c i n i n

A nul XXXII N r. 3

B Y O i n S T

MARTIE 1954

Organ al Cultului creştin adventist de ziua a şaptea din R. P. R.R edacţia şi A d -tia , B u cu reşti, R aionul T. V lad im irescu , S lr . M itrop. G henad ie P etrescu 116

I y I T IMiUltă pa-ce de la- Domiiul Isus ca saliJta.re înainte Prilejul de a vă 6 crf aceste riinduiri ni'-'l oferă noile niă*

iuri luaite de Guvenn;ul ţări*i moastre pentru „Imbumă* tă'ţiirea sistem-uiui de contractaire de le'g’iUJne, semin-te d iet^uime, firucte ş i stru^ini’ de m asă” .

i>le a'dresăim membrilofr din Comiumitătile moaistre cans. îm deosebi- se ocupă de cultivarea Ic-^imelor, pomilor jructi’feri vitei -de vie, cu mdemmiul ca să dea cei mar aotiv sprijim (reaiHzărilor plainiurilor bune iinirţiate priTi iiceste măsuri.

Chiiar pe primele (pagiini ade Sfimter Scripturi est im „la.lă că v-am dat <jtrice 'iarbă care face sămiînţă şi orice poim, care a'ne îin el rod cu sămitnţă : aceasta să fie hranavoas(tră“. Genesa 1,29.

Aşa dar, folosirea leg^umelor îşi f-nuctelor ca hramă pen­tru om este veche ca şi' omul şi e cotnsfi'nţi'tă de porumc^i i vină. Legrumele şi fructele aiu alcă tuiit cea dimitii hramâ 6 'implă şi inatiura'lă a onmjhii ş-i aiu în t/reţin ut viaţa ome. •nirii .îm cu-rsul m-Uiltor veacuri, (fără alte adăug^Vi.

Cu mult im-teres cetim îm Biblie experienţa lui Daniel ^i a prietenilor iui, la ourtea dim Baibi'lon. Ei atu spm mi^rijiiitorulu»: „Imcearcă pe robi'i tăi zece zile, şi să Tii se dea de miîincait zarza.vaitjuri' şi apă de b ă u t ; să te uiţi apoi la faţa moiastră” . „După cele zece zile, ei era-u mai bime la fală ş<i‘ maii graşi dec't toţi timerfi cari niincau dim bucatele împăratului. Ingrijitoru-l lua bucatele şi vi' n.ul cari -le erau r'mKJuite, ş i Ie dă'dea zarzavaturi. Dum- •nczeu a dat acestor patru timeri ştiimţă şi pricepere pen­tru tot felul de scrieri, şi- .îmţelepciume” . (Dan. 1, 12.1315— 17).

Cu privire >Ia vailoarea fructelor cităm aci cîteva difi îm/vătături'le care se a/flă îm scrierile sfinte ale Bisericii moa»sire:

„Cereatlelţ*, fructele, mucile şi vegetalele akat-uesc dietA aleasă de Creator pentru moi. Aceste alimente pre jaTite in onip cît se poate de simplu şi maturai sumt cele ma' samătoase şi mai hrăm-itoare. Ele dau o tărie, o putere ue rezisitenită şi o vi'jofoare imtelectuată ce mu poate ti‘ doibîmdită primtr-o dietă mad complicată ş i mai stimu- t.en t ă .

„Pemtru a păstra sămătatea e mevoie de o camtita't îndestulătoare de alimente hrămiitoare. Oriunde se pot cultiva fructe ou imbelş-ugare, ar trebui să se pregătească m mare cajntitate pemtru iarmă, fie coniservate, fie uscate.

Fructele ca de pildă: strugurH, merele, căpşunile, fra­gile ş i coacăzele pot fi cultivate cu folos îm multe locuri.

> .A \Vy

umde sumt prea puţim îmtrebuioţaite şi umde cultivarea lor este trecută cu vederea.

„Oriumde fructe uscate, c a : struguri, prune, mere, pere, piersici şi cai'se po/t fi obţimute ieftim, se va vedea că pot fi folosite ca articole primcipale ale dietei, îmtr-o mătsură mu»lt mai mare ca de obiceiu şii’ vor avea cele mai bume rezultate îm ce priveşte sămătatea şi vigoarea oricărei categori-i de i’ucrători.

