Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 11(revizuit 1993)

Contracte de construcţii

Acest Standard Internaţional de Contabilitate înlocuieşte IAS 11, Contabilitatea contractelor de construcţii, aprobat de Consiliu în martie 1979. Standardul revizuit intră în vigoare pentru situaţiile financiare aferente perioadelor începând de la 1 ianuarie 1995. În mai 1999, IAS 10 (revizuit 1999), Evenimente ulterioare datei bilanţului, a modificat paragraful 45. Texul modificat intră în vigoare odată cu intrarea în vigoare a IAS 10 (revizuit 1999) – adică pentru situaţiile financiare aferente perioadelor cu începere de la 1 ianuarie 2000.

IAS 11 (revizuit 1993)

Cuprins

Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 11 (revizuit 1993)

Contracte de construcţii

OBIECTIV Paragrafele

ARIE DE APLICABILITATE……………………………………………………………….....1 – 2 DEFINIŢII…………………………………………………………………………….….3 – 6 COMBINAREA ŞI SEGMENTAREA CONTRACTELOR DE CONSTRUCŢII…………………………....7 -10

VENITUL CONTRACTUAL……………………………………………………………….…11-15 COSTURILE CONTRACTUALE………………………………………………………………16- 21

RECUNOAŞTEREA VENITURILOR ŞI A CHELTUIELILOR CONTRACTUALE………………………...22-35 RECUNOAŞTEREA PIERDERILOR PREVIZIONATE…………………………………………….36-37

MODIFICĂRI ALE ESTIMĂRILOR……………………………………………………………...38

PREZENTAREA INFORMAŢIILOR………………………………………………………….39- 45 DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE………………………………………………………………..46

ANEXĂ

Prezentarea politicilor contabile Determinarea veniturilor şi a cheltuielilor contractuale Prezentarea informaţiilor referitoare la contract

IAS 11 (revizuit 1993)

Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 11 (revizuit 1993)

Contracte de construcţii

Standardele tipărite cu litere de tip italic aldin trebuie citite în contextul materialului de fond şi al recomandărilor de implementare din acest Standard, precum şi în contextul Prefeţei la Standardele Internaţionale de Contabilitate. Standardele Internaţionale de Contabilitate nu au fost elaborate cu intenţia de a fi aplicate elementelor nesemnificative (a se vedea paragraful 12 din Prefaţă).

Obiectiv

Obiectivul acestui Standard este de a prescrie tratamentul contabil pentru veniturile şi costurile aferente contractelor de construcţii. Datorită naturii activităţii desfăşurate în contractele de construcţii, data la care începe activitatea contractului şi data la care este definitivată se înscriu, de regulă, în perioade contabile diferite. Prin urmare, problema primară a contabilităţii contractelor de construcţii o reprezintă alocarea venitului contractual şi a costurilor contractuale în acele perioade contabile în care munca a fost prestată. Acest Standard utilizează criteriile de recunoaştere stabilite în Cadrul general de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare pentru a determina momentul în care veniturile şi costurile contractuale trebuie recunoscute ca venituri şi cheltuieli în contul de profit şi pierdere. Standardul furnizează, de asemenea, recomandări practice în ceea ce priveşte aplicarea acestor criterii.

Arie de aplicabilitate

1. Prezentul Standard trebuie aplicat pentru contabilizarea contractelor de construcţii în situaţiile financiare ale antreprenorilor.

2. Prezentul Standard înlocuieşte IAS 11, Contabilitatea contractelor de construcţii, aprobat în 1978.

Definiţii

3. Următorii termeni sunt utilizaţi în acest Standard cu sensurile specificate în continuare:

Un contract de construcţie este un contract negociat în mod particular pentru construirea unui activ sau a unui complex de active care se află într-o strânsă interrelaţie sau interdependenţă în ceea ce priveşte proiectarea, tehnologia şi funcţionarea sau scopul ori utilizarea lor finală.

Un contract cu preţ fix este un contract de construcţie în care antreprenorul este de acord cu un preţ contractual fix sau cu o rată fixă pe unitatea de produs finit, contract care, în unele cazuri, cuprinde clauze de escaladare a preţului.

