Standardul Internaţional de

Contabilitate IAS 31 (revizuit 2000)

Raportarea financiară a intereselor în asocierile în participaţie

IAS 31 a fost aprobat de Consiliu în noiembrie 1990. În noiembrie 1994 textul IAS 31 a fost reformulat pentru a fi prezentat în formă revizuită adoptată pentru Standardele Internaţionale de Contabilitate în anul 1991. Anumiţi termeni au fost schimbaţi pentru a-i alinia la practica actuală a IASC. În iulie 1998, pentru a fi consecvent cu IAS 36, Deprecierea activelor, paragrafele 39 şi 40 ale IAS 31 au fost revizuite şi un nou paragraf 41 a fost adăugat. Textul revizuit (IAS 31- revizuit 1998) a intrat în vigoare pentru situaţiile financiare aferente perioadelor începând de la 1 iulie 1999.

În 1998, paragrafele 35 şi 42 ale IAS 31 au fost amendate pentru a înlocui trimiterile la IAS 25, Contabilitatea investiţiilor financiare, cu trimiteri la IAS 39, Instrumente Financiare: recunoaştere şi evaluare. În 1999, IAS 10 (revizuit în 1999), Evenimente ulterioare datei bilanţului, a modificat paragraful 45 pentru a fi conform cu terminologia utilizată de IAS 37, Provizioane, datorii şi active Contingente. În octombrie 2000, paragraful 35 a fost revizuit pentru a fi consecvent cu paragrafe similare din alte Standarde Internaţionale de Contabilitate relevante. Modificarea paragrafului 35 intră în vigoare atunci când o întreprindere aplică pentru prima dată IAS 39. Pentru scopul acestei publicaţii, noul text este trecut în raster gri, iar textul şters din IAS 31(revizuit 1998) este trecut în raster gri şi o linie. O interpretare SIC se referă la IAS 31: SIC 13 – Entităţi controlate în comun – Contribuţiile nemonetare ale asociaţilor. IAS 31 (revizuit 2000)

Cuprins

Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 31 Raportarea financiară a intereselor în asocierile în participaţie

Paragrafele ARIE DE APLICABILITATE……………………………………………………………………………………………………………………… 1

DEFINIŢII ………………………………………………………………………………………………………………………………………….2 - 7 Forme de asocieri în participaţie

3Înţelegeri contractuale 4 - 7

ACTIVITĂŢI CONTROLATE ÎN COMUN……………………………………………………………………………………………….. 8 -12

ACTIVE CONTROLATE ÎN COMUN……………………………………………………………………………………………………. 13-18

ENTITĂŢI CONTROLATE ÎN COMUN…………………………………………………………………………………………………. 19-37 Situaţii financiare consolidate ale unui asociat 25-37 Tratament contabil de bază – Consolidarea proporţională 25-31 Tratament contabil alternativ permis – Metoda punerii în echivalenţă 32-34

Excepţii de la tratamentul contabil de bază şi tratamentul contabil alternativ permis 35-37

Situaţii financiare individuale ale unui asociat 38

TRANZACŢII ÎNTRE UN ASOCIAT ŞI O ASOCIERE ÎN PARTICIPAŢIE…………………………………………………… 39-41 RAPORTAREA INTERESELOR ÎN ASOCIERILE ÎN PARTICIPAŢIE ÎN SITUAŢIILE FINANCIARE ALE UNUI INVESTITOR ……………………………………………………………………………….42

ADMINISTRATORII UNEI ASOCIERI ÎN PARTICIPAŢIE ……………………………………………………………………….43-44

PREZENTAREA INFORMAŢIILOR ………………………………………………………………………………………………………45-49

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE…………………………………………………………………………………………………………….50-52

IAS 31 (revizuit 2000)

Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 31 (revizuit 2000)

Raportarea financiară a intereselor în asocierile în participaţie

Standardele tipărite cu litere de tip italic aldin trebuie citite în contextul materialului de fond şi al recomandărilor de implementare din acest Standard, precum şi în contextul Prefeţei la Standardele Internaţionale de Contabilitate. Standardele Internaţionale de Contabilitate nu au fost elaborate cu intenţia de a fi aplicate elementelor nesemnificative (a se vedea paragraful 12din Prefaţă).

