IB_Controlul Fin Al Afacerilor

Controlul financiar al afacerilor

5

Cetăţenii au obligaţia să contribuie,

prin impozite şi taxe, la cheltuielile

publice.

(Constituţia României, art. 56)

Impozitele, până la urmă, sunt

cotizațiile pe care le plătim pentru

privilegiul de a fi membrii unei societăți organizate.

(Franklin D. Roosevelt)

Prof. univ. dr. Ionel Bostan

6


7

CUPRINS

● Consideraţii introductive / 11

Cap. 1 Fundamentele controlului financiar / 13

1.1. Definiţia, rolul şi funcţiile controlului financiar / 13

1.2. Repere istorice privind controlul financiar în România / 16

1.3. Tipologia controlului financiar / 19

1.4. Obiectul controlului financiar; surse de date şi informaţii / 22

Cap. 2 Noi componente manageriale privind planul instituţional al

controlului financiar public / 29

2.1. Crearea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF) / 29

2.2. Preluarea activităţii de administrare a veniturilor bugetare

reprezentând contribuţii sociale de către Ministerul Finanţelor

Publice / 30

2.3. ANAF – organizare, funcţionare, conducere / 32

2.4. Obiectivele Agenţiei - pe termen mediu / 39

2.5. Sistemul de antrepozitare fiscală / 42

Cap. 3 Exercitarea controlului financiar public / 47

3.1. Managementul activităţii de control financiar public / 47

3.2. Obiective specifice de control / 49

3.3. Întocmirea actelor de control / 50

3.3.1. Procesul-verbal de control financiar / 50

3.3.2. Procesul-verbal intermediar / 53

3.3.3. Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor /

53

3.3.4. Nota de constatare / 54

3.3.5. Nota unilaterală / 54

3.3.6. Nota de prezentare / 54

3.4. Soluţionarea plângerilor / 55

3.5. Evidenţa, urmărirea şi raportarea rezultatelor activităţii de

control financiar / 56


8

Cap. 4 Respectarea regimului contabilităţii şi al inventarierii,

obiectiv esenţial de control financiar / 57

4.1. Reglementarea contabilităţii diverselor entităţi economice /

54

4.2. Elemente organizatorice şi de management al contabilităţii /

60

4.3. Registrele de contabilitate / 62

4.4. Situaţiile financiare anuale şi componenta publică a

contabilităţii / 63

4.5. Procedura derulării inventarierii elementelor de activ şi de

pasiv / 69

4.6. Perfectarea operaţiunilor de inventariere patrimonială / 79

4.6.1. Evaluarea elementelor de activ şi de pasiv cu ocazia

inventarierii / 80

4.6.2. Rezultatele inventarierii / 82

4.6.3. Compensarea lipsurilor cu eventualele plusuri / 83

4.6.4. Scăzăminte/ perisabilităţi / 84

4.6.5. Înregistrarea în contabilitate a rezultatului inventarierii /

85

4.6.6. Particularităţi privind unităţile din sectorul public / 85

Cap. 5 Cadrul instituţional privind inspecţia fiscală şi

instrumentele juridice anti-evaziune / 89

5.1. Obiectul şi funcţiile inspecţiei fiscale / 89

5.2. Realizarea inspecţiei fiscale / 92

5.3. Reguli privind inspecţia fiscală / 93

5.4. Sesizarea organelor de urmărire penală / 94

5.5. Raportul privind rezultatul inspecţiei fiscale / 95

5.6. Instrumente juridice anti-evaziune / 95

Cap. 6 Controlul financiar-fiscal exercitat de Garda Financiară /

99

6.1. Repere manageriale. Atribuţii şi competenţe specifice / 99

6.2. Drepturile şi obligaţiile personalului în îndeplinirea atribuţiilor

de serviciu / 116

6.2.1. Politici de stimulare a performanţelor personalului / 120

6.3. Reguli specifice aplicabile personalului Gărzii Financiare / 124

6.4. Proceduri de control / 125


9

6.5. Întocmirea procesului-verbal pentru contestarea unor împrejurări

privind fapte penale din domeniul financiar-fiscal / 130

Cap. 7 Departamentul pentru Lupta Antifraudă (DLAF) şi

protecţia intereselor financiare ale UE în România / 135 7.1. Organizarea şi funcţionarea DLAF / 135

7.2. Cooperarea cu OLAF / 139

7.3. Parametri recenţi ai realizării protectiei intereselor financiare

ale UE în România / 140

7.4. Valorificarea actului de control / 142

7.5. Principalele modalităţi de fraudare şi comitere a neregulilor /

144

7.6. Coordonarea luptei antifraudă. Masuri legislative pe linia

consolidării cadrului normativ privind PIFC / 145

Cap. 8 Oficiul de Luptă Antifraudă (OLAF) al Uniunii Europene

8.1. Înfiinţarea şi funcţionarea OLAF / 147

8.1.1. Înfiinţarea Oficiului European de Luptă Anti-Fraudă (OLAF) /

148

8.1.2. Sarcinile şi obiectivele OLAF / 149

8.1. 3. Activitatea şi funcţionarea OLAF / 151

8.2. Investigaţiile desfăşurate de Oficiul de Luptă Antifraudă / 152

8.2.1. Investigaţiile administrative / 152

8.2.2. Investigaţiile externe / 153

8.2.3. Investigaţiile interne / 153

8.2.4. Derularea activităţii investigative / 155

8.3. Regimul informaţiilor şi finanţarea OLAF / 156

8.3.1. Confidenţialitatea şi protecţia datelor şi informaţiilor / 157

8.3.2. Raportul de investigare şi luarea de măsuri în urma

investigaţiilor / 157

8.3.3. Înaintarea de informaţii de către Oficiu / 158

8.3.4. Comisia de Supraveghere / 159

● Anexa 1 - Sinteza activitatii de control desfaşurată de Garda

financiară în cursul anului 2008 / 163

● Anexa 2 - Ordonanţa Guvernului nr. 2 din 12 iulie 2001, privind

regimul juridic al contravenţiilor / 189

● Bibliografie / 205


10


11

Consideraţii introductive

Termenul de „control” se află în legătură cu expresia „contra

rolus”, care desemnează acţiunea de verificare a actului original

după duplicatul încredinţat unei alte persoane.1 Ca şi concept

2,

controlul constă în verificarea programelor stabilite, a erorilor,

abaterilor, lipsurilor, deficienţelor dintr-un anumit domeniu de

activitate.

În economie şi societate, coexistă mai multe forme de control:

controlul financiar, controlul tehnic, controlul sanitar, controlul

calităţii, control metrologic, control comercial etc.

„Apariţia statului a constituit începutul avântului activităţii de

control; în evoluţia sa istorică, controlul şi-a îmbunătăţit panoplia de

metode, tehnici, scopuri, sfere de activitate la care se aplică, obiective

etc. El s-a impus ca o activitate umană cerută de celelalte activităţi

umane şi niciodată nu i-a scăzut rolul şi importanţa. Perfecţionarea şi

aprofundarea lui au avut urmări benefice în folosul celor care l-au

folosit. Acest lucru l-a făcut indispensabil şi l-a impus ca o

permanenţă, intim legat de ideea de progres”.3

Definit ca fiind procesul de comparare a situaţiei de fapt cu

cea impusă (programată) şi de întreprindere a demersurilor corective

(când este cazul), astfel încât realizările să fie în concordanţă cu

ţelurile prestabilite, controlul are, în principal, trei sarcini:

furnizarea de informaţii privind cunoaşterea realităţii, a

situaţiei de fapt, a deficienţelor, dedesubturilor,

aranjamentelor etc.;

propunerea unor măsuri de corectare a stării de fapt (în

sensul dorit de cel ce a dispus controlul);

întreprinderea unor acţiuni de descurajare, îndreptare şi

(eventual) pedepsire de către instituţia controlului.

Evident, acelaşi proces de comparare poate să aibă în vedere

1Prof. univ. dr. D.D. Saguna, Drept financiar şi fiscal, vol. I, Ed. Oscar Print,

Bucureşti, 1997, p. 301. 2S. Mihăescu, Control financiar, Ed. A-92, Iaşi, 1996, p. 9. A se vedea şi Control

financiar bancar, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2002, de acelaşi autor. 3N. Hoanţă, Evaziunea fiscală, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti, 1997, p. 342.


12

şi norma (reglementarea); în această situaţie, însă, vom avea de a

face cu controlul de legalitate (sau de conformitate).

Cele arătate mai sus ne permit să deosebim două tipuri

fundamental diferite de control financiar: controlul de performanţă şi

controlul de conformitate. Noi subliniem aici că primul tip indicat

începe să capete din ce în ce mai mult teren, mai ales în spaţiul

economic privat.

În cadrul sectorului public cele două tipuri de control coexistă în

toate ţările asupra cărora am efectuat studii şi observaţii.

Având în vedere reacţiile posibile şi imprevizibile ale

comportamentului uman, controlorii trebuie să dispună de anumite

calităţi care-i individualizează faţă de specialiştii din domeniul

respectiv. Aceasta face ca nu orice bun specialist (profesionist) să

poată fi un bun controlor în acel domeniu de activitate.

Unui bun controlor îi sunt necesare şi alte însuşiri, pe lângă o

bună pregătire profesională, şi anume: fler, o fină şi pătrunzătoare

observaţie, putere de analiză şi sinteză, discernământ, o anumită

răutate convergentă scopului controlului fără afectarea personalităţii

celui controlat, rigoare şi oportunitate în luarea deciziilor, deschidere

spre nou etc.4

Fiecare formă de control poartă amprenta specificităţii

domeniului în care acţionează. Ea trebuie să răspundă

comandamentelor impuse de factorii de decizie, având în vedere

sarcinile şi scopurile urmărite de organizaţia care adoptă o anumită

formă de control.

În ce ne priveşte, prin demersul de faţă încercăm o tratare

integrată a organizării instituţionale şi a exercitării controlului

financiar public, punând accent pe elementele de noutate ale

domeniului abordat.

- Autorul –

4Ibid, p. 346.


13

Cap. 1 Fundamentele controlului

financiar

1.1. Definiţia, rolul şi funcţiile controlului financiar

Din punct de vedere conceptual, controlul financiar reprezintă

verificarea modului de îndeplinire a programelor stabilite, a erorilor,

abaterilor, lipsurilor şi deficienţelor din activitatea economico-

financiară.

Controlul financiar este o concretizare practică a funcţiei de

control a finanţelor5, el exercitându-se doar acolo unde se manifestă

relaţii, procese şi raporturi financiare, deci în planul „proceselor şi

fenomenelor cu caracter financiar caracteristice constituirii şi

repartizării fondurilor băneşti la nivelul diferitelor structuri

organizatorice, cât şi asupra altor procese ale reproducţiei sociale din

care rezultă şi se mobilizează, sau către care sunt dirijate spre utilizare,

resursele financiare”.6

Obiectul controlului financiar îl formează actele şi

operaţiunile emise sau înfăptuite de agenţii economici, instituţiile

publice, precum şi de alţi participanţi la viaţa economico-financiară a

statului, profesioniştilor domeniului revenindu-le sarcina să

urmărească dacă actele operaţiunilor examinate îndeplinesc condiţiile

de legalitate, operativitate, eficienţă, economicitate şi realitate7.

5Teoria şi practica financiară admit că finanţele îndeplinesc două funcţii care le

definesc conţinutul: funcţia de repartiţie şi funcţia de control. În sinteză, funcţia de

control a finanţelor constă în folosirea raporturilor financiare ca mijloc de exercitare

a unui control în formă bănească asupra ansamblului de procese ale reproducţiei

sociale. Ea vizează procesele şi fenomenele cu conţinut financiar caracteristice

constituirii şi repartizării de fonduri financiare formate la nivelul diferitelor structuri

organizatorice din economie, din care rezultă şi se mobilizează, sau către care sunt

dirijate spre utilizare resurselor financiare… Acest suport obiectiv al controlului prin

finanţe este la rândul său asigurat de exprimarea valorică (prin bani) a proceselor

economice şi de corelaţiile dintre procesele materiale şi cele valorice, inclusiv cele

financiare” [Cf. S. Mihăescu, Control financiar, Ed. A-92, Iaşi, 1996, p. 5]. 6Ibid., p. 6.

7D.D. Şaguna, op. cit., p. 304.


14

Indispensabil desfăşurării activităţilor economico-sociale, rolul

controlului financiar iese pregnant în evidenţă în toate fazele

proceselor de producţie: proiectare, contractare, aprovizionare,

producţia propriu-zisă, desfacere, înregistrarea rezultatelor obţinute.

„Controlul financiar, parte integrantă a managementului şi a

gestiunii financiare, constituie expresia unei necesităţi obiective, ca

formă de cunoaştere, ceea ce îi conferă o sferă mult mai largă şi cu

semnificaţii multiple care depăşesc interesul strict al firmei. Mai mult,

acelaşi control care se efectuează în cadrul firmei are o triplă

semnificaţie, fiind în acelaşi timp un control pentru sine (un control

interior), un control pentru alţii (un control exterior) şi un control

pentru stat (un control public).

Indiferent pentru cine şi în ce scop s-ar efectua controlul, el

este în acelaşi timp un proces de cunoaştere a trecutului, de apreciere

a prezentului şi de descifrare a viitorului, în legătură cu activitatea

firmei şi cu performanţele ei economico-financiare. Totodată,

controlul financiar este un proces de cunoaştere, o practică ce incită la

studiu, acţiune şi reflecţie. De asemenea, acesta asigură protecţia

intereselor ce gravitează în jurul firmei, furnizând o viziune globală

asupra ei. El constituie, în acelaşi timp, un factor de securitate şi

autonomie pentru societate, apare ca un instrument de reglementare a

activităţii agenţilor economici, precum şi ca un ghid pentru cei ce iau

hotărâri la orice nivel, ajută la sancţionarea agenţilor economici

ineficienţi şi incompetenţi, ca şi la recompensarea celor competitivi.

Cu alte cuvinte, controlul contribuie la integrarea firmei în

mecanismul de piaţă printr-o activitate managerială complexă şi

continuă”8.

Direcţiile esenţiale ale controlului, în contextul în care acesta

este considerat necesitate obiectivă şi subiectivă, fără a fi însă un scop,

ci un mijloc de perfecţionare a activităţii executive, inclusiv a

procesului de conducere a acesteia, sunt următoarele9:

organizarea mai bună a muncii;

întărirea ordinii şi disciplinei în organizarea şi desfăşurarea

activităţii economice;

gospodărirea mai eficientă a mijloacelor de muncă,

materiale şi financiare, deci o consolidare a gestiunii financiare;

8M. Boulescu, M. Ghiţă, Control financiar, Ed. Eficient, Bucureşti, 1997, p. 19.

9Ibid., p. 16.


15

descoperirea operaţiilor nereale, neeconomice şi nelegale;

preîntâmpinarea apariţiei deficienţelor, neregulilor şi

pagubelor;

evaluarea eficienţei rezultatelor obţinute;

recuperarea abaterilor constatate şi perfecţionarea activităţii

viitoare ş.a.

Referindu-ne la sarcinile controlului financiar, arătăm

următoarele10

:

controlului financiar îi revine sarcina de a verifica

îndeplinirea prevederilor actelor normative emise de organele

legislative şi executive pentru înfiinţarea politicii economico-

financiare;

analizează din punct de vedere economico-financiar factorii

activităţii economice pentru descoperirea şi mobilizarea rezervelor de

creştere a eficienţei economice;

verifică respectarea normelor cu privire la constituirea şi

utilizarea fondurilor la agenţii economici şi la nivelul întregii

economii;

urmăreşte îndeplinirea, întocmai şi la timp, a obligaţiilor

agenţilor economici către bugetul de stat, bugetele locale şi fondurile

speciale, către alţi agenţi economici, acţionari şi proprii lucrători;

previne angajarea şi utilizarea resurselor materiale şi

financiare altfel decât în concordanţă cu programele stabilite şi cu

normele legale existente;

determină managerii regiilor autonome, societăţilor

comerciale şi instituţiilor publice să ia măsuri pentru apărarea

patrimoniului public şi privat;

descoperă utilizarea ilegală, neraţională şi inoportună a

fondurilor proprii atrase şi împrumutate, trăgând la răspundere persoa-

nele vinovate, urmărirea şi reîntregirea patrimoniului agenţilor

economici;

sprijină conducerile agenţilor economici în acţiunea de

lichidare şi prevenire a deficienţelor, îndrumând personalul pentru

cunoaşterea mai bună a normelor legale;

controlează modul în care este organizată şi condusă

contabilitatea şi evidenţa operativă a agenţilor economici.

10

I. Pereş, D. Popovici, Controlul financiar..., Ed. Mirton, Timişoara, 1996, pp. 18-

19.


16

Prin modul de organizare şi exercitare, prin rolul şi obiectivele

pe care le urmăreşte, controlul financiar îndeplineşte o serie de funcţii,

asupra cărora ne vom opri în continuare11

:

■ Funcţia de evaluare are în vedere acte şi operaţiuni de

estimare a situaţiei existente la un moment dat, a rezultatelor obţinute

la sfârşitul unei perioade, a modului de desfăşurare a activităţii în

condiţii de normalitate, legalitate şi eficienţă. Prin această funcţie a

controlului, se apreciază, în condiţii de realitate şi legalitate,

dificultăţile, abaterile, orientările în care îşi au izvorul factorii a căror

acţiuni tind spre rezultate negative.

■ Funcţia preventivă constă într-o serie de măsuri luate de

organele de control, în vederea evitării şi eliminării unor fraude,

înainte de a se produce efectele negative ale acestora, prin

identificarea şi anularea cauzelor care le generează sau le favorizează.

■ Funcţia de documentare - prin care se asigură cunoaşterea

cantitativă şi calitativă a problemelor ce fac obiectul dezvoltării

economico-sociale, controlul participând nemijlocit la actul de

conducere, furnizând date şi informaţii pentru fundamentarea

deciziilor economico-financiare.

■ Funcţia recuperatorie este dată de acţiunea de descoperire

şi recuperare a pagubei şi luarea de măsuri faţă de cei vinovaţi.

■ Funcţia pedagogică - are un caracter formativ, de

generalizare a experienţei pozitive, controlul favorizând creşterea

nivelului de cunoştinţe al personalului din sferele controlate şi

rezolvarea în condiţii satisfăcătoare a sarcinilor de muncă.

1.2. Repere istorice privind controlul financiar în România

Activitatea de control din ţara noastră poate fi grupată

cronologic după principalele momente în evoluţia sa.12

● O primă perioadă se întinde din secolul al XVI-lea până în

secolul al XIX-lea. Acum, domnul13

, fiind atotputernic, dispunea

realmente de veniturile ţării (fără să asculte de cineva), iar când

recurgea la Adunarea obştească şi Sfatul boierilor o făcea numai spre

a se consulta. Neexistând o reprezentanţă naţională cu drepturi

11

D.D. Şaguna, op. cit., pp. 303-304. 12

Cf. E. Ţurlea, Control financiar, Ed. Scripta, Bucureşti, 1998, pp. 154-156 şi D.D.

Şaguna, op. cit., pp. 304-307. 13

Este vorba de instituţia domnească din teritoriile româneşti.


17

financiare, domnitorul nu era controlat asupra întrebuinţării

veniturilor. Exista doar un control special al banilor domneşti

exercitat în numele şi pentru interesul domnului, spre a se evita cei

însărcinaţi cu perceperea veniturilor să comită abuzuri care să-l

păgubească.

Această primă perioadă poate fi împărţită de la (aproximativ)

anul 1550 până la anul 1750, când întâlnim „registrele pentru

socotelile vistieriei”, şi de la 1750 până la 1831-1832, când apare ca

autoritate consultativă, pe lângă vistierie, Sfatul, compus din şapte

boieri. Această situaţie a apărut în Ţara Românească şi Moldova, ca

urmare a înfăptuirii unor reforme cu caracter fiscal, administrativ şi

agricol.

Stabilirea şi întrebuinţarea fondurilor se făcea la ordinul

domnitorului, după bunul său plac, nexistând reguli clare, bine

determinate. Deci, această perioadă se caracterizează prin lipsa unor

reguli de control privind întrebuinţarea veniturilor colectate de la

populaţie şi prin inexistenţa unui sistem financiar.

● O altă perioadă o putem stabili între anii 1831-1832 până în

anul 1858. Această perioadă este dominată de aplicarea

Regulamentelor Organice, care în Principatele Române pun baza unei

organizări financiare şi stabilesc unele norme de control financiar.

Prin introducerea noului sistem financiar s-a acordat Adunărilor

obşteşti din cele două Principate dreptul de a încuviinţa perceperea

dărilor şi efectuarea cheltuielilor, folosindu-se pentru prima dată

noţiunea de „buget”.

Ulterior a luat fiinţă controlul obştesc care în timpul anului

putea să cerceteze orice cheltuială a statului şi să „adeverească”

primirile. Acest organism a stat la originea controlului financiar în

România şi a devenit ulterior Ministerul Comerţului, care exercita,

asupra conturilor de gestiune, controlul, însă nu în ansamblu, ci

dispersat.

Prin Regulamentul Organic se inaugurează un sistem simplu

de înregistrare a operaţiunilor financiare, de încasări şi plăţi, servind

punerii în ordine a finanţelor publice, şi un control exercitat de

organe administrative, aşa-zisul Control obştesc, în Muntenia şi Sfatul

Administrativ, în Moldova, care aveau misiunea de a cerceta în mod

amănunţit operaţiunile financiare făcute de slujbaşii ţării şi de a

pregăti controlul suprem al Adunării Obşteşti care constata neregulile

şi le denunţau domnitorului spre a pedepsi vinovaţii.


18

● Din anul 1858 până la 23 Aug. 1944 se conturează o altă

perioadă. În anul 1858, s-au pus în practică principiile bugetare din

Convenţia de la Paris pe baza cărora s-a promulgat, la 28 noiembrie

1860, primul regulament al contabilităţii publice, care a contribuit la

introducerea unei anumite ordini în finanţele publice şi a facilitat

efectuarea controlului acestora. Acest control se efectua administrativ

şi legislativ. Administrativ, controlul se realiza prin înregistrarea în

contabilitatea ministerelor a operaţiunilor legate de administrarea,

mânuirea fondurilor şi bunurilor publice. Legislativ, controlul obliga

miniştrii să prezinte în fiecare sesiune socotelile operaţiunilor lor,

efectuate în anul precedent, care trebuiau să fie bazate pe acte

justificative.

În mai 1862, s-a creat serviciul Inspecţiei generale de finanţe,

sub conducerea Ministerului Finanţelor, cu sarcina de a face control

inopinat asupra contabilităţii tuturor agenţilor aparţinând

Ministerului Finanţelor şi să semnaleze neregulile rezultate. Prin

legea din 24 Ianuarie 1864 s-a înfiinţat, ca organ specializat şi

independent, Înalta Curte de Conturi, care avea sarcina de a exercita

controlul jurisdicţional asupra bugetului. Începând cu această dată,

controlul s-a executat după principiul separaţiilor puterilor, existând:

controlul puterii executive, controlul jurisdicţional al Înaltei Curţi de

Conturi, controlul exercitat de organul legislativ.

Din 1929, prin Legea contabilităţii, este introdusă partida

dublă, obligatorie pentru toate administraţiile publice; înregistrările

contabile şi încheierile de situaţii şi conturi privind executarea

bugetului şi mânuirea banilor publici fac posibil controlul şi

cunoaşterea situaţiei financiare a ţării. Prin această lege se face

diferenţiere între contabil şi mânuitorii de valori, astfel putându-se

determina răspunderea în caz de fraudă.

După 1918, a fost înfiinţată Garda Financiară, fiind apoi

desfiinţată, urmând să fie reînfiinţată în 1932 în întreaga ţară. Garda

Financiară, conform art. 1 din Regulamentul de serviciu şi

organizare, era „un corp de control fiscal, organizat milităreşte, care

făcea parte din administraţia centrală a Ministerului de Finanţe”.

Garda Financiară era o instituţie puternică în toate statele

dezvoltate. În România, Garda Financiară controla orice mijloc de

transport cu produse de orice fel, de la petrol până la produse

spirtoase, precum şi unităţile de producţie. Controlul era legiferat,

nefiind nevoie de aprobări speciale. Printre atribuţiile sale cele mai


19

importante erau: controlul bilanţurilor contabile şi descărcarea

gestiunii şi controlul veniturilor statului. Actele date pentru

constatările făcute aveau putere de lege.

● O altă perioadă este cea din 1944 până în prezent, cu

anumite delimitări. Între 1944-1947 are loc etatizarea Băncii

Naţionale a României, introducându-se controlul economic, controlul

creditelor şi iniţiindu-se reforma monetară.

Din decembrie 1948, ia fiinţă Direcţia controlului financiar

intern în ministere, alte organizaţii centrale şi locale, instituţii etc., iar

atribuţiile controlului financiar preventiv au trecut asupra controlului

de contabilitate. Din septembrie 1949 a fost înfiinţată Comisia

Controlului de Stat.

Între anii 1950-1958 s-au adus unele modificări privind

activitatea organelor Ministerului Finanţelor şi activitatea de control

financiar intern. A luat fiinţă şi controlul preţurilor, în cadrul

Comitetului pentru preţuri.

În 1970 are loc o nouă reglementare a controlului financiar

intern prin Legea nr. 5. Prin Legea nr. 15 din 1972, s-a înfiinţat

Consiliul Central de Control Muncitoresc al Activităţii Economice şi

Sociale.

Legea nr. 2 din 1973 a dus la înfiinţarea Curţii Superioare de

Control Financiar, pentru ca în 1974, prin Legea nr. 9, să se dea o

nouă reglementare a controlului financiar preventiv. Din 1977 s-au

adus modificări reglementărilor date după 1970.

● După 1989 sunt elaborate o serie de acte normative dintre

care amintim: Legea nr. 30 din 22 martie 1991, privind organizarea şi

funcţionarea controlului financiar şi a Gărzii Financiare, Legea nr.

94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi,

Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994 privind expertiza contabilă,

Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999 privind controlul şi auditul public

intern etc.

1.3. Tipologia controlului financiar

Pentru realizarea funcţiei sale de reglare a situaţiei

patrimoniale a agenţilor economici, pe ansamblu, în diversitatea

structurală şi în dinamică, controlul, ca atribut al managementului şi

ca sistem, se manifestă prin forme diferite, reflectând realitatea, atât


20

sub aspectul general şi esenţial, cât şi sub cel concret particular,

diferenţiate în funcţie de mai multe criterii14

:

După momentul în care se exercită controlul, raportat la mo-

mentul desfăşurării activităţii sau efectuării operaţiilor ce se contro-

lează, controlul financiar se manifestă sub trei forme, şi anume:

anticipat sau preventiv;

concomitent sau operativ-curent;

postoperativ sau ulterior.

Controlul financiar anticipat sau preventiv contribuie la folo-

sirea cu maximum de eficienţă a mijloacelor materiale şi a disponibili-

tăţilor băneşti, la întărirea ordinii şi creşterii răspunderii în angajarea

şi efectuarea cheltuielilor, la respectarea strictă a legislaţiei de

gestiune, la preîntâmpinarea oricărei forme de risipă şi a eventualelor

deficienţe, înainte de a se produce efecte negative.

Controlul operativ-curent sau concomitent se suprapune

aproape în totalitate, în timp şi spaţiu, cu conţinutul activităţii

nemijlocite de conducere la diferite nivele. Acest control asigură

cunoaşterea operativă a modului în care se îndeplinesc sarcinile şi se

gestionează patrimoniul.

Controlul concomitent acţionează sistematic, zi de zi, surprinde

procesele economice şi financiare în curs de desfăşurare şi permite

astfel, intervenţia operativă pentru remedierile ce se impun.

Controlul financiar postoperativ sau ulterior se exercită după

desfăşurarea activităţilor sau operaţiilor economico-financiare cu

privire la gestiunea patrimoniului şi are ca principale obiective:

existenţa şi utilizarea raţională a patrimoniului;

aplicarea corectă a legislaţiei cu caracter financiar;

modul de efectuare a cheltuielilor şi utilizare a veniturilor;

analiza situaţiei financiare.

După modul de corelare cu interesele economico-financiare

pentru care este organizat şi exercitat controlul financiar, se prezintă

sub două forme:

control financiar al statului;

control financiar propriu la instituţiile publice, care la rândul

său este:

control financiar preventiv;

14

M. Boulescu, M. Ghiţă, op. cit., pp. 28-30.


21

control financiar de gestiune.

Controlul financiar al statului cuprinde în sfera sa

administrarea şi utilizarea mijloacelor financiare publice, precum şi

respectarea reglementărilor financiar-contabile în activitatea

desfăşurată de către agenţii economici (regii autonome, societăţi

comerciale etc.) în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor acestora faţă de

stat.

Controlul financiar preventiv, ca formă a controlului propriu,

urmăreşte să preîntâmpine încălcarea dispoziţiilor legale şi producerea

de pagube şi se exercită asupra documentelor în care se consemnează

operaţiile ce se referă la drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale

unităţii, în faza de angajare şi de plată, în raporturile cu alte persoane

juridice sau fizice.

Controlul financiar de gestiune este controlul financiar

ulterior (ţinând, evident, tot de controlul propriu) care urmăreşte

respectarea dispoziţiilor legale cu privire la gestionarea resurselor

materiale şi băneşti pe baza documentelor înregistrate în evidenţa

tehnic-operativă şi contabilă.

După apartenenţa unităţilor şi competenţa organelor de

control15

, există: control departamental şi control extradepartamental.

Controlul poate fi clasificat astfel, după cum unitatea care

controlează şi cea controlată aparţin aceluiaşi departament sau fac

parte din departamente diferite.

După sfera şi conţinutul lui16

, controlul financiar poate fi de

mai multe feluri şi anume:

control financiar complet – are loc atunci când sunt

controlate toate sectoarele de activitate şi toate operaţiunile;

control financiar parţial – se referă numai la anumite

sectoare de activitate, precum şi la unele sau chiar la toate operaţiunile

din cadrul acestor sectoare;

controlul total17

cuprinde toate operaţiunile şi documentele

15

S. Mihăescu, op. cit., p. 10. 16

Ibid., p. 11. 17

Controlul total este o formă de control greoaie şi costisitoare, deoarece necesită un

consum mare de timp şi de alte resurse, care, de multe ori, nu sunt compensate prin

rezultatele obţinute. Tendinţa modernă este controlul selectiv, conceput, organizat şi

realizat după toate regulile teoriei sondajelor. El derivă din aplicarea metodei de

conducere prin excepţie, impusă de explozia informaţională. Atunci când controlul

total este inevitabil, ar trebuie să fie, în general, precedat, ca documentare, de un


22

care privesc activitatea unui sector şi pe întreaga perioadă supusă

controlului;

controlul prin sondaj constă în faptul că, întreaga activitate a

unităţii verificate, de la problemele economico-financiare până la

problemele de personal şi cele tehnice, se controlează în profunzime,

cu specialişti în diferite domenii de activitate;

controalele tematice urmăresc o anumită problematică (temă)

cu caracter informativ pentru elaborarea unor măsuri cu caracter

general;

controlul integrat are ca scop controlul pe verticală atât în

structurile centrale cât şi a unui anumit număr de unităţi subordonate;

controale combinate sau mixte constau în combinarea mai

multor tipuri de control pentru atingerea obiectivelor urmărite.

Multitudinea formelor de exercitare a controlului financiar

pune în evidenţă marea complexitate a obiectivelor care fac obiectul

verificărilor, fiind o proiectare din unghiuri diferite a diferitelor

tehnici şi procedee specifice asupra realităţii economiei şi societăţii.

1.4. Obiectul controlului financiar; surse de date şi

informaţii

Activitatea economică şi financiară a unităţilor economice şi a

instituţiilor se reflectă în programele economice şi financiare ale

acestora, în evidenţa contabilă, în dările de seamă contabile şi

statistice etc. Toate acestea fac obiectul altor discipline de studiu,

însuşirea cunoştinţelor de control financiar şi expertiză contabilă

presupunând cunoştinţe temeinice în domeniul tuturor acestora.

Practic, nu se poate discuta despre tehnica de control fără a se face

apel la cunoştinţele de: contabilitate, macroeconomie şi microecono-

mie, conducerea, organizarea şi analiza economico-financiară a

întreprinderilor, finanţarea unităţilor, statistica ramurilor economice,

control selectiv, prin sondaj, astfel încât obiectivele şi modul de cuprindere a

controlului total să fie cât mai deplin conturate şi pregătite. Controlul total,

angrenând un volum mare de timp (şi datorită altor cauze) îmbracă un pronunţat

caracter istoric, cu toate inconvenientele respective. Controlul selectiv, prin sondaj,

prin natura lui, extrapolând concluziile la întreaga masă din care s-a selectat

eşantionul de sondaj, nu o face mecanic, ci ţine seama şi de alţi factori, ceea ce îi

conferă şi un caracter prospectiv. [Cf. I. Bogdan, în Strategii manageriale de firmă,

coord. O. Nicolescu, Ed. Economică, Bucureşti, 1998, p. 564].


23

buget, drept etc.18

Evidenţa contabilă este principala furnizoare de date şi

informaţii pentru efectuarea controlului19

. Majoritatea datelor necesare

efectuării controlului se găsesc în documentele primare precum şi în

cele contabile, respectiv în conturi, situaţii contabile periodice,

bilanţuri, formulare anexe la dările de seamă. Contabilitatea constituie

însă concomitent şi obiect al controlului, fiind necesar să se controleze

organizarea raţională şi ţinerea corectă şi la zi a acesteia.

Constatările controlului permit completarea sau corectarea

înregistrărilor contabile, în măsura în care anumite fenomene sau

operaţii au fost omise sau greşit evidenţiate. Între control şi

contabilitate există deci relaţii ample şi reciproce.

Subliniem că o importanţă deosebită trebuie acordată

controlului documentelor, atât sub aspectul formei cât şi sub aspectul

fondului (conţinutului) documentelor.

Din punct de vedere al formei, controlul documentelor are ca

obiective: autenticitatea, exactitatea întocmirii, valabilitatea

documentelor şi efectuarea corectă a calculelor.

Controlul autenticităţii documentelor presupune întocmirea

lor cu respectarea condiţiilor legale, având ca obiective20

:

modul de folosire al formularelor tipizate;

18

Activitatea de control financiar presupune şi temeinice cunoştinţe de drept. Într-un

anumit sens, organele de control economic şi financiar îndeplinesc şi rol de organe

de primă cercetare judiciară, având sarcina să stabilească eventualele prejudicii

precum şi vinovaţii. Trebuie deci să cerceteze faptele şi să aprecieze legalitatea

operaţiilor economice şi financiare prin prisma actelor normative în vigoare. De

asemenea, trebuie să ceară note explicative de la cei vinovaţi şi să aprecieze

legalitatea probelor invocate de aceştia. În cazul unor abateri cu caracter penal,

organele de control trebuie să aibă un minimum de cunoştinţe judiciare care să le

permită aprecieri adecvate [Cf. L. Henegaru, op. cit., p. 27]. 19

L. Henegaru, ibid. Totodată este important de precizat că literatura de specialitate

susţine că „pe lângă aceste surse de informare, de bază, se folosesc şi orice alte date

fără caracter de evidenţă, cum sunt cele rezultate din contracte, ordine, coresponden-

ţă, declaraţii, procese-verbale ale şedinţelor de conducere etc. Deşi aceste materiale,

fără caracter de evidenţă, nu pot servi, de obicei, ca dovadă a constatărilor, totuşi

ele cuprind date semnalizatoare cu privire la existenţa, cauzele, căile şi modalităţile

de remediere a abaterilor, lipsurilor, deficienţelor şi de perfecţionare a activităţii

controlate. În ultimă instanţă, orice abatere, lipsă, deficienţă, trebuie să fie confir-

mată prin documentele şi evidenţele care reprezintă temeiul operaţiunilor sau activi-

tăţilor economice şi financiare respective”. [M. Boulescu, M. Ghiţă, op. cit., p. 35]. 20

M. Boulescu, M. Ghiţă, ibid., pp. 36-37.


24

justeţea întocmirii şi completarea cu toate elementele

necesare;

completarea corectă a datelor, depistarea eventualelor

falsificări şi ştersături, cum ar fi transformarea cifrelor, adăugirile în

text, corecturi nesemnate etc.;

existenţa semnăturilor originale ale persoanelor în drept să

dispună, execute ori controleze operaţiile respective, precum şi ale

persoanelor care au eliberat sau primit valori;

concordanţa semnăturilor respective cu semnăturile

aceloraşi persoane de pe alte documente sau cu specimenele de

semnături.

Neîndeplinirea unuia sau mai multor obiective din cele de mai

sus, constituie elemente prin lipsa cărora documentele îşi pierd forţa

lor juridică (probatorie).

Controlul exactităţii întocmirii şi valabilităţii documentelor

se realizează în raport de momentul şi condiţiile producerii operaţiilor

economice şi financiare pe care le consemnează. De regulă,

documentele care reflectă operaţii patrimoniale, generatoare de

drepturi şi obligaţii, se întocmesc la termenele stabilite şi cu

respectarea condiţiilor legale, a căror nesocotire lezează autenticitatea

şi pune sub semnul îndoielii exactitatea şi valabilitatea lor.

Controlul efectuării corecte a calculelor, respectiv controlul

aritmetic al documentelor care conţin calcule, are menirea să obţină

siguranţa aplicării juste a preţurilor şi tarifelor şi a stabilirii totalurilor

în documente, să înlăture erorile de calcul care pot denatura conţinutul

operaţiilor economice şi financiare.

Din punct de vedere al fondului (conţinutului), controlul

documentelor are ca obiective: legalitatea - justeţea, realitatea -

exactitatea şi eficienţa, respectiv necesitatea, economicitatea şi

oportunitatea operaţiilor economice şi financiare consemnate în

documente21

:

Controlul legalităţii-justeţei documentelor are în vedere

principiul conform căruia este necesar să se respecte prevederile

tuturor actelor normative în vigoare.

Controlul realităţii-exactităţii operaţiilor economice şi

financiare consemnate în documente, stabileşte dacă, în fapt, acestea

s-au produs în limitele, condiţiile şi la locul indicat în ele. Exactitatea

21

Ibid., pp. 37-39.


25

operaţiilor economice şi financiare se constată prin controlul faptelor

oglindite în documente22

.

Controlul eficienţei operaţiilor economice şi financiare are

în vedere elemente mai complexe, şi anume necesitatea,

economicitatea şi oportunitatea acestora.

Controlul necesităţii are în vedere gradul de utilitate a operaţii-

lor, consumurilor sau cheltuielilor consemnate în documente, astfel

încât să se înlăture risipa, cheltuielile inutile, operaţiile fără eficienţă

etc.

Controlul economicităţii urmăreşte: dacă operaţia economică

este necesară din punct de vedere al activităţii unităţii; dacă s-au

folosit mijloacele de transport cele mai convenabile; dacă prin

efectuarea operaţiei se obţine un avantaj economic-financiar etc.

Controlul oportunităţii unei operaţii are în vedere dacă

momentul ales şi locul stabilit pentru executarea acesteia sunt cele mai

adecvate, atât din punct de vedere economic, cât şi pentru buna

desfăşurare a activităţii.

O operaţie economico-financiară poate să fie reală şi să

îndeplinească condiţiile legale, dar să nu fie oportună din punct de

vedere economic. Din acest motiv în cadrul controlului este indicat să

se urmărească şi eficienţa economică a operaţiilor. În această direcţie

se are în vedere măsura în care operaţia în cauză s-a efectuat în

volumul şi la momentul corespunzător, dacă era necesară pentru buna

desfăşurare a activităţii, dacă a ocazionat un cost cât mai redus.

Un control financiar fundamentat şi cuprinzător nu poate evita

controlul gestionării, folosirii şi evidenţei formularelor cu regim

special şi nici ceea ce îndeobşte numim controlul contabil asupra

activităţii economice a diverselor unităţi.

Controlul asupra gestionării, folosirii şi evidenţei

formularelor cu regim special are ca obiectiv preîntâmpinarea şi

22

În cazul când există incertitudine asupra realităţii operaţiilor se recurge la controlul

faptic, solicitându-se celor care au semnat documentul să confirme realitatea

operaţiilor şi autenticitatea semnăturilor de pe un document. În unele situaţii este

indicat să se solicite declaraţii scrise şi de la martorii operaţiilor respective sau de la

persoanele care au avut cunoştinţă despre întocmirea documentului controlat. Dacă

documentele în cauză fac dovada unor intrări, se controlează faptic, dacă este

posibil, şi existenţa mijloacelor materiale respective. Realitatea-exactitatea

operaţiilor economico-financiare reflectate în documente se stabileşte şi prin

controlul reciproc şi încrucişat al documentelor [Cf. Ibid.].


26

descoperirea oricărei sustrageri a formularelor cu regim special pe tot

parcursul gestionării lor, astfel încât acestea să nu poată fi folosite în

scopuri frauduloase, când se au în vedere23

:

procurarea numai de la furnizorii autorizaţi;

îndeplinirea condiţiilor legale de către persoane numite

pentru gestionarea formularelor;

cunoaşterea cu exactitate a formularelor cu regim special

intrate şi a acelor date în folosinţă;

utilizarea lor numai de către persoane autorizate;

eliberarea pe baza bonului de ieşire cu indicarea numerelor

şi seriilor formularelor;

justificarea corectă a formularelor cu regim special.

Controlul contabil24

este acel control asupra realităţii,

legalităţii şi eficienţei operaţiilor şi activităţii economice şi financiare

care se efectuează cu ajutorul mijloacelor contabilităţii25

:

înregistrări;

conturi;

23

M. Boulescu, M. Ghiţă, op. cit., p. 40. Aceiaşi autori arată că: „Formularele

(imprimatele sau documentele) tipizate cu regim special au menirea să evidenţieze

existenţa, circulaţia şi utilizarea valorilor materiale şi băneşti. Prin folosirea

frauduloasă sau neconformă cu actele normative, formularele pot servi la scoaterea

din circuitul economic a unor valori materiale sau băneşti în scopul însuşirii lor în

interes personal sau al justificării neglijenţei, risipei, slabei gospodăriri etc. Din

această cauză, o serie de formulare sunt supuse unui regim special de gestionare,

folosire şi evidenţă. Formularele cu regim special constituie deci un mijloc

important de prevenire a păgubirii patrimoniului. [Ibid., p. 39]. 24

Întrucât contabilitatea are la bază documente primare şi centralizatoare, controlul

contabil este strâns corelat cu controlul documentar şi se manifestă în unitate cu

acesta ca procedeu de control documentar-contabil. Înregistrările contabile,

registrele şi situaţiile contabile, bilanţul şi anexele sale, constituie un element de

bază al ordinii şi disciplinei financiare, întrucât fac posibilă cunoaşterea şi controlul

situaţiei financiar-gestionare a agenţilor economici. Prin înregistrările, centralizările

şi prelucrările contabile se exercită un control contabil asupra activităţii economice,

financiare şi gestionare a agenţilor economici. Înregistrările contabile constituie prin

ele însăşi un mijloc de control eficient, cu condiţia să se efectueze imediat ce s-a

desfăşurat operaţia economică sau financiară şi pentru fiecare fază a acesteia.

Contabilitatea în partidă dublă constituie un mijloc de control al fiecărei operaţii,

întrucât prin modalităţi proprii asigură exactitatea înregistrărilor contabile şi luarea

măsurilor de corectare operativă. [Cf. Ibid., p. 41]. 25

Ibid., p. 42.


27

balanţe de verificare contabile;

situaţii contabile;

registre de contabilitate;

registre operative privind gestiunile băneşti şi materiale;

corelaţii bilanţiere.

Principalele obiective ale controlului contabilităţii constau în26

:

conducerea corectă şi la zi a contabilităţii;

întocmirea documentelor justificative pentru operaţiunile

patrimoniale;

constituirea şi evaluarea capitalului social şi a patrimoniului;

exactitatea şi realitatea înregistrărilor contabile pentru

stabilirea şi îndeplinirea obligaţiilor financiare şi fiscale faţă de stat;

inventarierea patrimoniului şi valorificarea rezultatelor

acesteia;

întocmirea balanţelor de verificare, a bilanţului contabil şi a

contului de profit şi de pierdere.

*

* *

Activităţii de control i se integrează şi analiza27

activităţii

economice a unităţilor.

Astfel, în timp ce „analiza economico-financiară oferă

posibilitatea ca, prin folosirea datelor sintetice de evidenţă, a

documentelor centralizatoare şi a dărilor de seamă periodice, să se

26

Ibid., p. 43. 27

Cf. Prof. dr. I. Bogdan, „Analiza-diagnostic este, practic, un control economic care

trebuie să se desfăşoare permanent în cadrul firmelor. Managerii trebuie să ştie în

permanenţă ce s-a realizat, de ce s-a realizat nivelul, structura şi calitatea respectivă

a rezultatelor (factorii, influenţele, tendinţele, cauzele) şi ce trebuie făcut pentru a

elimina sau restrânge influenţa factorilor perturbatori şi pentru a extinde influenţa

factorilor care au marcat pozitiv rezultatele firmei. De asemenea, trebuie să ştie care

sunt factorii care se menţin, care vor dispărea, care îşi vor modifica influenţa şi în ce

sens, şi factorii care vor apărea în viitor. Fără aceste cunoştinţe, orice pretenţie de

management ştiinţific şi cu eficienţă practică este fără nici o acoperire. Or, toate

acestea sunt realizabile prin analiza-diagnostic a activităţii firmei. Dar, pentru

satisfacerea dezideratului arătat, această formă de control economic trebuie bine

concepută, structurată şi aşezată la locul cuvenit în structura şi funcţionarea firmelor.

Ea nu este o formă de control de conjunctură, ci o activitate permanentă, care trebuie

realizată de către cei mai buni specialişti ai firmei. Din ea îşi trage o parte

importantă substanţa strategiilor şi a programelor de dezvoltare ale firmei”.


28

tragă concluzii asupra realizării programelor, asupra factorilor care au

influenţat aceste realizări, a rezervelor existente în întreprinderi,

controlului îi revine sarcina de a continua această analiză, prin

verificări faptice şi cercetări până la nivelul documentelor primare.

Deci, analiza scoate la iveală legăturile cauzale dintre fenomenele

petrecute în întreprindere, permiţând aprecierea generală asupra

situaţiei economico-financiare a acesteia, iar controlul, realizând o

continuare şi o adâncire a analizei, completează şi concretizează în

amănunt aceste constatări.

Se poate aprecia că analiza economico-financiară constituie de

fapt şi o metodă de control.

Orice control, cu excepţia celor limitate strict la situaţia

gestionară, trebuie să înceapă cu analiza datelor din dările de seamă,

pentru a stabili indicatorii nerealizaţi şi cauzele acestor nerealizări,

pentru ca apoi, axat pe aceste constatări, să se adâncească cercetarea

până la documentele primare şi până la locul de desfăşurare a

proceselor, în vederea stabilirii concrete a deficienţelor şi

răspunderilor”.28

28

L. Henegaru, op. cit., pp. 27-28.


29

Cap. 2 Noi componente

manageriale privind planul

instituţional al controlului

financiar public

Noile componente manageriale privind planul instituţional al

controlului financiar public pe cale avem în vedere aici derivă din

reorganizarea (relativ) recentă a sistemului de administrare fiscală.

2.1. Crearea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală

(ANAF)

Potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 86 din 28 august 2003,

privind reglementarea unor măsuri în materie financiar-fiscală, în luna

octombrie 2003 a fost înfiinţată Agenţia Nationala de Administrare

Fiscală, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale.29

Evident, Agenţia în cauză este instituţie publică, având

personalitate juridică şi buget propriu, funcţionând în subordinea

Ministerului Finanţelor Publice. Cheltuielile curente şi de capital ale

unităţii nou înfiinţate se finanţează de la bugetul de stat.30

Agenţia îşi desfăşoară activitatea31

în domeniul impozitelor,

taxelor, contribuţiilor şi al altor venituri bugetare, pentru care este

competentă potrivit legii, prin intermediul procedurilor de gestiune,

colectare, control fiscal, soluţionare a contestaţiilor şi dezvoltarea unor

relaţii de parteneriat cu contribuabilii, inclusiv prin acordarea de

servicii de asistenţă.

29

Agenţia se înfiinţează la data de 1 octombrie 2003 şi devine operaţională de la data

de 1 ianuarie 2004, prin Hotărârea Guvernului nr. 1574/2003, care stabilea

organizarea structurii Agenţiei atât la nivel central, cât şi la nivel territorial. 30

ANAF este condusă de un secretar de stat care are şi calitatea de preşedinte. Acesta

este ordonator secundar de credite şi reprezintă Agenţia în relaţia cu terţii. 31

Pe structura şi atribuţiile Departamentului de Administrare a Veniturilor, prin

desprinderea acestuia din MFP.


30

A.N.A.F. şi-a extins, treptat, competenţele:

2004: - preluarea în administrare a contribuţiilor sociale

2005: - preluarea A.N.V. şi G.F.

2006: - largirea competenţelor D.G.A.M.C.*;

- prima structură de administrare a contribuabililor

mijlocii a DGFP mun. Bucureşti

2007: - crearea A.F.P.-urilor pentru contribuabili mijlocii;

- trecerea in subordinea A.N.A.F. a întregii activităţi a D.G.F.P-urilor

(inclusiv activitatea trezoreriilor). Nota: * Directia generala de administrare a marilor contribuabili

ANAF este responsabilă, atât la nivel central, cat şi la nivel

teritorial, în numele şi în contul statului, de aplicarea legislaţiei

privind impozitele, taxele, contribuţiile şi alte venituri ale bugetului de

stat, precum şi veniturile altor autorităţi şi instituţii publice centrale

sau ale Comunităţii Europene, a căror administrare îi este conferită

prin acte normative sau convenţii, exclusiv veniturile datorate în

vamă.

Prin atribuţiile încredinţate Agenţia asigură: aplicarea unitară a

prevederilor legislaţiei privind impozitele, taxele, contribuţiile şi alte

venituri bugetare, colectarea veniturilor bugetare, exercitarea

prerogativelor stabilite prin lege prin aplicarea unui tratament echitabil

tuturor contribuabililor, utilizarea tehnologiilor noi în susţinerea

managementului Agenţiei şi îmbunătăţirea relaţiei cu contribuabilii.

2.2. Preluarea activităţii de administrare a veniturilor

bugetare reprezentând contribuţii sociale de către Ministerul

Finanţelor Publice Începând cu data de 1 ianuarie 2004, activitatea privind

declararea, constatarea, controlul, colectarea şi soluţionarea

contestaţiilor pentru contribuţia de asigurări sociale, contribuţia pentru

asigurări de şomaj, contribuţia pentru asigurări sociale de sănătate şi

contribuţia de asigurare pentru accidente de munca şi boli

profesionale, datorate de persoanele juridice şi persoanele fizice care

au calitatea de angajator se realizează de către Ministerul Finanţelor

Publice şi unităţile sale subordonate, care au şi calitatea de creditor

bugetar.

Contribuţiile sociale în cauză se cuvin în continuare bugetului

asigurărilor sociale de stat, bugetului Fondului naţional unic de


31

asigurări sociale de sănătate, bugetului asigurărilor pentru şomaj,

bugetului asigurărilor pentru accidente de muncă şi boli profesionale

şi sunt reglementate prin dispoziţii legale specifice.

Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale,

Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Agenţia Naţională pentru

Ocuparea Forţei de Muncă, Fondul Naţional de Asigurare pentru

Accidente de Muncă şi Boli Profesionale şi unităţile din subordinea

acestora efectuează cheltuieli în limita aprobată prin buget şi a

creditelor bugetare deschise.

Subliniem că prevederile legale referitoare la întocmirea şi

depunerea declaraţiilor de impozite şi taxe pentru veniturile datorate

bugetului de stat sunt aplicabile şi obligaţiilor de plata reprezentând

contribuţii sociale, iar persoanele juridice şi persoanele fizice care au

calitatea de angajator au obligaţia să se înregistreze ca plătitori de

contribuţii sociale conform legislaţiei privind înregistrarea fiscală a

plătitorilor de impozite şi taxe.

De asemenea, penalităţile de orice fel, altele decât dobânzile şi

penalităţile de întârziere, se fac venit la bugetul de stat.

Activitatea de control privind modul de stabilire, declarare şi

plata a obligaţiilor reprezentând contribuţii sociale, precum şi

constatarea şi aplicarea contravenţiilor se efectuează începând cu data

preluării acestei activităţi de către Ministerul Finanţelor Publice şi

unităţile sale subordonate, în baza cadrului normativ în vigoare

privind controlul fiscal.

Contestaţiile formulate impotriva măsurilor dispuse prin actele de

control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor

Publice, abilitate să încheie acte de control sau de impunere privind

contribuţiile sociale, se soluţionează de către organele specializate ale

Ministerului Finanţelor Publice potrivit dispoziţiilor legale în vigoare

în această materie.

Personalul care a trecut de la Casa Naţională de Pensii şi Alte

Drepturi de Asigurări Sociale, Agenţia Naţională pentru Ocuparea

Forţei de Munca, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Casa

Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Transporturilor, Construcţiilor

şi Turismului şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii

Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, precum şi de

la Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei la Ministerul

Finanţelor Publice, atât la nivel central, cat şi la nivel teritorial, şi-a

păstrat toate drepturile avute anterior.


32

Cât priveşte litigiile având ca obiect contestaţiile la executarea

silită sau contestaţiile impotriva actelor prin care se dispun şi se aduc

la îndeplinire măsurile asiguratorii, precum şi în cazul litigiilor ce

privesc procedurile de reorganizare judiciară şi faliment, Ministerul

Finanţelor Publice şi unităţile sale subordonate se subrogă în toate

drepturile şi obligaţiile procesuale ale instituţiilor implicate şi

dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele şi cererile

aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de

judecată.32

2.3. ANAF – organizare, conducere, funcţionare

Relaţia A.N.A.F. cu Ministerul Economiei şi Finanţelor este de

subordonare – preşedintele A.N.A.F. fiind ordonator secundar de

credite. Această poziţie îi conferă o anumită autonomie, manifestată în

materie de organizare, de coordonare directă a activităţii unităţilor

teritoriale, planificarea şi execuţia bugetului propriu, distribuirea şi

urmărirea bugetelor unităţilor teritoriale (directorii executivi ai

D.G.F.P.-urilor sunt ordonatori terţiari de credite).

