in acest moment are loc prima minune consemnata a acestei sfinte icoane. Din locul unde icoana fusese asezata a tasnit un izvor cu apa proaspata. Aflarea icoanei Maicii Domnului din Kursk s-a petrecut pe 8 septembrie 1295, chiar de praznicul Nasterii Maicii Domnului.

Vanatorul a consntruit o capela din lemn langa locul aflarii icoanei, in care a si asezat icoana facatoare

de minuni. Vestea descoperirii acestei icoane precum si cea a minunii savarsite s-a raspnadit in scurt

timp intre locuitorii orasului Rylsk, astfel incat acestia, veneau in numar mare sa se inchine icoanei

Nascatoarei de Dumnezeu.

Afland despre icoana facatoare de minuni printul Vasili Shemyaka de Rylsk a poruncit ca aceasta sa fie

adusa in orasul Rylsk. Mutarea icoanei a avut loc in mod solemn, locuitorii orasului iesind in

intampinarea icoanei. Se pare ca tocmai printul Shemyaka a refuzat sa participe la festivitati motiv

pentru care Maica Domnului a ingaduit ca el sa orbeasca. Pocaindu-se pana la urma printul inaintea

icoanei Maicii Domnului, Imparateasa Cerului i-a redat acestuia vederea. Miscat profund de minunea

Macii Domnului, Shemyaka a construit o biserica in orasul Rylsk inchinata Nasterii Maicii Domnului. In

acest locas de cult a fost apoi asezata icoana facatoare de minuni.

Dar voia Maicii Domnului nu era ca aceasta icoana sa ramana in acest loc. Icoana disparea din biserica

din Rylsk si aparea in chip minunat in capela de langa locul in care fusese descoperita. Si aceasta

minune s-a petreceut de mai multe ori pana cand locuitorii orasului Rylsk au hotarat sa tina seama de

dorinta Nascatoarei de Dumnezeu.

In Kursk icoana se afla in grija ieromonahului Bogoliub care isi construise aici o chilie in care traia ca

ascet. In anul 1383, provincia Kursk a fost din nou invadata de tatari. Acestia au hotarat sa incendieze

capela in care se afla icoana, dar capela nu a putut fi mistuita de foc. Crezand ca ii poate aduce la

credinta preotul le-a aratat acestora icoana facatoare de minuni spunandu-le ca acesta este

adevaratul motiv pentru care capela nu arde. Tatarii au luat insa icoana si au taiat-o in doua, au dat

foc capelei iar pe parintele Bogoliub l-au luat prizonier. Au aruncat cele doua bucati ale icoanei in

apropiere de acel loc.

In timpul cat a stat prizonier parintele Bogoliub nu si-a pierdut credinta in mijlocirea si ajutorul Maicii

Domnului inaintea careia se ruga neincetat. Cu ajutorul unor emisari din partea Tarului Moscovei

parintele a fost eliberat din robia tatarilor. 

Parintele Bogoliub s-a putut intoarce la locul unde se nevoise si unde fusese pastrata icoana Maicii

Domnului, in apropiere de Kursk. Gasind cele doua bucati ale icoanei taiate de tatari, cuviosul parinte a

fost martor al unei noi minuni. In momentul in care a apropiat bucatile din icoana acestea s-au lipit in

chip miraculos (desi semnul taieturii a ramas vizibil pana in prezent).

Auzind de aceasta noua minune, locuitorii orasului Rylsk au dat slava lui Hristos si Preacuratei Maicii

Sale. Au incercat iarasi sa mute icoana in orasul lor, dar icoana a aparut in locul sau cel dintai. O noua

capela a fost construita pe locul descoperirii icoanei. Icoana Maicii Domnului a ramas in acest loc

pentru 200 de ani.

Orasul Kursk a fost reintemeiat in anul 1597 la ordinul lui Teodor Ivanovich al Moscovei. Acest Tar

credincios, care a auzit de icoana facatoare de minuni, si-a exprimat dorinta de a o detine, iar in

Moscova, icoana a fost primita cu mare solemnitate. Tarina, Irina Theodorovna, a imbodobit icoana cu

rama din aur. La porunca Tarului, icoana a fost ferecata in argint. Pe ferecatura apar reprezentati

"Domnul Ostirilor” si Sfintii Proroci tinand suluri in maini. 