Arie de aplicabilitate

1. Prezentul Standard trebuie aplicat în contabilizarea intereselor în asocierile în participare şi la raportarea activelor, datoriilor, veniturilor şi cheltuielilor aparţinând asocierii în participare în situaţiile financiare ale asociaţilor şi ale investitorilor, fără a ţine seama de structurile sau formele sub care se desfăşoară activităţile asocierii în participaţie.

Definiţii

2. Următorii termeni sunt folosiţi în acest standard cu sensurile specificate în continuare:

O asociere în participaţie este o înţelegere contractuală prin care două sau mai multe părţi întreprind o activitate economică supusă controlului comun.

Controlul este autoritatea de a guverna politicile financiare şl de exploatare ale unei activităţi economice pentru a obţine beneficii din aceasta;

Controlul comun reprezintă împărţirea convenită prin contract a controlului asupra unei activităţi economice;

Influenţa semnificativă este autoritatea de a participe la luarea deciziilor de politică financiară şi de exploatare ale unei activităţi economicei dar nu reprezintă controlul sau controlul comun asupra politicilor respective;

Asociatul unei asocieri în participaţie este o parte a unei asocieri în participare care au controlul comun asupra respectivei asocieri;

Investitorul într-o asociere în participare este o parte care nu deţine controlul comun asupra acelei asocieri în participaţie;

Consolidarea proporţională este o metodă de contabilizare şi raportare prin care partea unui asociat din activele, datoriile, veniturile sau cheltuielile unei entităţi controlate în comun este combinată, element cu element, cu elementele similare din situaţiile financiare ale asociatului ori raportate ca elemente-rânduri separate în situaţiile financiare ale asociatului;

Metoda punerii în echivalenţă este o metodă de contabilitate şi raportare prin care o participaţie într-o entitate controlată în comun este înregistrată iniţial la cost şi ajustată ulterior în funcţie de schimbările ulterioare achiziţiei ale părţii asociatului din activele nete ale entităţii controlate în comun. Contul de profit şi pierdere reflectă partea unui asociat din rezultatele din exploatare ale entităţii controlate în comun.

Forme de asocieri în participaţie

3. Asocierile în participaţie au forme şi structuri diferite. Acest standard identifică trei tipuri principale – activităţi controlate în comun; active controlate în comun şi entităţi controlate în comun –care sunt de obicei descrise ca fiind asocieri în participare şi respectă definiţiile acestora. Următoarele caracteristici sunt comune tuturor asocierilor în participaţie: (a) doi sau mai mulţi asociaţi sunt legaţi printr-o înţelegere contractuală; (b) înţelegerea contractuală stabileşte controlul comun.

Înţelegeri contractuale

4. Existenţa unei înţelegeri contractuale distinge între participaţiile ce presupun control comun şi investiţiile în întreprinderi asociate, în care investitorul are influenţă semnificativă (a se vedea IAS 28, Contabilitatea investiţiilor în întreprinderile asociate). Activităţile care nu au la bază o înţelegere contractuală care să instituie controlul comun nu sunt asocieri în participaţie, în scopul acestui Standard.

5. Înţelegerea contractuală poate fi evidenţiată în multe moduri, de exemplu printr-un contract între asociaţii asocierii în participaţie sau prin procesele verbale ale discuţiilor între aceste părţi. În unele cazuri înţelegerea este încorporată în statut sau alte acte de constituire ale asocierii în participaţie. Indiferent de forma acesteia, înţelegerea contractuală este, de obicei, în scris şi tratează aspecte ca: (a) activitatea, durata şi obligaţiile de raportare ale asocierii în participaţie; (b) numirea Consiliului de Administraţie sau a organului de conducere echivalent al asocierii în participaţie, precum şi

drepturile de vot ale asociaţilor acesteia; (c) aporturile de capital ale asociaţilor; şi (d) împărţirea de către asociaţi a producţiei, veniturilor, cheltuielilor sau rezultatelor asocierii în participaţie.

