Harta politica – Evolutia hartii politice

Totalitatea statelor independente si a teritoriilor dependente compune harta politica a lumii la un moment dat. In afara de reprezentarea cartografica a acestor entitati teritoriale, harta politica are si sensul de statut politic al unei tari, grup de tari, sau al intregii lumi la un moment dat. Ea se modifica permanent, avand, asadar, un caracter istoric.

Harta politica se schimba radical in cazul unor mari invazii sau al conflagratiilor extinse, precum cele doua razboaie mondiale din secolul XX. Timp de mai multe milenii, harta politica a lumii a fost configurata de existenta unor mari imperii dominand o multitudine de state mai mult sau mai putin independente si inglobandu-le temporar sau definitiv.

Putine dintre statele existente in Antichitate si chiar in Evul Mediu se regasesc pe actuala harta politica si, oricum, nu in aceiasi parametrii teritoriali sau nu cu aceleasi denumiri. De asemenea, desi mai exista si in present teritorii stapanite sub o forma sau alta de alte state, intinderea, populatia si forta lor economica sunt reduse, in comparative cu perioada de maxima inflorire a colonialismului.

In secolul XX, mai ales in a doua jumatate a sa, harta politica a lumii era compusa din “tari capitaliste”(“VESTUL”), “tari socialiste”(“ESTUL”) si “tari in curs de dezvoltare” (numite o vreme “LUMEA A TREIA”), pentru a le diferentia de cele apartinand celorlalte doua “lumi”, (capitalista si comunista). O data cu prabusirea regimurilor comuniste din Europa, aria “ESTULUI” s-a restrains considerabil, numai doua tari apartinand in present, acestui sistem: China si R.P.D Coreeana, la care se adauga si Cuba, situate in America Centrala. Astazi, cea mai utilizata clasificare este cea referitoare la “NORD” (tari dezvoltate) si “SUD” (tari in curs de dezvoltare).

1

I. Harta politica in Antichitate

Prima harta politica a lumii se poate schita pentru perioada sclavagista, mai precis pentru mileniile IV-II i.Hr., cand s-au individualizat primele state. Acestea au luat nastere pe vaile marilor fluvii si s-au bazat, de regula, pe agricultura si cresterea vitelor. In urmatoarele doua milenii apar si alte state, in urma dezvoltarii comertului.

O asemenea harta pentru perioada de dinaintea erei noastre ne arata existent catorva grupari de orase-state, o parte dintre ele devenind, in timp, regate si chiar imperii. Acestea erau grupate in cateva regiuni ale planetei:

● in asa- numitul Orient Antic: statele sumeriene (Ur, Uruk, Lagas s.a), asiriene (Assur, Ninive s.a), babiloniene (Babilon), persane;

● in Extremul Orient: statele si, implicit, civilizatiile chineza si japoneza’

● in Bazinul Marii Mediterane: statele micenian, egiptean, grecesti (orasele-state: Atena, Sparta, Milet s.a);

In pragul erei noastre, in lumea cunoscuta europenilor, se afirma doua mari imperii:

● Imperiul Macedonean, extins de Alexandru cel Mare pana la hotarele Indiei;

● Imperiul Roman, cel mai mare imperiu al Antichitatii, care atinge maxima expansiune teritoriala in timpul imparatului Traian (98-117 d.Hr.), cand inglobeaza si o mare parte a Daciei strabune.

2

II. Harta politica in timpul Marilor Descoperiri Geografice

Dupa ce, vreme de mai multe secole, harta politica a Lumii Vechi este influentata si in anumite regiuni chiar controlata de mongoli, arabi si otomani, intervine un eveniment care schimba radical mersul istoriei moderne: descoperirea Lumii Noi.

Perioada deschisa prin descoperirea Americii, in 1492, a condus la constituirea marilor imperii colonial, care au dominat harta politica a lumii timp de aproape cinci secole. Urmare a procesului de cucerire declansat, marile puteri coloniale – mai intai Spania si Portugalia, carora li s-a adaugat apoi Anglia/Marea Britanie, Olanda si Franta – si-au impartit Lumea Noua, punand bazele unor immense imperii coloniale. De pilda, imperiul colonial spaniol era atat de intins, incat imparatul Carol Quintul era mandru ca in imparatia sa “Soarele nu apune niciodata”.

Marile imperii coloniale s-au impus, totodata, ca mari puteri maritime si comerciale mondiale, Spania a dominat lumea in secolul al XVI-lea, urmata in cel urmator de Olanda (“secolul de aur al Olandei”), apoi urmata de Marea Britanie, care a devenit principala putere maritime si comerciala mondiala timp de ale doua secole. De altfel, Marea Britanie a reusit sa aiba cel mai mare imperiu colonial care a existat vreodata, avand colonii in toate regiunile lumii: America, Africa, Asia, Oceania. Aceasta expansiune fara precedent se datora faptului ca Marea Britanie era prima tara industrializata din istorie.

3

III. Secolul al XIX-lea sau epoca echilibrului European

Aparut, ca notiune in secolul al XVII-lea si mult invocat in jocurile diplomatice din secolul al XVIII-lea, “echilibrul european”, urmarind impiedicarea instalarii unei hegemonii continentale, a fost proclamat cu ocazia Congresului de la Viena, din 1815, care marca infrangerea Frantei napoleoniene. In pofida acestui accord, statele care au impus capitularea lui Napoleon – Marea Britanie, Austria, Prusia si Rusia – au incalcat intelegerea, incercand sa devina hegemonic, fapt ce va marca situatiile conflictuale, aliantele si harta politica a secolului al XX-lea.