Tarul a returnat icoana, si, cu ajutorul sau, pe locul vechii capele a fost construit un asezamant

monahal numit Sihastria Kursk (Sihastria Radacinii Kursk). In timpul unei noi invazii a tatarilor, icoana a

fost mutata in catedrala din Kursk, in sihastrie fiind lasata o copie fidela a originalului. Tarul Boris

Godunov a oferit numeroase si pretioase daruri pentru obtinerea acestei icoane si chiar si succesorul

sau, Dimitrie, care a dorit sa atraga atentia asupra lui si sa atraga sustinerea celor care vietuiau in

apropiere de Kursk, a venerat icoana pe care a asezat-o in resedinta regale, unde a ramas pana in anul

1615.

Dupa ce in anul 1612, Maica Domnului a salvat orasul Kursk de atacul polonezilor, precum odinioara

Constantinopolul de atacul persilor, locuitorii acestui oras au ridicat o Catedrala inchinata Icoanei

Maicii Domnului a Semnului. Icoana a fost adusa in acest locas de cult la o ddata ulterioara.

In martie 1898 un grup de anarhisti ce dorea sa slabeasca credinta poporului rus au hotarat sa

distruga aceasta icoana. Acestia au plasat o bomba in Catedrala Icoanei Maicii Domnului a Semnului,

iar la 2 dimineata o explozie puternica a aruncat in aer zidurile manastirii. Maica Domnului a savarsit

insa o noua minune cu aceasta ocazie deoarece, in pofida exploziei deosebit de puternice si daunelor

reale provocate de aceasta, icoana a ramas neatinsa.

In fiecare am in Vinerea din saptamana a IX-a dupa Pasti, Icoana Maicii Domnului a Semnului era

purtata intr-o procesiune solemna de la Catedrala din Kursk la locul in care a fost descoperita, la

Sihastria Kursk, unde ramanea pana pe 12 septembrie. Pe 13 septembrie era inapoiata in mod solemn

orasul Kursk.

La sfarsitul lunii octombrie 1919, cand Armata Alba Rusa a evacuat orasul Kursk, doisprezece monahi

ai manastirii au mutat icoana in orasul Belgorod, din care a fost din nou mutata, mai intai la Taganrog

si Ekaterinodar, si apoi la Novorosiik. In timpul evacuarii, cu permisiunea Mitropolitului Antonie

Krapovitsky, care era presedintele Inaltei Admistratii Bisericesti in Sudul Rusiei, icoana a fost luata la

bordul vasului "Sfantul Nicolae” de ctare Episcopul Teofan de Kursk pe 1 martie 1920, fiind dusa la

Tesalonic.

Pe 3 aprilie 1920, Episcopul Teofan a luat cu sine icoana in orasul Pec, vechea capitala a Serbiei. Timp

de patru luni icoana a ramas la Pec, iar in luna septembrie, la cererea Baronului Wrangel, a fost dusa

inapoi in Crimeea. Dupa un an a fost mutata din nou din orasul Kursk, pe 29 octombrie 1920, sfanta

icoana parasind locul sau de provenienta in timpul evacuarii Armateii Albe si a populatiei ruse care au

refuzat sa se supuna regimului sovietic. Dupa ce a ajuns din nou in Regatul Sarbilor, Croatilor si

Slovenilor, cu binecuvantarea Patriarhului Dimitrie, sfanta icoana a fost pastrata de Episcopul Teofan in

manastirea Sarba Yazak din Muntele Frushkaya. Spre sfarsitul anului 1927, icoana Maicii Domnului din

Kursk a fost mutata in biserica ruseasca a Sfintei Treimi din Belgrad. 

Cu binecuvantarea Sinodului Episcopilor, Epsicopul Teofan a purtat icona in numeroase locuri ale

diasporei ruse. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, cand Belgradul a fost bombardat, aceasta

icoana facatoare de minuni a devenit un sprijin datator de nadejde celor ce se apropiau de ea prin

rugaciune.

Icoana a fost mutata la Munchen in primavara anului 1945 unde, in timpul celui de-al II-lea Razboi

Mondial, a fost de asemenea, un sprijin duhovnicesc credinciosilor. Din Munchen icoana a fost dusa in

Elvetia, Franta, Belgia, Anglia, Austria si in multe alte orase din Germania. 