Un contract cost plus este un contract de construcţie în care antreprenorul recuperează costurile permise sau altfel definite, la care se adaugă un procent din aceste costuri sau un onorariu fix.

4. Un contract de construcţii poate fi negociat pentru construirea unui singur activ, cum ar fi un pod, o clădire, un baraj, o conductă, un drum, un vas sau un tunel. Un contract de construcţii se poate ocupa, de asemenea, de construirea unui număr de active care se află într-o strânsă interrelaţie sau interdependenţă în ceea ce priveşte proiectarea, tehnologia şi funcţionarea sau scopul ori utilizarea lor finală; exemple de astfel de contracte includ contractele pentru construirea rafinăriilor sau a altor segmente complexe ale imobilizărilor corporale.

5. În scopul acestui Standard, contractele de construcţii includ: (a) Contractele pentru prestarea de servicii ce sunt aferente în mod direct construirii activelor, de exemplu, serviciile proiectanţilor şi ale arhitecţilor; şi (b) Contractele pentru distrugerea sau restaurarea activelor, precum şi restaurarea mediului ulterior demolării activelor.

6. Contractele de construcţii sunt formulate într-un număr de moduri care, pentru scopul prezentului Standard, sunt clasificate ca fiind contracte cu preţ fix şi contracte cost plus. Unele contracte de construcţii pot conţine caracteristici atât ale contractelor cu preţ fix,

cât şi ale contractelor cost plus, de exemplu în cazul unui contract cost plus cu un preţ maxim agreat. În astfel de circumstanţe, un antreprenor trebuie să ia in considerare totalitatea condiţiilor din paragrafele 23 şi 24 pentru a determina perioada în care trebuie să recunoască veniturile şi cheltuielile contractuale.

Combinarea şi segmentarea contractelor de construcţii

7. Cerinţele acestui Standard sunt, de regulă, aplicate în mod separat fiecărui contract de construcţii. Totuşi, în anumite circumstanţe, este necesară aplicarea Standardului în mod separat componentelor identificabile ale unui singur contract sau ale unui grup de contracte, cu scopul de a reflecta substanţa respectivului contract sau grup de contracte.

8. Atunci când un contract acoperă un număr de active, construirea fiecărui activ trebuie tratată ca un contract separat de construcţii, în situaţia în care: (a) au fost prezentate oferte separate pentru fiecare activ; (b) fiecare activ a fost supus unei negocieri separate, iar antreprenorul şi beneficiarul au fost capabili să accepte sau să respingă acea parte a contractului aferentă fiecărui activ; şi (c) costurile şi veniturile aferente fiecărui activ pot fi identificate.

9. Un grup de contracte, fie că au un singur beneficiar sau mai mulţi, trebuie tratat ca un contract separat de construcţii atunci când: (a) grupul de contrate este negociat într-un singur pachet; (b) contractele sunt atât de interrelaţionale, încât ele sunt, în fond, parte a unui singur proiect cu o marjă globală a profitului; şi (c) contractele se desfăşoară simultan sau într-o secvenţă continuă.

10. Un contract poate furniza construirea unui activ conex la alegerea beneficiarului sau poate fi modificat astfel încât să includă construirea unui activ conex. Construirea unui activ conex trebuie tratată ca şi contract separat de construcţie atunci când: (a) activul diferă în mod semnificativ ca proiectare, tehnologie sau funcţionare de activul sau activele care cad sub incidenţa contractului iniţial; sau (b) preţul activului este negociat fără a se ţine cont de preţul contractului iniţial.

Veniturile contractuale

11. Veniturile contractuale trebuie să cuprindă: (a) Valoarea iniţială a veniturilor convenite în contract; şi (b) Modificările în lucrările contractuale, revendicările şi plăţile de stimulare: (i) în limita sumei probabil a fi obţinută ca venit; (ii) care se pot evalua în mod credibil.