Separarea atribuţiilor

1. M.F.P. – elaborarea politicii fiscale şi bugetare

2. A.N.A.F. – elaborarea şi aplicarea politicii de administrare fiscală

Administrarea veniturilor bugetare de către o entitate publică

specializată reflectă, pe de o parte, opţiunea politică de separare a

celor două funcţii opuse - încasare venituri şi execuţie bugetară -

pentru a le asigura independenţa. Pe de altă parte, separarea celor două

mari domenii vizează creşterea eficienţei, aceasta fiind de altfel o

practică întâlnită în ţări comunitare care au în prezent administraţii

fiscale de referinţă în Uniunea Europeană.

Prin activitatea sa, A.N.A.F. aplică principiul din Constituţie

conform căruia toţi cetăţenii trebuie să contribuie la susţinerea

cheltuielilor publice, fiecare în funcţie de capacitatea sa economică.

A.N.A.F. administrează impozite, taxe de consum, taxe vamale şi alte

32

Sumele reprezentând contribuţii sociale, inclusiv dobânzile, penalităţile şi

penalităţile de întârziere pentru care dreptul de a cere executarea silită s-a prescris

până la data de 1 ianuarie 2004, rămân în responsabilitatea instituţiilor în cauză.


33

venituri bugetare şi, din anul 2005, şi contribuţii sociale. Acestea se

constituie în sursele de venituri ale bugetului general consolidat

(exclusiv bugetele locale).

Din aceste venituri sunt acoperite cheltuielile publice interne

şi, totodată, este constituită contribuţia ce revine României pentru

bugetul Uniunii Europene.

Activitatea de administrare fiscală este completă şi integrată,

deoarece acoperă următoarele domenii mari:

• asistenţa şi îndrumarea contribuabililor;

• înregistrarea fiscala;

• declararea şi stabilirea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a

altor sume datorate bugetului general consolidat;

• elaborarea procedurilor de înregistrare, declarare;

• colectarea veniturilor;

• verificarea corectitudinii declaraţiilor şi plăţii impozitelor,

taxelor şi contribuţiilor sociale;

• verificări în scopul combaterii evaziunii fiscale şi fraudei

fiscale;

• soluţionarea contestaţiilor primite de la contribuabili;

• cooperare instituţională pe plan intern şi extern pe linia

schimbului de informaţii vizând combaterea coordonată a fraudei

fiscale.

În anul 2005, A.N.A.F. a preluat în subordine Garda

Financiară (G.F.) şi Autoritatea Naţională a Vămilor (A.N.V.), ceea ce

a condus la crearea unui nucleu de control unitar şi eficient şi o mai

bună coordonare a activităţilor pe linia diminuării evaziunii fiscale.

Conducerea şi organizarea A.N.A.F.33

A.N.A.F. este condusă de un preşedinte, trei vicepreşedinţi -

care coordonează activitatea de administrare, control fiscal şi vamă şi

un comisar general - şeful Gărzii Financiare.

33

***Raportul de performanţă al ANAF, MEF, Bucureşti, 2008. Angajaţii A.N.A.F.

(2008) sunt în număr de 30.162, din care 24.903 în administraţia fiscală, 3934 in

cadrul A.N.V. şi 1.325 în cadrul Gărzii Financiare. Din totalul angajaţilor, două

treimi sunt femei. Ponderea personalului cu studii superioare este de cca 70%; din

aceştia, majoritatea au pregătire economică, cu o pondere mai mică, pregătire

juridică şi alte profesiuni. Media de vârstă a angajaţilor este scăzută: ponderea celor

cu vârsta cuprinsă în intervalul 35-45 de ani este de 60%.


34

Agenţia este organizată sub formă de reţea: un aparat central şi

structuri teritoriale. Administraţia fiscală este compusă din 21 direcţii

centrale (nivelul 1): 42 de D.G.F.P.-uri (nivelul 2), 41 administraţii ale

finanţelor publice pentru contribuabilii mijlocii, aflate în cadrul

direcţiilor judeţene şi 368 administraţii ale finanţelor publice (nivelul

3), la nivel de municipii, oraşe şi comune.

Autoritatea Naţională a Vămilor are un aparat central, 8

direcţii regionale, 42 direcţii judeţene şi 45 birouri vamale.

Garda Financiară are un aparat central, 41 secţii judeţene şi

secţia municipiului Bucureşti.

Sfera de cuprindere a activităţii A.N.A.F.

Administraţia fiscală are în evidenţă şi administrează peste 8

milioane de contribuabili (din care, 1,5 milioane persoane juridice) şi

procesează, anual, 20 milioane declaraţii fiscale.

Principiile care guvernează A.N.A.F.

Axele prioritare ale activităţii A.N.A.F., determină direcţiile de

evoluţie ale politicii de administrare fiscală, cadru general al

obiectivelor strategice:

• încurajarea conformării voluntare;

• reprimarea fraudei fiscale;

• colectarea rapidă şi eficientă a obligaţiilor bugetare.

În vederea atingerii acestor obiective34

, A.N.A.F. a optat

pentru o serie de valori noi:

• transparenţă crescută

• tratament egal contribuabililor

• relaţie de calitate superioară cu cetăţenii, servicii adaptate

cerinţelor acestora

• profesionalism şi corectitudine în relaţia cu contribuabilii

• responsabilizarea şi adeziunea angajaţilor la obiectivele

Agenţiei.

Implementarea obiectivelor strategice

Îndeplinirea obiectivelor strategice a fost posibilă prin punerea

în practică a liniilor de acţiune specifice, atât la nivel central, cât şi

teritorial.

34

Cf. Raportul de performanţă al ANAF, MEF, Bucureşti, 2008.


35

Rezultatele semnificative care au fost înregistrate după data

aderării României la UE au implicat toate domeniile mari de activitate

ale A.N.A.F.:

● Eliberarea pe loc a certificatului de cazier fiscal

● Reducerea duratei de acordare a certificatului de obligaţii

fiscale

● Extinderea depunerii on line a declaraţiilor

● Plata în cont unic a obligaţiilor fiscale

● Centrul pilot de tipărire centralizată a documentelor

● Centrul de salvare şi recuperare a datelor în caz de dezastru

● Baza unică de date DATA WAREHOUSE

● Extinderea competenţelor A.N.A.F. prin trecerea în

subordinea sa a întregii activităţi a direcţiilor generale ale finanţelor

publice judeţene

● Procedura declaraţiei vamale simplificate

● Procedura de vămuire la domiciliu

● Trecerea administrării mişcării produselor accizate la A.N.V.

Proceduri fiscale simplificate şi modernizate

Simplificarea procedurilor, care a început ca urmare a

introducerii cotei unice de la 1 ianuarie 2005, a continuat să fie o

preocupare pentru A.N.A.F.

Procedurile de administrare fiscală au fost adaptate şi ca

urmare a aderării României la Uniunea Europeană, dată fiind

necesitatea asigurării schimbului de informaţii intracomunitare în ceea

ce priveşte taxa pe valoarea adăugată şi accizele.

În domeniul înregistrării fiscale

Intrarea în vigoare, începând cu 1 ianuarie 2007, a noilor

reglementări, a presupus măsuri în activitatea de înregistrare fiscală a

contribuabililor. Tot în cursul anului 2007, a fost reglementată

procedura de schimbare a domiciliului fiscal.

A fost aprobată procedura de solicitare şi eliberare a

certificatului de înregistrare în scopuri de T.V.A.: administraţia

fiscală eliberează acest certificat în termen de 24 de ore.

Depunerea declaraţiilor fiscale prin mijloace electronice de

transmitere la distanţă


36

Metoda de depunere on line a declaraţiilor fiscale a fost

introdusă treptat, ca metodă alternativă de declarare a impozitelor,

taxelor şi contribuţiilor.

Etapele implementării declarării electronice au fost

următoarele:

1. în anul 2004, la contribuabilii mari

2. în anul 2007, extinderea s-a accelerat:

- de la 15 aprilie 2007 - la persoanele juridice din Bucureşti şi

Ilfov;

- de la 15 septembrie 2007, la 10 judete (Bacău, Bihor, Braşov,

Brăila, Cluj, Iaşi, Olt, Sibiu, Timiş şi Vâlcea).

Depunerea on line va fi generalizată, treptat, pentru toţi

contribuabilii, în toată ţara.

Depunerea declaraţiilor fiscale prin mijloace electronice de

transmitere la distanţă prezintă avantaje majore:

● descongestionarea sediilor unităţilor fiscale, evitându-se

prezenţa fizică a contribuabililor la sediul unităţilor fiscale şi în acest

fel, reducerea timpului petrecut de contribuabili pentru depunerea

declaraţiilor;

● reducerea resurselor implicate în procesul de gestiune şi

reducerea timpului de procesare a declaraţiilor.

Implementarea metodei a contribuit semnificativ şi la

eliminarea erorilor, concomitent cu scăderea dificultăţilor de

prelucrare a datelor din declaraţii şi a potenţialelor fenomene de

corupţie.

Plata obligaţiilor fiscale într-un cont unic

În anul 2007, a fost introdusă plata obligaţiilor fiscale într-un

cont unic. Metoda a fost implementată treptat.

Intr-o primă fază, de la 1 octombrie 2007, numai pentru

contribuabilii care indeplineau cumulativ trei condiţii:

♦ nu înregistrează obligaţii fiscal neachitate la data efectuării

plăţii în contul unic;

♦ depun declaraţia în termenul legal;

♦ efectuează plata integrală şi în termen a obligaţiilor

declarate.

In anul 2008, metoda s-a generalizat, pentru toţi contribuabilii,

în toată ţara.


37

Îmbunătăţirea procedurilor de administrare a impozitului pe

venit

Realizarea bazei centrale de date centrale a permis, în anul

2007, îmbunătăţirea procedurilor de administrare a impozitului pe

venit:

● Plata în cont unic – o facilitate pentru agenţii economici

● Declaraţiile depuse on line, semn al modernizării A.N.A.F.

● Certificatul de înregistrare în scopuri de T.V.A. este eliberat

în 24 de ore

● Soluţionarea mai rapidă a deconturilor negative de T.V.A.

prin eliminarea unor categorii de activităţi din categoria celor

considerate a avea risc fiscal mare.

În prezent, certificatul de cazier fiscal se eliberează pe loc

Noi termene pentru controlul ulterior la rambursarea T.V.A.:

- contribuabili mari şi mijlocii - 2 ani;

- rambursările cu risc fiscal mic - 30 zile.

Simplificarea procedurii de restituire a accizelor

• au fost unificate declaraţiile privind veniturile estimate şi

deciziile de impunere pentru stabilirea plăţilor anticipate;

• s-a realizat gruparea declaratiilor de venit şi a celorlalte

documente utilizate in administrarea impozitului pe venit intr-un

singur act normativ.

Modificarea procedurilor de administrare a T.V.A. şi a

formularelor utilizate

Au fost reglementate procedura de soluţionare a cererilor de

rambursare a taxei pe valoarea adăugată de către persoane impozabile

neînregistrate în scopuri de T.V.A. în România, stabilite în alt stat

membru al Uniunii Europene şi procedura de soluţionare a cererilor de

rambursare a taxei pe valoarea adăugată către persoane impozabile

neînregistrate în scopuri de TVA în România, stabilite în afara

Comunităţii.

Pentru administrarea misiunilor diplomatice, oficiilor

consulare, reprezentanţelor organizaţiilor juridice străine, care îşi au

sediul sau îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul municipiului

Bucureşti a fost stabilit organul fiscal competent.


38

Modificări aduse în metodologia de soluţionare a solicitărilor

de rambursare a T.V.A.

Solicitările de rambursare a T.V.A. se rezolvă mai rapid din

anul 2007, controlul fiind ulterior, pentru persoanele impozabile care

desfăşoară activităţi de export şi începând cu data de 1 ianuarie 2008,

şi pentru contribuabilii mijlocii. Sunt exceptate însă cazurile care

prezintă risc fiscal mare.

Pentru a creşte rapiditatea cu care se rambursează T.V.A., au

fost eliminate din categoria de risc fiscal mare:

• activităţile pentru care se aplică măsurile de simplificare

(material lemnos, deşeuri);

• situaţia în care există deconturi cu sume negative de T.V.A.

cu opţiune de rambursare depuse în anii anteriori şi nesoluţionate;

• situaţia în care persoana impozabilă prezintă, în 3 perioade

consecutive, deconturi cu sume negative mai mari de 100.000 lei şi nu

a solicitat rambursare.

Pentru rambursarea mai rapidă a T.V.A. pentru marii

contribuabili şi, începând cu 1 ianuarie 2008 şi de contribuabilii

mijlocii, au fost aduse modificări cu privire la condiţiile de încadrare

în gradul de risc fiscal mare şi a fost modificat termenul de efectuare a

inspecţiei fiscal ulterioare, astfel:

În domeniul administrării accizelor

Au fost corelate dispoziţiile legale privind deplasarea

produselor accizabile în regim suspensiv cu prevederile comunitare şi

a fost reglementată procedura de restituire a accizelor plătite de către

utilizatorii produselor supuse accizelor armonizate, pentru care se

acordă scutire indirectă.

În domeniul cazierului fiscal

Certificatul de cazier fiscal este eliberat pe loc, în prezenţa

contribuabilului sau a reprezentantului acestuia. Oficiul Naţional al

Registrului Comerţului solicită şi primeşte, în format electronic, de la

Agenţia Naţionala de Administrare Fiscală informaţiile din cazierul

fiscal al contribuabililor, fără ca aceste persoane să mai solicite

organelor fiscale eliberarea acestor certificate.


39

2.4. Obiectivele Agenţiei - pe termen mediu

În perioada consolidării integrării României în UE, A.N.A.F.

continuă transpunerea în practică a măsurilor aferente obiectivelor din

Strategia sa pe termen mediu, lansată în semestrul 1 al anului 2007.

Acestea sunt cuprinse în Planul de implementare a Strategiei,

având astfel o viziune clară asupra etapelor de dezvoltare viitoare, cu

linii de actiune, termene şi responsabilităţi35

.

1. Imbunatatirea asistenţei, serviciilor, procedurilor

● Depunerea on line a declaraţiilor va fi extinsă în întreaga

ţară, la toţi contribuabilii.

● Plata obligaţiilor cuprinse în ˝Declaraţia privind obligatiile

de plată la bugetul general consolidat˝ în contul unic deschis la

unităţile trezoreriei, pentru toţi contribuabilii.

● Implementarea plăţii electronice (cu card) pentru obligaţiile

fiscale.

● Va fi creată o bază de date care va conţine intrebările/

răspunsurile privind clarificarea legislaţiei fiscale.

● Vor fi dezvoltate funcţiile Centrului de asistenţă prin telefon

(Call Center) din Bucureşti şi vor fi înfiinţate încă 5 astfel de centre la

nivel teritorial.

● Mediatizarea Cartei drepturilor contribuabilului.

● Vor fi realizate programe de educare fiscal şi va fi întărită

capacitatea de comunicare externă a ANAF.

● Elaborarea unei proceduri speciale de acordare a asistenţei

personalizate, care să stabilească reguli stricte de acces în baza de date

a contribuabililor, astfel încât să se asigure confidenţialitatea

informaţiilor difuzate.

● Dezvoltarea serviciilor de comunicare externă.

● Implementarea bazei de date cu întrebări şi răspunsuri

privind problematica fiscală.

● Îmbunătăţirea educaţiei fiscale a contribuabililor şi a

viitorilor contribuabili.

● Gestionarea în cadrul unei adrese speciale de pe Portalul

ANAF a sesizărilor si reclamaţiilor contribuabililor referitoare la

35

Cf. Ibid.


40

disfuncţionalităţile în activitatea de asistenţă şi comportamentul

funcţionarilor fiscali.

2. Combaterea evaziunii fiscale şi a indisciplinei financiare

● Va fi extinsă analiza de risc: crearea bazei de date necesară,

urmând ca stabilirea criteriilor, procedurilor şi indicatorilor să fie

realizate începând cu anul 2009.

● Va fi dezvoltată componenta de cercetare – documentare în

interes fiscal.

● Crearea premiselor (elaborarea de metodologii, ghiduri de

bune practici) pentru efectuarea controlului electronic şi controlul

preţurilor de transfer, astfel încât acestea să devină efective din anul

2009.

● Dezvoltarea schimbului bilateral de informatii şi a asistenţei

reciproce cu Statele Membre, cu alte instituţii şi autorităţi naţionale;

extinderea şi diversificarea schimbului de informatii cu instituţii

deţinătoare de date privind bunurile şi veniturile contribuabililor, atât

din ţară, cât şi din spaţiul comunitar.

● Va continua transferul competenţelor privind autorizarea şi

inspecţia fiscală în domeniul productiei, circulaţiei şi utilizării

produselor accizate de către A.N.V.

● Va fi îmbunătăţită capacitatea administrativă de control în

domeniul producţiei şi circulaţiei uleiurilor minerale.

● Vor fi preluate şi implementate normele comunitare privind

limitarea introducerii de către călători a bunurilor în scutire de la plata

taxelor vamale, a TVA şi a accizelor în scopul comercializării.

● Acordarea de competenţe Gărzii Financiare pentru

executarea de acte premergătoare urmăririi penale şi competenţe de a

indisponibiliza operativ bunurile şi mărfurile implicate în fapte de

natură fiscală, până la finalizarea cercetării penale sau până la

obţinerea rezultatelor analizelor de laborator.

3. Colectare mai bună

● Realizarea unui sistem integrat de gestionare a creanţelor

bugetare pentru toate tipurile de impozite şi pentru toţi contribuabilii.

● Dezvoltarea centrului de continuare a activităţii şi recuperare

a datelor, în caz de dezastru.


41

● Urmărirea operativă a declanşării procedurii de insolvenţă în

cazul contribuabililor asupra cărora nu au dat rezultat măsurile de

executare silită.

● Continuarea monitorizării reducerii arieratelor la marii

contribuabili şi la contribuabilii mijlocii

● Monitorizarea recuperării ajutoarelor de stat ilegale/

interzise.

● Imbunătăţirea procedurilor în domeniul executării silite,

insolvabilităţii şi atragerea răspunderii solidare, precum şi a

procedurilor de colectare prin valorificarea bunurilor sechestrate.

● Continuă acţiunea începută în anul 2007, de îmbunătăţire a

procedurilor în domeniul executării silite, insolvabilităţii şi atragerea

răspunderii solidare, (vor fi perfecţionate formularele existente),

precum şi a procedurilor de colectare prin valorificarea bunurilor

sechestrate.

4. Reglementări

♦ elaborarea procedurii de compensare a creanţelor

administrate de M.E.F cu creanţele debitorului reprezentând sume de

rambursat de la buget;

♦ întocmirea unei proceduri de elaborare a proiectelor de acte

normative în domeniul executării silite;

♦ elaborarea procedurii de avizare a proiectelor de acte

normative (împreună cu direcţiile implicate în procesul de avizare);

♦ elaborarea procedurii de soluţionare a corespondenţei cu

petenţii, modificarea şi completarea Metodologiei de distribuire a

sumelor plătite de contribuabili în contul unic şi de stingere a

obligaţiilor fiscale înregistrate de către aceştia;

♦ reglementarea transferului sumelor recuperate în România

reprezentând creanţe stabilite în alte state membre ale UE, precum şi

de transfer a sumelor recuperate de autorităţile competente din alte

state membre, reprezentând creanţe stabilite în România;

♦ elaborarea de instrucţiuni de aplicare a Cap. 13 – Aspecte

internaţionale, Codul de procedură fiscală.

5. Imbunătăţirea funcţionării interne şi a coordonării

♦ A.N.A.F. va dezvolta în continuare modul de conducere pe

bază de obiective şi indicatori de performanţă urmăriţi prin planul

anual; pentru masurarea eficienţei activităţii de administrare fiscală va


42

fi calculat un indicator general, sintetic de performanţă: preţul fiecărui

leu colectat;

♦ extinderea informatizării în relaţia cu contribuabilii şi în

activitatea proprie; automatizarea tuturor procedurilor de gestionare a

declaratiilor şi plăţilor fiscale - va fi extinsă la toti contribuabilii, în

întreaga ţară;

♦ va fi realizată arhivarea electronică; utilizarea efectivă a

bazei de date centralizată DATA WAREHOUSE (devenită funcţională

la sfârşitul anului 2007);

♦ vor fi elaborate Statutul funcţionarului public din ANAF şi

Statutul comisarului din Garda Financiară.

2.5. Sistemul de antrepozitare fiscală

Începând cu data de 1 ianuarie 2004, potrivit aceleiaşi

ordonanţe de guvern mai sus invocate s-a instituit sistemul de

antrepozitare fiscală. Acesta se aplică produselor cuprinse în

următoarele grupe de produse: alcool şi băuturi alcoolice, produse din

tutun şi uleiuri minerale.

Producţia şi/sau depozitarea produselor accizabile, acolo unde

acciza nu a fost plătită, pot avea loc numai într-un antrepozit fiscal,

care, evident, poate fi folosit numai pentru producerea şi/sau

depozitarea produselor accizabile arătate anterior.

Producţia în cauză reprezintă orice operaţiune de fabricare,

procesare sau modificare sub orice forma a produselor respective. Un

antrepozit fiscal poate funcţiona numai pe baza autorizaţiei valabile

emise de Ministerul Finanţelor Publice, ca autoritate fiscală

competentă.

În vederea obţinerii autorizaţiei pentru ca un loc să

funcţioneze ca antrepozit fiscal, persoana care intenţionează să devină

antrepozitar autorizat pentru acel loc trebuie să depună o cerere la

autoritatea fiscală competentă, în modul şi sub forma prevăzute în

norme.

Astfel, cererea trebuie să conţină informaţii şi să fie însoţită de

documente cu privire la:

a) amplasarea şi natura locului;

b) tipurile şi cantitatea de produse accizabile estimate a fi

produse şi/sau depozitate în decursul unui an;

c) identitatea şi alte informaţii cu privire la persoana care

urmează să-şi desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat;


43

d) capacitatea persoanei care urmează a fi antrepozitar

autorizat de a satisface cerinţele legale.

Persoana în cauză va prezenta, de asemenea, o copie a

contractului de administrare sau a actelor de proprietate ale sediului

unde locul este amplasat. În plus, atunci când solicitantul nu este

proprietarul locului, cererea trebuie să fie însoţită de o declaraţie din

partea proprietarului, prin care se confirmă permisiunea de acces

pentru personalul cu atribuţii de control.

Autoritatea fiscală competentă eliberează autorizaţia de

antrepozit fiscal36

pentru un loc numai dacă sunt îndeplinite

următoarele condiţii:

a) locul urmează a fi folosit pentru producerea, îmbutelierea,

ambalarea, primirea, deţinerea, depozitarea şi/sau expedierea

produselor accizabile. În cazul unui loc ce va fi autorizat numai ca

antrepozit fiscal de depozitare, cantitatea de produse accizabile

depozitată trebuie să fie mai mare decât cantitatea pentru care suma

accizelor potenţiale este mai mare de 50.000 euro;

b) locul este amplasat, construit şi echipat astfel încât să se

prevină scoaterea produselor accizabile din acest spaţiu fără plata

accizelor;

c) locul nu va fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul a

produselor accizabile;

d) în cazul unei persoane fizice care urmează să funcţioneze ca

antrepozitar autorizat, aceasta să nu fi fost condamnată definitiv

pentru evaziune fiscală, abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune,

delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, în România

sau în oricare dintre statele străine în care aceasta a avut domiciliul/

rezidenţă în ultimii 5 ani;

e) în cazul unei persoane juridice care urmează să funcţioneze

ca antrepozitar autorizat, administratorii acestor persoane juridice să

36

Pentru obţinerea autorizaţiilor de antrepozite fiscale cu valabilitate de la data de 1

ianuarie 2004, persoanele care intenţionează să fie antrepozitari autorizaţi pot

depune la Ministerul Finanţelor Publice, începând cu data de 1 octombrie 2003,

cereri în conformitate cu prevederile legale. Emiterea autorizaţiilor de antrepozite

fiscale se efectuează în baza deciziei unei comisii instituite la nivelul Ministerului

Finanţelor Publice prin ordin al ministrului finanţelor publice. Eliberarea

autorizaţiilor se face în termen de 30 de zile de la data depunerii documentaţiei

complete.


44

nu fi fost condamnaţi definitiv pentru evaziune fiscală, abuz de

încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapitare, mărturie

mincinoasă, dare sau luare de mită în ultimii 5 ani.

Autorizaţia va conţine următoarele:

a) elementele de identificare ale antrepozitarului autorizat;

b) descrierea şi amplasarea locului antrepozitului fiscal;

c) tipul produselor accizabile şi natura activităţii;

d) capacitatea maximă de depozitare în cazul antrepozitelor

fiscale utilizate numai pentru operaţiuni de depozitare;

e) nivelul garanţiei financiare;

f) perioada de valabilitate a autorizaţiei;

g) orice alte informaţii relevante pentru autorizare.

În cazul antrepozitelor fiscale autorizate pentru depozitare,

capacitatea maximă de depozitare a antrepozitului fiscal propus va fi

determinată de comun acord cu autoritatea fiscală competentă.

Orice antrepozitar autorizat are obligaţia de a îndeplini

următoarele cerinţe:

a) să depună la autoritatea fiscală competentă o garanţie

financiară care să acopere riscul de neplată a accizelor pentru

produsele accizabile care sunt produse, primite, depozitate sau

expediate din antrepozitul fiscal. Garanţiile pot îmbracă mai multe

forme, şi anume: depozite în numerar, ipoteci, garanţii bancare sau

garanţii personale;

b) să instaleze şi să menţină încuietori, sigilii, instrumente de

măsură sau alte instrumente similare adecvate, necesare asigurării

securităţii produselor accizabile amplasate în antrepozitul fiscal;

c) să ţină evidenţe exacte şi actualizate cu privire la materiile

prime, lucrările în derulare şi produsele accizabile finite, produse sau

primite în antrepozitele fiscale şi expediate din antrepozitele fiscale, şi

să prezinte evidenţele corespunzătoare la cererea autorităţilor fiscale;

d) să ţină un sistem corespunzător de evidenţă a stocurilor din

antrepozitul fiscal, inclusiv un sistem de administrare, contabil şi de

securitate;

e) să asigure accesul autorităţilor fiscale competente în orice

zonă a antrepozitului fiscal în orice moment în care antrepozitul fiscal

este în exploatare şi în orice moment în care antrepozitul fiscal este

deschis pentru primirea sau expedierea produselor;

f) să prezinte produsele accizabile pentru a fi inspectate de

autorităţile fiscale competente, la cererea acestora;


45

g) să asigure în mod gratuit un birou în incinta antrepozitului

fiscal, la cererea autorităţilor fiscale competente.

Tot antrepozitarului îi revin şi obligaţii de genul acelora de a

cerceta şi raporta către autorităţile fiscale competente orice pierdere,

lipsa sau neregularitate cu privire la produsele accizabile, ori de a

înştiinţa autorităţile fiscale competente cu privire la orice extindere

sau modificare propusă a structurii antrepozitului fiscal, precum şi a

modului de operare în acesta, care poate afecta cuantumul garanţiei

financiare constituite.


46


47

Cap. 3 Exercitarea controlului

financiar public

Din raţiuni de armonizare cu normele europene în materie,

Ministerul Finanţelor Publice, printr-un ordin special a aprobat noi

norme metodologice pentru aparatul de control financiar al statului37

.

Subliniem că acest tip de control financiar se efectuează la

regii autonome, societăţi naţionale, companii naţionale, societăţi

comerciale la care statul, direct sau printr-o instituţie ori autoritate

publică, are calitatea de acţionar, dar şi la alţi agenţi economici în

legătură cu îndeplinirea obligaţiilor financiare şi fiscale faţă de stat.

Remarcăm că modificările intervin după 14 ani de funcţionare

a Ordinului ministrului economiei şi finanţelor nr. 316/1991 privind

normele de lucru şi normele privind sarcinile aparatului de control

financiar.

Trebuie să relevăm că avem de-a face cu elemente reale de

modernitate în ce priveşte structura şi derularea acestui tip de control.

Elementele în cauză sunt mai pregnante în ce priveşte

programarea şi organizarea activităţii de control financiar al statului,

întocmirea actelor de control, soluţionarea plângerilor, evidenţa,

urmărirea şi raportarea rezultatelor activităţii de control financiar.

3.1. Managementul activităţii de control financiar public

Aproximativ la fel ca în reglementarea veche, activitatea de

control financiar al statului se exercită prin Direcţia de control

financiar şi structurile subordonate aparţinând direcţiilor generale ale

finanţelor publice judeţene, a municipiului Bucureşti şi Direcţiei

generale de administrare a marilor contribuabili din cadrul Agenţiei

Naţionale de Administrare Fiscală. Aceasta se desfăşoară în baza unor

37

Ordin Nr. 889 din 24 iunie 2005 privind aprobarea Normelor metodologice pentru

aparatul de control financiar al statului din cadrul Ministerului Finanţelor Publice,

M.Of. Nr. 604 din 13 iulie 2005.


48

programe anuale, trimestriale şi lunare, aprobate de preşedintele

Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Cât priveşte proiectul programului de activitate pentru întregul

aparat de control financiar al statului din Agenţia Naţională de

Administrare Fiscală, acesta se întocmeşte de Direcţia de control

financiar, până la data de 15 a penultimei luni din trimestru, pentru

trimestrul următor, pe baza sarcinilor primite de la conducerea

Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, a propunerilor primite de

la direcţiile din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi

Ministerului Finanţelor Publice şi de la structurile de control

teritoriale.

Structurile de control din cadrul Direcţiei generale de

administrare a marilor contribuabili şi direcţiilor generale ale

finanţelor publice teritoriale, pe baza sarcinilor ce le revin din

programul aprobat, urmează să întocmească propriile programe de

activitate, pe care le vor transmite Direcţiei de control financiar din

cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, până la data de 20

a ultimei luni din trimestru pentru trimestrul următor.

Procedura de selectare a agenţilor economici urmează să ţină

cont de importanţa agentului economic (strategică, naţională,

regională, locală), situaţia economico-financiară a agenţilor economici

(pierderi, arierate), facilităţi acordate (ajutor de stat, credite interne şi

externe cu garanţia statului, fonduri comunitare, fonduri de

cofinanţare etc.) şi de existenţa unor programe de restructurare a

activităţii economice.

La agenţii economici la care statul, direct sau printr-o instituţie

ori autoritate publica, are calitatea de acţionar, de regulă, controlul

financiar precedă inspecţia fiscală, iar în scopul evitării controalelor

paralele sau repetate, al depăşirii duratei verificării şi creşterii

eficientei economice a activităţii de control, fiecare direcţie va tine o

evidenta strictă a acţiunilor de control financiar pentru fiecare agent

economic la care statul, direct sau printr-o instituţie ori autoritate

publică, are calitatea de acţionar.

Cu privire la încadrarea în perioadele de timp alocate

verificărilor, arătăm că în condiţiile în care în efectuarea controlului

financiar nu se pot respecta termenele stabilite prin program,

conducătorul direcţiei va analiza condiţiile concrete şi va putea

dispune prelungirea duratei acţiunii fără a influenţa realizarea


49

celorlalte acţiuni prevăzute în programul de activitate şi fără depăşirea

duratei maxime prevăzute de lege.

Evident, activitatea de pregătire profesională continuă a

întregului aparat din centrală şi teritoriu asupra reglementărilor

bugetare, financiar-contabile, fiscale, precum şi de pregătire a

activităţii de control financiar pe baza tematicilor şi obiectivelor de

control constituie o componentă importantă având impact asupra

eficienţei controlului. Aceasta, conform normelor arătate, se

desfăşoară la sediu, la începutul fiecărei luni, potrivit programului de

activitate şi în acord cu prevederile legii privind statutul funcţionarilor

publici.

Desfăşurarea ca atare a controlului financiar presupune ca, în

prealabil, organul de control financiar să înştiinţeze agentul economic

în legătură cu acţiunea care urmează să se desfăşoare prin transmiterea

unui aviz de control.38

3.2. Obiective specifice de control

În executarea atribuţiilor prevăzute în art. 5 din Legea nr.

30/1991, cu modificările ulterioare, principalele obiective ale

controlului financiar sunt:

a) modul de respectare a disciplinei economico-financiare şi de

realizare a prevederilor din bugetul de venituri şi cheltuieli;

b) modul de administrare şi gestionare a mijloacelor materiale

şi a fondurilor financiare de către regiile autonome, societăţile

naţionale, companiile naţionale şi societăţile comerciale la care statul,

38

Agentul economic are posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a

controlului financiar, o singura dată, pentru motive justificate. Respectivul aviz se

comunică agentului economic, în scris, înainte de începerea controlului financiar,

astfel: a) cu 30 de zile, pentru agenţii economici care fac parte din categoria marilor

contribuabili; b) cu 15 zile, pentru ceilalţi agenţi economici. La începerea controlului

financiar, organul de control financiar este obligat să prezinte agentului economic

legitimaţia de control şi ordinul de serviciu semnat de conducătorul organului de

control, după care demararea acţiunii trebuie consemnată în registrul unic de control.

Ca loc de desfăşurare, se au în vedere, de regulă, spaţiile de lucru ale agentului

economic, care trebuie sa pună la dispoziţie un spaţiu adecvat, precum şi logistica

necesară desfăşurării controlului. Normele instituie dreptul organului de control

financiar de a inspecta locurile în care se desfăşoară activitatea, în prezenţa agentului

economic sau a unei persoane desemnate de acesta.


50

direct sau printr-o instituţie ori autoritate publica, are calitatea de

acţionar;

c) modul de utilizare a ajutorului de stat (subvenţii, alocaţii,

credite cu garanţia statului, fonduri, facilităţi etc.), potrivit destinaţiei

prevăzute de lege;

d) exactitatea şi realitatea înregistrărilor în evidenţe, stabilirea

corectă şi îndeplinirea integrală a obligaţiilor financiare şi fiscale faţă

de stat;

e) calitatea managementului.

Personalul de control, la finalizarea acţiunii, va solicita

reprezentantului agentului economic o declaraţie scrisă, pe propria

răspundere, din care să rezulte că au fost puse la dispoziţie toate

documentele şi informaţiile solicitate. În declaraţie se va menţiona şi

dacă au fost restituite toate documentele solicitate şi puse la dispoziţie

de agentul economic.

3.3. Întocmirea actelor de control

Organele de control financiar întocmesc, de regulă,

următoarele acte de control:

a) proces-verbal de control financiar;

b) proces-verbal intermediar;

c) proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor;

d) nota de constatare;

e) nota unilaterală;

f) nota de prezentare;

g) raport de inspecţie fiscală.

3.3.1. Procesul-verbal de control financiar

Procesul-verbal de control financiar este un act bilateral

(întocmit în trei exemplare) care se semnează de către organul de

control financiar şi de reprezentantul legal al agentului economic.

Conţinutul orientativ al procesului-verbal de control financiar

va include următoarele: date privind controlul financiar, date privind

agentul economic, referiri la execuţia bugetului de venituri şi

cheltuieli, modul privind administrarea şi gestionarea resurselor

materiale şi financiare, referiri la respectarea disciplinei financiar-

contabile şi la calitatea managementului, concluzii şi măsuri finale.


51

Împotriva acestui document de control se poate depune

plângere prealabilă la organul emitent, în termenele prevăzute la art. 7

din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Constatările ce se înscriu în procesul-verbal de control

financiar trebuie să fie precise, bazate pe date şi documente expuse

clar, eliminându-se orice elemente şi descrieri personale, inutile şi

neconcludente, care încarcă nejustificat conţinutul procesului-verbal

de control financiar. La procesul-verbal de control financiar se vor

anexa situaţii, tabele, documente, acte, note explicative, necesare

susţinerii constatărilor.

Neregulile constatate se vor consemna în procesul-verbal de

control financiar în mod obligatoriu, cu precizarea concretă a actelor

normative încălcate (articol, alineat) şi cu determinarea exactă a

influenţelor financiare, bugetare şi gestionare nefavorabile. Pentru

fiecare abatere înscrisă în procesul-verbal de control financiar se vor

nominaliza persoanele care nu au respectat prevederile legale şi

funcţiile acestora. De asemenea, se vor înscrie măsurile luate operativ

în timpul controlului financiar, cu menţiunea documentelor pe baza

cărora s-au materializat, sau măsurile dispuse în sarcina agentului

economic, cu indicarea termenului de raportare a îndeplinirii acestora.

Ca şi în vechea reglementare, organele de control financiar pot

solicita note explicative reprezentantului sau oricărui angajat al

agentului economic, care să contribuie la stabilirea unor elemente

relevante din activitatea agentului economic, ce pot influenţa procesul-

verbal de control financiar.

Acestea se iau în orice etapă a controlului financiar pentru

clarificarea şi definitivarea constatărilor privind nerespectarea

prevederilor actelor normative. Întrebările vor fi formulate în mod

clar, concis şi concret, pentru a da posibilitatea unor răspunsuri la

obiect.

În cazul în care persoana în cauză refuză să răspundă la

întrebări, organele de control financiar vor transmite întrebările printr-

o adresă scrisă, înregistrată la agentul economic, stabilind un termen

util de cel puţin 5 zile lucrătoare pentru formularea răspunsului.

Refuzul de a răspunde la întrebări va fi consemnat în procesul-verbal

de control financiar şi se vor aplica sancţiunile prevăzute de lege.

Pentru constatările privind săvârşirea unor fapte care ar

putea întruni elemente constitutive ale unei infracţiuni, în condiţiile

prevăzute de legea penală, organul de control întocmeşte un proces-


52

verbal de control financiar separat, care va fi înaintat organelor

abilitate prin lege pentru efectuarea cercetărilor.

În cazul în care cel supus controlului refuză să semneze

procesul-verbal de control financiar, organul de control financiar va

consemna despre aceasta în procesul-verbal de control financiar.

Demn de menţionat este faptul că agentul economic va fi

informat pe parcursul desfăşurării controlului financiar asupra

constatărilor rezultate din control, iar la încheierea acţiunii, organul de

control financiar va prezenta agentului economic constatările şi

consecinţele, acordându-i acestuia posibilitatea de a-şi exprima

punctul de vedere în scris, cu excepţia cazului în care agentul

economic renunţa la acest drept.

Normele specifice prevăd că după analizarea punctului de

vedere prezentat de agentul economic, organul de control financiar va

proceda la definitivarea actului de control şi că procesul-verbal de

control financiar se va comunica agentului economic, iar după

semnarea de către reprezentantul sau legal se va înregistra la

registratura acestuia. Data comunicării se va considera data

înregistrării la agentul economic, iar procesul-verbal de control

financiar va fi înregistrat la registratura organului de control financiar,

în termen de 3 zile de la încheierea controlului financiar.

Trebuie să spunem că, după finalizarea controlului financiar,

se întocmeşte formularul "Dispoziţie obligatorie", care se transmite la

sediul agentului economic controlat şi cuprinde măsurile stabilite în

sarcina acestuia şi termenele până la care acesta este obligat să

comunice organului de control financiar modul de ducere la

îndeplinire.

Extrem de important de reţinut este faptul că agentul economic

are obligaţia să îndeplinească măsurile dispuse prin procesul-verbal de

control financiar, în termenele şi condiţiile stabilite de către organele

de control financiar, în caz contrar aplicându-se sancţiunile prevăzute

de lege.

Referindu-ne şi la documentele auxiliare de control, arătăm că

aici se includ: Procesul-verbal intermediar, Procesul-verbal de

constatare şi sancţionare a contravenţiilor, Nota de constatare, Nota

unilaterală şi Nota de prezentare.

Înainte de trece la tratarea acestora din perspectiva

reglementărilor în materie, subliniem că în activitatea de control


53

financiar, nu o dată apare necesitatea îndreptării eventualelor erori ce

intervin în documentele întocmite cu această ocazie.

Trebuie să spunem că, prin Normele metodologice pentru

aparatul de control financiar al statului din cadrul Ministerului

Finanţelor Publice, aprobate prin Ordinul nr. 889 din 24 iunie 2005, s-

a instituit posibilitatea ca organul de control financiar să poată

îndrepta erorile materiale din cuprinsul procesului-verbal de control

financiar din oficiu sau la cererea agentului economic, astfel:

a) Dacă îndreptarea erorii materiale se face prin adăugări sau

ştersături operate în cuprinsul procesului-verbal de control financiar,

acestea vor fi semnate şi stampilate de organul de control, în caz

contrar nefiind luate în considerare. Îndreptarea erorii materiale va fi

operată pe toate exemplarele originale ale procesului-verbal de control

financiar. După efectuarea îndreptării erorii materiale, organul de

control financiar are obligaţia de a comunica agentului economic de

îndată operaţiunea efectuată.

b) În cazul în care îndreptarea erorii materiale nu se poate

efectua direct pe actul de control, se emite un nou proces-verbal de

control financiar, care, de asemenea, va fi comunicat agentului

economic.

3.3.2. Procesul-verbal intermediar

Procesul-verbal intermediar este un act bilateral, care se

semnează de către organul de control financiar şi de reprezentantul

legal al agentului economic. Acesta se întocmeşte la unităţile

subordonate agentului economic, are structura procesului-verbal de

control financiar şi nu poate fi atacat pe cale administrativă sau

judecătorească.

Întotdeauna, acest document constituie anexă la procesul-

verbal de control financiar care se întocmeşte la agentul economic, iar

constatările cuprinse în acesta se vor analiza şi se vor prelua în

procesul-verbal de control financiar, în funcţie de prevederile legale,

de realitatea constatărilor şi de respectarea procedurilor specifice de

control.

3.3.3. Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a

contravenţiilor

Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor

se încheie pentru acele fapte ale căror constatare şi sancţionare sunt de


54

competenta organelor de control financiar, în condiţiile legii şi în

conformitate cu procedura stabilită prin legislaţia în vigoare privind

regimul juridic al contravenţiilor. (A se vedea Anexa la lucrarea de

faţă.)

3.3.4. Nota de constatare

Nota de constatare se întocmeşte atunci când în cursul

controlului financiar se fac constatări a căror reconstituire ulterioară

nu este întotdeauna posibilă sau care nu pot fi dovedite şi în alte

situaţii apreciate de organele de control financiar.

În acest document se consemnează situaţiile de fapt, precum şi

măsurile luate operativ pentru remedierea deficienţelor constatate. În

situaţii mai deosebite este indicată folosirea martorilor la stabilirea

realităţii faptelor constatate.

Documentul constituie anexă la procesul-verbal de control

financiar şi necesită a fi semnat de organul de control financiar, de

către reprezentantul legal al agentului economic şi de persoanele la

care se referă constatarea, precum şi de martori.

3.3.5. Nota unilaterală

Nota unilaterală se întocmeşte în cazurile în care, în urma

controlului financiar, nu s-au constatat abateri ori acestea, prin

volumul şi importanta lor, nu justifică întocmirea de procese-verbale

de control financiar.

Aici, organele de control financiar vor arăta, concret, ce anume

documente au controlat şi constatările făcute.

3.3.6. Nota de prezentare

La actele de control încheiate se anexează notele de prezentare

care vor cuprinde, în principal, următoarele:

a) organele sau persoanele, după caz, în afara agentului

economic controlat, care au dat dispoziţii ce au determinat abaterile

respective;

b) problemele care necesită control financiar în continuare

şi/sau extinderea controlului la alţi agenţi economici, făcându-se

propunerile corespunzătoare;

c) măsurile ce mai trebuie luate în continuare de agentul

economic controlat şi de organul care a dispus controlul financiar;


55

d) propuneri de aplicare a unor sancţiuni disciplinare, de

imputare sau de transmitere organelor abilitate prin lege pentru

efectuarea cercetărilor, după caz;

e) propuneri de modificare, completare, actualizare a cadrului

normativ în domeniul supus controlului financiar.

Trebuie reţinut că, în cazul în care organul de control financiar

nu are nimic de arătat sau de propus fata de cele cuprinse în actul de

control, nu se mai întocmeşte nota de prezentare.

3.4. Soluţionarea plângerilor

Împotriva procesului-verbal de control financiar se poate

formula plângere prealabilă39

în condiţiile art. 7 din Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Aceasta se formulează în scris, ataşându-se şi acte care nu au

fost avute în vedere de organul de control financiar, – depunându-se la

direcţia din care face parte organul de control financiar al cărui act

este atacat, în termenele prevăzute la art. 7 din Legea nr. 554/2004 - şi

va cuprinde: datele de identificare a contestatorului, obiectul plângerii,

motivele de fapt şi de drept, dovezile pe care se întemeiază şi

semnătura şi ştampila contestatorului.

În cazul în care plângerea prealabilă este depusă la un organ

necompetent din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală,

aceasta va fi înaintată, în termen de 5 zile de la data primirii, organului

emitent al actului atacat.

Plângerea prealabilă formulată împotriva procesului-verbal de

control financiar se soluţionează de către direcţia din care face parte

organul de control financiar al cărui act este atacat, printr-un

compartiment special constituit.

Prin decizie plângerea prealabilă va putea fi admisă, în

totalitate sau în parte, ori respinsă; în cazul admiterii plângerii se

decide, după caz, anularea totală sau parţială a actului atacat.

Dacă organul de soluţionare competent constată neîndeplinirea

unei condiţii procedurale, plângerea prealabilă va fi respinsă fără a se

proceda la analiza pe fond a cauzei.

39

Plângerea prealabilă formulată împotriva procesului-verbal de control financiar

este calea administrativă de atac prin care se solicită autorităţii publice emitente

reexaminarea procesului-verbal de control financiar, în sensul revocării acestuia.


56

Subliniem că plângerea prealabilă nu poate fi respinsă dacă

poartă o denumire greşită, iar decizia se comunică contestatorului,

precum şi organului emitent al actului atacat.

Ca regulă generală, deciziile emise în soluţionarea plângerilor

prealabile pot fi atacate la instanţa judecătorească de contencios

administrativ competentă. Important: Prin soluţionarea plângerii prealabile nu se poate crea o

situaţie mai grea contestatorului în propria cale de atac.

3.5. Evidenţa, urmărirea şi raportarea rezultatelor

activităţii de control financiar

Compartimentele de lucru din direcţia de control financiar şi

structurile subordonate din cadrul direcţiilor generale din teritoriu sunt

obligate, potrivit Normelor sus-invocate, să asigure, ori de câte ori

este necesar, urmărirea la agenţii economici controlaţi a aplicării

măsurilor stabilite în timpul controlului sau a celor transmise prin

documentele de valorificare.

Între altele, pentru fiecare proces-verbal de control financiar se

va întocmi fişa rezultatelor controlului, în care se vor înscrie

constatările proprii ale echipei de control.

Apoi, datele din fişa rezultatelor controlului se vor organiza în

evidenţe informatizate. Aceste evidenţe servesc la aprecierea

activităţii desfăşurate de organele de control financiar, a calităţii

activităţii aparatului de control şi îmbunătăţirii managementului

controlului.

Ca practică permanentă, structurile subordonate din cadrul

direcţiilor generale din teritoriu urmează să raporteze Direcţiei de

control financiar controalele efectuate şi rezultatele acestora, după

cum urmează:

a) la termenele fixate, prin program sau tematică, ori în termen

de 5 zile de la finalizarea controlului financiar;

b) în termen de 10 zile de la încheierea trimestrului, Raportul

privind modul de realizare a programului de control pe trimestrul

încheiat.

Subliniem că, anual, Direcţia de control financiar – de la

nivelul MFP – prezintă conducerii Agenţiei Naţionale de Administrare

Fiscală raportul asupra activităţii aparatului de control din centrală şi

din teritoriu.


57

Cap. 4 Respectarea regimului

contabilităţii şi al inventarierii,

obiectiv esenţial de control

financiar40

4.1. Reglementarea contabilităţii diverselor entităţi

economice Actul normativ de bază în materie de contabilitate îl reprezintă

Legea nr. 82 din 24 decembrie 1991 (republicată şi actualizată).41

Potrivit acesteia (art.1), entităţile obligate să organizeze şi să conducă

contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară şi

contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activităţii, sunt

următoarele42

:

● Societăţile comerciale, societăţile/ companiile naţionale,

regiile autonome, institutele naţionale de cercetare-dezvoltare,

societăţile cooperatiste şi celelalte persoane juridice;

40

Structura şi liniile de redare privind capitolul de faţă se bazează pe prevederile

Legii nr. 82/ 1991 a contabilităţii – aşa cum a fost modificată şi completată ulterior

– şi ale OMFP nr. 1.753 din 22 noiembrie 2004 pentru aprobarea Normelor privind

organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv, utilizând şi

secţiunea-ghid a lucrării Înfiinţarea, funcţionarea şi controlul întreprinderii, de

D.T.Epure, apărută, în anul 2005, la Editura Universităţii din Constanţa. 41

Textul iniţial a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 629 din 27 august 2002.

Ulterior, Legea nr. 82/1991 - legea contabilităţii a fost republicată în Monitorul

Oficial, Partea I, nr. 454 din 18/06/2008. 42

Persoanele prevăzute la art. 1 din lege au obligaţia sa conducă contabilitatea în

partidă dublă şi să întocmească situaţii financiare anuale. Categoriile de persoane

care pot tine contabilitatea în partida simplă se stabilesc prin ordin al ministrului

finanţelor publice. Pentru organizaţii patronale şi sindicale, precum şi pentru alte

categorii de organizaţii fără scop patrimonial, care nu desfăşoară activităţi

economice, Ministerul Finanţelor Publice aproba un sistem simplificat de raportare

financiară, având în vedere şi cerinţele organismelor europene de profil.

http://www.dreptonline.ro/monitorul_oficial/monitor_oficial.php?id_monitor=4581



58

● Instituţiile publice, asociaţiile şi celelalte persoane juridice

cu şi fără scop patrimonial, precum şi persoanele fizice care

desfăşoară activităţi producătoare de venituri;

● Subunităţile fără personalitate juridică, cu sediul în

străinătate, care aparţin persoanelor arătate mai sus, cu sediul sau

domiciliul în România, precum şi sediile permanente din România

care aparţin unor persoane juridice cu sediul sau domiciliul în

străinătate.

Aceeaşi lege, la art. 42, stipulează că pentru dezvoltarea

cadrului instituţional în domeniul contabilităţii şi al profesiei

contabile, se reorganizează Colegiul Consultativ al Contabilităţii.

Modul de organizare şi funcţionare, atribuţiile şi sursele de finanţare

ale acestuia sunt stabilite prin Regulamentul de organizare şi

funcţionare a Colegiului Consultativ al Contabilităţii, aprobat prin

hotărâre a Guvernului României.

În înţelesul Legii nr. 82/1991, art. 2, contabilitatea, ca

activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoaşterea, gestiunea

şi controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi a

rezultatelor obţinute din activitatea persoanelor juridice şi fizice

trebuie sa asigure înregistrarea cronologică şi sistematica, prelucrarea,

publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară,

performanta financiară şi fluxurile de trezorerie, atât pentru cerinţele

interne ale acestora, cat şi în relaţiile cu investitorii prezenţi şi

potenţiali, creditorii financiari şi comerciali, clienţii, instituţiile

publice şi alţi utilizatori.

Cât priveşte contabilitatea publică43

, aceasta trebuie să

cuprindă:

a) contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor bugetare, care sa

reflecte încasarea veniturilor şi plata cheltuielilor aferente exerciţiului

bugetar;

b) contabilitatea trezoreriei statului;

43

Contabilitatea instituţiilor publice asigură informaţii ordonatorilor de credite cu

privire la execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli, patrimoniul aflat în

administrare, precum şi pentru întocmirea contului general anual de execuţie a

bugetului de stat, a contului anual de execuţie a bugetului asigurărilor sociale de stat,

fondurilor speciale, precum şi a conturilor anuale de execuţie ale bugetelor locale.


59

c) contabilitatea generală bazată pe principiul constatării

drepturilor şi obligaţiilor, care să reflecte evoluţia situaţiei financiare

şi patrimoniale, precum şi a excedentului sau a deficitului patrimonial;

d) contabilitatea destinată analizării costurilor programelor

aprobate. NOTĂ: Contabilitatea se ţine în limba română şi în moneda naţională.

Contabilitatea operaţiunilor efectuate în valută se ţine atât în moneda naţională, cât

şi în valută, potrivit reglementărilor elaborate în acest sens. Pentru necesităţile

proprii de informare, firmele pot opta pentru întocmirea situaţiilor financiare şi

într-o altă monedă.

În calitate de autoritate publică supremă în materie, Ministerul

Finanţelor Publice (MFP) elaborează şi emite norme şi reglementări în

domeniul contabilităţii, planul de conturi general, modelele situaţiilor

financiare, registrelor şi formularelor comune privind activitatea

financiară şi contabila, normele metodologice privind întocmirea şi

utilizarea acestora.

De asemenea, MFP elaborează şi emite norme privind

contabilitatea în partidă simplă. Normele şi reglementările contabile

pentru instituţiile de credit, unităţile de asigurare-reasigurare, precum

şi pentru unităţile care operează pe piaţa de capital se elaborează şi se

emit de Banca Naţională a României, Comisia de Supraveghere a

Asigurărilor şi Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, cu avizul

Ministerului Finanţelor Publice.44

Aşa cum bine cunoaştem, orice operaţiune economico-financiară

efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document

care sta la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel

calitatea de document justificativ. Acesta angajează răspunderea

persoanelor care l-a întocmit, vizat şi aprobat, precum şi a celor care îl

înregistrează în contabilitate.

Orice companie, dar şi instituţie, are obligaţia să efectueze

inventarierea generală a elementelor de activ şi de pasiv deţinute la

începutul activităţii, cel puţin o dată pe an pe parcursul funcţionării

lor, în cazul fuziunii sau încetării activităţii, precum şi în alte situaţii

prevăzute de lege.

44

Elaborarea acestor reglementări se face prin consultarea organismelor profesionale

de profil.


60

Potrivit art. 8, al. 2 (din Legea contabilităţii), MFP poate aproba

excepţii de la regula inventarierii anuale pentru unele bunuri cu

caracter special aflate în administrarea instituţiilor publice, la

propunerea ordonatorilor principali de credite. Rezultatul inventarierii

se înregistrează în contabilitate aşa cum prevăd reglementările

contabile aplicabile.

Evaluarea elementelor deţinute cu ocazia inventarierii şi

prezentarea acestora în situaţiile financiare anuale se fac potrivit

normelor şi reglementărilor contabile. Reevaluarea activelor

imobilizate se face, cu excepţiile prevăzute de reglementările legale, la

valoarea justă a acestora. Subliniem că valoarea justă se determina pe

baza unor evaluări efectuate, de regula, de evaluatori autorizaţi.

