I B emã ºi ariaþiuni u p Miºcarea ideilor: Apriei interpretãri”, ba mai mult, spectacolul...

www. revista-mozaicul.ro

„Caragiale stã în mijloculvieþii de parcã ar sta în afara ei.

Ori viceversa.”(Mircea A. Diaconu)

N u i-a fost greu luiCaragiale sã-ºi inven-teze comentatorii.

Într-atât de radicalã, în aplicaþiaei sarcasticã, îi este opera, încâta atras necontenit atenþia exege-þilor care au rãspuns provocãriiprin construcþii supravegheateîntotdeauna de un parti pris de-monstrativ. Rezultatul? Conver-tirea imprevizibilului în com-puneri fade, contaminate deaccidente ideologice, în lucrãririscând pe seducþia unor preanete articulaþii sau, destul de rar,în creaþii monografice echilibra-te, râvnind discret dupã un stropde incertitudine. Azi, când mulþinu-l mai citesc ºi încearcã sã-l în-þeleagã prin „grila Pintilie”, doarrezoluþia erorii poate însoþi vidulstupiditãþii.

În asemenea circumstanþe,cartea lui Mircea A. Diaconu,I. L. Caragiale. Fatalitatea iro-nicã, rãscumpãrã o experienþãhermeneuticã revelatoare. Adeptal naraþiunii critice, Mircea A.Diaconu propune „povestea pro-priei interpretãri”, ba mai mult,spectacolul „jocului incert întreintuiþie ºi argument”, reprezen-tând chiar esenþa ºi legitimitateaexerciþiului critic.

Istoricul, dublat de teoreticia-nul literar, strãbate cu evidentãfamiliaritate relieful deloc unitaral operei caragialiene, cartografi-indu-i arhitextura, cum ar spuneMonica Spiridon. El uneºte prin-cipiul exegezei cu principiul sim-foniei în numele principiilor ge-neratoare de text. Astfel, temafundamentalã, expusã iniþial („Încentrul poeticii lui Caragiale seaflã fatalitatea ironicã: o conºtiin-þã lucidã a inconsistenþei carecapãtã formã ºi sens prin text”)va fi dezvoltatã, nuanþatã, modu-latã în unitãþi de semnificaþie (ca-pitole) ce privilegiazã „mãrturianeliniºtilor interogative” în loculfrazelor apodictice ori, pur ºi sim-plu, enunþiative.

Parcurg secvenþele cãrþii („Re-alul himeric.Text ºi context”, „Lu-mea ca tehnicã ºi abisalitate”,„Logica, acest paradis”, „D’alehermeneuticii” etc.), pânã la „Va-riaþiunile finale”, interesat demecanismul producerii textuale(Ricardou) în cazul unui autorpentru care însãºi legitimitatealumii e textualã. Dar lucrurile nusunt atât de simple, ºi nici sche-matizate în confruntarea criticu-

temã ºi variaþiuninnnnn CONSTANTIN M. POPA

avantext

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 2 (160) • 2012 • 24 PAGINI • 3,19 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 6 (164) • 2012 • 24 PAGINI • 2 lei

lui cu acest „maestru în arta pro-babilitãþilor, fãrã sã joace, însãzaruri” – cum este numit Caragia-le – ºi cãruia „la drept vorbind, îiplace mai degrabã sã joace ºah”.S-ar pãrea cã adevãrata lume alui Caragiale este enunþare.O spunere condensatã, parcimo-nioasã, adesea elipticã, în acordcu o lume ce îºi construieºte pro-pria identitate, cu „un relief carea devorat criza”, hrãnindu-se cuea încât pare „fãrã crizã”. Darenunþarea are doar rol de revela-tor, ne atenþioneazã Mircea A.Diaconu. Sub ochii lui Caragialese edificã nu o lume, ci un meca-nism, un cod, scriitorul fiind unalcãtuitor de semne. De unde ºieroarea de a-l considera un rea-list. În definitiv, despre ce lumese poate vorbi aici? Mircea A.Diaconu ne convinge cã putemrenunþa la unele idei de autorita-te. Lumea (nu atât lumea sfârºi-tului de secol 19, politicã, socia-lã, moralã, sau lumea balcanicã,nici lumea în sine, a imposturii,falsului, a mãºtilor, ci lumea „carealitate fragilã, ca inconsistenþãºi iluzie, ca joc al unui demiurgludic ºi cinic”) ºi, deopotrivã,destinul personajelor caragialie-ne se înscriu într-o fatalitate iro-nicã. Dacã lumea este consecin-þa unui meºteºug (tehnicã), ea eo iluzie, o ipotezã numai ºi rãmâ-ne încorporarea unei virtualitãþi.De aici, – continuã hermene-utul –, gradul ei de inconsisten-þã. Mecanismul care pune în faptlumea operei dã un puternic sen-timent al fatalitãþii ºi al iluzoriu-lui. Urmeazã, ca o culminaþie ire-ductibilã, ideea cã „lipsit de ilu-zie, I. L. Caragiale se salveazãprintr-o conºtiinþã ironicã dusãpânã la cinism”. Iatã cum intuiþiacentralã avanseazã monograficprin conexiuni, reconstituiri, noiarticulãri ce sfideazã utopiile cu-noaºterii academizante.

Intrând în „paradisul logicii”,strãbatem labirinturile agreabileale absurdului, ne lãsãm seduºide savoarea sofismelor („Vapoa-rele turceºti umblã pe apã ºi cândnu umblã... stã pe loc – iar oastearuseascã stã pe uscat ºi când nustã... umblã”) înscrise în mode-lul viceversa similar principiuluicoincidentia oppositorum, con-form cãruia funcþioneazã lumea.

Mircea A. Diaconu graveazãcu mânã fermã efigia unuiCaragiale „nonconformist, sfrun-tând canoanele, luptându-se cumonºtrii ideilor tari ºi cu orice au-toritate rigidã, denunþând cu bru-talitate falsul ºi impostura”.

Miºcarea ideilor:Rãspuns domnuluiCaragialesemneazã:l Paul Aretzul Iulian Boldeal Gabriel Coºoveanul Constantin Cubleºanl Gabriela Gheorghiºorl Irina Petraºl Adrian Dinu Rachierul Liviu Ioan Stoiciul Adriana Teodorescu

Florin Colonaº -Chirico, visãtorulmetafizic

Ion Buzera -pe urmelepsihanalizei

Chirico - Marele Metafizician

2 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVVVVV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 66666 ( ( ( ( (164164164164164), 20), 20), 20), 20), 201212121212

In this issue:

AVANTEXTConstantin M. POPA: Temã ºi

variaþiuniIn his article Constantin M. Popa analy-

zes the book of Mircea A. Diaconu, I. L.Caragiale. Fatalitatea ironicã, that inclu-des a revealing hermeneutic experience. l 1

MIªCAREA IDEILOR:Our thematic pages are focused on four

questions of Caragiale. The answers toour literary investigation are signed by:Constantin Cubleºan, Gabriela Gheorghi-ºor, Irina Petraº, Adrian Dinu Rachieru,Liviu Ioan Stoiciu and Adriana Teodores-cu. l 3-8

Florin COLONAª: E vremea lui Ca-ragiale!

In his article Florin Colonaº writesabout an inedited postcard that Caragialesent to Alceu Urechia in 1906. l 5

IN MEMORIAMLucian IRIMESCU: Sculptorul Marcel

Guguianu a murit la 89 de ani! Zborul sãuspre Soare, a început! Prin „Testamentul”vorbit al maestrului, acesta doreºte cainima sã-i fie depusã într-o sculpturã...

Beyond all subjects, particularlygoverned by the eternal feminine, thesmall sculpture of Marcel Guguianu andcreate monumental impression and hismonumental sculpture creates a minimalistimpression. l 9

CRONICA LITERARÃIon BUZERA: Pe urmele psihanalizeiIn his review Ion Buzera analyses the

book of Corin Braga, Psihografii, a kind oftesting the dynamic of psychoanalysisrevealing its interactions sometimesmilder, sometimes more violent at fictionallevel. l 11

LECTURIGabriel NEDELEA: Ieºirea-intrare din

IeudIf the ’70 changes the paradigm of Ro-

manian poetry and prompted a change ofperception, the last three decades cameas descendants of those changes. In thiscontext, the poetry book Ieudul fãrã ieºi-re of Ioan Es. Pop is one of the peaks ofthe first post-December decade in the Ro-manian history of literature. l 12

Daniela MICU: Un volum aniversardedicat academicianului Basarab Nico-lescu la vârsta septenarã

In her review Daniela Micu analyses thebook by Petriºor Militaru and Luiza Mitu,Basarab Nicolescu: sub semnul septena-rului, the first volume from “Avant-garde& Transdisciplinarity” collection whichaims to promote transdisciplinary metho-dology principles and bring to public at-tention new information about the Roma-nian avant-garde movement. l 13

Mihai GHIÞULESCU: ªtiinþã ºi poli-ticã. Aviz intelectualilor!

This article reviews Antonio Momoc’sbook, Political pitfalls of the interwarsociology, an attempt to inventory thepolitical ideas of the Romaniansociologists – and especially of DimitrieGusti – during the 20s and the 30s. l 14

ªtefan VLÃDUÞESCU: Mircea Moisa:Comprehensiune ºi viziune criticã

The books of Mircea Moisa are intel-lectual results in which the horizon of ori-ginality is not made in a position to defycanonical systems and axiology, conclu-des ªtefan Vlãduþescu in his article. l 14

Petriºor MILITARU: Basarab Nico-lescu: modele spirituale ºi chipuri aleoperei (I)

The new book of Basarab Nicolescu,De la Isarlîc la Valea Uimirii. Interferenþespirituale, contains a series of essayswhich combine confessional and auto-biographical elements with subtle reflec-tions on the various aspects that definetransdisciplinary vision of reality. l 15

Ana BAZAC: Despre istoria ideii delibertate în filosofia româneascã

In her review Ana Bazac writes aboutMihai Uþã’s book Istoria ideii de libertate,an inedited work of the Romanianphilosopher written in Bucharest between1940 and 1941. l 16

Toma GRIGORIE: Poeme himeristeIn his review Toma Grigorie writes

about new poetry book of Vasile Baghiu,

NNNNNooooo 66666 ( ( ( ( (164164164164164) • 20) • 20) • 20) • 20) • 201212121212

Depresia, a representative poetry for chi-merism, a phenomenon which has fourfacets: disease, journey, transfigurationand science. l 16

SERPENTINEAdrian MICHIDUÞÃ: Filosoful Nae

Ionescu de la legendã la adevãr (I)In the Romanian philosophical context

of the period between the two world warsNae is an important personality althougha controversial figure today. l 17

Maria BARAN: Sentimentul inauguralIn her article Maria Baran writes about

the first Romanian postmodern writerswhose works were not perceived aspostmodern in the first instance. l 18

Sandrino GAVRILOAIA: La SalonulInternaþional de Carte de la Torino

Between 10 and May 14, Romania wasthe guest of honor at the InternationalTorino Book Fair, an event dedicated tobooks, editorial policies and literature,being held in the capital of Piedmont since1987. l 19

Carla BERNEANU: „DrumurileEuropene” din jurnalele deschise

Friday, May 25, at Traian DemetrescuHouse of Culture, poet and translator Mi-chael Astner held the conference „Euro-pean Roads” in a closed country. l 19

ARTSMihaela VELEA: Noaptea (dar ºi

celelalte zile ale) muzeelorMay 19, 2012: 130 Romanian museums

open at night, over 250,000 visitors.Weather hostile an there was still crowdat the entrance. It seems incredible, butnow that museums have become desirableovernight. l 20

Florin COLONAª: Chirico, visãtorulmetafizic

In the impressive building of the ArtMuseum of Paris, on the Seine, it has beenopened an exhibition dedicated to Giorgiode Chirico, the creator of metaphysicalpainting. l 21

Gheorghe FABIAN: În prim plan:soliºti italieni la Teatrul Liric „ElenaTeodorini”

Recently the Elena Teodorini LyricTheatre of Craiova hosted seven Italiansingers who performed the play Lucia diLammermoor by Gaetano Donizetti,directed by Gianmaria Romagnoli,conductor Leonardo Quadrini. l 22

Elevi ai Liceului de Artã pe scena Fi-larmonicii

In the last few weeks OlteniaPhilharmonic stage hosted more artisticmoments given by pupils from MarinSorescu High School of Art. l 22

The poetry of this issue is signed byMarius ªtefan Aldea and Alexandra AncaJivan (debut section).

In our translations section we publishan essay by Albert Camus and poetry byVintilã Ivãnceanu.

ab

le o

f c

on

te

nts

George Pãunescu - Veneþia

George Pãunescu - Marinã

9 771454 229002

Revista de culturã editatã deAIUS PrintEd

în parteneriat cuCasa de Culturã

a municipiului Craiova„Traian Demetrescu”

Revista apare cu sprijinulMinisterului Culturii

ºi Patrimoniului Naþional

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFConstantin M. Popa

REDACTOR-ªEF ADJUNCTGabriel Coºoveanu

SECRETAR DE REDACÞIEXenia Karo-Negrea

COLEGIUL DE REDACÞIEMarin BudicãHoria Dulvac

Mircea Iliescu (Suedia)Lucian Irimescu

Ion MilitaruAdrian MichiduþãSorina Sorescu

REDACTORICosmin DragosteSilviu Gongonea

Daniela MicuPetriºor Militaru

Luiza MituGabriel Nedelea

Mihaela Velea

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 1.000 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel/Fax: 0251 / 59.61.36

E-mail: [email protected]

ISSN 1454-2293

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

3, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVVVVV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 66666 ( ( ( ( (164164164164164), 20), 20), 20), 20), 201212121212

rãspunsdomnuluiCaragiale

1. Caragialeºte vorbind, litera-tura noastrã nu stã nici prea-prea,nici foarte-foarte. Pentru cã atarerãspuns nu este nici suficient,nici întemeiat, în vreun fel, epis-temologic, sã expunem, în senspragmatic, faptul cã suntem maicunoscuþi în lume, ori prin pro-iectele Uniunii Scriitorilor dinRomânia (vezi Festivalul Nep-tun), ori prin programele ICR, oriprin promovãrile autopropulsateale unor scriitori de un dinamismobvios, cum ar fi Varujan Vosga-nian, cu romanul sãu Carteaªoaptelor. Putem discuta, evi-dent, de mai multe cazuri cu im-pact recognoscibil, în virtuteaperseverenþei proprii, corobora-te cu aparatul cultural aferent, dela Ana Blandiana la Nora Iugasau Mircea Cãrtãrescu. În tot ca-zul, starea literelor autohtone nue nici catalepticã, nici din cale-afarã de euforizantã, câtã vreme,ºtim din statistici, românul gene-ric se dezintereseazã suveran decarte, acordând, eventual, câþivaeuro pe an achiziþionãrii unor ast-fel de artefacte. Fãrã o educaþiepreliminarã – ºi revenim, fatal-mente, la sistemul de învãþãmânt,dependent dramatic de sistemulpolitic – nu poþi miza pe acel ele-ment, numit, îndeobºte, public,în stare sã facã saltul dinpre sta-diul subzistenþei spre acela alconsolidãrii fiinþei. Pentru cine nueste iniþiat în tradiþiile esteticii,preþul pentru a pãstra „reþeta”personalã e totuna cu dorinþa dea ara norii. Altfel spus, ne-am camplictisit sã tot comentãm virtuþileunei literaturi valoroase întrucât,pasã-mi-te, s-a nãscut din sufe-rinþã, sub Fanarul cu giubea tre-cut în Fanarul cu redingotã ºi apoisub ocupaþia esticilor cioloveci.Promovarea artisticului se face cuidei trans-artistice, respectiv cufonduri pe mãsurã. Altfel, artis-tul moare, în mizerie sau într-oniºã descoperitã tardiv, ºi diverºiactiviºti se agitã în jurul moºte-nirii, gesticulând grotesc precuminteresaþii descriºi de Eminescuîn Scrisoarea I.

2. Raporturile între literaturã ºisocietate ar trebui sã fie, princi-pial, beligerant, în mãsura în care,cel puþin la noi, literaþii au fostcei care au dat tonul, timbrul ºimãsura protestului faþã de refle-xul necritic al maselor. Când audevenit viforoºi, respectivii lite-raþi, mai cunoscuþi fiind, pentrureactivitate, Eliade, Cioran,Noica, au trecut în partea dreap-tã de aºa manierã, încât nici pânãastãzi interpretanþii nu par sã-i di-socieze de extrema dreaptã, chitcã, dupã cum nu Nietzsche i-aredactat programul eugenist luiHitler, nici Ifigenia lui Eliade nui-a asasinat pe Iorga sau peArmand Cãlinescu, nici Cioran nue vinovat pentru fãgaºele cata-bazice ale unor tineri. Însã, ca unfãcut, ºi astãzi, ca ºi ieri, sunt scri-itori dispuºi la înjosire pentrucâþiva arginþi, dupã cum avem ºispirite care vor sã iasã din ceaþasemanticã a ciobãnismului miori-tic, a naþionalismului ignar pentrua dovedi, în ochii lor – dar în lumi-na spuselor lui E. Lovinescu,bazat, la rându-i, pe Maiorescu –faptul cã „obligaþiile faþã de viitor

nnnnn GABRIEL COªOVEANU

„...ºi Caragiale ºi contemporanul nostru post-dacic ºtiu cã nu are cum sãrespire prea bine o literaturã într-o agregare cvasi-tribalã unde conteazãpartenerul politic, ºi nu prea relieful axiologic.”

[le] depãºesc pe cele faþã de tre-cut”. Deocamdatã, scriitorul nos-tru, ca ºi cel occidental, trãieºteimplauzibil din drepturi de autor,dar bizara moralã româneascã aredarul de a-l apropia pe literat dePutere într-un mod pe care nu l-aifi ghicit nici la cei mai înverºunaþianticomuniºti, pe care i-am fi so-cotit liberali (în sensul acreditatde un Pierre Manent) de odinioa-rã, adicã de dupã mineriade.

3. Aici s-ar putea sã contrariezniºte sensibilitãþi, pentru cã vãdslujirea literelor noastre ºi prin cri-ticii de talent, care pot producepagini-model în ordine retorico-stilisticã. Mai mult, cred cã aceicritici – nu doar de talent, ci, maiales, de direcþie – le explicã scrii-torilor ceea ce fac ei cu adevãrat,spre a preveni exaltarea ego-uri-lor ºi autoadormirea cât mai mã-gulitoare. De aceea, aº enumera,pentru a respecta proiecþia trans-frontalierã a întrebãrii, câtevanume care, prin opera deja „închi-sã”, incavatã în repere canoniceuniversitare (aproape „închisã”,deoarece tururor le rãmâne celpuþin critica de întâmpinare), aureperat ºi impus numele majore descriitori: Nicolae Manolescu,Mircea Martin, Paul Cornea,Eugen Negrici, Mihai Zamfir,Livius Ciocârlie, Eugen Simion,Al. Cãlinescu, Gabriel Dimisianu,Cornel Ungureanu. Ar mai fi, si-

rilor de a trimite acel numãr minimde cãrþi la fondul centralizat, deunde se alimenteazã marile biblio-teci. Pentru cã o carte care nu seaflã într-o bibliotecã publicã e caºi cum n-ar exista. Ori, o carte, in-diferent care ar fi ea, trebuie con-sideratã ca o valoare de patrimo-niu – ceea ce, de fapt, ºi este – ºiar trebui tezaurizatã în fondurilepermanente ale marilor biblioteci(mãcar)... Iatã, am pomenit doardouã aspecte care pe mine mã ne-mulþumesc, dar pe lângã acesteamai existã o sumedenie de alteprobleme care ar trebui reglemen-tate, cel puþin juridic, pentru cascriitorul român sã se simtã maiîn largul sãu, într-o lume modernã,actualã.