„Domnul doreişte ca cei ce trăiesc îm ţări umde sumt fructe proa'spete mare pade dim am, să-şi dea seama de bimecuvîmitarea ce o au aceste fructe. Cu cît folosim în mai mare măsură fructele proaspete chiar aşa* cum au fost rupte dim pom cu atit inai mare binecuvîntare vom avea.

Ar fi maii bime pemtru moi să fierbem mai puţine ali­mente şi să mîmcăm mai multe fructe îm stare matu- rală” .

Cultivairea legumelor ş i fructelor a fost totdeauma o ocupaţie de ci'nstc, plăcută ş l sămătoasă deoarece se face în aer li'ber şi totodată fiind şi um izvor de venituri latît pemtiru producător cît şi pemtru ţară.

Condi'ţiile ’m care astăzi' se poate face cultivarea le­gumelor şi\ fructelor sumt extrem de favora-bile deoarece chiar Statul oferă condiiţii' de contractare pentru cum­părarea -lor foarte aa^amtajoase, cum sumt de exemplu: Scutiri de cote, sprijim pentru procurarea de îmgrăşă- mimte, maiteriale contra dăumă tor iilor, semim>ţe pe credit, avamsuri ş t materiale pen.tmu răsadm-iţe, carburamţi pen­tru motoare sau prime de producţie. De asemenea pe- pimiiere sipeciaile sumt lîmzesrtira'te ou tot felul de pomi fructiferi iar Sfaturile Populare prin persona-lul bime ca­lificat ce -1 au, sumt gata' a da toate îmdrumările mecesa-re potrivi t d iferi te k>r reg ium f.

Pemitru membrii Comuni'tătţilor moas/tre pentru cari camifcităvile prea mari de str-u-guri formau o problemă, prin Hotărîrea Guvernulur îm legătură cu contractele priviitoare la f-ructe chestiiumiea s-a', irezolvat îm chipu'l cel mai buta Camti'tă<ţi.le mu mai contează, deoarece vimzarea este asigurată. Bime îmţeles că se cere calitate; dar şi în privimţa aceasita credem că atît cei cari se ocupă de cu»l- ti'varea legumieloT cît ş i cei ce se ocupă ou fructele se vor dovedi a fi* şi ei -primtre cer dim frumte.

Sfă'tuim deci pe fraţii noştri membri îm gospodarii'le colective, îmtovărăşiriie a/gricole sa«u gospodăriile indi­viduale care au specialitatea' cultivării ‘legumelor şi po­milor f-ructiferi să facă din timp aceste comlraotări, ca

m i

a p o i s ă ipoată benefitca de a v a n U j c l e l e g a t e de a c e a s U , contribui-nd în f e lu l a c e s t a la bu Tia desvo lta .re a e c o ­n o m ie i ţăr i i Şl la fer ic irea oam enit lor m um cii .

Zâpa*da c ă z u t ă d in abii-ndenţă m ia rn a a^ceasta v a p r i b j u i U'n a n p l ia d e r o a d e la to a te cu.lturi‘le ş i d e c i

ş i p e n tr u c u l t u r i l e de '^legiume cuim ş i p o m i l o r fru ct i ier j .P r in mu'naa v o a s t r ă s irgu i in .c ioasă ş i co<nştii‘n c i o a s ă ,

iujbiţi fraţi, v e ţ i c o n tr ib u i în c u r s u l a-nului 1954 i in 'm aT e

m a s j r ă la a 7 roviziona-rea c u l e g u m e şi f r u c te a o a ­m e n i l o r m u n c f i de la o r a ş e , ş i ve^i a s i 'gu ra i-ndustriei a l i m e n t a r e , m a t e r f i l e p r i m e mecesaTe-

V ă uirăm s p o r la m u n c ă ş t u n a n î m b e l ş u g a t în p-ro- d u c e r e a leg*umelor, f r u c t e l o r şii stnuf^urilor de ma-să.