12. Venitul contractual este evaluat la valoarea justă a contraprestaţiei primite sau care poate fi primită. Evaluarea venitului contractual este afectată de multitudinea

incertitudinilor care depind de profitul evenimentelor ulterioare. Estimările trebuie adesea revizuite, pe măsură ce noi evenimente apar şi incertitudinile sunt rezolvate. Prin urmare, valoarea veniturilor contractuale poate creşte sau descreşte de la un exerciţiu financiar la altul. De exemplu: (a) un antreprenor şi un beneficiar pot conveni asupra modificărilor sau revendicărilor care măresc sau micşorează venitul contractual într-un exerciţiu financiar ulterior celui în care contractul a fost iniţial convenit; (b) valoarea venitului stabilit printr-un contract cu preţ fix poate creşte, ca rezultat al aplicării clauzelor de escaladare a preţurilor; (c) valoarea venitului contractual poate descreşte ca rezultat al penalităţilor apărute din întârzierile cauzate de antreprenor în definitivarea contractului; sau (d) când un contract cu preţ fix implică un preţ fix pe unitatea de producţie, venitul contractual creşte o dată cu mărirea numărului de unităţi.

13. O modificare este un ordin de schimbare dat de beneficiar în scopul realizării lucrării pe baza unui contract. O modificare poate duce la o creştere sau la o descreştere a venitului contractual. Exemple de modificări sunt variaţii în specificaţiile sau proiectarea activului şi modificări în durata contractului. O modificare este inclusă în venitul contractual atunci când: (a) este probabil că beneficiarul va aproba variaţia şi valoarea venitului rezultat din acea variaţie; şi (b) valoarea venitului poate f! evaluată în mod credibil.

14. O revendicare este o sumă pe care antreprenorul caută să o colecteze de la beneficiar sau de la un alt terţ drept despăgubire pentru costurile neincluse în preţul contractului. O revendicare poate apărea, de exemplu, de la beneficiar, datorită întârzierilor, erorilor în specificaţii sau proiectare şi a disputării variaţiilor acestuia. Evaluarea valorilor venitului apărut din astfel de revendicări este supusă unui înalt nivel de incertitudine şi depinde, adeseori, de rezultatul negocierilor. Iată de ce revendicările sunt incluse în venitul contractual doar atunci când: (a) negocierile au atins un stadiu avansat, astfel încât este probabil că beneficiarul va accepta revendicarea; şi (b) valoarea care este probabil a fi acceptată de beneficiar poate fi măsurată în mod credibil.

15. Plăţile de stimulare sunt sume suplimentare plătite antreprenorului în cazul în care standardele de performanţă specificate sunt atinse sau depăşite. De exemplu, un contract poate avea în vedere o plată de stimulare către un antreprenor în cazul definitivării mai rapide a contractului. Plăţile de stimulare sunt incluse în venitul contractual atunci când: (a) contractul se află într-un stadiu suficient de avansat încât există posibilitatea atingerii sau depăşirii standardelor de performanţă specificate; şi

(b) valoarea plăţii de stimulare poate fi măsurată în mod credibil.

Costurile contractuale

16. Costurile contractuale trebuie să cuprindă: (a) costurile direct aferente contractului specific; (b) costurile atribuibile activităţii contractului, în general, şi care pot fi alocate contractului; şi (c) alte astfel de costuri specificate în contract şi de care răspunde beneficiarul în termenii respectivului contract.

17. Costurile direct aferente contractului specific includ: (a) costurile forţei de muncă de pe şantier, inclusiv supravegherea pe şantier; (b) costurile materialelor folosite în construcţie; (c) amortizarea instalaţiilor tehnice şi a echipamentelor folosite în contract; (d) costurile transportării instalaţiei tehnice, a echipamentului şi a materialelor la şi de la şantierul specificat în contract; (e) costurile închirierii instalaţiei tehnice şi a echipamentului; (f) costurile proiectării şi ale asistenţei tehnice direct aferente contractului; (g) costurile estimate ale rectificării şi lucrărilor de garanţie, inclusiv costurile de asigurare prevăzute; şi (h) creanţele de la părţile terţe.

Aceste costuri pot f! reduse de orice venit accidental care nu este inclus în venitul contractual, de exemplu venitul rezultat din vânzarea surplusului de materiale şi a instalaţiilor tehnice şi echipamentelor la terminarea contractului.