Conform art. 10, documentele oficiale de prezentare a situaţiei

economico-financiare a companiilor şi instituţiilor sunt situaţiile

financiare anuale, stabilite potrivit legii, care trebuie sa ofere o

imagine fidelă a poziţiei financiare, performanţei financiare şi a

celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată.

Pentru instituţiile publice documentul oficial de prezentare a

situaţiei patrimoniului aflat în administrarea statului şi a unităţilor

administrativ-teritoriale şi a execuţiei bugetului de venituri şi

cheltuieli este situaţia financiară trimestrială şi anuală.

Societăţile-mamă, definite astfel în reglementările contabile

aplicabile grupurilor de societăţi, întocmesc şi prezintă şi situaţii

financiare anuale consolidate.

4.2. Elemente organizatorice şi de management al

contabilităţii

În sistemul românesc, răspunderea pentru organizarea şi

conducerea contabilităţii la nivelul diverselor entităţi, revine

administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are

obligaţia gestionării unităţii respective. Aceste persoane organizează şi

conduc contabilitatea, de regulă, în compartimente distincte, conduse

de către directorul economic, contabilul-şef sau altă persoană

împuternicită să îndeplinească această funcţie. Ele trebuie sa aibă

studii economice superioare şi răspund împreună cu personalul din

subordine de organizarea şi conducerea contabilităţii, în condiţiile

legii.

Remarcăm că normele prevăd şi posibilitatea ca evidenţa

contabilă să fie organizată şi condusă pe bază de contracte de prestări


61

de servicii în domeniul contabilităţii, încheiate cu persoane fizice sau

juridice autorizate, care răspund potrivit legii.

La persoanele juridice la care contabilitatea nu este organizată în

compartimente distincte, nu au personal calificat încadrat, potrivit

legii, sau contracte de prestări de servicii în domeniul contabilităţii,

încheiate cu persoane fizice sau juridice autorizate, şi care au

înregistrat o cifră de afaceri anuală de până la echivalentul în lei a

5.000 euro, răspunderea pentru organizarea şi ţinerea contabilităţii,

potrivit legii, revine administratorului sau altei persoane care are

obligaţia gestionării unităţii respective.

La instituţiile publice în care contabilitatea nu este organizată în

compartimente distincte sau care nu au personal încadrat cu contract

individual de muncă se pot încheia contracte de prestări de servicii,

pentru conducerea contabilităţii şi întocmirea situaţiilor financiare

trimestriale şi anuale, cu societăţi comerciale de expertiză contabilă

sau cu persoane fizice autorizate, conform legii.

Încheierea contractelor se face cu respectarea reglementărilor

privind achiziţiile publice de bunuri şi servicii şi, evident, plata

serviciilor respective se face din fonduri publice cu această destinaţie.

Textul normativ stipulează faptul că deţinerea, cu orice titlu, de

bunuri materiale, titluri de valoare, numerar şi alte drepturi şi obligaţii,

precum şi efectuarea de operaţiuni economice, fără să fie înregistrate

în contabilitate, sunt interzise.

Alte elemente importante, în acest sens, sunt următoarele:

♦ Contabilitatea imobilizărilor se ţine pe categorii şi pe fiecare

obiect de evidenţă;

♦ Contabilitatea stocurilor se ţine cantitativ şi valoric sau

numai valoric, în condiţiile stabilite de reglementările legale;

♦ Înregistrarea în contabilitate a elementelor de activ se face

la costul de achiziţie, de producţie sau la valoarea justă pentru alte

intrări decât cele prin achiziţie sau producţie;

♦ Creanţele şi datoriile se înregistrează în contabilitate la

valoarea nominală;

♦ Valoarea acţiunilor emise sau a altor titluri, precum şi

vărsămintele efectuate în contul capitalului subscris se reflectă distinct

în contabilitate;

♦ Contabilitatea clienţilor şi furnizorilor, a celorlalte creanţe şi

obligaţii se tine pe categorii, precum şi pe fiecare persoană fizică sau

juridică;


62

♦ Contabilitatea cheltuielilor se tine pe feluri de cheltuieli,

după natura sau destinaţia lor;

♦ Contabilitatea veniturilor se tine pe feluri de venituri, după

natura sau sursa lor;

♦ Contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor bugetului general

consolidat se tine pe subdiviziunile clasificaţiei bugetare;

♦ Contabilitatea instituţiilor publice asigură înregistrarea

plăţilor de casă şi a cheltuielilor efective, pe subdiviziunile

clasificaţiei bugetare, potrivit bugetului aprobat;

♦ Pentru finanţarea cheltuielilor în limita prevederilor din

bugetele aprobate, instituţiile publice au obligaţia organizării şi

conducerii evidentei angajamentelor bugetare şi legale în conformitate

cu normele metodologice elaborate de MFP;

♦ În contabilitate, profitul sau pierderea se stabileşte cumulat

de la începutul exerciţiului financiar. Închiderea conturilor de venituri

şi cheltuieli se efectuează, de regula, la sfârşitul exerciţiului financiar;

♦ Rezultatul definitiv al exerciţiului financiar se stabileşte la

închiderea acestuia;

♦ Repartizarea profitului se înregistrează în contabilitate pe

destinaţii, după aprobarea situaţiilor financiare anuale;

♦ Pierderea contabilă reportată se acoperă din profitul

exerciţiului financiar şi cel reportat, din rezerve şi capital social,

potrivit hotărârii adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor;

♦ La instituţiile publice rezultatul execuţiei bugetare se

stabileşte anual prin închiderea conturilor de cheltuieli efective şi a

conturilor de surse din care au fost efectuate.

4.3. Registrele de contabilitate

Registrele de contabilitate obligatorii, potrivit aceluiaşi act

normativ, sunt: Registrul-jurnal, Registrul-inventar şi Cartea mare.

Întocmirea, editarea şi păstrarea registrelor de contabilitate se

efectuează conform normelor elaborate de MFP, iar utilizarea lor se

face în strictă concordanţă cu destinaţia acestora, prezentându-se în

mod ordonat şi astfel completate încât să permită, în orice moment,

identificarea şi controlul operaţiunilor contabile efectuate.

Pentru verificarea înregistrării corecte în contabilitate a

operaţiunilor efectuate se întocmeşte balanţa de verificare, cel puţin

anual, la încheierea exerciţiului financiar, sau la termenele de

întocmire a situaţiilor financiare periodice.


63

În situaţia în care la nivelul companiilor şi instituţiilor se

utilizează sisteme informatice de prelucrare automată a datelor, există

obligaţia sa se asigure prelucrarea datelor înregistrate în contabilitate

în conformitate cu normele contabile aplicabile, controlul şi păstrarea

acestora pe suporturi tehnice.

Înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor determinate de

fuziunea, divizarea sau încetarea, potrivit legii, a activităţii firmelor se

face pe baza documentelor corespunzătoare întocmite în asemenea

situaţii.

Registrul-jurnal, Registrul-inventar şi Cartea mare, precum şi

documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în

contabilitatea financiară se păstrează în arhivele proprii timp de 10

ani, cu începere de la data încheierii exerciţiului financiar în cursul

căruia au fost întocmite, cu excepţia statelor de salarii, care se

păstrează timp de 50 de ani.

Conform art. 25 din lege, în caz de pierdere, sustragere sau

distrugere a unor documente contabile se impune luarea de măsuri de

reconstituire a acestora în termen de maximum 30 de zile de la

constatare.

4.4. Situaţiile financiare anuale şi componenta publică a

contabilităţii Problematica abordată aici îşi găseşte acoperirea normativă în

textul legii nr. 82/1991, aşa cum a fost ea modificată şi republicată. În

privinţa exerciţiului financiar se stipulează că acesta reprezintă

perioada pentru care trebuie întocmite situaţiile financiare anuale şi,

de regula, coincide cu anul calendaristic.45

Aşadar, durata exerciţiului financiar este de 12 luni. Însă, aici,

apar şi unele particularităţi. Exerciţiul financiar al unităţilor nou-

înfiinţate începe la data înfiinţării, iar exerciţiul financiar al unei

persoane juridice care se lichidează începe la data încheierii

45

Exerciţiul financiar poate fi diferit de anul calendaristic: a) pentru sucursalele cu

sediul în România, care aparţin unei persoane juridice străine, cu excepţia

instituţiilor de credit, entităţilor autorizate de Comisia Naţională a Valorilor

Mobiliare şi societăţilor de asigurare, dacă exerciţiul financiar diferă pentru

societate; b) pentru filialele consolidate ale societăţii-mamă, precum şi pentru

filialele filialelor, cu excepţia instituţiilor de credit, entităţilor autorizate de Comisia

Naţionala a Valorilor Mobiliare şi societăţilor de asigurare, dacă exerciţiul financiar

diferă pentru societatea-mamă.


64

exerciţiului financiar anterior şi se încheie în ziua precedenta datei

când începe lichidarea. Perioada de lichidare este considerată un

exerciţiu financiar, indiferent de durata sa.

Situaţiile financiare anuale consolidate ale unei societăţi-mamă

se întocmesc pentru acelaşi exerciţiu financiar aplicabil situaţiilor

financiare anuale ale societăţii mamă. Dacă exerciţiul financiar al

filialelor diferă de exerciţiul financiar aplicabil societăţii-mamă,

situaţiile financiare anuale consolidate pot fi întocmite la o altă dată

pentru a tine cont de exerciţiul financiar al majorităţii sau al celor mai

importante dintre societăţile consolidate.

În sectorul de stat exerciţiul financiar (pentru instituţiile publice)

este anul bugetar.

Companiile şi instituţiile au obligaţia să întocmească situaţii

financiare anuale, inclusiv în situaţia fuziunii, divizării sau încetării

activităţii acestora, însă MFP poate stabili întocmirea şi depunerea

situaţiilor financiare şi la alte perioade decât anual, în cadrul

exerciţiului financiar. Pentru persoanele juridice care aplică

reglementări contabile conforme cu Standardele Internaţionale de

Raportare Financiară46

situaţiile financiare anuale se compun din

bilanţ, cont de profit şi pierdere, situaţia modificărilor capitalului

propriu, situaţia fluxurilor de trezorerie, politici contabile şi note

explicative.

Persoanele juridice care nu îndeplinesc criteriile stabilite pentru

aplicarea reglementărilor arătate mai sus aplică reglementări contabile

conforme cu directivele europene şi întocmesc situaţii financiare

anuale, care se compun din bilanţ, cont de profit şi pierdere, politici

contabile şi note explicative.

Pentru persoanele juridice fără scop patrimonial situaţiile

financiare anuale se compun din bilanţ, contul rezultatului exerciţiului,

politici contabile şi note explicative.

Situaţiile financiare anuale constituie un tot unitar şi sunt

însoţite de raportul administratorilor.

Instituţiile publice întocmesc situaţii financiare trimestriale şi

anuale, conform normelor elaborate de MFP. Cât priveşte raportul

anual, acesta cuprinde situaţiile financiare anuale, raportul

46

Categoriile de persoane juridice care aplica reglementarile contabile conforme cu

directivele europene si/sau Standardele internationale de raportare financiara (IFRS)

se stabilesc prin ordin al ministrului economiei si finantelor.


65

administratorilor, raportul de audit şi propunerea de distribuire a

profitului sau de acoperire a pierderii contabile.

Situaţiile financiare anuale vor fi însoţite de o declaraţie scrisă a

persoanelor legal abilitate prin care îşi asumă răspunderea pentru

întocmirea situaţiilor financiare anuale şi confirmă că:

a) politicile contabile utilizate la întocmirea situaţiilor

financiare anuale sunt în conformitate cu reglementările contabile

aplicabile;

b) situaţiile financiare anuale oferă o imagine fidelă a poziţiei

financiare, performanţei financiare şi a celorlalte informaţii referitoare

la activitatea desfăşurată;

c) persoana juridică îşi desfăşoară activitatea în condiţii de

continuitate.

Subliniem că o societate-mama trebuie să întocmească atât

raport anual pentru propria activitate, cât şi raport anual consolidat.

Obiectivul situaţiilor financiare anuale consolidate este de a oferi o

imagine fidelă a poziţiei financiare, performanţei financiare şi a

celorlalte informaţii referitoare la activitatea grupului, potrivit

reglementărilor contabile aplicabile.

Şi în acest caz, situaţiile financiare anuale consolidate constituie

un tot unitar. Acestea cuprind bilanţul consolidat, contul de profit şi

pierdere consolidat, precum şi celelalte componente, respectiv

informaţii referitoare la activitatea grupului, potrivit reglementărilor

contabile aplicabile, politici contabile şi note explicative la situaţiile

financiare anuale consolidate, şi vor fi făcute publice împreună cu

situaţiile financiare anuale individuale ale societăţii-mama.

Situaţiile financiare anuale ale societăţii-mamă sunt supuse

auditului financiar, care se efectuează de către auditori financiari,

persoane fizice sau juridice autorizate. Sunt supuse, de asemenea,

auditului financiar situaţiile financiare întocmite cu ocazia fuziunii,

divizării sau încetării activităţii acestor firme.

Persoanele juridice care organizează contabilitatea în partidă

dublă trebuie să publice situaţiile financiare anuale. Fac obiectul

publicării situaţiile financiare anuale, raportul administratorilor şi

raportul de audit. Lucrurile sunt valabile şi pentru sucursalele

înregistrate în România, care aparţin unor persoane juridice cu sediul

în străinătate, precum şi pentru societăţile-mamă care întocmesc

situaţii financiare consolidate.


66

Reliefăm că acţionarii şi angajaţii unei societăţi au dreptul să se

informeze în legătură cu situaţiile financiare anuale la sediul social al

societăţii sau al societăţii-mamă, fără nici o discriminare.

Sub aspectul perioadei de arhivare, arătăm că situaţiile

financiare anuale se păstrează timp de 10 de ani, iar în caz de încetare

a activităţii entităţilor, situaţiile financiare anuale, precum şi registrele

şi celelalte documente se predau la arhivele statului, în conformitate

cu prevederile legale în materie.

Pentru asigurarea informaţiilor destinate sistemului instituţional

al statului, un exemplar al situaţiilor financiare anuale se depune la

direcţia generală a finanţelor publice judeţene, respectiv a

municipiului Bucureşti, sau la Direcţia generală de administrare a

marilor contribuabili, în termen cuprins între 120 şi 50 zile de la

încheierea exerciţiului financiar (stabilit de art. 36, Legea nr. 82/1991

- legea contabilităţii, republicată în 2008, Monitorul Oficial, Partea I,

nr. 454 din 18/06/2008).

Persoanele care, de la constituire, nu au desfăşurat activitate

depun o declaraţie în acest sens, în termen de 60 de zile de la

încheierea exerciţiului financiar. Instituţiile publice şi celelalte

persoane juridice, ai căror conducători au calitatea de ordonator de

credite, depun un exemplar din situaţiile financiare trimestriale şi

anuale la organul ierarhic superior, la termenele stabilite de acesta.

Evident, şi ministerele ori celelalte organe de specialitate ale

administraţiei publice centrale, alte autorităţi publice, instituţiile

publice autonome şi unităţile administrativ-teritoriale, ai căror

conducători au calitatea de ordonator principal de credite, au obligaţia

depunerii la MFP a unui exemplar din situaţiile financiare trimestriale

şi anuale, potrivit normelor şi la termenele stabilite de acesta.

Potrivit prevederilor Capitolului 5 din Legea nr. 82/1991, CTS47

se organizează şi funcţionează pe principiul execuţiei de casă şi

asigură înregistrarea operaţiunilor de încasări şi plăţi în conturi de

venituri şi cheltuieli deschise pe bugete, ordonatori de credite şi

subdiviziunile clasificaţiei bugetare stabilite de MFP.

În CTS se deschid, pe seama ordonatorilor de credite, conturi

distincte pentru creditele deschise şi repartizate şi pentru cheltuielile

efectuate din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat,

bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate,

47

Contabilitatea Trezoreriei de Stat.




67

bugetul asigurărilor pentru şomaj, bugetele locale, precum şi conturi

de disponibilităţi din care se pot efectua plăţi.

Aşa cum se cunoaşte, CTS asigură informaţii cu privire la

derularea execuţiei bugetare în condiţii de echilibru financiar, aprobată

anual prin lege pentru fiecare buget, precum şi în limita

disponibilităţilor aflate în conturi. Tot la nivelul acesteia se reflectă, în

conturi distincte, împrumuturile de stat interne şi externe primite

pentru finanţarea deficitelor bugetare, precum şi pentru alte acţiuni

prevăzute de lege, plasamentele financiare efectuate din contul curent

general al trezoreriei statului, precum şi depozitele atrase de la

instituţiile financiare şi de la persoane fizice.

Cât priveşte organizarea CTS, aceasta se organizează în cadrul

MFP şi al unităţilor sale subordonate şi cuprinde operaţiunile privind

execuţia de casa a bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de

stat, bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate,

bugetului asigurărilor pentru şomaj şi bugetelor locale, gestiunea

datoriei publice interne şi externe, precum şi alte operaţiuni financiare

efectuate în contul organelor administraţiei publice centrale şi locale.

Contabilitatea execuţiei bugetelor locale se organizează şi se

conduce la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, potrivit

normelor metodologice emise de MFP şi asigură înregistrarea

operaţiunilor privind: drepturile constatate, veniturile încasate,

cheltuielile efectuate în executarea bugetelor locale, precum şi

obligaţiile cu termene legale de plată până la data de 31 decembrie;

evidenţa subvenţiilor primite de la bugetul de stat şi de la celelalte

bugete, precum şi a sumelor defalcate din bugetul de stat, potrivit

legii; gestiunea datoriei publice locale interne şi externe; stabilirea

rezultatului execuţiei bugetelor locale prin închiderea conturilor de

venituri şi cheltuieli.

Unităţile administrativ-teritoriale, instituţiile şi serviciile publice

de subordonare locală, care au personalitate juridică şi ai căror

conducători au calitatea de ordonator de credite, organizează şi conduc

contabilitatea drepturilor constatate şi a veniturilor încasate, precum şi

a angajamentelor şi a plăţilor efectuate, potrivit bugetului aprobat.

Contabilitatea execuţiei bugetului asigurărilor sociale de stat se

organizează şi se conduce în cadrul Ministerului Muncii, Solidarităţii

Sociale şi Familiei şi al unităţilor subordonate, potrivit normelor emise

de Ministerul Finanţelor Publice şi asigură înregistrarea operaţiunilor

privind: drepturile constatate, veniturile încasate, cheltuielile efectuate


68

în executarea bugetului asigurărilor sociale de stat, precum şi

obligaţiile cu termene legale de plată până la data de 31 decembrie;

evidenţa subvenţiilor primite de la bugetul de stat; stabilirea

rezultatului execuţiei bugetului asigurărilor sociale de stat prin

închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli.

Instituţiile publice cu personalitate juridică, finanţate din bugetul

asigurărilor sociale de stat, ai căror conducători au calitatea de

ordonator de credite, organizează şi conduc contabilitatea drepturilor

constatate şi a veniturilor încasate, precum şi a angajamentelor şi a

plăţilor efectuate, potrivit bugetului aprobat.

MFP întocmeşte anual bilanţul instituţiilor publice, iar obiectul

principal al bilanţului instituţiilor publice îl constituie patrimoniul

statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, cuprinzând domeniul

public şi cel privat, inclusiv solul, bogăţiile naturale, zăcămintele şi

alte bunuri cu potenţial economic, evaluate în expresie bănească, după

metodologia stabilită de fiecare minister, autoritate a administraţiei

publice centrale sau locale. Evidenţa în unităţi fizice sau valorice,

după caz, a fondului funciar, fondului forestier, rezervelor de

substanţe minerale utile şi a celorlalte resurse naturale ale solului şi

subsolului se realizează de către unităţile care administrează,

exploatează şi folosesc bunurile respective.

La încheierea exerciţiului financiar, în CTS se procedează la

încheierea execuţiei bugetare potrivit normelor metodologice emise de

MFP, după cum urmează:

a) încheierea execuţiei bugetului de stat se efectuează de către

unităţile teritoriale ale trezoreriei statului;

b) încheierea execuţiei bugetului asigurărilor sociale de stat se

efectuează de către unităţile Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale

şi Familiei;

c) încheierea execuţiei bugetelor locale se efectuează de ordonatorii

principali de credite ai bugetelor locale. NOTĂ: MFP întocmeşte trimestrial şi anual bilanţul general al trezoreriei

statului, în structura stabilită de acesta, care se aprobă în condiţiile legii. Bilanţul

anual al instituţiilor publice, în structura stabilită de MFP, se prezintă Guvernului o

dată cu contul general anual de execuţie a bugetului de stat.


69

4.5. Procedura derulării inventarierii elementelor de activ

şi de pasiv

Potrivit normativelor actuale48

, inventarierea elementelor de

activ şi de pasiv reprezintă ansamblul operaţiunilor prin care se

constata existenta tuturor elementelor respective, cantitativ-valoric sau

numai valoric, după caz, la data la care aceasta se efectuează.49

Aceste operaţiuni au drept scop principal stabilirea situaţiei

reale a tuturor elementelor de activ şi de pasiv ale fiecărei unităţi,

precum şi a bunurilor şi valorilor deţinute cu orice titlu, aparţinând

altor persoane juridice sau fizice, în vederea întocmirii situaţiilor

financiare anuale care trebuie sa ofere o imagine fidela a poziţiei

financiare şi a performantei unităţii pentru respectivul exerciţiu

financiar.

Răspunderea pentru buna organizare a lucrărilor de

inventariere, potrivit prevederilor Legii nr. 82/1991, republicată, cu

modificările şi completările ulterioare, şi în conformitate cu

reglementările contabile aplicabile, revine administratorului,

ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia

gestionării elementelor de activ şi de pasiv şi care elaborează şi

transmite comisiilor de inventariere proceduri scrise adaptate la

specificul unităţii.

Conform aceleaşi legi, unităţile au obligaţia să efectueze

inventarierea generală a elementelor de activ şi de pasiv deţinute la

începutul activităţii, cel puţin o dată pe an pe parcursul funcţionării

lor50

, în cazul fuziunii sau încetării activităţii, precum şi în

următoarele situaţii:

48

OMFP nr. 1.753 din 22 noiembrie 2004 pentru aprobarea Normelor privind

organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv, care a fost

publicat în Monitorul Oficial nr. 1.174 din 13 decembrie 2004. 49

Organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv din cadrul

societăţilor comerciale, societăţilor/companiilor naţionale, regiilor autonome,

institutelor naţionale de cercetare-dezvoltare, societăţilor cooperatiste, instituţiilor

publice, asociaţiilor şi celorlalte persoane juridice cu şi fără scop patrimonial,

precum şi ale persoanelor fizice care desfăşoară activităţi producătoare de venituri se

efectuează potrivit prevederilor Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu

modificările şi completările ulterioare, ale reglementărilor contabile aplicabile,

precum şi ale prezentelor norme. 50

În baza prevederilor Legii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările

ulterioare, Ministerul Finanţelor Publice poate aproba excepţii de la regula


70

a) la cererea organelor de control, cu prilejul efectuării

controlului, sau a altor organe prevăzute de lege;

b) ori de câte ori sunt indicii că există lipsuri sau plusuri în

gestiune, care nu pot fi stabilite cert decât prin inventariere;

c) ori de câte ori intervine o predare-primire de gestiune;

d) cu prilejul reorganizării gestiunilor;

e) ca urmare a calamităţilor naturale sau a unor cazuri de forţă

majoră;

f) în alte cazuri prevăzute de lege.

În cazul în care, în situaţiile enumerate mai sus, sunt

inventariate toate elementele de activ dintr-o gestiune, aceasta poate

ţine loc de inventariere anuală, cu aprobarea conducătorului unităţii

respective.

Trebuie să spunem că încălcarea normelor cu privire la

efectuarea inventarierii, potrivit Legii contabilităţii, art. 35, al. 2, lit. c,

se sancţionează (conform art. 36, al. 1) cu amendă contravenţională

cuprinsă între 4 şi 50 mil. lei vechi.

Aşa cum se poate intui, la începutul activităţii unităţii,

inventarierea are ca scop principal stabilirea şi evaluarea elementelor

de activ ce constituie aport la capitalul unităţii. Elementele de activ

care constituie aport la capitalul social al agenţilor economici, la

patrimoniul iniţial al persoanelor juridice fără scop patrimonial şi la

patrimoniul instituţiilor publice se înscriu în registrul-inventar grupate

pe conturi.

Inventarierea anuală a elementelor de activ şi de pasiv se face,

de regulă, cu ocazia încheierii exerciţiului financiar, avându-se în

vedere şi specificul activităţii fiecărei unităţi.

În situaţia inventarierii unor gestiuni pe parcursul anului, în

registrul-inventar se va cuprinde valoarea stocurilor faptice

inventariate şi înscrise în listele de inventariere actualizate cu intrările

şi ieşirile de bunuri din perioada cuprinsă între data inventarierii şi

data încheierii exerciţiului financiar.

În mod concret, inventarierea elementelor de activ şi de pasiv

se efectuează de către comisii de inventariere, formate din cel puţin

inventarierii anuale pentru unele bunuri cu caracter special aflate în administrarea

instituţiilor publice, la propunerea ordonatorilor principali de credite.


71

două persoane51

, numite prin decizie scrisă în care se menţionează în

mod obligatoriu componenţa comisiei, numele responsabilului

comisiei, modul de efectuare a inventarierii, gestiunea supusă

inventarierii, data de începere şi de terminare a operaţiunilor.

Comisiile de inventariere sunt coordonate, acolo unde este

cazul, de către o comisie centrală, numită, de asemenea, prin decizie

scrisă, care are ca sarcină să organizeze, să instruiască, să

supravegheze şi să controleze modul de efectuare a operaţiunilor de

inventariere.

Succesul operaţiunii creşte considerabil dacă în comisii vor fi

numite persoane cu pregătire corespunzătoare economică şi tehnică,

care să asigure efectuarea corectă şi la timp a inventarierii elementelor

de activ şi de pasiv, inclusiv evaluarea lor conform reglementărilor

contabile aplicabile.

Inventarierea şi evaluarea elementelor de activ şi de pasiv se

pot efectua atât cu salariaţii proprii, cât şi pe bază de contracte de

prestări de servicii încheiate cu persoane juridice sau fizice cu

pregătire corespunzătoare.

Ca şi în normele anterioare, regăsim şi de data aceasta

interdicţia ca din comisia de inventariere să nu poată face parte

gestionarii depozitelor supuse inventarierii şi nici contabilii care ţin

evidenţa gestiunii respective.

Pentru buna desfăşurare a operaţiunilor de inventariere, se

impune luarea măsurilor pentru crearea condiţiilor corespunzătoare de

lucru comisiei de inventariere, prin:

♦ organizarea depozitarii bunurilor grupate pe

sortotipodimensiuni, codificarea acestora şi întocmirea etichetelor de

raft;

♦ ţinerea la zi a evidenţei tehnico-operative la gestiuni şi a

celei contabile şi efectuarea confruntării datelor din aceste evidenţe;

♦ participarea întregii comisii de inventariere la lucrările de

inventariere;

51

La persoanele fizice care desfăşoară activităţi producătoare de venituri, precum şi

la unităţile al căror număr de salariaţi este redus, iar valoarea bunurilor din gestiune

nu depăşeşte plafonul stabilit de administratori, inventarierea poate fi efectuată de

către o singura persoană.


72

♦ asigurarea personalului necesar pentru manipularea bunurilor

care se inventariază, respectiv pentru sortare, aşezare, cântărire,

măsurare, numărare etc.;

♦ asigurarea participării la identificarea bunurilor inventariate

(calitate, sort, preţ etc.) a unor specialişti din unitate sau din afară

acesteia, la solicitarea responsabilului comisiei de inventariere, care au

obligaţia de a semna listele de inventariere pentru atestarea datelor

înscrise;

♦ dotarea gestiunii cu aparate şi instrumente adecvate şi în

număr suficient pentru măsurare, cântărire etc., cu mijloace de

identificare (cataloage, mostre, sonde etc.), precum şi cu formulare şi

rechizite necesare;

♦ dotarea comisiei de inventariere cu mijloace tehnice de

calcul şi de sigilare a spaţiilor inventariate;

♦ asigurarea protecţiei membrilor comisiei de inventariere în

conformitate cu normele de protecţie a muncii;

♦ asigurarea securităţii uşilor, ferestrelor, porţilor etc. de la

magazine, depozite, gestiuni etc.

Şi comisia de inventariere trebuie să întreprindă unele

demersuri organizatorice:

a) înainte de începerea operaţiunii de inventariere sa ia de la

gestionarul răspunzător de gestiunea bunurilor, spre edificare, o

declaraţie scrisă;52

b) să identifice toate locurile (încăperile) în care există bunuri

ce urmează a fi inventariate;

52

Din declaraţie trebuie să rezulte dacă: - gestionează bunuri şi în alte locuri de

depozitare; - în afară bunurilor unităţii respective, are în gestiune şi alte bunuri

aparţinând terţilor, primite cu sau fără documente; - are plusuri sau lipsuri în

gestiune, despre a căror cantitate sau valoare are cunoştinţă; - are bunuri

nerecepţionate sau care trebuie expediate (livrate), pentru care s-au întocmit

documentele aferente; - a primit sau a eliberat bunuri fără documente legale; - deţine

numerar sau alte hârtii de valoare rezultate din vânzarea bunurilor aflate în gestiunea

sa; - are documente de primire-eliberare care nu au fost operate în evidenţa gestiunii

sau care nu au fost predate la contabilitate. De asemenea, gestionarul va menţiona în

declaraţia scrisă felul, numărul şi data ultimului document de intrare/ieşire a

bunurilor în/din gestiune. Declaraţia se datează şi se semnează de către gestionarul

răspunzător de gestiunea bunurilor şi de către comisia de inventariere, care atestă că

a fost dată în prezenţa sa.


73

c) să asigure închiderea şi sigilarea spaţiilor de depozitare, în

prezenţa gestionarului, ori de câte ori se întrerup operaţiunile de

inventariere şi se părăseşte gestiunea.

Dacă bunurile supuse inventarierii, gestionate de către o

singură persoană, sunt depozitate în locuri diferite sau când gestiunea

are mai multe cai de acces, membrii comisiei care efectuează

inventarierea trebuie să sigileze toate aceste locuri şi căile lor de

acces, cu excepţia locului în care a început inventarierea, care se

sigilează numai în cazul când inventarierea nu se termină într-o

singură zi.53

Documentele întocmite de comisia de inventariere rămân în

cadrul gestiunii inventariate, în locuri special amenajate (fişete, casete,

dulapuri etc.), încuiate şi sigilate. Sigiliul se păstrează, pe durata

inventarierii, de către responsabilul comisiei de inventariere;

d) să bareze şi să semneze, la ultima operaţiune, fişele de

magazie, menţionând data la care s-au inventariat bunurile, să vizeze

documentele care privesc intrări sau ieşiri de bunuri, existente în

gestiune, dar neînregistrate, să dispună înregistrarea acestora în fişele

de magazie şi predarea lor la contabilitate, astfel încât situaţia scriptică

a gestiunii să reflecte realitatea.

La unităţile de desfacere cu amănuntul, care folosesc metoda

global-valorică, gestionarul trebuie să întocmească şi să depună la

contabilitate, înainte de începerea inventarierii, raportul de gestiune în

care să se înscrie toate documentele de intrare şi de ieşire a mărfurilor,

precum şi cele privind numerarul depus la casierie, întocmit până în

momentul începerii inventarierii;

e) să verifice numerarul din casă şi să stabilească suma

încasărilor din ziua curentă, solicitând întocmirea monetarului (la

gestiunile cu vânzare cu amănuntul) şi depunerea numerarului la

casieria unităţii;

f) să controleze dacă toate instrumentele şi aparatele de

măsură sau de cântărire au fost verificate şi dacă sunt în bună stare de

funcţionare. NOTĂ: În cazul în care gestionarul lipseşte, comisia de inventariere aplica

sigiliul şi comunică aceasta conducerii unităţii respective. Conducerea unităţii are

53

La reluarea lucrărilor se verifica dacă sigiliul este intact; în caz contrar, acest fapt

se va consemna într-un proces-verbal de constatare, care se semnează de către

comisia de inventariere şi de către gestionar, luându-se măsurile corespunzătoare.


74

obligaţia să îl încunoştinţeze imediat, în scris, pe gestionar despre inventarierea ce

trebuie să se efectueze, indicând locul, ziua şi ora fixate pentru începerea lucrărilor.

Dacă gestionarul sau reprezentantul său legal nu se prezintă la locul, data şi ora

fixate, inventarierea se efectuează de către comisia de inventariere în prezenţa altei

persoane, numită prin decizie scrisă, care să îl reprezinte pe gestionar.

Pentru desfăşurarea adecvată a inventarierii este indicat, dacă

este posibil, să se sisteze operaţiunile de intrare-ieşire a bunurilor

supuse inventarierii, luându-se din timp măsurile corespunzătoare

pentru a nu se stânjeni procesul normal de livrare sau de primire a

bunurilor.

Dacă operaţiunile de aprovizionare-livrare a bunurilor nu pot fi

suspendate, se prevede crearea unei zone tampon în care să se

depoziteze bunurile primite în timpul inventarierii sau să se permită

expedieri la clienţi, iar operaţiunile respective se vor efectua numai în

prezenta comisiei de inventariere, care va menţiona pe documentele

respective "primit în timpul inventarierii" sau "eliberat în timpul

inventarierii", după caz, în scopul evitării inventarierii duble sau a

omisiunilor.54

Inventarierea imobilizărilor necorporale se efectuează prin

constatarea existenţei şi apartenenţei acestora la unităţile deţinătoare,

iar în cazul brevetelor, licenţelor, al know-how şi al mărcilor de

fabrica este necesară dovedirea existenţei acestora pe baza titlurilor de

proprietate.

Inventarierea terenurilor se efectuează pe baza documentelor

care atesta proprietatea acestora şi a schiţelor de amplasare.

Clădirile se inventariază prin identificarea lor pe baza titlurilor

de proprietate şi a dosarului tehnic al acestora. Construcţiile şi

echipamentele speciale cum sunt: reţelele de energie electrică,

termică, gaze, apă, canal, telecomunicaţii, căile ferate şi altele similare

se inventariază potrivit regulilor stabilite de deţinătorii acestora.

Imobilizările corporale care în perioada inventarierii se află în

afara unităţii (vapoare, locomotive, vagoane, avioane, autovehicule

etc.), plecate în cursă de lungă durată, maşinile de forţă şi utilajele

energetice, maşinile, utilajele şi instalaţiile de lucru, aparatele şi

instalaţiile de măsurare, control şi reglare şi mijloacele de transport

date pentru reparaţii în afară unităţii se inventariază înaintea ieşirii lor

54

Pe toată durata inventarierii, programul şi perioada inventarierii trebuie să fie

afişate la loc vizibil.


75

temporare din unitate sau prin confirmare scrisă primită de la unitatea

unde acestea se găsesc.

În listele de inventariere a imobilizărilor necorporale şi

corporale aflate în curs de execuţie se menţionează pentru fiecare

obiect în parte, pe baza constatării la faţa locului: denumirea

obiectului, descrierea amănunţită a stadiului în care se află acesta, pe

baza valorii din documentaţia existentă (devize), precum şi în funcţie

de volumul lucrărilor realizate la data inventarierii. Materialele şi

utilajele primite de la beneficiari pentru montaj şi neincorporate în

lucrări se inventariază separat.

Investiţiile puse în funcţiune total sau parţial, cărora nu li s-au

întocmit formele de înregistrare ca imobilizări corporale, se înscriu în

liste de inventariere separate. De asemenea, lucrările de investiţii care

nu se mai execută, fiind sistate sau abandonate, se înscriu în liste de

inventariere separate, arătându-se cauzele sistării sau abandonării,

aprobarea de sistare sau abandonare şi măsurile ce se propun în

legătură cu aceste lucrări.

Fără excepţie, stabilirea stocurilor faptice se face prin

numărare, cântărire, măsurare sau cubare.55

La lichidele a căror

cantitate efectivă nu se poate stabili prin transvazare şi măsurare,

conţinutul vaselor - stabilit în funcţie de volum, densitate, compoziţie

etc. - se verifică prin scoaterea de probe din aceste vase, ţinându-se

seama de densitate, compoziţie şi de alte caracteristici ale lichidelor,

care se constată fie organoleptic, fie prin măsurare sau probe de

laborator, după caz.

Materialele de masă ca: ciment, oţel beton, produse de carieră

şi balastieră, produse agricole şi alte materiale similare, ale căror

cântărire şi măsurare ar necesita cheltuieli importante sau ar conduce

la degradarea bunurilor respective, se pot inventaria pe baza de calcule

tehnice. NOTĂ: În listele de inventariere a materialelor se menţionează modul cum

s-a făcut inventarierea, precum şi datele tehnice care au stat la baza calculelor.

Bunurile din domeniul public al statului şi al unităţilor

administrativ-teritoriale, date în administrare instituţiilor publice şi

regiilor autonome potrivit legii, se inventariază şi se evidenţiază în

55

Bunurile aflate în ambalaje originale intacte nu se desfac decât prin sondaj, acest

lucru urmând a fi menţionat şi în listele de inventariere respective.


76

mod distinct în cadrul acestor unităţi. Inventarul aflat asupra

angajaţilor la data operaţiunilor (echipament, cazarmament, scule,

unelte etc.) se verifică şi se trece în liste separate, specificându-se

persoanele care răspund de păstrarea lui. În cadrul evidenţierii acestuia

pe formaţii şi locuri de muncă, bunurile vor fi centralizate şi

comparate cu datele din evidenţa tehnico-operativă, precum şi cu cele

din evidenţa contabilă.

Mărfurile ori materialele etc. cu un grad mare de perisabilitate

se inventariază cu prioritate fără a se stânjeni desfacerea imediată a

acestora.

Apoi comisia răspunde ca toate bunurile ce se inventariază să

se înscrie în listele de inventariere, care trebuie să se întocmească pe

locuri de depozitare, pe gestiuni şi pe categorii de bunuri.

Întotdeauna, bunurile aparţinând altor unităţi (închiriate, în

leasing, în custodie, cu vânzare în consignaţie, spre prelucrare etc.) se

inventariază şi se înscriu în liste separate. Listele de inventariere

pentru aceste bunuri vor conţine informaţii cu privire la numărul şi

data actului de predare-primire şi ale documentului de livrare, precum

şi alte informaţii utile.

Listele de inventariere cuprinzând bunurile aparţinând terţilor

se trimit şi persoanei fizice sau juridice, române ori străine, după caz,

căreia îi aparţin bunurile respective, în termen de cel mult 15 zile de la

terminarea inventarierii, urmând ca proprietarul bunurilor să comunice

eventualele nepotriviri în termen de 5 zile de la primirea listelor de

inventariere. Neconfirmarea în acest termen presupune recunoaşterea

exactităţii datelor înscrise în listele de inventariere.

În caz de nepotriviri, unitatea deţinătoare este obligată să

clarifice situaţia diferenţelor respective şi să comunice constatările

sale persoanei fizice sau juridice căreia îi aparţin bunurile respective,

în termen de 5 zile de la primirea sesizării.

Pentru bunurile depreciate, inutilizabile sau deteriorate, fără

mişcare ori greu vandabile, comenzi în curs, abandonate sau sistate,

precum şi pentru creanţele şi obligaţiile incerte ori în litigiu se

întocmesc liste de inventariere separate sau situaţii analitice separate.

Bunurile aflate în expediţie se inventariază de către unităţile

furnizoare, iar bunurile achiziţionate aflate în curs de aprovizionare se

inventariază de unitatea cumpărătoare şi se înscriu în liste de

inventariere separate.


77

Înainte de începerea inventarierii producţiei în curs de

execuţie şi a semifabricatelor din producţia proprie, este necesar:

● să se predea la magazii şi la depozite, pe baza

documentelor, toate piesele, ansamblurile şi agregatele a căror

prelucrare a fost terminată;

● să se colecteze din secţii sau ateliere toate produsele

reziduale şi deşeurile, întocmindu-se documentele de constatare;

● să se întocmească documentele de constatare şi să se

clarifice situaţia semifabricatelor a căror utilizare este îndoielnică.

În cazul producţiei în curs de execuţie se inventariază atât

produsele care nu au trecut prin toate fazele (stadiile) prelucrării

impuse de procesul tehnologic de producţie, cât şi produsele care, deşi

au fost terminate, nu au trecut toate probele de recepţionare tehnică

sau nu au fost completate cu toate piesele şi accesoriile lor.56

Materiile prime, materialele, prefabricatele, piesele de schimb,

semifabricatele etc., aflate la locurile de muncă şi nesupuse

prelucrării, nu se consideră producţie în curs de execuţie. Acestea se

inventariază separat şi se repun în conturile din care provin,

diminuându-se cheltuielile, iar după terminarea inventarierii acestora

se vor evidenţia în conturile iniţiale de cheltuieli.

Inventarierea producţiei în curs de execuţie din cadrul secţiilor

auxiliare se face prin stabilirea gradului de executare a lucrărilor

(reparaţii, lucrări pentru terţi etc.).

La unităţile de construcţii-montaj, în listele de inventariere a

producţiei neterminate se includ:

● categoriile de lucrări şi părţi de elemente de construcţii la

care n-a fost executat întregul volum de lucrări prevăzute în normele

de deviz;

● lucrările executate (terminate), dar nerecepţionate de către

beneficiar.

Inventarierea lucrărilor de modernizare nefinalizate sau de

reparaţii ale clădirilor, instalaţiilor, maşinilor, utilajelor, mijloacelor

de transport şi ale altor bunuri se face prin verificarea la faţa locului a

stadiului fizic al lucrărilor. Astfel de lucrări se consemnează într-o

lista de inventariere separată, în care se indică denumirea obiectului

56

În cadrul producţiei în curs de execuţie se cuprind, de asemenea, lucrările şi

serviciile în curs de execuţie sau neterminate.


78

supus modernizării sau reparaţiei, gradul de executare a lucrării, costul

de deviz şi cel efectiv al lucrărilor executate.

Creanţele şi obligaţiile faţă de terţi sunt supuse verificării şi

confirmării pe baza extraselor soldurilor debitoare şi creditoare ale

conturilor de creanţe şi datorii care deţin ponderea valorică în totalul

soldurilor acestor conturi sau punctajelor reciproce, în funcţie de

necesitaţi. În situaţia unităţilor care efectuează decontarea creanţelor şi

obligaţiilor pe baza de conturi sau deconturi externe periodice

confirmate de către partenerii externi, aceste documente ţin locul

extraselor de cont confirmate.

Disponibilităţile băneşti, cecurile, cambiile, biletele la ordin,

scrisorile de garanţie, acreditivele, ipotecile, precum şi alte valori

aflate în casieria unităţilor se inventariază în conformitate cu

prevederile legale.

Disponibilităţile aflate în conturi la bănci sau la unităţile

Trezoreriei Statului se inventariază prin confruntarea soldurilor din

extrasele de cont emise de acestea cu cele din contabilitatea unităţii. În

acest scop, extrasele de cont din ziua de 31 decembrie sau din ultima

zi lucrătoare a anului, puse la dispoziţie de unităţile bancare şi

unităţile Trezoreriei Statului, vor purta ştampila oficială a acestora.

Disponibilităţile în lei şi în valută din casieria unităţii se

inventariază în ultima zi lucrătoare a exerciţiului financiar, după

înregistrarea tuturor operaţiunilor de încasări şi plăţi privind exerciţiul

respectiv, confruntându-se soldurile din registrul de casă cu monetarul

şi cu cele din contabilitate.

Întotdeauna, înscrierea în listele de inventariere a mărcilor

poştale, a timbrelor fiscale, tichetelor de călătorie, bonurilor cantităţi

fixe, a biletelor de spectacole, de intrare în muzee, expoziţii şi altele

asemenea se face la valoarea lor nominală, cu excepţia timbrelor cu

valoare filatelică.

Trebuie să spunem că putem vorbi de o inventariere absolut

credibilă dacă pentru toate celelalte elemente de activ şi de pasiv, cu

ocazia inventarierii, se verifică realitatea soldurilor conturilor

respective, iar pentru cele aflate la terţi se fac cereri de confirmare.

Fără excepţie, acestea trebuie să fie ataşate la listele respective după

primirea confirmării.


79

4.6. Perfectarea operaţiunilor de inventariere patrimonială

Operaţiunile specifice la care ne referim aici se derulează, atât

la nivelul agenţilor economici cât şi al instituţiilor publice, potrivit

OMFP nr. 1.753 din 22 noiembrie 2004 pentru aprobarea Normelor

privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi

de pasiv.57

Evident, documentele cele mai importante privitoare la aceste

operaţiuni rămân listele de inventariere. Întocmirea acestora, intrând

sub incidenţa actului normativ sus-menţionat, presupune ca pe ultima

filă a acestora gestionarul să menţioneze dacă toate bunurile şi valorile

băneşti din gestiune au fost inventariate şi consemnate în prezenţa sa.

Dacă acesta menţionează că are obiecţii cu privire la modul de

efectuare a inventarierii, comisia de inventariere va trebui să analizeze

obiecţiile, iar concluziile la care a ajuns se vor menţiona, de asemenea,

la sfârşitul listelor de inventariere.

Normele impun ca acestea să fie semnate pe fiecare filă de

către membrii comisiei de inventariere şi de către gestionar. În cazul

gestiunilor colective (cu mai mulţi gestionari), se semnează de către

toţi gestionării, iar în cazul predării-primirii gestiunii, se vor semna

atât de către gestionarul predător, cat şi de către cel primitor.

Inventarierea elementelor de activ ale unităţii se materializează

prin înscrierea acestora, fără spaţii libere şi fără ştersături, în

formularul "Lista de inventariere". Acest formular serveşte ca

document pentru stabilirea lipsurilor şi a plusurilor de bunuri şi valori,

constatate cu ocazia inventarierii, precum şi pentru constatarea

deprecierilor.

În cazul imobilizărilor corporale, precum şi al celorlalte

elemente de activ pentru care au fost constituite provizioane pentru

deprecieri, în listele de inventariere se va înscrie valoarea contabilă

netă a acestora, care se va compara cu valoarea lor actuală, stabilită cu

ocazia inventarierii.

Pentru inventarierea elementelor de activ şi de pasiv ce nu

reprezintă bunuri este suficientă prezentarea lor în situaţii analitice

distincte care sa fie totalizate şi să justifice soldul conturilor sintetice

respective în care acestea sunt cuprinse şi care se preiau în Registrul-

inventar.

57

Publicat în Monitorul Oficial nr. 1.174 din 13 decembrie 2004.


80

Lista de inventariere pentru gestiuni global-valorice se

utilizează pentru acele gestiuni la care evidenţa analitică a bunurilor se

tine după metoda global-valorică.

Registrul-inventar este un document contabil obligatoriu în

care se înscriu rezultatele inventarierii elementelor de activ şi de pasiv,

grupate după natura lor, conform posturilor din bilanţ.

Elementele de activ şi de pasiv înscrise în registrul inventar au

la baza listele de inventariere, procesele-verbale de inventariere şi

situaţiile analitice care justifica conţinutul fiecărui post din bilanţ.

În cazul în care inventarierea are loc pe parcursul anului, datele

rezultate din operaţiunea de inventariere se actualizează cu intrările

sau ieşirile din perioada cuprinsă între data inventarierii şi data

încheierii exerciţiului financiar, datele actualizate fiind apoi cuprinse

în registrul-inventar. Operaţiunea de actualizare a datelor rezultate din

inventariere se va efectua astfel încât la sfârşitul exerciţiului financiar

sa fie reflectată situaţia reală a elementelor de activ şi de pasiv.

Rezultatele inventarierii se stabilesc prin compararea datelor

constatate faptic şi înscrise în listele de inventariere cu cele din

evidenta tehnico-operativă (fişele de magazie) şi din contabilitate.58

4.6.1. Evaluarea elementelor de activ şi de pasiv cu ocazia

inventarierii

Evaluarea elementelor de activ şi de pasiv cu ocazia

inventarierii se face potrivit prevederilor reglementărilor contabile

aplicabile. Evaluarea se va efectua cu respectarea principiului

permanenţei metodelor, potrivit căruia modelele şi regulile de evaluare

trebuie menţinute, asigurând comparabilitatea în timp a informaţiilor

contabile.

Evaluarea activelor imobilizate şi a stocurilor, cu ocazia

inventarierii, se face la valoarea actuală a fiecărui element, denumită

valoare de inventar, stabilită în funcţie de utilitatea bunului, starea

acestuia şi preţul pieţei.

58

Înainte de stabilirea rezultatelor inventarierii se procedează la o analiza a tuturor

stocurilor înscrise în fişele de magazie şi a soldurilor din contabilitate pentru

bunurile inventariate. Erorile descoperite cu aceasta ocazie trebuie corectate

operativ, după care se procedează la stabilirea rezultatelor inventarierii, prin

confruntarea cantităţilor consemnate în listele de inventariere, cu evidenta tehnico-

operativă pentru fiecare poziţie în parte.


81

La stabilirea valorii de inventar a bunurilor se va aplica

principiul prudenţei, potrivit căruia se va tine seama de toate ajustările

de valoare datorate deprecierilor. În cazul în care se constată că

valoarea de inventar, stabilită în funcţie de utilitatea bunului pentru

unitate şi preţul pieţei, este mai mare decât valoarea cu care acesta este

evidenţiat în contabilitate, în listele de inventariere se vor înscrie

valorile din contabilitate.

În cazul în care valoarea de inventar a bunurilor este mai mică

decât valoarea din contabilitate, în listele de inventariere se înscrie

valoarea de inventar.

Imobilizările necorporale şi corporale constatate ca fiind

depreciate se vor evalua la valoarea actuală a fiecăreia, stabilită în

funcţie de utilitatea sa şi preţul pieţei. Corectarea valorii contabile a

imobilizărilor necorporale şi corporale şi aducerea lor la nivelul valorii

de inventar se efectuează, în funcţie de tipul de depreciere existentă,

fie prin înregistrarea unei amortizări suplimentare, în cazul în care se

constată o depreciere ireversibilă, fie prin constituirea sau

suplimentarea unor provizioane pentru depreciere, în cazul în care se

constată o depreciere reversibilă a acestora.

Evaluarea imobilizărilor corporale la data bilanţului se

efectuează la cost, mai puţin amortizarea şi provizioanele cumulate

din depreciere, sau la valoarea reevaluată, aceasta fiind valoarea justă

la data reevaluării, mai puţin orice amortizare şi orice pierdere din

depreciere cumulată, în conformitate cu reglementările contabile

aplicabile.

Activele de natura stocurilor se evaluează la valoarea

contabilă, mai puţin deprecierile constatate. În cazul în care valoarea

contabilă a stocurilor este mai mare decât valoarea de inventar,

valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă,

prin constituirea unui provizion pentru depreciere.

Provizioanele pentru deprecieri sau amortizarea suplimentară

se înregistrează în contabilitate indiferent de situaţia economică a

unităţii, inclusiv în cazul în care aceasta înregistrează pierdere

contabilă.

Evaluarea titlurilor de valoare (titluri de participare, titluri de

plasament, alte titluri) se efectuează, în cazul celor cotate pe pieţe

reglementate şi supravegheate de Comisia Naţională a Valorilor

Mobiliare, pe baza preţului mediu ponderat, calculat pe ultimele 12

luni calendaristice, pentru titlurile tranzacţionate în respectivul


82

interval de timp, iar în cazul titlurilor netranzacţionate pe pieţele

reglementate şi supravegheate, în funcţie de valoarea activului net pe

acţiune.

Tratamentul plusurilor de valoare rezultate din evaluarea

titlurilor de valoare este cel prevăzut de reglementările contabile

aplicabile.

Evaluarea creanţelor şi a datoriilor se face la valoarea lor

probabilă de încasare sau de plată, în conformitate cu reglementările

contabile aplicabile. Diferenţele constatate în minus între valoarea de

inventar stabilită la inventariere şi valoarea contabilă netă a creanţelor

se înregistrează în contabilitate pe seama provizioanelor pentru

deprecierea creanţelor.59

Evaluarea creanţelor şi a datoriilor exprimate în valută se face

la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a

României, valabil pentru data încheierii exerciţiului financiar.

Diferenţele de curs valutar favorabile sau nefavorabile între cursul de

schimb valutar la care sunt înregistrate creanţele sau datoriile în valuta

şi cursul de schimb valutar de la data încheierii exerciţiului se

înregistrează potrivit reglementărilor contabile aplicabile.

4.6.2. Rezultatele inventarierii

Rezultatele inventarierii se înscriu de către comisia de

inventariere într-un proces-verbal. Acesta trebuie să conţină, în

principal, următoarele elemente: data întocmirii; numele şi prenumele

membrilor comisiei de inventariere; numărul şi data deciziei de

numire a comisiei de inventariere; gestiunea inventariată; data

începerii şi terminării operaţiunii de inventariere; rezultatele

inventarierii; concluziile şi propunerile comisiei cu privire la cauzele

plusurilor şi ale lipsurilor constatate şi la persoanele vinovate, precum

şi propuneri de măsuri în legătură cu acestea; volumul stocurilor

depreciate, fără mişcare, cu mişcare lentă, greu vandabile, fără

desfacere asigurată şi propuneri de măsuri în vederea reintegrării lor în

circuitul economic; propuneri de scoatere din uz a obiectelor de

inventar şi declasare sau casare a unor stocuri; constatări privind

păstrarea, depozitarea, conservarea, asigurarea integrităţii bunurilor

59

Scăderea din evidenţă a creanţelor şi datoriilor ale căror termene de încasare sau de

plată sunt prescrise se efectuează numai după ce au fost întreprinse toate demersurile

juridice, potrivit legii, pentru decontarea acestora.


83

din gestiune, precum şi alte aspecte legate de activitatea gestiunii

inventariate.

Pentru elementele de activ la care s-au constatat deprecieri, pe

baza listelor de inventariere întocmite distinct, comisia de inventariere

face propuneri privind constituirea provizioanelor pentru depreciere

sau de înregistrare a unor amortizări suplimentare (pentru deprecierile

ireversibile ale imobilizărilor), acolo unde este cazul, arătând totodată

cauzele care au determinat aceste deprecieri.