6. înţelegerea contractuală stabileşte controlul comun asupra asocierii în participare. O astfel de cerinţă face posibil ca un singur asociat al asocierii în participaţie să nu fie în măsură să controleze unilateral activitatea, înţelegerea identifică acele decizii din domenii esenţiale pentru scopurile asocierii în participaţie care solicită consimţământul tuturor asociaţilor acesteia şi acele decizii care pot solicita consimţământul unei majorităţi specificate a asociaţilor.

7. Înţelegerea contractuală poate identifica un asociat al asocierii în participaţie ca administrator sau manager al asocierii în participaţie. Administratorul nu controlează asocierea în participaţie, dar acţionează în spiritul politicilor financiare şi de exploatare care au fost acceptate de asociaţi în concordanţă cu înţelegerea contractuală şi cu care administratorul a fost delegat. Dacă administratorul are autoritatea de a guverna politicile financiare şi de exploatare ale activităţii economice, atunci el controlează societatea şi aceasta este o filială a administratorului, şi nu o asociere în participaţie.

Activităţi controlate în comun

8. Activitatea unor asocieri în participaţie implică mai degrabă folosirea activelor şi altor resurse ale asociaţilor decât înfiinţarea unei corporaţii, a unui parteneriat sau a altei entităţi, ori a unei structuri financiare care este separată de asociaţii înşişi. Fiecare asociat îşi foloseşte propriile imobilizări corporale, precum şi propriile stocuri. De asemenea, el are propriile cheltuieli şi datorii şi îşi procură fonduri proprii, care reprezintă propriile obligaţii. Activitatea asocierii în participaţie poate fi desfăşurată de angajaţii asociatului pentru activităţile similare ale acestuia. Contractul de asociere în participaţie oferă, de obicei, un mijloc prin care veniturile din vânzarea produsului comun, precum şi orice cheltuieli făcute în comun sunt împărţite între asociaţi.

9. Un exemplu de activitate controlată în comun este situaţia în care doi sau mai mulţi asociaţi îşi combină activităţile, resursele şi experienţa pentru a produce, comercializa şi distribui în comun un anumit produs, cum ar fi un avion. Diferite părţi ale procesului de producţie sunt finalizate de fiecare dintre asociaţi. Fiecare asociat suportă propriile costuri şi îi revine o parte din veniturile ce rezultă din vânzarea avionului, o astfel de parte fiind determinată în concordanţă cu înţelegerea contractuală.

10. În privinţa participărilor proprii în activităţile controlate în comun, un asociat trebuie să recunoască în situaţiile financiare individuale şi, prin urmare, în situaţiile financiare consolidate: (a) activele pe care le controlează şl datoriile pe care şi le asumă; şi (b) cheltuielile pe care le face şi partea lui din veniturile obţinute din vânzarea bunurilor sau serviciilor de către asocierea in participaţie.

11. Pentru că activele, datoriile, veniturile şi cheltuielile sunt deja recunoscute în situaţiile financiare separate ale unui asociat şi, prin urmare, în situaţiile financiare consolidate, nu se cer ajustări sau alte proceduri de consolidare în ceea ce priveşte aceste elemente atunci când asociatul prezintă situaţii financiare consolidate. 12. Nu trebuie cerute înregistrări contabile separate pentru asocierea în participaţie şi nu trebuie întocmite situaţii financiare pentru aceasta. Oricum, asociaţii pot ţine contabilitate de gestiune astfel încât să poată evalua performanţa asocierii în participaţie.