Ulterior, icoana Maicii Domnului din Kursk a fost mutata la New York unde, pentru inceput a fost

asezata in biserica Sihastriei Noul Kursk din Mahopac, iar apoi in Catedrala Icoanei Maicii Domnului a

Semnului din New York, rezidenta Primului Ierarh al Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granitelor, unde

este pastrata in prezent. 

Icoana Maicii Domnului din Philermos

Mareste imaginea.

Icoana Maicii Domnului din Philermos este una dintre icoanele facatoare de minuni atribuite Sfantului

Apostol si Evanghelist Luca. Numele sau provine de la Muntele Philermos, situat in Insula Rodos, unde

aceasta icoana s-a aflat vreme de secole. Din acest loc, faima sa de icoana facatoare de minuni s-a

raspandit in intreaga lume mediteraneana. Un alt fapt pentru care icoana era pretuita in mod deosebit

il constituia traditia potrivit careia chipul Maicii Domnului pictat pe ea ar fi redat in maniera fidela

chipul real al Maicii Domnului. Icoana originala a Maicii Domnului din Philermos a fost pierduta. In

prezent se pastreaza o copie a sa, ce dateaza din secolul al XVI-lea, care a servit drept model pentru

numeroase reproduceri ulterioare.

Potrivit traditiei, aceasta icoana a Maicii Domnului a fost pictata de catre Sfantul Apostol si Evanghelist

Luca si pastrata, timp de secole, in Biserica Sfantul Ioan Botezatorul din Trullo, Constantinopol. Icoana

a fost adusa in Insula Rodos in secolul al VIII-lea, in vremea persecutiei iconoclaste.

Cand cavalerii Ordinului Sfantului Ioan au ocupat insula in la inceputul secolului al XIV-lea, acestia au

gasit aceasta icoana intr-o capela de pe Muntele Philermos. De acum inainte istoria icoanei Maicii

Domnului din Philermos a fost strans legata de cea a Ordinului Cavalerilor Ospitalieri care au cinstit-o

ca ocrotitoare a Ordinului. Cavalerii au construit in 1306 o basilica in care a fost reasezata icoana

Maicii Domnului cea plina de har, din orasul Yalysos, la poalele Muntelui Philermos.

Documente din 1396 arata ca ajutorul Maicii Domnului din Philermos era invocat in timpul

calamitatilor. De asemenea, in 1480, vice-cancelarul Ordinului, Guillaume Caorsin, arata ca Ordinul

Sfantului Ioan atribuie victoria sa in asediul Rodosului, Maicii Domnului din Philermos. Icoana Maicii

Domnului din Philermos a dvent parte integranta a vietii religioase a cavalerilor si nu avea sa

paraseasca Insula Rodos decat dupa ce Cavalerii au fost alungati de turcii musulmani in 1522.

In ziua de Craciun a anului 1522, Marele Maestru al Ordinului a luat icoana Maicii Domnului, precum si

celelate odoare sfinte ale Ordinului (bratul Sfantului Ioan Botezatorul si o particica din lemnul Cinstitei

Cruci), si le-a dus in biserica "Sfantul Lorenzo” din Malta.

In timpul asediului Maltei din 1565, cand Cavalerii Sfantului Ioan se aflau in mare primejdie, Marele

Maestru se ruga neincetat inaintea icoanei. O porumbita alba a aparut si a zburat timp de cateva ore

prin fata acesteia, iar cavalerii au inteles ca acesta era un semn ce anunta retragerea turcilor.

La inceputul secolului al XVII-lea, icoana Maicii Domnului Philermos a fost asezata intr-o capela a

Manastirii Saint-Giovanni a la Valette, unde era inconjurata de numeroase daruri pretioase ce

subliniaza cinstirea ei deosebita.

Fiind alungati de Napoleon, cavalerii au parasit insula Malta in anul 1798. Pentru scurt timp acestia s-

au stabilit in Sicilia. Dupa numirea Tarului Pavel I al Rusiei in calitate de Mare Maestru al Ordinului,

sfintele moaste si icoane au fost duse in Rusia, unde au fost pastrate in biserica Palatului de iarna. Tot

atunci a luat fiinta si Marele Schit al Rusiei.