3. Mã tem cã la întrebareaaceasta sunt nevoit sã nu rãs-pund. Nu vreau sã-mi ridic lumeaîn cap, evidenþiindu-l pe cutareºi lãsându-l de-o parte pe cutare.Scriitorul român din totdeauna afost ºi a rãmas extrem de sensibilla ierarihizãri, de orice fel, deºi înPanteonul român, despre carevorbea cândva Iosif Vulcan, suntexact atâtea locuri câte persona-litãþi au acces întrânsul. Nimeninu ia niciodatã locul nimãnui.Numai cã, nu veþi gãsi – suntconvins – nici un scriitor actualcare sã nu creadã despre sine cãe remarcabil în sensul europeanal cuvântului.

nnnnn CONSTANTIN CUBLEªAN

4. În acest conclav europeanîn care ne-am prins, prima impre-sie ar fi aceea cã artistul trebuiesã scape din chingile localismu-lui, ca sã zic aºa. De aici ºi aceajenã pe care o afiºeazã unii, nupuþini, în a se declara de naþiona-litate românã (nicidecum rromã,aici se produce confuzia penibi-lã). Numai cã iatã, realitatea nedemonstreazã cã dimpotrivã,dacã nu vii cu o voce particularã,cu acel ceva naþional, care sã teindividualizeze, sã te particula-rizeze în raport cu ceilalþi, nu aimari ºanse de a fi remarcat, de a fipreþuit... Mã uit la tinerii noºtricineaºti care câºtigã în fiecare anpremii importante la marile festi-valuri internaþionale. Filmele lorsunt atât de strâns legate de rea-litãþile naþionale actuale încât re-cunoscându-te în imaginile ace-lea crude, te înfiori. Ei bine, pro-punând aceste imagini, cinema-tografia noastrã a devenit euro-peanã, mai mult chiar, a lumii în-tregi... Aceasta este ºi ºansa –cred, sunt convins – a literaturiinoastre de azi. Anume aceea de afi, înainte de toate, naþionalã.Numai astfel scrierile noastre vorfi recunoscute ca individualitãþipregnante într-un ocean de pro-ducþii literare de toate felurile.Este marea noastrã ºansã de a nedefini în lume. De a ne face vã-zuþi ºi apreciaþi.

„...nu veþi gãsi nici un scriitor actual care sã nu creadãdespre sine cã e remarcabil în sensul european alcuvântului.”

gur, dar pe aceºtia i-am citit maiatent. Sã nu uit un talent critic plinde fraze memorabile, chiar à re-

bours în raport cu Establishment-ul: Gheorghe Grigurcu.

4. Dacã vreun scriitor, unulveritabil, mai are sorþi de supra-vieþuire în România, asezonatã,în sens dezavantajant pentru ar-tiºti, cu numeroºi energumeni ºi

1. Vreau sã cred cã se aflã în-tr-o stare bunã. Afirmaþia aceas-ta necesitã, evident, o explicaþie.Pe care nu întârzii s-o dau... Dacãîn urmã cu douã decenii se stâr-nise o adevãratã bramburealã înprivinþa autoritãþii valorilor, maiales datoritã susceptibilitãþilor deordin politic, astfel încât nimeninu mai respecta pe nimeni iar toþilaolaltã respectau, totuºi, pe câþi-va aºa-ziºi idoli, acreditându-i cuniºte calitãþi de care nu cred cãse fãceau... vinovaþi pe mãsuraprezumtibilitãþii, astãzi lucruriles-au mai aºezat, într-o matcãaproape fireascã. Aproape nor-malã. Intrarea în arenã a multortineri – unii nu tocmai atât de ti-neri ca vârstã biologicã dar proas-peþi ca verb – a fãcut ca o com-petiþie valoricã sã se desfãºoareîn mers, impunându-se în ani ope-re ºi autori cu statut de autenticerepere, în toate genurile. În plus,scriitorii importanþi din deceniileanterioare, care au traversat cubine intemperiile momentului derãscruce de la sfârºitul secolului,ce a coincis ºi cu sfârºitul uneiepoci sociale la noi, au continuatsã scrie, modificându-ºi însã, nunumaidecât limbajul ºi tematica,dar mai ales modul de a gândiactul creator, fapt ce a determi-nat, în ce-i priveºte, scrierea unoropere de bunã calitate. S-a creatastfel, într-un echilibru al gene-

raþiilor, un climat de emulaþie, încare trebuie sã recunoaºtem evi-denþa profesionalismului scriito-ricesc. E o garanþie cã literaturanoastrã de azi ºi-a dobândit con-ºtiinþa de sine.

2. Aici, mã tem cã lucrurile nuse prezintã deloc pe roze. Nu spuncã statul ar trebui sã subvenþio-neze cultura în general, literaturaîn particular, aºa cum se întâmplaodinioarã când scrisul funcþionala aºa-zisa comandã socialã, scri-itorilor cerându-li-se realizareaunor opere corespunzãtoare dinpunt de vedere... tematic, operecare erau ºi bine plãtite, dar sta-tul actual ar trebui sã impunã câ-teva reguli fundamentale pentrucondiþia scriitorului de azi. În pri-mul rând cred cã ar trebui, prin-tr-un cod al muncii (lege) bunã-oarã, sã se stabileascã faptul cãautorii trebuie retribuiþi. Editurile(revistele) sã-ºi plãteascã autorii,colaboratorii, dupã munca efec-tuatã, aºa cum se plãteºte oriun-de orice altã muncã. Pentru asta enevoie, fireºte, de surse de finan-þare, de sponsori, cum se zice.Numai cã Statul nu încurajeazã înnici un fel pe cei ce ar putea, carear vrea, care ar trebui sã inves-teascã în culturã. Existã în acestsens o lege prost fãcutã ºi ea mãtem cã nu funcþioneazã în nici unfel... Apoi, cred cã ar trebui sã seurmãreascã obligativitatea editu-

gujaþi, pentru care Eminescu ºiSadoveanu sunt clanurile mafio-te omonime din Moldova, atunciîntrevedem oarece ºansã de „dez-voltare”. Pentru cã, evident, ºiCaragiale, ºi contemporanul nos-tru post-dacic (sã zicem cât decât lucid), ºtiu cã nu are cum sãrespire prea bine o literaturã, adi-cã o expresie fundamentalã a li-

bertãþii, într-o agregare cvasi-tri-balã (în privinþa mobilizãrii deli-terioase a eforturilor de cucerirea „inimilor” votanþilor), unde con-teazã partenerul politic, ºi nu prearelieful axiologic. Nenea Iancu adepus câtã ironie încãpea în el,îmi pare, formulând asemenea în-trebare ipsatorie.

Revista „Mozaicul” vã invitã sã rãspundeþi domnului Caragiale!În câteva numere ale ziarului „Epoca” din anul 1897,I. L. Caragiale publica o anchetã literarã ale cãrei întrebãrisunt de stringentã actualitate. Ce aþi rãspunde dumneavoas-trã provocãrii caragialiene?

1. În ce stare se aflã literatura noastrã astãzi?2. Ce raporturi sunt între literatura noastrã ºi societatea

noastrã?3. Cari sunt scriitorii români cu adevãrat remarcabili în sen-

sul european al cuvântului?4. Cari sunt sorþii de dezvoltare a literaturii noastre în viitor?

Anchetã realizatã de Constantin M. Popa.


1. Valabilitatea întrebãrilordupã 100 de ani aratã limpede cãproblema cea mai mare a scriito-rilor români (nu a literaturii româ-ne!) e neîmpãcarea, veºnicaneîncredere în rostul ºi valoarealor. La ce bun poezia? Dar revis-tele literare? De ce nu avemroman? Dar Premiul Nobel? La cebun critica literarã? Moarecultura!!! – iatã doar câteva din-tre neliniºtile ultimelor decenii.Sigur, asta nu reduce nicidecumnumãrul cãrþilor scrise, dimpotri-vã. Atâta doar cã scrisul pare sãnu fie în primul rând o chestiunede confruntare/înfruntare cuproprii demoni, cu monstrul ver-bal (cum îl numea Moreau), încãutarea exprimãrii optime, nuan-þate de sine, ci un mod de „a seajunge”, de a rãzbi în prim-plan.

Altminteri, am mai spus-o: seîntâmplã în literatura românã con-temporanã lucruri comparabile cucele din alte literaturi ale lumii, chiardacã, poate, cu o crispare veninddin obsesia culturii mici (eu amnumit-o discretã – gândindu-mãla o anume stare geo-politicãasupra cãreia nu prea avemputere). Dincolo de toate astea,reaºezarea valorilor e un fenomennatural, un proces în curs, carepoate fi sprijinit, comentat, secon-dat critic, nicidecum impus. Con-figuraþia literaturii/culturii românepostbelice este deja, de la sine,prin forþa lucrurilor, în plinã prefa-cere. Trecutul are nevoie de timpºi de înþelegere pentru a ieºi dinemoþional ºi conjuncturã. Am opãrere bunã despre literatura ro-mânã ºi despre multele ei vârfuridin toate epocile, ºi una foarte readespre topuri, ierarhii ºi repuneri/eliminãri autoritare în/din drepturi.

2. Statutul (social ºi simbolic)al scriitorului în societatea de azi?Adaptat ºi adaptabil. La vreme,vremuri ºi timp, ca-ntotdeauna.Oricum, cetatea nu poate fi obli-gatã sã-ºi recunoascã scriitorii. Ei,scriitorii, au în sarcinã, la o adicã,sã-ºi dovedeascã rostul ºi „valoa-rea de întrebuinþare”. Nuîntâmplãtor, proiectul Filialei Cluja USR se numeºte, din 2005încoace, Scriitorul în cetate. Din-colo de proiectele strict individua-le, de importanþã maximã ºi indis-cutabilã, existã ºi preocuparea dea lua pulsul cetãþii, de a te implicaîn viaþa ei. Scriitor în vogã a fostmereu cel care a „cãzut” exact peo exigenþã acutã ori acutizatã aprezentului sãu. Poþi scrie/ai drep-tul sã scrii orice fel de literaturã,oricât de ne-popularã, dar nu poþipretinde sã þi se dea automat unloc în societate dacã/fiindcã nuºtii sã-l câºtigi. Scrisul e, de-acum,meserie înregistratã.

Sigur, spiritul timpului nostrue oscilant, poate cã niciodatã n-afost lumea mai hãituitã de pro-priul trecut ºi mai obsedatã, lamodul depresiv ºi haotic, de vii-tor. Scriitorul este prin definiþie,aº zice, deopotrivã vistiernic alfiinþei, lucrând retrospectiv laportretul întreg al omului, ºi ora-col, cãci el „vede” dincolo deaparenþe ºi, în cazurile fericite,prospectiv. Când e vorba de unmare scriitor, el poate fi agent alschimbãrii prin chiar întâmplareacã are acces la „cuvintele pute-

nnnnn IRINA PETRAª

„«Sufletul nostru volubil» mai are multe despus ºi de întors pe toate feþele, literaturanu e, aºadar, în pericol sã disparã.”

rii”, cum le numeau egiptenii, lacuvintele potrivite.

3. Diferenþele dintre noi ºi cei-lalþi europeni sunt mereu denuanþã. Le „absolutizeazã” ma-nia/ plãcerea noastrã (a unora) dea ne tot pune cenuºã în cap. Pre-miul Nobel nu-l avem ca o con-secinþã directã a felului în carene rãsplãtim noi înºine valorile.Pentru mine, oricum, n-ar însem-na mare lucru. Vorba Anei Blan-diana, aº vrea sã-l ia odatã cine-va sã scãpãm de aceastã obse-sie! Literatura românã are vârfuride talie universalã, indiferent cãsunt recunoscute de ceilalþi orinu. Ea este instrumentul nostrude comunicare. Dacã instrumen-tul mi-e bun, dacã mã pot întrebacu el în legãturã cu taine de ne-dezlegat ale fiinþei, ale existenþei,ce importanþã are cã celãlalt mi-lignorã? Instrumentul meu de cu-noaºtere e literatura românã. Euo cunosc ºi ea mã slujeºte. Cei-lalþi, strãinii, n-o cunosc. E mairãu, din aceastã pricinã, instru-mentul meu? Nicidecum. Cei pã-gubiþi sunt ceilalþi. Eu cunosc ºiinstrumentele lor, îl cunosc ºi peal meu. Radu Cosaºu are drepta-te: „La râpa Uvedenrode e nu-mai pentru cei care au citit Balta-gul în original”. ªi nu e cazul sãte simþi „pentru asta, nici provin-cial, nici depeizat”. Cãci sã scriiromâneºte în tânãra literaturã ro-mânã nu e un handicap.

Cu toatã globalizarea, Europacea unitã este ºi rãmâne o confe-deraþie de state ºi naþiuni. Pache-tul de legi comune, oricât de bo-gat, nu va face decât sã creascãnevoia de a exalta ºi privilegiadiferenþele culturale. Rãmânem,aºadar, ºi noi, naþionali cu des-chidere spre universal, cum amfost mereu. O prea largã, mimeti-cã deschidere spre universal,dacã s-ar întâmpla, ar însemnapierderea trãsãturilor naþionale ºiuniversale deopotrivã. Pe de altãparte, atâta vreme cât limba ro-mânã o ºtiu doar românii ºi n-amrezolvat coerent problema tradu-cerilor bune din literatura româ-nã în limbi de circulaþie, partici-parea la târguri occidentale þine

1. Literatura are numeroasecondiþionãri, unele obiective, al-tele subiective. Nu creºte dinpom, nu se scrie la comandã. Areregulile ei (era sã spun de nescris)impenetrabile. ªi timpurile istori-ce bune ºi cele rele pot da scrii-tori importanþi. Procopius a des-coperit subterfugiul literaturii desertar, þinând o cronicã oficialã(convenþionalã ºi aservitã) ºi altarealã, doar pentru sine. Scriitorulse bate mereu chiar între celedouã premise, între constrânge-rile exterioare (canonul, contro-lul existenþial) ºi detenta proprieipersonalitãþi. Fãrã îndoialã, ade-vãratele reguli le face esteticul,ºi el destul de relativ. Sunt oa-meni care cred cã universul li-vresc este cu mult mai interesantºi mai autentic decât realitateafenomenalã. Cultura este selecti-vã ºi acumulativã, exclusiv uma-nã. Se poate trãi (foarte bine)numai în culturã. Este un modelexistenþial la fel de justificat ca ºicel al trãirii efective, directe. Avorbi despre literatura de azi estea umbla printr-o pãdure, cu faþalipitã de scoarþa copacilor, cu ochiiîngropaþi în frunze, în roiuri de in-secte, cu auzul în ruminaþia cã-prioarelor. Nu observaþi? Nici ma-rii istorici literari nu percep litera-tura de azi. Le trebuie o distanþã.Literatura nu are stare: este conti-nuã miºcare. Altfel, starea litera-turii de azi merge destul de bine.

2. Sunt convins cã între litera-turã ºi societate sunt, astãzi, cutotul alte raporturi decât pe vre-mea lui Caragiale. A dispãrut mi-tul literaturii ºi, odatã cu acesta,admiraþia pentru scriitor. Cititulpare frustrant, o silnicie, nu semai justificã pentru mulþi. Mode-lul, deºi detestat, este al carieris-mului politic, facil ºi rapid. Ce n-areuºit societatea comunistã a reu-ºit societatea indefinibilã de azi:sã ducã în anonimat artistul. Artapresupune, e adevãrat, efort deînþelegere, culturã, rafinament,rãbdare. Omul de acum vrea plã-cere foarte ieftinã.

3. Sensul european al multorcuvinte, din pãcate, s-a degradatºi el. Nu a ajuns la nivel balcanic,

nnnnn PAUL ARETZU

„...între literaturã ºisocietate sunt, astãzi,cu totul alte raporturidecât pe vremealui Caragiale.”

dar nu mai e ce era altãdatã. Exis-tã, fãrã îndoialã, în literatura noas-trã, mulþi scriitori de nivel euro-pean. Obstacolul îl constituiebariera lingvisticã ºi inerþia unormentalitãþi. Atunci când româniiau adoptat o limbã universalã,performanþele lor au fost uimitoa-re. Cred însã cã literatura are ca-racter universal în sine, nu geo-grafic, mai ales atunci când ab-soarbe datele esenþiale ale uneiculturalitãþi etnice. Cultura inter-naþionalã este un mozaic de cul-turi naþionale: existã specific ru-sesc, american, japonez, engle-zesc… ªi în vechime, grecii eraudiferiþi de egipteni, de asiro-ba-bilonieni, de iudei. Scriitorii ro-mâni cu adevãrat remarcabili, însensul european al cuvântului,sunt cei mai români dintre ei, spreexemplu Caragiale.

4. Este riscant ºi gratuit sã facipe Mafalda într-o problemã atâtde imprevizibilã. Dacã lumea în-treagã va reuºi sã iasã din maras-mul inculturii ºi din mentalitateapredominant economicã, toate li-teraturile se dezvoltã în viitor,omul îºi va recãpãta propria iden-titate. Omul actual a suferit omutaþie insidioasã, aparent pro-fitabilã. A devenit dependent deînlesnirile tehnice, care l-au fãcuttrândav, apatic, debusolat. Unastfel de ins se mulþumeºte cutrãiri primare, îºi înfundã urechilecu cãºti, izolându-se într-un me-diu muzical cât mai dizarmonic,devine prizonierul perpetuu aljocurilor pe calculator sau al aºaziselor grupuri de socializare, al-cãtuite din mediocri ºi inadapta-bili, trãieºte un surogat, parazitarºi steril. Existã o fãrâmiþare a so-cietãþii, oamenii sunt, din ce înce, mai singuri. Asemenea izolaþinu mai pot sã înþeleagã literaturacare este, în primul rând, comu-nicare. Când aceastã surzenie,acest autism se ve risipi, omul îºiva recãpãta atributele definitorii:religiozitate, culturalitate, mora-litate. Deocamdatã, el este într-oscurtã (sperãm) eclipsã de discer-nãmânt.

Sã avem pardon!

de turism, nu de culturã scrisã.4. Nu vreau sã mã hazardez în

previziuni copilãreºti. În definiþiaei mare, de vistiernic de semne aleînaintãrii prin lume ºi de metodãde prospectat viitorul speciei, li-teratura/cultura îºi vede de ale ei.Nu moare, cãci ar fi sã moarã toþioamenii Pãmântului, nici nu aju-tã, anume ºi punctual, la nimic. E,am mai spus-o, ca ºi cum ai între-ba la ce bun viaþa. La nimic, fireº-te, decât la împlinit un drum spremoarte. Dar acest nimic e Totul!„Sufletul nostru volubil” mai aremulte de spus ºi de întors pe toa-te feþele, literatura nu e, aºadar, înpericol sã disparã.