Active controlate în comun

13. Unele asocieri în participaţie presupun controlul comun şi, adeseori, deţinerea în comun, de către asociaţii unei asocieri în participaţie, a unuia sau mai multor active ce contribuie la sau sunt achiziţionate pentru scopul asocierii în participaţie şi sunt dedicate scopurilor acesteia. Activele sunt

folosite la obţinerea de beneficii pentru asociaţii respectivei asocieri în participaţie. Fiecare asociat al unei asocieri în participaţie poate lua o parte din producţia activelor şi suportă o parte convenită din cheltuielile avute.

14. Aceste asocieri în participaţie nu implică fondarea unei corporaţii, parteneriat .sau alte entităţi sau a unei structuri financiare care este separată de asociaţii înşişi. Fiecare asociat al unei asocieri în participaţie are control asupra părţii sale din beneficiile economice viitoare prin partea lui din activul controlat în comun.

15. Multe activităţi din industria extractivă de petrol, gaz şi minereu implică active controlate în comun; de. exemplu, o serie de companii petroliere pot controla în comun şi exploata o conductă prin care se transportă ţiţei. Fiecare asociat al unei asocieri în participaţie foloseşte conducta pentru a transporta propriul produs, şi, în schimb, suportă o proporţie convenită din cheltuielile de exploatare ale conductei. Un alt exemplu de activ controlat în comun este acela când două întreprinderi controlează în comun o proprietate, fiecare luând o parte din chiriile încasate şi suportând o parte din cheltuieli.

16. În privinţa participărilor proprii ale unui asociat al unei asocieri în participare, în cazul activelor controlate în comun, acesta trebuie să recunoască în situaţiile financiare separate şi, prin urmare, în situaţiile financiare consolidate: (a) partea lui din activele controlate în comun, clasificate în funcţie de natura acestora: (b) orice datorii care au fost asumate; (c) partea lui din orice datorie asumată în comun cu alţi asociaţi, în relaţie cu asocierea în participare; (d) orice venit din vânzarea sau folosirea părţii lui din producţia asocierii în participare, împreună cu partea lui din orice cheltuieli făcute de asocierea în participare; şi (e) orice cheltuieli care au fost făcute cu privire la participaţia sa în asocierea în participaţie.

17. În privinţa propriilor participaţii în activele controlate în comun, fiecare asociat al unei asocieri în participaţie include în înregistrările contabile proprii şi recunoaşte în situaţiile financiare separate şi, prin urmare, în situaţiile financiare consolidate: (a) partea lui din activele controlate în comun, clasificate, mai degrabă, conform naturii acestora, decât ca investiţie. De exemplu, o parte dintr-o conductă petrolieră controlată în comun este clasificată ca imobilizare corporală; (b) orice datorii asumate, de exemplu, acelea contractate pentru finanţarea propriei părţi din active; (c) partea ce îi revine din orice datorii asumate în comun cu alţi asociaţi, în relaţie cu asocierea în participaţie; (d) orice venit din vânzarea sau folosinţa părţii lui din producţia , asocierii în participaţie împreună cu partea care îi revine din orice cheltuială făcută de aceasta; şi (e) orice cheltuieli suportate îh privinţa participaţiei proprii în asocierea în participare, de exemplu, acelea ce se referă la finanţarea participaţiei asociatului în active şi vânzarea părţii din producţie ce îi revine acestuia. Pentru că activele, datoriile, veniturile şi cheltuielile sunt deja recunoscute în situaţiile financiare separate ale unui asociat şi, prin urmare, în situaţiile financiare consolidate, nu se cer ajustări sau alte proceduri de consolidare pentru respectarea acestor articole atunci când asociatul prezintă situaţii financiare consolidate.

18. Tratarea activelor controlate în comun reflectă substanţa şi realitatea economică şi, de obicei, forma juridică a asocierii în participaţie. Înregistrările contabile separate ale asocierii în participaţie pot fi limitate la acele cheltuieli avute în comun de asociaţii şi în fond suportate de aceştia, în concordanţă cu părţile lor convenite. Este posibil ca pentru asocierile în participaţie să nu se

întocmească situaţii financiare, deşi asociaţii pot întocmi conturi de gestiune, astfel încât să poată evalua performanţa asocierii în participaţie.