In aceasta perioada icoana Macii Domnului Philermos se bucura de mare evlavie din partea

credinciosilor rusi. In fiecare an era purtata in priocesiune la Catedrala din Gatchina unde se savarseau

slujbe timp de 10 zile. Ulterior, cand vaduva lui Alexandru al II-lea, Maria Feodorova, s-a intors in tara

ei natala, Danemarca, aceasta a luat cu sine icoana de la Philermos. In anul 1928, cu putin timp inainte

de moartea sa, Maria Feodorova a incredintat icoana facatoare de minuni unui episcop rus care o

ingrijise. Se pare ca acest ierarh a emigrat in Iugoslavia, pierzandu-se orice urma a icoanei.

Multi dintre specialisti sunt de parere ca Icoana Maicii Domnului Philermos ar fi putut apartine unei

scene iconografice mai ample precum  "Deisis”. In astfel de compozitii Maica Domnului este

reprezentata potrivit tipului iconografic "Hagiosoritissa”, cu mainile ridicate si intoarsa catre

Mantuitorul.

 

In cazul icoanei Maicii Domnului din Philermos, asa cum aceasta ni s-a pastrat, mainile Maicii Domnului

lipsesc, fiind vizibile doar capul si umerii.

Cele mai cunoscute reproduceri dupa icoana originala se pastreaza in prezent in Basilica Santa-Maria

degli Angeli din Padova, in Asissi si intr-un muzeu din Cetinje, Muntenegru. 

Icoana Maicii Domnului Kasperova

Mareste imaginea.

Icoana Maicii Domnului Kasperova (Kasperovskaia) este una dintre cele mai cunoscute icoane facatoare de minuni din Rusia. Potrivit traditiei, icoana Maicii Domnului Kasperova nu a fost la origine destinata cultului public (intr-un locas de cult), cat celui particualar, in sanul familiei care a avut-o in posesie. Icoana a ajuns in regiunea Cherson fiind adusa cu sine din Transilvania de catre printul sarb Uros, la sfarsitul secolului al XVI-lea. Timp de veacuri icoana a reprezenatat un odor de mare pret, lasat mostenire din generatie in generatie.

In anul 1809 icoana se pare ca ajuns in posesia familiei Kasperov. Icoana va fi cunoscuta indeosebi ca

facatoare de minuni dupa luna februarie a anului 1840 cand, Iuliana Ioannovna Kasperova in timp ce

se ruga intr-o seara inaintea ei a avut parte de o experienta minunata. Privind catre icoana Maicii

Domnului, aceasta a observat icoana, indeosebi chipurile reprezentate, inegrite de timp, au devenit in

mod miraculos stralucitoare. In scurt timp, icoana a devenit cunoscuta in intreg tinutul pentru

numeroase minuni, fiind cautata de cat mai multi credinciosi.

In 1852, locuitotii Chersonului au trimis o petitie prin care cereau ca aceasta icoana sa fie prezenta in

mijlocul lor in fiecare an la praznicul Inaltarii Domnului. Icoana petrecea mai putin de trei luni pe an in

satul sau de provenienta, Kasperovskii; in restul timpului era purtata in procesiuni in Odessa, Nikolaev,

Cherson si in alte orase din sudul Rusiei.

Icoana Kasperov a Maicii Domnului a aparat de invazia strainilor orasul Odessa in timpul Razboiului din

Crimeea (1853-1855). Arhiepiscopul Inochentie (Borisov) a hotarat ca “acest eveniment sa nu ramana

necunoscut posteritatii” si sa se praznuiasca in data de 1 octombrie. Icoana era deja cunoscuta drept

facatoare de minuni si a fost recunoscuta ca atare de Sfantul Sinod in anul 1840, dupa cercetarea

numeroaselor minuni care au avut loc.

In fiecare vineri se citeste Acatistul Maicii Domnului in fata Icoanei Kasperov la Catedrala din Odessa a

Adormirii Maicii Domnului.

Icoana a fost picatata in tehnica ulei pe panza aplicata pe lemn. Este o icoana de timp "Eleousa".

Maica Domului este reprezentata tinandu-L pe Pruncul Hristos pe bratul ei stang. La randul Sau,

Pruncul tine in maini un sul.