Pe de altã parte, aºa cum existãun loc al tãu, casa oniricã, ceacare te marcheazã pentru toatãviaþa ºi te urmãreºte/urmeazãpânã la capãt, oriunde ai merge,existã ºi un timp al tãu care te con-þine ºi prin care eºti ceea ce eºti.Toate clipele prin care ai trecutcrescând, îmbãtrânind sunt chiarmateria(lul) din care eºti construit.Nimic mai van decât sã crezi cã tepoþi despãrþi vreodatã de trecutori cã poþi atinge viitorul visatdoar cu o parte dintre matrioºtiletale succesive. Toate acestea suntvalabile ºi pentru literaturã.

George Pãunescu - Sat românesc

George Pãunescu - Flori


1. Literatura noastrã de astãzise gãseºte în stare bunã, aº zice.Dar depinde la care literaturã nereferim. Dacã înþelegem prin „li-teraturã românã” tot ce se tipã-reºte în România, cred cã ne si-tuãm la cote copleºitoare de per-formanþã (editorialã). „Scriitorii”români, de pe unde or fi ei, sfi-deazã cu voioºie criza, publicândcãrþi peste cãrþi, de poezie, deprozã, de teatru, de eseuri. E dreptcã sunt cãrþi pe care nimeni nu leciteºte ºi care cad, imediat dupãeditare, în cea mai desãvârºitãuitare. Dacã însã atribuim sintag-mei conotaþii valorice, trebuie sãprecizãm cã literatura românã deazi e departe de a înregistra per-formanþele ei din vremurile bune.Nu aº fi, însã, nici într-atât de exi-gent încât sã consider cã litera-tura de azi e una submediocrã saumediocrã. Ea are unele vârfurivalorice, în poezie (regretatulMircea Ivãnescu, Ana Blandia-na, Cãrtãrescu, Brumaru, IonMureºan, Ioan Es. Pop etc.), pro-zã (Breban, Norman Manea, Þoiu,Gheorghe Crãciun, Petre Cimpo-ieºu etc.), eseu (Manolescu, Lii-ceanu, Pleºu etc.), are mulþi scri-itori de valoare medie, ale cãrorperformanþe literare se lasã încãaºteptate, dar are ºi scriitori de aldoilea sau al treilea raft, care nuºi-au confirmat încã potenþialul,promisiunile ºi aºteptãrile.

2. Literatura nu poate faceabstracþie, oricât de mult s-ar strã-dui, de contextul social. Din pã-cate, societatea româneascã deazi este una marcatã de impostu-rã, de agramatism, de inculturã ºide o adevãratã patologie a misti-ficãrii. Se ºtie cã I.L. Caragiale asurprins, ca nimeni altul, lumeamahalalei, a periferiei, spaþiu alcontrastelor izbitoare, al opoziþii-lor flagrante care se conciliazãirezistibil („Pupat toþi Piaþa Ende-pendenþi”), al inºilor cu staturianonime, dar cu orgolii nemãsu-rate, al bãºcãliei ºi lipsei de mã-surã. E vorba, cum s-a ºi spus,nu atât de o descriere a geogra-fiei fizice a mahalalei, cât, mai cu-rând, de o radiografie a „mahala-lei sufleteºti”, a aceleia pe care opresimþim ºi noi, aproape pestetot, decurgând din mentalitateasemenilor noºtri, din reacþiile ºipornirile lor de zi cu zi. Respirãm,cu voie sau fãrã de voie, aerulacesta al mahalalei, în care strã-luceºte, atotputernicã, figura câteunui Miticã, suntem asaltaþi, prinprestigiul mediatic al televiziunii,de numeroºi demni reprezentanþiai mahalalei, bãþoºi, infatuaþi ºiinculþi, vedete ce ameninþã sãdevinã, din nefericire, adevãratemodele pentru tinerii de azi. Lu-mea mahalalei este, cum observaGabriel Liiceanu, o lume în care„deciziile se amânã”, în care „dom-neºte zvonul, bârfa ºi poanta”.Suntem, astfel, martorii unui spa-þiu în care stau laolaltã derizoriulºi gravul, pateticul ºi ridicolul,agresivitatea ºi suavitatea, un local trivializãrii lucrurilor sublime,al exagerãrilor fãrã opreliºti, alformelor fãrã fundament ºi al ar-moniilor dintre lucrurile cele maidisparate. Trãim, fãrã sã vrem, cei

nnnnn IULIAN BOLDEA

literatura românã,azi ºi mâine

mai mulþi dintre noi, într-o astfelde „mahala stilisticã”, în care lim-bajul e, de cele mai multe ori, dis-creditat, cuvintele îºi pierd strã-lucirea, înjurãtura, bârfa ºi chio-tul devenind, pentru mulþi, sin-gurele modalitãþi de comunicare,de vieþuire întru cuvânt. Ampren-ta mahalalei se aºazã, necruþãtor,asupra unei Românii din care de-cenþa, postura intelectualã, mo-ralitatea par sã se retragã, înlo-cuite de inculturã, instinct deparvenire, imoralitate ºi apetit alimposturii. Trãim într-un vacarmde vorbe goale în care e tot maigreu sã discernem care este sen-sul corect al enunþurilor. Întreaparenþele frazãrii ºi dedesubtu-rile cuvintelor celor mai nevino-vate se cascã un abis. Foarte ade-sea, un cuvânt e folosit pentru adesemna contrariul sãu, iar fra-zele nu au, de multe ori, acoperi-re semanticã, semnificaþie, valoa-re ºi adevãr. Impostura verbalãeste, am spune, caracteristicascenei politice de la noi, în caretoþi vorbesc, nimeni nu ascultã,într-un haos generalizat de vor-be goale, de oratori improvizaþiºi impostori. Iar literatura nu arecum sã nu fie oglinda unei astfelde lumi gregare, mistificate ºi mis-tificatoare.

3. Românul are, poate în multmai mare mãsurã decât ceilalþi eu-ropeni, un simþ al tragicului, darºi al bãºcãliei foarte bine dezvol-tat. În mod frecvent, cele douãdimensiuni ale fiinþei sale convie-þuiesc, într-o simbiozã „origina-lã”. Hyperion ºi Miticã (scriacândva Laurenþiu Ulici) sunt em-blemele unei astfel de dispoziþiisufleteºti înclinate deopotrivãspre zeflemea ºi absolut. Euro-peanul are un simþ al proporþiilorcare-i lipseºte românului, fire de-datã, cum se ºtie, exceselor deviziune ºi de imagine. Europea-nul are seriozitate, românul arebãºcãlie, europeanul are un res-pect desãvârºit faþã de reguli im-puse sau autoimpuse, faþã denorme de convieþuire, românulare o ingeniozitate naturalã îneludarea legilor, normelor, reguli-lor. Europeanul e metodic, calcu-lat, perseverent în intenþiile ºidemersurile sale, românul e ezi-tant, haotic, nãvalnic ºi inconsec-vent cu sine ºi cu ceilalþi. În via-þa literarã parizianã (ºi cea euro-peanã, în general) am fost pre-zenþi, prin marii noºtri exilaþi (Io-nesco, Eliade, Cioran, Paul Goma,D. Þepeneag etc.) ºi dupã al doi-lea rãzboi mondial. Cred cã de-pinde numai de noi sã redevenimprezenþe active pe scena literarãeuropeanã, cu câteva condiþii: sãne promovãm adevãratele valori,renunþând la cultivarea spirituluide grup, la cumetriile literare, sãfim perseverenþi în acþiunile ºidemersurile noastre, sã gãsimmodalitãþile optime de a difuza câtmai clar ºi mai eficient cultura ºiliteratura românã în spaþiul euro-pean. Literatura românã ar aveafoarte mult de câºtigat din con-fruntarea cu valorile europene.Privindu-se în oglinda europeni-tãþii, literatura românã ar aveaºansa unei maturizãri efective, a

unei delimitãri mai prompte depropriile tare ºi complexe, a uneiregãsiri a specificului propriu,concomitent cu o privire dez-ilu-zionatã, lipsitã de mistificãri oriexcese ale unei abordãri beatifi-cante a propriei imagini. Prin in-trarea în Europa, literatura româ-nã are ºansa de a-ºi pierde com-plexele ºi de a câºtiga un spor decredibilitate. Cele mai elocventeexemple ale europenitãþii literatu-rii române contemporane ar fi:poezia Anei Blandiana, a lui Mir-cea Cãrtãrescu, Ion Mureºan,proza lui Norman Manea, a luiNicolae Breban, a regretatuluiGheorghe Crãciun, dramaturgialui Matei Viºniec, eseistica luiNicolae Manolescu, Andrei Ple-ºu, Gabriel Liiceanu ºi, desigur,ar mai fi câteva nume care ar pu-tea avea o rezonanþã aparte în li-teratura europeanã de astãzi. Olistã de cãrþi care ar putea aveaprizã la cititorul european nu artrebui sã omitã titluri precum:Orbitor, de Mircea Cãrtãrescu,Dimineaþa pierdutã, de GabrielaAdameºteanu, Bunavestire, deNicolae Breban, Cruciada copii-lor, de Florina Ilis, Devenirea în-tru fiinþã, de Constantin Noica,Pitoresc ºi melancolie, de An-drei Pleºu, Uºa interzisã, de Ga-briel Liiceanu, Arca lui Noe, deN. Manolescu, selecþii de poemedin creaþia Anei Blandiana, Mir-cea Ivãnescu, Mircea Cãrtãres-cu, Ion Mureºan etc.

4. Sorþii de dezvoltare aliteraturii noastre stau nu doar îngeografia ei intrinsecã, ci ºi înfactorii extraliterari, deºi nu ar fibine sã aruncãm prea mult pova-ra responsabilitãþii asupra a ceeace se gãseºte în afara literaturii ºia literaturitãþii. E drept, am aveanevoie ºi de ºansa de a se ivi înliteratura noastrã unul, doi, treisau mai mulþi scriitori geniali, caresã coaguleze în jurul lor dezvol-tarea ei viitoare, în care am moti-ve legitime sã cred.

nnnnn FLORIN COLONAª

În volumul al VII-lea dinOpere de I.L. Caragiale,editat de Fundaþia Regalã

pentru Literaturã ºi Artã, în 1942,sub redacþia lui ªerban Ciucules-cu, este cuprinsã coresponden-þa scriitorului cu cincizeci ºi cincide apropiaþi. Cercetând ºi altesurse scrise ulterior, nu am gãsito epistolã adresatã doctoruluiV.A. Urechia, datatã 1 ianuarie1906, expediatã din Berlin. Tre-buie amintit faptul cã în respecti-vul tom sunt publicate douãzeciºi nouã de texte cãtre Alceu Ure-chia, trimise în perioada cuprin-sã între iulie 1897 ºi 1909, scriseîn þarã sau în strãinãtate.

Având adresa din strada Schi-tu Mãgureanu nr. 5 ºi destinatãdoctorului Alceu Urechia, expe-diatã din Wilmersdorf, sectorul alpatrulea din Berlin, cartolina res-pectivã reprezintã imagini din lo-calitatea de curã balnearã BadFreienwalde an der Order. Aredouã reproduceri fotografice – înpartea dreaptã sus vila Helene,iar în partea din stânga sus o re-clamã pentru Brunenhotel, Kur-haus, în timp ce în jumãtatea in-ferioarã este poziþionatã o imagi-ne a locului de promenadã Kur-park. Poate fi bãnuit nenea Iancude a fi avut o oarecare intenþie înalegerea acestei ilustrate, pentrua specula în românã tonalitãþileprimelor litere ale celor douã de-numiri?

Scrisã, semnatã ºi datatã înprima zi din ianuarie 1906, la Ber-lin, va fi francatã cu douã timbrede 5 pfennig, fiecare obliterate decãtre poºtã în 14 ianuarie 1906.Pe versoul acestei ilustrate, îndreapta jos, sunt însemnate câ-teva rânduri cu acea caligrafieimpecabilã, ca ºi pe recto, undecaracterele literelor sunt puse înpaginã cu o mare mãiestrie:

Aurora azi apareMai mândrã ºi mai voioasã,

e vremea luiCaragiale!

Cãci e zi de sãrbãtoareZi plãcutã ºi frumoasã

Rugãm cerul cu cãldurãEtcetera.

Berlin, 1 ianuarie 1906

Car

Un amãnunt care trebuie re-marcat: autorul utilizeazã în cali-grafia spectaculoasã un simbolcriptic asemenea literei „b” demânã, în locul tuturor literelor „r”.Este un joc al unui maestru al le-xicului ºi al calambururilor, carepoate avea o semnificaþie pe carenu am identificat-o. Mai trebuieamintit cã în volumul apãrut laFundaþia Regalã pentru Literatu-rã ºi Artã, gãsim în captilolul de-dicat corespondenþei cu PaulZarifopol (textul XXX), trimis la18 ianuarie 1906, o poezie în treistrofe, având fiecare câte patrurânduri, care începe cu catrenultrimis lui Alceu Urechia, însã cuo inversare la rimele de la rândulal doilea ºi al patrulea:

Aurora azi apareMai mândrã ºi mai frumoasã,Cãci e zi de sãrbãtoareZi plãcutã ºi voioasã.

Anul nou sã vã gãseascãPetrecând cu mulþumireBine sã vã dãruiascãªi deplinã fericire.

Hoch!1 Familiile amiceZarifopolul ºi Gherea!Curgã viaþa lor fericeªi mai dulce decât mierea

Un tânãr poet daco-român

Pe recto sub urarea imprimatã„Herzliche Glückwunsch”, aparesemnãtura: „Familia Caragiale”.

1 Trãiascã!


1. Felurite anchete consacra-te „schimbãrii la faþã” a literaturiinoastre, colecþionând semnãturide diverse calibre, încercau uninventar scrupulos al simptoma-tologiei. Negreºit, asistãm/ parti-cipãm la aceastã schimbare lafaþã. Fiindcã, lepãdându-se detrecutul totalitar, seismul decem-brist a marcat o rãscruce, cu variiconsecinþe ºi în câmpul literar,inclusiv în statutul scriitoricesc.Începând, de pildã, cu ebuliþiagazetãreascã care a cuprins, ime-diat, numeroase condeie pânã larãzboaiele de ultimã orã, animate– sub flamura revizuirilor – ºi de„pusee proletcultiste”, cum s-aobservat, temperate acum. Ori-cum, a slãbit autoritatea instan-þei critice, conflictul generaþio-nist s-a acutizat (manevrând eti-chetele hilare precum cea a „ex-piraþilor”), îºi face loc, pe supor-tul vacarmului mediatic, noul val,încântat – în numele dezinhibãriiºi de-tabuizãrii – de literaturahormonalã, încurajând exploziavulgarofilã, limbajul licenþios. Pefundalul vulgarizãrii întregii so-cietãþi, de fapt, sedusã de „imbe-calizare” (dupã vorba lui Octa-vian Paler), cãzând în mlaºtinasubculturii. Firesc, ºi clasamen-tele literare sunt în prefacere dupãcum harta literaturii române, în-cercând o necesarã recuperare(literatura „de sertar”, memoria-listica, producþia exilului) este înextensie, îmbogãþindu-se. În re-plicã, n-am putea ignora, sub tã-vãlugul globalizãrii, nemiloasaconcurenþã externã (valul de tra-duceri) ºi cealaltã tranziþie carene paºte, cea a integrãrii cultura-le în spaþiul european, cu nume-roase pierderi (nicidecum colate-rale). Dacã aºa-zisa artã comer-cialã e în vogã (rãspunzândprompt noii sensibilitãþi esteti-ce?) ºi noul autenticism (plonjând

nnnnn ADRIAN DINU RACHIERU

„totul pleacã de la climatul cultural...”voios în mizerabilism) face victi-me în serie (explicaþia, dupã unii,fiind de aflat în explozia compen-satorie dupã anii de obedienþã ºisever control ideologic), dacã tre-cerea de la filologizare la fiziolo-gic stârneºte palide reacþii pro-testatare, nedumereºte – credem– puþinul interes rezervat unui altgest recuperator, cel al promovã-rii/ asimilãrii ofertei literare a co-munitãþilor româneºti din jurulþãrii. Peste toate, dupã „decom-presia postotalitarã”, vorba Bian-cãi Burþa-Cernat, asistãm la sãrã-cirea ºi „birjãrirea” limbii, la inva-zia amatorismului vehement ºi aprovincialismului agresiv, a dile-tantismului „blogosferic”, a pro-liferãrii subautorilor, cum con-statase blândul Adrian Popescu.

2. Aº privi aceste raporturiîntr-un context ceva mai larg. În-tr-o þarã fãrã proiect ºi fãrã buso-lã, pusã pe butuci (cum este, dinpãcate, România enclavizatã), cuo democraþie bolnavã dar cu unturism politic înfloritor, doldorade guriºti cãzând cotidian în circmediatic, scufundatã însã în pe-simism social, a discuta despresoarta literaturii înseamnã a abor-da un subiect care nu prea inte-reseazã. Confiscaþi de festivismºi vorbãrie gãunoasã, bifând tri-umfalist „acþiuni”, uitãm cã, defapt, relaþionarea se exprimã zil-nic, deloc zgomotos, dincolo decoroane ºi simpozioane. Cum netratãm istoria, cu momentele eiastrale ºi cum ne respectãm va-lorile – iatã o temã dureroasã, re-luatã obsesiv într-o epocã flui-dã, atentând – sub tãvãlugul glo-balizãrii – la identitatea celor„mici”, realmente primejduitã.Patriotismul, cred, este un pro-dus cultural; el se educã prin ape-lul la memorie ºi, regretabil, estesabotat de „realizãrile” prezentu-lui, torpilând speranþa ºi încrede-

rea în viitor, avariind „imagineade þarã”. Eforturile de cosmetiza-re imagologicã nu salveazã nimicdacã realitãþile nu se schimbã (înbine, fireºte). Poate literatura sãne salveze? Lipseºte la noi unproiect social-politic precis, osocietate civilã normalã e încã odulce-himericã aspiraþie, retoricaeuropeistã cade, la rându-i, în-tr-un limbaj de lemn, angajând –ideologic – o elitã restrânsã, bu-taforia naþionalistã ocupã scena.Între „decuplarea” pe care o visa(ºi o recomanda) Nae Ionescu ºivindecarea de complexe, îmbrãþi-ºând spiritul european, reacti-vând referinþele româneºti, dis-tanþele sunt, vai, enorme.