Entităţi controlate în comun

19. O entitate controlată în comun este o asociere în participaţie care presupune fondarea unei corporaţii, unui parteneriat sau a altei entităţi în care fiecare asociat are un interes. Entitatea operează în acelaşi fel ca alte întreprinderi, exceptând cazul în care un aranjament contractual între asociaţi stabileşte controlul comun asupra activităţii economice a entităţii.

20. O entitate controlată în comun controlează activele asocierii în participaţie, contractează datorii, are cheltuieli şi venituri. Poate încheia contracte în nume propriu şi se ocupă de procurarea de fonduri pentru scopurile activităţii asocierii în participaţie. Fiecare asociat are dreptul la o parte din rezultatele entităţii controlate în comun, deşi câteva entităţi controlate în comun implică, de asemenea, o împărţire a producţiei asociaţiei în participaţie.

21. Un exemplu obişnuit pentru o entitate controlată în comun este acela când două întreprinderi îşi combină activităţile lor într-o direcţie particulară de afaceri prin transferarea activelor şi datoriilor relevante într-o entitate controlată în comun. Un alt exemplu este acela al unei întreprinderi care îşi începe activitatea într-o ţară străină împreună cu guvernul acelei ţări sau cu o agenţie din acea ţară, formând o entitate separată care este controlată în comun de întreprindere şi de guvern sau agenţie.

22. Multe entităţi controlate în comun sunt similare ca fond cu acele asocieri în participare care se referă la operaţii controlate în comun sau active controlate în comun. De exemplu, asociaţii unei asocieri în participare pot transfera un activ controlat în comun, cum ar fi o conductă petrolieră, într-o entitate controlată în comun, din motive legate de plata impozitului sau din alte motive. Similar, asociaţii unei asocieri în participaţie pot contribui la o entitate controlată în comun cu active care vor fi exploatate în comun. Unele dintre operaţiile controlate în comun implică, de asemenea, fondarea unei entităţi controlate în comun care să trateze aspecte particulare ale activităţii, de exemplu proiectarea, marketingul, distribuţia sau întreţinerea si repararea după vânzare a unui produs.

23. O entitate controlată în comun îşi ţine propria contabilitate, întocmeşte şi prezintă situaţii financiare în acelaşi mod ca şi alte întreprinderi, în conformitate cu cerinţele corespunzătoare ţării în care operează şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate.

24. Fiecare asociat al asocierii în participaţie contribuie, de obicei, în numerar sau cu alte resurse la entitatea controlată în comun. Aceste contribuţii sunt incluse în registrele contabile ale asociatului şi recunoscute în situaţiile lui financiare separate ca o investiţie în entitatea controlată în comun.

Situaţii financiare consolidate ale unui asociat

Tratament contabil de bază – consolidarea proporţională

25. În situaţiile financiare consolidate, un asociat al unei asocieri în participaţie trebuie să raporteze propriile participaţii într-o entitate controlată în comun folosind unul dintre cele două formate de raportare pentru consolidarea proporţională.

26. Raportarea participaţiilor într-o entitate controlată în comun în situaţiile financiare consolidate a unui asociat este esenţială pentru ca asociatul să reflecte fondul şi realitatea economică a aranjamentului, mai degrabă decât structura particulară sau forma juridică a asocierii în participaţie. Într-o entitate controlată în comun un asociat îşi controlează propria parte din beneficiile economice viitoare prin partea lui din activele şi datoriile companiei. Această realitate economică este reflectată în situaţiile financiare consolidate ale asociatului, când acesta îşi raportează propriile interese în activele, datoriile, veniturile şi cheltuielile entităţii controlate în comun folosind unul dintre cele două formate de raportare pentru consolidare proporţională descrise în paragraful 28.