4

IV. Harta politica a lumii in secolul al XX-lea

Secolul al XX-lea inregistreaza cele mai mari modificari pe harta politica a lumii, gratie in principal celor doua mari conflagratii mondiale si procesului decolonizarii.

Daca luam in considerare faptul ca in 1900 existau numai circa 50 de state independente, iar in present numarul lor se apropie de 200, rezulta ca secolul al XX-lea se distinge, fata de alte perioade istorice, prin dobandirea independentei de catre un numar impresionant de tari. Dintre statele independente existente la inceputul secolului al XX-lea, majoritatea se aflau in Europa si America, Africa avand doar doua (Liberia – primul stat liber al negrilor- si Etiopia), iar Asia numai cinci (Japonia, China, Nepal, Iran si Thailanda).

A. Cele doua razboaie mondiale

La sfarsitul secolului al XIX-lea, marile puteri europene trec la complete impartire colonial a lumii, luand stapanire ultimele regiuni ramase neocupate din Africa, Asia de Sud-Est sau Oceania. Statele care cunosc, in ultimele decenii ale secolului al XIX-lea si la inceputul secolului XX, un progress industrial mai rapid (Germania, Italia, S.U.A si Japonia) aspira la o reimpartire a sferelor de influenta si implicit, a posesiunilor colonial si bogatiilor, mai ales minerale, ale acestora

Ordinea europeana, bazata pe echilibrul puterilor stabilit prin Congresul de la Viena, este spulberata de cele doua blocuri politico-militare ce iau nastere pe continent, ajungandu-se la cea mai devastatoare conflagratie cunoscuta de omenire pana atunci. Intre consecintele privind harta politica a lumii, In urma primului razboi mondial (1914-1918), se evidentiaza destramarea a doua mari imperii (Hapsburgic si Otoman) si aparitia mai multor state pe harta Europei (Cehoslovacia, Polonia, Finlanda, Ungaria, Austria, Estonia, Letonia si Lituania).

5

Al doilea razboi mondial (1939-1945), avand aceasi motivatie ca si primul – reimpartirea lumii – impinge omenirea intr-o catastrofa si mai mare, iar in final face sa ia nastere o lume bipolar, ce domina ultima jumatate a secolului. In aceasta perioada se infrunta doua sisteme social-politice si doua ideologii total opuse: comunismul si economia libera de piata, avand ca exponenti cele doua superputeri, U.R.S.S, respective S.U.A. Opozitia se concretizeaza in crearea a doua blocuri militare (NATO si Tratatul de la Varsovia) si economice (Piata Comuna si CAER), precum si in delimitarea unor sfere de influenta precise.

B. Decolonizarea

Dupa al doilea razboi mondial, in conditiile crearii ONU, se declanseaza lupta pentru dobandirea independentei.Ca urmare, are loc destramarea sistemului colonial, atat pe cale armata, cat sip e cale pasnica, in final aparand peste 130 de state noi pe harta lumii. Acest fenomen a fost caracteristic Africii, Asiei, Oceaniei si Americii Centrale insulare.

Perioada in care si-au dobandit independent cele mai multe state a fost deceniul al saselea, supranumit din acest motiv “deceniul decolonizarii”.

Noile state aparute pe mapamond s-au confruntat, inca din momentul dobandirii neatarnarii, cu mari dificultati privind optiunea economica (dublata

6

uneori de cea ideologica) – intre economia planificata (de tip socialist) si cea de piata (de tip capitalist) – investitiile straine, subdezvoltarea, conflictele interetnice, etc. Toate acestea se reflecta in plasarea majoritatii tarilor respective, in prezent, in randul tarilor in curs de dezvoltare (cele din “SUD”).

C. Destramarea sistemului comunist European

Evenimentele din Europa Centrala si de Est, precum si din U.R.S.S, din perioada 1989-1993, au produs schimbari substantiale pe harta politica a lumii: pe teritoriul Uniunii Sovietice au luat nastere 15 state nationale, pe cel al Republicii Federative Iugoslavia – cinci state nationale, iar Cehoslovacia s-a divizat, pasnic, in doua state suverane. In aceeasi perioada a avut loc si un process opus, respective de unificare: cazul celor doua state germane. Noile state aparute pe harta lumii, majoritatea in Europa, daca ne referim la cele desprinse din fosta U.R.S.S – unele redobandindu-si, de fapt, suveranitatea nationala - , au pasit pe calea democratiei si a edificarii unei economii de piata.

D. De la o lume bipolar la o lume multipolara

In mod evident, in cea de-a doua jumatate a secolului XX s-a manifestat o lume bipolar, dominate de cele doua superputeri, S.U.A si U.R.S.S. Insa, ca urmare a prabusirii comunismului in Europa si a dezmembrarii Uniunii Sovietice, omenirea a intrat in faza unei lumi unipolare, S.U.A devenind hegemonul mondial, nemaiavand vreun rival pe Glob. Dar, la inceputul mileniului III, datorita afirmarii si a altor puteri, lumea se prefigureaza a devein multipolara, cu mai multi “actori” principali:

● o lume tripolara, in care Statelor Unite ale Americii, respectiv Rusiei, li se adauga Uniunea Europeana

● o lume pentapolara, de asemenea destul de bine configurata, in care centrelor de putere mentionate mai sus li se alatura China si Japonia.

● o lume cu mai multi “actori”, afirmandu-se, ca mari puteri, state precum India, Brazilia, Canada, Australia, Indonezia si altele.

7