3. Daþi-mi voie sã încerc o de-scriere a peisajului. Se vorbeºteinsistent în ultima vreme despre„decãderea criticii”. Scormonindla „subsolul actualitãþii” (cum în-demna Cãlinescu) putem lesnedetecta simptomele, deopotrivãprofesionale ºi morale. Iatã, scep-ticismul dizolvant face casã bunãcu diletantismul debordant. ªi,evident, cu prizonieratul impre-sionist într-un mediu cultural sus-pectat de debilitate, practicândacum cronistica tarifatã, trãind „laremorca unui centru”, obsedat deservilism sincronizant. Încât cri-tici care sã-ºi fi fundamentat lu-crarea pe o platformã teoreticãsolid articulatã, autori programa-tici, doctrinari nu sunt prea mulþide vreme ce piaþa ideilor dizolvãtotul în culturalism, suferã denon-recepþie, n-are continuitateºi standarde de evaluare ºi aº-teaptã „confirmarea canonicã”,altfel spus acceptul (binecuvân-tarea) centrelor de omologare(vezi ºi Horia-Roman Patapievici,Despre idei & blocaje, Ed. Hu-manitas, 2007, „strategul” ICRfiind angajat, cicã, în efortul de„a regândi” cultura noastrã). Cu

un diagnostic mai vechi, e vorbade o crizã culturalã de structu-rã (observase, cândva, AdrianMarino).

Totul pleacã de la climatulcultural. Dupã cum prea bine seºtie, cultura noastrã este poeto-centricã. Ne lipseºte o tradiþieraþionalistã iar mentalitatea lite-rarã, preeminentã, blocheazã saudeformeazã circulaþia ideologiilor.Aºa fiind, filosofia vehiculeazãmai degrabã o „culturã a senti-mentelor”, cu reacþii emoþionale,viscerale ºi mai puþin o argumen-tare „rece”, cu blindaj ºtiinþific.Literaturismul culturii noastre,denunþat cândva de M. Ralea, vacultiva eseismul sprinþar, obsedatde efecte stilistice. A. Marinoîncercase sã propunã un noustatut exerciþiului critic, înþeles caproces hermeneutic; implicit, dea examina în regimul minoratului„cultura foiletonisticã”, discursulcalofil, cronica fiind în ochii luiMarino o „speþã blamatã”, pro-dus al Eu-ului inflaþionar. Astãzi,critica de întâmpinare (perpetua-tã inerþial) e mai degrabã PR edi-torial, supusã presiunilor, cumulþi critici „de casã”, arondaþi,slujind marketingul cultural (ine-vitabil, într-o societate mediati-cã). Critica însãºi e o activitatede niºã, interesând o lumerestrânsã (grup, club etc.), depar-te de ecoul, autoritatea ºi presti-giul / capitalul simbolic de altã-datã, când lansa verdicte ºi fixaierarhii. Policentrismul, fireºte,nu e un fenomen rãu. Iar relati-vismul (însoþitor) cere, în contex-tul nomadismului planetar, mo-bilitate ºi abilitãþi relaþionale.Adicã, judecând sociologic, ma-nagementul vizibilitãþii. Aºa cãfiecare se descurcã cum poate.Totuºi, cei pe care aº miza ar fiN. Breban, Norman Manea ºiMircea Cãrtãrescu, ultimul – în

pofida „sevrajului” denunþat deªtefan Borbély – fiind recent în-cununat cu încã un premiu (Hausder Kulturen der Welt, 2012).Conteazã, decisiv, reamintesc,rampele publicitare într-un „sis-tem politico-mediatic abstruz”,vorba aceluiaºi excelent analistªt. Borbély.

4. Cioran, considerând Româ-nia o þarã subteranã, cãzutã însomnolenþã istoricã ºi lipsitã deorgoliu naþional, se manifesta în-verºunat tocmai în numele uneinemãrturisite iubiri. El blama sla-ba noastrã „aderenþã la valori”,declarativismul sforãitor, români-tatea „deficientã”; adicã oamenii„atenuaþi”, incapabili de o voin-þã de risc, ieºind din ceea ce ne-cruþãtorul moralist, cu un „regretrece”, considera a fi o normalita-te ruºinoasã. ªi, firesc, se între-ba, îndemnând spre un „ethosagresiv”: când se va evapora apadin sângele românilor? Cândvom ieºi din „naþionalismul su-perficial”? Curios, pentru renaº-terea României (o þarã, constatael, care se dispreþuieºte pe sine,urmãritã de un destin minor) so-luþia ar fi înmulþirea negativiºti-lor. Evident cã Emil Cioran aveaîn vedere „regenerarea seminþiei”noastre, devenind altceva, lepã-dându-se de uºurãtate ºi ironiesuperficialã. Dacã vorbim de „sor-þii de dezvoltare”, ar trebui sã nuuitãm de rolul elitelor (irespon-sabile, într-o þarã nevertebratã).N-au oare nici o vinã cã trãncã-neala ºi brambureala au confis-cat România? Nu se comportãlamentabil de vreme ce, aneste-ziate, profitoare, nu reacþionea-zã? În timp ce trambulina partini-cã încurajeazã contraselecþia iarsindromul Pinocchio (cf. V.S.Dâncu) face ravagii, lichelismulºi neociocoismul având parfumintelectualist… Dar chiar elitarii,beneficiind de „iradierea presti-giului”, cad în retoricã spumoa-sã ºi infructuoasã, cârtitoare, lã-sând impresia cã se pricep (la ori-ce). Politica – cãzând în derizoriu– se face la TV. Aleºii neamului,aroganþi ºi ignoranþi, uitând deRomânia realã, cultivã frenetic„civilizaþia vorbelor”. Sunt „ne-gustori de tronuri”, mari sforarirãsplãtiþi cu posturi grase în eravideocraþiei, afiºând un incredi-bil cinism. România SRL a ajunspe mâna unor „piloþi orbi” (cumscria M. Eliade în 1937), stândînsã „surâzãtori” la cârmã, con-firmând – de mai era nevoie – cãceea ce a fost cândva se va maiîntâmpla. Grav e cã indiferenþa selãþeºte iar ieºirea din zodia naþio-nalului (proclamatã triumfalist deunii analiºti) face din România,cea „aproximativ europenizatã”,„o þarã de frontierã”, un stat vo-latil – zicea Joel Kotkin. Ratândcâteva favorabile culoare (politi-ce, evident: august ’68, decem-brie ’89), noi – ca ºi culturã „micã”– nu prea contãm; degeaba pen-sãm, cu hãrnicie, „ecourile”. Rã-mâne o dulce iluzie cã am puteaschimba faþa României prin cul-turã. Dar apariþia unui mare scrii-tor, speratã, înfrângând – de re-gulã – potrivniciile, nu poate fiprogramatã. Nevoile, zicea Re-breanu, dau pinteni scriitorilor.Aºa cã aºteptãm, tânjind dupãun Nobel mereu amânat...George Pãunescu - Oraº pe Dunãre


Caragiale, observ, puneaîntrebãrile la aproape50 de ani distanþã de la

Revoluþie (de la 1848). Azi, cândeu rãspund, au trecut… mai binede 22 de ani de la Revoluþia anti-comunistã (din decembrie 1989).Fiecare secol cu marea lui revo-luþie româneascã (mã rog, impor-tatã). Mã mir cã nu mai apare pu-blicaþia conservatoare „Epoca”(ea a reapãrut meteoric dupã 1989în serie nouã, am impresia, în ogra-da þãrãniºtilor), sã gãsim o conti-nuitate simbolicã. De fapt, nugãsim nici o continuitate, Româ-nia devenind republicã. În 1897,dacã dãm înapoi cu 30 de ani, apoicu 20 de ani, România îl avea„rege” pe Carol I din 1866 ºi-ºicâºtigase independenþa în 1877– doar cã era departe de reîntre-girea de la 1918 (dacã dãm înain-te cu 20 de ani, faþã de anul 1897,când Caragiale a propus întrebã-rile anchetei de faþã). Mã joc aicide-a periodizarea, ezitând sã daurãspunsuri noi la întrebãri vechide… 115 ani.

1. Literatura noastrã de azi?Suntem dansatori buni, profesi-oniºti, ºtim sã batem pasul pe loc.Dacã e sã privim istoriile literare,avem o literaturã de limbã româ-nã (cultã, acumulatã de-a lungula douã secole, al XIX-lea ºi alXX-lea) care n-are de ce sã seplângã, în principiu, acoperindprin valoare toate genurile. O li-teraturã românã sincronizatã culiteraturile lumii (îndeosebi cucele apãrute în limbi de circulaþieuniversalã). Cu toate acestea, cu-rios, literatura românã n-a reuºitsã impunã opere sau cãrþi care sãdevinã repere în literatura univer-salã (ºi n-a reuºit sã se încunu-neze cu un Premiu Nobel pentruLiteraturã, oricât ar fi de nesem-nificativ pentru… posteritate,devalorizat estetic în timp, în celemai multe cazuri ale premiaþilor).Cum stãm azi? La 22 de ani de laeliberarea de sub cenzura comu-nistã, n-aº zice cã stãm mai binedecât sub comunism – paradig-ma poeþilor de atunci (neomoder-niºti, în principal; de fapt, incla-sificabili) nu mai are corespon-dent în poezia de azi, trecutã înregimul „pãrþilor moi”, sau „sla-be” ale postmodernismului rela-tivizant. Personal, nu sunt mul-þumit de evoluþia postcomunistãdin literatura românã, marii scrii-tori rãmân cei ce ºi-au scris ope-ra sub comunism, degeaba suntplimbaþi ºi traduºi în strãinãtatenouãzeciºtii ºi douãmiiºtii, ei nuconteazã decât pe plan naþional.Sigur, sunt ºi excepþii, dar nu cineºtie ce. Cred cã pãcatul literaturiiactuale de la noi e cã nu mai arecu cine sã se sincronizeze (celpuþin la nivel de poezie, româniidau lecþii de sensibilitate; nu con-teazã cã nu-i descoperã nimeni laadevãrata valoare, fiind traduºiinadecvat). Dar e important cã azise scrie intuitiv, nu „din bibliote-cã”. Oricum am lua-o, poezia ºiproza originalã au calitate înaltã(nu sunt ani în care sã lipseascã

nnnnn LIVIU IOAN STOICIU

rãspunsuri de azila întrebãri vechi de…

115 anivolume de referinþã, bune de pre-miat, e un echilibru nesperat).Lasã cã noile generaþii au dat ºide gustul eseisticii comparatiste(bunã la noi pentru cursuri uni-versitare, nu ºi pentru a impuneun stil peste hotare), nu numai alcriticii. Dar nu reuºim „sã sãrimºtacheta”, chiar dacã în þarã ni separe cã suntem zmei. Eu n-am aziun nume la care sã mã raportez.

2. Nu e nici un raport între cãr-þile originale, scrise de pe o zi pealta, ºi societatea de azi „încon-jurãtoare”. Scriitorul român a fostbine dresat de comunism, sã steacu capul la cutie, sã nu se impli-ce, sã nu aibã atitudini. N-a fostîn stare nici mãcar sã scrie unmare roman dedicat dictaturilorde la noi („negre” ºi „roºii”, cumau fãcut-o scriitorii latino-ameri-cani). Societatea nu conteazã, eanu se regãseºte în opera scriito-rilor români decât accidental, ºinu numai din punct de vederepolitic, dar nici mãcar monden.Mai degrabã cititorul avizat ro-mân îºi descoperã idealurile încãrþile importate… Nu mai avemun Caragiale (cel care pune ase-menea întrebãri, la care trebuie sãrãspundem dupã 115 ani), impli-cat în viaþa societãþii. Azi avemdoar scriitori din noua generaþieobsedaþi de sex ºi droguri, sã sim-plific la maximum atmosfera. Iarscriitorii din vechea generaþie serisipesc în epicã eseisticã.

3. Scriitori remarcabili? Nuducem lipsã de scriitori „în sen-sul european al cuvântului”, carenu lipsesc nu numai din istoriilenoastre literare, dar nici din ma-nuale – sunt traduºi în prostie, întoate limbile pãmântului, premiaþiîn þarã ºi strãinãtate. Nu ducemlipsã de vedete nici în poezie, niciîn prozã. Doar cã avem o proble-

mã: cât trãiesc sunt mari ºi tari,dar dupã ce mor, uitãm de ei (neruºinãm chiar cã i-am consideratmari, constatând cã erau mici, defapt – filtrul posteritãþii fiind devinã, schimbarea percepþiei este-tice ºi a gustului critic). N-are rostsã dau nume, e aceeaºi listã ve-hiculatã la nesfârºit care începeneapãrat cu Cãrtãrescu ºi Mure-ºan (optzeciºtii sunt de la Revo-luþie încoace la putere) ºi se ter-minã cu cine ºtie ce douãmiist fãrãoperã, dar cu o gaºcã durã desusþinere.

4. „Dezvoltare a literaturiinoastre în viitor”? Dacã o gene-raþie literarã creºte din alta, nereferim la dezvoltare? Dacã nemulþumim cu puþin, putem vorbitotuºi de progres în literatura pecare o scriem? Dacã existã pro-gres ºi dezvoltare în literaturã, în-seamnã cã suntem precum Româ-nia, o þarã în curs de dezvoltare,adicã avem o literaturã în curs dedezvoltare. ªi e clar cã n-o sã ajun-gem niciodatã din urmã marile li-teraturi ale lumii (deºi fiecare scri-itor e altceva în cadrul lor). ªtiþicum se spune de România: fru-moasã þarã, pãcat cã e locuitã. Mãtem cã se potriveºte ºi la literatu-ra de limbã românã: frumoasecãrþi, pãcat cã sunt scrise de au-tori de limbã românã. În absenþaconºtiinþei tragice, preferãm sãne luãm la miºto „naturelul”. Alt-fel, ne vom dezvolta ºi în viitor,instinctiv, „ca ºi pânã acum” –fãrã sã ºtim unde trebuie sã neoprim ºi fãrã sã ducem la capãtun proiect literar „de viitor”. Cãaºa suntem noi fãcuþi, români, sãne zãdãrnicim singuri creaþia, são lãsãm sã ardã la foc mic, sã plu-teascã la joasã înãlþime (sã nu fimdetectaþi de paznicii spirituali) ºisã nu-i dãm anvergurã.

Iozsi BacsiIozsi Bacsi îºi petrece serile în poartã,o mânã grea în ºold,cealaltã pe bastonul lipit cu leucoplast.

Priveºte vacile umflate cum se întorc în cireadãmiºcându-ºi capetele mari ca pe niºte clopoteºi izbind cozile cu ciucur in muºte.Iozsi Bacsi întoarce capul dupa ele pânã se pierd pe la vecini prin grajd,(Bãlþata lui ªoani iar o greºit poarta),el iºi trece palma peste frunte sãltând usor chipiaºi viseazãla românca lui trupeºã ºi ochioasãpe care a iubit-o în rãzboide-au bãtut-o taicã-su cu mãturaºi-au mãritat-o cu un popã bãtrân.Isten mai ºtie ce s-o întâmplat cu ea sãraca.

Iarba miroase a copiteºi Iozsi Bacsi s-aºeazã pe banca din faþãsã-ºi odihneascã cizmele de cauciuc.

Ness de visePui granulele mov ºi albastreîn linguriþãªi numeri pânã la trei;Închizi ochii când le bei;Te rãstorni ºi þi se întorc hainele pe dos, desculþ,ªi dansezi imagini ca ºi caimacul;

Acum apare nenea cu fraculªi cu joben,Care presarã niºte polenpeste ceaºca de porþelanªi totul se reflectã-n tavan,Ca un refren.

Înapoi de la servici într-o miercuri seara

maºinile trec pe lângãfurnici cãrând grãmezi enorme de zgomottrotuarul curge cu ciment ºi oameniîmi trag pantofii dupã mine ca pe niºte pedepsesimt greutatea unui atlas istoricapãsând dureros pe creºtet

meºteri microscopici îmi construiesc un ºantier între geneajung la uºãºi cheia cedeazã în gaura ei ca un baton de plastelinãcorpul mi se strecoarã în camera tãcutãºi se topeºte pe canapeaca untul pe o felie de pâine prãjitã.

debut


nnnnn ALEXANDRA ANCA JIVAN


1. Curat-murdar. Acum, neneIancule, va trebui sã îmi ierþi emo-þiile, cã nu mi se întâmplã des sãrãspund unui om pe care, încã dela o vârstã fragedã, îl tot întreblucruri, fãrã ca mãcar o datã sã-mitreacã prin minte cã ar putea fiinteresat ºi de ce aº putea spuneeu. Iatã însã cã, uneori, moarteaeste o minciunã, vorba lui Mace-donski. Cum altfel, aº îndrãzni sãcompletez eu, dacã ºi viaþa estela rândul ei, într-un anumit sensºi de cele mai multe ori, o minciu-nã. Ce e alb poate fi uºor negru,ce e negru poate fi doar absenþaochiului bun sau ne-inventarealanternei în noapte ºi tot aºa. Iaralbul, la rândul sãu, ar putea sãnu fie altceva decât o reþinere aculorii în ea însãºi, o dezarticula-re a ei într-un Alzheimer croma-tic, iar curãþenia pe care o dega-jã, o anti-camerã a morþii. Trebu-ie timp – cantitatea lui nu e chiarun moft – ca sã se discearnã cu-lorile, sã se stabilizeze faþa ºi re-versul, muchia subþire a hârtiei,ºi alte asemenea lucruri urgentedar ne-imediat rezolvabile. Iardacã nu timp, trebuie un spaþiucare sã nu fie oriºicum, ci privile-giat, special, în aºa fel încât sã sepoate sta între ºi deasupra obiec-tului despre care se vorbeºte ºi acelui care vorbeºte. Mai greu, vezibine, pentru mine, acum, sã îþirãspund în ce stare se aflã litera-tura astãzi, altfel decât cãzândvoit ºi cu bubuiturã asumatã înoximoronul pe care la ºcoalã nil-au bãgat pe gât asociindu-þi-lþie: curat-murdarã starea actualã,curat-murdarã. Totuºi, pentru cãam avut o lunã bunã ºi nici o re-vistã n-a uitat sã îmi publice arti-colul dupã ce m-a zorit cu dead-line-uri, de mai cã am simþit pespate vreo douã bice, pentru cãtrei oameni au citit ce am scrisfãrã sã fie ei înºiºi scriitori, pen-tru cã nu s-a dat rezultatul la unconcurs de debut la care am tri-

nnnnn ADRIANA TEODORESCU„Ce mi se pare riscant pentru percepþia socialã a scriitorului în Româniade astãzi este oscilaþia între extrema pozitivare ºi ranchiunadispreþuitoare...”

mis ºi eu, amãrâta, niºte poezioa-re, aº înclina sã îþi spun cã e bineºi sã fii liniºtit cã ne îndreptãmînspre ºi mai bine. Cã pentru scri-itori e în regulã, cã cititorii au blo-guri literare ºi site-uri, puzderie,cã în Bucureºti, mi-a spus cine-va, se citeºte ca-n Paris în me-trouri. Pe de altã parte, te-aº minþidacã aº trece cu vederea cã lite-ratura de astãzi strãluceºte cadiamantul în noroaie, ea fiind, cao substanþã, ºi într-un element ºiîn celãlalt, dar cã ºi mai adeseaam impresia cã s-au amestecatde-a binelea ºi nu ºtim ce logicãa suprapunerii ºi a extracþiei sãmai aplicãm.