27. Aplicarea consolidării proporţionale înseamnă că bilanţul contabil consolidat al asociatului include partea lui din active pe care o controlează în comun şi partea lui din datorii pentru care este răspunzător în comun. Contul de profit şi pierdere consolidat al unui asociat include partea lui din veniturile şi cheltuielile entităţii controlate în comun. Multe dintre tratamentele adecvate pentru aplicarea consolidării proporţionale sunt similare celor folosite pentru consolidarea participaţiilor în filiale, care sunt stabilite în IAS 27, Situaţii financiare consolidate şi contabilitatea investiţiilor în filiale.

28. Formate diferite de raportare pot fi folosite pentru a da valabilitate consolidării proporţionale. Asociatul poate combina partea lui din fiecare dintre active, datorii, venituri sau cheltuieli ale entităţii controlate în comun cu articole similare din propriile situaţii financiare consolidate, linie cu linie. De exemplu, poate combina partea lui din stocurile entităţii controlate în comun cu acelea ale grupului consolidat şi partea lui din imobilizările corporale ale entităţii controlate în comun cu aceleaşi elemente ale grupului consolidat. Alternativ, asociatul poate include elemente-rânduri separate pentru partea lui din active, datorii, venituri sau cheltuieli ale entităţii controlate în comun în propriile situaţii financiare consolidate. De exemplu, poate prezenta partea lui din activele curente ale entităţii controlate in comun, separat ca parte din activele curente ale grupului consolidat; poate prezenta separat partea lui din imobilizările corporale ale entităţii controlate în comun, ca parte a elementelor de imobilizări corporale ale grupului consolidat. Ambele formate de raportare constau în raportarea valorilor identice ale venitului net şi în fiecare clasificare majoră a activelor, datoriilor, veniturilor şi cheltuielilor; ambele formate sunt acceptate pentru scopul acestui Standard.

29. Indiferent de formatul folosit pentru aplicarea consolidării proporţională, nu este corect să se compenseze unele active sau datorii prin scăderea altor datorii sau active sau să se compenseze vreun venit sau cheltuială prin scăderea altei cheltuieli sau altui venit, cu excepţia situaţiei în care există un drept legal de compensare şi compensarea reprezintă confirmarea rezultatelor exploatării activului sau decontarea datoriei.

30. Un asociat al unei asocieri în participare trebuie să întrerupă folosirea consolidării proporţionale de la data la care încetează să aibă control comun asupra unei entităţi controlate în comun.

31. Un asociat al unei asocieri în participaţie întrerupe folosirea consolidării proporţionale de la data la care încetează să împartă controlul unei entităţi controlate în comun. Aceasta se poate întâmpla, de exemplu, atunci când asociatul renunţă la activele lui sau când asupra entităţii controlate în comun acţionează restricţii externe şi aceasta nu mai poate să-şi atingă obiectivele.

Tratament contabil alternativ permis – metoda punerii in echivalenţă

32. Un asociat al unei asocieri în participare trebuie să raporteze în situaţiile financiare consolidate participaţia sa într-o entitate controlată în comun folosind metoda punerii in echivalenţă.

33. Unii asociaţi ai unei asocieri în participare îşi raportează participaţiile în entităţi controlate în comun folosind metoda punerii în echivalenţă aşa cum a fost descrisă în IAS 28, Contabilitatea investiţiilor în întreprinderile asociate. Folosirea metodei punerii în echivalenţă este susţinută de aceia care argumentează că nu este adecvat să se combine articole controlate cu articole controlate în comun şi de aceia care cred că asociaţii într-o entitate controlată în comun, deţin, mai degrabă, o influenţă semnificativă decât un control comun. Acest Standard nu recomandă folosirea metodei punerii în echivalenţă, deoarece consolidarea proporţională reflecta mai bine fondul şi realitatea economică a participaţiilor unui asociat într-o entitate controlată în comun, care are control asupra părţii asociatului din beneficiile economice viitoare. Totuşi, acest Standard permite folosirea metodei punerii în echivalenţă ca tratament contabil alternativ permis când se raportează active într-o entitate controlată în comun.