18. Costurile care sunt atribuibile activităţii contractului, în general, şi care pot fi alocate contractelor specifice includ: (a) asigurările; (b) costurile proiectării şi asistenţei tehnice care nu sunt în mod direct aferente contractului specific; (c) costurile indirecte de construcţie.

Astfel de costuri sunt alocate utilizând metode sistematice şi raţionale care sunt aplicate în mod consecvent tuturor costurilor cu caracteristici similare. Alocarea se bazează pe nivelul normal al activităţii de construcţie. Cheltuielile generale de construcţie includ costuri ca pregătirea şi procesarea salariilor personalului direct productiv. Costurile care sunt atribuibile activităţii contractului în general şi care pot fi alocate contractelor specifice includ, de asemenea, costurile îndatorării, atunci când antreprenorul adoptă tratamentele alternative permise de IAS 23, Costurile îndatorării.

19. Costurile care sunt suportate de beneficiar în temenii contractului pot include câteva costuri generale de administraţie şi costuri de dezvoltare, pentru care rambursarea este specificată în termenii contractului.

20. Costurile care nu sunt atribuibile activităţii contractului sau care nu pot fi alocate acestuia sunt excluse din costurile unui contract de construcţie. Astfel de costuri includ: (a) costurile generale de administraţie pentru care rambursarea nu este specificată în contract; (b) costurile de vânzare / desfacere; (c) costurile de cercetare şi dezvoltare pentru care rambursarea nu este specificată în contract; şi (d) deprecierea instalaţiilor tehnice şi a echipamentelor care nu sunt folosite într-un anume contract.

21. Costurile contractuale includ costurile atribuite unui contract pentru perioada de la data obţinerii contractului şi până Ia finalizarea sa definitivă. Oricum, costurile direct aferente contractului şi cele realizate pentru obţinerea sa sunt, de asemenea, incluse ca parte a costurilor contractuale, dacă pot f! identificate separat şi evaluate în mod rezonabil şi dacă există probabilitatea obţinerii contractului. Când costurile asumate în asigurarea unui contract sunt recunoscute ca o cheltuială în perioada în care apar, ele nu fac parte din costurile contractuale atunci când contractul este obţinut într-o perioadă ulterioară.

Recunoaşterea veniturilor şi a cheltuielilor contractuale

22. Când rezultatul unui contract de construcţie poate fi estimat în mod credibil, costurile şt veniturile contractuale trebuie recunoscute ca venituri şi respectiv cheltuieli în funcţie de stadiul de execuţie al contractului la data bilanţului. O pierdere preconizată în contractul de construcţie trebuie asimilată imediat unei cheltuieli conform paragrafului 36.

23. În cazul unul contract cu preţ fix, rezultatul unui contract de construcţie este estimat credibil atunci când toate condiţiile următoare sunt satisfăcute: (a) venitul contractual total este evaluat în mod credibil; (b) este posibil ca beneficiile economice asociate contractului să fie generate către întreprindere; (c) atât costurile contractuale necesare definitivării contractului, cât şi stadiul definitivării acestuia, evidenţiate la data bilanţului sunt evaluate în mod credibil; şi (d) costurile atribuibile contractului pot fi în mod clar identificate şi credibil evaluate, astfel încât costurile contractuale actuale suportate să poată fi comparate cu estimările precedente.

24. În cazul unui contract cost plus, rezultatul unui contract de construcţie este estimat credibil atunci când toate condiţiile următoare sunt satisfăcute: (a) este probabil să fie generate către întreprindere beneficiile economice aferente contractului; şi (b) costurile contractuale atribuibile contractului, fie că sunt sau nu rambursabile, pot fi în mod clar identificate şi evaluate.

25. Recunoaşterea veniturilor şi a cheltuielilor contractuale prin referire la stadiul de definitivare a contractului este cunoscută adesea ca metoda procentului de definitivare a contractului. Pe baza acestei metode, venitul contractual este corelat cu costurile contractuale suportate în atingerea fazei finale, reflectate în raportarea venitului, cheltuielilor şi a profitului care poate fi atribuit unei părţi din munca executată. Această metodă furnizează informaţii utile asupra ariei de cuprindere a activităţii contractuale şi a performanţei, pe parcursul unei perioade.