Aºa cã, sã rãmânem la curãþe-nia-murdãria noastrã ºi sã aºtep-tãm timpuri noi ºi spaþii privile-giate. ªi mai cã te-aº întreba ºi eupe tine, la ce literaturã te referi,totuºi, nene Iancule, la a noastrãîn care m-ai inclus, oricât de ne-mernicã, drept spectator mãcar,ºi pe mine, sau la a voastrã, a iluº-trilor de care tragem ca de un elas-tic în care credem pe jumãtate?Mã gândesc însã cã o sã optezpentru altceva. Aºadar, te întrebfãrã nici un dead-line, pe cine aiparia tu astãzi dacã ar fi vii ºi înlume (se aude cã sunt) peTrahanache sau pe Dandanache?La mine în urechi se plimbã cuinsistenþã Ricã.

2. Sã se modifice, dar sã nu seschimbe nimic, cu varianta esublimã, putem zice. Adicã, mãgândesc aici mai ales la sfera in-stituþionalã a culturii ºi educaþiei,singura capabilã sã fasoneze lamodul profund raportul societã-þii cu literatura. La noi pulsiunilede moarte sunt mai puternice de-cât cele de viaþã. ªi n-aº vrea sãsune prea freudian, deºi exactteoriile lui Freud mi se pare cã sepotrivesc aici. E o tendinþã marede regresiune în ceea ce statulpoate face pentru cultura ºi edu-caþia româneascã. Iar regresiu-

nea, ºtim, exclude timpul, cã toc-mai asta este, o întoarcere pe fi-rul timpului, o destrãmare a lui.Or, numai ce spuneam cã avemnevoie de timp ca sã putem privilucrurile bine. Operãm de ani dezile o schimbare lipsitã de fond.Ba modificãm numãrul de ore deromânã, ba mai scoatem un ro-man din cele care se cer la bac ºine sabotãm sistematic viitorii ci-titori ce rãmân de o vreme aceiaºi,puþintei, sãrãcuþi ºi, într-un regis-tru imaginar, goi. Alte moduri depãtrundere a literaturii în socie-tate sunt în numãr redus, dar to-tuºi sunt. Lecturi publice, festi-valuri de literaturã, reþele literare.Unele dintre ele chiar funcþionea-zã pozitiv pânã la un punct ºi în-tr-o anumitã mãsurã ºi ar funcþi-ona ºi mai bine dacã ar avea osusþinere mai bunã din parteasistemului educativ.

Ce mi se pare riscant pentrupercepþia socialã a scriitorului înRomânia de astãzi, dar tu mã poþi(sau nu) amenda, spunând cã aºaa fost întotdeauna, este oscilaþiaîntre extrema pozitivare ºi ran-chiuna dispreþuitoare. Adicã, so-cietatea tinde sã vadã în scriitorun pierde-varã, un visãtor, unromantic dezlipit de realitatea vre-mii (ºi aici, da, atât cât s-a cunos-cut, poezia mizerabilistã, cu toa-te excesele sale, a fost de folos îna combate astfel de percepþii),dar, mai grav, încã mulþi dintreromâni îºi doresc sã fie scriitori.Inclusiv vedetele de 2, 3, 4, pânãla maxim 10 bani nu se mulþumesccu miºcãrile lascive ºi eroticoasecare le consacrã, ci sunt chinuitede un vânos complex scriitori-cesc. Cu alte cuvinte, cam toatãlumea crede cã literatura e fie aiacare se scrie uºor ºi de cãtre ori-cine – e uimitor câtã lume e fermconvinsã cã, dacã face o rimã ºitrânteºte pe foaie câteva cuvintede suflet albastru, scrie poezie,într-o rupturã absolutã de litera-

tura care ar trebui cititã – mulþidin cei care scriu la tot colþul nuau depãºit faza lecturilor elemen-tare, fie aia pe care o scriu câþivaprea trândavi sã-ºi deschidã oafacere sau sã meargã la job-uriîn care se face team-building. Înurma unei remarci a unei cunoº-tinþe care spunea cã toatã lumeabunã ºi mai puþin bunã vrea sãdevinã scriitor ca sã fie consa-cratã, mã întreb uneori dacã nucumva societatea românã ratea-zã (sau trãdeazã?) rolul existenþi-al al literaturii, preferându-l pe celal recunoaºterii de esenþã vede-tisticã.

3. Lanþul slãbiciunilor. ªtii dece, nene Iancule? Pentru cã suntdouã sensuri, mai exact douã di-recþii ale sensului lui remarcabil.O datã, ceea ce meritã sã fie re-marcat ºi apoi, ceea ce poate firemarcat, ceea ce este adus înpostura de a putea fi remarcat.Iar mie nu mi se pare cã scriitoriicare se aflã pe a doua direcþie alui remarcabil se gãsesc în ace-eaºi proporþie ºi pe prima. Iar laaceasta contribuie un lanþ al slã-biciunilor pe care tu îl ºtii bine ºidespre care ne-ai ºi spus destu-le, dar… teoria, practica, distan-þa. E important mai mult pe cinecunoºti în literaturã decât ce poþisã faci, talentul, creaþia ºi altevorbe din acestea. ªi, mai nou, eºi mai important PR-ul literar, mar-keting-ul literar, campaniile lite-rare, vizibilitatea internauticã,chestiuni complicate pe care nule-ai cunoscut tu prea bine, sla-vã Domnului, poate. Uite, ca sã

nu spui cã mã sustrag cu totul, îþidau de-a valma doar câteva numedespre care cred cã meritã remar-ca europeanã, iar tu vei ºti maibine în ce mãsurã o au sau nu.Bogdan Suceavã, Corin Braga,Ion Mureºan, George Vultures-cu, ªtefan Borbely, Aurel Pantea,Horea Poenar. Pe lângã ei maisunt destui, ºi mulþi tineri, ceeace e bine, promite în timp ce noisperãm.

4. Bacalaureat. În primul rândeducaþia, baza oricãrei culturi.ªcoli în care nu toþi puºtii iau FBdoar pentru cã îi trebuie lui mamisã se laude, licee în care obþin 30la sutã bacul, dacã numai atâþiapot ºi nu cade capul ministruluipentru asta, universitãþi în carese picã, domnule, se picã, ºi sunttrei cinci zece pe un loc, sau 0,1pe un loc, dar la sfârºit scapãnumai cine poate. Apoi, reprezen-tare cultural-instituþionalã nunumai decentã (ceea ce, oh, rei-terez ºi eu cliºeul: ai fi avut cescrie astãzi, nu s-a mai întâmplatde mult la nivel ministerial), ci ºicompetitivã cultural european.Asta dacã plecãm de la premisacã peºtele de la cap se-mpute. Dardacã luãm ºi inversul în conside-rare, aº mai adãuga cã ºi toatetantile Miþi, împreunã cu mãtuºi-le ºi mama-mare, dupã reciclareaserioasã a lui nenea Tache sauMache de prin birturi, sã purcea-dã la a-l educa, dacã tot îl slobo-zirã în lume, pe domnul Goe ºi laa-i oferi alternative la trenurile încare semnalul de alarmã se apasãmult prea uºor.

1. Literatura noastrã de astãzieste vie, liberã, bogatã, diversã,cãlãtoare (a crescut ºi numãrultraducerilor în alte limbi), cu va-lori consacrate ºi cu tinere spe-ranþe. Viziunea mea nu este ca-tastrofist-apocalipticã. Poate cãeste o literaturã mai puþin cititãdecât altãdatã, fiindcã trãim în-tr-o epocã a vitezei, a imaginii, adivertismentului facil. Dar trebu-ie sã recunoaºtem cã acum sescrie ºi se publicã extrem de mult,chiar peste posibilitãþile de lec-turã ale unui cititor profesionist.

2. Raporturi între literaturã ºisocietate? O anumitã relaþie dedeterminare, de contaminare (maidegrabã dinspre social spre lite-rar) existã, însã una „slabã“, nor-malã într-o societate deschisã,democraticã. Spre deosebire detrecutul comunist, oglinda litera-turii este acum liberã sã capteze

nnnnn GABRIELA GHEORGHIªOR

„...oglinda literaturii esteacum liberã sã captezenumai ce vrea din tumultulsocialului, în funcþie degusturile ºi de obiectiveleparticulare ale fiecãruiscriitor.”

numai ce vrea din tumultul so-cialului, în funcþie de gusturile ºide obiectivele particulare ale fie-cãrui scriitor.

3. Cred cã avem destui scrii-tori remarcabili, în sensul euro-pean al cuvântului, chiar dacã nusunt toþi (la fel de) traduºi. Nu-mesc, aleatoriu, doar câþiva din-tre cei în viaþã: Gabriela Adameº-teanu, Varujan Vosganian, AnaBlandiana, Dumitru Radu Popes-cu, Petru Cimpoeºu, Doina Ruºti,Marta Petreu, Mircea Cãrtãrescu,Gabriel Chifu, Florina Ilis, Ioan Es.Pop, Radu Aldulescu, AdrianPopescu, Angela Marinescu, Ni-chita Danilov, Ovidiu Nimigean,Lucian Dan Teodorovici.

4. Vreþi sã mã transform într-oCasandrã? Nu pot, dar pot sã vãspun cã sunt optimistã. Iubescliteratura ºi (trebuie sã) cred în-tr-un viitor luminos al ei.George Pãunescu - Sat românesc


n m

em

oria

m

Lucrãrile sale, nimfe ce sezbat mimetic ale unuilimbaj plastic ce ne po-

sedeazã gândurile nespuse...,spuse doar de el. Sculptural, unzvâcnet de aripã izvorât din Cio-cârlia, muze desprinse din eter-nului feminin, portrete nãscutedin necuvinte cioplite demaestrul Guguianu în clipa teres-trã, pecetluite spre eternitate.„Creaþia, cuvântul Creaþie, esteaproape de Dumnezeu, eu suntcu picioarele pe pãmânt!”, nespune artistul.

Dincolo de toate subiectele,guvernate în special de eternulfeminin, sculptura sa de mici di-mensiuni reuºeºte sã creeze mo-numentalitate ºi sculptura samonumentalã devine lecþie mini-malistã. Forma sa sculpturalã cre-ezã iluzia curgerii, transcende tim-pul, fixându-l pe artist în conste-laþia artiºtilor de referinþã ale ar-tei româneºti ºi universale.

nnnnn LUCIAN IRIMESCU

sculptorul Marcel Guguianua murit la 89 de ani!prin „Testamentul” vorbital maestrului, acesta doreºteca inima sã-i fie depusãîntr-o sculpturã...

Marcel Guguianu ne lasã unnumãr impresionant de lucrãri desculpturã monumentalã, ansam-bluri statuare, busturi de bronzºi marmurã ale unor scriitori, po-eþi, savanþi, actori, amplasate înparcuri, grãdini publice, institu-þii, teatre ºi muzee, în oraºe dinRomânia ºi din strãinãtate. Nu-meroase opere fac parte din co-lecþii particulare ºi de stat dinRomânia, Italia, Canada, Dane-marca, Olanda, Franþa, Germania,Japonia, Grecia, SUA, Americaetc. În Bârlad, oraºul sãu natal,existã un pavilion expoziþionalcare îi poartã numele. În acestspaþiu, sculptorul a dorit sã îi fiedepusã inima, având un loc spe-cial pregãtit de maestru în sculp-tura „Rugãciune”, la capãtul AleiiNemuririi. El ºi-a mai dorit ca me-dicul Mircea Beuran, unul dintrecei mai buni prieteni ai sãi, sã-iscoatã inima dupã deces.

Nãscut pe 28 iunie 1922, Marcel Guguianu a foststudent al Academiei de Arte Frumoase Bucureºti,sub îndrumarea profesorului Cornel Medrea. A fost

profesor de sculpturã ºi desen, consilier restaurator pentrumonumente istorice ºi de artã, membru permanent al UniuniiArtiºtilor Plastici din România ºi membru al Bãncii Mondiale(statueta sa „Ciocârlia” a devenit Emblema diviziei de culturãa Bãncii Mondiale, Washington). A fost ºi profesor de sculptu-rã invitat al statului San Marino.

Începând cu anul 1948, a participat la toate expoziþiile anuale,bienale ºi de grup din România ºi la tradiþionalele festivaluri,simpozioane ºi bienale internaþionale de artã plasticã, la Bu-dapesta, Odense, Roma, San Marino, Napoli, Aradjelovaè, Bel-grad, Montpellier, Paris, Sao Paolo, New York, Ankara, Mali,Washington, Sevilla, Miami. Are o colecþie muzealã, care-ipoartã numele, la Contess Madelaine din New York. În 1992s-a creat Fundaþia „Marcel Guguianu”.

Premii ºi distincþiilllll 1972 „Placheta de Onoare” a Simpozionului Internaþio-

nal Arandelovac, Yugoslavialllll 1972 Placheta de onoare a Bienalei din Napolilllll 1972 Diploma Senne’ a „Academiei Internaþionale Pon-

tzen”lllll „Diploma de Merit” a municipalitãþii oraºului Galaþi,

România 1973lllll 1973 „Premiul anual de sculpturã” atribuit de revista

„Sãptãmâna Culturalã”, Bucureºti, Românialllll 1975 Diploma Benemerenzalllll 1975 „Palme d’or” al Academiei de Artã ºi Culturã din

Napoli, Italialllll 1981 Medalia de aur ºi placheta de onoare a Republicii

San Marino (1981),lllll 1983 Premiul I la concursul Nissida D’Orolllll 1974 „Diploma de Merit” a Academiei din Pontzen, Italialllll 1987 Editarea timbrului filatelic “San Marino - Neutra-

litate”lllll 1995 Membru al diviziei de culturã a Bãncii Mondiale,

Washington;lllll Statueta „Ciocârlia” devine Emblema diviziei de culturã

a Bãncii Mondiale, Washingtonlllll Premiul special al Academiei Româno-Americane pen-

tru sculptura „Ionel Jianu”lllll 1996 Varianta „Ciocârliei” – Premiul perpetuu PRO-

VICTORIA în cinematografielllll 1997 Cetãþean de Onoare al municipiului Bârladlllll 1999 Cetãþean de Onoare al municipiului Mehedinþilllll 2000 Premiul Fundaþiei România Marelllll 2001 Medalia de Aur a Academiei de Arte din Brazilialllll 2002 Ordinul Steaua României în grad de cavalerlllll 2004 Medalia de merit a Pavilionului Marcel Guguianu,

Bârladlllll Este menþionat în celebrul Dicþionar Who’s Wholllll 2004 Omul Anului 2004, Institutul Biografic Americanlllll 2006 Cetãþean de Onoare al Municipiului Bucureºtilllll 2009 Steaua Marelui Priorat General Magistral al Româ-

niei al Ordinului Suprem Militar al Templului din Ierusalimlllll Cu ocazia aniversãrii a 80 de ani de viaþã ºi peste 60 de

ani de activitate (11 iulie 2002), a primit înalta distincþie Steaua României în Grad de Cavaler, din partea preºedinte-lui României, Ion Iliescu, în cadrul unei ceremonii la PalatulCotroceni

Nud

Lolita

Cuplu

Ciocârlia


De ziua ta. Arome.Pentru Miºu

De ziua ta pisica linge apa în care suntbotezaþibastarzi. ne facem cruce cu limbaºi ne gândim la savarinele însiropate cuploaie

nu ºtim exact unde ne aflãmdar nu conteazã.tot ce-i mai sus de tâmplele noastrepoartã numele de cer

ziua ta este un animal frumoscare când nãpârleºte se face noapteiar noaptea îmbraci un halat de muselinãeu sunt bine-mersi învelit în nanchinºi ce frumoasã este ziua ta când se facenoapte

dacã vrem /ºi vrem/ scoatem pipa dinsertarulcu flori uscateo umplem cu iarba pisicii caprifoi ºiclematitedacã vrem/ºi vrem/ strecurãm ºi puþinhaºiºse acceptã la ocazii specialeºi imediat fumul acoperã pereþiica o blanã murdarã de herminã

ºi bate în uºã poºtaºul. are veºti bunepentru noinu existã moarte doar un somn lungde care avem cu toþii nevoieºi imediat samovarul îl fluierã ca pe ojigodiedar pânã la urmã îl servim cu fierturã demiambalþinem mult la omul ãsta

apoi el ne aduce aminte de botezul dinzoricând pisica ta lingea apa în care cerulîºi fãcuse planuri de furtunãnoi batem în podeaua de lemnvine servitoarea /fii serioasãla ocazii speciale ne permitem/o rugãm sã ne îndulceascã ceaiulcu arsenic

ºi ne îndepãrtãm atât de mult unul de altulpoºtaºul ne aratã vederi cu femeia ceþine între picioareun cuib de berze ea e mama naturãdar noi doi ne îndepãrtãm unul de altulatât de multºi ce departe este dimineaþa de noi iarnoi ce departe.

Poem pentru maica

Creºtea muºeþel sub tãlpilemorþilorîl adunam cu oasele

carnea rãmânea mãrturieunei vieþideloc liniºtite

o copilã goalã aducea apã în palmede la fântâna cu viespiifãcea asta timp de trei zileveninul insectelor o urmãreaca o aureolã.de la porþibãtrâne cu poame în ºorþo priveau cu mâlul din ochii înnecaþilor

dupã ce fata adãpa sufletelefãcea bucuroasã cu mânao adiere caldã îi scutura subþiorilede puful de pãpãdiefata râdea cu poftã de om marerâsul ei ridica pãsãrispre cer

era o cãldurã infernalãiar copiii râdeau îmbrãcaþiîn lânãclopotarul trãgea clopotelede la gâtul bovinelorºi uºor-uºor ne apãsa pieptulun miros de ploaie

ceilalþi purtau epitafe pe spinare:

când ai mai mulþi morþidecât viinimeni nu se mai mirãcã eºti cu capul în nori.

Muierea

Când îl prindeam beat pe Cataramã îlpuneamsã ne zicã despre femeia luicare-l pãrãsise cam la vreun an dupã ceCataramã al bãtrân dãduse ortu.ne înjura ce ne înjura apoi îl auzeai:

Avea un pãr negru frumoscând murea vreunul de-ai noºtriea îºi tãia pãrul ºi-l legade stâlpul porþii

trecea câte un vecin îºi scotea pãlãriaºi se închina apoi cerea þuicãsã fie primit sufletul celui plecatîi dãdeam þuicã îi dãdeam ºi vinbogdaproste ºi dacã nu þinea la bãuturãlãcrima pe hainele noi ale mortului

ºi aºa fãceau toþi veciniiveneau vii ºi plecau morþimortul nu avea timp de eicã s-ar fi pus pe-un râscare ar fi deranjat obiceiul

ºi babele veneau cu busuiocºi vorbeau de mort þaþã uite acu’ trei zileîl vãzui ºi era bun sãnãtosmare e Dumnezãu

dar femeia mea le dãdea tuturorþuicã ºi vincu pãrul tuns scurt bãieþeºteºi cu niºte cearcãne mari sub ochicare aproape cã-i intrau în gurã camuºtele

eeeee pãrul ei creºtea în câteva zilepentru ea erau ani iar dacã se întâmplasã vin beat de la cârciumão luam de pãr ºi îi spuneamtu’þi luna ta de muiere pune masaodatã

ea punea masa era frumoasãºi habar n-avea cã eu vãd asta.