D o 'm nu l s ă - ş i r e v e r s e b i n e c u v i n t a r e a Lui p e s t e o s t e ­

n e l i l e v o a s t r e .Comitetul Uniuni i de Conferinţe A.Z.S.

S T U D I I BIBLICELUCRAREA DE IMÂNTUIRE

1. Ce mărturie dă apostolul loan despre o exp e ­rienţă personală a «sa ? 1 loan 4,14.

2. Numai în ce fel ipoate fi făcută lucrarea demîntuire ? 1 loan 3,5.

Domnul Isus ven i pe lum e ca să ia păcatele, sâ ierte vina fiecăruia şi să cureţe de m urdăria păcatu ­lui. Dacă pentru aceasta D om nul S-a năşcut ca om, a suferit şi a murit, au nu face El această lucrare de mîntuire pentru cine--o’ doreşte şi o cere?

3. Ce este păcatul, în lum ina Cuvîntului lui D um ne­zeu ? 1 loan 3,4.

4. Pentru ce S’a arătat Fiul lui Dum nezeu ? 1 loan 3,8 u.p.

Venirea M ântuitorului pe lum e avea de scop d es­fiinţarea păcatului din v iaţa fiin ţe i omeneşti. In viaţa de biruinţă deplină a D om nului Isus asupra păca ­tului, în suferinţele Sale, în m oartea şi în învierea Sa avem asigurarea desfiinţării păcatului din lu m e şi nădejdea unei fericite v ie ţi veşnice.

n. Cum este jdescrisă iubirea lui Dumnezeu faţă de noi. prin Fiul Său ? 1 loan 4,10.

Ispăşire înseam nă : împăcare, expiare, satisfacţie, răscumpărare. D um nezeu dădu pe D om nul Hristos, ca să ne îm pace pe noi cu Sine, şi astfel noi, curăţiţi de El pe depUn, să putem ajunge la o neîm piedecată legătură cu Dum nezeu.

6. Prin ce sîntem curăţiţi de orice întinăciune a păcatului ? 1 loan 1,7.

Când Isus Hristos lim iinează cu lum ina Sa lăuntrul nostru, atunci ved em cît de m înjiţi sîntem . A tunci în ţelegem cu adevărat că num ai s îngele lu i Hristos nc: poate curăţi.

7. Ce-i revine credinciosului ^ă facă pentru a do‘ bândi iertarea şi curăţirea de p ăca te? 1 loan 1,9.

Se întîm plâ ca Satana să ne facă să gîndim că f^reşelile şi păcatele noastre s în t atît de mari, încît Dom nul Isus nu va asculta rugăciunile noastre ca să ne mântuiască. El ne va şopti că degeaba ne ru ­găm, căci am păcătuit greu înaintea lu i Dum nezeu. Dar noi îi vom răspunde : „Sângele lui Isus Hristos, Fiul Şău, ne curăţeşle de orişice păcat“.

8. Ce măsuri au fost luate în vederea mijlocirii p en ­tru noi înaintea lu i Dumnezeu ? 1 loan 2,1.

S în t şi de acei, care au cunoscut iubirea iertătoare a lui Hristos, ş i care văzînd caracterul lor m ereu cu defecte şi v iaţa lor m ereu presărată cu greşeli, încep să se îndoiască, dacă inim a lor a fost reînnoită. Ch ar aşa dacă ar fi, nu trebue să ne descurajăm. Chiar dacă sîn tem biruiţi de păcat, noi tot nu s în ­tem daţi afară, nici părăsiţi sau lepădaţi de D u m n e­zeu. Hristos este m ereu la dreapta Tatălui, m ijlocind pentru noi.

9. Cîţi se pot folosi de m ijlocirea Domnului Hristos, dacă vor ? 1 loan 2,2.

*

INSEMNATATEA V O R B IR m CURATEJ

1. Cam se rugra ^ a lm is ta l cu privire la cuvintele buzelor sale ? Ps. 141,3.

Această rugăciune ar trebui să fie rugăciunea ori­

cărui credinc-os. Dacă ea ar fi înălţată zilnic şi cuo sinceră dorinţă de îndreptare şi o continuă stră­duinţă de a veghea assapra fe lu lu i nostru de vor ­bire, m ulte cuvinte nepotrivite ar răm îne nerostite. A ceasta ar influenţa, spre bine, atît v iaţa din cămin, cît şi cea d in com unitate.