Pentru toate plusurile, lipsurile şi deprecierile constatate la

bunuri, precum şi pentru pagubele determinate de expirarea

termenelor de prescripţie a creanţelor sau din alte cauze, comisia de

inventariere trebuie să primească explicaţii scrise de la persoanele care

au răspunderea gestionării, respectiv a urmăririi decontării creanţelor.

Pe baza explicaţiilor primite şi a documentelor cercetate,

comisia de inventariere stabileşte caracterul lipsurilor, pierderilor,

pagubelor şi deprecierilor constatate, precum şi caracterul plusurilor,

propunând, în conformitate cu dispoziţiile legale, modul de

regularizare a diferenţelor dintre datele din contabilitate şi cele faptice,

rezultate în urma inventarierii. Important: În situaţia constatării unor plusuri în gestiune, bunurile

respective se vor evalua la valoarea justă. În cazul constatării unor lipsuri în

gestiune, imputabile, administratorii vor lua măsura imputării acestora la valoarea

lor de înlocuire.60

4.6.3. Compensarea lipsurilor cu eventualele plusuri

La stabilirea valorii debitului, în cazurile în care lipsurile în

gestiune nu sunt considerate infracţiuni, se va avea în vedere

posibilitatea compensării lipsurilor cu eventualele plusuri constatate,

dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

- să existe riscul de confuzie între sorturile aceluiaşi bun

material, din cauza asemănării în ceea ce priveşte aspectul exterior:

culoare, desen, model, dimensiuni, ambalaj sau alte elemente;

60

Prin valoare de înlocuire se înţelege costul de achiziţie al unui bun cu caracteristici

şi grad de uzură similare celui lipsă în gestiune la data constatării pagubei, care va

cuprinde preţul de cumpărare practicat pe piaţă, la care se adaugă taxele

nerecuperabile, inclusiv T.V.A., cheltuielile de transport, aprovizionare şi alte

cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilitate sau pentru intrarea în

gestiune a bunului respectiv. În cazul bunurilor constatate lipsă, ce urmează a fi

imputate, care nu pot fi cumpărate de pe piaţă, valoarea de imputare se stabileşte de

către o comisie formată din specialişti în domeniul respectiv.


84

- diferenţele constatate în plus sau în minus să privească aceeaşi

perioadă de gestiune şi aceeaşi gestiune.

Niciodată nu este admisibilă compensarea dacă s-a făcut

dovada ca lipsurile constatate la inventariere provin din sustragerea

sau din degradarea bunurilor respective datorate vinovăţiei

persoanelor care răspund de gestionarea acestor bunuri.

Listele cu sorturile de produse, mărfuri, ambalaje şi alte valori

materiale care întrunesc condiţiile de compensare datorită riscului de

confuzie se aprobă anual de către administratori, respectiv de către

ordonatorii de credite, şi servesc pentru uz intern în cadrul unităţilor

respective.

Compensarea se face pentru cantităţi egale între plusurile şi

lipsurile constatate. În cazul în care cantităţile sorturilor supuse

compensării, la care s-au constatat plusuri, sunt mai mari decât

cantităţile sorturilor admise la compensare, la care s-au constatat

lipsuri, se va proceda la stabilirea egalităţii cantitative prin eliminarea

din calcul a diferenţei în plus. Aceasta eliminare se face începând cu

sorturile care au preţurile unitare cele mai scăzute, în ordine

crescătoare.

În cazul în care cantităţile sorturilor supuse compensării, la

care s-au constatat lipsuri, sunt mai mari decât cantităţile sorturilor

admise la compensare, la care s-au constatat plusuri, se procedează la

stabilirea egalităţii cantitative prin eliminarea din calcul a cantităţii

care depăşeşte totalul cantitativ al plusurilor. Eliminarea se face

începând cu sorturile care au preţurile unitare cele mai scăzute, în

ordine crescătoare.

4.6.4. Scăzăminte/ perisabilităţi

Pentru bunurile la care sunt acceptate scăzăminte, în cazul

compensării lipsurilor cu plusurile stabilite la inventariere,

scăzămintele se calculează numai în situaţia în care cantităţile lipsă

sunt mai mari decât cantităţile constatate în plus. În aceasta situaţie,

cotele de scăzăminte se aplică în primul rând la bunurile la care s-au

constatat lipsurile.

Dacă în urma aplicării scăzămintelor respective mai rămân

diferenţe cantitative în minus, cotele de scăzăminte se pot aplica şi

asupra celorlalte bunuri admise în compensare, la care s-au constatat

plusuri sau la care nu au rezultat diferenţe.


85

Diferenţa stabilită în minus în urma compensării şi aplicării

tuturor cotelor de scăzăminte, reprezentând prejudiciu pentru unitate,

se recuperează de la persoanele vinovate, în conformitate cu

dispoziţiile legale.61

Normele privind limitele admisibile la perisabilitate sau cele

stabilite intern nu se aplică anticipat, ci numai după constatarea

existenţei efective a lipsurilor şi numai în limita acestora. De

asemenea, normele de scăzăminte nu se aplică automat, aceste norme

fiind considerate limite maxime.

Propunerile cuprinse în procesul-verbal al comisiei de

inventariere se prezintă, în termen de 3 zile de la data încheierii

operaţiunilor de inventariere, administratorului unităţii. Acesta, cu

avizul conducătorului compartimentului financiar-contabil şi al

conducătorului compartimentului juridic, decide, în termen de cel mult

5 zile de la primirea procesului-verbal, asupra soluţionării

propunerilor făcute, cu respectarea dispoziţiilor legale.

Rezultatele inventarierii trebuie înregistrate în evidenţa

tehnico-operativă în termen de cel mult 3 zile de la data aprobării

procesului-verbal de inventariere de către administrator sau

ordonatorul de credite.

4.6.5. Înregistrarea în contabilitate a rezultatului

inventarierii

Pe baza registrului-inventar şi a balanţei de verificare

întocmite la 31 decembrie se întocmeşte bilanţul care face parte din

situaţiile financiare anuale, ale cărui posturi trebuie să corespundă cu

datele înregistrate în contabilitate, puse de acord cu situaţia reală a

elementelor de activ şi de pasiv stabilită pe baza inventarului.

4.6.6. Particularităţi privind unităţile din sectorul public

Comisia de inventariere la instituţiile publice este unică,

atribuţiile ei referindu-se atât la patrimoniul administrat direct de

aceasta, cât şi la patrimoniul instituţiilor subordonate, fără

personalitate juridică, care nu au compartimente proprii de

contabilitate (circumscripţii veterinare, şcoli generale etc.). În aceste

61

Pentru pagubele constatate în gestiune răspund persoanele vinovate de producerea

lor. Imputarea acestora se va face la valoarea de înlocuire.


86

cazuri, din comisia de inventariere face parte, în mod obligatoriu, şi

câte un reprezentant al unităţii respective fără personalitate juridică.

Potrivit actului normativ sus-invocat, ordonatorii de credite au

obligaţia de a organiza operaţiunile de inventariere cu următoarele

precizări:

• Valoarea bunurilor aflate în stoc la sfârşitul anului la unităţile

subordonate fără compartimente proprii de contabilitate - înregistrate

pe cheltuieli -, pe baza listelor de inventariere separate, se evidenţiază

în contabilitatea ordonatorului de credite prin diminuarea cheltuielilor

şi majorarea valorii stocurilor de bunuri.

• La începutul anului următor, operaţiunea se stornează prin

debitarea contului de cheltuieli şi creditarea contului de bunuri

corespunzător, procedându-se similar şi cu valoarea stocurilor de

bunuri aflate în secţiile, laboratoarele, atelierele etc. instituţiilor

publice, eliberate din magazie, dar neconsumate încă.

Bunurile aflate în administrarea instituţiilor publice se

inventariază anual, cu excepţia clădirilor, construcţiilor speciale şi a

celorlalte bunuri aflate în gestiunea misiunilor diplomatice şi a

oficiilor consulare, care se inventariază o data la 3 ani.62

Notă: Cu avizul MFP, în funcţie de specificul activităţii unor unităţi,

ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale ai

căror conducători au calitatea de ordonatori principali de credite pot elabora

norme proprii privind inventarierea unor bunuri cu caracter specific aflate în

administrare, inclusiv pentru stabilirea unor excepţii de la regula generală de

inventariere.

Reperele inventariate la instituţiile publice se evaluează şi se

înscriu în listele de inventariere la valoarea contabilă (valoarea de

înregistrare). Bunurile constatate lipsă la inventariere se evaluează şi

se înregistrează în contabilitate la valoarea contabilă, recuperarea

făcându-se de la persoanele vinovate la valoarea de înlocuire.

Bunurile constatate în plus se evaluează şi se înregistrează în

contabilitate la costul de achiziţie al acestora, în conformitate cu

reglementările contabile aplicabile, în funcţie de preţul pieţei la data

constatării sau de costul de achiziţie al bunurilor similare.

62

Inventarierea bunurilor din patrimoniul cultural naţional mobil, a fondurilor de

carte, a valorilor de muzeu şi a recuzitei în cadrul instituţiilor artistice de spectacole

se face în condiţiile şi la termenele stabilite prin norme elaborate de Ministerul

Culturii şi Cultelor, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice.


87

Reţinem că, până la aplicarea principiului prudenţei pentru

deprecierile consemnate în procesul-verbal de inventariere, instituţiile

publice nu pot constitui provizioane.

Pentru lipsuri, sustrageri şi orice ale fapte care produc pagube

ce constituie infracţiuni, ordonatorul de credite este obligat să sesizeze

organele de urmărire penală în condiţiile şi la termenele stabilite de

lege. Orice pagube constatate la inventariere, imputate persoanelor

vinovate, precum şi debitorii deveniţi insolvabili se evidenţiază în

contabilitate în conturi analitice distincte, iar în cadrul acestora, pe

fiecare debitor, urmărindu-se recuperarea lor potrivit legii.63

Plusul de casă constatat cu ocazia inventarierii numerarului

din casieriile instituţiilor publice se varsă la bugetul din care este

finanţată instituţia publică, subcapitolul bugetar "încasări din alte

surse".

63

Scăderea din contabilitate a unor pagube care nu se datorează culpei unei persoane

se face în baza aprobării ordonatorului de credite respectiv, cu avizul ordonatorului

de credite ierarhic superior.


88

Cap. 5 Cadrul instituţional

privind inspecţia fiscală şi

instrumentele juridice anti-

evaziune

Comparativ cu normele aplicabile până la 31 decembrie 2003,

Codul de procedură fiscală64

(Titlul VII) aduce o serie de noutăţi în

sfera inspecţiei fiscale. În sistematizarea de faţă a acestora încercăm să

le cuprindem pe cele mai importante dintre acestea.

5.1. Obiectul şi funcţiile inspecţiei fiscale

Inspecţia fiscală are ca obiect verificarea bazelor de

impunere, a legalităţii şi conformităţii declaraţiilor fiscale,

corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii obligaţiilor de către

contribuabili, respectării prevederilor legislaţiei fiscale şi contabile,

stabilirea diferenţelor obligaţiilor de plată, precum şi a accesoriilor

aferente acestora.

Drept atribuţii recunoscute inspecţiei fiscale sunt următoarele:

a) constatarea şi investigarea fiscală a tuturor actelor şi

faptelor rezultând din activitatea contribuabilului supus inspecţiei sau

64

Codul de procedură fiscală (CPF), republicat, adoptat prin Ordonanţa Guvernului

nr. 92 din 24 decembrie 2003. Textul cuprinde toate modificările aduse actului de

bază, inclusiv cele prevăzute în: L. Nr. 210/04.07.2005, publicată în M.Of. Nr.

580/05.07.2005. Noţiunile de dobânzi şi/sau penalităţi de întârziere se înlocuiesc cu

noţiunea de majorări de întârziere, potrivit art. IV alin. 2 din L. Nr. 210/2005.

Republicarea este făcută în temeiul art. II din Legea nr. 174/2004 pentru aprobarea

Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 25 mai 2004, rectificată în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 14 iunie 2004, dându-se textelor

o nouă numerotare. Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 a fost publicată în Monitorul

Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 29 decembrie 2003.


89

altor persoane privind legalitatea şi conformitatea declaraţiilor fiscale,

corectitudinea şi exactitatea îndeplinirii obligaţiilor fiscale, în vederea

descoperirii de elemente noi relevante pentru aplicarea legii fiscale;

b) analiza şi evaluarea informaţiilor fiscale, în vederea

confruntării declaraţiilor fiscale cu informaţiile proprii sau din alte

surse;

c) sancţionarea potrivit legii a faptelor constatate şi

dispunerea de măsuri pentru prevenirea şi combaterea abaterilor de la

prevederile legislaţiei fiscale.

Pentru ducerea la îndeplinire a atribuţiilor redate aici,

organul de inspecţie fiscală va proceda la examinarea documentelor

aflate în dosarul fiscal al contribuabilului, la verificarea concordanţei

dintre datele din declaraţiile fiscale cu cele din evidenţa contabilă a

contribuabilului, la discutarea constatărilor şi solicitarea de explicaţii

scrise de la reprezentanţii legali ai contribuabililor sau împuterniciţii

acestora, la solicitarea de informaţii de la terţi etc.

Inspecţia fiscală se exercită asupra tuturor persoanelor,

indiferent de forma lor de organizare, care au obligaţii de stabilire,

reţinere şi plată a impozitelor şi taxelor şi a altor obligaţii fiscale

prevăzute de lege.

Ca şi în sistemele occidentale, şi în România inspecţia fiscală

este caracterizată de mai multe forme şi de o anumită întindere.

Formele de inspecţie fiscală sunt:

a) inspecţia fiscală generală, care reprezintă activitatea de

verificare a tuturor obligaţiilor fiscale ale unui contribuabil, pentru o

perioadă de timp determinată;

b) inspecţia fiscală parţială, care reprezintă activitatea de

verificare a uneia sau mai multor obligaţii fiscale, tot pentru o

perioadă de timp determinată.

Inspecţia fiscală se poate extinde asupra tuturor raporturilor

relevante pentru impozitare, dacă acestea prezintă interes pentru

aplicarea legii fiscale.

În privinţa procedurilor specifice de control fiscal arătăm că

în realizarea atribuţiilor inspecţia fiscală poate aplica următoarele

proceduri de control:

a) controlul prin sondaj, care constă în activitatea de

verificare selectivă a documentelor şi operaţiunilor semnificative în

care sunt reflectate, modul de calcul, de evidenţiere şi de plată a

obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat;


90

b) controlul inopinat, care constă în activitatea de verificare

faptică şi documentară, în principal, ca urmare a unei sesizări cu

privire la existenţa unor fapte de încălcare a legislaţiei fiscale, fără

anunţarea în prealabil a contribuabilului;

c) controlul încrucişat, care constă în verificarea

documentelor şi operaţiunilor impozabile ale contribuabilului în

corelaţie cu cele deţinute de alte persoane.

Cât priveşte perioada supusă inspecţiei fiscale, trebuie avute

în vedere mai multe elemente. În primul rând, inspecţia fiscală se

efectuează în cadrul termenului de prescripţie a dreptului de a stabili

obligaţii fiscale. La contribuabilii mari, perioada supusă inspecţiei

fiscale începe de la momentul finalizării controlului anterior.

La celelalte categorii de contribuabili inspecţia fiscală se

efectuează asupra creanţelor generate în ultimii 3 ani fiscali pentru

care exista obligaţia depunerii declaraţiilor fiscale.

Apoi, nu este mai puţin important faptul că inspecţia fiscală

se poate extinde pe perioada de prescripţie a dreptului de a stabili

obligaţii fiscale65

, dacă:

65

Potrivit CPF, prescripţia dreptului de a cere executarea silită şi a dreptului de a

cere compensarea sau restituirea trebuie să aibă în vedere: Art. 127 - Începerea

termenului de prescripţie/ (1) Dreptul de a cere executarea silită a creanţelor fiscale

se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a

luat naştere acest drept./ (2) Termenul de prescripţie prevăzut la alin. (1) se aplică şi

creanţelor provenind din amenzi contravenţionale./ Art. 128 - Suspendarea

termenului de prescripţie/ Termenul de prescripţie prevăzut la art. 127 se suspendă:

a) în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului

dprescripţie a dreptului la acţiune; b) în cazurile şi în condiţiile în care suspendarea

executării este prevăzută de lege ori a fost dispusă de instanţa judecătorească sau de

alt organ competent, potrivit legii; c) pe perioada valabilităţii înlesnirii acordate

potrivit legii; d) cât timp debitorul îşi sustrage veniturile şi bunurile de la executarea

silită; e) în alte cazuri prevăzute de lege./ Art. 129 - Întreruperea termenului de

prescripţie/ Termenul de prescripţie prevăzut la art. 127 se întrerupe: a) în cazurile şi

în condiţiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripţie a dreptului

la acţiune; b) pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării

silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de plată a obligaţiei prevăzute în

titlul executoriu ori a recunoaşterii în orice alt mod a datoriei; c) pe data îndeplinirii,

în cursul executării silite, a unui act de executare silită; d) pe data întocmirii, potrivit

legii, a actului de constatare a insolvabilităţii contribuabilului; e) în alte cazuri

prevăzute de lege. Art. 130 - Efecte ale împlinirii termenului de prescripţie/ (1) Dacă

organul de executare constată împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de a

cere executarea silită a creanţelor fiscale, acesta va proceda la încetarea măsurilor de


91

a) există indicii privind diminuarea impozitelor şi taxelor;

b) nu au fost depuse declaraţii fiscale;

c) nu au fost îndeplinite obligaţiile de plată a impozitelor,

taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general

consolidat.

5.2. Realizarea inspecţiei fiscale

Inspecţia fiscală se exercită nemijlocit şi neîngrădit prin

Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, însă competenţa privind

efectuarea inspecţiei fiscale se poate delega şi altui organ fiscal.

Selectarea contribuabililor ce urmează a fi supuşi inspecţiei

fiscale este efectuată de către organul fiscal competent, contribuabilul

neputând face obiecţii cu privire la procedura de selectare folosită.

Înaintea desfăşurării inspecţiei fiscale, organul fiscal are

obligaţia să înştiinţeze contribuabilul în legătura cu acţiunea care

urmează sa se desfăşoare, prin transmiterea unui aviz de inspecţie

fiscală care cuprinde:

a) temeiul juridic al inspecţiei fiscale;

b) data de începere a inspecţiei fiscale;

c) obligaţiile fiscale şi perioadele ce urmează a fi supuse

inspecţiei fiscale;

d) posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a

inspecţiei fiscale. Amânarea datei de începere a inspecţiei fiscale se

poate solicita, o singura data, pentru motive justificate.

Avizul de inspecţie fiscală se comunica contribuabilului, în

scris, înainte de începerea inspecţiei fiscale, astfel:

a) cu 30 de zile, pentru marii contribuabili;

b) cu 15 zile, pentru ceilalţi contribuabili.

Comunicarea în cauză nu este necesară pentru soluţionarea

unor cereri ale contribuabilului, în cazul unor acţiuni îndeplinite ca

urmare a solicitării unor autorităţi, potrivit legii şi nici în cazul

controlului inopinat.

realizare şi la scăderea acestora din evidenţa analitică pe plătitori. (2) Sumele

achitate de debitor în contul unor creanţe fiscale, după împlinirea termenului de

prescripţie, nu se restituie./ Art. 131 - Prescripţia dreptului de a cere compensarea

sau restituirea/ Dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea

creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului

următor celui în care a luat naştere dreptul la compensare sau restituire.


92

În privinţa locului şi timpului desfăşurării inspecţiei fiscale,

relevăm că inspecţia fiscală se desfăşoară, de regula, în spaţiile de

lucru ale contribuabilului, care trebuie să pună la dispoziţie un spaţiu

adecvat, precum şi logistica necesară desfăşurării inspecţiei fiscale.66

Art. 101 CPF - Durata efectuării inspecţiei fiscale

(1) Durata efectuării inspecţiei fiscale este stabilită de organele de inspecţie fiscală

sau, după caz, de compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei

publice locale, în funcţie de obiectivele inspecţiei, şi nu poate fi mai mare de 3 luni.

(2) În cazul marilor contribuabili sau al celor care au sedii secundare, durata

inspecţiei nu poate fi mai mare de 6 luni.

De regulă, inspecţia fiscală se desfăşoară în timpul

programului de lucru al contribuabilului, dar se poate desfasura şi în

afara programului de lucru al contribuabilului, cu acordul scris al

acestuia şi cu aprobarea conducătorului organului fiscal.

5.3. Reguli privind inspecţia fiscală

Inspecţia fiscală are în vedere examinarea tuturor stărilor de

fapt şi raporturile juridice care sunt relevante pentru impunere.

Acţiunea se efectuează în aşa fel încât să afecteze cât mai puţin

activitatea curentă a contribuabililor şi să utilizeze eficient timpul

alocat.

Recent, a fost consacrată regula ca inspecţia fiscală67

să se

efectueze o singură dată pentru fiecare impozit sau taxă şi pentru

fiecare perioadă supusă impozitării. Prin excepţie, conducătorul

inspecţiei fiscale competent poate decide reverificarea unei anumite

perioade dacă, de la data încheierii inspecţiei fiscale şi până la data

împlinirii termenului de prescripţie, apar date suplimentare

66

Dacă nu există un spaţiu de lucru adecvat pentru derularea inspecţiei fiscale, atunci

activitatea de inspecţie se va putea desfăşura la sediul organului fiscal sau în orice

alt loc stabilit de comun acord cu contribuabilul. Indiferent de locul unde se

desfăşoară inspecţia fiscală, organul fiscal are dreptul sa inspecteze locurile în care

se desfăşoară activitatea, în prezenta contribuabilului sau a unei persoane desemnate

de acesta. 67

Inspecţia fiscală se exercită pe baza principiilor independentei, unicităţii,

autonomiei, ierarhizării, teritorialităţii şi descentralizării, iar activitatea se

organizează şi se desfăşoară în baza unor programe anuale, trimestriale şi lunare

aprobate în condiţiile stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de

Administrare Fiscală.


93

necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor sau

erori de calcul care influenţează rezultatele acestora.

La începerea inspecţiei fiscale68

, inspectorul este obligat să

prezinte contribuabilului legitimaţia de inspecţie şi ordinul de serviciu

semnat de conducătorul organului de control (trebuind să consemneze

despre aceasta în registrul unic de control), iar la finalizare,

contribuabilul este obligat să dea o declaraţie scrisă pe propria

răspundere din care să rezulte că au fost puse la dispoziţie toate

documentele şi informaţiile relevante pentru inspecţia fiscală.

Prin acelaşi act normativ susinvocat, contribuabilul este

obligat să colaboreze la constatarea starilor de fapt fiscale, trebuind să

dea informaţii, să prezinte la locul de desfăşurare a inspecţiei fiscale

toate documentele, precum şi orice alte date necesare clarificării

situaţiilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal.

De asemenea, contribuabilul are dreptul69

să fie informat pe

parcursul desfăşurării inspecţiei fiscale asupra constatărilor rezultate

din inspecţia fiscală, iar la încheierea inspecţiei fiscale, organul fiscal

va purta o discuţie finală cu contribuabilul asupra constatărilor şi

consecinţelor lor fiscale.

5.4. Sesizarea organelor de urmărire penală

Ca şi în reglementarea veche, organele fiscale sunt obligate

să sesizeze organele de urmărire penală în legătura cu constatările

efectuate cu ocazia inspecţiei fiscale şi care ar putea întruni elemente

constitutive ale unei infracţiuni. În situaţiile respective organele de

inspecţie au obligaţia de a întocmi proces-verbal semnat de organul de

inspecţie şi de către contribuabilul supus inspecţiei70

, cu sau fără

explicaţii ori obiecţiuni din partea contribuabilului.

68

La începerea inspecţiei fiscale, contribuabilul va fi informat că poate numi

persoane care să dea informaţii. Dacă informaţiile contribuabilului sau cele ale

persoanei numite de acesta sunt insuficiente, atunci inspectorul fiscal se poate adresa

şi altor persoane pentru obţinerea de informaţii. 69

Data, ora, locul şi problematica discuţiei vor fi comunicate contribuabilului în timp

util. Contribuabilul are dreptul sa prezinte, în scris, punctul de vedere cu privire la

constatările inspecţiei fiscale. 70

În cazul în care cel supus controlului refuză să semneze procesul-verbal, organul

de inspecţie fiscală va consemna despre aceasta în procesul-verbal. În toate cazurile

procesul-verbal va fi comunicat contribuabilului.


94

5.5. Raportul privind rezultatul inspecţiei fiscale

Întotdeauna rezultatul inspecţiei fiscale se consemnează

într-un raport scris, în care se vor prezenta constatările inspecţiei, din

punct de vedere faptic şi legal. Dacă urmare inspecţiei, se modifică

baza de impunere, raportul întocmit va sta la baza emiterii deciziei de

impunere.

În cazul în care baza de impunere nu se modifică, acest fapt

va fi comunicat în scris contribuabilului.

5.6. Instrumente juridice anti-evaziune În materie de prevenire şi combatere a evaziunii fiscale, de

la 15 august 2005, operează un nou act normativ, care conferă cadrului

instituţional în cauză o tentă similară celei regăsite în dreptul public

(nord) american. Evident, când spunem aceasta, avem în vedere Legea

nr. 241 din 15 iulie 2005 - pentru prevenirea şi combaterea evaziunii

fiscale71

.

Pentru eliminarea oricăror confuzii terminologice, cel de-al

doilea articol al legii respective defineşte unele expresii după cum

urmează:

a) buget general consolidat - ansamblul tuturor bugetelor

publice, componente ale sistemului bugetar, agregate şi consolidate

pentru a forma un întreg;

b) contribuabil - orice persoană fizică ori juridică sau orice

alta entitate fără personalitate juridică care datorează impozite, taxe,

contribuţii şi alte sume bugetului general consolidat;

c) documente legale - documentele prevăzute de Codul

fiscal, Codul de procedură fiscală, Codul vamal, Legea contabilităţii

nr. 82/1991, republicată, şi de reglementările elaborate pentru punerea

în aplicare a acestora;

d) formulare tipizate cu regim special utilizate în domeniul

fiscal - documente legale ale căror tipărire, înseriere şi numerotare se

realizează în condiţiile actelor normative în vigoare;

e) obligaţii fiscale - obligaţiile prevăzute de Codul fiscal şi

de Codul de procedură fiscală;

71

Lege a fost publicată în M.Of. nr. 672 din 27 iulie 2005, aceasta instituind măsuri

de prevenire şi combatere a infracţiunilor de evaziune fiscală şi a unor infracţiuni

aflate în legătură cu acestea.


95

f) operaţiune fictivă - disimularea realităţii prin crearea

aparenţei existenţei unei operaţiuni care în fapt nu există;

g) organe competente - organe care au atribuţii de efectuare

a verificărilor financiare, fiscale sau vamale, potrivit legii.

Capitolul II al actului normativ sus-invocat se referă la

infracţiuni. Potrivit art. 3, “Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu

amendă de la 50.000.000 lei la 300.000.000 lei72

fapta contribuabilului

care, cu intenţie, nu reface documentele de evidenţă contabila distruse,

în termenul înscris în documentele de control, deşi acesta putea să o

facă”.

Textul normativ regăsit în art. 4 – 9, se referă tot la

infracţiuni, dar pentru care pedeapsa poate fi, în afara amenzii penale,

şi închisoarea privativă de libertate (de până 15 ani).

Astfel, constituie infracţiune şi se pedepsesc cu închisoare

de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă următoarele fapte:

♦ refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta

organelor competente, după ce a fost somată de 3 ori, documentele

legale şi bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor

financiare, fiscale sau vamale.

♦ împiedicarea, sub orice formă, a organelor competente de

a intra, în condiţiile prevăzute de lege, în sedii, incinte ori pe terenuri,

cu scopul efectuării verificărilor financiare, fiscale sau vamale.

♦ reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile

de la scadenţăa, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu

reţinere la sursă.

Pentru o altă categorie de fapte întâlnim doar pedeapsa

privativă de libertate:

♦ punerea în circulaţie, fără drept, a timbrelor, banderolelor

sau formularelor tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special

- închisoare de la 2 ani la 7 ani şi interzicerea unor drepturi;

♦ tipărirea sau punerea în circulaţie, cu ştiinţă, de timbre,

banderole sau formulare tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim

special, falsificate - închisoare de la 3 ani la 12 ani şi interzicerea unor

drepturi;

♦ stabilirea cu rea-credinţă de către contribuabil a

impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, având ca rezultat obţinerea, fără

drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la

72

Lei vechi.


96

bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general

consolidat - închisoare de la 3 ani la 10 ani şi interzicerea unor

drepturi.

Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 5

ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi asocierea în vederea

săvârşirii acestei fapte, pedepsindu-se şi tentativa.

În acelaşi act normativ întâlnim şi reglementări în privinţa

acelor fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea

obligaţiilor fiscale. Acestea constituie tot infracţiuni de evaziune

fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea

unor drepturi.

În speţă este vorba despre:

a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;

b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele

contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale

efectuate sau a veniturilor realizate;

c) evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente

legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori

evidenţierea altor operaţiuni fictive;

d) alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile,

memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de

alte mijloace de stocare a datelor;

e) executarea de evidenţe contabile duble, folosindu-se

înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor;

f) sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale

sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea

inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor

verificate;

g) substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către debitor

ori de către terţe persoane a bunurilor sechestrate în conformitate cu

prevederile Codului de procedură fiscală şi ale Codului de procedura

penală.

Dacă prin faptele de această natură (a-g) s-a produs un

prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei

naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita

maximă a acesteia se majorează cu 2 ani. În situaţia în care, prin

aceleaşi fapte, prejudiciul produs este mai mare de 500.000 euro, în

echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute

de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 3 ani.


97

În capitolul III al legii regăsim cauzele de nepedepsire şi

cauzele de reducere a pedepselor. Astfel, conform art. 10, în cazul

săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală, dacă în cursul urmăririi

penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecata, invinuitul

ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei

prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate.

Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este

de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate

aplica pedeapsa cu amendă, iar dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în

aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei

naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în

cazierul judiciar.

Subliniem că aceste dispoziţii nu se aplică dacă făptuitorul a

mai săvârşit o infracţiune prevăzută de legea sus-invocată într-un

interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru care a beneficiat de

prevederi de acest gen. Apoi, în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune

prevăzută de legea arătată, luarea măsurilor asiguratorii este

obligatorie.

Pentru prima dată în dreptul nostru se aduc unele clarificări

absolut necesare. Este vorba despre faptul că persoanele care au fost

condamnate pentru infracţiunile la care ne-am referit aici nu pot fi

fondatori, administratori, directori sau reprezentanţi legali ai societăţii

comerciale, iar dacă au fost alese, acestea sunt decăzute din drepturi.73

Ceea ce dorim să relevăm este că, dacă apar situaţii cînd nu

se pot stabili, pe baza evidenţelor contribuabilului, sumele datorate

bugetului general consolidat, se recurge la o soluţie precis stipulată de

legiuitor. Este vorba despre determinarea acestora de către organul

competent prin estimare.

Aici, însă, se vor avea în vedere condiţiile stabilite de Codul de

procedura fiscală.

73

În dispoziţiile finale ale Legii se stipulează că la data rămânerii definitive a

hotărârii judecătoreşti de condamnare pentru vreuna dintre infracţiunile în cauză,

instanţa va comunica Oficiului Naţional al Registrului Comerţului o copie a

dispozitivului hotărârii judecătoreşti definitive. La primirea dispozitivului hotărârii

judecătoreşti definitive de condamnare, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului

va face menţiunile corespunzătoare în registrul comerţului.


98

Cap. 6 Controlul financiar-

fiscal exercitat de Garda

Financiară

6.1. Repere manageriale. Atribuţii şi competenţe specifice

Garda Financiară este structura specializată a Ministerului

Finanţelor care pune în aplicare politica acestuia în domeniul

controlului financiar contabil, în legătură cu aplicarea şi executarea

legilor fiscale şi a reglementărilor vamale, dar şi cu respectarea

normelor de comerţ, în vederea evitării oricăror sustrageri de la plata

impozitelor şi a taxelor, precum şi în vederea împiedicării activităţilor

de contrabandă şi a oricăror practici şi procedee interzise prin

prevederile legale în vigoare.

Potrivit ultimului act normativ în materie74

, Garda Financiară

este instituţie publică de control, cu personalitate juridică, aflată în

subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, care exercită

controlul operativ şi inopinat privind prevenirea, descoperirea şi

combaterea oricăror acte şi fapte ce au ca efect frauda şi evaziunea

fiscală, precum şi alte fapte date prin lege în competenţa sa.

Comisarii Gărzii Financiare sunt funcţionari publici cu statut

special, învestiţi cu autoritatea publică a statului pe timpul şi în

legatură cu îndeplinirea atribuţiilor şi obligaţiilor de serviciu.

Instituţia este organizată în cadrul ANAF, ca un corp de

control financiar distinct, ale cărui obiective, stabilite prin prevederile

legale, constau în efectuarea de verificări în localurile şi dependinţele

74

Hotărârea Guvernului nr. 1324 din 4 noiembrie 2009 privind organizarea şi

funcţionarea Gărzii Financiare, Publicată în Monitorul Oficial 800 din 24 noiembrie

2009.

http://www.legestart.ro/Monitorul-Oficial-800-din-24.11.2009-(M.-Of.-800-2009-18009).htm



99

în care se produc, se depozitează şi se comercializează bunuri sau se

desfăşoară activităţi care fac obiectul impozitării.75

Obiectivul general al Gărzii Financiare a impus stabilirea unor

subobiective ce constau în verificarea existenţei şi a autenticităţii

documentelor justificative de transport precum şi cele referitoare la

activităţile de producţie prestări de servicii, a actelor şi a faptelor de

comerţ atunci când există indicii că obligaţiile către stat ale agenţilor

economici care prestează aceste activităţi nu sunt realizate sau sunt

realizate numai în parte.

De asemenea, mai efectuează, în conformitate cu prevederile

legale, percheziţii în toate localurile, publice sau particulare, dacă

există indicii că în aceste locuri funcţionează instalaţii cu care se

realizează produse destinate comercializării fără îndeplinirea

obligaţiilor fiscale.

Pentru intrarea în legalitate şi recuperarea eventualelor sume

ce constituie obligaţiile de plată către stat, neonorate ca efect al

nerespectării prevederilor legale în vigoare, organele de control ale

Gărzii Financiare au dreptul să dispună măsuri de aplicare a

sancţiunilor prevăzute de lege, inclusiv de confiscare a mărfurilor,

obiectelor şi produselor care au fost sustrase de la plata impozitelor şi

a taxelor, sau a căror fabricaţie a fost realizată în alte condiţii decât

cele legale.

În vederea realizării obiectivelor şi a subobiectivelor sale,

Garda Financiară verifică registrele şi alte documente din care rezultă

îndeplinirea obligaţiilor fiscale faţă de stat şi are dreptul să ridice şi să

reţină documentele care pot servi la dovedirea fraudelor sau a

contravenţiilor constatate.

În funcţie de constatări, aplică sancţiunile corespunzătoare,

potrivit prevederilor legale în vigoare şi a normelor date în aplicarea

acestora.

În exercitarea atributiilor sale Garda Financiara efectuează în

mod permanent control operativ şi inopinat, sub forma controlului

curent sau tematic, cu privire la76

:

75

Până la includerea organismului în cauză în cadrul ANAF (2004), Garda

Financiară era organizată şi condusă ca instituţie militarizată (neîncazarmată),

potrivit modelului românesc interbelic. 76

Cf. HG nr. 1324 din 4 noiembrie 2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii

Financiare (M. Of. 800 din 24 nov. 2009).


100

a) respectarea normelor de comerţ, urmărind prevenirea,

depistarea şi înlăturarea operaţiunilor ilicite;

b) modul de producere, depozitare, circulaţie şi valorificare a

bunurilor în toate locurile şi spaţiile în care se desfăşoară activitatea

operatorilor economici;

c) respectarea actelor normative în scopul prevenirii,

descoperirii şi combaterii oricăror acte şi fapte interzise de lege,

conform competenţei materiale;

d) participarea, cu personal propriu sau în colaborare cu

organele de specialitate ale altor ministere şi instituţii specializate, la

acţiuni de depistare şi de combatere a activităţilor ilicite care

generează fenomene de evaziune şi fraudă fiscală.

În situaţia în care, ca urmare a controlului efectuat, comisarii

Gărzii Financiare77

constată săvârşirea unor contravenţii, în

exercitarea atribuţiilor proprii, încheie procese-verbale pentru

constatarea şi sancţionarea contravenţiilor, în condiţiile stabilite de

Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al

contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.

180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

La constatarea împrejurărilor privind săvârşirea unor fapte

prevăzute de legea penală în domeniul financiar-fiscal, organele Gărzii

Financiare întocmesc procese-verbale prin care stabilesc implicaţiile

fiscale ale acestora, în baza cărora sesizează organele de urmărire

penală competente şi dispun, în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr.

92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu

modificările şi completările ulterioare, instituirea măsurilor

asigurătorii ori de câte ori există pericolul ca debitorul să se sustragă

de la urmărire sau să îşi ascundă ori să îşi risipească averea.

Garda Financiară poate, la solicitarea procurorului, să

efectueze constatări cu privire la faptele care constituie încălcari ale

dispoziţiilor şi obligaţiilor a căror respectare o controlează, întocmind

77

În exercitarea atribuţiilor, comisarii Gărzii Financiare efectuează în mod

permanent control operativ şi inopinat sub forma controlului curent sau tematic,

după caz. Pentru exercitarea controlului operativ şi inopinat, comisarii Gărzii

Financiare prezintă ordinul de serviciu, care este de regulă general, cu caracter

permanent şi indică numele comisarului şi competenţele acestuia, precum şi

legitimaţia de control şi insigna.

http://www.legestart.ro/Ordonanta-2-2001-regimul-juridic-contraventiilor-(MTQ2Mjk-).htm

http://www.legestart.ro/Legea-180-2002-aprobarea-Ordonantei-Guvernului-2-2001-regimul-juridic-contraventiilor-(MTQ3MDM-).htm

http://www.legestart.ro/Legea-180-2002-aprobarea-Ordonantei-Guvernului-2-2001-regimul-juridic-contraventiilor-(MTQ3MDM-).htm

http://www.legestart.ro/Ordonanta-92-2003-Codul-procedura-fiscala-(MjU5OTM4).htm

http://www.legestart.ro/Ordonanta-92-2003-Codul-procedura-fiscala-(MjU5OTM4).htm

http://www.legestart.ro/Codul-Pr.-Fiscala-2007-Romaniei-(MjU5OTM5).htm#art1


101

procese-verbale, prin care poate evalua prejudiciul cauzat aferent

operaţiunilor verificate, care sunt acte procedurale ce pot constitui

mijloace de probă, potrivit legii.

Reprezentarea în faţa instanţelor şi a organelor de urmărire

penală în cazurile în care Garda Financiară întocmeşte procese-verbale

ce cuantifică unele consecinţe fiscale78

se realizează de către instituţie,

pe baza mandatelor date de ANAF, în limita competenţelor acesteia.

Garda Financiară cooperează cu instituţiile cu atribuţii similare

din alte state, pe baza tratatelor internaţionale la care România este

parte sau pe bază de reciprocitate, precum şi cu organismele de

combatere a fraudei din cadrul Uniunii Europene, în cauzele de interes

comun, potrivit protocoalelor încheiate în acest sens, după caz, în

colaborare cu structura de specialitate din cadrul ANAF.

Instituţia este condusă de un comisar general – înalt funcţionar

public79

. În exercitarea atribuţiilor sale comisarul general emite

decizii, aprobă norme de lucru şi stabileşte proceduri pentru întreg

personalul.

78

Procesele-verbale pot cuprinde evaluari ale prejudiciului fiscal, pe baza stabilirii

implicaţiilor fiscale determinate de sustragerea de la plata impozitelor, taxelor,

contribuţiilor şi a altor sume de natură fiscală datorate bugetului general consolidat,

fără calcularea de obligaţii accesorii acestora, şi nu constituie titluri de creanţă

fiscală. Evident, toate procesele-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor

încheiate de către comisarii Gărzii Financiare pot fi atacate în condiţiile legislaţiei

privind regimul juridic al contravenţiilor. 79

Comisarul general are calitatea de ordonator secundar de credite şi exercită

atribuţiile legale în această calitate pentru toate unităţile din structura Gărzii

Financiare. In exercitarea atribuţiilor sale comisarul general emite decizii. Comisarul

general reprezintă Garda Financiară în relaţiile cu terţii. Tot acesta numeşte,

angajează, promovează, sanctionează şi eliberează din funcţie personalul din

structura Comisariatului General, precum şi pe cel de conducere din teritoriu, cu

excepţia comisarului general prim-adjunct, comisarilor generali adjuncţi, directorilor

coordonatori şi adjuncţi ai secţiilor judeţene şi al Secţiei Municipiului Bucureşti,

care sunt numiţi, în condiţiile legii, prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor.

Comisarul general asigură, prin deciziile luate, îndeplinirea corespunzătoare a

atribuţiilor ce revin Gărzii Financiare potrivit dispoziţiilor legale în vigoare şi

răspunde în faţa ministrului economiei şi finanţelor şi a preşedintelui Agenţiei

Naţionale de Administrare Fiscală de întreaga activitate desfaşuraă de unităţile din

structura Gărzii Financiare.


102

Comisarul general este ajutat în activitatea de conducere a

Gărzii Financiare80

de un comisar general prim-adjunct şi de 3

comisari generali adjuncţi, aceştia având calitatea de funcţionari

publici de conducere.

În absenţa comisarului general, Garda Financiară este

reprezentată de comisarul general prim-adjunct. În absenţa

comisarului general sau a comisarului general prim-adjunct, instituţia

este reprezentată de unul dintre comisarii generali adjuncţi, pe baza

imputernicirii comisarului general, cu avizul conform al preşedintelui

ANAF.

Garda Financiară are următoarea organizare teritorială:

a) Comisariatul General;

b) secţiile judeţene şi Secţia Municipiului Bucureşti.

Comisariatul general este structura centrală a Gărzii

Financiare, care, sub conducerea comisarului general, asigură

realizarea strategiei de control, urmăreşte modul de realizare a

atribuţiilor încredinţate subunităţilor, stabileşte măsuri operative

pentru eficienţa controlului curent şi a controlului tematic. Comisarii

din Comisariatul general al Garzii Financiare au competenţă de

control operativ şi inopinat pe întreg teritoriul tarii.

În structura Comisariatului general81

se pot organiza servicii,

birouri şi alte compartimente funcţionale prin decizie a comisarului

general, cu avizul MFP.

Secţiile judeţene şi Secţia Municipiului Bucureşti sunt unităţi

teritoriale ale Gărzii Financiare - subordonate conducerii

Comisariatului General, cu personalitate juridică - organizate în

divizii, servicii, birouri şi compartimente.

Numărul posturilor de conducere din cadrul diviziilor,

serviciilor, birourilor şi compartimentelor din structura Gărzii

Financiare este aprobat prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale

de Administrare Fiscală, la propunerea comisarului general, cu

respectarea prevederilor legale în vigoare.

80

Hotărârea Guvernului nr. 1324 din 4 noiembrie 2009 privind organizarea şi

funcţionarea Gărzii Financiare (art. 3), Publicată în Monitorul Oficial 800 din 24

noiembrie 2009. 81

Prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Garzii Financiare, aprobat prin

ordin al ministrului FP, se stabilesc relaţiile de coordonare, colaborare şi răspundere

pentru toate structurile Garzii Financiare.




103

Secţiile judeţene sunt conduse fiecare de un director

coordonator82

, care numeşte, angajează, promovează, sancţionează şi

eliberează din funcţie personalul de execuţie din subordinea sa, cu

avizul conform al comisarului general. Directorii coordonatori ai

secţiilor judeţene şi al Secţiei Municipiului Bucuresti ale Gărzii

Financiare sunt ordonatori terţiari de credite. În lipsa directorului

coordonator, comisarul general poate delega calitatea sa de ordonator

terţiar de credite directorului coordonator adjunct.

În activitatea de conducere, directorii coordonatori ai secţiilor

judeţene, respectiv al Secţiei Municipiului Bucuresti sunt ajutaţi de

directori coordonatori adjuncţi. Atribuţiile directorilor coordonatori şi

cele ale directorilor coordonatori adjuncţi sunt stabilite prin ordin al

ministrului finanţelor publice, prin contractul de management încheiat

în condiţiile legii şi prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a

Gărzii Financiare.

Comisarii din secţiile judetene şi Secţia Municipiului

Bucuresti83

au competenţă de control pe teritoriul judeţului, respectiv

al municipiului Bucureşti, în care îşi desfaşoară activitatea.

Din dispoziţia comisarului general sau cu aprobarea scrisă a

acestuia, la cererea directorilor coordonatori, pentru anumite

operaţiuni de control pot participa comisari din oricare dintre secţiile

judeţene şi/sau din Secţia Municipiului Bucureşti. In situaţiile

operative care nu suportă amânare, aprobarea scrisă poate fi obtinută

ulterior începerii controlului.

Unitatea centrală este structurată pe divizii şi compartimente.

Activitatea de control financiar contabil desfăşurată de către Garda

82

Hotararea Guvernului nr. 1324 din 4 noiembrie 2009 privind organizarea si

functionarea Garzii Financiare, Publicată în Monitorul Oficial 800 din 24 noiembrie

2009. Secţiile judeţene şi Secţia Municipiului Bucuresti ale Gărzii Financiare sunt

subordonate conducerii Comisariatului General al Gărzii Financiare, preşedintelui

Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi ministrului finanţelor publice. 83

Personalul Gărzii Financiare care îndeplineşte funcţii publice specifice este dotat

cu uniformă, insemne distinctive, armament şi alte mijloace tehnice utilizate ca

mijloc individual de autoaparare. Uniforma şi celelalte dotări pot fi purtate numai în

timpul exercitării atribuţiilor de control legal încredinţate, în condiţiile prevăzute în

Regulamentul de organizare şi funcţionare al Gărzii Financiare. Dotarea cu

armament se face în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 68-71 din Legea nr.

295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor.




104

Financiară este realizată de diviziile operative de control cu sprijinul

celorlalte compartimente funcţionale.

Principalele atribuţii ale diviziilor operative de control constau

în organizarea şi efectuarea de controale ordinare şi/sau extraordinare,

în conformitate cu prevederile legale în vigoare, ale regulamentului

propriu de organizare şi funcţionare aprobat de ministrul finanţelor şi

în funcţie de programul de control al fiecăreia dintre acestea.84

În funcţie de natura abaterilor constatate, acestea întocmesc

documentaţia necesară şi o transmit, împreună cu actele de control, la

direcţiile generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat

în raza de acţiune în care se află agenţii economici controlaţi, în

vederea valorificării constatărilor privind obligaţiile de plată

neachitate în termen de către aceştia.

De asemenea, întocmesc documentaţia necesară şi o transmit

organelor abilitate, în cazul în care din controalele efectuate de

personalul propriu au fost constatate abateri care, conform

prevederilor legale constituie infracţiuni sau contravenţii pentru care

au fost neachitate, cu rea credinţă, amenzile stabilite.

La nivel teritorial, principalele atribuţii ale Gărzii Financiare

constau în efectuarea de controale ordinare şi extraordinare în

conformitate cu prevederile legale în vigoare şi ale programului

aprobat la nivel central şi repartizat acestora.

Comisariatul General este subordonat direct, în mod ierarhic,

preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi are în

subordine întregul aparat al Gărzii Financiare.

Comisarul general are următoarele atribuţii:

♦ reprezintă Garda Financiară în relaţiile cu terţii;

♦ este ordonator terţiar de credite, exercitând atribuţiile legale

în această calitate pentru toate unităţile din structura Gărzii Financiare,

şi poate delega această calitate altor persoane împuternicite în acest

scop. Prin actul de delegare se precizează limitele şi condiţiile

delegării;

♦ conduce structura centrală a Gărzii Financiare - Comisariatul

General, care asigură realizarea strategiei de control, urmăreşte modul

84

Elaborează propuneri pentru programele de activitate, în baza obiectivelor generale

de control rezultate din prevederile legale în vigoare, a dispoziţiilor conducerilor

Ministerului Finanţelor şi a Gărzii Financiare ca şi a propunerilor făcute de către

secţiile teritoriale şi de către alte structuri ale acestora.


105

de realizare a atribuţiilor încredinţate secţiilor judeţene şi Secţiei

Municipiului Bucureşti, stabileşte măsuri operative pentru eficienţa

controlului curent şi a controlului tematic;

♦ asigură, prin deciziile luate, îndeplinirea corespunzătoare a

atribuţiilor ce revin Gărzii Financiare potrivit dispoziţiilor legale în

vigoare şi răspunde în faţa preşedintelui Agenţiei Naţionale de

Administrare Fiscală de întreaga activitate desfăşurată de unităţile din

structura Gărzii Financiare;

♦ asigură conducerea unitară a activităţii de control desfăşurate

de comisarii Gărzii Financiare;

♦ asigură controlul propriu, coordonează şi îndrumă activitatea

Comisariatului General şi a tuturor structurilor teritoriale din

subordine;

♦ dispune efectuarea de controale tematice, stabilind

obiectivele, durata şi momentul declanşării controlului;

♦ asigură corelarea şi coordonarea planurilor de control anuale,

pe domenii de activitate, pentru structurile din subordine;

♦ elaborează strategia şi obiectivele activităţii Gărzii

Financiare pe termen scurt şi mediu, în strânsă corelare cu strategia şi

cu obiectivele Ministerului Economiei şi Finanţelor - Agenţia

Naţională de Administrare Fiscală;

♦ monitorizează realizarea programului de acţiuni şi prezintă

preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală rapoarte

periodice privind stadiul de realizare a obiectivelor şi informează

asupra rezultatelor deosebite obţinute din activitatea de control;

♦ urmăreşte, coordonează şi monitorizează realizarea

obiectivelor de control şi a programului de activitate, în vederea

asigurării operativităţii şi eficienţei în domeniile specifice în care

acţionează;

♦ emite norme de lucru, metode şi proceduri privind executarea

controlului de către comisarii Gărzii Financiare, raportarea

rezultatelor, executarea serviciului de permanenţă, utilizarea

mijloacelor tehnice din dotare, folosirea echipamentului, pregătirea şi

perfecţionarea pregătirii profesionale a comisarilor, precum şi alte

dispoziţii necesare îndeplinirii atribuţiilor funcţiei;

♦ numeşte, angajează, promovează, sancţionează şi eliberează

din funcţie personalul din structura Comisariatului General, precum şi

pe cel de conducere din teritoriu, cu excepţia comisarului general


106

prim-adjunct, a comisarilor generali adjuncţi şi a comisarilor şefi de

secţie ai secţiilor judeţene şi al Secţiei Municipiului Bucureşti;

♦ organizează elaborarea, fundamentarea şi prezentarea de

propuneri pentru bugetul Gărzii Financiare şi răspunde de buna

execuţie a acestuia potrivit dispoziţiilor legale şi metodologiei stabilite

de Ministerul Economiei şi Finanţelor;

♦ aprobă repartizarea de credite bugetare pentru secţiile

judeţene, Secţia Municipiului Bucureşti şi aparatul propriu al

Comisariatului General, cu respectarea limitelor stabilite prin bugetul

aprobat de ordonatorul secundar de credite;

♦ aprobă programul de investiţii pentru Comisariatul General şi

defalcarea acestuia pe structurile teritoriale ale Gărzii Financiare, în

limitele stabilite prin bugetul aprobat;

♦ organizează controlul financiar-preventiv propriu şi

activitatea de audit public intern;

♦ propune spre aprobare preşedintelui Agenţiei Naţionale de

Administrare Fiscală statul de funcţii pentru Comisariatul General şi

statele de funcţii pentru secţiile judeţene şi Secţia Municipiului

Bucureşti;

♦ organizează ţinerea evidenţei tuturor imobilelor din

proprietatea sau administrarea Gărzii Financiare, precum şi a celorlalte

bunuri aflate în patrimoniul acesteia;

♦ urmăreşte şi răspunde de utilizarea cu eficienţă a fondurilor

primite de la bugetul de stat, potrivit legii;

♦ organizează şi răspunde de activitatea contabilă, precum şi de

întocmirea şi prezentarea la termenele stabilite a situaţiilor financiare

asupra patrimoniului aflat în administrare, potrivit prevederilor Legii

contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările

ulterioare;

♦ răspunde de organizarea şi efectuarea inventarierii

patrimoniului, în condiţiile legii;

♦ răspunde de organizarea efectuării plăţilor integrale şi la timp

ale drepturilor băneşti cuvenite personalului Gărzii Financiare;

♦ aprobă, cu avizul conducerii Ministerului Economiei şi

Finanţelor - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi al Agenţiei

Naţionale a Funcţionarilor Publici, împuternicirea comisarilor din

aparatul central sau teritorial al Gărzii Financiare de a exercita, pe

perioadă determinată, atribuţiile funcţiilor publice de conducere;


107

♦ analizează şi aprobă fişele posturilor pentru personalul de

conducere şi de execuţie din Comisariatul General, pentru directorii

coordonatori şi adjuncţii lor din cadrul secţiilor judeţene şi al Secţiei

Municipiului Bucureşti, stabilind totodată atribuţiile, sarcinile şi

limitele de competenţă ale acestora;

♦ coordonează activitatea de întocmire a raportului privind

bilanţul activităţii anuale a Gărzii Financiare, pe care îl prezintă

Ministerului Economiei şi Finanţelor - Agenţia Naţională de

Administrare Fiscală;

♦ participă la prezentarea raportului anual de activitate al

structurilor Gărzii Financiare;

♦ organizează activitatea de evaluare a performanţelor

profesionale pentru personalul Gărzii Financiare, în condiţiile legii;

♦ aprobă stimulentele pentru directorii coordonatori adjuncţi ai

secţiilor judeţene şi ai Secţiei Municipiului Bucureşti, pentru comisarii

şefi de divizie, şefii de serviciu, şefii de birou, precum şi pentru

personalul de execuţie din aparatul Comisariatului General al Gărzii

Financiare, la propunerea şefilor ierarhici ai acestora;

♦ propune spre aprobare preşedintelui Agenţiei Naţionale de

Administrare Fiscală stimulentele pentru comisarul general prim-

adjunct, comisarii generali adjuncţi şi directorii coordonatori ai

secţiilor judeţene şi al Secţiei Municipiului Bucureşti;

♦ dispune, în condiţiile legii, verificarea sesizărilor şi

reclamaţiilor privitoare la personalul cu funcţii de conducere şi cel cu

funcţii de execuţie din cadrul Comisariatului General şi din structurile

teritoriale;

♦ emite decizie de imputare în vederea recuperării pagubelor

aduse instituţiei de personalul cu funcţii de conducere, personalul de

execuţie şi contractual din cadrul Comisariatului General şi al

structurilor teritoriale, în condiţiile legii;

♦ emite decizie de imputare a contravalorii contravenţiei

personalului care se face vinovat de netransmiterea titlurilor executorii

în termenul şi în condiţiile prevăzute de lege;

♦ aprobă programarea anuală a efectuării concediilor de odihnă

pentru întregul personal al Comisariatului General şi pentru cel cu

funcţii de conducere din structurile teritoriale;

♦ aprobă prin decizie regulamentul privind dotarea, păstrarea şi

utilizarea armamentului din dotare, conform legii;


108

♦ aprobă acreditarea ziariştilor şi reprezentanţilor mijloacelor

de informare în masă la nivelul Comisariatului General;

♦ furnizează presei, prompt şi complet, orice informaţie de

interes public care priveşte activitatea Gărzii Financiare, în condiţiile

prevăzute de actele normative în vigoare;

♦ încheie şi semnează protocoale sau convenţii de colaborare

între Garda Financiară şi organe cu atribuţii similare din ţară şi din

alte state, pe baza tratatelor internaţionale la care România este parte

sau pe bază de reciprocitate, precum şi cu organismele de combatere a

fraudei din cadrul Uniunii Europene, în cauzele de interes comun;

♦ desemnează, cu acordul preşedintelui Agenţiei Naţionale de

Administrare Fiscală, persoanele competente în vederea perfecţionării

personalului Gărzii Financiare sau pentru susţinerea tematică la

diferite acţiuni organizate de Garda Financiară sau la invitaţia

organismelor similare din alte state;

♦ desemnează, cu acordul preşedintelui Agenţiei Naţionale de

Administrare Fiscală, persoane din cadrul Gărzii Financiare ca

reprezentanţi ai acestei instituţii în diverse colective, comisii sau

organisme interministeriale;

♦ convoacă conducerea structurilor teritoriale pentru

prezentarea raportului privind bilanţul anual de activitate sau ori de

câte ori se impune.