O caracteristica a acestei icoane este faptul ca pe marginile ei laterale se gasesc reprezentati Sfantul

Ioan Botezatorul si Sfanta Mucenita Tatiana. Legat de prezenta acestor sfinti in icoana, s-a spus ca ar fi

putut fi sfintii ocrotitori ai detinatorilor initiali ai icoanei.

Icoana Kasperova este praznuita pe 1 octombrie, 29 iunie si in Miercurea Luminata.

Radu Alexandru

Icoana Maicii Domnului - Potoleste intristarile noastre

Mareste imaginea.

Icoana Maicii Domnului numita "Potoleste intristarile noastre" a fost adusa in Moscova de catre cazaci, in vremea domniei tarului Mihail Fiodorovici (1613-1645), si se afla in Biserica Sfantul Nicolae, din cartierul Sadovniki Pupisevo. In aceasta biserica se pastrau si o serie de insemnari despre multe dintre minunile petrecute inaintea acestei sfinte icoane, insa incendiul din anul 1771 va distruge intreaga arhiva a bisericii.Dintre minunile din vechime ale acestei sfinte icoane se pastreaza doar amintirea unei minunate aratari a Maicii Domnului, intamplata in a doua jumatate a secolului al XVII-lea. Astfel, o doamna instarita, care locuia departe de Moscova, zacea de multa vreme la pat, fiind chinuita de o boala grea.Deoarece medicii nu mai sperau ca boala sa fie tamaduita, femeia isi astepta tacuta sfarsitul. La un moment dat insa, noaptea, in somn, femeii i s-a aratat Maica Domnului, zicandu-i: "Porunceste sa te duca la Moscova. Acolo, in biserica Sfantului Nicolae, se afla icoana Maicii Domnului cu inscriptia: "Potoleste intristarile noastre". Roaga-te inaintea ei si vei primi vindecare."

Miscata profund de mila lui Dumnezeu si a Maicii Domnului, femeia a pornit la drum, in pofida greutatii

nespus de mari pe care i-o provoca boala. Odata ajunsa in Moscova, dupa multe cautari, femeia a aflat

biserica despre care i-a spus Maica Domnului. Cercetand insa biserica, ea n-a vazut icoana despre care

i s-a spus in vis. Pentru aceasta, ea a inceput sa-i povesteasca preotului despre visul cel minunat.

Afland preotul cele despre icoana, a cerut unui baiat sa aduca din clopotnita toate icoanele cu Maica

Domnului. Odata aduse icoanele cu pricina, intre ele s-a aflat si vechea icoana a Maicii Domnului, pe

marginea careia statea scris: "Potoleste intristarile noastre." In acel moment, femeia cea bolnava, care

pana atunci nu putea sa-si miste nici macar mana, spre mirarea tuturor, si-a facut semnul Sfintei Cruci,

s-a sculat in picioare si, fara ajutorul nimanui, s-a apropiat de icoana si a sarutat-o.

Din acel moment, icoana Maicii Domnului a fost asezata la loc de mare cinste, in biserica moscovita

inchinata Sfantului Nicolae. Mai apoi, in cinstea ei a fost amenajat chiar si un mic altar. Deoarece

tamaduirea femeii celei bolnave a avut loc in ziua de 25 ianuarie 1760, slujitorii bisericii au randuit ca

zi de praznuire a icoanei tocmai aceasta zi. Nu dupa mult timp, cu multa rugaciune, a fost alcatuit si

Acatistul Maicii Domnului "Potoleste intristarile noastre".

Imediat, inaintea icoanei, din toate orasele au inceput sa soseasca fel de fel de suferinzi, iar puterea lui

Dumnezeu s-a aratat in numeroase alte minuni. Un numar foarte mare de minuni s-au savarsit inaintea

acestei icoane a Maicii Domnului mai ales in timpul epidemiei din anul 1771.

Mai multe copii ale acestei icoane au fost impartite in intreaga Rusie, numai in Moscova aflandu-se

patru icoane purtand acelasi nume, care au fost preamarite prin numeroase minuni. In cinstea altor

mari minuni, icoana mai este praznuita si in zilele de 25 septembrie si 9 octombrie.

Icoana Maica Domnului numita "Potoleste intristarile noastre" o infatiseaza pe Maica Domnului tinand

Pruncul cu mana dreapta, in vreme ce mana stanga se afla lipita de obraz. Pruncul tine in mana Sa un

pergament desfasurat pe care sta scris: "Potoleste intristarea mea!"