2. Cu ce «cazie ne vom întâlni icu propriile no^astrc cuvinte nefolositoare pe care le rostim ? Mat. 12,36.

3. Ce lucrare îv or putea face cuvintele noastre, ro s ­tite încă pe cînd trăiam în trup? Vers. 37.

A devărul despre efectu l cel m are pe care cuvin tele noastre îl vor avea în z i i ^ c â n d D ym n ezeu va cere socoteală fiecăruia cu privire la v ia ţa sa, ne este făcut cunoscut de către Insuş D om nul Isus Hristos. B ine este, ca fiecare credincios să -şi am intească m ereu de acest lucru, cugetînd cu toată seriozitatea la acest C uvînt al lu i Dum nezeu.

4. Ce sfat este dat prin apostolul lacob €U pri­vire !a ascultare şi vorbire ? lacob 1,19.

5. Ce fel de cuvinte să nu se ^udă pHntre credin^ cioşi ? Efes. 5,4 ; 4,29 pr.p.

6. De ce lucru trebue să ţinem seam ă >5n vorbirea r.fyastră ? Efes. 4,29 n.p.

7. Ce rezultat ^oate avea o umblare şi o vorbire evlavioasă? 1 Petru 2,12.

Desnre legătura noastră cu Isus Hristos vorbeşte *in mod m inunat, nu o formă de ev lav ie , ci o umbla^'^ cinstită în v iaţă şi o vorbire dem nă de num ele pe care îl purtăm.

8. Cum vorbesc acei care sunt nepăsători faţă de cuvintele lo r ? Ps. 12,2.4.

9. Ce ne este descoperit despre acei care vorbesc în felul acesta? Vers. 3.

10. Care este izvorul vorbirii? Luca 6. 45.Cuvintele buzelor noastre izvorăsc din belşugul

inimii. Iubirea vorbeşte m ai iscusit prin fapte decît prin cuvin te ; totuşi cuv in te le rostite din inimă şi în ­soţite de o v iaţă de iubire au o influenţă şi o putere nem ăsurată spre bine.

11. Prin ce fel de cuvîntare a căutat apostolul Pa- vcl să vorbească atenienilor despre Hristos, şi cu^oe rezultat ? Fapte 17,28— 33.

A pelu l cel m ăestru al apostolului a căzut în m are parte în urechi surde. D eşi lucrarea sa In Atena nu a fost cu to tu l în zadar, totuşi rodul a fost com ­parativ slab.

12. Cum v o rb eş^ ^iT(5stolul despre contrastul între iscusinţa lin vorbire ş\ iubire ? 1 Cor. 13,1.

M ăestria în vorbire, f ie dela am von, sau în con ­vorbirea intimă, nu valorează nim ic dacă spiritul iu ­bitor al lu i Hrstos nu este prezent în viaţa aceluia care rosteşte cuvintele.

M ulţi înalţă rugăciuni fără miez, în formă de predică. A ceştia se roagă la oam eni, nu la Dum nezeu. Dacă ei s ’ar f i rugat la Dum nezeu, şi ar fi înţeles cu adevărat ceea ce fac, s ’ar f i alarmat de îndrăz­neala lor, căci ei ţin lu i Dum nezeu, în form ă de rugă­ciune, o cuvântare, ca şi cum Creatorul U niversulu i ar fi avut nevoie .de inform aţiuni asupra chestiunilor generale ce Se petrec sub ochii Săi. Toate rugăciu­n ile de fe lu l acesta, sunt asem enea aramei sgom o- toase ş i ,ch im v a lu lu i zăngănitor.