Diviziile din structura Comisariatului General care exercită

activităţi de control operativ-inopinat sunt:

a) Divizia 1 Control operativ-inopinat în domeniul producţiei,

distribuţiei şi transportului produselor energetice;

b) Divizia 2 Control operativ-inopinat în domeniul producţiei,

distribuţiei şi transportului alcoolului şi băuturilor alcoolice;

c) Divizia 3 Intervenţie rapidă şi control operativ-inopinat;

control operativ-inopinat în domeniul jocurilor de noroc;

d) Divizia 4 Control operativ-inopinat în domeniul producţiei,

distribuţiei şi transportului altor produse accizate; operaţiuni de

import-export;

e) Divizia 5 Control operativ-inopinat; documentare şi

colaborare interinstituţională; combaterea fraudelor comunitare;

f) Divizia 6 Intervenţie rapidă şi control operativ-inopinat;

tranzacţii comerciale intracomunitare.

Comisarii din cadrul diviziilor 1-6 au următoarele atribuţii:


109

♦ efectuează controale în spaţiile în care se produc, se

depozitează sau se comercializează bunuri ori se desfăşoară activităţi

ce cad sub incidenţa actelor normative în vigoare cu privire la

prevenirea, descoperirea şi combaterea oricăror acte şi fapte care sunt

interzise de acestea;

♦ verifică respectarea reglementărilor legale privind circulaţia

mărfurilor pe drumurile publice, în porturi, pe căile ferate şi fluviale,

în aeroporturi, în vecinătatea punctelor vamale, antrepozite, zone

libere, precum şi în alte locuri în care se desfăşoară o asemenea

activitate;

♦ verifică legalitatea activităţilor desfăşurate, existenţa şi

autenticitatea documentelor justificative în activităţile de producţie şi

prestări de servicii ori pe timpul transportului, depozitării şi

comercializării bunurilor;

♦ opresc, în condiţiile legii, mijloacele de transport pentru

verificarea documentelor de însoţire a bunurilor şi persoanelor

transportate;

♦ dispun măsuri cu privire la confiscarea în condiţiile legii a

bunurilor a căror fabricaţie, depozitare, transport sau desfacere este

ilicită, precum şi confiscarea veniturilor realizate din activităţi

comerciale sau prestări de servicii nelegale şi ridică bunuri şi

documente fînanciar-contabile şi de altă natură care pot servi la

dovedirea contravenţiilor sau, după caz, a infracţiunilor;

♦ sigilează, în condiţiile legii, spaţiile sau bunurile care fac

obiectul verificării şi iau măsuri care să asigure conservarea şi

păstrarea în condiţii de siguranţă a corpurilor delicte, dacă din motive

obiective acestea nu pot fi ridicate, până la soluţionarea cauzei;

♦ indisponibilizează, în condiţiile legii, până la soluţionarea

cazului ori până la primirea răspunsului de autenticitate de la

instituţiile autorizate, bunurile care fac obiectul verificării şi pentru

care există suspiciuni referitoare la producerea, aprovizionarea,

depozitarea şi comercializarea acestora;

♦ solicită, în condiţiile şi potrivit Codului de procedură penală,

efectuarea de către organele abilitate de lege a percheziţiilor în

localuri publice sau particulare - case, curţi, dependinţe şi grădini,

dacă există indicii că în aceste locuri sunt ascunse documente, mărfuri

sau se desfăşoară activităţi care au ca efect evaziunea sau frauda

fiscală;


110

♦ constată şi comunică organelor de cercetare penală acte şi

fapte care au avut ca efect evaziunea şi frauda fiscală, solicită

organelor fiscale stabilirea obligaţiilor fiscale datorate în întregime,

cer organelor fiscale competente, potrivit Codului de procedură

fiscală, luarea măsurilor asigurătorii ori de câte ori există pericolul ca

debitorul să se sustragă de la urmărire sau să îşi ascundă ori să îşi

risipească averea şi sesizează, după caz, organele de urmărire penală;

♦ comunică datele necesare completării cazierului fiscal la

organele fiscale competente;

♦ transmit actele de control sau alte documente ori înscrisuri la

organele fiscale competente care gestionează dosarul fiscal al

contribuabilului verificat;

♦ transmit la organul de executare silită titlurile executorii, în

conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală;

♦ solicită administratorilor unităţilor controlate şi persoanelor

implicate copii certificate de pe documentele originale, explicaţii,

lămuriri, precizări verbale şi/sau în scris, după caz, cu privire la

faptele constatate;

♦ ridică sau solicită organelor de specialitate prelevarea de

probe, eşantioane, mostre etc., necesare finalizării acţiunii de control;

♦ întocmesc acte de control privind rezultatele verificărilor,

aplică măsurile prevăzute de normele legale şi sesizează organele

competente în vederea valorificării constatărilor. Actele de control vor

fi întocmite cu respectarea normelor de lucru, a metodologiei şi a

procedurilor de control elaborate de Comisariatul General;

♦ participă şi coordonează acţiuni de control pe întregul

teritoriu al ţării, urmărind aplicarea în mod unitar şi coerent a

normelor de lucru şi programelor stabilite de Comisariatul General;

♦ întocmesc şi predau la compartimentul de informatică fişa

privind rezultatele controlului, în scopul evidenţierii şi centralizării

acţiunilor şi a actelor de control întocmite în baza proprie de date,

fiind răspunzători de informaţiile comunicate; fişa privind rezultatele

controlului împreună cu toate documentele de control întocmite de

comisari vor fi predate operativ persoanei desemnate pentru

desfăşurarea activităţii de arhivare, care vor fi luate în evidenţă în

ordine cronologică;

♦ solicită instituţiilor financiar-bancare, de asigurări şi

reasigurări, în condiţiile legii, date sau, după caz, documente, în


111

scopul instrumentării şi fundamentării constatărilor cu privire la

săvârşirea unor fapte ce contravin legislaţiei în vigoare;

♦ poartă uniformă, păstrează, folosesc şi fac uz de armamentul

şi mijloacele de apărare din dotare, în condiţiile legii;

♦ utilizează mijloacele auto purtând însemne şi dispozitive de

avertizare sonore şi luminoase specifice, în condiţiile legii;

♦ organizează baza proprie de date care este destinată să

asigure cunoaşterea faptelor din domeniul de activitate, programarea şi

desfăşurarea acţiunilor, precum şi aplicarea măsurilor de prevenire şi

combatere a faptelor ilicite;

♦ îndeplinesc orice alte sarcini de serviciu dispuse de

conducerea ierarhică.

Directorul coordonator al secţiei judeţene, respectiv cel al

Secţiei Municipiului Bucureşti, se află în subordinea directă a

comisarului general şi are următoarele atribuţii:

♦ organizează activitatea secţiei pentru realizarea obiectivelor

din cadrul programului de activitate aprobat de comisarul general şi a

celor din programul de activitate propriu;

♦ numeşte, angajează, promovează, sancţionează şi eliberează

din funcţie personalul de execuţie din subordinea sa. Prin act de

delegare în care se precizează limitele şi condiţiile delegării poate

primi de la comisarul general calitatea de ordonator terţiar de credite;

♦ organizează şi conduce acţiuni de control tematic la ordinul

comisarului general;

♦ conduce şi coordonează controlul operativ şi inopinat,

asigurând valorificarea integrală a constatărilor cuprinse în actele de

control;

♦ verifică măsurile dispuse în cadrul acţiunilor de control de

către comisarii Gărzii Financiare;

♦ corelează şi sistematizează propunerile de măsuri rezultate în

urma controalelor efectuate, în scopul asigurării îmbunătăţirii

activităţii secţiilor;

♦ verifică periodic modul de îndeplinire a atribuţiilor de către

personalul aflat în subordine, calitatea rapoartelor, a notelor, a

evaluărilor şi a sintezelor privind rezultatele controalelor efectuate, în

vederea informării operative a comisarului general;

♦ organizează şi efectuează verificări cu privire la modul de

aplicare şi respectare de către comisari a normelor de lucru pentru


112

personalul Gărzii Financiare şi a codului de conduită al personalului

cu atribuţii de control;

♦ organizează şi controlează modul în care se execută serviciul

de permanenţă pe secţie, urmărind menţinerea stării operative şi

posibilitatea de intervenţie imediată;

♦ urmăreşte utilizarea creditelor bugetare ce au fost repartizate

secţiei de către Comisariatul General conform destinaţiilor legale;

♦ propune programul de investiţii şi urmăreşte realizarea

programului aprobat;

♦ organizează controlul financiar-preventiv propriu;

♦ propune spre aprobare comisarului general stimulente pentru

comisarii şefi adjuncţi;

♦ aprobă stimulentele pentru şefii de divizie şi personalul de

execuţie din subordine din cadrul secţiei judeţene şi al Secţiei

Municipiului Bucureşti, la propunerea şefilor ierarhici;

♦ aprobă fişele postului pentru şefii de divizie şi personalul de

execuţie din cadrul secţiei;

♦ organizează activitatea de evaluare a performanţelor

profesionale pentru personalul din subordine;

♦ urmăreşte modul de folosire a mijloacelor tehnice din dotare,

luând măsurile ce se impun pentru folosirea eficientă, precum şi

pentru prevenirea distrugerii acestora;

♦ controlează modul de folosire şi păstrare a uniformei, a

sigiliilor, a ordinului de serviciu, a legitimaţiilor, a insignelor de

împuternicire, a însemnelor, potrivit funcţiilor ierarhice;

♦ asigură controlul periodic al armamentului din dotare, al

celorlalte mijloace de protecţie şi autoapărare;

♦ programează concediile de odihnă pentru personalul din

subordine şi urmăreşte efectuarea concediilor de odihnă conform

programării;

♦ asigură, în conformitate cu legislaţia în vigoare, respectarea

normelor de disciplină de către personalul din subordine, sancţionează

şi face propuneri comisiei de disciplină pentru aplicarea de sancţiuni

celor care au săvârşit abateri;

♦ colaborează în activitatea sa cu direcţia generală a finanţelor

publice, direcţiile de specialitate din cadrul acesteia, cu organele

vamale şi cu celelalte instituţii deconcentrate;


113

♦ furnizează presei prompt şi complet orice informaţie de

interes public care priveşte activitatea secţiei, cu respectarea

prevederilor legale privind confidenţialitatea informaţiilor;

♦ îndeplineşte oricare alte sarcini primite de la conducerea

Comisariatului General.

*

* *

Unele măsuri privind îmbunătăţirea procedurilor fiscale şi

diminuarea evaziunii fiscale introduse în anul 200985

Prin Ordonanţa de urgenţă nr. 46 din 13/05/2009, având în

vedere necesitatea întăririi disciplinei financiare şi a creşterii eficienţei

acţiunilor desfăşurate de administraţia fiscală în general şi Garda

Financiară, în special, s-a modificat Ordonanţa de urgenţă a

Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, cu

modificările şi completările ulterioare, referitor la acordarea de noi

competenţe.

Acestea permit comisarilor aflaţi în exercitarea atribuţiilor de

serviciu să:

♦ legitimeze persoanele implicate în săvârşirea de contravenţii

sau fapte de evaziune fiscală;

♦ să indisponibilizeze operativ bunurile şi mărfurile care fac

obiectul unor operaţiuni de evaziune fiscală, până la finalizarea

verificărilor sau până la obţinerea rezultatelor analizelor de laborator;

♦ să participe la percheziţii şi să efectueze alte activităţi menite

să surprindă şi să combată faptele de evaziune în momentul

desfăşurării lor, cu respectarea legislaţiei specifice în domeniu.

*

* *

Competenţe pe linia combaterii transporturilor ilicite de

mărfuri86

Având în vedere constatările din practică ale autorităţilor

abilitate să aplice prevederile legale care reglementează transportul de

85

Ordonanţa de urgenţă nr. 46 din 13/05/2009, publicată in Monitorul Oficial, Partea

I, nr. 347 din 25/05/2009, privind îmbunătăţirea procedurilor fiscale şi diminuarea

evaziunii fiscale. 86

OUG nr. 93/2009 privind unele masuri pentru întărirea controlului în scopul

combaterii transporturilor ilicite de mărfuri, publicată în Monitorul Oficial, Partea

I, nr. 457, din 1 iulie 2009.


114

produse accizabile, cereale şi produse procesate din cereale, ce au

evidenţiat amplificarea activităţilor comerciale ilicite, în care sunt

implicaţi operatorii economici ce se ocupă cu comercializarea şi

transportul acestor categorii de produse, s-a impus intervenţia

legislativă de urgenţă, în sensul perfecţionării instrumentelor legale

necesare pentru prevenirea şi combaterea acestor activităţi.

Reglementarea se impunea cu atât mai mult cu cât s-a

înregistrat o creştere a numărului de transporturi ilicite de produse

accizabile, diversificându-se concomitent formele de realizare a

acestor fapte ilicite.

De asemenea, în perioada campaniei agricole de vară se

amplifică activităţile comerciale ilicite în care sunt implicaţi operatorii

economici ce se ocupă cu comercializarea şi transportul cerealelor,

fiind momentul în care se creează stocuri ilicite de cereale ce ulterior

sunt utilizate pentru tranzacţii comerciale sau producţia de panificaţie

neînregistrată.

Actul normativ susinvocat (OUG nr. 93/2009), prin derogare

de la dispoziţiile art. 221 alin. (3) teza I din OUG nr. 92/2003 privind

Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi

completările ulterioare, stipulează că pentru constatarea şi

sancţionarea contravenţiei prevăzute de art. 220 alin. (1) lit. k) din

aceeaşi ordonanţă, controlul asupra mijloacelor de transport se

efectuează de către echipe mixte alcătuite din personalul de

specialitate din cadrul ANAF şi unităţile sale subordonate şi

personalul anume desemnat din cadrul Poliţiei Române.

La solicitarea personalului anume desemnat din cadrul Poliţiei

Române, care face parte din echipa mixtă de control, personalul de

control din cadrul ANAF şi unităţile sale subordonate are obligaţia de

a efectua controlul de specialitate. Poliţistul87

care face parte din

echipă va opri în trafic mijloacele de transport marfă, în vederea

efectuării controlului de specialitate, din oficiu sau la solicitarea

personalului de specialitate din cadrul ANAF.

87

Personalul anume desemnat din cadrul Poliţiei Române, care face parte din echipa

mixtă de control.


115

Constatarea contravenţiei88

şi aplicarea sancţiunilor stabilite89

se fac de catre personalul de specialitate din cadrul ANAF şi unităţile

sale subordonate.

6.2. Drepturile şi obligaţiile personalului în îndeplinirea

atribuţiilor de serviciu

Potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 91/2003

privind organizarea Gărzii Financiare, în îndeplinirea atribuţiilor ce le

revin, comisarii Gărzii Financiare90

sunt în drept:

88

Acelaşi act normativ prevede: Art. 2. — OUG nr. 12/2006 pentru stabilirea unor

măsuri de reglementare a pieţei pe filiera cerealelor şi a produselor procesate din

cereale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 27 februarie

2006, aprobată cu modificari prin Legea nr. 225/2006, se modifică şi se completează

dupăcum urmează: 1. La articolul 14 alineatul (1), dupa litera d) se introduce o nouă

literă, litera e), cu următorul cuprins: „e) transportul în scop comercial al cerealelor

sau al produselor de panificaţie, neînsoţite de documentele prevăzute de lege care să

justifice provenienţa licită a acestora, cu amendă de la 3.000 lei la 5.000 lei,

confiscarea mărfii şi a mijlocului de transport marfă utilizat în acest scop.” 2. La

articolul 14, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins: „(3) Constatarea

contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a)—d) se fac de

către persoane împuternicite în acest scop de la Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi

Dezvoltării Rurale, iar a celor prevăzute la alin. (1) lit. e) se fac de către Garda

Financiară şi personalul anume desemnat din cadrul Poliţiei Române.” Art. 3. — (1)

Veniturile rezultate din valorificarea bunurilor confiscate şi ca urmare a aplicării

sancţiunilor potrivit art. 1 şi art. 2 constituie venituri la bugetul de stat. Din aceste

venituri se reţine o cotă de 15% care se constituie într-un fond de premiere la

dispoziţia ministrului administraţiei şi internelor şi a ministrului finanţelor publice,

în cote egale. (2) Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Finanţelor

Publice vor emite ordine în aplicarea dispoziţiilor art. 1 şi art. 3 alin. (1). 89

Prevăzute. de art. 220 alin. (1) lit. k) din OUG nr. 92/2003, republicată, cu

modificările şi completările ulterioare, şi aplicarea sancţiunilor stabilite prin

dispoziţiile art. 220 alin. (2) din acelaşi act normativ. 90

Ocuparea funcţiei publice specifice vacante de comisar al Gărzii Financiare se face

cu îndeplinirea condiţiilor privind recrutarea funcţionarilor publici prevăzute de

Legea privind Statutul funcţionarilor publici şi conform dispoziţiilor prezentului

regulament. Condiţia stării de sănătate corespunzătoare pentru ocuparea unei funcţii

publice specifice de comisar se atestă pe bază de examen medical de specialitate şi

testare psihologică, care se efectuează în unităţi specializate agreate de Garda

Financiară. Poate participa la concurs candidatul declarat apt din punct de vedere

psihologic, medical şi care a obţinut avizul de port armă, în condiţiile legii.

Concursul sau examenul pentru ocuparea funcţiei publice specifice de comisar este

organizat de Comisariatul General al Gărzii Financiare. Persoanele care au promovat

concursul pentru ocuparea funcţiei publice specifice de comisar debutant vor efectua


116

a) să efectueze controale în spaţiile în care se produc, se

depozitează sau se comercializează bunuri ori se desfăşoară activităţi

ce cad sub incidenţa actelor normative în vigoare cu privire la

prevenirea, descoperirea şi combaterea oricăror acte şi fapte care sunt

interzise de acestea;

b) să verifice respectarea reglementărilor legale privind

circulaţia mărfurilor pe drumurile publice, în porturi, căi ferate şi

fluviale, aeroporturi, în vecinătatea punctelor vamale, antrepozite,

zone libere, precum şi în alte locuri în care se desfăşoară o asemenea

activitate;

c) să verifice legalitatea activităţilor desfăşurate, existenţa şi

autenticitatea documentelor justificative în activităţile de producţie şi

prestări de servicii ori pe timpul transportului, depozitarii şi

comercializării bunurilor şi să aplice sigilii pentru asigurarea

integrităţii bunurilor;

d) să dispună măsuri cu privire la confiscarea, în condiţiile

legii, a bunurilor a căror fabricaţie, depozitare, transport sau desfacere

este ilicită, precum şi a veniturilor realizate din activităţi comerciale

sau prestări de servicii nelegale şi să ridice documentele financiar-

o perioadă de stagiu, conform prevederilor legale. Comisarii nou-angajaţi vor

efectua un curs de pregătire profesională specifică în cadrul Şcolii de Finanţe

Publice şi Vamă, cu o durată de 4 săptămâni, având ca programă prelucrarea

legislaţiei fiscale şi, respectiv, tehnicile şi metodele de control pe domenii de

activitate specifice Gărzii Financiare. Programa de studiu a cursurilor se va aproba

prin decizie a comisarului general şi va cuprinde: a) reguli procedurale de bază

privind metodologia controlului operativ-inopinat efectuat de Garda Financiară sub

forma controlului curent sau/şi tematic; b) tehnici şi proceduri de control specifice

activităţii Gărzii Financiare; c) domeniile de activitate supuse controlului Gărzii

Financiare; d) acte normative ce reglementează în domeniul economic, financiar şi

vamal atribuţiile Gărzii Financiare; e) evaziunea şi frauda fiscală, forme de

manifestare, activităţile sensibile la evaziune fiscală, contravenţii şi infracţiuni,

cazuistică; f) acte normative ce reglementează domeniul juridic al contravenţiilor.

Pentru a participa la concursul sau examenul pentru ocuparea posturilor vacante de

conducere în cadrul Gărzii Financiare, pe lângă condiţiile prevăzute de Legea

privind Statutul funcţionarilor publici, candidaţii vor îndeplini şi următoarele

condiţii de vechime minimă în funcţii economice sau juridice, astfel: a) 5 ani -

pentru funcţiile de comisar general, comisar general prim-adjunct şi comisar general

adjunct; b) 5 ani - pentru funcţiile de comisar şef de divizie în Comisariatul General,

director coordonator şi, respectiv, director coordonator adjunct la secţiile judeţene şi

la Secţia Municipiului Bucureşti; c) 2 ani - pentru funcţia de comisar şef de divizie

în cadrul secţiilor judeţene şi al Secţiei Municipiului Bucureşti.


117

contabile şi de altă natură care pot servi la dovedirea contravenţiilor

sau a infracţiunilor;

LISTA91

mijloacelor tehnice, a echipamentelor de autoaparare, de protecţie

şi comunicare şi a altor mijloace speciale de dotare

a) Arme de foc şi mijloace individuale de autoapărare

Arme de foc:

1. armament de serviciu: pistol cu un incarcator; se asigură la prima dotare; câte o

bucată pentru fiecare comisar;

2. toc din piele pentru pistol; se asigură la prima dotare pentru fiecare pistol;

3. muniţie de război pentru fiecare încărcător de pistol pentru fiecare şedinţă de

tragere, precum şi în cazul unor acţiuni speciale; pentru Garda Financiară -

Comisariatul General, muniţia se distribuie la ordinul comisarului general, iar pentru

secţiile judeţene ale Gărzii Financiare muniţia se distribuie la ordinul directorilor

coordonatori;

Mijloace individuale de autoapărare:

4. butelie cu gaz (spray) paralizant cu portbutelie pentru centura pentru dotarea

fiecărui comisar;

5. electroşocuri: 800 bucăţi bastoane de mici dimensiuni şi 800 bucăţi de mari

dimensiuni, pentru dotarea comisarilor.

b) Echipament individual de protecţie:

1. veste reflectorizante pentru acţiunile stradale: 800 bucăţi;

2. bastoane reflectorizante pentru acţiunile stradale: 800 bucăţi;

3. combinezon din două piese (pantalon şi bluză inscripţionată cu sigla Gărzii

Financiare), confecţionat din material uşor, care se imbracă de către comisari peste

uniforma în acţiunile de inventariere şi manipulare a mărfurilor, ambalajelor etc.;

câte o bucată pentru fiecare comisar.

c) Mijloace de comunicare:

-telefon mobil şi serviciile aferente - un aparat/ persoană.

d) Alte mijloace speciale de dotare:

1. microscoape portabile pentru citirea elementelor de secretizare de pe timbre şi

banderole;

2. sigilii metalice de unică folosinţă, personalizate şi înseriate;

3. imprimate (formulare cu regim special);

4. alte articole necesare, bine justificate, propuse de comisarul general şi aprobate

de preşedintele Agentiei Naţionale de Administrare Fiscală.

e) să solicite, în condiţiile şi potrivit Codului de procedură

penală, efectuarea de către organele abilitate de lege a percheziţiilor în

91

Cf. Hotararea Guvernului nr. 1324 din 4 noiembrie 2009 privind organizarea si

functionarea Garzii Financiare, Publicată în Monitorul Oficial 800 din 24 noiembrie

2009.




118

localuri publice sau particulare - case, curţi, dependinţe şi grădini -,

dacă există indicii că în aceste locuri sunt ascunse documente, mărfuri

sau se desfăşoară activităţi care au ca efect evaziunea sau frauda

fiscală;

f) să constate acte şi fapte care au avut ca efect evaziunea şi

frauda fiscală, să solicite organelor fiscale stabilirea obligaţiilor fiscale

în întregime datorate, să ceară organelor de executare competente,

potrivit Codului de procedură fiscală, luarea măsurilor asiguratorii ori

de câte ori există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire

sau să îşi ascundă ori să îşi risipească averea şi să sesizeze, după caz,

organele de urmărire penală;

g) să solicite administratorilor unităţilor controlate şi

persoanelor im plicate explicaţii, lămuriri, precizări verbale şi/sau în

scris, după caz, cu privire la faptele constatate;

h) să solicite, potrivit legii, copii certificate de pe documentele

originale, sa preleveze probe, eşantioane, mostre etc., necesare

finalizării actului de control. Analiza şi examinarea probelor,

eşantioanelor şi mostrelor se fac în laboratoare de specialitate,

cheltuielile privind efectuarea acestora fiind suportate din fondurile

special alocate în bugetul de venituri şi cheltuieli al Gărzii Financiare;

i) să constate contravenţiile şi să aplice sancţiunile

corespunzătoare, potrivit competentelor prevăzute de lege;

j) să întocmească acte de control operativ şi inopinat privind

rezultatele verificărilor, să aplice măsurile prevăzute de normele legale

şi să sesizeze organele competente în vederea valorificării

constatărilor;

k) să oprească mijloacele de transport, în condiţiile legii,

pentru verificarea documentelor de însoţire a bunurilor şi persoanelor

transportate;

l) să solicite instituţiilor financiar-bancare, de asigurări şi

reasigurari, în condiţiile legii, date sau, după caz, documente, în

scopul instrumentarii şi fundamentarii constatărilor cu privire la

săvârşirea unor fapte ce contravin legislaţiei în vigoare;

m) să poarte uniforma, să păstreze, să folosească şi să facă uz

de armamentul şi mijloacele de apărare din dotare, în condiţiile legii;

n) să utilizeze mijloacele auto purtând însemne şi dispozitive

de avertizare sonore şi luminoase specifice.

Funcţionarii Gărzii Financiare au obligaţia de a nu folosi în

scop personal şi de a nu divulga informaţiile dobândite ca urmare a


119

exercitării funcţiei. De asemenea, nu pot divulga aceste informaţii,

inclusiv după încetarea raporturilor de munca, pe o durata de 3 ani, cu

excepţia cazurilor impuse de procedurile judiciare ori în cazul

schimbului de informaţii între instituţiile abilitate ale statului, precum

şi în cazul comunicărilor făcute, în condiţiile legii, organismelor

străine cu atribuţii similare.

Cadrul normativ în vigoare (la care am referire anterior)

stipulează că personalul Gărzii Financiare este obligat să respecte

legea, să aibă o conduită corectă, să fie integru şi incoruptibil, să

acţioneze cu hotărâre pentru prevenirea şi combaterea oricăror acte de

natura să stirbească autoritatea şi prestigiul instituţiei.

Răspunderea personalului Gărzii Financiare este cea prevăzută

de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, cu

modificările şi completările ulterioare, de Statutul comisarului Gărzii

Financiare şi de Codul muncii, după caz.

Pentru pagubele cauzate în activitatea de control ca urmare a

neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a atribuţiilor de

control, în măsura în care nu sunt îndeplinite condiţiile atragerii

răspunderii penale, comisarii răspund potrivit art. 998 din Codul civil.

Răspunderea civilă delictuală poate fi antrenată numai pe baza

hotărârii instanţelor de judecată.

6.2.1. Politici de stimulare a performanţelor personalului

Din raţiuni de performare a sistemului, personalul Gărzii

Financiare beneficiază de stimulente materiale şi morale. În acest

domeniu operează din punct de vedere legal Normele Metodologice

privind constituirea şi utilizarea fondului de stimulente92

stabilite în

condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 91/2003 privind

organizarea Gărzii Financiare.

Sursele de constituire a fondului de stimulente

Fondul de stimulente se constituie, potrivit art. 13 alin. (1) din

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2003 pentru organizarea

92

Norma metodologică din 4 noiembrie 2009 privind constituirea si utilizarea

fondului de stimulente stabilit in conditiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.

91/2003 privind organizarea Garzii Financiare Publicat in Monitorul Oficial 800 din

24 noiembrie 2009 (M. Of. 800/2009).

http://www.legestart.ro/Ordonanta-de-urgenta-91-2003-organizarea-Garzii-Financiare-(MTg3MTY-).htm




120

Gărzii Financiare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2004, cu

modificările şi completările ulterioare, în procent de 15% din sumele

încasate pentru bugetul statului ca urmare a controlului, reprezentând

amenzi şi sume confiscate, în lei şi în valută, şi în procent de 7% din

sumele provenite din valorificarea bunurilor rezultate din confiscări,

după deducerea cheltuielilor efectuate în scopul valorificării acestora.

Sumele confiscate de Garda Financiară urmează regimul juridic şi

procedura de predare şi depunere la trezorerie, în contul bugetului

general consolidat al statului, ca şi amenzile încasate.

Prin bunuri confiscate şi intrate în proprietatea privată a

statului se înţelege bunurile care au facut obiectul confiscării pe baza

proceselor-verbale sau a actelor de control ale Gărzii Financiare şi

care au fost valorificate potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 14/2007

pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor

intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, republicată,

inclusiv bunurile abandonate în timpul controlului.

Sumele în valută provenite din sursele arătate se evaluează în

lei, la cursul de schimb stabilit de Banca Naţională a României în ziua

în care acestea au devenit proprietatea statului.

Bunurile confiscate reprezentând arme, muniţii, echipament

militar, produse şi materiale explozive, stupefiante, obiecte de

patrimoniu, precum şi alte bunuri similare se predau de organele

Gărzii Financiare şi se valorifică în condiţiile legii; sumele obţinute

din valorificarea acestor bunuri nu se constituie în fond de stimulente.

Evidentierea fondului de stimulente

Fondul de stimulente se constituie şi se evidenţiază astfel:

a) la nivelul secţiilor judeţene şi al Secţiei Municipiului

Bucureşti, din sumele provenite din activitatea proprie, reflectate

distinct pe fiecare entitate care le-a creat;

b) la nivelul Comisariatului General al Gărzii Financiare, din

sumele provenite din activitatea proprie şi distinct din virarea, până la

data de 15 a lunii curente pentru luna anterioară, a unei cote de 10%

din fondul lunar constituit de secţiile judeţene şi Secţia Municipiului

Bucureşti din activitatea proprie.

Sumele constituite se evidenţiază distinct, în analitic, pe

fiecare entitate care le-a creat. Sumele vor fi virate de administraţiile

finanţelor publice şi, respectiv, de Direcţia generală de administrare a

marilor contribuabili în conturile de trezorerie ale secţiilor judeţene şi

http://www.legestart.ro/Legea-132-2004-aprobarea-Ordonantei-urgenta-Guvernului-91-2003-organizarea-Garzii-Financiare-(NjgyNDY-).htm

http://www.legestart.ro/Ordonanta-14-2007-reglementarea-modului-conditiilor-valorificare-bunurilor-intrate-potrivit-legii-proprietatea-privata-statului-(MzI4MDIz).htm


121

Secţiei Municipiului Bucureşti sau al Comisariatului General al Gărzii

Financiare. Directorii coordonatori ai secţiilor judeţene şi al Secţiei

Municipiului Bucureşti vor urmari modul de colectare, evidenţiere şi

utilizare a fondului de stimulente constituit.

Modul de utilizare a fondului de stimulente

Utilizarea sumelor constituite la nivelul fiecarei entităţi se face

pe baza următoarelor criterii de repartizare:

a) contribuţia directă şi efectivă, realizată cu respectarea

normelor legale şi a îndatoririlor specifice, la atragerea de venituri

suplimentare la bugetul de stat prin descoperirea faptelor de evaziune

şi/sau de fraudă fiscală şi declanşarea măsurilor de recuperare a

sumelor datorate;

b) îndeplinirea cu competenţă şi profesionalism a atribuţiilor

de control, având drept rezultat identificarea faptelor şi actelor prin

care contribuabilii se sustrag de la plata taxelor, impozitelor şi a

celorlalte contribuţii datorate;

c) depistarea mijloacelor folosite şi a manoperelor utilizate

pentru încălcarea sau nerespectarea dispoziţiilor legale care

reglementează obligaţiile fiscale ale contribuabililor;

d) îndeplinirea cu probitate a îndatoririlor de serviciu,

executarea cu promptitudine, seriozitate şi bună-credinţă a

operaţiunilor de control;

e) aportul personal la realizarea obiectivelor compartimentului

în care îşi desfaşoară activitatea persoana respectivă;

f) asumarea responsabilităţii şi a riscurilor pentru executarea

misiunilor de control cu grad accentuat de pericol, menite să reducă

sau să elimine acte ori fapte ilicite din domeniile de activitate de

competenţa Gărzii Financiare;

g) organizarea corespunzătoare a programului de lucru,

însuşirea şi aplicarea normelor legale care stabilesc competenţele

Gărzii Financiare;

h) contribuţia efectivă a personalului care participă la

activitatea de valorificare a bunurilor confiscate la îndeplinirea

atribuţiilor ce îi sunt stabilite;

i) semnalarea deficienţelor de reglementare şi a domeniilor de

activitate în care se produc acte sau fapte ilicite şi formularea de

propuneri concrete de îmbunătaţire a cadrului normativ;


122

j) adoptarea unei conduite demne, a unui comportament

civilizat, păstrarea integrităţii şi a simţului civic, implicarea în

descoperirea şi combaterea oricărei manifestări ilicite în domeniile de

activitate de competenţa Gărzii Financiare.

Repartizarea şi acordarea stimulentelor

Cuantumul lunar al stimulentelor poate fi de cel mult 3 salarii

de bază lunare brute pentru toate categoriile de personal din structura

Gărzii Financiare.

Pentru contribuţii de valoare la descoperirea unor acte şi/sau

fapte de evaziune şi/sau de fraudă fiscală, îmbunatăţirea activităţii

Gărzii Financiare, eficientizarea actului de control, perfecţionarea

cadrului normativ în aceste domenii, preşedintele ANAF poate acorda

stimulente peste nivelul arătat.

Preşedintele ANAF poate suplimenta fondul de stimulente

constituit de personalul Gărzii Financiare, din fondul constituit la

nivelul agenţiei, în baza rezultatelor activităţii desfăşurate de

personalul Gărzii Financiare, prezentată în rapoarte lunare.

Sunt competenţi să acorde stimulente următoarele persoane:

a) preşedintele ANAF, pentru personalul având realizări de

excepţie şi pentru:

- comisarul general al Gărzii Financiare;

- comisarul general prim-adjunct, comisarii generali adjuncţi şi

directorii coordonatori ai secţiilor judeţene şi al Secţiei Municipiului

Bucureşti, la propunerea comisarului general;

b) comisarul general al Gărzii Financiare, pentru:

- comisarii şefi de divizie, şefii de serviciu şi sefii de birou din

aparatul Comisariatului General al Gărzii Financiare, precum şi

personalul de execuţie din cadrul Comisariatului General al Gărzii

Financiare, la propunerea şefilor ierarhici ai acestora;

- directorii coordonatori adjuncţi ai secţiilor judeţene şi ai

Secţiei Municipiului Bucureşti, la propunerea şefilor ierarhici;

c) directorii coordonatori ai secţiilor judeţene şi al Secţiei

Municipiului Bucureşti, pentru comisarii şefi divizie şi personalul de

execuţie din cadrul secţiilor judeţene şi al Secţiei Municipiului

Bucureşti, la propunerea şefilor ierarhici.


123

Dispoziţii finale

Preşedintele ANAF poate dispune redistribuirea unor fonduri

de stimulente între entităţile care au contribuit la realizarea acestora.

De asemenea, poate dispune redistribuirea unor fonduri de stimulente,

repartizate din fondul ANAF, către secţiile Gărzii Financiare, în raport

cu realizările obtinute.

Plata stimulentelor aprobate se face de regulă în cursul lunii

curente pentru luna precedentă. Sumele reprezentând fondul de

stimulente rămase neutilizate la sfârşitul lunii, respectiv al anului, se

reportează lunar şi anual şi sunt utilizate cu aceeaşi destinaţie.

Evidenţierea în contabilitate a operaţiilor de constituire şi

utilizare a fondurilor de stimulente se efectuează potrivit

Instrucţiunilor privind aplicarea planului de conturi pentru instituţiile

publice.

Stimulentele nu fac parte din salariul de bază, nu se suportă din

fondul de salarii, iar asupra acestora se calculează şi se reţin

contribuţii, în condiţiile legii.

Sumele incluse în fondul de stimulente cu încalcarea

prevederilor legale privind constituirea acestora vor fi deduse din

fondul existent sau constituit în perioada următoare şi vor fi virate la

bugetul de stat. În cazul în care, ulterior constituirii şi utilizării

fondului de stimulente, instanţele judecătoreşti au pronunţat hotărâri

definitive şi irevocabile de anulare a sancţiunilor contravenţionale cu

amendă sau a măsurilor de confiscare a bunurilor, sumele astfel

constituite se deduc din fondul de stimulente şi vor avea destinaţia

stabilită de lege.

Personalul însărcinat cu exercitarea controlului financiar

preventiv din cadrul Comisariatului General, al secţiilor judeţene şi al

Secţiei Municipiului Bucureşti din Garda Financiară are obligaţia să

verifice corecta constituire şi utilizare a fondului de stimulente şi să nu

permită constituirea şi, după caz, plata sumelor încasate cu încălcarea

prevederilor legale.

6.3. Reguli specifice aplicabile personalului Gărzii

Financiare

Actele de control întocmite de comisarii Gărzii Financiare sunt

acte administrative de control operativ şi inopinat şi se comunică

direcţiilor generale ale finanţelor publice în a căror rază teritorială se


124

află sediul social al agentului economic controlat, pentru luarea

măsurilor fiscale, sau organelor de urmărire penală.

Actele prin care sunt dispuse măsurile cu caracter imediat

rezultate din controlul efectuat de către comisarii Gărzii Financiare, a

căror executare este în sarcina entităţilor verificate, constituie acte

opozabile entităţilor respective. În actele de control încheiate se face

menţiunea că respectivul control este operativ şi inopinat.

În exercitarea atribuţiilor de serviciu comisarii Gărzii Financiare

constată prin proces-verbal contravenţiile săvârşite şi aplică

sancţiunile legale.

Neexecutarea măsurilor dispuse de comisari în îndeplinirea

atribuţiilor legal încredinţate şi prin exercitarea drepturilor expres

conferite de lege se sancţionează potrivit legii.

Pentru constatarea contravenţiilor, aplicarea sancţiunilor legale

şi vărsarea sumelor la Trezoreria Statului, Garda Financiară utilizează

formularele aprobate legal.

Pentru exercitarea controlului operativ şi inopinat, comisarii

Gărzii Financiare prezintă ordinul de serviciu, care este de regulă

general, cu caracter permanent şi care indică numele comisarului şi

competentele acestuia, precum şi legitimaţia de control şi insigna.

Personalul Gărzii Financiare care îndeplineşte funcţii publice

specifice este dotat cu uniformă, însemne distinctive, armament şi alte

mijloace tehnice utilizate ca mijloc individual de autoapărare.

Uniforma şi celelalte dotări pot fi purtate în timpul exercitării

atribuţiilor de control legal încredinţate, în condiţiile prevăzute în

Regulamentul de organizare şi funcţionare a Gărzii Financiare. NOTĂ: Instituţiile specializate care pregătesc personal militar şi care

prin lege au dreptul sa deţină şi să folosească armament pentru realizarea unor

atribuţii şi sarcini speciale de apărare sprijină Garda Financiară în realizarea

programului de dotare şi de pregătire a personalului propriu pentru deţinerea şi

utilizarea armamentului, mijloacelor tehnice şi echipamentelor proprii.

Răspunderea pentru asimilarea cunoştinţelor şi utilizarea corespunzătoare a

acestora revine comisarilor Garzii Financiare, care vor fi testati din punct de

vedere fizic, psihic şi al cunoştinţelor necesare pentru acordarea dreptului de

portarmă, anterior încredinţării armamentului şi echipamentelor respective.

6.4. Proceduri de control Atribuţiile Gărzii Financiare se duc la îndeplinire de către

comisarii Gărzii Financiare, cu respectarea deontologiei funcţionarilor

publici investiti cu exerciţiul autorităţii publice.


125

În exercitarea atribuţiilor respective se efectuează control

operativ şi inopinat sub forma controlului curent sau tematic cu privire

la:

a) respectarea actelor normative în scopul prevenirii,

descoperirii şi combaterii oricăror acte şi fapte interzise de lege;

b) respectarea normelor de comerţ, urmărind prevenirea,

depistarea şi înlăturarea operaţiunilor ilicite;

c) modul de producere, depozitare, circulaţie şi valorificare a

bunurilor în toate locurile şi spaţiile în care se desfăşoară activitatea

agenţilor economici;

d) participarea, în colaborare cu organele de specialitate ale

altor ministere şi instituţii specializate, la acţiuni de depistare şi de

combatere a activităţilor ilicite care generează fenomene de evaziune

şi fraudă fiscală.

La solicitarea Gărzii Financiare, Ministerul Administraţiei şi

Internelor asigură din cadrul subunitatilor specializate de intervenţie

rapidă ale poliţiei, personalul necesar pentru asigurarea protecţiei şi

siguranţei operaţiunilor desfăşurate de comisari în realizarea actului de

control.93

La orice acţiune de control participă minimum 2 comisari,

personalul Gărzii Financiare neputând fi antrenat în acţiuni de

control fiscal de natura celor privind stabilirea, urmărirea şi

încasarea veniturilor bugetare.

Subliniem că Garda Financiară cooperează cu organele având

atribuţii similare din alte state, pe baza tratatelor internaţionale la care

România este parte sau pe bază de reciprocitate, precum şi cu

organismele de combatere a fraudei din cadrul Uniunii Europene, în

cauzele de interes comun, potrivit protocoalelor încheiate în acest

sens.

Garda Financiară exercită activitatea de control financiar

contabil în domeniile în care aceasta este abilitată, pe baza

programului anual de activitate, componentă a Programului general de

activitate al Ministerului Finanţelor.

93

Condiţiile concrete şi modalităţile în care personalul subunităţilor specializate de

intervenţie rapidă ale poliţiei participă la acţiunile de control se stabilesc de

Ministerul Administraţiei şi Internelor şi MFP, prin protocol.


126

Programul anual al Gărzii Financiare cuprinde principalele

obiective care, dat fiind caracterul acesteia de organ de control

operativ, se defalcă şi se detaliază pe programe trimestriale.

Proiectul programului de activitate se întocmeşte de către una

din diviziile Gărzii Financiare centrale, până la data de 10 a ultimei

luni din trimestru, pentru trimestrul următor, pe baza atribuţiilor

rezultate din legi, hotărâri sau alte acte normative, a sarcinilor primite

de la ministrul finanţelor precum şi a propunerilor secţiilor teritoriale

ale acesteia. Pe baza sarcinilor ce le revin din program, secţiile Gărzii

Financiare din teritoriu îşi întocmesc propriul program de activitate în

care pe lângă sarcinile transmise de centrală sunt cuprinse şi acţiunile

stabilite pe baza elementelor specifice judeţului respectiv.

La dimensionarea programelor de activitate proprii, secţiile

teritoriale vor ţine seama şi de necesitatea rezolvării în termen şi în

bune condiţii a sesizărilor şi a reclamaţiilor, ca şi de necesitatea

efectuării altor acţiuni de control inopinat, ce sunt dispuse în cursul

trimestrului de către conducerea Gărzii Financiare centrale.

Pentru fiecare acţiune din programul de control, atât Garda

Financiară centrală cât şi secţiile teritoriale ale acesteia organizează

acţiuni de documentare şi informare a personalului asupra regle-

mentărilor financiar contabile, fiscale, vamale a normelor şi regulilor

de comerţ.

În acest sens, înainte de declanşarea acţiunilor de control

ordonate, se efectuează instruirea operativă a comisarilor în legătură

cu obiectivele verificării, normele legislative şi tematice, eventualele

condiţii specifice de desfăşurare a acţiunii, componenţa echipelor de

control, mijloace tehnice şi de apărare din dotare ce urmează a fi

utilizate, itinerariile şi modul de colaborare cu alte organe cu atribuţii

de control.

Potrivit normelor interne, echipele de control execută

activităţile dispuse, în termenul stabilit, fără să efectueze din proprie

iniţiativă alte verificări, cu excepţia cazurilor în care sunt indicii

precise despre existenţa unor nereguli sau fraude a căror urmărire şi

constatare nu poate suferi întârziere. După efectuarea acestor verificări

şi dispunerea măsurilor de intrare în legalitate asupra împrejurărilor

efectuării controlului se raportează, de urgenţă, şefilor ierarhici.

În exercitarea atribuţiilor de serviciu, personalul Gărzii

Financiare este obligat să-şi facă cunoscută, în prealabil, calitatea, să

prezinte legitimaţia de serviciu cu insigna de împuternicire, să aibă o


127

conduită demnă şi să dovedească fermitate şi intransigenţă faţă de cei

care încalcă legile.

Acţiunile de control programate se pot efectua la orice oră din

zi şi din noapte, iar la agenţii economici, de regulă numai în zilele în

care aceştia sunt în activitate.

Evidenţa repartizării comisarilor pe unităţile economice din

teritoriu, se ţine pe baza unui document numit "Evidenţa răspândirilor

zilnice."

Raportul se întocmeşte în cazurile în care în urma controlului

nu s-au constatat abateri sau în situaţiile în care din diferite motive

acesta nu a putut fi efectuat. În raport comisarii menţionează în mod

concret obiectivele tematice ale controlului, perioada şi documentele

verificate, constatările rezultate, precum şi orice alte date sau

informaţii din activitatea agentului economic verificat, care pot

prezenta interes pentru acţiunile viitoare.

În cazul în care, din diferite motive, acţiunea nu a putut fi

efectuată, comisarii menţionează, în detaliu, cauzele care au

determinat această situaţie.

Raportul se întocmeşte într-un singur exemplar, se semnează şi

datează, şi se predă la unitatea (Garda Financiară Centrală sau una din

secţiile acesteia) care a dispus acţiunea de control.

Procesul verbal de sigilare se întocmeşte în toate cazurile în

care acţiunea de control impune asigurarea bunurilor, a valorilor sau a

documentelor, precum şi a oricăror alte probe necesare susţinerii

abaterilor constatate.

Dacă se constată violarea sigiliilor, cu ocazia efectuării

operaţiei de desigilare sau în orice altă împrejurare, organul de control

sesizează, de îndată, atât procurorul cât şi conducerea Gărzii

Financiare din care face parte, dispunând măsurile de conservare a

probelor doveditoare.

Procesul verbal de sigilare/ desigilare se anexează la actul de

control ca parte integrantă a acestuia. În cazul în care obiectivele

controlului efectuat de personalul Gărzii Financiare, datorită

complexităţii abaterilor constatate, nu poate fi definitivat şi reclamă o

perioadă mai mare de 8 ore, se solicită organelor specializate ale

Ministerului Finanţelor continuarea acestuia.

După încheiere, actele de control sunt analizate de către

comisarul şef al diviziei din care face parte comisarul care au efectuat

controlul, care face unele eventuale observaţii asupra modului de


128

realizare a acţiunii şi propune sau dispune, în termenele legale, măsuri

de valorificare a constatărilor, în funcţie de natura acestora.

Măsurile în cauză pot fi:

înregistrarea actelor de control întocmite în Evidenţa actelor

de control, organizată şi ţinută în cadrul Gărzii Financiare;

depunerea, la CEC sau la Trezoreria Statului, a sumelor în

lei şi/sau în valută încasate din amenzi şi/sau din confiscări şi

predarea, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, a bunurilor

confiscate, concomitent cu înregistrarea acestora;

trimiterea la Judecătoria în a cărei rază teritorială a fost

constatată abaterea care, conform prevederilor legale constituie

contravenţie, a actului de control în cazul în care agentul constatator

apreciază că sancţiunea amenzii nu este îndestulătoare.

Sublinierea noastră este că instituţia recurge la transmiterea la

DGFP a actelor în care au fost consemnate constatări referitoare la

încălcări ale normelor legale privind regimul impozitelor şi al taxelor,

în vederea soluţionării în condiţiile şi la termenele stabilite prin

prevederi.

Procesele verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor,

împreună cu dovada predării eventualelor bunuri sau valori confiscate,

se predau, în termen de maximum 48 de ore de la încheierea acţiunii,

comisarului şef de divizie cu sarcini de urmărire şi valorificare a

actelor de control.

În cazul în care contravenientul nu recunoaşte abaterea sau

face obiecţii asupra acesteia şi nu achită amenda, în termen legal,

comisarul şef de divizie însărcinat cu atribuţii de urmărire şi

valorificare a actelor de control procedează astfel:

a) transmite, DGFP, actul de control, împreună cu Avizul de

urmărire - încasare a amenzilor neachitate în termen legal;

b) sesizează instanţa de judecată pe a cărei rază teritorială a

fost constatată abaterea în cazul în care contravenientul, cu rea

credinţă, nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea

definitivă a sancţiunii.

În situaţia în care contravenientul face dovada achitării în

termen legal a amenzilor sau a celorlalte sume datorate, actele

doveditoare se anexează la actul de control în care a fost consemnată

abaterea, iar în Evidenţa actelor de control se fac menţiunile

corespunzătoare.


129

Actele de control în care au fost consemnate abateri pentru

care comisarii Gărzii Financiare nu sunt abilitaţi să aplice sancţiuni

sau să dispună măsuri de intrare în legalitate, se transmit, sub

semnătură, conducerii Gărzii Financiare, organelor de drept a le

soluţiona.

Actele de control casate de organele de drept, se analizează de

către conducerea Gărzii Financiare şi, în funcţie de concluzii, se

solicită, eventual, redeschiderea cauzei.

Plângerile adresate de contravenienţi împotriva abaterilor

consemnate în actele de control se anexează la procesul verbal de

constatare şi sancţionare a contravenţiilor împreună cu toate

documentele necesare susţinerii constatărilor.

Astfel constituit, dosarul se transmite compartimentului juridic

din cadrul DGFP, respectiv Direcţiei juridice şi contencios din cadrul

Ministerului Finanţelor, pentru cele întocmite de Garda Financiară

Centrală, care îl depun la Judecătorie urmărind modul de soluţionare a

cauzei.

6.5. Întocmirea procesului-verbal pentru contestarea unor

împrejurări privind fapte penale din domeniul financiar-fiscal

Procesul-verbal se întocmeşte de organele de control ale Gărzii

Financiare în următoarele cazuri:

a) când, ca urmare a acţiunilor de control executate în

conformitate cu competenţele stabilite prin lege, constată împrejurări

privind săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală în domeniul

financiar-fiscal;

b) la solicitarea procurorului, în condiţiile stabilite de art. 4

alin. (11) din Ordonanţa de urgenă a Guvernului nr. 91/2003 privind

organizarea Gărzii Financiare, aprobată cu modificări prin Legea nr.

132/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi a art. 9 din

hotărare. În această situaţie, procesul-verbal are caracterul unei

constatări tehnico-stiintifice întocmite în conformitate cu dispoziţiile

Codului de procedură penală şi se înaintează solicitantului până la

termenul fixat.

Procesul-verbal este utilizat în activitatea Gărzii Financiare, în

conformitate cu dispoziţiile art. 4, 6 si 7 din Ordonanţa de urgenţă a

Guvernului nr. 91/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr.

132/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

http://www.legestart.ro/Hotararea-1324-2009-organizarea-functionarea-Garzii-Financiare-(MzQyNDky).htm#nota2

http://www.legestart.ro/Ordonanta-de-urgenta-91-2003-organizarea-Garzii-Financiare-(MTg3MTY-).htm



http://www.legestart.ro/Codul-de-Procedura-Penala-1997-Romaniei-(MTQ0MDI-).htm#art1


130

Reguli generale referitoare la întocmirea procesului-verbal

În cuprinsul procesului-verbal se vor descrie împrejurările

privind săvârşirea faptelor care prezintă indiciile săvârşirii unor

infracţiuni de evaziune fiscală sau fraudă fiscală, modul de calcul prin

care a evaluat prejudiciul, detaliat pe tipuri de impozite, taxe,

contribuţii sau alte sume identificate ca sustrase bugetului general

consolidat.

În situaţia în care procesul-verbal este încheiat la solicitarea

procurorului, acesta va conţine şi evaluarea prejudiciului fiscal produs

prin săvârşirea faptelor constatate şi aferent operaţiunilor verificate.

Prin procesul-verbal nu se calculează majorări de întârziere sau

alte obligaţii fiscale accesorii aferente prejudiciului fiscal evaluat.