26. Pe baza metodei procentului de definitivare, venitul contractual este recunoscut drept venit în contul de profit şi pierdere în perioadele contabile în care este prestată munca. Costurile contractuale sunt, de regulă, recunoscute drept cheltuieli în contul de profit şi pierdere în perioadele contabile în care activitatea la care ele se referă este prestată. Totuşi, orice surplus preconizat al costurilor totale contractuale peste totalul veniturilor contractuale este recunoscut imediat ca şi cheltuială, în conformitate cu paragraful 36.

27. Este posibil ca un antreprenor să fi suportat costuri contractuale legate de o activitate viitoare din contract. Asemenea costuri contractuale sunt recunoscute ca activ, cu condiţia ca ele să fie recuperate. Aceste costuri reprezintă o sumă datorată de beneficiar şi sunt adesea clasificate drept activitate contractuală în curs de execuţie.

28. Venitul unui contract de construcţie poate fi estimat în mod real doar atunci când este posibil ca beneficiile economice asociate contractului să fie generate către întreprindere. Oricum, în momentul în care apare o nesiguranţă cu privire la posibilitatea de colectare a unei sume deja inclusă în venitul contractual şi recunoscută în contul de profit şi pierderi, suma necolectabilă sau suma a cărei recuperare a încetat să fie probabilă este recunoscută mai degrabă ca o cheltuială, decât ca o ajustare a valorii venitului contractual.

29. O întreprindere este, în general, capabilă să facă evaluări credibile după ce a acceptat un contract care stabileşte: (a) drepturile aplicabile fiecărei părţi privind activul ce urmează a fi construit; (b) contraprestaţia ce urmează a fi primită; şi (c) maniera şi termenii înţelegerii. De asemenea, este necesar pentru întreprindere, de regulă, să deţină un sistem intern eficient de previzionare şi raportare financiară. Întreprinderea verifică şi, dacă este nevoie, revizuieşte estimările veniturilor şi cheltuielilor contractuale pe măsura derulării contractului. Necesitatea acestor revizuiri nu înseamnă neapărat că venitul rezultat în urma contractului nu poate fi estimat în mod credibil.

30. Stadiul execuţiei contractului poate fi determinat în mai multe moduri. Întreprinderea foloseşte metoda care măsoară în mod credibil munca prestată, în funcţie de natura contractului, metodele pot include: (a) proporţia în care costurile contractuale suportate pentru munca prestată la timp afectează costurile contractuale totale estimate; (b) studiile asupra muncii prestate; sau (c) definitivarea proporţiei fizice a muncii contractuale.

Plăţile intermediare şi avansurile primite de la clienţi deseori nu reflectă munca prestată.

31. Când stadiul definitivării este determinat prin referire la costurile contractuale suportate la zi, doar acele costuri contractuale care reflectă munca prestată sunt incluse în costurile suportate la zi. Exemplele de costuri contractuale care sunt excluse se referă la următoarele categorii: (a) costurile contractuale care sunt legate de activitatea viitoare a contractului, cum ar fi costurile materialelor care au fost livrate unui şantier sau păstrate pentru folosirea lor într-un contract, dar care nu au fost încă instalate, folosite sau aplicate în timpul derulării contractului, cu excepţia situaţiei în care materialele au fost destinate în mod special contractului; şi (b) plăţile efectuate în avans subcontractorilor pentru munca prestată, în baza unui subcontract. 32. Când venitul unui contract de construcţie nu poate fi evaluat în mod credibil: (a) venitul trebuie recunoscut doar în măsura în care costurile contractuale suportate este probabil a fi recuperate; şi (b) costurile contractuale trebuie recunoscute drept cheltuieli în exerciţiul financiar în care sunt generate.