2

IU B IR E A ŞI D A R U L PROFETIC

1. Cine dă unui |om darul profetic ? Num. 12,6.2. In ce d i ip personal S’a descoperit Dumnezeu

prin Moise? Vers. 7. 8. pr, p.3. Ce întâmplare dovedeşte că adevăratul cuvânt

profetic vine de la Dumnezeu ? Num. 23. 5.12.20.D esam ăgit în speranţele sale după bogăţie şi cinste,

câzut în disgraţia regelui Balac a l ’Moabului, şi d în - du-şi seam a că ş i-a atras şi neplăcerea lui D um ne­zeu, B alaam (profetul) se întoarse din m isiunea aleasă de sine însuşi. După ce ajunse acaşă la sine, puterea stăpînitoare a Spiritului lui Dum nezeu l-a părăsit şi lăcomia, care fusese doar ţinută în frâu, puse stăpînire asupra lui. El era gata să recurgă la orice m ijloace pentru a cîştiga bogăţia făgăduită de Balac. D in cauza aceasta, sfîrşitul v ieţii lui n~a îfost cum şi l-a dorit singur, cînd a zis: „O de a-şi muri de moartea celor neprihăniţi şi sfîrşitul meu să fie ca al lor“.

4. Ce importanţă are descoperirea lui Dumnezeu, în planul Lui faţă de biserica Sa? Amos 3, 7.

Omul nu poate prin cercetare om enească să afle pe D um nezeu. N im eni să nu încerce să ridice vălul care acoperă strălucirea lui. Cît de nepătrunse sînt jude­căţile Lui, şi cît de neînţelese sînt căile L u i ! Nicio m inte muritoare nu poate pătrunde taina în care locueşte şi lucrează Dumnezeu. Numai ceea ce socoteşte El potrivit să descopere, aceea înţelegem noi despre El. Inima credincioasă se pleacă în faţa m arelui EU SUNT.

5. Prin m ijlocirea cui revarsă Dunmezeu darul pro­fetic ? 2 Petru 1,21.

6. Cui sînt descoperite tainele lui Dumnezeu? Mat. 13,11 pr.p.

7. Ce adâncă taină spirituală a fost dat sfinţilor să înţeleagă ? Col. 1,26.27.

Taina descoperită fiecărui sfîn t a lui Dumnezeu este : „Hristos în v o i”. Din m om ent ce această taină este descoperită, l îr is to s devine o realitate pentru «credincios.

Increzându-ne deplin în Dumnezeu, bizuindu-ne pe m erite le lui Isus ca un M întuitor iertător de păcate, vom primi dela El tot ajutorul spiritual nece ­sar Să nu privească nim eni la sin^ însuşi ca şi cum ar avea putere să se m întuiască singur. Isus a murit pentru noi fiindcă noi nu putem face aceasta. In El este nădejdea şi îndreptăţirea noastră.

8. Cu cîtă sîrguinţă caută credinciosul să înţeleagă Cuvîntul lui Dumnezeu? Prov, 2, 3.4.

9. Care va fi rodul istrăduinţelor lui ? Vers. 5.6.Cunoaşterea lui D um nezeu şi a lui Isus Hristos

dovedită în caracter este cheia care deschide porţile cereşti. D iim nezeu doreşte ca toţi aceia care se încred în Hristos să aibă această cunoştinţă.

10. De unde ipoate credinciosul să obţină înţelep­ciunea şi cunoştinţa? Col. 2, 2. 3.

11. Care va fi efectul locuirii Cuvântului lui Dum­nezeu în inim a cielui credincios ? Col. 3,16.

12. Deşi darul profetic, înţelegerea tainelor ş i cu­noştinţa trebue să fie dorite de credincios, ^ t u ş i ce le întrece pe toate ? 1 Cor. 13,2.

f4

CREDINŢA ŞI IUBIREA

1. Oe este credinţa în lumina Cuvîntului lui 'Dumnezeu ? Ebrei 11,1.

Credinţa este încrederea în Dum nezeu — încrederea că El ne iubeşte şi ştie ce este spre cel m ai mare bine al nostru.. Ea ne face să alegem calea lui Dum nezeu, să prim im înţelepciunea şi tăria Sa, şi *tot ea ne conduce să prim im — în locul păcătoşe- îniei Hoastre — neprihănirea Domnului Hristos. Cre­

dinţa primeşte dela Dum nezeu acea viaţă care produce creştere spirituală.