Pentru fiecare contribuabil supus controlului se încheie câte un

proces-verbal distinct, cuprinzând constatările făcute în urma

verificării documentelor proprii de evidenţă contabilă şi de gestiune,

împreună cu concluziile argumentate, rezultate din verificarea

încrucişată efectuată la furnizorii sau clienţii contribuabilului verificat.

Dacă nu a fost posibilă încheierea procesului-verbal, în adresa de

răspuns se vor menţiona cauzele care au împiedicat întocmirea actului

de control.

În cazul în care acţiunea de constatare a faptelor s-a întins pe

mai multe zile sau a fost efectuată simultan ori succesiv în mai multe

locaţii ale aceluiaşi contribuabil, se vor întocmi, de regulă pentru

fiecare caz, note de constatare în care se vor descrie faptele constatate,

iar procesul-verbal va cuprinde descrierea faptelor în ansamblul lor, a

legăturilor dintre ele şi a implicaţiilor fiscale ale acestora. Notele de

constatare fac parte integrantă din procesul-verbal.

În situaţia în care organul de control apreciază că există

pericolul ca făptuitorul să se sustragă de la urmărire, să înstrăineze

patrimoniul societăţii sau să îşi risipească averea, acesta poate dispune

instituirea măsurilor asigurătorii prevăzute de Codul de procedură

fiscală, făcând menţiunea corespunzătoare în procesul-verbal. Ducerea

la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse de Garda Financiară se

realizează de organele fiscale, în condiţiile art. 129 din Ordonanţa

Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală,

republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Procesul-verbal se transmite de către structurile Gărzii

Financiare către organele de urmarire penală competente, sub forma


131

unei sesizari, întocmită cu respectarea dispoziţiilor Codului de

procedură penală şi a celor privind confidenţialitatea datelor.

Procesul-verbal se editează informatic şi se întocmeşte în 4

exemplare, toate cu valoare de original, din care un exemplar va fi

transmis organului de urmarire penală competent, un exemplar va fi

comunicat contribuabilului controlat, un exemplar va fi comunicat

organului fiscal competent şi un exemplar se va arhiva la sediul

organului de control.

Procesul-verbal se comunică contribuabilului în condiţiile

stabilite pentru comunicarea actului administrativ fiscal în Ordonanţa

Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările

ulterioare.

Modul de completare a procesului-verbal

A. Partea introductivă a procesului-verbal

În procesul-verbal se menţionează expres, la partea generală

referitoare la reprezentanţii contribuabilului care au asistat la

efectuarea controlului, care este funcţia acestora şi din ce punct de

vedere asigură reprezentarea contribuabilului - reprezentantul

societăţii care asigură servicii de contabilitate, reprezentantul societăţii

care asigură servicii juridice, reprezentantul legal, asociat, acţionar

etc.

În situatia în care la momentul încheierii procesului-verbal la

locul efectuării controlului nu se află niciunul dintre reprezentanţii

contribuabilului verificat, acest lucru se va menţiona în procesul-

verbal. În acest caz, procesul-verbal va fi semnat şi de un martor care

a participat la verificări sau, în cazul în care nu a participat niciun

martor, vor fi menţionate toate actele şi împrejurările care au condus

la încheierea procesului-verbal în absenţa contribuabilului şi a unui

martor.

În procesul-verbal obiectivul controlului trebuie să fie

individualizat corespunzător, menţionându-se principalele activităţi ce

urmează a fi controlate. În situatia în care procesul-verbal se încheie

ca urmare a solicitării procurorului, conform art. 4 alin. (11) din

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2003, aprobată cu

modificări prin Legea nr. 132/2004, cu modificările şi completările

ulterioare, acest fapt se menţionează de către organul de control la

obiectivul controlului.

http://www.legestart.ro/Hotararea-1324-2009-organizarea-functionarea-Garzii-Financiare-(MzQyNDky).htm#nota2


132

B. Constatările organului de control

În procesul-verbal, constatările organelor de control vor

descrie cu claritate fapta săvârşită, cu indicarea datei sau a perioadei şi

locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor

împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei.

Constatările organului de control cuprind documentele

analizate, identificate în evidenţa contabilă a contribuabilului verificat,

sau obţinute direct de la emitenţi sau de la alţi contribuabili.

Documentele necesare susţinerii constatărilor vor fi ridicate în

original sau copie certificată de organul de control, întocmindu-se în

acest sens un proces-verbal de ridicare/ restituire de înscrisuri.

Documentele de mai sus, inclusiv cele privind rezultatele expertizelor

tehnice şi analizelor de laborator, se ataşează procesului-verbal şi

constituie mijloace de probă.

C. Acte normative încălcate

În procesul-verbal trebuie menţionate cu exactitate actele

normative încălcate, cu indicarea articolului şi alineatului din actul

normativ respectiv, fără a se face încadrarea penala a faptei.

D. Prejudiciul evaluat

În procesul-verbal se va menţiona suma cu care a fost

prejudiciat bugetul general consolidat, detaliată pe tipuri de impozite,

taxe, contribuţii sau alte sume identificate ca sustrase bugetului de stat

consolidat, evidenţiindu-se modalitatea de calcul al acestora. Pentru

sumele astfel defalcate trebuie menţionată perioada de timp pentru

care sunt datorate aceste sume.

Pentru situaţiile în care evaluarea întinderii prejudiciului s-a

făcut prin estimare, se vor descrie metodele şi indicatorii care au stat

la baza estimarii, inclusiv formulele de calcul utilizate.

E. Măsuri dispuse

În procesul-verbal organul de control menţionează detaliat

măsurile dispuse a fi duse la indeplinire de către contribuabil, cu

menţionarea dispoziţiilor din actele normative care trebuie să fie puse

astfel în aplicare şi a termenului de realizare.

F. Punctul de vedere al contribuabilului


133

În procesul-verbal se va consemna şi punctul de vedere al

reprezentanţilor contribuabilului, menţionat sub forma unor explicaţii

scrise, care pot fi exprimate şi sub forma unor note scrise referitoare la

alte documente referitoare la aspectele constatate, semnate de aceştia

şi anexate procesului-verbal.

Conţinutul capitolelor procesului-verbal poate fi adaptat sau

extins în funcţie de volumul de informaţii reţinut pentru lămurirea

aspectelor constatate. În cazul în care nu există informaţii referitoare

la unul sau mai multe din capitolele din modelul procesului-verbal, se

menţionează pe scurt motivul pentru care nu poate fi completat.


134

Cap. 7 Departamentul pentru

Lupta Antifraudă (DLAF) şi

protecţia intereselor financiare

ale UE în România

Protectia intereselor financiare ale Uniunii Europene a

constituit, de-a lungul anilor, un domeniu prioritar atât la nivel

comunitar, cât şi la nivel naţional. În acest sens, art. 280 din Tratatul

CE prevede deopotrivă competenţa Comunităţii şi a statelor membre

de a combate frauda, precum şi orice alte activităţi ce aduc atingere

intereselor financiare ale Uniunii Europene94

.

Astfel, fiecare stat membru trebuie să asigure implementarea la

nivel naţional a obligaţiilor ce îi revin în acest domeniu. România a

devenit prima ţară din rândul statelor membre UE sau ţărilor candidate

care a înfiinţat o structură cu competenţe exclusiv în domeniul

protecţiei intereselor financiare comunitare (PIFC).

7.1. Organizarea şi funcţionarea DLAF

Departamentul pentru Luptă Antifraudă – DLAF asigură

protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene în România95

.

94

Bugetul Uniunii Europene, finanţat din taxele şi impozitele plătite de contribuabilii

europeni, serveşte la realizarea unor proiecte de interes general. Comunitatea

Europeană şi Statele Membre acordă o importanţă deosebită protejării acestuia, atât

sub aspectul încasării corecte a taxelor şi impozitelor cât şi sub aspectul folosirii

corespunzătoare a sumelor alocate. Aceasta este una dintre priorităţile instituţiilor

implicate, fiind o obligaţie impusă prin Tratatul de instituire a Comunităţii

Europene. 95

Actele normative care reglementează înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea

DLAF: O.U.G. nr. 49/2005, cu completările şi modificările aduse de O.U.G.

25/2007 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei

publice centrale; Legea nr. 411/2005 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a

Guvernului nr. 49/2005 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul

administraţiei publice centrale; Decizia Primului-Ministru nr. 205/2007 privind

http://www.antifrauda.gov.ro/docs/ro/legislatie/OUG%20nr%2049.pdf

http://www.antifrauda.gov.ro/docs/ro/legislatie/OUG%20nr%2025%20-%202007.pdf

http://www.antifrauda.gov.ro/docs/ro/legislatie/OUG%20nr%2025%20-%202007.pdf

http://www.antifrauda.gov.ro/docs/ro/legislatie/L%20411.pdf

http://www.antifrauda.gov.ro/docs/ro/legislatie/decizie_dlaf.pdf


135

Departamentul are atribuţia de control al fondurilor

comunitare, fiind coordonatorul naţional al luptei antifraudă.

Protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene

presupune detectarea, combaterea şi monitorizarea eficientă a

fraudelor şi a oricăror alte fapte ilegale care au ca efect utilizarea

necorespunzătoare a fondurilor comunitare şi, implicit, prejudicierea

bugetului comunitar.

Cooperarea dintre autorităţile naţionale implicate, precum şi

între acestea şi instituţiile comunitare este o condiţie esenţială pentru

succesul luptei împotriva fraudei.

Serviciul de Coordonare a Luptei Antifraudă - AFCOS

Comisia Europeană a încurajat ţările candidate să desemneze o

instituţie de contact cu Oficiul European de Luptă Antifraudă –

OLAF, care să coordoneze, la nivel naţional, lupta antifraudă şi

protecţia intereselor financiare comunitare.

România a desemnat, încă din 2002, Corpul de Control al

Primului-Ministru în calitate de Serviciu de Coordonare a Luptei

Antifraudă – AFCOS. Rezultate concrete au apărut doar începând cu

anul 2005, odată cu iniţierea reformelor legislative şi instituţionale în

domeniul PIFC.

Înfiinţarea Departamentului pentru Lupta Antifraudă – DLAF,

la 1 iunie 2005, la cel mai înalt nivel administrativ – în cadrul

Cancelariei Primului-Ministru – a fost punctul de pornire în crearea

sistemului românesc antifraudă.

DLAF deţine calitatea de instituţie de contact cu Oficiul

European de Luptă Antifraudă (OLAF) şi este Serviciul de

Coordonare al Luptei Antifraudă (AFCOS) în România.

Atribuţiile DLAF pot fi structurate pe trei categorii principale:

• controale la faţa locului ale proiectelor finanţate din fonduri

europene;

• coordonarea tuturor instituţiilor naţionale implicate în lupta

antifraudă;

organizarea şi funcţionarea Departamentului pentru Lupta Antifraudă – DLAF;

Legea nr. 99 din 29/04/2008 pentru aprobarea OUG 25/2007 privind stabilirea unor

măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului.

http://www.antifrauda.gov.ro/docs/ro/mo_0340_pg3.pdf


136

• cooperarea cu Oficiul European de Luptă Antifraudă – OLAF

şi cu structurile corespondente din Statele Membre ale Uniunii

Europene.

Prevenirea şi combaterea eficientă a faptelor ilicite care aduc

atingere intereselor financiare ale UE au la bază activitatea

operaţională a Departamentului şi sistemul de coordonare antifraudă,

pus în practică de DLAF, în calitatea sa de coordonator naţional al

luptei antifraudă.

Activitatea operaţională

DLAF efectuează controale operative la faţa locului în urma

sesizărilor primite de la Oficiul European de Luptă Antifraudă –

OLAF, de la autorităţile cu competenţe în gestionarea asistenţei

financiare comunitare sau ex officio.

În exercitarea acestei atribuţii, investigatorii DLAF:

• au acces necondiţionat în sedii, pe terenuri, în mijloace de

transport sau în alte spaţii folosite în scopuri economice;

• pot lua declaraţii de la făptuitori şi martori care au fost de faţă

la săvârşirea unei infracţiuni;

• pot întocmi procese-verbale despre împrejurările concrete ale

comiterii acesteia;

• pot reţine corpurile delicte.

Organele de control financiar-fiscale, precum şi poliţia şi

jandarmeria au obligaţia să acorde suport operaţional echipei de

control DLAF pentru exercitarea atribuţiilor.

DLAF are calitatea de organ de constatare în privinţa

posibilelor fraude ce afectează interesele financiare ale UE, procesele-

verbale încheiate de echipa de control constituind mijloace de probă în

procesele penale.

Sistemul de Coordonare Antifraudă

Sistemul de coordonare antifraudă96

, dezvoltat de DLAF,

vizează atât coordonarea operaţională a instituţiilor cu atribuţii în

domeniul PIF, a activităţii de culegere şi analiză a datelor, a pregătirii

96

Coordonarea operaţională are la bază protocoalele de colaborare încheiate între

DLAF şi instituţiile cu atribuţii în domeniul PIF. Acestea urmăresc atât informarea

DLAF despre orice neregulă sau fraudă detectată în activitatea de control specifică

fiecărei instituţii, precum şi acordarea de suport operaţional pentru acţiunile de

control ale DLAF.


137

profesionale a personalului implicat în lupta antifraudă, cât şi

coordonarea activităţii de comunicare publică.

La nivel naţional, un rol important în coordonarea luptei

antifraudă îl au cele 3 reţele, înfiinţate de DLAF: Reţeaua de

Raportare a Neregulilor, Reţeaua Coodonatorilor de Training şi

Reţeaua Comunicatorilor Antifraudă.

Departamentul pentru Lupta Antifraudă este instituţia

responsabilă pentru coordonarea implementării Strategiei Naţionale

de Luptă Antifraudă pentru Protecţia Intereselor Financiare ale

Uniunii Europene în România şi a Planului de acţiune aferent.

Structura organizatorică a Departamentului pentru Luptă

Antifraudă

Departamentul pentru Lupta Antifraudă – DLAF este format

din 3 direcţii, aflate sub coordonarea Şefului DLAF.

Direcţia A: Legislaţie, politici, training

• iniţiază şi avizează proiecte de acte normative privind

protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene în România;

• elaborează strategii şi planuri de acţiune în domeniul politicii

antifraudă;

• elaborează şi coordonează programe de perfecţionare, stagii

de pregătire şi instruire în domeniul luptei antifraudă.

Direcţia B: Control

Efectuează controale la faţa locului:

• DLAF are calitatea de organ de constatare în privinţa

posibilelor fraude ce afectează interesele financiare ale UE

(investigatorii DLAF pot reţine corpurile delicte, pot lua declaraţii de

la făptuitori şi martori care au fost de faţă la săvârşirea unei

infracţiuni, pot întocmi procese-verbale despre împrejurările concrete

ale comiterii acesteia);

• investigatorii DLAF au acces necondiţionat în sedii, pe

terenuri, în mijloace de transport sau în alte spaţii folosite în scopuri

economice. Organele de control financiar-fiscale, precum şi poliţia şi

jandarmeria au obligaţia să acorde sprijin echipei de control în vederea

exercitării atribuţiilor;

http://www.antifrauda.gov.ro/ro/coordonarea_institutiilor_nationale/raportarea_neregulilor-

http://www.antifrauda.gov.ro/ro/coordonarea_institutiilor_nationale/raportarea_neregulilor-

http://www.antifrauda.gov.ro/coordonarea_institutiilor_nationale/training/reteaua_coordonatorilor_de_training/

http://www.antifrauda.gov.ro/coordonarea_institutiilor_nationale/comunicare_publica/grupul_comunicatorilor_antifrauda/


138

• înaintează notele de control Departamentului Naţional

Anticorupţie - DNA, în cazul constatării unor elemente de natură

infracţională în gestionarea fondurilor comunitare;

• asigură coordonarea operaţională la nivel naţional, prin

derularea de controale în colaborare cu instituţii naţionale a căror

activitate contribuie la protecţia intereselor financiare comunitare;

• asigură cooperarea operaţională cu Oficiul European de

Luptă Antifraudă – OLAF.

Direcţia C: Culegere şi analiză date

• culege şi procesează datele şi informaţiile necesare

declanşării şi desfăşurării investigaţiilor;

• realizează analize de risc;

• asigură transmiterea Rapoartelor de nereguli către OLAF;

• monitorizează procedurile administrative, cât şi cele judiciare

declanşate de autorităţile competente în baza notelor de control

DLAF.

7.2. Cooperarea cu OLAF

În calitate de instituţie de contact cu OLAF, Departamentul

pentru Luptă Antifraudă desfăşoară controale comune la faţa locului în

echipe mixte, solicită asistenţă tehnică experţilor OLAF şi facilitează

solicitările de asistenţă tehnică adresate OLAF de către instituţiile

naţionale.

De asemenea, în baza Memorandumurilor şi Acordurilor de

Finanţare aferente programelor PHARE, ISPA şi SAPARD, precum şi

a regulamentelor comunitare care reglementează acordarea asistenţei

financiare Statelor Membre UE, România are obligaţia raportării

neregulilor către Comisia Europeană.

La nivel naţional, DLAF este responsabil cu raportarea

neregulilor către Comisia Europeană – OLAF pentru întreaga asistenţă

financiară nerambursabilă acordată României.

DLAF cooperează cu OLAF şi în ceea ce priveşte prevenirea

activităţilor ilegale ce afectează bugetul comunitar. În acest sens,

reprezentanţii Departamentului participă la întâlnirile Comitetului

Consultativ pentru Coordonarea Luptei Antifraudă – COCOLAF şi a

sub-grupurilor sale de lucru, la Reuniunile anuale a Şefilor AFCOS şi

la întâlnirile de lucru ale Reţelei Comunicatorilor Antifraudă OLAF.

http://www.antifrauda.gov.ro/ro/cooperarea_cu_olaf/cocolaf/

http://www.antifrauda.gov.ro/ro/cooperarea_cu_olaf/cocolaf/

http://www.antifrauda.gov.ro/ro/coordonarea_institutiilor_nationale/comunicare_publica/grupul_comunicatorilor_antifrauda/


139

7.3. Parametri recenţi ai realizării protectiei intereselor

financiare ale UE în România97

Recent, competenţele operaţionale ale Departamentului au fost

extinse asupra fraudelor ce aduc atingere resurselor proprii ale

bugetului comunitar, asigurându-se astfel o protecţie echivalentă şi

completă atât a cheltuielilor cât şi a resurselor financiare comunitare.

România a ratificat Acordul de cooperare încheiat între

Comunitatea Europeană şi Statele Membre, pe de o parte, şi

Confederaţia Elvetiană, pe de altă parte, în vederea combaterii fraudei

şi a altor activităţi ilegale ce afectează interesele lor financiare, DLAF

dobândind calitatea de unitate centrală competentă să soluţioneze

cererile de asistenţă administrative formulate în temeiul acestui acord.

În anul 200898

au fost deschise 129 de acţiuni de control, cu

26% mai multe decât în anul anterior. Dintre acestea, au fost finalizate

106, confirmate 84, neconfirmate 22. Din cele 84 de dosare în care

suspiciunile s-au confirmat, situaţia constatărilor este urmatoarea99

:

indicii de fraudă în 14 dosare, doar nereguli în 18 dosare, indicii de

fraudă şi nereguli în 52 dosare.

În exercitarea atributiilor exclusive de control al modului de

obţinere, derulare şi utilizare a fondurilor provenite din asistenţa

financiară acordată României de Uniunea Europeană, precum şi a

fondurilor de cofinanţare aferente, Departamentul pentru Luptă

Antifraudă - DLAF beneficiază de autonomie funcţională şi

decizională. Pentru a se asigura finalitatea activităţii de control, în

cazul descoperirii de fraude, legea asimilează actele încheiate de

DLAF cu actele premergatoare ale organelor judiciare, permiţând

astfel valorificarea directă a acestora în procesul penal.

97

Raport de activitate, Departamentul pentru Lupta Antifraudă pe anul 2008,

Bucureşti, 2009. 98

http://www.antifrauda.gov.ro/ 99

În acelaşi an, Direcţia Natională Anticorupţie a solicitat DLAF efectuarea de

controale în 57 de cazuri, în creştere cu 87% faţă de anul precedent. În ceea ce

priveşte valorificarea actelor de control, aproximativ 56% din cauzele DLAF

înaintate DNA şi soluţionate în perioada 2005-2008 au dus la trimiterea în judecată a

persoanelor responsabile. Urmare controalelor DLAF, au fost recuperate pe cale

administrativă debite în cuantum de aproximativ 4.500.000 EUR, din care circa

1.000.000 EUR în anul 2008.

http://www.antifrauda.gov.ro/


140

În acest sens, în conformitate cu dispoziţiile art. 214 din Codul

de Procedură Penală, consilierii DLAF au competenţa de a lua măsuri

pentru conservarea probelor prin ridicarea de înscrisuri, reţinerea

corpurilor delicte şi încheierea de procese-verbale de constatare.

Pentru derularea eficientă şi completă a controlului, DLAF

beneficiază de sprijin operaţional din partea altor entităţi publice în

domeniile lor specifice de expertiză, în baza protocoalelor de

colaborare încheiate, precum: Inspectoratul de Stat în Construcţii,

Garda Financiară, Inspectoratul General al Poliţiei Române.

Activitatea de control are la bază o abordare proactivă în

declanşarea verificărilor, aspect confirmat de numărul mare de

autosesizări (41 % din total verificărilor desfaşurate). Din cele 106

controale finalizate, DLAF s-a autosesizat în 45 de cazuri, 35 de

controale fiind declanşate urmare a solicitărilor autorităţilor judiciare

(DNA – 30, IGPR – 6).

Totodata, DLAF a efectuat 5 controale urmare a solicitărilor

primite din partea OLAF, 7 controale au reprezentat sesizări din partea

agenţiilor de implementare, iar alte 14 controale au fost declanşate

urmare a sesizărilor primite din partea persoanelor fizice şi juridice.

În ceea ce priveşte valorificarea actelor de control, aproximativ

56% din cauzele DLAF înaintate DNA şi soluţionate în perioada

2005-2008 au dus la trimiterea în judecată a persoanelor responsabile.

Urmare controalelor DLAF, au fost recuperate pe cale

administrativă debite în cuantum de aproximativ 4.500.000 EUR, din

care circa 1.000.000 în anul 2008. La 1 ianuarie 2009 erau în lucru un

numar de 48 de controale.

Rezultatele acţiunilor de control

DLAF a deschis, pe parcursul anului 2008, 128 controale

privind obţinerea, derularea şi utilizarea fondurilor provenite din

programele de asistenţă financiară nerambursabilă ale Uniunii

Europene şi un control privind suspiciuni de fraudă ce ar putea

conduce la diminuarea resurselor proprii ale Comunităţilor Europene.

Comparativ cu anul precedent, cele 129 de controale deschise

reprezintă o creştere cu 26% faţă de numărul de verificări desfăşurate

în anul 2007 (103 cazuri). Au fost finalizate 106 cazuri, în creştere cu

19% faţă de anul precedent, când au fost finalizate 87 de cazuri.

Valoarea totală a proiectelor din controalele finalizate în anul

2008 este de aproximativ 218 milioane EUR, în creştere cu aprox 10

% faţă de valoarea proiectelor controlate în anul 2007. Ca şi în anii


141

precedenţi, activitatea de control a cuprins întreaga gamă de proiecte

finanţate în cadrul programelor de preaderare (PHARE, ISPA

SAPARD), proiecte finanţate din fonduri nerambursabile acordate

României de către Banca Europeană de Investiţii şi proiecte finanţate

în cadrul altor programe comunitare, precum Leonardo da Vinci şi

Iniţiativa CIVITAS.

În premieră, în anul 2008, DLAF a efectuat investigaţii privind

obţinerea, derularea şi utilizarea fondurilor provenite din programele

de post aderare ale Uniunii Europene. Astfel, DLAF a efectuat 3

controale privind fondurile aferente măsurilor de sprijin pentru

fermieri finanţate din Fondul European de Garantare în Agricultură –

FEGA, ca plăţi directe în cadrul Schemei de Plată Unică pe Suprafaţă

(SAPS)100

.

De asemenea, în anul 2008 au fost declanşate verificări în 19

proiecte finanţate din Fondul de Solidaritate al Uniunii Europene. În

urma controalelor finalizate în anul 2008, în 52 de cazuri au fost

constatate indicii de fraudă şi nereguli, în 14 de cazuri au fost

constatate doar indicii de fraudă, iar în 18 cazuri au fost identificate

doar nereguli. În alte 22 de cazuri aspectele semnalate iniţial nu s-au

confirmat.

Ca şi în anii precedent, cele mai multe cazuri de fraudă au fost

identificate în cadrul proiectelor PHARE, respectiv 36 de cazuri, în

creştere cu 38% faţă de situaţia înregistrată în anul precedent.

7.4. Valorificarea actului de control

Valorificarea judiciară

Finalizarea acţiunii de control se concretizează într-un act de

control, aprobat de catre şeful Departamentului. Dacă în urma

verificărilor efectuate sunt constatate aspecte de natură infracţională,

DLAF sesizează autoritaţile judiciare în vederea tragerii la răspundere

penală a persoanelor vinovate, precum şi a luării măsurilor legale

pentru indisponibilizarea fondurilor şi recuperarea prejudiciului.

100

Analizând distribuţia cazurilor DLAF, se constată aproximativ dublarea

numărului de controale aferente proiectelor finantate în cadrul programului

SAPARD (63 de cazuri), faţă de anul 2007 (30 de cazuri). Această creştere se

datorează şi coroborării activităţii DLAF cu concluziile misiunilor de audit ale

Comisiei Europene în România, precum şi cu sesizările primite în acest sens de la

Oficiul European de Luptă Antifraudă.


142

Potrivit legii, Directia Naţională Anticorupţie este structura

judiciară cu competenţe exclusive de investigare a infracţiunilor ce

aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene în România,

constituind astfel principalul beneficiar al activităţii de control a

DLAF.

În urma controalelor desfăşurate în anul 2008, DLAF a

transmis DNA101

, direct sau prin declinare de la alte unităţi de parchet,

un numar de 68 de cazuri. Procentul de confirmare a sesizarilor DLAF

(56% din cauzele solutionate) demonstrează potentialul ridicat de

valorificare a constatărilor şi prin aceasta calitatea şi eficienţa

activităţii de control.

Valorificarea administrativă

Conform prevederilor legale, în cazul identificarii de nereguli,

DLAF transmite actul de control Agenţiilor de Implementare/

Autorităţile de Management în vederea luării masurilor de remediere a

deficienţelor semnalate şi, dupa caz, a recuperarii cheltuielilor

neeligibile.

În baza motivelor de fapt constatate de DLAF şi a temeiului de

drept indicat în cuprinsul actului de control, Agenţiile de

Implementare/ Autorităţile de Management procedează la stabilirea şi

individualizarea obligaţiilor de plată şi emiterea titlului de creanţă. În

acest context, în anul 2008, au fost transmise catre Agenţiile de

Implementare un numar de 76 cazuri în care au fost constatate

nereguli, după cum urmează:

• Ministerul Dezvoltarii, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor: 25

cazuri

• Oficiul de Plăţi şi Contractare PHARE: 19 cazuri

• Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit: 30

cazuri

• Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în domeniul

Educaţiei şi Formării Profesionale: 1 caz

• Ministerul Transporturilor: 1 caz

101

Din totalul de 203 dosare transmise la DNA în perioada 2005 - 2008, parchetul a

soluţionat 97 cazuri; 50 controale au fost confirmate prin trimiterea în judecată a

persoanelor vinovate, în 4 cazuri procurorii au dispus aplicarea de sancţiuni

administrative. În 81 de cazuri, cercetările penale sunt în desfăşurare, iar 26 de

cazuri au fost declinate altor unităţi de parchet.


143

Din datele comunicate de catre Agenţiile de Implementare

rezultă că, urmare controalelor DLAF, au fost recuperate pe cale

administrativă debite în cuantum de aproximativ 4.500.000 EUR, din

care circa 1.000.000 EUR în anul 2008.

În acelaşi an au fost recuperate integral debitele stabilite în 14

cazuri, iar în alte 10 cazuri debitele calculate au fost recuperate

parţial102

.

Totodată, în cauzele penale, organele judiciare au dispus luarea

de măsuri asiguratorii (sechestru asigurator asupra bunurilor

inculpaţilor, indisponibilizarea sumelor deţinute de aceştia în conturi

bancare) în valoare de aproximativ 3.400.000 EUR, din care în anul

2008 aproximativ 1.000.000 EUR.

7.5. Principalele modalităţi de fraudare şi comitere a

neregulilor

Între principalele tipuri de fraude/ nereguli identificate cu

ocazia controalelor efectuate de DLAF deosebim:

• utilizarea de documente, declaraţii, certificate fiscale false

sau falsificate (50%);

• folosirea de documente incorecte şi incomplete (29%);

• încălcarea condiţiilor de eligibilitate (21%).

O metodă de fraudare frecvent întâlnită în 2008 a reprezentat-o

simularea procedurilor de licitaţie de către beneficiari, în scopul

achiziţionării propriilor utilaje/ echipamente.

De asemenea, s-au constatat şi cazuri de complicitate între

solicitanţii finanţărilor europene şi reprezentanţii administratiilor

locale/ fiscale, materializată prin emiterea de către aceştia din urmă a

unor certificate de atestare fiscală false, utilizate în dovedirea

eligibilităţii.

102

În prima parte a anului 2009, într-un numar de 18 dosare, debitele stabilite erau în

curs de recuperare prin acţiuni în instanţă, iar în alte 20 dosare prin procedura de

executare silită. De asemenea, în anul 2008, într-un numar de 11 cazuri au fost

demarate procedurile de recuperare prin notificarea beneficiarului şi rezilierea

contractului de finanţare.


144

7.6. Coordonarea luptei antifraudă. Măsuri legislative pe

linia consolidării cadrului normativ privind PIFC

Competenţele operaţionale ale Departamentului au fost extinse

asupra resurselor proprii ale bugetului comunitar. DLAF a dobândit

calitatea de unitate centrală competentă să soluţioneze cererile de

asistenţă administrativă formulate în baza Acordului Antifraudă

încheiat între Comunitatea Europeană şi Statele Membre pe de o parte,

şi Confederaţia Elvetiană pe de alta parte.

Conform obligaţiilor stabilite prin acordurile de finanţare,

DLAF a transmis Comisiei Europene 197 de rapoarte întocmite de

agenţiile de implementare ale programelor de pre-aderare ce au

evidenţiat noi indicii de nereguli sau fraude.

Prin adoptarea Legii nr. 99/ 2008 pentru aprobarea Ordonanţei

de Urgenţă a Guvernului nr. 25/2007103

privind stabilirea unor măsuri

pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, competenţele

DLAF au fost extinse la protejarea bugetului UE în ceea ce priveşte

partea de venituri.

Astfel, DLAF efectuează acţiuni de control în domeniul

resurselor proprii care se fac venit la bugetul Uniunii Europene.

Prin adoptarea OG nr. 20/13.08.2008 pentru modificarea şi

completarea Ordonanţei Guvernului nr. 79/2003 privind controlul şi

recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de

cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, publicată în Monitorul

Oficial nr. 613 din 20 august 2008, s-a urmarit eliminarea

deficienţelor întâmpinate în aplicarea OG nr. 79/2003 privind

controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor

de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător.

Principalele modificări vizează:

• consolidarea atribuţiilor autorităţilor cu competenţe în

gestionarea fondurilor comunitare şi posibilitatea delegării activităţii

de constatare de către Autorităţile de management Organismelor

Intermediare;

• reglementarea cursului de schimb la care vor fi recuperate

creanţele bugetare stabilite în Euro;

103

Legea a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.

340/2.V.2008.


145

• realizarea constatării creanţelor bugetare rezultate din

nereguli de către „Serviciul Inspecţia modului de constituire a

creanţelor bugetare rezultate din nereguli în utilizarea fondurilor

europene” din cadrul Inspecţiei Generale - Ministerul Economiei şi

Finanţelor la solicitarea expresă a autorităţilor cu competenţe în

gestionarea fondurilor comunitare.


146

Cap. 8 Oficiul de Luptă

Antifraudă (OLAF) al Uniunii

Europene

8.1. Înfiinţarea şi funcţionarea OLAF

Misiunea OLAF este de a proteja interesele Uniunii Europene,

de a lupta împotriva fraudei, corupţiei şi a altor neregularităţi în

activitatea şi comportamentul Instituţiilor Europene. Prin îndeplinirea

acestei misiuni într-o manieră responsabilă, transparentă şi eficace,

OLAF urmăreşte să asigure un serviciu de calitate cetăţenilor Europei.

Misiunea în cauză presupune desfăşurarea unor investigaţii

independente la nivel intern şi extern. De asemenea, organizează

cooperări strânse, regulate între autorităţile competente din statele

membre, pentru a le coordona activităţile. OLAF furnizează statelor

membre sprijinul necesar şi asistenţa tehnică pentru a le ajuta în

activităţile anti-fraudă.

Oficiul contribuie la elaborarea strategiei de luptă anti-fraudă

din Uniunea Europeană şi ia toate măsurile necesare pentru a întări

legislaţia în domeniu. Subliniem, în final, că activităţile OLAF se

caracterizează prin integritate, imparţialitate şi profesionalism şi

respectă întotdeauna atât drepturile şi libertăţile omului cât şi legile în

vigoare.

Pentru realizarea scopului său clar determinat, OLAF

desfăşoară investigaţii interne şi externe complet independente.

Oficiul realizează şi organizează cooperări strânse regulate între

autorităţile competente din statele membre ale Uniunii Europene

pentru a coordona în mod armonios activităţile acestora.

OLAF asigură atât statelor membre, cât şi ţărilor candidate,

sprijinul tehnic şi expertiza necesară pentru a le ajuta în lupta dificilă

anti-fraudă. În acest sens, Oficiul acordă subvenţii pentru co-

finanţarea acţiunilor de pregătire în domeniul luptei anti-fraudă.

Acţiunile de pregătire sprijinite de OLAF contribuie la lupta

împotriva fraudei care afectează interesele financiare (şi nu numai) ale


147

Uniunii Europene, prin încurajarea schimbului de experienţă şi

răspândirea informaţiilor operaţionale necesare în domeniile afectate.

Aceste acţiuni de pregătire vizează, de asemenea, şi înţelegerea

misiunii OLAF şi a modului în care Oficiul lucrează pentru o viitoare

îmbunătăţire a cooperării printr-o mai bună înţelegere a mecanismelor

şi pârghiilor naţionale şi cele ale comunităţii.

În demersul de faţă ne vom opri asupra celor mai importante

aspecte privind OLAF, cu accent pe partea investigativă.

8.1.1. Înfiinţarea Oficiului European de Luptă Anti-

Fraudă (OLAF)

La data de 28 aprilie 1999, prin Decizia Comisiei Europene

1999/352/EC, se pun bazele Oficiului European de Luptă Anti-Fraudă

(OLAF), care, potrivit articolului 1, înlocuieşte Misiunea pentru

Coordonarea Prevenirii Fraudei şi îi va prelua toate sarcinile şi

îndatoririle pe care aceasta le deţinea până la acel moment.

În motivarea acestei decizii se aduc următoarele argumente:

În primul rând, instituţiile şi statele membre acordă o

importanţă mărită pentru protecţia intereselor financiare ale

Comunităţilor în lupta împotriva fraudei şi a oricăror alte activităţi

ilegale în detrimentul acestora. Importanţa acţiunilor pentru atingerea

acestor scopuri este confirmată de articolul 209a din Tratatul EC,

articolul 78 din Tratatul ECSC, articolul 183a din Tratatul Euratom

precum şi de articolul 280 al Tratatului EC aşa cum a fost el formulat

în cadrul Tratatului de la Amsterdam.

În al doilea rând, se apreciază că toate mijloacele avute la

dispoziţie trebuie folosite la maxim pentru deplina realizare a acestui

obiectiv, în special în ce priveşte funcţiile de investigaţie ce revin

Comunităţii, iar actuala distribuire şi balanţă a responsabilităţilor la

nivel de state şi Comunitate trebuie menţinută.

În al treilea rând, misiunea de a întreprinde investigaţii

administrative cu scopul de a proteja interesele financiare ale

Comunităţilor a revenit, până atunci, Misiunii pentru Coordonarea

Prevenirii Fraudei (TFCFP), care a urmat Unităţii pentru Coordonarea

Prevenirii Fraudei (UCLAF).

În al patrulea rând, nevoia de a mări eficacitatea luptei

împotriva fraudei şi a celorlalte activităţi ilegale, dăunătoare

intereselor financiare ale Comunităţii, cere, fără nici o rezervă,


148

înfiinţarea Oficiului European de Luptă Anti-Fraudă (OLAF), care

trebuie să-şi exercite puterile de investigaţie în deplină independenţă.

În al cincilea rând, independenţa directorului Oficiului şi rolul

Comisiei de Supraveghere, care se naşte o dată cu decizia din 28

aprilie 1999, precum şi Regulamentele EC şi Euratom cu privire la

investigaţiile conduse de OLAF caută să garanteze Oficiului un

comportament adecvat de investigare, fără a lăsa loc interferenţelor cu

celelalte sarcini ale sale, cum ar fi acelea care sunt prerogativele

Comisiei, şi anume în materie de legislaţie.

În al şaselea rând, responsabilitatea Oficiului priveşte dincolo

de protejarea intereselor financiare, el fiind implicat în toate

activităţile legate de apărarea intereselor Comunităţii împotriva actelor

ilegale ce pot duce la proceduri administrative sau chiar penale.

Apoi, definiţia funcţiilor OLAF trebuia neapărat să includă

toate misiunile îndeplinite până atunci de Misiunea pentru

Coordonarea Prevenirii Fraudei, instituţie pe care acesta o înlocuieşte,

în special acele sarcini care privesc pregătirea măsurilor legislative şi

de reglementare în domeniile de activitate a Oficiului, incluzând în

cadrul acestora şi instrumentele prevăzute în titlul al VI-lea al

Tratatului privind Uniunea Europeană.

8.1.2. Sarcinile şi obiectivele OLAF

În cadrul articolului 2, Comisia enumeră şi analizează sarcinile

şi misiunile acestui Oficiu. Acestea sunt împărţite după cum urmează:

1) OLAF exercită puterile Comisiei pentru a duce la bun

sfârşit investigaţii administrative externe în scopul de a întări lupta

împotriva fraudei, corupţiei şi a altor activităţi ilegale potrivnice

intereselor financiare ale Comunităţii şi care le afectează în mod

direct, precum şi orice alte acte sau activităţi ce încalcă prevederile

sau hotărârile Comunităţii. Mai mult decât atât, Oficiul va fi direct

responsabil şi cu efectuarea de investigaţii administrative interne care

intenţionează:

a) să combată frauda, corupţia precum şi orice alte activităţi

ilegale care afectează interesele financiare ale Comunităţii;

b) să investigheze împrejurările importante care sunt legate de

performanţa activităţilor profesionale care constituie o încălcare a

obligaţiilor de către oficialii şi funcţionarii Comunităţilor, care este

posibil să determine proceduri disciplinare şi, în cazurile adecvate,

chiar proceduri penale sau o încălcare analogă a obligaţiilor de către


149

membrii instituţiilor sau corpurilor, şefii corpurilor sau personalul

instituţiilor sau corpurilor, care nu se supun Regulamentelor

Personalului Oficialilor Comunităţilor Europene şi Condiţiilor de

Angajare a Altor Funcţionari ai Comunităţilor.

Oficiul exercită funcţiile Comisiei aşa cum sunt ele definite în

prevederile stabilite în cadrul tratatelor şi se va supune limitelor şi

condiţiilor stabilite de acestea.

OLAF poate fi însărcinat cu investigaţii în alte domenii de către

Comisie sau de către instituţii sau corpuri. Oficiul este responsabil cu

asigurarea sprijinului Comisiei în cooperarea cu statele membre în

domeniul luptei împotriva fraudei;

2) Oficiul este responsabil cu dezvoltarea unui concept pentru

lupta împotriva fraudei, desfăşurând investigaţii administrative

externe şi interne, pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii

Europene;

3) OLAF este responsabil cu pregătirea iniţiativelor legislative

şi a regulamentelor Comisiei, având ca obiectiv prevenirea fraudei;

4) Oficiul este responsabil cu orice altă activitate operaţională

a Comisiei în legătură cu lupta anti-fraudă şi în special cu:

a) dezvoltarea infrastructurii necesare;

b) asigurarea strângerii şi analizei informaţiilor;

c) furnizarea de sprijin tehnic, în special în domeniul

pregătirii, altor instituţii sau corpuri ca şi autorităţilor naţionale

competente.

5) Oficiul are legături directe cu poliţia şi autorităţile judiciare;

6) OLAF reprezintă Comisia în forurile abilitate în toate

domeniile luptei împotriva fraudei.

În ce priveşte independenţa în exercitarea funcţiei de

investigare, articolul 3 al Deciziei specifică faptul că investigaţiile în

lupta anti-fraudă ale OLAF sunt întreprinse în mod independent; în

exercitarea acestor prerogative, directorul Oficiului nu va cere şi nici

nu va primi instrucţiuni din partea Comisiei, din partea vreunui guvern

sau altor instituţii sau corpuri.

În continuare, articolul 4 face referire la Comisia de

Supraveghere, a cărei constituire şi funcţii vor fi stabilite în legislaţia

comunitară. Această Comisie este responsabilă cu monitorizarea

regulată a îndeplinirii de către Oficiu a funcţiilor sale de investigaţie.

Referitor la funcţia de director al Oficiului, articolul 5 arată că

Oficiul va fi condus de către un director, numit de către Comisie, după


150

ce, în prealabil, a fost consultat Parlamentul European şi Consiliul;

directorul este numit pe cinci ani şi mandatul său poate fi reînnoit

numai o singură dată.

Având în vedere numirea unui director104

şi o dată obţinut un

aviz favorabil din partea Comisiei de Supraveghere, Comisia va

alcătui o listă care va cuprinde un număr de candidaţi ce sunt calificaţi

pentru ocuparea postului, formată în urma unui anunţ în acest sens

care va fi, dacă este necesar, publicat în Jurnalul oficial al

Comunităţilor Europene.

8.1.3. Activitatea şi funcţionarea OLAF

Cât priveşte problema legată de activitatea şi funcţionarea

Oficiului, articolul 6 stabileşte patru situaţii:

1) Directorul OLAF îşi va exercita, în legătură cu personalul

Oficiului, puterile conferite de Regulamentele Personalului Oficialilor

Comunităţilor Europene în această privinţă şi de către Condiţiile de

Angajare a Altor Funcţionari ai Comunităţilor cu privire la cei

autorizaţi să încheie asemenea contracte de angajare.

Directorul poate să delege aceste prerogative şi altor persoane.

În concordanţă cu Regulamentele Personalului Oficialilor

Comunităţilor Europene, el stabileşte condiţiile şi detaliile

aranjamentelor de angajare, în special cele cu privire la lungimea

contractelor şi înnoirea lor;

2) După consultarea Comisiei de Supraveghere, directorul

OLAF trimite directorului general pe probleme bugetare o schiţă

preliminară a bugetului, care să fie luată în considerare la dezbaterea

proiectului de buget anual;

3) Directorul funcţionează ca ofiţer ce poate autoriza

implementarea unor detalii la dezbaterea bugetului special cu privire

la Oficiu şi la activităţile anti-fraudă. Şi în acest caz, aceste atribuţii

ale directorului OLAF pot fi delegate unei alte persoane;

104

Directorul este responsabil cu desfăşurarea investigaţiilor. Comisia îşi exercită, în

legătură cu directorul OLAF, puterile care îi sunt conferite de autoritatea arătată.

Orice măsură de la articolele 87, 88 şi 90 ale Regulamentelor Personalului

Oficialilor Comunităţilor Europene poate fi luată, numai după consultarea Comisiei

de Supraveghere, printr-o decizie a Comisiei, decizie care este comunicată atât

Parlamentului European, cât şi Consiliului.


151

4) Deciziile Comisiei, privitoare la organizarea internă a

OLAF, pot fi aplicate Oficiului în măsura în care acestea sunt

compatibile cu prevederile legale legate de Oficiu, adoptate de

legislaţia comunitară, cu decizia Comisiei Europene din 28 aprilie

1999 şi cu regulile detaliate ce o implementează.

8.2. Investigaţiile desfăşurate de Oficiul de Luptă

Antifraudă

În cadrul instituţiilor, corpurilor, oficiilor şi agenţiilor

înfiinţate de către sau pe baza tratatelor şi a legislaţiei comunitare,

OLAF conduce investigaţii administrative care au ca scop:

- lupta împotriva fraudei, corupţiei şi a altor activităţi în afara

legii, care afectează interesele financiare şi nu numai ale Comunităţii;

- investigarea în acest sens a unor probleme importante cu

privire la îndeplinirea obligaţiilor şi îndatoririlor profesionale, cum ar

fi, de exemplu, nerespectarea obligaţiilor profesionale din partea

oficialilor sau a altor funcţionari ai Comunităţii, care pot duce la

proceduri disciplinare sau, după cum este cazul, chiar la proceduri de

ordin penal, ori neîndeplinirea obligaţiilor de acelaşi tip de către

membrii instituţiilor sau a corpurilor, de către directorii oficiilor sau ai

agenţiilor, ori de către alte persoane care fac parte din personalul

instituţiilor, corpurilor, oficiilor sau agenţiilor şi care nu se supun

Regulamentelor privind Personalul din legislaţia comunitară105

.

8.2.1. Investigaţiile administrative

Prin expresia “investigaţii administrative” efectuate de OLAF,

legislaţia comunitară în domeniu (Decizia Comisiei, Regulamentul

Consiliului) înţelege toate inspecţiile, verificările, precum şi orice alte

măsuri la care au recurs angajaţii Oficiului în îndeplinirea obligaţiilor

de serviciu, în conformitate cu articolele 3 şi 4 din Regulamentul

Consiliului, în scopul de a îndeplini întocmai obiectivele care au fost

fixate în articolul 1 din acelaşi Regulament, precum şi să găsească,

bineînţeles acolo unde este necesar, natura ilegală sau neconformă cu

regulile a activităţilor aflate sub investigarea Oficiului.

Aceste investigaţii nu afectează în nici un fel puterile statelor

membre de a recurge, când este cazul, la proceduri penale.

105

Respectiv, Regulamentul privind Personalul Oficialilor precum şi Condiţiile de

Angajare a Altor Funcţionari din Comunitatea Europeană.


152

8.2.2. Investigaţiile externe

OLAF exercită puterile conferite Comisiei de către

Regulamentul Consiliului (Euroatom, EC) numărul 2185/96, şi anume

ducerea la bun sfârşit de inspecţii neanunţate, verificări în statele

membre, precum şi, în deplină concordanţă cu acordurile în vigoare,

verificări în state terţe.

Ca parte importantă a funcţiei de investigare de care dispune,

OLAF efecuează inspecţiile şi verificările la care face referire articolul

9, alineatul 1 din Regulamentul (EC, Euratom) numărul 2988/95,

precum şi regulile sectoriale care sunt specificate în articolul 9,

alineatul 2 din acelaşi Regulament.

Aceste inspecţii şi verificări ale Oficiului se efectuează, de

asemenea, în statele membre şi, în conformitate cu acordurile de

cooperare în vigoare, şi în state terţe.

8.2.3. Investigaţiile interne

În domeniile specificate în articolul 1 din Regulamentul

Consiliului, OLAF întreprinde şi investigaţii administrative în cadrul

instituţiilor, corpurilor, oficiilor şi agenţiilor.

Aceste investigaţii interne sunt organizate în conformitate cu

regulile stabilite în tratate, în special cele la care se face referire în

Protocolul privind Privilegiile şi Imunităţile în Comunitatea

Europeană, şi cu respectarea întocmai a Regulamentelor privind

Personalul, sub condiţiile şi în deplină concordanţă cu procedurile

stabilite prin Regulamentul Parlamentului şi al Consiliului, precum şi

în deciziile adoptate de către fiecare instituţie, corp, oficiu sau agenţie

în parte.

Instituţiile, pe de altă parte, îşi acordă consultanţă unele altora,

conform regulilor stabilite prin Regulamentele mai sus menţionate.

În cazul în care aceste condiţii sunt îndeplinite:

♦ OLAF se bucură de dreptul de a avea acces deplin, imediat şi

neanunţat la orice informaţie (pe care Oficiul o consideră necesară)

deţinută de vreo instituţie, corp, oficiu sau agenţie, precum şi acces

necondiţionat în perimetrul lor.

Oficiul, de asemenea, este împuternicit să inspecteze conturile

acestor instituţii, corpuri, oficii sau agenţii. Totodată, în cadrul

investigaţiilor interne, OLAF poate să-şi procure copii şi să obţină

extracte din orice documente care aparţin instituţiilor controlate, să


153

facă rost de conţinutul oricăror baze de date, care sunt ţinute de

instituţiile, corpurile, oficiile sau agenţiile în cauză; dacă este necesar,

Oficiul poate să reţină astfel de copii, extracte, documente,

date, informaţii sau baze de date, să-şi asume custodia lor pentru a se

asigura că nu este nici un pericol ca acestea să dispară.

♦ OLAF poate să solicite şi informaţii verbale de la orice

membru al acestor instituţii şi corpuri, precum şi de la directorii

oficiilor sau ai agenţiilor ori de la personalul angajat în cadrul acestor

instituţii, corpuri, oficii sau agenţii. Aceste declaraţii sunt consemnate

în procese-verbale.

Respectând condiţiile impuse şi în deplină concordanţă cu

procedurile hotărâte prin Regulamentul (Euratom, EC) numărul

2185/96, OLAF poate să efectueze inspecţii inopinate la sediile şi în

încăperile operatorilor economici în cauză, cu scopul de a obţine

accesul nelimitat la orice fel de informaţii, care sunt în legătură cu

posibile iregularităţi pe care acest fel de operatori le-ar putea comite.

Mai mult decât atât, Oficiului i s-a conferit dreptul de a

întreba/ interoga orice persoană care are responsabilitatea de a deţine

astfel de informaţii (folositoare pentru OLAF), dacă le consideră

pertinente pentru investigaţiile în curs de desfăşurare.

Instituţiile, corpurile, oficiile şi agenţiile trebuie să fie

informate de fiecare dată când angajaţii Oficiului desfăşoară o

investigaţie în perimetrul lor (la sediul lor) sau când aceştia consultă

vreun document sau solicită vreo informaţie deţinută de oricare din

aceste instituţii, corpuri, oficii sau agenţii.

Acolo unde investigaţiile OLAF relevă faptul că vreun

membru, director sau oficial, ori vreun alt funcţionar ar putea fi

implicaţi personal în aceste investigaţii, instituţia, corpul, oficiul sau

agenţia de care acesta aparţine trebuie să fie informată despre acest

lucru.

Dar, în cazurile în care este necesară păstrarea discreţiei

absolute pentru reuşita investigaţiei, ori când este necesar a se recurge

la mijloacele de investigare care cad sub competenţa autorităţilor

judiciare naţionale, procurarea acestui fel de informaţii le este deferită

şi lăsată în seama acestora din urmă.

Fără a se aduce nici un fel de prejudiciu regulilor stabilite prin

tratatele europene, în special Protocolului privind Privilegiile şi

Imunităţile Europene şi prevederilor Regulamentelor cu privire la

Personal în Uniunea Europeană, orice decizie care urmează a fi


154

adoptată de către fiecare instituţie sau corp va ţine seama de

următoarele reguli care privesc:

♦ datoria de serviciu din partea membrilor, oficialilor şi a altor

funcţionari ai instituţiilor şi corpurilor, precum şi a directorilor,

oficialilor şi a altor funcţionari ai oficiilor şi agenţiilor, de a coopera

cu şi de a furniza informaţiile necesare angajaţilor Oficiului;

♦ procedurile care sunt respectate de către angajaţii OLAF,

atunci când aceştia desfăşoară vreo investigaţie internă, precum şi

garanţiile privind respectarea drepturilor persoanelor implicate în vreo

investigaţie internă.

8.2.4. Derularea activităţii investigative

Deschiderea investigaţiilor

Aici lucrurile diferă după cum investigaţiile sunt externe sau

interne. Astfel, investigaţiile externe se deschid printr-o decizie a

directorului OLAF, care acţionează din proprie iniţiativă sau urmând

cererea vreunui stat membru interesat sau implicat.

Pe de altă parte, investigaţiile interne se deschid, de asemenea,

printr-o decizie a directorului OLAF, care acţionează din proprie

iniţiativă sau urmând cererea, de data aceasta, a unei instituţii, corp,

oficiu sau agenţie, în cadrul căreia investigaţia în cauză va fi

desfăşurată.

Procedura de investigare

Directorul Oficiului coordonează desfăşurarea investigaţiilor

OLAF. Angajaţii Oficiului, în îndeplinirea sarcinilor care le-au fost

repartizate, au datoria de a prezenta o autorizaţie scrisă, în care se

arată identitatea lor şi capacitatea pe care o au în cursul investigaţiei.

De asemenea, angajaţii Oficiului deţin pentru fiecare

intervenţie investigativă o autorizare scrisă provenită de la directorul

OLAF, în care se indică subiectul şi problema principală de

investigare.

În timpul inspecţiilor şi verificărilor neanunţate, angajaţii

Oficiului adoptă, întotdeauna, o atitudine conformă cu regulile şi

practicile după care se conduc oficialii statelor membre în cauză,

precum şi cu Regulamentele privind Personalul în Uniunea Europeană

şi, nu în ultimul rând, cu deciziile la care se face referire în al doilea

alineat al articolului 4 din Regulamentul Parlamentului şi al

Consiliului European.


155

Trebuie specificaţi fără echivoc termenii în care angajaţii

Oficiului să-şi îndeplinească îndatoririle şi regulile privitoare la

responsabilitatea directorului Oficiului de a coordona investigaţiile

desfăşurate de angajaţii OLAF.

Întotdeauna, investigaţiile vor fi întreprinse în mod continuu

pentru o perioadă care trebuie neapărat să fie direct proporţională cu

circumstanţele şi complexitatea cazului la care se lucrează.

Statele membre ale Uniunii Europene trebuie să se asigure de

faptul că autorităţile lor competente, în conformitate cu prevederile

naţionale, îşi vor da întreg sprijinul necesar pentru a ajuta angajaţii

Oficiului în îndeplinirea obligaţiilor lor. Mai mult, instituţiile şi

corpurile trebuie să se asigure că membrii, ca şi întreg personalul lor,

pun la dispoziţie asistenţa necesară, pentru uşurarea îndeplinirii

sarcinilor asumate de către angajaţii OLAF; şi oficiile, şi agenţiile

trebuie să se asigure că directorii şi întreg personalul lor vor proceda

în acelaşi mod.