Rugaciune catre Maica Domnului, pentru potolirea intristarilor

Minunata izbavire si aparare ne-a daruit noua cinstitul tau chip, Preacuvantata Fecioara de Dumnezeu

Nascatoare, ca izbavindu-ne de rele, prin aratarea lui, si cautand spre el, multumiri aducem tie, noi,

robii tai, Nascatoare de Dumnezeu: ci ca ceea ce ai stapanire nebiruita, izbaveste-ne pe noi din toate

nevoile, ca sa strigam tie: Bucura-te, bucuria noastra, izbaveste-ne pe noi de tot raul si alina intristarile

noastre!

O, Maica prealaudata, cereasca Imparateasa si Stapana, Fecioara de Dumnezeu Nascatoare, ceea ce ai

nascut pe Cuvantul mai Sfant decat toti sfintii! Primind prinosul nostru de acum, potoleste intristarile

noastre si ne izbaveste de toate necazurile, nevoile, tristetele si ne scapa de osanda cea vesnica si

chinul care va sa fie, si ne invredniceste a ne salaslui in vesnicile corturi ale raiului pe noi, robii tai,

care strigam: Aliluia!

Teodor Danalache

Icoana Maicii Domnului Sporitoarea Granelor

Mareste imaginea.

Icoana Maicii Domnului Sporitoarea Granelor se numara printre cele mai cunoscute icoane facatoare

de minuni din Rusia. Aparitia Icoanei Maicii Domnului Sporitoarea Granelor este strans legata de

Sfantul Ambrozie de la Manastirea Optina, cel plin de iubire parinteasca, a carui sfintenie l-a atras si l-a

inspirat in mod special si pe Dostoievski, care l-a "portretizat" literar sub chipul Staretului Zosima din

capodopera sa "Fratii Karamazov". 

Icoana a fost pictata cu binecuvantarea Sfantului Ambrozie de la Optina care, in 1890 a cerut

egumenei Ilaria de la Manastirea Bolkov sa-i trimita o reprezentare iconografica in care Maica

Domnului sa fie reprezentata pe norii cerului, cu mainile intinse spre binecuvantare, iar la picioarele ei

sa se afle un camp de secara, si mai multi snopi.

Acesta inca de mic, avea o ravna deosebita pentru Maica Domnului, cinstind sarbatorile inchinate ei,

prin priveghere de toata noaptea, si inmultirea rugaciunilor pe parcursul intregii zile.  

Icoana "Sporitoarea granelor" a fost daruita de Sfant manastirii de maici Kazan din satul Samordino,

provincia Kaluga (inchinata Icoanei Maicii Domnului "Kazan"), unde el s-a retras in ultimul an de viata.

Asa se putea si inchina Icoanei, pe care a considerat-o de la inceput ca ajutatoare a celor ce muncesc,

spre a-si vedea rodul muncii.

Icoana o arata pe Maica Domului ca mijlocitoare in a oferi credinciosilor atat "painea cea de toate

zilele", cat mai ales "Painea Cereasca", asa cum citim in Acatistul Maicii Domnului Sporitoarea

Granelor: "Bucura-te, ceea ce ne hranesti cu painea vietii".

Sfantul Ambrozie insusi a dat acestei icoane numele "Sporitoarea Granelor" (Sporitel’nitsa Khlebov), cu

ziua de praznuire, 15 octombrie. 

Nu cu mult inainte de adormirea sa, Sfantul a compus un refren special pentru a fi cantat la Acatistul

Maicii Domnului, inaintea acestei icoane: "Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine!

Da-ne si noua, nevrednicilor, roua harului tau si aratata fa milostivirea ta".

Inainte de trecerea sa la cele vesnice, Sfantul Ambrozie a dorit sa fie realizate replici ale acestei icoane

care sa fie oferite fiilor duhovnicesti mireni. 

Intrebat de un parinte, cui ii va incredinta asezamantul dupa moartea sa, Sfantul Ambrozie a raspuns:

"Las asezamantul Imparatesei Cerurilor". Dumnezeu a randuit ca ziua inmormantarii Sfantului

Ambrozie sa fie chiar 15 octombrie, ziua praznuirii icoanei Maicii Domnului "Sportitoarea Granelor".