Tratat despre prãpãstii

Unde dumnezeu se duce viaþa meaºi pe ce cãifemeia care mã iubeºteîmi sãrutã cusãtura ce-mi þinecapul pe umeri. am câþiva fraþio mamã câþiva morþi în spateunde dumnezeu ºi pe ce cãi

ºi pe ce cãi ar trebui sã continuifemeia care mã iubeºteo mamã câþiva fraþidar îmi spun dacã nu pentru eiatunci trãieºte de dragul morþilorsângele lor a rãmas în contul tãu

femeia care mã iubeºteîºi petrece nopþile cu ochii închiºilacrimile ei sunt monedece-i acoperã pleoapele ca la mortdacã nu pentru ea atunci pentru cinebate un ceas de perete ºi pe ce cãi

o mamã câþiva fraþiºi postura mea din pozã de invidiatsufletul ia calea fumului pãrãseºteîncãpereaprin coºul casei unde dumnezeu se duceviaþa meaºi pe ce cãio umbrã îºi carã beþivul acasãpe-acelaºi drum cu câini lãtrând

dacã nu pentru ei atunci pentru cinemeritã sã asculþi bocancii în zãpadãca scrâºnetul din dinþi al tatãlui nostruo mamã câþiva fraþidacã nu pentru ei atunci pentru cinenu se mai terminã toate astea

unde dumnezeu ºi pe ce cãinu iau ºi nu vã las nimicfemeia care mã iubeºtevã va pune în braþe un copil

dacã nu pentru el atunci pentru cinenu se mai terminã

fiecare secundã este un pahar cu vinpe care mi-l torn în capunde dumnezeu ºi pe ce cãiam moºtenit un sânge negru-pãmântnu curge se surpã se surpã încet.

NeluþãNeluþã l-a bãgat în pãmânt pe tataiaNeluþã i-a mâncat zilele lu’ maicaNeluþã a dat cu cuþitul în stângaºi-n dreapta. a stat ascuns.s-a pupat pe gurã cu þiganiiapoi le-a spart instrumentele

Neluþã a cântat din frunzãîn nopþile cele mai grelel-a mâniat pe dumnezeuurlând în ploaiesub zarzãrul din faþa caseieºti frate cu mine Doamnecând dumnezeu a trãsnit copaculNeluþã l-a sprijinit pe umericum duci acasã un prieten beat

de la CAPNeluþã a furat de la vecini de la pãrinþi

Neluþã înfigea securea între coarneleviþeluluiªi îl dãdea gata la o chermezã cu strãiniibãga secera în pepene îl ridica spresoareapoi lãsa zeama sã-i curgã pe faþãNeluþã fuma la bustul gol în ºopruºi scuipa sânge de la gingie

Neluþã nu a cunoscut niciodatã femeiaªi nu a vrut copiiNeluþã a bãut apã doar o datã în viaþãNeluþã a dormit în câmp cu lupii.

când venea acasã beatlua bãtaie cu funia udãªi mârâia la tataiamã dacã n-ai fi tatãl meu te-aº mâncala gâtNeluþã l-a bãgat în pãmânt pe tataiaNeluþã i-a mâncat zilele lu’ maica

acum a îmbãtrânite singurºtie cã mereu a fost singurºi se vaitã de dureri

râde la câinele din lanþcurând va bãga furca în el pentru cã nuva mai aveace sã-i dea de mâncareNeluþã va bãga furca în totºi va vorbi prin crãpãturile pãmântuluicu tataia ºi cu maica

Neluþã mã întreabã dacã am luatbacaloriatuºtie cã de zece ani e luat bacaloriatuacum e bãtrân dar tot nu pune gura peapãia telefonul mobilrâde ºi strigã teribilþi-am fãcut apel azi-dimineaþãde ce nu-mi rãspunziþi-am fãcut apel mã bãiatuledar lumea ºtie cã Neluþã e singur

Doamne eºti frate cu mineNeluþã bagã furca în pãmânt ºi plângeNeluþã vorbeºte prin crãpãturile depãmântcu tataia ºi cu maicaºtie cã e singur ºi cã nimeni nu-l aude

Neluþã ºtie cã dumnezeu nu e frate cu el.

nnnnn MARIUS ªTEFAN ALDEA

poeme

George Pãunescu - La taclale

ele

tris

tic

ă


nnnnn ION BUZERA

Un fel de testare a for-mei în care se aflã psi-hanaliza – în privinþa

interacþiunilor ei când „drãgãs-toase”, când ceva mai complexviolente cu literatura – ne propu-ne Corin Braga în Psihografii,Editura Polirom, 2011, 320 p. Estevorba despre acea mitologie cul-turalã care a înfierbântat multegeneraþii, care s-a spart, începândcu „schisma” fondatoare jungia-nã, în multe ºcoli de gândire ºiinterese înduioºãtor de concre-te, care a dat destule speranþe de-ºarte ºi a generat un foarte cu-prinzãtor ecran al iluziilor de totfelul, un fel de maya de folosinþãpopularã, dar ºi „chintesenþiatã”în cabinetele de specialitate. Înultimã instanþã, într-un mod ase-mãnãtor structuralismului, cucare ºi-a împãrþit momentele deglorie în secolul trecut (sã nu ui-tãm cã unele dintre vedete aufost ºi/ºi: Lacan) ºi în ciuda enor-melor diferenþe dintre cele douãformule teoretico-analitice,psihanaliza a încercat sã rezolveo necesitate practicã presantã ºis-a dizolvat, de mult prea multeori, într-o aporeticã, într-o supãde limbaj fãrã niciun gust. Ambe-le coduri de cercetare, cu toatecã au produs ºi opere de vârf, pre-cum cele ale lui Lévi-Strauss,Freud sau Jung, s-au dovedit a fiinsuficiente. (E de rememorat,chiar fãrã vreun supliment demaliþie, ºi atenþionarea anxiosautotelicã dupã care teama depsihanalizã e puternic psihanali-zabilã!) Iar aceastã insuficienþãnu a constat în absenþa coeren-þei interioare, erudiþiei puse labãtaie, seriozitãþii intenþionaleetc., ci, pur ºi simplu, unor eroriinterne de program discursiv,care s-au autoreprodus ºi propa-gat cu voluptate.

Capitolul introductiv al cãrþiilui Corin Braga propune, fatal-mente, aº spune, deopotrivã, osistematicã ºi o criticã a psihana-lizei ºi a permeãrilor de diversefacturi cu cercetarea umanistã pecare le-a indus sau, mãcar, pe carele-a tatonat. Recunosc cã îmi placastfel de pasaje: „Consider cã,pentru a putea utiliza în continua-re psihologia analiticã, trebuie sãi se aplice douã mari corecþii saudelimitãri. Întâi, arhetipurile psi-hologice nu mai trebuie tratate întermeni substanþialiºti, reificanþi,drept formaþiuni reale ale psihi-cului uman, ci doar drept ipotezede lucru cu valabilitate ºi exten-sie strict culturalã. (...) În al doi-lea rând, câmpul lor de aplicaþietrebuie restrâns la materialul cul-tural cãruia îi sunt congenere, ºianume la operele în care acþio-neazã o filosofie de naturã neo-platonicã, ezotericã, hermeticã,romanticã etc.” (p. 22) Dar nupot sã nu remarc, inclusiv cu tri-mitere la restul cãrþii, cã, dacãte-ai hotãrât sã lucrezi într-o des-cendenþã psihanaliticã oarecare,numai statuarea unui cadru (con-ceptual) cât mai ferm îi permite

cercetãrii sã avanseze cât de cât.ªi nu mã gândesc absolut delocla cercetarea de tip clinic. Para-doxul genetic al abordãrilor deinspiraþie psihanaliticã este urmã-torul: aparatul conceptual se do-vedeºte aproape de fiecare datãlimitativ, dar fãrã el nu se poate.(Atunci când autorul se „elibe-reazã” de constrângerile ineren-te ale metodei cumva autoimpu-se, de ex. în capitolul despre Cas-taneda, pp. 270-310, el ne poateoferi „poveºti” epistemice multmai spectaculoase, recurgând lao adevãratã artã a intertextuãriimetodologice ºi a propulsãrii be-nefice de ipoteze, cu trimitere ºispre alte zone, cum ar fi etnome-todologia, teoria genurilor litera-re, raportul factualitate/ficþiona-litate etc.) Pe de altã parte, IonVianu (citat la pp. 25-26, în spe-cial în legãturã cu ideea de „ul-timi paznici ai omului lãntric”) mise pare – în conexiune cu ce afir-mam în primul paragraf – normalde pesimist, cu toate cã tocmailiteratura lui i-ar fi putut oferi ºialte tipuri de reflecþie. Dar poatecã avea în vedere strict discipli-na medicalã. De altminteri, aºacum sugereazã ºi Corin Braga înmai multe rânduri, atâta timp câtva exista literaturã, vor exista ºiacei „paznici” minunaþi. Dacã estesã supravieþuiascã, psihanalizase va perpetua prin altceva de-cât prin ea însãºi.

Sistemul de precauþii al auto-rului e mai mult decât stimabil:„Fãrã îndoialã, este vorba despreanalize „sãlbatice”, fãrã rigoarede aparat, neavând nici un fel depretenþii clinice sau psihiatrice.Scopul lor nu este nici de a de-scrie „cazuri” ºi a diminua prinaceasta în vreun fel geniul sautalentul literar al scriitorilor, nicide a formula un adevãr final înprivinþa personalitãþii ºi trãsãtu-rilor lor. Nu am fost interesat sãdemonstrez nici o axiomã sau ipo-tezã a psihanalizei, sacrificându-ipe scriitori, ci mai degrabã amadaptat ºi abuzat hedonist de in-strumentele psihanalizei pentru aîncerca sã intru în mintea acesto-ra...” (p. 26) El nu face, de fapt,decât sã ne pregãteascã, destulde timorat, pentru un întreg setde limitaþii ale metodei (sau su-prametodei, dacã ne referim ladesfolierea ei în grupuri, „ºcoli”,grupuscule) înseºi. ªtie cã oriceaplicare habotnicã a unor premi-se „ºtiinþifice” duce invariabilîntr-o fundãturã.

Ideea mea este urmãtoarea:dacã o astfel de „analizã” ne facesã-l vedem altfel, poate chiar maibine, pe acel autor investigat sauopera lui sau un segment al aces-teia, atunci þelul a fost atins. Dacãnu, nu. Ce mi se pare importanteste cã, în cartea de faþã, desfã-ºuratã fãrã constrângeri, prejude-cãþi, mimetisme, metoda psiho-criticã – practicatã în supleþeaistoricitãþii ei – chiar dã rezulta-te. (Ipoteza mea, în aceastã pri-vinþã, este simplã: o metodã îºidovedeºte fragilitatea de cum în-cepe sã patineze, analitic, în gol;practic, dintr-o astfel de perspec-tivã, o metodã nu poate supra-vieþui decât din corecþia ei neîn-cetatã.). De obicei, autorul pro-

cedeazã aºa: identificã un palier,o zonã textualã sau o origine atextului, convenabile demersului,iar apoi „opereazã” cu instrumen-tarul specific psihocritic sau mailarg psihanalitic. Autorii analizaþi,între alþii, sunt: Urmuz, Blaga,Dimov, Nichita Stãnescu, NormanManea, Swift, Sábato.

Nu e mai puþin adevãrat cã li-mitele ideii psihanalitice (nu nea-pãrat ale ideii în aplicabilitateaei) se gãsesc ºi ele mai peste totîn Psihobiografii. E vorba de-spre un idiolect (sau un sisteminterpretativ) care atinge foarterepede nivelul maxim de tolerabi-litate. (De ne-am referi numai lacitatele din Freud pe care le dãCorin Braga ºi am avea o imaginecvasi-disperatã a unei neputinþecare se autoanalizeazã incon-ºtient.) Reducþionismul e în genaoricãrui model de extracþie psih-analiticã. Aº spune cã riscurilecontingente sunt de douã feluri:pe de o parte, din aplicarea me-canicã a vocabularului psihana-litic sau a gramaticilor subsec-vente pe anumite „materiale” li-terare – capcanã pe care, cumspuneam, Corin Braga ºtie sã oevite; pe de alta, un fel de supra-compensare pe alte direcþii (cumar fi supraatenþia acordatã vreu-nui detaliu – cf. „În fond, impul-sul originar al creaþiei lui Blagaeste acela de a-i demonstra ma-mei cã meritã sã fi fost adus pelume.”, p. 95), pe care nici CorinBraga nu avea cum s-o evite, cãcie înscrisã în mecanismul însuºide „fabricare” a ipotezelor. Pur ºisimplu, fiind in actu, istoricul li-terar nu se poate folosi de acelritual deconstructiv pomenit înintroducere, de ex. la p. 11. Ipote-zele „extratextuale” promovate depsihanalizã se potrivesc, de mul-te ori, cu textul însuºi ca nuca înperete ºi asta din „simplul” mo-tiv cã un construct literar valo-

ros scapã oricãror determinaþii, înafarã, evident, de cele interne.Intrã în joc un soi de „post-cau-zalitate” ilicitã, cãci gãseºte jus-tificãri pe care se forþeazã sã leimanentizeze, pe care le proiec-teazã nemilos asupra unor fragi-litãþi care pot fi de cu totul alt tipdecât cel scontat: „Ridicatã larang de ideal (feminin) al eului,aºezatã în icoana unei Beatricesau Laura, Lucia devine o fan-tasmã atotputernicã, ce contro-leazã toate resursele de putere,creativitate ºi dorinþã de viaþã[s. m., IB] ale tânãrului Dimov.Când acest complex autonomnuminos care este imago-ul iu-bitei riscã sã se adumbreascã sausã se stingã, poetul intrã în pani-ca scufundãrii în vid. „Lucia,uneori iubirea mea amorþeºte, seascunde. Atunci încep sã umbluca un scos din minþi s-o caut. ªimi-aº smulge inima s-o pun pemasã ºi s-o tai felii cât mai repe-de, ca sã-mi pot vedea iarãºi iu-birea.” El este dispus la oricesacrificiu [s. m., IB] pentru a con-serva intactã puterea de iradierea figurii Luciei. Prin transfer, libi-doul sãu vital a fost proiectat dinsine în celãlalt...” (pp. 132-133)Aici mi se pare cã analistul nu iaîn calcul potenþialul de „minciu-nã” epistolarã, de ”poeticitate”jucatã pe care mizeazã, fie ºi înacest regim patetic, emitentul.Cred cã excesul interpretativ(care mi se pare evident în frag-mentul tocmai citat) rezidã într-oliteralizare a dorinþei hermeneu-tice, într-o pliere necriticã pe unflux amãgitor. Aproape cã, în ast-fel de situaþii, nu putem imputaautorului efectul de închidere altextului sãu critic, întrucât el esteextrem de atent la toate palierelescriiturii, ci, pur ºi simplu, fãrãnicio ironie, metodei înseºi.

Îndrãznesc sã emit urmãtoareaidee (de inspiraþie psihanaliticã

– sic!) criticã: autorul se simte maiîn largul lui atunci când se focali-zeazã pe autori strãini, e mai rela-xat ºi mai „detensionat” metodo-logic, tocmai pentru cã, în mo-mentele când e „scufundat” înobiectul celeilalte atenþii, litera-tura românã, acesta e mult maimult influenþat de cercetãtorulînsuºi. Privirea de la depãrtare emai riguroasã, mai obiectivã ºimai captivantã. Toate cele treitexte despre autori strãini sunt deun nivel foarte bun. (S-ar puteasã conteze ºi faptul cã decantea-zã o experienþã de lucru mai ex-tinsã decât celelalte.) Cel despreSábato, de ex., pp. 244-269, evi-denþiazã faptul cã atunci când oanumitã schemã psihanaliticãeste „ofertatã” clar de opera lite-rarã, o „întoarcere” speculativ-analiticã minuþioasã a acesteiaasupra textului-sursã poate darezultate strãlucite: „Lumea orbi-lor este universul refulat ºi an-xios al incestului. Sentimentul deculpabilitate este ipostaziat lapersonajele lui Sábato într-undelir de persecuþie de cãtre o Sec-tã atotputernicã ce ia în posesiedestinul (interior) al transgreso-rului. Aidoma unui meteorit radi-oactiv, terifianta dorinþã incestu-oasã devine „centrul realitãþii” luiFernando sau al lui Sábato/ per-sonajul, dictându-le fantasmele ºicomportamentul. Sub luminaneagrã iradiatã de ea, viaþa setransformã într-un tunel, lumeaîntr-o cavernã, iar oamenii în lo-cuitori ai nopþii. Într-o replicã ro-manescã la Metamorfoza lui Kaf-ka, Abaddón, Exterminatorulpovesteºte transformarea luiSábato într-un „ºobolan cuaripi”, la care vederea e înlocuitãcu o cecitate completã. Este ca ºicum autorul-personaj ar fi fostdevorat ºi incorporat de anima-lul sãu totemic, liliacul, pentru ase adapta la noaptea inconºtien-tului de nemãrturisit pe care adesfãºurat-o împrejurul sãu.”(p. 269) E prezentã aici o intuiþieimpecabilã, desfãºuratã în unadintre cele mai convenabile for-me hermenutice posibile.

Cartea lui Corin Braga e valo-roasã, coerentã ºi destinsã – atâtcât poate fi destinsã o lucrarecare activeazã astfel de proble-matici obscure –, presãratã cu ideisubtile ºi haºuratã de un stil sa-vant deloc aþos. Micile redun-danþe nu afecteazã ansamblul.Autorul ne reaminteºte „banali-tatea” cã, în istoria literarã, în ce-cetarea literarã, în general, nuconteazã atât metoda, cât promo-torii ei. Întreaga încercare este,într-un fel, o validare „practicã”a unor aserþiuni critice iniþiale.Reuºitele apar atunci când anali-zele se detaºeazã de prejudecãþi-le psihanalitice de orice fel ºicând autorul devine un cercetã-tor „liber”, fãrã inhibiþii metodo-logice. Nivelul de reflexivitateproceduralã este bun, indicã otrecere prin multe staþii interoga-tive ºi autointerogative. Erudiþiatacitã ºi cea explicitã, eloganþiade bunã calitate a gândirii crea-toare, instinctul captãrii în zonade interes a temei centrale a unorinformaþii „divergente” sunt câº-tiguri indenegabile.

pe urmele psihanalizei


ec

tu

ri

O datã cu debuturileeditoriale din poeziaanilor ’70 limbajele

poetice au luat întorsãturi care auobligat la schimbãri majore de re-ceptare. Optzeciºtii au venit îndescendenþa deceniului anteriorcu un nou tip de autoreferenþiali-tate ºi cu o nouã posturã în faþarealitãþii. Revolta nu mai aveacum sã fie împotriva limbajului cainstituþie (ca pe vremea avangar-diºtilor), ci împotriva figurilor sti-listice instituþionalizate, a limba-jelor ermetizate artificial, a filoa-nelor neoromantice ºi a realitãþi-lor uniformizate de limbajele delemn oficializate ideologic. De aicis-a resimþit ºi claustrarea eului,mutat în cãmine ºi pe strãzi, întramvaie ºi în metrouri, în clãdiri-le ºi satele comuniste, în „Bucu-reºtiul de Luni” sau în „Atelie-re”. Dar nu subterfugiile din faþaconstrângerilor ideologice con-stituie o mizã, adicã renumiteleforme de rezistenþã politicã împo-triva regimului, ci încercarea on-tologicã propriu-zisã din faþa ten-dinþei de materializare totalã a re-alului.