8.3. Regimul informaţiilor

Instituţiile, corpurile, oficiile şi agenţiile trebuie să înainteze

Oficiului, fără nici o întârziere, orice informaţie în legătură cu posibile

cazuri de fraudă ori corupţie sau orice alt fel de activitate ilegală.

De asemenea, instituţiile, corpurile, oficiile, agenţiile, precum

şi, în măsura în care legea naţională permite, statele membre106

, la

cererea OLAF sau chiar din propria lor iniţiativă, trebuie să înainteze

orice document sau informaţie pe care o deţin, care este în directă

legătură cu o investigaţie internă în curs de desfăşurare.

Instituţiile, corpurile, oficiile şi agenţiile, precum şi statele

membre, în măsura în care legea naţională le permite, trebuie să

trimită sau să pună la dispoziţia Oficiului orice alte documente sau

informaţii considerate pertinente pe care le deţin şi care sunt în

legătură cu lupta împotriva fraudei, corupţiei ori a altor activităţi

ilegale care afectează interesele financiare ale Comunităţii.

De asemenea, regimul informaţiilor provenite de la OLAF este

unul cu totul şi cu totul special.

106

Statele membre înaintează documentele şi informaţiile pe care le deţin şi care sunt

în directă legătură cu o investigaţie externă în curs de desfăşurare, numai în

conformitate cu prevederile legale relevante în vigoare la data respectivă.


156

8.3.1. Confidenţialitatea şi protecţia datelor şi informaţiilor

Informaţiile de orice natură şi în orice fel obţinute în cursul

unei investigaţii externe, indiferent sub ce formă s-ar afla ele, sunt

protejate de prevederile care sunt în vigoare în materie. Informaţiile

care au fost trimise Oficiului, în virtutea obligaţiei de informare, sau

pe care acesta le-a obţinut în cursul investigaţiilor interne, indiferent

sub ce formă s-ar afla ele (documente, baze de date sau orice alte

mijloace de stocare analogice sau digitale), fac obiect al secretului

profesional (confidenţialitate legală) şi se bucură întru totul de

protecţia oferită de prevederile aplicabile întocmai şi instituţiilor

Comunităţii Europene.

Astfel de informaţii nu pot fi comunicate altor persoane în

afara acelora care deţin, în cadrul instituţiilor Comunităţii Europene

ori a statelor membre, funcţii care le dau dreptul să le cunoască; mai

mult decât atât ele nu pot fi folosite în alte scopuri decât acelea de a

preveni frauda, corupţia sau orice altă activitate ilegală.

Directorul OLAF are datoria de a se asigura că angajaţii

Oficiului, precum şi celelalte persoane aflate sub autoritatea acestuia,

respectă prevederile naţionale şi cele ale Comunităţii privitoare la

protecţia informaţiilor confidenţiale, în special pe cele prevăzute prin

Directiva 95/46/EC a Parlamentului European şi cea a Consiliului din

data de 24 octombrie 1995, privind protecţia indivizilor prin

respectarea informaţiilor personale confidenţiale şi transmiterea liberă

a unor astfel de date.

Respectarea unor asemenea prevederi, precum şi aplicarea

întocmai a articolului 194 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

trebuie supravegheate, pe de o parte, de către directorul OLAF, iar, pe

de altă parte, de către Comisia de Supraveghere a Oficiului.

8.3.2. Raportul de investigare şi luarea de măsuri în urma

investigaţiilor

La încheierea unei investigaţii întreprinsă de către OLAF,

acesta din urmă va alcătui un raport, sub directa autoritate a

directorului, în cadrul căruia vor fi prezentate faptele de care s-a luat

act, pierderile financiare (dacă acestea există) şi concluziile

investigaţiei, inclusiv recomandările directorului Oficiului asupra

măsurilor care trebuie a fi luate.


157

În alcătuirea unor asemenea rapoarte, Oficiul ia în considerare

prevederile procedurale instituite în legile naţionale ale statului

membru introdus în cauză.

Rapoartele astfel constituite reprezintă dovezi admisibile în

cadrul procedurilor administrative sau judiciare ale statelor membre,

în cazul în care ele sunt necesare în acest sens, în aceeaşi manieră şi

sub aceleaşi condiţii ca şi rapoartele administrative alcătuite de

inspectorii naţionali pe astfel de probleme. Acestea sunt supuse

aceloraşi reguli evaluative ca şi celor aplicate rapoartelor

administrative formulate de inspectorii naţionali şi valoarea lor este

echivalentă cu a acestora.

Rapoartele alcătuite în urma unei investigaţii externe şi, de

asemenea, orice alte documente utile în acest sens sunt trimise

autorităţilor competente ale statelor membre în cauză, în conformitate

cu regulile existente în materia investigaţiilor externe.

Rapoartele respective sunt trimise instituţiei, corpului, oficiului

sau agenţiei în cauză. Fiecare dintre acestea din urmă va lua, pe baza

investigaţiilor interne, astfel de măsuri (de regulă disciplinare sau

legale), după cum o cer rezultatele investigaţiilor; ei vor înainta apoi

un raport, care să cuprindă aceste măsuri luate, directorului OLAF,

având în vedere termenul-limită stabilit de acesta pentru luarea de

asemenea măsuri.

8.3.3. Înaintarea de informaţii de către Oficiu

OLAF poate să înainteze, în orice moment, autorităţilor

competente ale statelor membre respective, informaţii obţinute în

cursul investigaţiilor externe, fără ca acest lucru să constituie o lipsă

de repect faţă de articolele 8, 9 şi 11 din Regulamentul Parlamentului

şi al Consiliului sau faţă de prevederile Regulamentului Consiliului

(Euratom, EC) numărul 2185/96.

De asemenea, fără a fi considerată o nerespectare a articolelor

8, 9 şi 11 din Regulamentul amintit mai sus, directorul OLAF poate

înainta autorităţilor judiciare ale statelor membre implicate

informaţiile obţinute de către Oficiu în cursul investigaţiilor interne, în

probleme ce pot determina începerea unor proceduri de ordin penal.

Respectând condiţiile de investigare, el trebuie să informeze în

acelaşi timp şi statele membre în cauză. OLAF poate oricând înainta

unei instituţii, corp, oficiu sau agenţie implicată informaţii obţinute în


158

cursul investigaţiilor interne, dacă acest lucru nu aduce cu sine o

nerespectare a articolelor 8 sau 9 din Regulament.

8.3.4. Comisia de Supraveghere

Comisia de Supraveghere întăreşte independenţa OLAF printr-

o monitorizare regulată a exercitării funcţiei investigative a Oficiului.

Fie la cererea directorului, fie din proprie iniţiativă, Comisia

îşi va expune opiniile privitoare la activităţile Oficiului directorului

acestuia, fără a interveni însă în vreun fel în coordonarea

investigaţiilor în desfăşurare.

Comisia de Supraveghere este alcătuită din cinci persoane

independente din afara Oficiului, care au calificările cerute pentru

numirea lor, în ţările de origine, în posturi superioare care au legătură

directă cu domeniile de activitate ale Oficiului. Ei sunt numiţi, de

comun acord, de către Parlamentul, Consiliul şi Comisia Europeană.

Durata mandatului membrilor OLAF este de trei ani iar acesta

poate fi reînnoit o singură dată. La expirarea acestui mandat, membrii

OLAF rămân în funcţiile pe care le deţin până când numirea lor este

reînnoită sau până în momentul în care sunt înlocuiţi de către alte

persoane.

În îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, membrii OLAF nu pot

cere şi nici accepta instrucţiuni din partea vreunui guvern sau altei

instituţii, corp, oficiu sau agenţii din cadrul Uniunii Europene.

Comisia de Supraveghere îşi numeşte propriul director şi îşi stabileşte

propriile reguli de procedură. Este obligatorie susţinerea a cel puţin

zece şedinţe anual. Deciziile în cadrul Comisiei de Supraveghere sunt

luate pe baza unei majorităţi a membrilor săi. Biroul acesteia îi este

pus la dispoziţie de către Oficiu.

Directorul OLAF are îndatorirea de a înainta anual Comisiei

de Supraveghere un raport care să cuprindă planificarea activităţilor

Oficiului, aşa cum sunt ele prevăzute în articolul 1 din Regulament.

Tot de responsabilitatea directorului ţine şi obligaţia acestuia

de a informa în mod regulat Comisia în legătură cu activităţile, cu

investigaţiile Oficiului, precum şi cu concluziile rezultate şi măsurile

luate pe baza acestora. În cazul în care o investigaţie se extinde pe o

perioadă mai mare de nouă luni, directorul trebuie să aducă la

cunoştinţa Comisiei de Supraveghere motivele pentru care nu a fost

posibilă încheierea investigaţiei în acest interval şi durata de timp

preconizată până la sfârşitul activităţii respective.


159

De asemenea, directorul are responsabilitatea de a informa

Comisia asupra situaţiilor când instituţia, corpul, oficiul sau agenţia

vizată nu a urmat în acţiunile sale recomandările care i-au fost făcute

de OLAF. Totodată, directorul Oficiului are îndatorirea să prezinte

Comisiei cazurile în care este necesar ca informaţiile obţinute să fie

înaintate autorităţilor judiciare competente ale unui stat membru.

Comisia de Supraveghere are responsabilitatea de a alcătui

anual cel puţin un raport al activităţii sale, raport ce va fi trimis

instituţiilor europene. Comisia poate, de asemenea, să prezinte

rapoarte Parlamentului şi Consiliului European, Comisiei Europene,

precum şi Curţii de Conturi, care să cuprindă rezultatele investigaţiilor

Oficiului şi măsurile luate pe baza acestora.

Trebuie să spunem că Oficiul European de Luptă Anti-Fraudă

este condus de un director numit de Comisia Europeană pe o perioadă

de cinci ani, mandatul său putând fi reînnoit o singură dată. În vederea

numirii directorului OLAF, Comisia va alcătui o listă cu numele

candidaţilor calificaţi în urma unui anunţ, publicat în Jurnalul Oficial

al Comunităţii Europene, şi a unui aviz favorabil din partea Comisiei

de Supraveghere.

Comisia Europeană poate numi directorul OLAF numai după

consultarea Parlamentului şi Consiliului European. Directorul OLAF

nu poate fi influenţat în luarea deciziilor, în desfăşurarea

investigaţiilor pe care le conduce sau în alcătuirea unui raport final

privind aceste investigaţii de nici un guvern, instituţie, corp, oficiu sau

agenţie, acest lucru fiind valabil atât în cadrul investigaţiilor externe,

cât şi al celor interne.

Dacă directorul OLAF consideră că o măsură luată de către

Comisia de Supraveghere îi pune în pericol independenţa, el are

dreptul să deschidă o acţiune în faţa Curţii de Justiţie a Comunităţii

Europene. Directorul OLAF are responsabilitatea de a prezenta, în

mod regulat, Parlamentului European, Consiliului, Comisiei Europene

şi Curţii de Conturi rezultatele investigaţiilor desfăşurate de Oficiu,

respectând, în acelaşi timp, confidenţialitatea acelor investigaţii,

drepturile legale ale persoanelor implicate şi, acolo unde este cazul,

prevederile naţionale aplicabile procedurilor judiciare.

Instituţiile sus menţionate au şi ele, la rândul lor, datoria de a

asigura respectarea confidenţialităţii investigaţiilor conduse de OLAF

şi a drepturilor legale ale persoanelor implicate. Acolo unde au fost

introduse proceduri judiciare, trebuie urmărit dacă s-au respectat


160

întocmai toate prevederile legale naţionale aplicabile în cadrul

acestora.

Înainte de a se trece la adoptarea unor sancţiuni disciplinare

împotriva directorului, Comisia Europeană are îndatorirea de a

consulta Comisia de Supraveghere. Mai mult decât atât, orice măsură

legată de aceste sancţiuni disciplinare împotriva directorului trebuie să

fie conformă cu deciziile motivate, care vor fi prezentate şi

Parlamentului şi Consiliului European.

*

* *

Nu putem încheia demersul nostru fără a arăta că, făcând apel

la prevederile Regulamentelor privind Personalul în Uniunea

Europeană, orice oficial sau alt funcţionar al Comunităţii Europene

poate să prezinte directorului OLAF o plângere (întemeiată pe

articolul 14 din Regulamentul privind funcţionarea OLAF) împotriva

oricărei acţiuni din cadrul unei investigaţii interne a Oficiului, prin

care acesta a fost prejudiciat; plângerea se face pe baza prevederilor

articolului 90, alineatul 2 din Regulamentele privind Personalul, iar

luarea deciziilor privitoare la aceste plângeri este reglementată de

articolul 91 din aceleaşi Regulamente privind Personalul.


161


162

Anexa 1

Sinteza activităţii de control desfaşurată de

Garda financiară în cursul anului 2008107

I. Garda Financiară. Elemente definitorii

Intrată în cel cel de-al 18-lea an de funcţionare de la

reînfiinţarea sa, în 1991, Garda Financiară poate fi caracterizată

succint prin referire la cel puţin trei repere esenţiale din funcţionarea

oricărei instituţii:

● Bază legislativă. Instituţia este constituită şi funcţionează în

baza O.U.G. 91/2003 cu modificările şi completările ulterioare,

privind organizarea Gărzii Fianciare şi H.G. 533/2007 privind

organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare. Conform acestui cadru

legal, Garda Financiară are ca obiectiv “combaterea oricăror acte şi

fapte din domeniul economic, financiar şi vamal, care au ca efect

evaziunea şi frauda fiscala”.

● Structură. În prezent, Garda Financiară are în componenţă

42 secţii teritoriale, constituite la nivel de judeţ şi a municipiului

Bucureşti, coordonarea de la nivel central efectuându-se prin

intermediul Comisariatului General.

● Personal/ Nivel de calificare. La nivelul anului 2008, din

cele 1805 posturi aprobate prin HG 533/2007, Garda Financiară a

funcţionat cu un număr mediu de 1342 angajaţi, comisarii din

componenţa institutiei având studii superioare economice sau juridice

Privind prin prisma funcţionalităţii şi capacităţii instituţiei de a-

şi îndeplini atribuţiile conferite prin lege, se evidenţiază următoarele

trăsături principale ale activităţii Gărzii Financiare:

♦ capacitatea de abordare a unor tematici de control din

domenii economice diverse;

♦ disponibilitatea permanentă (24/7) dublată de reacţia rapidă

în mobilizarea personalului;

107

www.mfinante.ro

http://www.mfinante.ro/


163

♦ posibilitatea de a urmări şi, după caz, a reconstitui întreg

lanţul tranzactional urmat de o marfă sau de documentele aferente

acesteia;

♦ adaptabilitate mare a personalului la schimbările de

legislaţie intervenite în domeniul financiar;

♦ crearea, gestionarea şi utilizarea unei baze de date adresate,

necesare susţinerii procesului de analiză de risc;

♦ colaborarea eficientă cu alte instituţii, în principal din zona

investigaţiei economice (Poliţie, Parchet, Vamă, A.N.A.F.,

O.N.C.P.S.B., D.L.A.F.).

II. Principalele direcţii de acţiune adoptate în anul 2008

Adoptarea principalelor direcţii de acţiune a fost determinată

de atribuţiile conferite de lege instituţiei, de obiectivele ce au fost

stabilite de conducerea ministerului şi a A.N.A.F., ţinându-se cont, în

mod permanent, de amploarea şi formele specifice de manifestare a

evaziunii fiscale, puse în evidenţă în cursul activităţii din anul 2008.

In acest context, Garda Financiară a identificat şi menţinut

următoarele direcţii majore de acţiune:

A) Combaterea fenomenelor de mare evaziune, domeniu în

care, pe baza rezultatelor practice obţinute s-a impus un nou concept,

cel al monitorizării activităţilor cu risc semnificativ de fraudă.

Această abordare a permis depistarea şi cunoaşterea în timp real a

fenomenelor evazioniste, şi în acest cadru, contracararea lor cu

eficienţă sporită.

S-a acţionat prioritar pentru:

1) Monitorizarea în sistem de permanenţă (24/7) a achiziţiilor

de mărfuri intracomunitare - acţiune care a implicat eforturi

deosebite, justificate prin expunerea ridicată a acestui domeniu la

evaziunea fiscală (fapt recunoscut inclusiv la nivelul instituţiilor

europene) şi a contribuit în mod direct la protejarea veniturilor

bugetare şi la punerea la dispoziţia organelor de cercetare penală a

unor probe indubitabile privind activitatea infracţională a unor grupuri

organizate, a căror activitate, raportată şi la nivelul sumelor implicate,

se constituie practic într-o ameninţare a siguranţei economice a ţării.

2) Monitorizarea, pentru anumite perioade de timp a

antrepozitelor fiscale specializate în producţia de uleiuri minerale,

condiţii în care, prezenţa permanentă, prin colaborare cu organele


164

vamale a avut atat un puternic efect preventiv, de descurajare cât şi de

identificare a unor activităţi ilicite din domeniu.

3) Verificări la utilizatorii finali de produse petroliere,

privind respectarea destinaţiei finale a produselor energetice

neaccizate, care au condus la identificarea unor fapte grave de fraudă

fiscală, generată prin deturnarea unor cantităţi de carburanţi de ordinul

miilor de tone, în scopul eludării la plata a obligaţiilor fiscale generate

de modul real de utilizare finală a produselor energetice în cauză.

4) Acţiuni de control privind importurile – determinate de

numărul mare de societăţi nou infiinţate, cu capitalul social minim

impus de legislaţie, firme implicate în importul unor cantităţi mari de

bunuri de consum ale căror preţuri declarate la organul vamal s-au

dovedit a fi de 5 până la 20 de ori, sub nivelul celor practicate efectiv

pe piaţă;

5) Acţiuni de control privind contractele de leasing -

declanşate motivat de identificarea mai multor tranzacţii fictive cu

utilaje finanţate prin acest sistem;

6) Acţiuni de colaborare cu alte entităţi, un loc important

ocupându-l acţiunile executate la solicitarea Parchetului, domeniu în

care Garda Financiară a preluat întreaga activitate la nivelul

Ministerului Finanţelor Publice. La fel de importante au fost şi

acţiunile comune derulate cu organele de poliţie dar şi cu alte

instituţii: O.N.P.C.S.B., Vama, D.L.A.F.

B) Acţiuni curente de impunere/ menţinere a disciplinei

financiare contabile sau de gestiune, care au vizat în mod prioritar

sectorul comerţului en-detail:

1) Dotarea cu aparate de marcat electronice fiscale şi

utilizarea acestora, respectarea disciplinei de casierie, acţiune

motivată de unele tendinţe manifestate permanent şi repetitiv de mulţi

dintre comercianţi:

- sustragerea, total sau în parte, de la obligaţia marcarii veniturilor

realizate;

- necorelări între încasările scriptice şi sumele efective existente în

casierie;

- retragerea, fără justificare documentară, a unor sume importante de

către patroni etc.

2) Justificarea legală a provenienţei mărfurilor - verificări

motivate de tranzacţionarea în continuare a unor importante cantităţi


165

de mărfuri a căror provenienţă nu poate fi justificată legal, sursa

acestora constituind-o, de regulă, activităţile ilicite de producţie sau

contrabandă.

3) Îndeplinirea cerinţelor legale privind autorizările specifice

necesare activităţii depuse, raportarea fiscală a activităţilor cu

caracter comercial;

4) Acţiuni privind jocurile de noroc - domeniu care a cunoscut

în ultima perioadă o dezvoltare explozivă şi în care evaziunea fiscală

este potenţată inclusiv de manipularea unor mari sume în numerar.

C) Acţiuni de sprijin a organelor fiscale în vederea

recuperării arieratelor, motivate de tendinţa accentuată a multor

operatori economici de a invoca diferite motive ilicite pentru

sustragerea sau amânarea nejustificată de la plată a obligaţiilor fiscale

datorate bugetului de stat.

III. Activitatea anului 2008: indicatori sintetici şi

principalele directii de evoluţie

Aferent activitatii anului 2008, principalii indicatori sintetici

se prezintă astfel:

-sume in mii lei- Indicator 2008

Nr. agenţi economici verificaţi 176.201

Nr. acte de control încheiate 168.713

I. Amenzi

-stabilite- 251.085

-încasate- 156.599

II. Confiscări*

-stabilite- 131.417

-încasate- 11.470

III. Sesizări penale

- număr 4.391

- valoare prejudicii**

IV. Sprijin organe fiscale

2.194.971

1.640 000

*În indicatorul „confiscări” nu este cuprinsă c/valoarea mărfurilor

indisponibilizate, care fac obiectul unor sesizări penale, respectiv, ţigarete, alcool şi


166

băuturi alcoolice, şi nici a celor care, conform prevederilor legale, sunt supuse

procedurilor de distrugere.

**Valoarea prejudiciilor se referă strict la rezultatele acţiunilor iniţiate de

Garda Financiară, neincluzând prejudiciile aferente constatărilor efectuate de

instituţie la sesizarea ori din dispoziţia organelor de cercetare penală.

Dinamica multianuală a principalilor indicatori sintetici privind activitatea Gărzii Financiare se prezintă astfel:

-sume în mii lei-

Analizarea acestor indicatori evidenţiază o tendinţă permanentă

a ultimilor ani, de orientare prioritară a activităţii Gărzii Financiare

spre identificarea şi combaterea faptelor de evaziune fiscală de mare

amploare.

In acelaşi timp, a existat şi o preocupare constantă pentru

celelalte tipuri de activitate, uşoară diminuare a valorii amenzilor

aplicate, înregistrată la nivelul anului 2008, datorându-se unei activităţi

noi, privind sprijinul organelor fiscale. Această nouă direcţie adoptată,

a presupus printre altele, reorientarea activităţii unui numar de cca 20

% din personalul instituţiei şi a condus la rezultate deosebite, respectiv

atragerea la bugetul de stat a peste 1,6 miliarde lei, sumă care

devansează cu cca 40 de ori, scăderea intervenită în cadrul indicatorului

de amenzi.

Tot în acest context, sunt de menţionat şi alocările de timp de

lucru necesare derulării acţiunilor de control solicitate de alte instituţii.

In acest sens, la nivelul anului 2008, Garda Financiară a

înregistrat următoarele solicitări de colaborare: Parchet - 464 solicitări

(din care D.N.A. - 291), Poliţie - 2.898 de solicitări, O.N.P.C.S.B. - 664

solicitări. In majoritatea lor, acest gen de controale au impus verificări

Indicator /

An

2005 2006 2007 2008

Sesizări

penale

2.009

2.334

2.375

4.391

Prejudicii 697.000 746.000 1.400.000 2.194.000

Amenzi

stabilite

162.000

193.000

273.000

251.000

Amenzi

încasate

122.000

139.000

178.000

156.000

Confiscări 124.000 89.000 104.000 131.000


167

complexe, derulate la mai mulţi operatori economici, cu activităţi pe

raza mai multor judeţe, fapt ce a necesitat implicit un consum sporit de

timp şi personal.

IV. Directii principale de acţiune adoptate

A. Combaterea evaziunii fiscale

1) Monitorizarea achiziţiilor intracomunitare

Este vorba despre un tip de acţiuni de control adaptate noilor

realităţi economice induse de aderarea României la Uniunea

Europeană, în care Garda Financiară s-a implicat masiv în cursul

anului 2008, cu rezultate ce au confirmat pe deplin măsurile luate.

Operaţiunile cu caracter ilicit derulate în acest domeniu,

vizează în mod direct fraudarea TVA aferentă tranzacţiilor

intracomunitare, dar implicit afectează şi concurenţa loaială din piaţă,

procentele de impozitare sustrase permiţând practicarea unor preţuri

sub nivelul celor practicate de comercianţii oneşti.

Tendinţele de fraudare de acest gen au fost identificate

prioritar în sectoarele cu viteză crescută de rotaţie a sumelor în care

încasarea contravalorii mărfurilor se realizează, de regulă cu numerar,

la un interval de timp apropiat sau identic cu momentul livrării:

♦ legume şi fructe, cereale;

♦ carne şi produse din carne;

♦ materiale de construcţie (în special ciment şi produse

sanitare destinate construcţiilor individuale);

♦ produse energetice neaccizabile, preferate celor româneşti

datorită dificultăţii identificării furnizorilor.

Principalele metode de savârşire a fraudelor în acest domeniu,

evidenţiate de controalele executate sunt:

♦ utilizarea firmelor “fantomă”, fie direct pentru realizarea

achiziţiei fie ca intermediar, firme asupra cărora sunt concentrate

importante debite la buget, ce ramân astfel neachitate;

♦ situaţii frecvente în care acelaşi grup de persoane

controlează, direct sau prin interpuşi, întregi reţele de astfel de

societăţi, procedând la infiinţarea/ operarea unora noi o dată cu

“sacrificarea”, (prin abandon sau cesionare către persoane

neidentificabile), celor care au acumulat debite neachitate la buget;

♦ înscrierea pe documentele care însoţesc achiziţiile a unor

beneficiari fictivi (neînregistraţi la Registrul Comerţului), context în


168

care evazioniştii mizează pe împiedicarea verificării realităţii

destinatarului;

♦ exploatarea lipsei unei standardizări, la nivel european, a

documentelor care însoţesc transporturile, prin completarea în mod

voit a acestora cu omisiuni sau greşeli, menite să împiedice

identificarea beneficiarilor.

In contracararea acestui gen de evaziune fiscală, Garda

Financiară s-a bazat pe monitorizarea permanentă (24/7) a frontierelor

intracomunitare, acţiune completată şi de alte măsuri :

♦ insoţirea trasporturilor de marfă până la destinaţie sau la

ieşirea din ţară, în special a mărfurilor accizate;

♦ reconstituirea/ verificarea în integralitatea lui a traseului

comercial urmat de marfa vizată;

♦ crearea şi exploatarea unei baze de date dedicate, imperios

necesare fructificării eficiente a informaţiilor provenite din sistemul

V.I.E.S. şi fundamentării analizelor de risc.

Indicatorii relevanţi pentru acţiunile de acest gen sunt:

Indicator/ 2008

• nr. sesizări penale 281

• valoare prejudicii stabilite (mii lei) 276.000

• nr. operaţiuni monitorizate 17.276

• nr. agenţi economici selectaţi prin analiza de risc 4.038

• nr. societăţi tip “fantomă” identificate 353

Concomitent, urmare acestor monitorizări şi acţiunilor conexe,

au fost confiscate importante cantităţi de marfă, din care

exemplificăm: 1.400 tone cereale, 330 tone diverse legume şi fructe,

60 tone carne de pui, 280 tone ciment, 2.000 mc material lemnos,

40.000 litri produse neaccizabile, 300 tone fier-beton, 31 tone tutun

taiat, 2.588 CD-uri, 44.000 m² textile etc.

Se impune a sublinia şi caracterul preventiv al acestui tip de

acţiuni, efectul de descurajare generat precum şi volumul semnificativ

de informaţii pe care Garda Financiară l-a pus la dispoziţia celorlalte

instituţii implicate în combaterea fraudei.


169

2) Monitorizarea antrepozitelor fiscale de producţie şi

depozitare a carburanţilor

Acţiuni de control de acest gen au antrenat un număr

semnificativ de comisari. Au fost efectuate verificări complexe,

pornind de la informaţiile operative, obţinute în timp real, de la un

număr de 40 antrepozite fiscale, aparţinând principalilor producători

din domeniul uleiurilor minerale. Deficienţele constatate au impus

printre altele confiscarea unor produse petroliere în valoare de 5.541

mii lei şi, motivat de natura faptelor constatate, sesizarea organelor de

cercetare penală pentru prejudicii totalizând 42.838 mii lei.

Foarte important de remarcat şi în acest caz este efectul de

descurajare pe care aceste controale l-au indus în mediul specific,

mulţi operatori economici renunţând la efectuarea unor tranzacţii

ilicite, cel puţin pe durata derulării acestor acţiuni.

3) Verificări efectuate la agenţi economici care au deţinut

autorizaţie de utilizatori finali a uleiurilor minerale

Domeniu în care evaziunea fiscală s-a manifestat în special

prin deturnarea de la destinaţia declarată a uleiurilor minerale

achiziţionate şi comercializarea acestora sub forma carburanţilor,

fără achitarea obligaţiilor fiscale ce însoţesc acest tip de mărfuri.

Verificările au evidenţiat faptul că evazioniştii implicaţi în

acest gen de fraudă au apelat la metode diverse:

♦ utilizarea unor reţele de firme “fantomă”, în cadrul cărora,

în baza unor metode tehnologice simple, se realiza operaţiunea de

substituire;

♦ întocmirea unor rapoarte de producţie cu date falsificate,

destinate a susţine sau masca operaţiunile frauduloase;

♦ livrări efectuate în altă formă sau ambalaj decât cel pentru

care s-a acordat licenta;

♦ comercializarea ilicită a amestecurilor sub formă de

carburanţi, prin staţii proprii de vânzare cu amănuntul, tip “PECO”.

Principala acţiune în acest domeniu s-a executat în prima parte

a anului 2008, când pe baza evidenţelor privind autorizaţiile de

utilizator final emise de organele fiscale, documente puse la dispoziţie

de conducerea A.N.A.F., s-a acţionat la un număr de 77 de agenţi

economici, controalele evidenţiind legăturile dintre aceştia şi

concentrarea activităţii lor pe anumite zone. In acest context, într-un

număr de 11 cazuri, au fost identificate încălcări grave ale actelor


170

normative, care au produs bugetului de stat un prejudiciu total (accize

şi TVA), de peste 150.756 mii lei.

Motivat de natura faptelor constatate şi nivelul prejudiciilor

aduse bugetului de stat, în toate cazurile, pentru continuarea

cercetărilor, dosarele au fost transmise operativ organelor de

urmarire penală (D.I.I.C.O.T. şi D.N.A.) şi respectiv organelor fiscale

competente. Verificarile în acest domeniu au continuat pe tot

parcursul anului 2008.

NOTĂ

privind frauda şi evaziunea fiscală în domeniul tranzacţiilor

intracomunitare Sistemul comun al Taxei pe Valoarea Adăugată pentru comerţul

intracomunitar reglementează în esenţă că livrările intracomunitare de bunuri sunt

scutite de TVA, cu drept de deducere, obligaţia de a plăti TVA revenind operatorului

din statul membru de destinaţie la cota în vigoare în statul membru respectiv.

Acest sistem coroborat cu faptul că libera circulaţie a mărfurilor a impus

eliminarea evidenţei instituţionalizate a bunurilor provenite din statele membre,

prin renunţarea la formalităţile şi controlul vamal, a generat în comerţul

intracomunitar evaziune şi fraudă fiscală care se manifestă în toate statele membre.

Actualul sistem de schimb de informaţii privind TVA (VIES), sistem care

oferă date referitoare la livrările de bunuri între statele membre a reuşit în mică

măsură să reducă acest fenomen dovedindu-şi limitele în special prin termenele

lungi la care informaţiile solicitate devin operaţionale.

In România aceste oportunităţi sunt exploatate ilicit de către mulţi dintre

operatorii economici care efectuează achiziţii intracomunitare de mărfuri, în special

produse agroalimentare. Astfel, firmele implicate direct în tranzacţiile

intracomunitare sunt schimbate periodic, fiind abandonate, eventual cesionate,

purtând asupra lor integral obligaţiile fiscale aferente tranzacţiilor.

Un mod de lucru asemănător a fost sesizat şi în domeniul achiziţiilor de

materiale de construcţii, de regulă destinate unor construcţii individuale, care nu

presupun existenta certificatelor de calitate pentru materialele puse în opera şi, cu

unele particularităţi agravante, în cazul unor achiziţii de uleiuri minerale.

In scopul combaterii fraudei fiscale, la nivelul Gărzii Financiare, s-a

stabilit că cea mai buna posibilitate de obţinere a unor informaţii operative, care să

permită intervenţia imediată pentru identificarea circuitelor comerciale reale, o

constituie monitorizarea achiziţiilor intracomunitare.

Începând cu luna ianuarie 2008, în toate punctele de frontieră comunitară

au fost deplasate, în mod permanent, echipaje ale Gărzii Financiare, care au drept

obiectiv transmiterea operativă, într-un sistem standardizat, a informaţiilor privind

transporturile de mărfuri destinate operatorilor economici din ţara noastră precum

şi cele privind eventuale operaţiuni de tranzit cu mărfuri sensibile fiscal, în special

tutun.

Pe baza informaţiilor astfel obţinute, în teritoriu, s-au executat verificări la

operatorii economici implicaţi pentru a stabili dacă au primit mărfurile; care a fost


171

destinaţia ulterioară a acestora şi mai ales dacă s-au înregistrat şi s-au plătit

obligaţiile fiscale aferente.

Acest sistem de lucru a fost eficientizat prin implementarea la nivel

naţional a unei aplicaţii informatice care generează baze de date şi rapoarte

referitoare la transporturile intracomunitare.

Constatările curente evidenţiază un comportament fiscal neglijent al

multor operatori economici şi în multe cazuri operaţiuni organizate, în mod

profesional, ce semnalau fraudarea bugetului statului.

Astfel, s-au semnalat cazuri în care destinatarii declaraţi ai mărfurilor nu

au recunoscut tranzacţiile sau, în alte cazuri, beneficiarii s-au dovedit a fi firme

“fantomă”. In aceste situaţii, prin sistemul de monitorizare la o eventuală revenire

a unor transporturi cu aceeaşi destinaţie (către firma care nu a recunoscut

operaţiunile anterioare sau către o societate cunoscută a fi de tip “fantoma”), s-a

asigurat însoţirea efectiva a mărfii pentru identificarea beneficiarului real.

Exemplificăm în acest sens cazul S.C. V.W.T. S.R.L., iniţial cu sediul

declarat în Constanta, care a fost dată în consemn pentru refuzul de a se prezenta la

verificări privind modul de achitare a datoriilor către bugetul de stat. Ulterior, în

punctul de frontieră, a fost identificat un transport în convoi (şapte TIR-uri) de

cereale, derulat în numele aceluiaşi operator care între timp şi-a schimbat sediul

social şi acţionariatul. Luându-se decizia însoţirii transportului până la destinaţie,

pe parcurs, noii reprezentanţi ai societăţii nu au mai recunoscut tranzacţia în cauză,

marfa fiind confiscată si valorificată (167 tone de porumb).

Totodată s-a constatat că unele firme având sediul social declarat în

Bucureşti sau împrejurimi, desfăşoară în fapt activitate în diverse zone din ţară,

mărfurile deplasându-se direct în respectivele oraşe, unde urmează să fie distribuite

direct comercianţilor cu amănuntul, eventual eliberându-se, formal, acte în numele

altor societăţi comerciale.

De asemenea, au fost constatate cazuri în care reprezentanţii unor firme

din ţările vecine, Bulgaria şi Ungaria, distribuie direct în piaţa mărfurile folosind

codurile de plătitor TVA ale unor firme romaneşti, posibil chiar fără ştiinţa acestora

din urmă.

In acest sens exemplificăm cazul interceptării unui transport de 15 tone

pepeni proveniţi din Bulgaria, având ca destinatar o societate comercială din

Constanţa. In timp ce transportul se afla în punctul de frontieră Negru Vodă, în mod

operativ echipe de comisari din cadrul Gărzii Financiare s-au deplasat la sediul

societăţii „beneficiare”, aceasta nerecunoscând tranzacţia.

Un alt caz similar a fost identificat în punctul de trecere a frontierei de stat

Nădlac, unde în data de 9.12.2008 a fost identificat un mijloc de transport cu 170

capete porcine având o greutate totala de 19600 Kg. Beneficiarul înscris pe

documentele de transport, SC P.T. SRL nu a recunoscut tranzacţia comercială în

cauză, fapt pentru care animalele au fost confiscate.

In toate aceste situaţii s-au confiscat mărfurile, iar atunci când au existat

elemente, pentru continuarea cercetărilor, au fost sesizate organele de cercetare

penală.

Cele mai grave cazuri s-au înregistrat atunci când unii operatori

economici au derulat timp de câteva luni un volum mare de activităţi acumulând


172

obligaţii fiscale de ordinul milioanelor de euro si “dispărând” înainte de achitarea

acestora.

S-a constatat că distribuitorii consacraţi de legume fructe sau fabricile

mari de panificaţie apelează la cumpărarea de mărfuri de provenienţă comunitară

prin intermediari, firme fără nume, necunoscute pe piaţă, având de regulă asociaţi

cetăţeni străini recent veniţi în România.

Multe dintre firmele implicate în acest gen de achiziţii intracomunitare au

desfăşurat activităţi în intervalul dintre două termene de depunere a declaraţiilor

fiscale, iar la verificările operative pe care le-am efectuat au prezentat evidenţe

primare ce atestau formal înregistrarea operaţiunilor în cauză.

Trebuie remarcat în acest context că cei implicaţi în administrarea acestor

achiziţii adoptă tot mai frecvent o atitudine agresivă faţă de organele de control,

încercând să limiteze acestora accesul la informaţii care ulterior vor putea conduce

la reconstituirea activităţii ilicite desfăşurate.

Verificările efectuate coroborate cu informaţiile primite prin Serviciul

Central de Legături din cadrul ANAF au condus la evidenţierea activităţii

infracţionale organizate şi desfăşurate de unii comercianţi, fiecare caz în parte fiind

prezentat organelor de cercetare penală competente.

Un exemplu clasic în acest sens este cazul SC B.F. SRL, societate care în

decurs de 55 zile a efectuat un număr de 233 transporturi (achiziţii

intracomunitare), după care la termenul de plată a obligaţiilor fiscale aferente,

societatea nu a mai putut fi identificată la sediul social sau punctele de lucru

declarate. In această scurtă perioadă de timp SC B. F. SRL a efectuat achiziţii

intracomunitare de legume-fructe în valoare de 7.5 milioane euro, cauzând

bugetului de stat un prejudiciu estimat de 11 milioane lei.

Alte societăţi comerciale care au funcţionat după acelaşi şablon şi au adus

prejudicii bugetului de stat sunt: SC L.C. SRL - 7.2 milioane lei, SC S.C. SRL - 5.3

milioane lei, SC Y.F. SRL - 7.2 milioane lei şi SC M.M. SRL - 3.3 milioane lei.

Un alt aspect semnificativ rezultat din aceste verificări este implicarea,

pasivă, a unor firme cunoscute care acceptă mărfurile provenite din aceste

tranzacţii contribuind astfel la prejudicierea bugetului de stat prin asigurarea unui

volum mare de desfacere societăţilor cu un comportament fiscal inadecvat. Astfel

SC R.R.C. SRL Cluj, operator economic specializat în prelucrarea cărnii, a

achiziţionat 5200 tone carne de la SC B.& P. C. SRL Bucureşti, societate fantomă

care nu a declarat şi nu a plătit nimic la bugetul de stat aferent activităţii

desfăşurate.

Un caz similar este cel al SC O.C. SRL - Suceava care a efectuat 15

achiziţii intracomunitare (materiale de construcţii) din Bulgaria. Bunurile

achiziţionate au fost livrate către SC G.A. SRL Constanţa în vederea desfacerii

acestora pe piaţa internă. SC O.C. SRL nu a înregistrat în evidenţele contabile

proprii achiziţiile intracomunitare efectuate prejudiciind bugetul de stat cu suma de

671.446 lei.

Monitorizarea transporturilor în punctele de frontieră a identificat şi

sisteme mai complexe de fraudă şi evaziune fiscală în domeniul TVA-ului comunitar,

sisteme de tip „carusel”. Astfel cetăţeni români înfiinţează societăţi comerciale în

statele membre prin intermediul cărora derulează livrări intracomunitare către


173

societăţile proprii din România. Mărfurile achiziţionate sunt comercializate pe piaţa

internă, TVA-ul datorat bugetului de stat fiind diminuat prin achiziţii fictive de la

societăţi comerciale controlate de aceleaşi persoane. In continuare sunt simulate

livrări intracomunitare către societăţile proprii din statele membre, aceste tranzacţii

comerciale fiind scutite de TVA.

In acest sens exemplificam cazul persoanei fizice I.Ş. care a creat şi

coordonat un astfel de sistem prin care a prejudiciat bugetul de stat cu peste 9.6

milioane lei. Acest sistem a fost utilizat în domeniul comerţului cu cereale şi a

implicat operatori economici din România şi Ungaria.

Prin aceasta modalitate de lucru, în perioada analizată au fost

monitorizate peste 17.276 de transporturi reprezentând achiziţii intracomunitare

derulate de 4.038 societăţi comerciale. Urmare a controalelor declanşate, funcţie de

factorii de risc, un număr de 479 operatori economici au fost introduşi în

“consemn” la punctele de frontiera (353 firme “fantomă” şi 126 firme care “nu

recunosc tranzacţia”), fiind întocmite 281 de sesizări penale pentru fapte de

evaziune fiscală însumând un prejudiciu estimat de peste 276.000.000 lei.

Totodată, urmare acestor acţiuni de control au fost confiscate importante

cantităţi de marfă, din care exemplificam: peste 1.407 tone cereale, peste 475 tone

diverse legume si fructe, peste 77 tone carne de pui, 280 tone ciment, peste 2000 mc

material lemnos, peste 40.000 litri produse neaccizabile, 322 tone fier-beton, 31

tone tutun tăiat, 2.588 CD-uri, 44.000 m² textile etc.

In completarea măsurilor enumerate mai sus, în cazul societăţilor care au

efectuat achiziţii intracomunitare şi care au avut un comportament de tip fantomă,

s-a procedat la schimbul punctual de informaţii cu organele fiscale similare din

statele membre prin Serviciul Central de Legături din cadrul ANAF.

Concluzii

Volumul important al schimburilor de mărfuri derulat între ţările

comunitare ascunde un potenţial semnificativ de fraudare a taxelor şi impozitelor

generate de tranzacţiile comerciale, în special în domeniul TVA.

Pe lângă impactul asupra veniturilor fiscale ale statului, fenomenul

evazionist în domeniu denaturează concurenţa loială, având ca efect eliminarea

contribuabililor oneşti de pe piaţă.

Afirmaţia de mai sus se sprijină atât pe informaţiile rezultate în urma

controalelor efectuate cât şi din semnalele primite din partea structurilor similare

Gărzii Financiare din ţările comunitare.

Un aspect deosebit de îngrijorător este şi constituirea unor grupuri

infracţionale, bine organizate, care controlează sisteme infracţionale ce cuprind

anumite domenii de activitate. De exemplu, în domeniul comerţului intracomunitar

cu legume fructe şi produse din carne, Garda Financiară, în perioada 2007-2008, a

sesizat organele de cercetare penală cu privire la fapte de evaziune fiscală săvârşite

prin intermediul a 36 societăţi comerciale ce au strânse legături cu anumiţi cetăţeni

turci, cunoscuţi pe piaţa de profil, cauzând un prejudiciu de peste 141 milioane lei.

Factorii determinanţi în riscul de fraudă sunt atât de natura externă:

eterogenitatea sistemelor legislative ale tarilor comunitare; lipsa standardizării


174

documentelor de însoţire a transporturilor etc., precum şi de natură internă,

activitatea desfăşurată până în prezent relevând câteva aspecte care impietează

asupra eficientei acţiunilor de control pe care Garda Financiară le-a întreprins în

acest domeniu:

- lipsa/ insuficienta unor dotări logistice necesare;

- spaţii necorespunzătoare;

- deficit de tehnică de calcul şi comunicare, mijloace transport;

- lipsă de personal necesar pentru realizarea monitorizării in sistem 24/7,

având in vedere atât necesitatea desfăşurării in condiţii optime a celorlalte activităţi

desemnate Gărzii Financiare cat si implicaţiile din punct de vedere al Codului

Muncii;

- unele ambiguităţi/ lipsuri ce ţin atât de cadrul legislativ privind

societăţile comerciale dar şi legate de reglementarea activităţii Gărzii Financiare în

perimetru/ proximitatea punctelor vamale;

- problema verificărilor duble.

Propuneri

Creşterea eficienţei acestui tip de verificări poate fi adusă prin acţionarea

pe următoarele direcţii:

- necesitatea modificării/ îmbunătăţirii unor prevederi legale care vizează

în principal:

- procedurile de înregistrare şi autorizare a societăţilor comerciale

- alocarea şi retragerea codului de înregistrare în scopuri de TVA

- condiţiile de înregistrare a sediilor şi punctelor de lucru

- procedurile de cesionare a societăţilor comerciale

- procedurile de declarare a unor operatori economici ca şi contribuabili

inactivi

Pe acest plan, aspectele ce ţin de Garda Financiară sunt:

- încheierea unor protocoale de colaborare cu alte instituţii interne cu

atribuţii de control în domeniu, în principal MIRA - Poliţia de frontieră

- identificarea/ atribuirea unor spatii cu dotări minime corespunzătoare

(încălzire, surse curent electric, dotări minime de birotică) în cadrul punctelor

vamale.

Exemple:

1. Produse agricole - SC G.U. SRL Urmare a acţiunilor de monitorizare a achiziţiilor intracomunitare, a fost

identificat operatorul economic S.C. G.U. S.R.L., în numele căruia, într-o perioadă

scurtă de timp, a fost derulat un număr semnificativ de transporturi cu cereale

provenind din Ungaria. La controlul Gărzii Financiare, societatea a fost

reprezentată de către numitul I.S., în calitate de împuternicit, care a prezentat

documente din care rezulta că mărfurile achiziţionate din Ungaria au fost

comercializate pe piaţa internă, respectiv către S.C. M. T. S.R.L. din Călăraşi,

societate al cărei administrator este acelaşi I. S. Urmare verificărilor efectuate la

societatea beneficiară, comisarii Gărzii Financiare au constatat că cerealele

achiziţionate de la S.C. G.U. S.R.L. au fost revândute către diverse societăţi, având

ca obiect de activitate comerţul cu cereale. Pentru a diminua sumele de plată


175

reprezentând obligaţii fiscale către bugetul de stat, S.C. M.T. S.R.L. a simulat

aprovizionări de mărfuri de la S.C. Y. T. S.R.L. din Brăila, această societate având

ca asociat pe acelaşi I.S. Urmare verificărilor efectuate la S.C. Y. T. S.R.L., s-a

constatat că societatea nu a înregistrat în evidenţa contabilă tranzacţiile în cauză.

Verificările au fost reluate la S.C. G.U. S.R.L. pentru a se constata modul

în care societatea a achitat obligaţiile fiscale către bugetul de stat la termenele

stabilite de lege.

Cu această ocazie s-a constatat că în scopul diminuării TVA de plată,

societatea a prezentat o factură de achiziţii de la S.C. M. T. S.R.L., reprezentând

1500 de tone de cereale, cantitate care ar fi fost ulterior livrata în Ungaria, în acest

sens fiind prezentate documente de transport.

Pentru a verifica realitatea acestor tranzacţii, s-au efectuat verificări atât

la societatea transportatoare, cât şi la societatea furnizoare, S.C. M.T. S.R.L.

Reprezentanţii S.C. M.T. S.R.L. au justificat provenienţa cantităţii de 1500

de tone de cereale ca fiind o achiziţie din Ungaria, respectiv de la operatorul

economic D.KFT.

Ulterior, numitul I.S. a recunoscut că traseul scriptic al mărfurilor,

respectiv D.KFT din Ungaria --- M. T. din Călăraşi --- G. U. din Bucureşti ---

Y. H. KFT din Ungaria este unul fictiv, mărfurile în cauză, în realitate,

nepărăsind teritoriul Ungariei. Mai mult, acesta a recunoscut că este

administratorul şi operatorului din Ungaria, Y. HUNGARY KFT.

Caracterul fictiv al acestui circuit a fost demonstrat şi la firma

transportatoare, în condiţiile în care din verificarea fişelor de alimentare a

maşinilor implicate în transporturi, a rezultat că acestea nu au părăsit teritoriul

României.

Prin acest sistem de fraudare a TVA – ului intracomunitar, persoana fizică

I.S. prin intermediul operatorilor economici din România şi Ungaria, societăţi

comerciale controlate şi coordonate de acesta, a prejudiciat bugetul de stat cu suma

de peste 9,6 milioane lei.

2. SC I.B.G. SRL

Iniţiat în baza unor verificări de specialitate privind achiziţiile intra-

comunitare de cereale, controlul efectuat la SC I.B.G. SRL Bucureşti, a condus la

stabilirea unui prejudiciu de peste 7 079 000 lei, creat prin înregistrarea unor

operaţiuni comerciale fictive, prin care s-a vizat diminuarea ilegală a bazei reale de

impozitare.

Intr-o primă etapă a verificărilor, s-a constatat ca SC I.B.G. SRL Bucureşti

nu funcţionează în fapt la sediul social declarat, la adresa respectivă fiind

înmatriculate alte 17 societăţi comerciale. Totodată, din control a rezultat că

actualul administrator se sustrage verificărilor iar înmatricularea societăţii la

adresa în cauză a avut loc după data vânzării apartamentul respectiv, către

persoane fizice care au declarat ca nu au nici o legătură cu firma verificată.

Fata de situaţia constatată s-au întreprins toate demersurile legale pentru

contactarea fostului administrator, în persoana numitei Voicu Camelia, care la

solicitarea echipei de control a prezentat o serie de documente de evidenţa


176

financiar-contabilă aferente activităţii desfăşurate de acest agent economic, în

perioada noiembrie 2007-februarie 2008.

Conform acestora, a rezultat că, în acest interval, societatea ar fi

achiziţionat de la un număr de 5 furnizori produse agricole de cultură (grâu şi

porumb) precum şi diverse materiale de construcţie, mărfuri a căror valoare totală

depăşeşte suma 27 070 000 lei.

Verificarea încrucişata a facturilor fiscale emise cu aceasta ocazie de

societăţile furnizoare către SC I.B.G. SRL Bucureşti a relevat faptul că toate

operaţiunile consemnate în aceste documente sunt nereale, din control rezultând că

prezumtivii furnizori nu au avut în fapt relaţii comerciale cu societatea supusă

controlului.

Semnificativ în acest context este faptul că “plata” mărfurilor

tranzacţionate apare ca efectuată exclusiv în numerar, fără întocmirea

documentelor justificative aferente iar reprezentanţii societăţii controlate nu au

putut oferi nici un fel de date concrete cu privire la identitatea partenerilor

comerciali implicaţi sau la modul concret în care s-au desfăşurat tranzacţiile în

cauză.

Prin coroborarea tuturor acestor constatări s-a concluzionat că

documentele prezentate, care au fost ridicate în original, nu reflectă operaţiuni

comerciale reale, înregistrarea lor în evidentele financiar contabile având drept

consecinţă fiscală directa diminuarea semnificativă a bazei de impozitare.

Astfel, conform calculelor efectuate de comisarii Gărzii Financiare, a

rezultat că în acest fel, reprezentanţii SC I.B.G. SRL Bucureşti au eludat plata către

bugetul de stat - obligaţii fiscale (TVA şi impozit pe profit) însumând 7 049 493 lei.

Având în vedere modul cum a fost creat acest prejudiciu, faptele constatate

au fost sesizate în mod operativ organelor de cercetare penală. Totodată, în vederea

calculării tuturor obligaţiilor fiscale ce revin acestui agent economic, în cauză a

fost sesizată D.G.F.P. Bucureşti.

3. SC R. A. T. SRL

Un caz similar în care controlul a fost determinat de semnalele

reprezentate prin intrările frecvente de mărfuri, îl constituie cel efectuat la SC R.A.

T. SRL Constanţa. Astfel, din verificări a reieşit că în perioada iulie - decembrie

2007 acest agent economic a achiziţionat, prin importuri repetate din spaţiul intra-

comunitar, cantitatea totală de peste 13 000 tone de produse agricole de cultură.

Ulterior acesta a livrat la intern o cantitate cu cca. 220 tone mai mare, diferenţa a

cărei provenienţă nu a putut-o justifica în condiţii legale.

Elementele rezultate din control au permis stabilirea faptului că societatea

datorează bugetului de stat TVA în cuantum de peste 3 300 mii lei. Ca un element

definitoriu al “practicilor” de eludare utilizate în domeniu, este de menţionat faptul

că încă din timpul efectuării verificărilor, administratorul societăţii, numita A.I., a

procedat la înfiinţarea unei noi societăţi pe care a preluat activitatea celei

controlate.

Activitatea SC R.A.T. SRL Constanţa a continuat până în martie a.c., 2009,

obligaţiile fiscale fiind recunoscute numai datorită controlului Gărzii Financiare.


177

4. Legume/ fructe - SC Y.F. SRL Prin verificările efectuate la SC Y.F. SRL Ilfov, comisarii Gărzii

Financiare au stabilit în sarcina acestui agent economic un prejudiciu de peste 7

770 000 lei, creat prin neînregistrarea şi neraportarea, conform prevederilor legale,

a unor obligaţii fiscale generate de o serie de tranzacţii comerciale intra-

comunitare derulate în cursul anilor 2007 si 2008.

In fapt, prin verificări încrucişate, s-a constatat că în contextul în care

societatea a adoptat comportamentul unei firme “fantomă”, în sensul că nu

funcţionează la sediul social declarat, reprezentanţii acesteia nu au înregistrat o

serie de tranzacţii intracomunitare cu legume fructe, aferent cărora s-au stabilit

obligaţii fiscale (TVA si impozit pe profit) însumând 1 033 587 lei.

La acestea se adăugă şi suma de 375 846 lei constând în TVA de plată

aferentă activităţii comerciale depuse de acelaşi agent economic în cursul trim. IV

2007, suma neînscrisă în deconturile de TVA precum şi alţi 6 364 157 lei

reprezentând restanţe de plată la bugetul de stat, aparţinând aceluiaşi agent

economic.

Astfel, prin coroborarea tuturor acestor obligaţii fiscale a rezultat ca SC Y.

F. SRL Ilfov a sustras la plata către bugetul de stat obligaţii fiscale totalizând 7 773

590 lei.

Fata de natura aspectelor constatate, pentru continuarea cercetărilor, în

cauză a fost sesizata D.N.A. Totodată, pentru calcularea tuturor obligaţiilor către

buget ce revin acestui agent economic, un exemplar al actului de control a fost

transmis organelor fiscale.

5. SC B.F. SRL

In mod similar, verificările efectuate la SC B.F. SRL Ilfov, au relevat

faptul că prin neînregistrarea şi neraportarea unor operaţiuni comerciale

intracomunitare derulate într-un interval de numai 55 zile, acest agent economic a

prejudiciat bugetul de stat cu peste 11 000 000 lei.