Prima minune a acestei icoane a fost consemnata in 1891, un an cu recolte foarte slabe in intreaga

Rusie din cauza secetei. In pofida, acestor conditii nefavorabile, campurile de la Samordino au dat

recolta intreaga la vreme.

In anul 1982 o copie fidela a acestei icoane, realizata de Ivan Feodorovich Cherepanov, unul din

ucenicii Sfantului Ambrozie, a fost oferita asezamantului nou infiintat Piatnisk, din regiunea Voronezh

unde era seceta indelungata. Curand dupa ce procesiunea cu Icoana Sporitoarea Granelor a fost

incheiata, a inceput sa ploua, iar teama de foamete a disparut.

Am putea fi tentati sa criticam stilul realist al icoanei, care, desi este inca intalnit in Rusia, Grecia si

tara noastra, se afla oarecum in afara traditiei iconografice ortodoxe autentice. Fara a incerca sa

legitimam un asemenea realism in iconografie, aceasta icoana reprezinta totusi dovada ca nu trebuie

sa-L reducem pe Dumnezeu exclusiv la standardele noastre de corectitudine. Duhul sufla unde voieste

si, cu certitudine, in acest caz, credinta si dragostea curate, primeaza inaintea puritatii stilistice. Maica

Domnului insasi, ne vrea inaintea icoanei sale, mai ales rugatori si nu critici de arta. 

Sa credem ca rugaciunile primesc raspuns, ca Dumnezeu ne poarta de grija, ca El asculta rugaciunile

credinciosilor si mai ales pe cele ale Maicii Fiului Sau! Intr-una din rugaciunile din Ceaslov, cerem Maicii

Domnului sa mijloceasca inaintea lui Hristos pentru noi, deoarece "mult poate rugaciunea Maicii spre

bunavoirea Stapanului". 

Ne putem incredinta personal de acest adevar, doar rugandu-ne ei cu credinta, cu nadejde si cu

dragoste: 

"Maicii lui Dumnezeu celei alese dintru toate neamurile si Stapanei cerului si a pamantului, care ne

izbaveste pe noi din toata nevoia, cantare de multumire ii aducem. Ci tu, Preamilostiva Doamna de

Dumnezeu Nascatoare primeste rugaciunea noastra cea fierbinte, apara-ne de foamete si pagube,

daruieste pamantului nostru rodnicie, Hranitoare si Sporitoare a tarinilor si granelor noastre, ca

bucurandu-ne pururea sa strigam tie: Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine! Da-ne

si noua, nevrednicilor, roua harului tau si aratata fa milostivirea ta" (Condacul I al Acatistului Maicii

Domnului Sporitoarea Granelor).

Icoana Maicii Domnului 'Muntele netaiat'

Mareste imaginea.

Icoana Maici Domnului "Muntele netaiat” apartine tipului iconografic Hodighitria sau Calauzitoarea, potrivit caruia Pururea Fecioara Maria il tine pe bratul stang pe Mantuitor si arata spre El, ca o calauza spre Dumnezeu si spre mantuire . Specific acestei icoane este faptul ca in mana dreapta, Maica Domnului are reprezentat un munte pe care se afla o biserica. In alte variante ale icoanei, pe langa munte mai apare reprezentata si o scara, Maica Domnului insasi fiind numita in imnografia Bisericii "munte netaiat”, "scara cereasca”, "biserica” si "munte umbrit”.Numele icoanei are ca temei pasajul scripturistic din Daniel 2:44-45: "Iar in vremea acestor regi, Dumnezeul cerului va ridica un regat vesnic care nu va fi nimicit niciodata si care nu va fi trecut la alt popor; El va sfarama si va nimici toate aceste regate si singur El va ramane in veci. Dupa cum tu ai vazut ca o piatra a fost desprinsa din munte, nu de mana, si a zdrobit fierul, arama, lutul, argintul si aurul, Marele Dumnezeu a dat de stire regelui ceea ce va fi in viitor; visul este adevarat si talcuirea lui neindoielnica".