Experimentalismul început îndeceniul al ºaptelea (cu varian-tele sale individualizatoare) seprelungeºte ºi în urmãtoareledouã decenii, prin filiaþii celebreca Dimov – Cãrtãrescu sau Ma-zilescu – Mariana Marin.

La începutul anilor ’90 schim-bãrile nu au mai fost la fel de mari.Poeþii debutaþi în anii ’70, caAngela Marinescu, Mircea Ivãnes-cu sau Ileana Mãlãncioiu ºi-au con-tinuat programul, nu mono-ton, dardestul de omogen (atât cât poate fivorba de asta în poezie), lucru cares-a întâmplat ºi cu poeþii opteze-ciºti. Aici s-ar mai adãuga ºi efor-turile de postmodernizare a lite-raturii noastre, dar subiectul im-pune o discuþie aparte.

În acest context, care bineîn-þeles cã necesitã multiple nuan-þãri, a apãrut în 1994 Ieudul fãrãieºire al lui Ioan Es. Pop, la CarteaRomâneascã, reeditat în 2009 deediturile Charmides ºi Ninpress,cu o prefaþã de Cosmin Ciotloº.

Volumul este format din ºaptesegmente, cu teme recurente dela unul la celãlalt, cum ar fi tim-pul, dublul sau moartea. Ieuduleste fãrã imaginaþie, permite cugreu visul sau reveria, doar alco-olul „rupe linþoliul spaþiului”.Autenticismul acestei poezii nueste biografismul mãrunt, pe alo-curi excepþional, nãscut din mãr-

ieºirea-intrare din Ieudturisiri sau „spovedanii”, ca înmajoritatea volumelor din ultime-le douã decenii care se revendi-cã de la acest imperativ al auten-ticitãþii, ci provine din relatareaînsãºi, din încercarea relatãriiasupra unei realitãþi sufocante.

În Fotografia de grup din pri-mul ciclu îºi fac apariþia protago-niºtii Zoli, Hans(i) ºi Mitru, rea-lizându-se prin acest poem ºi oprimã dedublare a planurilor careva funcþiona pe întreg parcursulpãrþii întâi. Pericolul anihilãrii numai vine de la cei de lângã, „me-reu uit cã nu mã mai pândeºtenimeni./ mereu umblu ca înfãºu-rat în altcineva”, izolarea în Ieudfiind totalã, în afara istoricului,dar starea de încordare persistãºi este interiorizatã. Pãianjenul cucruce, creºtinat, care la Blagamarca sfârºitul unei vârste, cea alui Pan, este garantul onestitãþii:„la mijloc între noi ºade pãianje-nul cu cruce./ mereu îngândurat,înfãºurat în giulgiul propriei mã-tãsi/ ca într-o aurã de flãcãri blân-dã./ vin zorile, se face iarãºi sea-rã, zice,/ ºi nu se va trezi niciunul sã mã vândã”. Intertextua-litatea nu este aici o simplã anam-nezã ca în alte cazuri pe care levom puncta, ci atinge straturi maisubtile, descriind relaþia cu celã-lalt prin virtuþi, în contrast cuideologicul exterior.

În poemul Botezul este descri-sã linia care strãbate vertical tim-pul subiectiv ºi timpul obiectivpe care le uneºte în corporalita-te: „e un ceas în camerã pe carehans îl hrãneºte pe-ascuns./ miº-cã mai repede, îi ºopteºte, miºcãmai repede./ i-a cumpãrat cãma-ºã ºi l-a îmbrãcat. Îl/ spalã, îlschimbã, îl îngrijeºte ca pe ochiidin cap.” Timpul trece din came-rã, simbol al interioritãþii liminale,în carnalitate „ceasul însã e unsomnoros. s-a îngrãºat. s-a lãþit/pe toatã masa. abia mai stã pepicioare –/ ticãitul i-e ca un lã-trat./ e un ceas în camerã pe carehansi îl hrãneºte pe ascuns”.

La nivel ideatic, arealul Ieudu-lui este în afara geograficului, defapt poetul supune geografia fi-zicã istoricului. Prin construcþii aleversului ca „trecãtorule, fii cu lua-re aminte…” Ioan Es. Pop amin-teºte din nou de Blaga, dar Ieu-

dul nu este nici pe departe Lan-crãmul mitizat, deºi un fir aluzivcreºtinesc se întinde ºi se þese înmulte dintre texte. ªi pentru cãs-a vorbit în ultima vreme despreneo-expresionsim în rândul poe-þilor din ultimele decenii, putematrage atenþia cã la Ioan Es. Popexistã într-adevãr un astfel de fi-lon, dar nu este un expresionismnaturalist, aºa cum a fost în cazullui Blaga, ci unul în descendenþalui Bacovia, cu care ºi stabileºtelegãturi intertextuale explicite prinversuri ca „eu nu mã mai duc aziacasã” din poemul 15. ce a rostitmircea în faþa ucenicilor la 10noiembrie, unde, pentru carescrierea unei tradiþii sã fie chiarmai evidentã este reluat ºi cele-brul vers din Odã în metrul an-tic: „unul din voi pre mine mieînsumi mã va reda”.

Revenind la descrierea Ieudu-lui, poate pãrea facilã o compara-þie cu Castelul kafkian, însã le-gãtura vine pe fondul unei dublenaturi a castelului, iar problemape care o ridicã ºi Ioan Es. Popeste de care parte a pereþilor teafli, în care dintre zonele concen-trice ai intrat: „Zadarnic te veizbate sã afli ieºirea intrarea ieºi-rea,/ zadarnic vei dori sã rupi lin-þoliu spaþiului/ în care-ai lunecat.dincolo n-o sã dai decât de urmapiciorului tãu de dincoace./ fãrãmargini este ieudul ºi fãrã ieºire”(1. la ieudul fãrã ieºire ºi noi am,ºi noi am fost cândva). Se ascun-de aici neputinþa de a ajunge încentru sau complexul marginii.Marginea este apãsãtoare în neu-tralitatea sa, în vidul sãu de na-

turã modernistã, locul ameninþândcu inexistenþa sau, cel puþin, cuascunderea: „nicio geografie n-areuºit încã sã-l aproximeze./ nu l-aprevestit nici o aurã./ nu-l urmea-zã nicio coadã de cometã.// canourul peste vãzduhuri pluteºteel peste/ uscaturi ºi ape, nu-l pre-vesteºte nici o/ aurã nu-l urmeazãnici o/ coadã de cometã”.

Intertextualitatea este, aºa cumsugeram mai sus, de douã feluri.Este asumarea unei atitudini neo-expresioniste, dar ºi o slãbire atensiunii prin inserþii de un ludicoptzecist, aºa cum se întâmplã înpoemul în jurul cãrui scrie Cos-min Ciotloº prefaþa, pasãreahans, unde Ioan Es. Pop îi rãs-punde spectrului care îl viziteazãprin celebrul „nevermore” al luiPoe, dar insereazã ºi o replicã dinBolintineanu „ranele mã dor”,dovedind mai degrabã o lejerita-te ºi o distanþare de formulelemoderniste crescute din celebrul„principiu poetic” al poetuluiamerican, decât o asumare a uneiastfel de poetici.

Aceastã cãutare de sensuridin dedublãrile de planuri este tottimpul pânditã de ironie ºi de slã-birea implicaþiilor ideatice. Cel maimult surprinde modul de a trans-mite, de a articula ºi de a gestio-na hiatusuri provenite în urmaunor distilãrii etilice. Alcoolul nueste un simplu pretext pentru in-serþii onirice, este generatorullimbajului care îºi pierde cuvinte,omite elemente de legãturã, se

repetã, se bâlbâie chiar, cu repe-tiþii ºi omofonii surprinzãtoare:„prima descoperire, a zis semã-nãm, altfel n-am bea/ bere amân-doi, am zis semãnãm, altfel n-orsã mai iasã/ la primãvarã semã-nãturile” (6. noi doi ne-am nãs-cut amestecaþi, vîrîþi).

Ciclul viaþa de-o zi este scrisîntr-un ton grav. Textele poartãdata de 12 octombrie a diferiþilorani cuprinºi între 1963 ºi 1992.Construcþia lor este impecabilã,pendularea între viaþã ºi moarte,cu însemne arhaice, genereazãtensiuni ºi spaime cu efecte es-tetice unice în poezia noastrã. Celmai bun exemplu în acest senseste poemul 12 octombrie 1976,din care redau prima strofã: „depatru generaþii, în dosul caseinoastre curge/ un pârâu cu sân-ge întunecat./ de ani ºi ani, tatãlmeu îl acoperã cu paie ºi frunze/sã nu afle vecinii. ºi tatãl lui îlacoperea ºi el cu paie ºi frunze/ºi poate cã va fi rândul meu sã-lacopãr curând,/ pentru cã nu-ibine sã afle vecinii ce curgeacolo”. Simplitatea acestui poemºi încãrcãtura sa existenþialã facdin Ioan Es. Pop un poet în toatãputerea cuvântului.

Ieudul fãrã ieºire este unuldintre cele mai importante douã,trei debuturi din deceniile post-decembriste, iar reeditarea sa lacincisprezece ani a fost un eve-niment editorial care vine sã-iconfirme actualitatea. Prin astfelde volume, în care autenticitateaanihileazã conjucturalul sau bio-grafismul mãrunt, poezia poatetinde spre noi formule insuflândacea forþã de regenerare care sã-iconfere actualitatea permanentã.

lllll comparativul de superioritate lllll comparativul de superioritate lllll

CONFESIUNEA CA TERA-PIE. „Primul gest pe care îl faceOctavian Paler, în momentul încare a hotãrât sã scrie o nouãcarte, este acela de a-ºi gãsi un

confident. Alegerea interlocuto-rului este mai importantã decâtexistenþa celorlalte personaje.Odatã gãsit confidentul, autorulface un semn discret unor maºi-niºti nevãzuþi sã ridice cortina”.RADU SORESCU, Opera luiOctavian Paler, Craiova, ScrisulRomânesc, 2012. **

clãdirii guvernului.// Din maºinãcoboarã / domnul prim-ministru”.ION CRISTOFOR, Orchestra dejazz, Cluj, Ed. Napoca Star,2012.***

EA AVEA. „Ea avea un corpmagnific/ rochia din damasc pur-

puriu/ strãlucea indecent acope-rindu-i sânii/ pulpele de sidef ºicoapsele./ Pânã la ce grad de in-diferenþã/ nu e periculos sã de-scrii o asemenea fatã?”. VASILEIGNA, Animale domestice, Cluj,Ed. Limes, 2011. ****

CONSTRUCÞIA IDENTITA-RÃ. „Dupã 1990, poziþionarea li-teraturii în câmpul social se mo-dificã substanþial, ea devenindun discurs oarecare, dacã numarginal, lipsit de audienþa ºiautoritatea avute pânã la cãde-rea regimului totalitar. Totuºi,aceasta îºi prezervã rolul de aveni în întâmpinarea ºi de a adu-ce la expresie convulsiile ºi frã-mântãrile majore ale lumii sale,confruntându-se cu problemati-ca identitãþii sub chiar acestnume, ce subîntinde un teren mi-

nat, destructurat, nestrãbãtut dedecenii”. SANDA CORDOª,Lumi din cuvinte. Reprezentãriºi identitãþi în literatura româ-nã postbelicã, Bucureºti, CarteaRomâneascã, 2012.***

O LIMUZINÃ GOALÃ. „Bli-þuri, gorile agitându-se/ ºi fetelevesele ale televiziunii centrale.//O limuzinã goalã/ opreºte în faþa

George Pãunescu - În curtea casei

nnnnn GABRIEL NEDELEA


ec

tu

ri

În luna mai a acestui an s-alansat la Cluj-Napoca (înincinta Book Corner-Libra-

rium) volumul aniversar coordo-nat de Luiza Mitu ºi PetriºorMilitaru cu ocazia împlinirii a 70de ani de viaþã ai fizicianului ºifilosofului Basarab Nicolescu.Cartea Basarab Nicolescu: subsemnul septenarului deschideColecþia „Avangardã & transdi-ciplinaritate” a Editurii Aius, co-ordonatã de Petriºor Militaru, ceîºi propune sã promoveze princi-piile metodologiei transdiscipli-nare ºi sã aducã în atenþia publi-cului noi informaþii despre miº-carea avangardistã româneascãîn cadrul culturii europene. Defapt, numele colecþiei vine ca ocontinuare fireascã a proiectuluiomonim desfãºurat pe o perioa-da de un an la Biblioteca Jude-þeanã „Alexandru ºi AristiaAman” din Craiova (Secþia Au-dio-Video, Sala „Marin Sorescu”),unde lunar s-au þinut conferinþede cãtre tineri cercetãtori, doctoriºi doctoranzi craioveni, dar ºi dinalte centre universitare, conferin-þe ce au avut în centru aplicareametodologiei transdisciplinare ºipromovarea unor nume ca VictorBrauner, Gellu Naum, Geo Bog-za, Ion Vinea etc., reprezentanþide primã mânã ai avangardei ro-mâneºti ºi europene.

Cele cinci capitole ale cãrþii îlpun în luminã într-un mod ineditpe fondatorul metodologieitransdisciplinare: în prima parte,tonul confesiv ce dominã textelepublicate în diferite publicaþii cuocazia aniversãrilor anterioare seîmbinã cu stilul eseistic ºi secompleteazã cu cele douã inter-viuri reprezentative pentru ope-ra lui Basarab Nicolescu. Aici, înintervalul textual intitulat Auto-portret nefragmentat, filosofulne oferã un indiciu important

nnnnn DANIELA MICU

asupra esenþei propriei opere ºia propriei identitãþi prin rãspun-sul pe care îl dã întrebãrii funda-mentale – cine sunt eu?: „singu-rele care pot rãspunde acesteivertiginoase întrebãri sunt cãrþi-le mele.” Astfel aceastã observa-þie se va întãri în secþiunea Nive-luri de interpretare ºi chipuriale operei în care scriitori cunos-cuþi, doctori sau doctoranzi înstudii transdisciplinare (dar ºi dela alte specializãri!) relevã diferi-te aspecte ale transdisciplinari-tãþii, unele asimilate ºi intrate înuz, altele în curs de a fi lãmurite ºiaplicate în diferite domenii alecunoaºterii. În realitate tocmaiexistenþa atât de numeroaselordiscipline ºi a diferenþelor dintreele a condus, la un moment, lanevoia de „unitate a cunoaºte-rii” ºi la situaþia în care, ca ºi lanivel cuantic, rolul subiectuluicunoscãtor devine cel puþin la felde important ca al obiectului cu-noaºterii, fãrã a neglija rolul di-namic ºi terþiar (de la terþul in-clus) al interacþiunii dintre sub-iect ºi obiect. Prin urmare, estevorba de o viziune unificatoarece ne indicã o nouã idee de Rea-litate: „Soluþia nu este ca o sin-gurã fiinþã umanã sau un compu-ter sã acumuleze toate acestecunoºtinþe; soluþia este legãtu-ra. Cãci a aduce împreunã cunoº-tinþele nu este posibil în momen-tul actual, dar este posibilã gãsi-rea ºtiinþei ºi a artei legãturilor,iar aceastã ºtiinþã ºi artã a legã-turilor este chiar transdisciplina-ritatea.”, subliniazã Basarab Ni-colescu. Noua idee de Realitateimplicã existenþa unui terþ ascuns,care face pune în relaþie niveluri-le de realitate ale subiectului cu-noscãtor cu cele ale obiectului decunoscut. Interacþiunea dintresubiect ºi obiect are loc simultanºi în mod coerent ceea ce face

posibilã conºtientizarea mai mul-tor niveluri de realitate, altfelspus depãºirea viziunii mononi-velare cu care ne-am obiºnuit.

În secþiunea intitulatã Înoglinda prieteniei ni se propu-ne o abordare afectivã a omuluiBasarab Nicolescu prin prismamarilor prieteni (Andrei ªerban,Solomon Marcus, George Banu,

Simona Modreanu, Magda Sta-vinschi) sau a celor mai tineri din-tre ei (Emanuela Ilie, Marius Cris-tian Ene, Mihaela Grigorean, Adi-na Sorohan etc.) la care se adãu-gã ºi contribuþiile coordonatori-lor volumului. Aflãm aici despremintea iscoditoare a cercetãtoru-lui care este în cãutarea unui lim-baj universal (Andrei ªerban)sau despre ipostaza de profesorcare îºi cucereºte ucenicii prinfarmecul lecþiilor ºi al medierii,despre elevul care câºtiga simul-tan – în pur spirit transdiscipli-nar! – olimpiada naþionalã la lim-ba românã, la matematicã ºi la fi-zicã sau despre complexitatea

piliu Crãciunescu scoate în evi-denþã faptul cã „abordarea trans-disciplinarã a Realitãþii multidi-mensiunale, structuratã pe mul-tiple niveluri” poate avea unefect benefic pentru o societatecare s-a bazat ºi încã se mai ba-zeazã pe limitata logicã binarã. Unexemplu al acestei depãºiri poa-te fi arta modernã care este „untãrâm de emergenþã ºi întâlnire atuturor cãilor cognitive” ceea cene reaminteºte cã transdiscipli-naritatea este o cale cãtre omulcomplet, nedivizat. Pe de altã par-te, fizicianul Radu Constantines-cu vorbeºte despre colaborareacu Basarab Nicolescu în raport

un volum aniversar dedicat academicianuluiBasarab Nicolescu la vârsta septenarã

care caracterizeazã atât opera, câtºi autorul ei: „convingerea meaprofundã este cã ideea niveluri-lor de realitate nu putea fi desco-peritã ºi revelatã celorlalþi decâtde un savant ce ºi-a descoperitmai întâi nivelurile propriei fiin-þe.” (Petriºor Militaru). Urmãtoa-rea secþiune a cãrþii are un carac-ter preponderent exegetic: Pom-

cu ideea de dialog între ºtiinþã ºireligie: „Pentru el ºtiinþa ºi religianu sunt absolut deloc domeniiincompatibile ale cunoaºteriiumane, iar existenþa spiritualã afiecãrui individ este o compo-nentã esenþialã din existenþa so-cialã a comunitãþii.”. Înzestrat cuvocaþia trezirii conºtiinþei ºi asentimentului realitãþii, mesajullui Basarab Nicolescu ajunge laoamenii pregãtiþi sã audã, fie cãacesta este momentul unei con-ferinþe, al unui seminar sau al uneidiscuþii în pauza dintre cursurimizând strategic tocmai pe evi-denþierea fricii de autocunoaºte-re: „«existã în fiinþa noastrã pro-fundã o teamã de a accepta terþulascuns» fiindcã terþul ascuns nueste un concept aruncat pe o car-te, ci «cheia transformãrii feluluinostru de a fi în lume»” (IoanaRepciuc). Nu putem trece cu ve-derea faptul cã în cuprinsul aces-tei pãrþi a volumului aniversar seregãsesc cunoscuþi cercetãtorisau universitari ca Petre Rãilea-nu, Sergiu Berian, Ionuþ Isac,Emanuela Ilie ºi Irina Dincã oritineri doctori ca Adriana Teodo-rescu, Raluca Bãdoi, Marius Cris-tian Ene, Gabriel Nedelea, ªtefanBolea, Luiza Mitu ºi Petriºor Mi-litaru. La finalul cãrþii vom gãsifotografii de la evenimente sauîntâlniri semnificative în evoluþialui filosofului ºi fizicianului ro-mân, din care reiese vitalitatea ºivioiciune privirii pãtrunzãtoare aomului care ºi-a gãsit echilibrulinterior ºi care vrea sã dãruiascãºi celorlalþi modalitãþile de des-coperire ºi de realizare ale aces-tei intense armonii.