33. În timpul desfăşurării primelor stadii ale contractului este adesea întâlnit cazul în care venitul contractual să nu poată fi evaluat în mod credibil. Totuşi, este posibil ca întreprinderea să recupereze costurile contractuale asumate. De aceea, venitul contractual este recunoscut doar în limita costurilor care se aşteaptă a fi recuperate. Cum venitul rezultat în urma contractului nu poate fi evaluat în mod real, nu se recunoaşte nici un profit. Oricum, chiar dacă venitul contractual nu poate fi estimat în mod real, este posibil ca totalul costurilor contractuale să depăşească totalul veniturilor rezultate. În asemenea cazuri, orice depăşire preconizată a totalităţii costurilor contractuale peste totalul veniturilor este recunoscută imediat drept cheltuială, în conformitate cu paragraful 36.

34. Costurile contractuale care s-ar putea să nu fie recuperate sunt recunoscute imediat ca o cheltuială. Circumstanţele în care recuperarea costurilor contractuale nu este posibilă şi în care acestea trebuie recunoscute imediat ca o cheltuială includ contractele: (a) care nu sunt aplicate în întregime, drept pentru care validitatea lor este serios pusă Ia îndoială; (b) a căror definitivare depinde de rezultatul acţionării în justiţie sau al legislaţiei; (c) legate de proprietăţi a căror confiscare sau expropriere este foarte posibilă; (d) în care clientul nu este capabil să-şi îndeplinească obligaţiile ce-i revin; sau (e) în care antreprenorul nu este capabil să perfecteze contractul sau, altfel spus, să-şi îndeplinească obligaţiile impuse de contract.

35. Când incertitudinile care împiedică evaluarea reală a rezultatului contractului nu mai există, venitul şi cheltuielile aferente contractului de construcţie trebuie recunoscute

mai degrabă în conformitate cu prevederile paragrafului 22, decât cu cele ale paragrafului 32.

Recunoaşterea pierderilor previzionate

36. Atunci când este posibil ca totalul costurilor contractuale să depăşească totalul venitului contractual, pierderea prevăzută trebuie recunoscută în mod automat drept cheltuială.

37. Valoarea unei asemenea pierderi este determinată indiferent: (a) dacă lucrarea a început sau nu; (b) de stadiul definitivării activităţii contractuale; sau (c) de valoarea profiturilor prevăzute a rezulta în urma desfăşurării altor contracte ce nu sunt tratate ca un singur contract de construcţie, în concordanţă cu paragraful 9.

Modificări ale estimărilor

38. Metoda procentului de definitivare este aplicată, pe o bază cumulativă, pentru fiecare perioadă contabilă, estimărilor curente ale veniturilor şi costurilor contractuale. Prin urmare, efectul unei modificări în estimarea veniturilor şi a costurilor contractuale sau efectul unei modificări în estimarea rezultatului unui contract este înregistrat în contabilitate ca o modificare a estimării contabile (a se vedea IAS 8, Profitul net sau pierderea netă a perioadei, erori fundamentale şi modificări ale politicilor contabile). Estimările modificate sunt folosite în determinarea valorii veniturilor şi a cheltuielilor recunoscute în contul de profit şi pierdere în perioada în care modificarea este făcută, precum şi în perioadele următoare.

Prezentarea informaţiilor

39. O întreprindere trebuie să prezinte: (a) valoarea venitului contractual recunoscut ca venit în cursul perioadei;(b) metodele folosite pentru a determina venitul contractual recunoscut în cursul perioadei; şi (c) metodele folosite pentru a determina stadiul de execuţie a contractelor în desfăşurare.

40. O întreprindere trebuie să furnizeze fiecare din următoarele informaţii pentru contractele în desfăşurare la data bilanţului: (a) valoarea agregată, la zi, a costurilor suportate şi a profiturilor recunoscute (mai puţin pierderile recunoscute); (b) valoarea avansurilor primite; şi (c) valoarea reţinerilor.

41. Reţinerile sunt valorile facturărilor în curs care nu sunt plătite până în momentul satisfacerii condiţiilor specificate în contract pentru plata a astfel de sume sau până când defectele nu au fost rectificate. Facturările în curs sunt sumele facturate pentru munca prestată în baza unui contract, fie că ele au fost sau nu plătite de beneficiar. Avansurile sunt sume primite de către antreprenor, înainte ca munca să fie prestată.