2. Ce isxemplu de creştere în credinţă .este prezentat de ^apostolul P a v e l ? 2 »Cor. 4,16.

In religia lui Hristos es ie o influenţă reînnoUoare ce transiorm ă întreaga fiinţă ridicînd pe cred'ncios deasupra oricărui viţiu degradator şi josnic, şi inăl-> ţîndu-i cugetele şi dorinţele către Dumnezeu. Unit cu Cel Infinit, el este făcut părtaş al firii divine. Asupra lui săgeţile păcatului d u au niciun efect, căci el este îmbrăcat cu haina neprihănirii lui Hrisios.

3. Ce făgăduinţă este făcută icelui (a cărui in im ă este plină de încredere în D unm ezeu ? Isa ia 26,3.

Viul şi adevăratul Dum nezeu în care credincioşii îşi pun încrederea lor nu este un Dum nezeu al vrajbei şi al neînţelegerii, ci al păcii desăvîrşite. Această pace El făgădueşte că o va da şi credincioşilor Săi iubiţi. Tocmai de aceea ei se vor lăsa stăpîniţi numai de gânduri de bună înţelegere şi paşnică vieţuire cu toţi oamenii. Făcînd aşa ei vor avea parte odată şi de pacea eternei împărăţii a lui Dumnezeu.

4. Ce aduce credinţa în in im a celu i credincios? Rom. 5, 1.

Păcatele ne-au distrus pacea. Cât timp eul este nesupus, noi nu putem afla odihnă. Patim ile cele mari ale inimii nu pot fi stăpînite de nici o putere omenească. Dar Acela care prin Cuvînt a pacificat valurile mării Galileii, a rostit cuvînt de pace pentru orice suflet.

5. Care este ^odul credinţei în D u m n e z e u ? Ps. 78,7 ; lacob 2,22.

Intr’o anumită împrejurare, israeliţii au luat ch ivo­tul lui Dumnezeu în m ijlocul lor, crezînd că în felul acesta vor izbuti în lucrarea lor. Cu acea ocazie, ei nu şi-au dat seama că credinţa lor era o credinţă numai cu numele. Legea lui Dumnezeu, ce se găsea în chivot, era un simbol al prezenţei lui Dum nezeu ; dar ei au aruncat dispreţ asupra poruncilor, şi au m îhnit Spiritul Domnului dintre ei. Păcatul lor îi despărţise de Dumnezeu, şi El nu putea să - i ajute atîta tim p cît ei trăiau în neascultare faţă de porun­cile Domnului.

6. Care ieste lucrarea neprihănirii? Isa ia 32, 17. 18Harul Domnului Hristos care împacă sufletul cu

Dunmezeu, lin işteşte frăm ântarea patim ilor o m e­neşti, şi în iubirea Lui inima găseşte odihnă.

7. P e ce i'CstiB în tem eiată adevărata credinţă? 1 Cor. 2, 5.

8. A l cui Idar este credinţa? 'Efes. 2, 8.9. Ce n u trebue să facă un adevărat cred inc ios?

lacob 2, 1— 4.Dum nezeu nu caută la faţa nimănui. înaintea Lui

toţi oamenii sunt egali. Jertfa cea mare adusă în per­soana Fiului Său, pe Golgota, are valoare egală per tru orice fiinţă omenească. Nici credincioşii lu i D um - nezieu nu trebue să caute la faţa oamenilor.

CREDINŢA ŞI IU B IR E A ,(Continuare)

1. Asupra cu i (rosteste D um nezeu b inecuvântarea S a ? Ier. 17, 7.

2. Cu ce este com parat un (astfel de credincios ? Vers. 8.

3. Ce spun ea D om nul Isus că a fetdus tăm ăduirea unei fem ei bolnave? M at. 9, 22.

4. Ce v a dobîndi credinciosul ca sfîrş it al cre ­dinţei (sale? 1 P e t n i 1» 9.

Adesea, credinciosul este cercat în viaţa sa de credinţă. Aceasta se întîm plă tocmai pentru ca cre­dinţa să fie curăţită de tot ceea ce nu este potrivit în ea. Isus Hristos, însă, veghează asupra acestei cercări. El ştie ce este de nevoie pentru curăţirea

preţioasei comori, care este credinţa. Dacă credincio ­sul trece cu bine proba, el va avea, ca urmare, lauda, slava şi cinstea pe care i-o va da Isus Hristos în ziua arătării Sale, împreună cu m întuirea su fle ­tului pentru veşnk:ie.