In cantarile bisericesti se face adeseori referire la vedenia Prorocului Daniel: "Bucura-te de Dumnezeu

Nascatoare, pe care Sfantul profet Daniel mai inainte te-a vazut munte netaiat, din care S-a taiat Piatra

cea din capul unghiului... (Mineiul pe Ianuarie, ziua 27, Utrenie, Cantarea a VIII-a a Canonului

Nascatoarei de Dumnezeu)

Icoana Maicii Domnului "Muntele netaiat” a aprtinut timp de secole manastirii de monahi din Tver,

pana cand a fost daruita de staret lui Cosma Volcianinov, unul din ctitorii manastirii. Icoana a fost

transmisa de familia ctitorului din generatie in generatie. Un stranepot al lui Cosma, care mostenise

icoana, considerand-o invechita a desconsiderat-o si a aruncat-o intr-un pod.

De altfel, tanarul barbat era cunoscut pentru rele moravuri, insultandu-si in mod repetat sotia, intre

altele. Atat de tare s-a amarat biata femeie, incat intr-o zi, in ajunul Bunei Vestiri, s-a pornit spre o baie

parasita, cu gand de sinucidere. Nu vedea, nu auzea, decat ca nu mai voia o viata fara respect fata de

Dumnezeu si de persoana umana.

Pe drum, a oprit-o un calugar necunoscut. Acesta a dojenit-o si parea sa o cunoasca de mult. "Chiar

daca esti nefericita, nu ai cerut mila Maicii Domnului, la Icoana ei, Muntele umbrit. Intoarce-te la casa

ta, roaga-te si vei duce un trai tihnit”, a sfatuit-o acesta. Mirata de neasteptata intalnire, de sfat si de

faptul ca monahul stia problemele ei, tanara s-a intors din cale, cu gandul schimbat. Acasa a spus

tuturor si de intentia sinucigasa, si de calugar.

Familia s-a intrebat cine sa fie calugarul. Chiar au mers pe drum, sa-l cunoasca si ei, sa-i puna

intrebari, sa-i multumeasca. Dar, evident, nu l-au intalnit si nici nu au putut afla vreo urma. Numai

femeia cea necajita il intalnise.

A cautat Icoana. Readusa in casa, curatata si asezata la loc de cinste, ea a reprezentat de atunci

pentru familia Volcianinov o dovada a milostivirii Maicii Domnului. Spre seara, chiar in acea zi, au

chemat pe preotul de parohie si i-au povestit cele intamplate. Acela a venit prompt, a facut rugaciune

cu priveghere de toata noaptea la Icoana, stabilind indata ca obicei anual sa vina la data de 24 martie

in casa Volcianinov, la priveghere. Atitudinea sotului acelei femei s-a schimbat din acea zi.

Ultimul membru al familiei Volcianinov, Ecaterina, devenita prin casatorie Koniaev, a luat Icoana cu

sine, ca zestre. Rugaciunile cu priveghere au continuat in casa Koniaev, pe 24 martie si 7 noiembrie

(nu se cunoaste motivul exact al adaugarii datei de 7 noiembrie pentru priveghere).

In 1863, sotul Ecaterinei, George Koniaev, a facut demersurile necesare pentru a prezenta propunerea

ridicarii unei capele in cinstea Icoanei Maicii Domnului "Muntele umbrit”, alaturi de un alt lacas de cult,

in cinstea Icoanei Smolensk a Maicii Domnului, a Sfantului Tihon si a Sfantului Macarie de Kaliazinsk.

"Cred ca este foarte potrivit acest loc, a zis el, pentru ca el se numea inainte Munte, fiind cel mai inalt

loc din oras. Aici era si locul de refugiu al tuturor, in vremuri de inundatie. Deci sa se refugieze toti la

mila Maicii Domnului, revarsata si prin aceasta icoana.”

La 15 iulie 1866 Icoana a fost transferata in capela nou construita, tarnosita a doua zi de episcopul

Antonie. Asa a fost dorinta familiei, ca Icoana sa se intoarca dupa ani de zile, in biserica. Data de 24

martie a fost stabilita oficial ca data de pomenire a Icoanei "Muntele netaiat”, fiind trecuta in

sinaxarele ruse.

Icoana Maicii Domnului "Muntele netaiat” nu trebuie confundata cu "Piatra Muntelui netaiata de

mana", icoana de pe iconostasul Catedralei Schimbarii la Fata din Solovki.