42. O întreprindere trebuie să prezinte: (a) suma brută datorată de beneficiari pentru lucrările contractuale, recunoscută ca activ; şi (b) suma brută datorată beneficiarilor în urma lucrărilor contractuale, considerată ca datorie.

43. Suma brută datorată de beneficiari pentru munca prestată prin contract reprezintă valoarea netă a: (a) costurilor suportate plus profiturile recunoscute; mai puţin (b) sumei pierderilor recunoscute şi facturărilor în curs

pentru toate contractele în desfăşurare pentru care costurile suportate plus profiturile recunoscute (mai puţin pierderile recunoscute) depăşesc facturările în curs.

44. Suma brută datorată beneficiarilor pentru munca prestată prin contract este reprezentată de valoarea netă a: (a) costurilor suportate plus profiturile recunoscute; mai puţin (b) sumei pierderilor recunoscute şi facturărilor în curs

pentru toate contractele în desfăşurare pentru care costurile suportate plus profiturile recunoscute (mai puţin pierderile recunoscute) nu depăşesc facturările în curs.

45. O întreprindere prezintă orice active sau datorii contingente, în conformitate cu IAS 37, Provizioane, datorii şi active contingente. Datoriile şi activele contingente pot să apară din situaţii cum ar fi costuri de garanţie, revendicări, penalizări sau pierderi posibile.

Data intrării în vigoare

46. Acest Standard Internaţional de Contabilitate intră în vigoare pentru situaţiile financiare aferente perioadelor începând de la 1 ianuarie 1995.

Anexă

Anexa este numai ilustrativă şi nu este parte integrantă din Standarde. Scopul anexei este de a ilustra modul de aplicare a Standardelor, pentru a ajuta la clarificarea înţelesului lor.

Prezentarea politicilor contabile

Exemple de informaţii referitoare la politicile contabile:

Venitul rezultat din contractele de construcţie cu preţ fix este recunoscut pe baza metodei procentului de definitivare, comensurat prin raportarea la numărul de ore de lucru pentru a evalua numărul total de ore de muncă pentru fiecare contract.

Venitul rezultat din contractele cost plus este recunoscut prin raportare la costurile recuperabile suportate in timpul perioadei plus onorariul câştigat, dimensionat prin proporţia în care costurile suportate la zi duc la evaluarea costurilor totale ale contractului.

Determinarea veniturilor şi a cheltuielilor contractuale

Următoarele exemple ilustrează o metodă de determinare a stadiului de execuţie a contractului şi a momentului de recunoaştere a veniturilor şi cheltuielilor contractuale (a se vedea paragrafele 22-35 din Standard).

Un antreprenor are un contract cu preţ fix de 9.000 u.m. şi urmează să construiască un pod. Valoarea iniţială a venitului convenit în contract este de 9.000 u.m. Evaluarea iniţială a costurilor contractuale ale contractorului este de 8.000 u.m. Construcţia podului va dura 3 ani.

La sfârşitul primului an, estimările costurilor contractuale ale antreprenorului au crescut la 8.050 u.m.

În anul 2, beneficiarul aprobă o variaţie materializată într-o creştere în venitul contractual cu 200 u.m. şi o estimare adiţională a costurilor contractuale de 150 u.m. La sfârşitul anului 2, costurile suportate includ 100 u.m. pentru materialele standard depozitate pe şantier spre a fi folosite în anul 3 pentru a termina proiectul.

Contractorul determină stadiul perfectării contractului prin calcularea proporţiei dintre costurile contractuale cumulate la zi şi costurile contractuale totale estimate cel mai recent. O prezentare a datelor financiare în perioada de construcţie este înfăţişată mai jos:

ANUL 1 ANUL 2 ANUL 3 Valoarea iniţială a venitului convenit în contract 9.000 9.000 9.000 Variaţia -- 200 200 Venitul contractual total 9.000 9.200 9.200 Costurile contractuale la zi 2.093 6.168 8.200 Costurile contractuale necesare încheierii proiectului 5.957 2.032 --Totalul costurilor contractuale evaluate 8.050 8.200 8.200 Profitul estimat 950 1.000 1.000 Stadiul de definitivare 26% 74% 100%

Stadiul definitivării pentru anul 2 (74%) este determinat prin excluderea din costurile contractuale suportate pentru munca prestată la zi a celor 100 u.m. ale materialelor standard depozitate pe şantier pentru a fi folosite în anul 3.