5. Ce spune Isus Hristos Idespre putinţa celui care crede? Mareu 9, 23.

Credinţa este un elem ent esenţial al îm plinirii ru ­găciunii. Cu statornică credinţă ca a lui lacob, cu neclintită stăruinţă ca a lui Ilie, noi putem prezenta cererile noastre Tatălui, cerând cele ce El a făgăduit., Onoarea numelui Său este pusă în joc pentru îm ­plinirea Cuvîntului Său.

6. Prin ce se cîştigă biruinţă asupra păcatului ?1 loan 5, 4 u. p.

Cu deplină asigurare a credinţei, noi putem spera că Dumnezeu îşi va uni atotputernicia Sa cu efor­turile noastre, pentru slava num elui Său. In viaţă noi avem de întîm pinat destule greutăţi, dar îm ­brăcaţi în puterea neprihănirii lui Isus Hristos, noi putem obţine biruinţa asupra greutăţilor, precum şi a ispitelor felurite ale păcatului.

Adevărata credinţă este viaţă. O credinţă v ie în ­seamnă o creştere în putere, o încredere statornică, prin care sufletul ajunge puternic.

7. Păstrîndu-şi cu tărie credinţa, ce a putut spune apostolul Pavel către sfîrşitul v ieţii Sale ? 2 Tim.4, 7. 8.

8. Prin ce făg:ăduinţă asigură Isus Hristos viaţa veşnică aceluia care crede? loan 11, 25— 27.

9. Ce a Bis Isus Hristos despre icredinţă? ) ^ a r c u11, 23.

10. Ce folos ar 'avea pn ustfel de credincios, dacă n’ar lavea iubire? 1 Cor. 13, 2 /u. p.

Iubirea, adevărata iubire faţă de sem enii noştri, dovedeşte iubire faţă d e . Dum nezeu. Se poate ca să facem m ăre v îlvă de credinţa noasrtră, dar fără iubire ea nu valorează nimic. Fără iubirea p lină de sacri­ficiu de sine, aşa cum este trăită în intim itatea lu i., Isus şi dovedită în viaţa Sa, noi suntem aramă sgom otoasă şi ch im val zăngănitor.

#

DARNICIA CREŞTINA

1. Ce ne-a învăţat Isu s Hrjstos cu privire la dăr­nicie? Mat. 5, 42.

Lucrarea de ajutorare practică e'ste cu piuit m ai eficace decât numai predicarea. Credinciosul are dator a să ajute pe cel lipsit. Lipsurile sufletului pot fi satisfăcute n u m a i'p r in iubirea lui Hristos. Dacă Hristos locuieşte în noi, atunci in im ile noastre vor fi pline de com pătim ire d ivină ; izvoarele închise ale unei iubiri serioase şi asem ănătoare cu ale lui Hristos, vor fi atunci redeschişe.

2. Ce Va face adevăratul credincios .în fa ţa nevoii de a ajuta pe cel lipsit? Luca 12, 33. 34.

3. Cum era învăţat ^ă iprocedeze, In privinţa aceasta, vechiul Israel? Deut. 15, 7. 8.

In anii care au urm at după întoarcerea din capti­vitatea babiloniană, Iudeii cei bogaţi au procedat cu totul contrariu acestor porunci. Când săracii aveau nevoie de bani spre a plăti tributul îm păratului, cei bogaţi le îm prum utau bani, dar căutau să profite m ult din acest lucru. Luînd cu ipotecă păm înturile săracilor^ ei încet, încet, aduseseră pe nefericiţii da­tornici în cea mai neagră mizerie. Mulţi fuseseră nevoiţi să-şi v îndă fiii şi fiicele ca sclavi.

