Sînt gelos, enorm! Mã gîndesc cã se stie si cã amicii mã privesc cu milã, Î'ncerc sã te fac sã te trãdezi prin metode subtile, Fac pe liberalul în probleme sexuale Te privesc in ochi, te rog sã nu mã minti, Stau imbufnat cîte o dimineata întreaga Si nu mai sînt eu însumi, nu mai sînt eu însumi, dragoste! Sînt gelos cînd bat la masinã Sînt gelos cînd îl citesc pe Musina Sînt idiot de gelos cînd în Kundera toti se culcã Cu toate, si cînd în decor Ioana Bulca recitã ceva Sînt gelos cînd tai un calup de halva. Gelos cînd ud florile, cînd strãnut Bãnuiala mã strînge de git Scenariile mã înnebunesc Posibilitãtile, probabilitaile mã aiuresc, Sînt gelos cînd mãnînc Si îmi musc unghiile si mã foiesc si plîng... Îmi pare rãu, dragoste. Asta e.

IARNA

Iarna, în lumina albastrã a aragazului stãm in bucãtãrie vorbim discutii pînã spre dimineatã... Focul albastru pîlpîie la cele patru ochiuri si noi stãm fatã-n fatã, cu pahare aburite în mîini

si ne-apucã, asa, ne cuprinde un farmec... vorbim în semiîntuneric nu ne privim in ochi ne spunem ce n-am fi visat sã ne spunem vreodata... Privim focul albastru cu vinisoare roscate simtim cãldura, ne apucãm cîteodatã de mînã si-ncepem iar cu autoanaliza sau cu micile bîrfe sau fireste, cu situatia. Geamurile înghetate pîna sus cîteodatã le mai deschidem cînd se face prea cald si aerul negru de-afarã se umple de aburi Toate luminile sînt stinse la blocul de vizavi toti dorm. La lumina albastrã a aragazului bucãtãria noastrã micuta se face si mai micã ne-mbracã strîns, iar noi vorbim discutii si sîntem unul singur cu adevarat noi sîntem unul singur.