Astfel, în baza datelor obţinute ca urmare a monitorizării punctelor de

frontieră, a rezultat că începând cu luna martie 2008, societatea în cauză a

desfăşurat un număr de 223 de astfel de operaţiuni, activitatea comercială constând

în comercializarea la intern a unor mărfuri (legume-fructe) provenind din achiziţii

intracomunitare. Cumulativ, în intervalul menţionat, de numai 55 de zile, acest

agent economic a efectuat achiziţii intracomunitare de fructe/ legume în valoare

totală de 7, 5 milioane €, având ca sursă 62 de furnizori localizaţi într-un număr de

12 state comunitare, fără a raporta şi achita obligaţiile fiscale aferente la buget.

Intr-o primă etapă, conform documentelor puse la dispoziţie de

reprezentanţii SC B.F. SRL Ilfov - la sediul Gărzii Financiare, după mai multe

tergiversări, a rezultat că beneficiarii interni ai mărfurilor în cauza au fost SC

O.2004 Import-Export SRL şi SC M.l.Co. SRL. Extinderea controlului la aceste

societăţi a relevat însă faptul că livrările reale au fost însă cu mult mai mari faţă de

cele înregistrate de furnizor. Totodată s-a constatat că firma nu avea mărfuri în

stoc, fapt indus inclusiv de caracterul perisabil al acestora, ce impunea vânzarea lor

într-un timp relativ scurt.


178

Deşi anterior crease aparenţa unei funcţionării normale, începând cu data

de 24.04 2008, (termen după care avea obligaţia virării obligaţiilor fiscale aferente

trim. I 2008), SC B.F. SRL Ilfov a adoptat comportamentul unei firme “fantomă”, în

sensul că nu funcţionează la sediul social iar asociatul unic, în speţă cetăţeanul

turc, A.M. părăseşte teritoriul României.

In acest context, comisarii Gărzii Financiare au calculat că prin

neînregistrarea şi neachitarea TVA şi impozitului pe profit aferente mărfurilor din

achiziţii intracomunitare comercializate la intern, SC B.F. SRL Ilfov a sustras la

plata către bugetul de stat obligaţii fiscale totalizând 11 059 493 lei.

Având în vedere natura aspectelor constatate în cauza a fost sesizată

D.N.A., iar în vederea calculării tuturor obligaţiilor către buget ce revin acestui

agent economic, un exemplar al actului de control a fost transmis D.G.F.P Ilfov.

Totodată, urmare acţiunilor de monitorizare a achiziţiilor intracomunitare,

comisarii Gărzii Financiare au reuşit, după data de 25.04.2008, identificarea şi

confiscarea unui număr de patru transporturi de legume-fructe (cca. 80 tone)

efectuate în numele SC B.F. SRL Ilfov.

6. Carne/ produse din carne - SC B.&P. Com SRL Verificările efectuate la SC B.&P. Com SRL- Bucureşti, administrată de

cetăţeanul polonez F.P., au relevat într-o primă etapă faptul că societatea a adoptat

comportamentul unei firme “fantomă”, în sensul că nu funcţionează la sediul social

declarat, reprezentatul său legal se sustrage controlului şi nu a declarat la organele

fiscale obligaţiile către buget aferente activităţii comerciale depuse.

In acest context, pe baza documentelor identificate la SC R.R. Com SRL

Cluj, beneficiar al acestui agent economic, s-a stabilit că în perioada iulie 2007-mai

2008, printr-un număr de 278 de facturi de livrare, SC B.& P. Com SRL Bucureşti a

comercializat către acesta cantitatea de 5 296 tone produse din carne, în valoare

totală de 33 418 668 lei, provenite din achiziţii intracomunitare, efectuate pe relaţia

Polonia, Ungaria şi Germania.

Conform calculelor efectuate de comisarii Gărzii Financiare, a rezultat că

prin neînregistrarea veniturilor astfel obţinute, SC B.&P. Com SRL Bucureşti a

sustras la plata către bugetul de stat suma totala de 5 335 753 lei reprezentând TVA

colectat aferent produselor de carne în cauză. Motivat de natura aspectelor

constatate, pentru continuarea cercetărilor, cazul a fost sesizat D.N.A.

7. Tutun/ produse din tutun - SC A.T. SRL In cursul unei acţiuni de control operativ având ca obiectiv monitorizarea

achiziţiilor intracomunitare, desfăşurată în zona localităţii Ostrov, judeţul Călăraşi,

comisarii Gărzii Financiare au identificat şi indisponibilizat peste 11 tone de tutun

tăiat, marfă accizabilă aflată ilegal în afara regimului suspensiv.

Astfel, tutunul în cauză, ambalat într-un număr de 114 baxuri a cca. 100

kg fiecare, a fost identificat într-un autotren TIR înmatriculat în Bulgaria. Intr-o

primă etapă, urmare inspectării acestui mijloc de transport, comisarii Gărzii

Financiare au constatat faptul că autotrenul TIR nu era sigilat conform prevederilor

legale în materie iar cantitatea transportată era mai mare decât cea înscrisă în

documente.


179

Totodată, din documentele de transport solicitate şoferului de naţionalitate

bulgară, a reieşit că tutunul provenea de la o firma din Grecia şi avea ca beneficiar

intern SC A.T. SRL Cluj.

In acest context, prin extinderea controlului, s-a trecut în mod operativ la

verificarea realităţii datelor înscrise în documentele de transport, sens în care au

fost contactaţi reprezentanţii societăţii beneficiare. Aceştia au declarat însă că nu

recunosc transportul de tutun în cauză, susţinând că nu au comandat şi/sau achitat

marfa respectivă iar numele societăţii lor a fost înscris în mod nejustificat în

documentele de livrare.

Faţă de această situaţie, după inventariere, întreaga cantitate de tutun a

fost indisponibilizată iar prin intermediul Direcţiei de Informaţii Fiscale – Serviciul

central de legături, din structura A.N.A.F., constatările făcute au fost aduse la

cunoştinţa organelor de resort din Grecia, ţara de origine a societăţii care

figurează că a efectuat livrarea tutunului în cauză. Totodată, în vederea continuării

cercetărilor, în cauză a fost sesizat Parchetul.

Conform calculelor efectuate de comisarii Gărzii Financiare, a rezultat că

obligaţiile fiscale aferente celor 11 400 kg tutun tăiat indisponibilizate (accize, TVA

şi impozit pe profit) se ridică la suma totală de 3 017 428 lei.

8. Produse electronice - SC F. M. România SRL In cursul unor verificări tematice privind monitorizarea achiziţiilor

intracomunitare, desfăşurate în punctul de trecere a frontierei Vărşand, a fost

identificat şi oprit pentru control un autotren TIR înmatriculat în Ungaria.

Conform documentelor de transport, rezulta că marfa transportată consta

în produse electronice (sisteme audio-video tip “Home Cinema”) marca consacrată

şi avea ca beneficiar intern SC F.M. România SRL.

In contextul în care prin extinderea verificărilor a rezultat că această

societate nu este înregistrată la O.N.R.C., nefiind în consecinţă îndrituită să

efectueze în mod legal acte şi fapte de comerţ, în baza prevederilor Legii 12/1990

republicată, comisarii Gărzii Financiare au luat măsura confiscării tuturor

mărfurilor transportate, mărfuri a căror valoare de piaţă a fost estimată la suma de

287 000 lei.

4) Controale privind importurile de mărfuri - fraudele

constatate, urmare acestui gen de verificări, au fost generate prin

însuşirea integrală a diferenţei dintre preţurile modice înscrise în

facturile de import şi preţurile practicate pe piaţa românească.

Spre exemplificare, urmare unei acţiuni de acest gen, au fost

identificate şi verificate un numar total de 23 de societăţi comerciale

înmatriculate în Capitală, în numele cărora au fost derulate, într-un

interval scurt de timp, peste 2 000 operaţiuni de import, având ca

obiect cantităţi semnificative de mărfuri nealimentare, dintr-o gamă

variată: produse de uz gospodaresc, electrocasnice, electronice,

textile, îmbrăcăminte, încălţăminte, papetarie, jucării, cosmetice etc.


180

Pe parcursul comercial al acestor mărfuri s-au intersectat firme

“fantomă” care şi-au însuşit ilicit diferenţa de preţ.

Aşa cum a rezultat dintr-un sondaj având la bază peste 100 de

produse similare celor comercializate în cadrul acestui sistem,

valoarea reală de piaţă a acestor mărfuri depaşeşte de 5 până la 20 ori

preţul declarat la momentul importului. Cuantumul obligaţiilor fiscale

aferente (TVA şi impozit pe profit) sustrase astfel la plata către buget

a depăşit suma de 100 milioane lei.

De asemenea, trebuie spus că volumul foarte mare de bunuri

introduse în ţară prin intermediul acestor societăţi, într-o perioadă

relativ scurtă, poate indica posibilitatea ca o parte din aceste mărfuri

să fie destinate în realitate pieţelor din alte state ale Uniunii

Europene, eventualitate în care importul lor a urmărit în fapt

dobândirea calităţii de “mărfuri comunitare”.

La aceste aspecte se adaugă şi pericolul comercializării unor

mărfuri de slabă calitate, contrafăcute sau care prezintă riscuri pentru

consumator.

5) Acţiuni de colaborare cu alte instituţii - la nivelul anului

2008 au continuat, pe o line ascendentă, atât cantitativ cât şi calitativ

colaborarea dintre Garda Financiară şi alte instituţii implicate în

procesul de combatere a fraudei fiscale.

Astfel, cele mai multe acţiuni comune s-au desfăşurat

împreună cu organele de poliţie, în primul rând cu D.I.F.F., alături de

care personalul GF a participat la acţiunile complexe din judeţele

Dolj, Constanţa, Ilfov, care au presupus mobilizarea, în fiecare caz în

parte, a circa 100 de comisari ai Gărzii Financiare. De asemenea, în

mod frecvent au loc acţiuni comune sau sunt soluţionate lucrări care

presupun constatări financiare în cauzele aflate în cercetarea

respectivelor instituţii.

Se impune de asemenea a fi remarcată colaborarea bună şi

schimbul de informaţii avut cu I.G.P.F., care asigură sprijin pentru

desfăşurarea activităţii de monitorizare a achiziţiilor intracomunitare.

Verificările efectuate de Garda Financiară la solicitarea

diferitelor structuri ale Ministerului Public, în principal D.N.A. şi

D.I.I.C.O.T., au presupus un volum semnificativ de activitate, efortul

comisarilor Gărzii Financiare regăsindu-se în constatările de natură

financiar-fiscală a multor cauze aflate în lucru la aceste instituţii.


181

Colaborarea cu O.N.P.C.S.B. a presupus executarea multor

verificări pe întreg teritoriul ţării, constatările rezultate stând la baza

unor dosare importante lucrate de această instituţie.

B. Acţiuni curente de impunere/ menţinere a disciplinei

financiar contabile şi de gestiune

Verificarile s-au axat îndeosebi pe menţinerea disciplinei

fiscale şi de casierie, descurajarea evaziunii manifestată îndeosebi la

nivelul comercianţilor mici, implicaţi în vanzările de mărfuri/ servicii

efectuate în cadrul zonelor cu vad comercial sporit sau în perioadele

sezoniere specifice concediilor sau sărbatorilor religioase. La nivelul

anului 2008 au fost verificaţi pe această tematică un numar de 53.109

agenţi economici din care au fost sancţionaţi 38.116, cu amenzi

contravenţionale însumând peste 74.300 mii lei.

In situaţii speciale, Garda Financiară a conlucrat în cadrul

acestor acţiuni şi cu alte instituţii specializate (exemple: Poliţie -

“acţiunea Litoral 2008”, A.N.S.V. - monitorizarea importurilor/

achizitiilor de carne; A.N.P.C. etc.).

Structurate pe tipul de marfă/ servicii implicat dar şi pe

tematica de control, sunt de menţionat:

♦ verificările privind aplicarea prevederilor OUG 28/1999

republicată, privind aparatele de marcat electronice fiscale. Spre

exemplifcare, în afara sancţiunilor contraventionale aplicate, în 5.329

cazuri, controale de acest gen au condus, la măsura de suspendare a

activităţii, motivată de nedotarea cu case de marcat sau neutilizarea

acestora. In acest context subliniem recrudescenţa fenomenului de

sustragere de la obligaţia utilizării caselor de marcat întalnit cu

precadere în alimentaţia publică, comerţul în magazinele de cartier şi

zonele rurale, prestările de servicii, etc.

In acelaşi timp, pieţele agroalimentare destinate micilor

producători agricoli, sunt invadate de comercianţi cu activitate ilicită,

care pe langă evaziunea cvasitotală practicată, săvârşesc frecvent şi

alte fapte ilicite: vânzarea cu lipsă la cântar, comercializarea unor

produse expirate, depreciate sau care pun în pericol siguranţa

cumpărătorului.

O altă formă de manifestare a evaziunii în domeniul

comerţului cu amănuntul o constituie organizarea tot mai frecventă a

unor aşa zise evenimente promoţionale, festivaluri târguri etc. care


182

adăpostesc zeci, chiar sute de puncte de vânzare, care funcţionează în

majoritatea lor în mod ilicit.

♦ verificări operative, desfăşurate în zonele cu vad comercial

care au vizat îndeosebi mărfurile accizabile. In afara amenzilor

aplicate, sunt de menţionat şi măsurile complementare (spre exemplu,

suspendarea activităţii, conform art. 220 din Codul de procedură

fiscalî, într-un număr de 982 cazuri sau confiscări de mărfuri/ bunuri:

cca 147 mii litri alcool/ băuturi alcoolice şi 922 mii pachete ţigarete

etc.).

C. Alte acţiuni curente

♦ Societăţile ce au ca domeniu de activitate comercializarea

deşeurilor reciclabile au fost supuse şi în anul 2008 unor verificări

operative, care, deşi au relevat o anumită diminuare a fenomenului

evazionist, au confirmat totodată deficienţele majore constatate

anterior, respectiv utilizarea unor firme “fantomă“ şi existenţa unor

mari cantităţi de deşeuri a căror provenienţă nu a putut fi demonstrată

în condiţiile legii. In acest context, la nivelul anului 2008 au fost

sancţionaţi un numar total de 1.573 de agenţi economici cu amenzi

contravenţioanale însumând valoric peste 2.940 mii lei, fiind dispusă

totodată confiscarea unor sume/ bunuri totalizând valoric peste 24.800

mii lei. Totodată, urmare faptelor constatate, într-un număr de 253 de

cazuri au fost sesizate organele de cercetare penală pentru un

prejudiciu total de 50.975 mii lei.

♦ Verificările la societăţile ce au ca domeniu de activitate

organizarea jocurilor de noroc - agenţi economici verificaţi – 1.299;

amenzi contravenţionale aplicate - 2.323 mii lei, într-un număr de 40

de cazuri impunându-se sesizarea organelor de cercetare penală. [...]

VI. Concluzii privind activitatea anului 2008

Activitatea desfăşurată în anul 2008 a înregistrat, în mod

evident, o creştere calitativă semnificativă, principalele argumente

care susţin această afirmaţie fiind urmatoarele:

♦ orientarea activităţii cu consecvenţă către combaterea

faptelor de fraudă fiscală, fapt demonstrat de creşterea cu peste 57 %

a valorii prejudiciului constatată faşţă de anul anterior şi de peste 6 ori

faţă de anul 2004;

♦ asumarea unor eforturi şi riscuri profesionale de nivel

ridicat, de referinţă fiind acţiunea de monitorizare a frontierelor


183

intracomunitare cu ramificaţiile ei, surprinderea în flagrant a unor

activităţi ilicite, efectuarea unor constatări riguroase, obiective, în

cazuri cu puternic impact mediatic;

♦ preluarea, în mod integral, urmare modificării dispoziţiilor

art. 94 din Codul de procedură fiscală, a activităţilor de control

executate la dispoziţia organelor de cecetare penală şi degrevarea

astfel a organelor fiscale de această atribuţie;

♦ implicarea, în limitele atribuţiilor stabilite de legea de

organizare şi functionare, în activitatea de sprijinire a organului

fiscal, fapt concretizat în efectuarea cu celeritate a unor verificări la

solicitarea acestuia şi prin sprijinul consecvent dat în activitatea de

încasare a creanţelor fiscale;

♦ în planul colaborării cu alte instituţii trebuie remarcat:

colaborarea permanentă cu I.G.P., în special D.I.F.F.,

I.G.P.F., concretizată în schimb de informaţii, lucrări executate în

comun sau controale făcute la sesizarea acestora;

numărul semnificativ de lucrări complexe executate la

solicitarea şi în unele cazuri sub îndrumarea directă a organelor

Ministerului Public, în special D.N.A. şi D.I.I.C.O.T.;

prin modificarile aduse Legii 656/2002 de O.U.G. 53/2008,

se recunoaşte rolul Gărzii Financiare în activitatea de prevenire şi

combatere a spălării banilor.

Alături de aceste aspecte pozitive se impune recunoaşterea

unor probleme, parte din ele perene, ce marchează, la rândul lor,

eficienţa instituţiei, prestigiul şi imaginea publică a acesteia:

♦ superficialitatea cu care sunt întocmite unele acte de

control, tendinţa evidentă de “bifare” a unor acţiuni fără a se analiza

în profunzime cauzele, implicaţiile, prejudiciile generate;

♦ accentul pus pe aplicarea de sancţiuni contravenţionale

uneori nefundamentate suficient, asociată cu atitudinea

necorespunzatoare a unor comisari în exercitarea atribuţiilor;

♦ lipsa de implicare pentru identificarea unor activitâţi

clandestine, a unor mărfuri de contrabandă sau, la fel de important,

pentru efectuarea unor constatări cu implicaţii semnificative.

Alti factori care s-au repercutat negativ asupra activităţii

Gărzii Financiare:

♦ limitarea într-un mod artificial a competenţelor instituţiei:


184

♦ lipsa unei minime dotări cu mijloace moderne de lucru în

teren;

♦ tendinţa tot mai accentuată a unor reprezentanţi ai agenţilor

economici, surprinşi savârşind fapte ilicite, de a încerca intimidarea

comisarilor de Gardă Financiară, inclusiv prin recurgerea la

ameninţări sau înaintarea unor plângeri/ sesizari penale nefondate.

Un aspect important, amplificat prin nesoluţionarea lui pe

parcursul anilor, generator de nemulţumiri, animator şi amplificator al

mişcărilor de tip sindical, îl constituie “Statutul comisarului Garzii

Financiare”, care, potrivit legii, ar trebui să evidenţieze calitatea de

funcţionar public cu statut special al comisarului de Gardă Financiară

şi pe care majoritatea lucrătorilor instituţiei îl merită.

VII. Tendinţe viitoare în domeniul de activitate al Gărzii

Financiare, propuneri de măsuri privind contracararea acestora

Pornind de la experienţa dobândită în anii anteriori şi de la

evoluţia economică, în conformitate cu obiectul său de activitate, la

nivelul Gărzii Financiare, pentru perioada imediat următoare, ca

principale forme de manifestare a fraudei în domeniul fiscal,

identificăm:

♦ sustragerea de la plata TVA aferentă tranzacţiilor

intracomunitare, după caz, amplificarea acestei activităţi ilicite prin

procedeele denumite generic “frauda tip carusel”;

♦ sustragerea de la plata accizelor prin comercializarea ilicită

a unor carburanţi obţinuţi din amestecuri de fracţii petroliere,

schimbarea destinaţiei unor produse energetice etc.;

♦ sustragerea de la plata accizelor prin comercializarea ilicită

a ţigaretelor provenind din contrabandă sau fabricate în mod

clandestin;

♦ sustragerea de la plata accizelor, prin comercializarea

băuturilor alcoolice fabricate clandestin, încadrate cu rea voinţă în

categoria băuturilor intermediare sau provenind din contrabandă;

♦ sustragerea de la plata TVA prin importul de bunuri de

consum pentru care se declară valori foarte scăzute, fapt urmat de

comercializarea ilicită a acestora, la nivelul preţului real de piaţă.

Alături de aceste operaţiuni care pot constitui ameninţări la

siguranţa economică a ţării, mai trebuie amintite:


185

♦ diferite operaţiuni de transferuri de fonduri, achiziţii sau

transferuri formale şi alte operaţiuni circumscrise fenomenului de

spălare a banilor;

♦ munca la negru, în special în construcţii şi agricultură;

♦ jocuri de noroc, care au înregistrat o dezvoltare

necontrolată, plătitoare a unor taxe modice, neactualizate din anul

1999, şi care au un potenţial de evaziune semnificativ;

♦ construcţiile de imobile efectuate în numele unor persoane

fizice urmate de comercializarea acestora fără plata taxelor, în

special TVA;

♦ vânzările auto second-hand, efectuate de persoane fizice, de

asemenea fără plata unor taxe aferente veniturilor realizate de către

comercianţi.

Pentru combaterea acestor activităţi comerciale ilicite, la

nivelul Gărzii Financiare propunem, în principal, următoarele măsuri:

♦ asigurarea prezenţei operative, permanente, adaptată

condiţiilor din zonele de interes comercial (antrepozite fiscale, puncte

de trecere a frontierei, porturi, depozite, spaţii de producţie, noduri

rutiere, triaje feroviare etc.), acţionându-se pentru:

prevenirea faptelor ilicite;

descoperirea activităţilor clandestine;

culegerea de informaţii şi valorificarea acestora din punct de

vedere fiscal;

♦ perfecţionarea activităţii de control documentar, pentru

stabilirea cu exactitate şi celeritate a prejudiciilor şi a

circumstanţelor în care acestea au fost generate, în cazul faptelor de

fraudă;

♦ creşterea gradului de interoperabilitate cu celelalte structuri

ale statului implicate în activitatea de combatere a infractionalităţii şi

intensificarea colaborării cu instituţiile din alte state europene care

au atribuţii similare;

♦ pregătirea şi perfecţionarea profesională;

♦ asigurarea bazelor de date;

♦ prevenirea şi combaterea corupţiei la nivelul Gărzii

Financiare.

Aceste măsuri urmează sa fie detaliate pe fiecare domeniu de

activitate, în funcţie de dispoziţiile conducerii ministerului şi corelat

cu competenţele stabilite prin lege pentru Garda Financiară.


186

Solicitări bazate pe experienţa proprie a instituţiei, dobândită

în cei 18 ani de activitate, pe cea a altor instituţii de profil din ţări

europene şi pe recomandările specialiştilor străini consultaţi, privind

perfecţionarea cadrului legislativ ce reglementează activitatea Gărzii

Financiare:

♦ atribuirea unor competenţe de cercetare penală, cel puţin de

efectuare de acte premergatoare urmăririi penale în cazurile de

evaziune fiscală, sub supravegherea procurorului;

♦ acordarea dreptului de a efectua, în condiţiile Codului de

Procedură Fiscală, inspecţia fiscală parţială pentru stabilirea

prejudiciului, atunci când se constată fapte de natură infracţională;

♦ asigurarea dreptului de a solicita şi participa la efectuarea

percheziţiilor, de a legitima şi stabili identitatea persoanelor implicate

în săvârşirea unor fapte ilicite, după caz, folosirea şi a altor tehnici de

investigare;

♦ corelarea cadrului legislativ, în speţă Codul Rutier, cu

prevederile OG nr. 91/2003, pe subiectul dreptului acordat

comisarului de Gardă Financiara, privind oprirea mijloacelor auto

aflate în trafic.

De asemenea, în funcţie de direcţia în care urmează să fie

orientată prioritar activitatea Gărzii Financiare şi de posibilităţile

bugetare, se impune dotarea cu mijloace tehnice, echipament şi

instruirea corespunzătoare a comisarilor.


187


188

Anexa 2

Ordonanţa Guvernului nr. 2 din 12 iulie 2001108

privind regimul juridic al contravenţiilor

CAP. 1 Dispoziţii generale

ART. 1

Legea contravenţională apără valorile sociale, care nu sunt

ocrotite prin legea penală. Constituie contravenţie fapta săvârşită cu

vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege, ordonanţă, prin hotărâre a

Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei,

oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti, a

consiliului judeţean ori a Consiliului General al Municipiului

Bucureşti.

ART. 2

(1) Prin legi, ordonanţe sau hotărâri ale Guvernului se pot

stabili şi sanctiona contravenţii în toate domeniile de activitate.

(2) Prin hotărâri ale autorităţilor administraţiei publice locale

sau judeţene se stabilesc şi se sancţionează contravenţii în toate

domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuţii

prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite

contravenţii prin legi, ordonanţe sau hotărâri ale Guvernului.

(3) Consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti pot

stabili şi sancţiona contravenţii în următoarele domenii: salubritate;

activitatea din pieţe, curăţenia şi igienizarea acestora; întreţinerea

parcurilor şi spaţiilor verzi, a spaţiilor şi locurilor de joacă pentru

copii; amenajarea şi curăţenia spaţiilor din jurul blocurilor de locuinţe,

precum şi a terenurilor virane; întreţinerea bazelor şi obiectivelor

sportive aflate în administrarea lor; întreţinerea străzilor şi trotuarelor,

a şcolilor şi altor instituţii de educaţie şi cultura, întreţinerea clădirilor,

108

Succesiv, a fost modificată prin: O.U.G. nr. 16/2002; Legea nr. 180/2002; O.G.

nr. 61/2002; Legea nr. 357/2003; O.U.G. nr. 108/2003; Hotararea Curtii

Constitutionale nr. 3/2003; Legea nr. 526/2004; O.G. nr. 8/2006; Legea nr.

352/2006; Legea nr. 353/2006; Legea nr. 182/2006; Decizia Curtii Constitutionale

nr. 953/2006; Decizia Curtii Constitutionale nr. 228/2007.


189

imprejmuirilor şi a altor construcţii; depozitarea şi colectarea

gunoaielor şi a resturilor menajere.

(4) Consiliul General al Municipiului Bucureşti poate stabili şi

alte domenii de activitate din competenţa consiliilor locale ale

sectoarelor, în care acestea pot stabili şi sancţiona contravenţii.

(5) Hotărârile consiliilor locale sau judeţene ori, după caz, ale

sectoarelor municipiului Bucureşti, prin care s-au stabilit contravenţii

cu nesocotirea principiilor prevăzute la alin. (2)-(4), sunt nule de

drept. Nulitatea se constată de instanţa de contencios administrativ

competentă, la cererea oricărei persoane interesate.

ART. 3

(1) Actele normative prin care se stabilesc contravenţii vor

cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenţii şi sancţiunea ce

urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea; în cazul sancţiunii

cu amendă se vor stabili limita minimă şi maximă a acesteia sau, după

caz, cote procentuale din anumite valori; se pot stabili şi tarife de

determinare a despăgubirilor pentru pagubele pricinuite prin săvârşirea

contravenţiilor.

(2) Persoana juridică răspunde contravenţional în cazurile şi în

condiţiile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc şi se

sancţionează contravenţii.

ART. 4

(1) Dispoziţiile din actele normative prin care se stabilesc şi se

sancţionează contravenţiile intră în vigoare în termen de 30 de zile de

la data publicării, iar în cazul hotărârilor consiliilor locale sau

judeţene, punerea în aplicare se face şi cu respectarea condiţiilor

prevăzute la art. 50 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr.

215/2002.

(2) În cazuri urgente se poate prevedea intrarea în vigoare într-

un termen mai scurt, dar nu mai puţin de 10 zile.

(3) Hotărârile autorităţilor administraţiei publice locale sau

judeţene prevăzute la art. 1, prin care se stabilesc şi se sancţionează

contravenţii, pot fi aduse la cunostinţa publică prin afişare sau prin

orice alta formă de publicitate în condiţiile Legii nr. 215/2001.

ART. 5

(1) Sancţiunile contravenţionale sunt principale şi

complementare.

(2) Sancţiunile contravenţionale principale sunt:

a) avertismentul;


190

b) amenda contravenţională;

c) prestarea unei activităţi în folosul comunităţii;

d) abrogată.

(3) Sancţiunile contravenţionale complementare sunt:

a) confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din

contravenţii;

b) suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului

sau a autorizaţiei de exercitare a unei activităţi;

c) închiderea unităţii;

d) blocarea contului bancar;

e) suspendarea activităţii agentului economic;

f) retragerea licenţei sau a avizului pentru anumite operaţiuni

ori pentru activităţi de comerţ exterior, temporar sau definitiv;

g) desfiinţarea lucrărilor şi aducerea terenului în starea iniţială.

(4) Prin legi speciale se pot stabili şi alte sancţiuni principale

sau complementare.

(5) Sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul

de pericol social al faptei săvârşite.

(6) Sancţiunile complementare se aplică în funcţie de natura şi

de gravitatea faptei.

(7) Pentru una şi aceeaşi contravenţie se poate aplica numai o

sancţiune contravenţională principală şi una sau mai multe sancţiuni

complementare.

ART. 6

(1) Avertismentul şi amenda contravenţională se pot aplica

oricărui contravenient persoană fizică sau juridică.

(2) Prestarea unei activităţi în folosul comunităţii se poate

aplica numai contravenienţilor persoane fizice.

ART. 7

(1) Avertismentul constă în atenţionarea verbală sau scrisă a

contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârşite, însoţită

de recomandarea de a respecta dispoziţiile legale.

(2) Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de

gravitate redusă.

(3) Avertismentul se poate aplica şi în cazul în care actul

normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede această

sancţiune.

ART. 8

(1) Amenda contravenţională are caracter administrativ.


191

(2) Limita minimă a amenzii contravenţionale este de 250.000

lei, iar limita maximă nu poate depăşi:

a) 1 miliard lei, în cazul contravenţiilor stabilite prin lege şi

ordonanţă;

b) 500 milioane lei, în cazul contravenţiilor stabilite prin

hotărâri ale Guvernului;

c) 50 milioane lei, în cazul contravenţiilor stabilite prin

hotărâri ale consiliilor judeţene ori ale Consiliului General al

Municipiului Bucureşti;

d) 25 milioane lei, în cazul contravenţiilor stabilite prin

hotărâri ale consiliilor locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi

ale sectoarelor municipiului Bucureşti.

(3) Sumele provenite din amenzile aplicate în conformitate cu

legislaţia în vigoare109

se fac venit integral la bugetul de stat, cu

excepţia celor aplicate, potrivit legii, de către autorităţile

administraţiei publice locale şi amenzilor privind circulaţia pe

drumurile publice, care se fac venit integral la bugetele locale.

ART. 9

(1) Prestarea unei activităţi în folosul comunităţii poate fi

stabilită numai prin lege şi numai pe o durată ce nu poate depăşi 300

de ore.

(2) Sancţiunea prevăzută la alin. (1) se stabileşte alternativ cu

amenda.

109

Legea nr. 182 din 16 mai 2006 pentru modificarea si completarea Ordonantei

Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor: Incepand cu data de

1 ianuarie 2007, Ordonanta de Urgenta a Guvernului 2/2001 se va modifica dupa

cum urmeaza: • Sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor juridice in

conformitate cu legislatia in vigoare se fac venit integral la bugetul de stat, cu

exceptia celor aplicate, potrivit legii, de autoritatile administratiei publice locale si

amenzilor privind circulatia pe drumurile publice, care se fac venit integral la

bugetele locale. • Sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice in

conformitate cu legislatia in vigoare se fac venit integral la bugetele locale

Incepand cu data de 1 ianuarie 2007, activitatea de executare silita a sumelor

reprezentand amenzi contraventionale aplicate persoanelor fizice potrivit

dispozitiilor legale in vigoare se va prelua de la Ministerul Finantelor Publice -

Agentia Nationala de Administrare Fiscala si unitatile sale subordonate de catre

organele de specialitate din cadrul unitatilor administrativ-teritoriale in a caror raza

domiciliaza contravenientul.


192

ART. 10

(1) Dacă aceeaşi persoană a săvârşit mai multe contravenţii

sancţiunea se aplică pentru fiecare contravenţie.

(2) Când contravenţiile au fost constatate prin acelaşi proces-

verbal, sancţiunile contravenţionale se cumulează fără a putea depăşi

dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenţia cea mai gravă

sau, după caz, maximul general stabilit în prezenta ordonanţăa pentru

prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.

(3) În cazul în care la săvârşirea unei contravenţii au participat

mai multe persoane, sancţiunea se va aplica fiecăreia separat.

ART. 11

(1) Caracterul contraventional al faptei este înlăturat în cazul

legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale,

cazului fortuit, iresponsabilităţii, beţiei involuntare complete, erorii de

fapt, precum şi infirmităţii, dacă are legatură cu fapta săvârşită.

(2) Minorul sub 14 ani nu răspunde contravenţional.

(3) Pentru contravenţiile săvârşite de minorii care au împlinit

14 ani minimul şi maximul amenzii stabilite în actul normativ pentru

fapta săvârşită se reduc la jumătate.

(4) Minorul care nu a împlinit vârsta de 16 ani nu poate fi

sancţionat cu prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.

(5) Cauzele care înlatură caracterul contravenţional al faptei se

constată numai de instanţa de judecată.

ART. 12

(1) Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată

contravenţie, ea nu se mai sancţionează, chiar dacă a fost săvârşită

înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ.

(2) Dacă sancţiunea prevăzută în noul act normativ este mai

uşoară se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede

o sancţiune mai gravă, contravenţia săvârşită anterior va fi sancţionată

conform dispoziţiilor actului normativ în vigoare la data săvârşirii

acesteia.

ART. 13

(1) Aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în

termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei.

(2) În cazul contravenţiilor continue termenul prevăzut la alin.

(1) curge de la data constatării faptei. Contravenţia este continuă în

situaţia în care încălcarea obligaţiei legale durează în timp.


193

(3) Când fapta a fost urmărită ca infracţiune şi ulterior s-a

stabilit că ea constituie contravenţie, prescripţia aplicării sancţiunii nu

curge pe tot timpul în care cauza s-a aflat în faţa organelor de

cercetare sau de urmărire penală ori în faţa instanţei de judecată, dacă

sesizarea s-a făcut înăuntrul termenului prevăzut la alin. (1) sau (2).

Prescripţia operează totuşi dacă sancţiunea nu a fost aplicată în termen

de un an de la data săvârşirii, respectiv constatării faptei, dacă prin

lege nu se dispune altfel.

(4) Prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte termene de

prescripţie pentru aplicarea sancţiunilor contravenţionale.

ART. 14

(1) Executarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie

dacă procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu a fost comunicat

contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancţiunii.

[…]

CAP. 2 Constatarea contravenţiei

ART. 15

(1) Contravenţia se constată printr-un proces-verbal încheiat de

persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabileşte şi

sancţionează contravenţia, denumite în mod generic agenţi

constatatori.

(2) Pot fi agenţi constatatori: primarii, ofiţerii şi subofiţerii din

cadrul Ministerului de Interne, special abilitaţi, persoanele

împuternicite în acest scop de miniştri şi de alţi conducători ai

autorităţilor administraţiei publice centrale, de prefecţi, preşedinti ai

consiliilor judeţene, primari, de primarul general al municipiului

Bucureşti, precum şi de alte persoane prevăzute în legi speciale.

(3) Ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Ministerului de Interne

constată contravenţii privind: apărarea ordinii publice; circulaţia pe

drumurile publice; regulile generale de comerţ; vânzarea, circulaţia şi

transportul produselor alimentare şi nealimentare, ţigărilor şi

băuturilor alcoolice; alte domenii de activitate stabilite prin lege sau

prin hotărâre a Guvernului.

ART. 16

(1) Procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în

mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat; numele, prenumele,

calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator; datele

personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal,


194

ocupaţia şi locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei

contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost

săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la

aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube

pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se

sancţionează contravenţia; indicarea societăţii de asigurări, în situaţia

în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie;

posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul

amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea

posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se

depune plângerea.

(1^1) În cazul contravenienţilor cetăţeni străini, persoane fără

cetăţenie sau cetăţeni români cu domiciliul în străinătate, în procesul-

verbal vor fi cuprinse şi următoarele date: seria şi numărul

paşaportului ori ale altui document de trecere a frontierei de stat, data

eliberării acestuia şi statul emitent. […]

(5) În cazul în care contravenientul este minor procesul-verbal

va cuprinde şi numele, prenumele şi domiciliul părinţilor sau ale altor

reprezentanţi ori ocrotitori legali ai acestuia.

(6) În situaţia în care contravenientul este persoană juridică în

procesul-verbal se vor face menţiuni cu privire la denumirea, sediul,

numărul de înmatriculare în registrul comerţului şi codul fiscal ale

acesteia, precum şi datele de identificare a persoanei care o reprezintă.

(7) În momentul încheierii procesului-verbal agentul

constatator este obligat să aducă la cunoştinţa contravenientului

dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de

constatare. Obiectiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la

rubrica "Alte menţiuni", sub sancţiunea nulităţii procesului-verbal.

ART. 17

Lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea

agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în

cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei

săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului

constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată şi

din oficiu.

ART. 18

Contravenientul este obligat să prezinte agentului constatator,

la cerere, actul de identitate ori documentele în baza cărora se fac

menţiunile prevăzute la art. 16 alin. (3). În caz de refuz, pentru


195

legitimarea contravenientului agentul constatator poate apela la ofiţeri

şi subofiţeri de poliţie, jandarmi sau gardieni publici.

ART. 19

(1) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul

constatator şi de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se

află de faţă, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va

face menţiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate

de cel puţin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde şi

datele personale din actul de identitate al martorului şi semnătura

acestuia.

(2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator.

(3) În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele

care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.

ART. 20

(1) Dacă o persoană săvârşeşte mai multe contravenţii

constatate în acelaşi timp de acelaşi agent constatator, se încheie un

singur proces-verbal. […]

CAP. 3 Aplicarea sancţiunilor contravenţionale

ART. 21

(1) În cazul în care prin actul normativ de stabilire şi

sancţionare a contravenţiilor nu se prevede altfel, agentul constatator,

prin procesul-verbal de constatare, aplică şi sancţiunea.

(2) Dacă, potrivit actului normativ de stabilire şi sancţionare a

contravenţiei, agentul constatator nu are dreptul să aplice şi

sancţiunea, procesul-verbal de constatare se trimite de îndată

organului sau persoanei competente să aplice sancţiunea. În acest caz

sancţiunea se aplică prin rezoluţie scrisă pe procesul-verbal.

(3) Sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ

şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei

săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită

fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul

urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale

ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

[…]

ART. 23

(1) În cazul în care prin săvârşirea contravenţiei s-a cauzat o

pagubă şi există tarife de evaluare a acesteia, persoana imputernicită

să aplice sancţiunea stabileşte şi despăgubirea, cu acordul expres al


196

persoanei vătămate, făcând menţiunea corespunzătoare în

procesulverbal.

(2) Dacă nu există tarif de evaluare a pagubei persoana

vătămată îşi va putea valorifica pretenţiile potrivit dreptului comun.

ART. 24

(1) Persoana imputernicită să aplice sancţiunea dispune şi

confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii.

În toate situaţiile agentul constatator va descrie în procesul-verbal

bunurile supuse confiscării şi va lua în privinţa lor măsurile de

conservare sau de valorificare prevăzute de lege, făcând menţiunile

corespunzătoare în procesul-verbal.

(2) În cazul în care bunurile nu se găsesc contravenientul este

obligat la plata contravalorii lor în lei.

(3) Agentul constatator are obligaţia să stabilească cine este

proprietarul bunurilor confiscate şi, dacă acestea aparţin unei alte

persoane decât contravenientul, în procesul-verbal se vor menţiona,

dacă este posibil, datele de identificare a proprietarului sau se vor

preciza motivele pentru care identificarea nu a fost posibilă.

ART. 25

(1) Procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va

comunica, în copie, contravenientului şi, dacă este cazul, părţii

vătămate şi proprietarului bunurilor confiscate.

(2) Comunicarea se face de către organul care a aplicat

sancţiunea, în termen de cel mult o lună de la data aplicării acesteia.

(3) În situaţia în care contravenientul a fost sancţionat cu

amendă, precum şi dacă a fost obligat la despăgubiri, o dată cu

procesul-verbal, acestuia i se va comunica şi înştiinţarea de plată. În

înştiinţarea de plată se va face menţiunea cu privire la obligativitatea

achitării amenzii la instituţiile abilitate să o încaseze, potrivit

legislaţiei în vigoare şi, după caz, a despăgubirii, în termen de 15 zile

de la comunicare, în caz contrar urmând să se procedeze la executarea

silită.

ART. 26

(1) Dacă agentul constatator aplică şi sancţiunea, iar

contravenientul este prezent la încheierea procesului-verbal, copia de

pe acesta şi înştiinţarea de plată se înmânează contravenientului,

făcându-se menţiune în acest sens în procesul-verbal. Contravenientul

va semna de primire.


197

(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi faţă de celelalte persoane

cărora trebuie să li se comunice copia de pe procesul-verbal, dacă sunt

prezente la încheierea acestuia.

(3) În cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deşi

prezent, refuză să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia,

precum şi a înştiinţării de plată se face de către agentul constatator în

termen de cel mult o lună de la data încheierii.

ART. 27

Comunicarea procesului-verbal şi a înştiinţării de plată se face

prin poştă, cu aviz de primire, sau prin afişare la domiciliul sau la

sediul contravenientului. Operaţiunea de afişare se consemnează într-

un proces-verbal semnat de cel puţin un martor.

ART. 28

(1) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel

mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de

la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute

în actul normativ, agentul constatator făcând menţiune despre această

posibilitate în procesul-verbal. În actul normativ de stabilire a

contravenţiilor această posibilitate trebuie menţionată în mod expres.

Termenele statornicite pe ore încep să curgă de la miezul nopţii zilei

următoare, iar termenul care se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală

sau când serviciul este suspendat se va prelungi până la sfârşitul

primei zile de lucru următoare.

(2) Amenzile care se cuvin bugetului de stat pot fi achitate la

Casa de Economii şi Consemnaţiuni - C.E.C. S.A. sau la unităţile

Trezoreriei Statului, iar amenzile cuvenite bugetelor locale se achită la

Casa de Economii şi Consemnaţiuni - C.E.C. - S.A. sau la casieriile

autorităţilor administraţiei publice locale ori ale altor instituţii publice

abilitate să administreze veniturile bugetelor locale, indiferent de

localitatea pe a carei rază acestea funcţionează, de cetăţenia,

domiciliul sau de reşedinţa contravenientului ori de locul săvârşirii

contravenţiei, precum şi la ghişeul unic din punctele de trecere a

frontierei de stat a României. O copie de pe chitanţă se predă de către

contravenient agentului constatator sau se trimite prin poşta organului

din care acesta face parte, potrivit dispoziţiilor alin. (1).

ART. 29

Dispoziţiile art. 28 se aplică şi în cazurile prevăzute la art. 10

alin. (2), dacă contravenientul achită jumătate din minimul amenzii

prevăzute de actul normativ pentru fiecare dintre contravenţiile


198

constatate, fără ca prin totalizare să se depăşească maximul prevăzut

pentru contravenţia cea mai gravă.

ART. 30

(1) Dacă persoana imputernicită să aplice sancţiunea apreciază

că fapta a fost săvârşită în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale,

constituie infracţiune, sesizează organul de urmărire penală

competent.

(2) În cazul în care fapta a fost urmărită ca infracţiune şi

ulterior s-a stabilit de către procuror sau de către instanţă că ea ar

putea constitui contravenţie, actul de sesizare sau de constatare a

faptei, împreună cu o copie de pe rezoluţia, ordonanţa sau, după caz,

de pe hotărârea judecătorească, se trimite de îndată organului în drept

să constate contravenţia, pentru a lua măsurile ce se impun conform

legii.

(3) Termenul de 6 luni pentru aplicarea sancţiunii în cazul

prevăzut la alin. (2) curge de la data sesizării organului în drept să

aplice sancţiunea.

CAP. 4 Căile de atac

ART. 31

(1) Impotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi

de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de

la data înmanarii sau comunicării acestuia.

(2) Partea vătămată poate face plângere numai în ceea ce

priveşte despăgubirea, iar cel căruia îi aparţin bunurile confiscate, altul

decât contravenientul, numai în ceea ce priveşte măsura confiscării.

ART. 32

(1) Plângerea însoţită de copia de pe procesul-verbal de

constatare a contravenţiei se depune la organul din care face parte

agentul constatator, acesta fiind obligat să o primească şi să înmâneze

depunătorului o dovadă în acest sens.

(2) Plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată

judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia110

.

110

Dispozitiile alin 1 al art 32 au fost declarate neconstitutionale prin Decizia nr.

953/2006 Curtii Constitutionale, publicata in in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 53

din 23/01/2007.


199

(3) Plângerea suspendă executarea. Plângerea persoanelor

prevăzute la art. 31 alin. (2) suspendă executarea numai în ceea ce

priveşte despăgubirea sau, după caz, măsura confiscării.

ART. 33

(1) Judecătoria va fixa termen de judecată, care nu va depăşi

30 de zile, şi va dispune citarea contravenientului sau, după caz, a

persoanei care a făcut plângerea, a organului care a aplicat sancţiunea,

a martorilor indicaţi în procesul-verbal sau în plângere, precum şi a

oricăror alte persoane în măsura să contribuie la rezolvarea temeinică

a cauzei.

(2) În cazul în care fapta a avut ca urmare producerea unui

accident de circulaţie, judecătoria va cita şi societatea de asigurări

menţionată în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.

ART. 34

(1) Instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce

verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a

făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat,

administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea

verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte

asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii

confiscării.

(2) Hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat plângerea

poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la

secţia contencios administrativ a tribunalului. Motivarea recursului nu

este obligatorie. Motivele de recurs pot fi susţinute şi oral în fata

instanţei. Recursul suspendă executarea hotărârii.

ART. 35

Plângerile impotriva proceselor-verbale de constatare şi

sancţionare a contravenţiilor se soluţionează cu precădere.

ART. 36

Plângerea impotriva procesului-verbal de constatare şi

sancţionare a contravenţiei, recursul formulat impotriva hotărârii

judecătoreşti prin care s-a soluţionat plângerea, precum şi orice alte

cereri incidente sunt scutite de taxa judiciară de timbru.


200

CAP. 5 Executarea sancţiunilor contravenţionale

ART. 37

Procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31,

precum şi hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluţionat

plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.

ART. 38

(1) Avertismentul se adresează oral atunci când

contravenientul este prezent la constatarea contravenţiei şi sancţiunea

este aplicată de agentul constatator.

(2) În celelalte cazuri avertismentul se socoteşte executat prin

comunicarea procesului-verbal de constatare a contravenţiei, cu

rezoluţia corespunzătoare.

(3) Dacă sancţiunea a fost aplicată de instanţa prin înlocuirea

amenzii contravenţionale cu avertisment, comunicarea acesteia se face

prin încunoştinţare scrisă.

ART. 39

(1) Punerea în executare a sancţiunii amenzii contravenţionale

se face astfel:

a) de către organul din care face parte agentul constatator, ori

de câte ori nu se exercită calea de atac impotriva procesului-verbal de

constatare a contravenţiei în termenul prevăzut de lege;

b) de către instanţa judecătorească, în celelalte cazuri.

(2) În vederea executării amenzii organele prevăzute la alin.

(1) vor comunica din oficiu organelor de specialitate, conform

prevederilor legale privind executarea creanţelor bugetare, în a căror

raza teritorială domiciliază sau îşi are sediul contravenientul, procesul-

verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii, neatacat

în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, ori,

după caz, dispozitivul hotărârii judecătoreşti irevocabile prin care s-a

soluţionat plângerea.

(3) Executarea se face în condiţiile prevăzute de dispoziţiile

legale privind executarea silită a creanţelor bugetare.

(4) Impotriva actelor de executare se poate face contestaţie la

executare, în condiţiile legii.

ART. 40

Executarea sancţiunilor contravenţionale complementare se

face potrivit dispoziţiilor legale.


201

ART. 41

(1) Confiscarea se aduce la îndeplinire de organul care a dispus

aceasta măsura, în condiţiile legii.

(2) În caz de anulare sau de constatare a nulităţii procesului-

verbal bunurile confiscate, cu excepţia celor a căror deţinere sau

circulaţie este interzisă prin lege, se restituie de îndată celui în drept.

(3) Dacă bunurile prevăzute la alin. (2) au fost valorificate,

instanţa va dispune să se achite celui în drept o despăgubire care se

stabileşte în raport cu valoarea de circulaţie a bunurilor.

ART. 42

În scopul executării despăgubirii stabilite pe baza de tarif

actele prevăzute la art. 39 alin. (2) se comunică şi părţii vătămate, care

va proceda potrivit dispoziţiilor legale referitoare la executarea silită a

creanţelor. […]

CAP. 6 Dispoziţii speciale şi tranzitorii

ART. 44

(1) Sancţiunile prevăzute în prezenta ordonanţă nu se aplică în

cazul contravenţiilor săvârşite de militarii în termen. Procesul-verbal

de constatare se trimite comandantului unităţii din care face parte

contravenientul, pentru a i se aplica măsuri disciplinare, dacă se

constată că acesta este întemeiat.

(2) Dacă prin contravenţia săvârşită de un militar în termen s-a

produs o pagubă sau dacă sunt bunuri supuse confiscării, organul

competent potrivit legii va stabili despăgubirea pe bază de tarif şi va

dispune asupra confiscării. Câte o copie de pe procesul-verbal se

comunică contravenientului, parţii vătămate şi celui căruia îi aparţin

bunurile confiscate. […]

ART. 46

Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne, precum şi

celelalte autorităţi ale administraţiei publice care au structuri militare

vor stabili prin regulamentele interne organele competente să constate

şi să aplice sancţiunile în cazul contravenţiilor săvârşite de cadrele

militare şi de angajaţii civili în legătură cu serviciul.

ART. 47

Dispoziţiile prezentei ordonanţe se completează cu dispoziţiile

Codului de procedură civilă.


202

ART. 48

Ori de câte ori într-o lege specială sau în alt act normativ

anterior se face trimitere la Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi

sancţionarea contravenţiilor, trimiterea se va socoti făcută la

dispoziţiile corespunzătoare OG nr. 2/2001.


203


204

Bibliografie

1. Bogdan, I., “Strategii de control”, în Strategii manageriale de

firmă, coord. O. Nicolescu, Ed. Economică, Bucureşti, 1998.

2. Bostan, I., Controlul financiar, Ed. Polirom, Iaşi, 2000.

3. Bostan, I., Soroceanu V., Controlul financiar ulterior extern, Ed.

Dosoftei, Iaşi, 2002.

4. Bostan, I., Controlul financiar, Ed. Polirom, Iaşi, 2000.

5. Bostan, I., Controlul fiscal, Ed. Polirom, Iaşi, 2003.

6. Bostan, I., Ţurcanu, V., Instituţia Curţii de Conturi în România şi

Republica Moldova, Ed. Alfa, Academic Collection, Iaşi, 2003.

7. Boulescu, M., Ghiţă, M., Control financiar, Ed. Eficient,

Bucureşti, 1997.

8. Henegaru, L., Control financiar şi expertiză contabilă, Ed.

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976.

9. Hoanţă, N., Evaziunea fiscală, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti,

1997.

10. Mihăescu, S., Control financiar bancar, Ed. Sedcom Libris, Iaşi,

2002.

11. Pereş, I., Popovici, D., Bunget, O., Pereş, C., Controlul economic

financiar, Ed. Mirton, Timişoara, 2003.

12. Szabo, I. Al., Controlul financiar suprem în statul de drept, Ed.

Economică, Bucureşti, 2001.

13. Şaguna, Dan-Drosu, Drept financiar şi fiscal, Ed. All Beck,

Bucureşti, 2006.

14. Ţurlea, E., Control financiar, Ed. Scripta, Bucureşti, 1998.

15. ***Raportul de performanţă al ANAF, MEF, Bucureşti, 2008.

16. ***Raport de activitate, Departamentul pentru Lupta Antifraudă

pe anul 2008, Bucureşti, 2009.

17. ***Legea nr. 82/1991 - legea contabilităţii, republicată în M.Of.,

Partea I, nr. 454 din 18/06/2008.

18. ***Legea nr. 241 din 15 iulie 2005 - pentru prevenirea şi

combaterea evaziunii fiscale, publicată în M.Of. nr. 672 din 27

iulie 2005.

19. ***Codul de procedură fiscală, adoptat prin O.G. nr. 92 / 2002,

publicat în M.Of. nr. 941 din 29 decembrie 2003.




205

20. ***Ordonanţa Guvernului nr. 86 din 28 august 2003, privind

reglementarea unor măsuri în materie financiar-fiscală, publicată

în M. Of. nr. 624 din 31 august 2003.

21. ***Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2003 privind

organizarea Gărzii Financiare, publicată în Monitorul Oficial al

României Partea I, nr. 712 din 13 octombrie 2003, aprobată cu

modificări prin Legea nr. 132/2004, cu modificările şi completările

ulterioare.

22. Ordonanţa de urgenţă nr. 46 din 13/05/2009 privind îmbunătăţirea

procedurilor fiscale şi diminuarea evaziunii fiscal, publicată în

M.Of., Partea I, nr. 347 din 25/05/2009.

23. ***HG nr. 1324 din 4 noiembrie 2009 privind organizarea si

functionarea Garzii Financiare, publicată în Monitorul Oficial 800

din 24 noiembrie 2009.

24. ***OMFP nr. 889 din 24 iunie 2005 privind aprobarea Normelor

metodologice pentru aparatul de control financiar al statului din

cadrul Ministerului Finanţelor Publice, publicat în M.Of. nr. 604

din 13 iulie 2005.

25. ***OMFP nr. 1.753 din 22 noiembrie 2004 pentru aprobarea

Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii

elementelor de activ şi de pasiv, publicat în M.Of. nr. 1.174 din 13

decembrie 2004.

26. ***Regulament din 17/01/2008 (Regulament din 2008)

de organizare şi funcţionare a Gărzii Financiare, publicat în M.Of.

nr. 66 din 29/01/2008.

27. www.mfinante.ro

28. http://www.antifrauda.gov.ro/

http://www.legestart.ro/Monitorul-Oficial-nr.624-din-31.08.2003-(M.-Of.-nr.624-2003-9672).htm



http://www.mfinante.ro/

http://www.antifrauda.gov.ro/

IB_Controlul Fin Al Afacerilor

Documents

Transcript of IB_Controlul Fin Al Afacerilor