învăţătura dată de D um nezeu vechiulu i Israel con- in e principiile adevărului ş i dreptăţii care trebue uate în seam ă de biserică. A cela care iubeşte pe

Dum nezeu nu va îm povăra viaţa fraţilor săi. El va căuta să uşureze greutăţile, ş i să se îngrijească de nevoile celor ce ar fi în lipsă.

4. Ce trebuiau să facă acei care posedau bunuri pământeşvi ? 1 Tim. 6, 17. 18.

5. Cum trebuia să |fie jtratat cel lipsit, c h ^ r dacă el era (Străin |de credinţă? L ev. 25, 35. 37.

6. Ce învăţătură trebuia să ia -vechiul Israel din experienţa vieţii lui ca rob în ţara Egiptului ? Exod.23, 9.

Dacă vech iu l Israel ar fi luat seam a la aceste învăţături şi ar fi arătat bunătate ifaţă de acei care nu erau de neam ul şi credinţa fiilor lui, in fluenţa lor asupra neam urilor învecinate ar fi fost m ai în ­tinsă şi m ai puternică. Tot la fel, dacă fiecare cre ­dincios ar fi .cu adevărat un urmaş al lui Isus Hristos, cel bun, b lînd şi îndelung răbdător, influenţa d ătă ­toare de viaţă ar fi m ult m ai m are ş i privirile- m ultora s ’ar îndrepta către AceLa care ne-a iubit atît de mult.

7. Ce făgăduinţă este făcută de Dom nul Hristos, chiar şi aceluia care, lajută cu un pahar cu |Epă ? Marcu 9, 41.

8. In ce spirit ar trebui să fie făcut orice dar ?2 Cor. 9, 7 pr. p. .

9. Cum priveşte Dumnezeu pe credinciosul pare dă cu bucurie? Vers. 7 u. p.

DARNICIA CREŞTINA(Continuare)

1. yVsupra cărui lucru ni se atrage atenţia prin Cuvîntul lui Dumnezeu ? Mat. 6, 1.

2. Ce scop să nu fie urmărit prin dărnicia pe rareo facem? Vers. 2 pr. p.

3. Cum ar trebui făcută oriit e m ilostenie? Vers 3.4. Dela icine va primi un astfel de credincios răs­

plata? Vers. 4.In ce priveşte m ilo s ten ia .‘rugăciunea şi postul, Isus

Hristos a zis, să nu se facă nim ic pentru a atrage atenţia sau a cîştiga lauda.

5. Ca pentru cine este socotit orice dar făcut din iubire? M at. 25, 40.

6. Ce este îndem nat credinciosul să facă faţă de cei lipsiţi ? Isaia 58, 7.

7. Cu ce nu poate fi înlocuit ajutorul real pe care credincioşii trebue să-l dea în caz de nevoie ? lacob'2, 15. 16.

Noi putem pretinde a fi urmaşi ai lui Hristos; p u ­tem afirma că noi credem adevărul din Cuvîntul lui Dum nezeu; însă o aşa credinţă nu face aproapelui nostnj nici un bine, dacă credinţa noastră nu este*

exprim ată prin viaţa .noastră. Mărturisirea noastră

poate să fie înaltă ca cerul, dar ea nu ne va m întui nici pe noi, nici pe aproapele nostru, dacă noi nu

sîntem adevăraţi creştini. Un exem plu dem n va folosi mai m ult decât toate m ărturisirile noastre.

8. Cine spune Dumnezeu că va trăi negreşit ? Ezech. 18, 5. J. 9.

9. Pentru ca să fie bine plăcute Ini Dum»iezeu darurile ino'astre, cu ce trebue să fie ele însoţite în" totdeauna? 1 Cor. 13, 3.

Oricît ar fi darul nostru de m are sau m ic, dacă nu este însoţit de iubirea inimii, el nu foloseşte nim ic dăruitorului.

10. Ce fel de jertfe Ii plac şi astăzi lui Dum ne­zeu? Ebrei 13, 16.

întreprinderea Poligrafică Nr. 2

Bucureşti - Str. Brezoianu 23-25