34. Un asociat al unei asocieri în participaţie trebuie să întrerupă folosirea metodei de punere în echivalenţă de la data la care încetează să deţină control comun sau influenţă semnificativă într-o entitate controlată în comun.

Excepţii de la tratamentul contabil de bază şi tratamentul contabil alternativ permis

35. Un asociat al unei asocieri în participaţie trebuie să contabilizeze următoarele interese ca şi cum ar fi investiţii, la costul lor sau în concordanţă cu IAS 39, Instrumente financiare: recunoaştere şi evaluare. (a) o participaţie într-o entitate controlată în comun care este achiziţionată şt păstrată exclusiv în vederea vânzării ulterioare în viitorul apropiat: şi (b) o participaţie într-o entitate controlată în comun care funcţionează sub restricţii severe pe termen lung, restricţii care deteriorează capacitatea de a transfera fonduri către asociat.

36. Folosirea consolidării proporţionale sau a metodei punerii în echivalenţă este inadecvată atunci când participaţia într-o entitate controlată în comun este achiziţionată şi păstrată exclusiv în vederea vânzării sale ulterioare în viitorul apropiat. Folosirea ei este, de asemenea, neadecvată atunci când entitatea controlată în comun funcţionează sub restricţii severe pe termen lung care deteriorează semnificativ abilitatea ei de a transfera fonduri către asociat.

37. De la data la care o entitate controlată în comun devine o filială a unui asociatul îşi contabilizează participările în concordanţă cu IAS 27, Situaţii financiare consolidate şi contabilitatea investiţiilor filiale.

Situaţii financiare individuale ale unui asociat

38. În multe ţări situaţiile financiare consolidate sunt prezentate de către un asociat pentru a respecta legile sau alte cerinţe. Astfel de situaţii financiare separate sunt întocmite pentru a satisface o varietate de nevoi, acest lucru având ca rezultat folosirea practicilor de raportare diferite în diverse ţări. În consecinţă, acest Standard nu indică o preferinţă pentru vreun tratament anume.

Tranzacţii între un asociat şi o asociere în participaţie

39. Când un asociat contribuie cu sau vinde active unei asocieri în participaţie recunoaşterea oricărei proporţii dintr-un câştig sau o pierdere din tranzacţie trebuie să reflecte fondul tranzacţiei. În cazul în care activele sunt reţinute de asocierea în participare, cu condiţia ca asociatul să fi transferat riscurile şi avantajele semnificative aferente dreptului de proprietate, asociatul respectiv trebuie să recunoască numai acea parte din câştiguri sau pierdere care este atribuibilă participaţiilor celorlalţi asociaţi. Asociatul trebuie să recunoască valoarea totală a oricărei pierderi atunci când marja profitului sau cifra vânzărilor oferă probe privind reducerea valorii realizabile nete a activelor curente sau existenţa unei pierderi din depreciere.

40. Când un asociat cumpără active ale unei asocieri în participaţie, acesta nu trebuie să recunoască partea lui din profiturile asocierii în participare de la efectuarea tranzacţiei şi până când revinde activele unei părţi independente. Un asociat trebuie să recunoască partea lui din pierderile rezultate din aceste tranzacţii în acelaşi mod ca profiturile, exceptând acele pierderi care trebuie recunoscute imediat, când reprezintă o reducere a valorii realizabile nete a activelor curente sau o pierdere din depreciere.

41. Pentru a aprecia dacă o tranzacţie între un asociat şi o asociere în participaţie furnizează dovezi privind deprecierea unui activ, atunci asociatul determină valoarea recuperabilă a activului pe baza IAS 36, Deprecierea activelor. Pentru a determina valoarea de utilizare, viitoarele fluxuri de numerar generate de activul respectiv sunt estimate luând in considerare continua utilizare şi cedarea finală a activului de către asocierea în participaţie.