Valorile venitului, cheltuielilor şi profitului recunoscute în contul de profit şi pierdere în cei 3 ani sunt următoare LA ZI RECUNOSCUTE RECUNOSCUTE ÎN ANII ÎN ANUL

ANTERIORI CURENT ANUL 1 Venit (9.000X.26) 2.340 - 2.340 Cheltuieli (8.050x26) 2.093 2.093 Profit 247 247

ANUL 2 Venit (9.200x.74) 6.808 2.340 4.468 Cheltuieli (8.200X.74) 6.068 2.093 3.975 Profit 740 247 493

ANUL 3 Venit (9.200X1) 9.200 6.808 2.392 Cheltuieli 8.200 6.068 2.132 Profit 1.000 740 260

Prezentarea informaţiilor referitoare la contract

Un antreprenor a ajuns la sfârşitul primului său an de activitate. Toate costurile sale contractuale au fost plătite în numerar şi toate facturările în curs şi avansurile au fost primite, de asemenea, în numerar. Costurile contractuale suportate pentru contractele B, C şi E includ costurile materialelor care au fost achiziţionate pentru contract, dar care nu au fost folosite în îndeplinirea acestuia la zi. Pentru contractele B, C şi E clienţii au plătit avansuri contractorului pentru munca neprestată încă.

Statutul celor cinci contracte în desfăşurare la sfârşitul anului 1 este următorul:

A B C D E TOTAL Venitul contractual recunoscut în conformitate cu paragraful 22 145 520 380 200 55 1.300

Cheltuielile contractuale recunoscute în conformitate cu paragraful 22 110 450 350 250 55 1.215

Pierderile prevăzute recunoscute – în conformitate cu paragraful 36 - - - 40 30 70

Profiturile recunoscute, mai puţin pierderile recunoscute 35 70 30 (90) (30) 15

Costurile contractuale suportate în exerciţiul financiar 110 510 450 250 100 1.420

Costurile contractuale suportate recunoscute drept cheltuieli contractuale ale exerciţiului în conformitate cu paragraful 22 110 450 350 250 55 1.215

Costurile contractuale care sunt legate de o activitate viitoare recunoscută drept activ în conformitate cu paragraful 27 - 60 100 - 45 205

Venitul contractual (vezi mai sus) 145 520 380 200 55 1.300

(paragraful 41) 100 520 380 180 51 1.235

Venitul contractual neîncasat 45 - - 20 - 65

Avansuri (paragraful 41) - 80 20 - 25 125

Valorile asupra cărora vor fi prezentate informaţii în conformitate cu Standardul sunt următoarele:

Venitul contractual recunoscut drept venit al exerciţiului (paragraful 39(a)) 1.300 Costurile contractuale suportate şi profiturile recunoscute (mai puţin pierderile recunoscute) la zi (paragraful 40(a)) 1.435

Avansurile primite (paragraful 40(b)) 125

Valoarea brută rezultată de la clienţi pentru munca prestatăprezentată ca activ în conformitate cu paragraful 42(a) 220

Valoarea brută datorată clienţilor pentru munca prestată prezentată ca o obligaţie în conformitate cu paragraful 42(b) (20)

Valorile asupra cărora vor fi prezentate informaţii în conformitate cu paragrafele 40(a), 42(a) şi 42(b) sunt calculate după cum urmează:

A B C D E TOTAL Costurile contractuale suportate 110 510 450 250 100 1.420 Profiturile recunoscute 35 70 30 (90) (30) 15 mai puţin pierderile recunoscute 145 580 480 160 70 1.435 Facturări în curs 100 520 380 180 55 1.235 Rezultate de la clienţi 45 60 100 - 15 220 Datorate clienţilor - - - (20) - (20)

Valoarea prezentată în conformitate cu paragraful 40(a) este aceeaşi cu valoarea pentru exerciţiul curent, deoarece informaţiile se leagă de primul an de activitate.