Intereselor în asocierile în participaţie în situaţiile financiare ale unui investitor

42. Un investitor intr-o asociere în participare care nu exercită control comun trebuie să-şi raporteze participaţia în asocierea în participaţie în concordanţă cu IAS 39, Instrumente Financiare: recunoaştere şi evaluare, sau dacă exercită o influenţă semnificativă asupra asocierii în participaţie, în concordanţă cu IAS 28, Contabilitatea investiţiilor în întreprindeţi asociate, în situaţiile financiare individuale ale investitorului care emite situaţii consolidate, acesta poate raporta investiţia la cost.

Administratorii unei asocieri în participaţie

43. Administratorul sau managerul unei asocieri în participaţie trebuie să contabilizeze orice comisioane în concordanţă cu IAS18, Venituri din activităţi curente. 44. Unul sau mai mulţi asociaţi pot îndeplini funcţia de administrator sau manager al unei asocieri în participaţie. Administratorii primesc, de obicei, un comision pentru astfel de servicii. Comisioanele sunt contabilizate ca o cheltuială în situaţiile financiare ale asocierii în participaţie.

Prezentarea informaţiilor

45. Un asociat trebuie să prezinte, separat de valoarea altor datorii contingente, valoarea totală a următoarelor datorii contingente, în afara cazului în care probabilitatea de pierdere este minimă: (a) orice datorii contingente contractate de asociat cu privire la participaţiile sale în asociere şi partea lui din fiecare dintre datoriile contingente care au fost realizate în comun cu ceilalţi asociaţi; (b) partea lui din datoriile contingente ale asocierilor în participare faţă de care este eventual răspunzător; şi (c) acele datorii contingente care apar deoarece asociatul este eventual răspunzător pentru datoriile altor asociaţi ai unei asocieri în participaţie.

46. Un asociat trebuie să prezinte valoarea totală a următoarelor obligaţii cu privire la interesele sale în asociere, separat de alte obligaţii: (a) orice angajamente de capital ale asociatului în relaţie cu participarea sa în asociere şi partea lui din aceste angajamente care a fost contractată în comun cu alţi asociaţi; şi(b) partea lui din angajamentele de capital ale asocierii înseşi.

47. Un asociat trebuie să prezinte o enumerare si descriere a participaţiilor în asocieri în participaţie semnificative şi proporţia participaţiei deţinute în entităţi controlate în comun. Un asociat care îşi raportează participaţiile în entităţi controlate în comun, folosind formatul de raportare element cu element pentru consolidarea proporţională sau metoda punerii în echivalenţă, trebuie să prezinte valorile totale ale fiecăruia dintre activele curente, activele imobilizate, datoriile curente, datoriile pe termen lung, veniturile şi cheltuielile raportate la participările sale în asociere.

48. Un asociat care nu emite situaţii financiare consolidate, deoarece nu are filiale, trebuie să prezinte informaţiile cerute în paragraf ele 45, 46 şi 47.

49. Este adecvat ca un asociat care nu întocmeşte situaţii financiare consolidate, deoarece nu are filiale, să furnizeze aceleaşi informaţii despre participările Iui în asocieri în participaţie ca şi asociaţii care emit situaţii financiare consolidate.

Data intrării în vigoare

50. Cu excepţia paragrafelor 39, 40 şi 41, acest Standard intră în vigoare pentru situaţiile financiare aferente perioadelor începând de la 1 ianuarie 1992.

51. Paragrafele 39, 40 si 41 vor intra în vigoare o dată cu IAS 36 – mai exact pentru perioadele începând cu 1 iulie 1999, cu excepţia cazului în care IAS 36 este aplicat pentru perioade anterioare.

52. Paragrafele 39 şi 40 ale acestui Standard au fost aprobate în iulie 1998 pentru a înlocui paragrafele 39 şi 40 ale IAS 31 revizuit în 1994. Paragraful 41 al acestui Standard a fost adăugat în iulie 1998, între paragrafele 40 şi 41 ale IAS 31, revizuit în 1994.