Basarab Nicolescu împreunã cu Luiza Mitu

Basarab Nicolescu în mijlocul colectivului de redacþie al revistei „Mozaicul”: Adrian Michiduþã, Nicolae Marinescu, Constantin M. Popa


ec

tu

ri

carte cu zimþi

Antonio Momoc, Capcanelepolitice ale sociologiei interbe-lice. ªcoala gustianã între car-lism ºi legionarism, prefaþã deZoltán Rostás, Ed. Curtea Veche,Bucureºti, 2012, 416 p.

Cu douã numere în urmã,scriind despre Capca-nele istoriei, a lui Lu-

cian Boia, aminteam de sociolo-gul Dimitrie Gusti, „adunãtor detineri”, ca ºi Nae Ionescu, darmult mai puþin discutat decât el,deºi la fel de discutabil. Sociolo-gul ºi filosoful ºi-au împãrþit/dis-putat influenþa asupra studenþi-lor ºi a tinerilor intelectuali uma-niºti bucureºteni. Una peste alta,cel din urmã a ieºit învingãtorcategoric, ajungând o adevãratãvedetã istoricã, cu toate avanta-jele ºi dezavantajele pe care leimplicã un astfel de statut. A con-tat probabil ºi anvergura disci-polilor sãi, vedete la rândul lor.Gusti, în schimb, s-a ales cu oposteritate cãlduþã, de guru aldisciplinei sociologie, citat ºi rãs-citat, omagiat la ocazii, în cercurirestrânse, dar prea puþin adus înatenþia publicului larg.

Întâmplarea fericitã face sãavem, în sfârºit, o carte dedicatãexclusiv „ºcolii gustiene”, zisã ºi„ºcoala monograficã” sau „ºcoalade la Bucureºti”. E vorba de oserie de personalitãþi intelectua-le care au urmat cursurile lui Gusti,au participat la Seminarul de So-ciologie (iniþiat în 1924) ºi la cam-

nnnnn MIHAI GHIÞULESCU

ºtiinþã ºi politicã. aviz intelectualilor!paniile monografice (începând cuGoicea Mare – 1925) sau au lu-crat cu el în diversele instituþii pecare le-a condus, de la Asociaþiapentru Studiul ºi Reforma Socia-lã (1918) ºi Institutul Social Ro-mân (ISR – 1921) pânã la Funda-þiile Regale (1934) ºi ServiciulSocial (1938). Nu întâlnim – cuexcepþia lui Mircea Vulcãnescu –nume de notorietate cioran-elia-do-noicianã. Sunt totuºi intelec-tuali care nu trebuie uitaþi: C.D.Amzãr, Ernest Bernea, TraianHerseni, H.H.Stahl, Anton Golo-penþia, Octavian Neamþu º.a.Dincolo de faptul cã toþi au fost,cel puþin la un moment dat, „gus-tiºti”, în anii ’30, ei au avut opþi-uni politice diverse ºi, nu rareori,contradictorii. E greu sã delimi-tãm grupuri clare în cadrul „ºco-lii” ºi chiar încercãrile lui Anto-nio Momoc o demonstreazã. Ve-dem însã ºi de aici, ca ºi din car-tea profesorului Boia, cã toþi ceicare au ales sã afiºeze opinii po-litice, de orice fel, în deceniul alIV-lea, s-au înºelat. Unii chiar dedouã ori: o datã, urmându-l peGusti ºi, altã datã, distanþându-se de el, pentru a se apropia deMiºcarea Legionarã.

Cel mai rãu a cãzut în capcanãînsuºi mentorul, cu al sãu sistem„Sociologie-Politicã-Eticã”. Primatrebuia sã constituie o veritabilã„ºtiinþã a naþiunii”, care, pe de oparte sã cerceteze starea socialã(„sociologia cogitans”), iar pe dealta, sã acþioneze pentru îmbunã-tãþirea ei („sociologia militans”)

(p. 137). Gusti avea credinþa cã„numai sociologia putea salvaRomânia” (p. 132), cã omul deºtiinþã trebuie sã fie simultan ºiom de acþiune ºi sã se punã înslujba statului. Legãtura cu aldoilea element al triadei este evi-dentã, politica având sarcina dea „aplica soluþiile propuse de cer-cetãtori”. În sfârºit, „etica estecea care oferã idealul spre caretinde Naþiunea de a se afirma în-tre celelalte naþiuni ale Umanitã-þii” (p. 337). Se poate vorbi de un„mesianism gustian de ispiraþiepozitivistã saint-simonianã” care„poartã în sine promisiunea sal-vãrii milenare” (p. 341).

În anii ’20, ºcoala gustianã,având în centru ISR, era unaeclecticã, permiþând participareatuturor personalitãþilor cultural-ºtiinþifice, indiferent de afiliereapoliticã. În deceniul urmãtor, pemãsurã ce legãturile instituþiona-le cu statul s-au consolidat, auapãrut ºi o serie de constrângeripolitice. Concepþia lui Gusti –apropiatã de cea a lui Carol al II-lea – era de acum o ideologie ofi-cialã a regimului. Activismul so-cial ºi cultural a luat proporþii demasã, urmãrind, poate, ridicareanivelului þãrãnimii, dar, cu sigu-ranþã, nu doar atât: regimul car-list dorea sã atragã o cât mai mareparte a tineretului ºi sã diminue-ze influenþa legionarã. „Gustismulpolitic” ºi-a atins apogeul în 1938-1939, când a funcþionat ServiciulSocial, sub preºedinþia ilustruluisociolog. Pentru scurtã vreme,

Cãrþile profesorului Mir-cea Moisa sunt între-prinderi intelectuale în

care orizontul originalitãþii nueste adus în situaþia de a sfidasistemele de referinþã ºi axiolo-gia canonicã. Acestui model delecturã i se conformeazã ºi „Ca-leidoscop la purtãtor 2” (Craio-va, Editura Aius, 2012). Cele treisecvenþe ale volumului ilustrea-zã o deosebitã capacitate analiti-cã ce blând pune în miºcare ar-gumente. Coerenþa probãrii esteadmirabilã. Inferenþele curg na-

nnnnn ªTEFAN VLÃDUÞESCU

Mircea Moisa: comprehensiuneºi viziune criticã

toþi absolvenþii de facultate aufost obligaþi sã facã proba efec-tuãrii „serviciului la sate” pentrua obþine diploma. Dupã numai unan însã, Serviciul a fost desfiin-þat pe motivul necesitãþii realo-cãrii fondurilor pentru înzestra-rea armatei. Înainte de a dezvol-ta, naþiunea trebuia sã se apere.

Proiectul lui Gusti a fost sto-pat când încã nu produsese efec-te majore. Ar fi putut produce?Poate, dar istoria ne aratã cã ori-ce încercare inginerie socialã glo-balã are, pe termen lung, la rezul-tate contrare celor dorite. Nu pu-tem proiecta o societate aseme-nea unui sistem de roþi dinþate.Ne place sau nu, cu toatã evolu-þia lor conceptual-metodologicã,ºtiinþele noastre sociale vor rã-mâne mereu la mare distanþã defizicã. ªi mai e ceva ce Antonio

Momoc constatã în privinþa ex-perienþei gustiene, anume cã„prin Serviciul Social, acþiuneaculturalã a pus în plan secundcercetarea, ºtiinþa” (p. 180). Cucât i se solicitã o intervenþie so-cialã mai directã, cu atât ºtiinþadevine mai puþin ºtiinþã ºi maimult politicã/ideologie. Cu câtintelectualul se implicã mai direct,cu atât el îºi vede periclitat statu-tul iniþial riscând sã devinã ideo-log/politician/funcþionar. Deaceasta pare sã-ºi fi dat seamapost factum unul din principaliicolaboratori ai lui Gusti, H.H.Stahl. În spatele ezitãrii sale de avorbi, în memorii, despre militan-tismul practicat în cadrul Funda-þiilor Regale, poate fi intuitã „tea-ma cã evocând munca politico-culturalã de la sat ar fi putut arun-ca o umbrã de îndoialã asupraactivitãþii sale ºtiinþifice” (p. 290).

Cartea lui Antonio Momoceste – aºa cum se declarã, de alt-fel – „prima încercare de inventa-riere a orientãrilor ºi reorientãri-lor, a opiniilor ºi comportamente-lor politice” ale lui Dimitrie Gustiºi ale membrilor ºcolii sale(p. 355). Dincolo de câteva incon-sistenþe – rezultate, în principal,din modul de elaborare a discur-sului –, demersul este notabil atâtpentru cã atrage atenþia asupraunei chestiuni în bunã parte igno-rate pânã acum, cât ºi pentru cãpoate deschide o dezbatere cuimplicaþii concrete ºi imediate.

tural ºi mângâietor. Raþionamen-tul critic nu bruscheazã în nici unfel mintea dispusã sã înþeleagãresorturile abordãrii ºi concluzii-le. Am spune cã Mircea Moisaface criticã de viziune. Pe de oparte, demersul investigativ secircumscrie unei viziuni aºezateasupra culturii, artei ºi literaturii.Pe de altã parte, demersul de lec-turã se îndreaptã cãtre viziunea,perspectiva, punctul de vedere

pe care opera le face vizibile. Vi-ziunea criticã vine în întâmpina-rea viziunii artistice. Este vorbade o criticã vizionarã, calmã, tih-nitã, lipsitã de grijile marilor in-certitudini.

Pentru critic, cartea este uneveniment intelectual, iar autorulunul emoþional. Admiraþia încon-joarã atât opera, cât ºi pe creator.

Pentru Mircea Moisa creaþiaºi creatorul sunt opera unui spi-rit supraordonat amândurora.Opera ºi autorul se meritã unulpe celãlalt în cadrul unor destinesimilare. Pe „cunoscutul istoriccraiovean Dinicã Ciobotea –prof. univ. dr. la facultatea de pro-fil a Universitãþii din Cetatea Bã-niei” îl reþine în raport de conso-nanþa competenþelor personalecu calitatea lucrãrilor, despre ar-delenii de marcã stabiliþi în Cra-iova. Este vorba, înainte de toa-te, de Aaron Florian, Ioan Maio-rescu ºi Constantin Lecca. Re-flecþia profesorului Mircea Moi-sa trece dincolo de documente ºise ridicã la comprehensiuneagesticii umaniste ºi la percepþiaconvergenþei trãirii patriotice: „Petoþi i-a uimit (…) conºtiinþa apar-tenenþei la acelaºi neam prin ace-eaºi limbã maternã”.

Examenul critic are loc într-otonalitate binevoitoare ºi poziti-

vã. Investigaþia cautã valori. Încorespondenþa lui George Cãli-nescu se identificã elemente dedemitizare: „Socotit cândva, obunã perioadã, idealist, literat re-tras în turnul de fildeº, G. Cãli-nescu se înfãþiºeazã ca un crea-tor abordabil”. Cãlinescu se ara-tã a fi un om plãcut, agreabil ºideschis comunicãrii. Se remarcãfaptul cã „dintre toate personali-tãþile de anvergurã care-i scriu,numai Camil Petrescu ºi Al. A.Philiphide i se adreseazã cu «tu»,încolo toþi corespondenþii, în afa-rã de un coleg de liceu, folosescpronumele de politeþe”.

O excepþionalã delicateþe seface simþitã în lectura cãrþii gaze-tarului de marcã Mircea Pospaidespre cea mai importantã per-sonalitate culturalã a Olteniei ac-tuale, Tudor Gheorghe: „TudorGheorghe, în umbra menestrelu-lui” (Craiova, Fundaþia-EdituraScrisul Românesc, 2010). Suntscoase în evidenþã valoarea ar-tistului Tudor Gheorghe, sub-stanþialitatea cãrþii ºi subtilitateajurnalistului Mircea Pospai. Oanalizã temeinicã ºi pertinentãeste aceea a calitãþilor comune aleoperei ºi ale prozatorului MarinPreda: „Luciditatea, raþionalita-tea, deplina rectitudine, moralasunt însuºiri supreme ale marelui

nostru prozator, ºi implicite, ºiexplicite în întreaga sa operã”.Gãsim cã întâlnirea dintre autorºi opera sa are loc în cadrul for-mulei existenþiale. Primul trãieºteîn limitele ei ºi o face sã transpa-rã prin dinamica interioarã a ope-rei. Incidental, Mircea Moisa, catransilvãnean cu conºtiinþa iden-titãþii naþionale ºi cu cea a carac-teristicilor locale, face o radiogra-fie a spiritului oltean: „Specificuloltean constã în energie, vitalita-te, mercantilism, speculã ºi spe-culaþie”.Alãturi de vizionarismulmetodic ºi comprehensiunea exis-tenþialã, o altã caracteristicã a cri-ticii literare artistice practicate deMircea Moisa o constituie lim-pezimea ºi coeziunea stilisticã.George Pãunescu - Veneþia


ec

tu

ri

nnnnn PETRIªOR MILITARU

Basarab Nicolescu, De la Isar-lîk la Valea Uimirii. Interferen-þe spirituale, volumul I, prefaþãde Irina Dincã, Editura CurteaVeche, Bucureºti, 2011.

Noua carte a lui Basa-rab Nicolescu De laIsarlîk la Valea Uimi-

rii, împãrþitã în douã volume con-sistente – Interferenþe spiritua-le ºi Drumul fãrã sfârºit, refaceimplicit atât traseul spiritual al fi-losofului ºi fizicianului român, câtºi reþelele cognitive complexecare stau la baza viziunii trans-disciplinare ce se structureazã înjurul a patru secvenþe eseisticememorabile: „Ctitorii”, „Mento-rii”, „Permanentul miracol al prie-teniei” ºi „Interferenþe spiritua-le”. Prima secvenþã se referã laacele personalitãþi ale culturii ro-mâneºti ºi europene care au con-tribuit – uneori prin dialog direct,alteori prin opera lor – în mod fun-damental la formarea concepþieilui Basarab Nicolescu despre om(fie el interior sau exterior) ºi de-spre lume (fie ea microfizicã saumacrofizicã) ºi a modului in careviaþa face ca interacþiunea dintreom ºi lume sã aibã un sens princi-pal ºi altele secundare care deri-vã din el. Dar, înainte de a ajungela propria viziune asupra lumii,Basarab Nicolescu subliniazã cã,în adolescenþã, rolul esenþial îl auprofesorii ca „maeºtri de viaþã”,acei profesori capabili sã trezeas-cã, în tinerii pe care îi formau,dorinþa de a avea un ideal ºi nã-zuinþa, ca de aici înainte, acel idealsã se împlineascã în ciuda faptu-lui cã iniþial el pãrea imposibil deatins. Semnificativ este cã, în pri-mul eseu cu care se deschideacest volum, vom gãsi scrisoa-rea (adresatã de tânãrul BasarabNicolescu doamnei directoare aLiceului „I.L. Caragiale” din Plo-ieºti) în care se aflã prima mãrtu-rie scrisã a unui impuls de naturãexplicit transdisciplinarã: „Existão apropiere de esenþã a unordomenii de activitate umanãaparent foarte distincte. E ca ºicum ar exista un punct-originecomun ºi un punct final unic, iarpe aceste douã puncte s-ar spri-jini umilele dar înãlþãtoarele liniide forþã ale gândurilor ºi senti-mentelor omului. Diversitatea li-niilor de forþã este infinitã, darexistã o convergenþã riguroasã alor, iniþialã ºi finalã.” (s.n.) Scri-soarea este datatã 15 octombrie1965. De asemenea, prin intero-gaþiile sale legate de implicaþiileepistemologice ale noilor desco-periri din ºtiinþa modernã ce austat la baza mecanicii cuantice –din Eonul dogmatic (1931) ºi dinCunoaºterea lucifericã (1933) –ºi prin conceptul de antinomietrasnfiguratã ce este înrudit se-mantic cu lupasciana starea T,Lucian Blaga este primul mareprecursor al transdisciplinaritãþii,precedându-l pe Stéphane

Basarab Nicolescu: modelespirituale ºi chipuri ale operei (I)

Lupasco, filosoful francez de ori-gine românã cunoscut pentru lo-gica dinamicã a contradictoriului,o logicã non-artistotelicã ce a in-fluenþat atât literatura (AndréBreton), cât ºi arta suprarealistã(Salvador Dali). Alãturi de Blagaºi Lupasco, din aceeaºi catego-rie a ctitorilor, mai fac parte IonBarbu (Basarab Nicolescu de-monstreazã în eseul sãu de ce Jocsecund este „o bijuterie a trans-disciplinaritãþii”), Mircea Eliade(„religiozitatea este universalãºi ea se gãseºte adesea în con-flict cu religia”), C.G. Jung („uni-ficarea contrariilor la un nivel su-perior […] este un proces psihicde dezvoltare care se exprimã prinsimboluri”, Comentariu la Mis-terul Florii de Aur), WolfgangPauli (a cãrui concepþie despre re-alitate – ca ºi cea a lui Jung sauLupasco – este compatibilã cu vi-ziunea transdisciplinarã), EugèneIonesco (în acest caz, teatrul de-vine un mijloc de a integra dis-continuitatea experienþei afecti-ve, dupã cum subliniazã WylieSypher), Benjamin Fondane(„Fondane viseazã o adevãratãrevoluþie care ar revela Fiinþa înîntreaga ei splendoare de parti-cipare la cunoaºtere.”) ºi EmilCioran, cel care „adoptã mai întâio logicã, apoi un fel de metafizicãa terþului inclus […], fondatã pe«voluptatea contradicþiei» ºi oanume nobleþe a lamentaþiei ca-re-i dilueazã lacrimile în subtilitã-þile paradoxului”, conform descrie-rii inspirate a Simonei Modreanudin monografia pe care o dedicãfilosofului nãscut la Rãºinari.

Cea de-a doua secþiune a vo-lumului este dedicatã „mentori-lor”, oameni remarcabili ce auavut un rol fundamental în for-marea intelectualã ºi spiritualã atânãrului Basarab Nicolescu:profesorul de matematicã Ion Gri-gore de la Liceul „Ion Luca Cara-giale” din Ploieºti („era ghidulminþii mele”, spune autorul vor-bind despre relaþia profundã din-tre elev ºi maestru), profesoarade matematicã Aspasia Vasiliu(„protectoarea discretã a vieþii

mele afective”) ºi, ulterior, ling-vistul Alexandru Rosetti care edi-tase ºi îngrijise în 1966 Joc se-cund ºi care îl încurajeazã pe Ba-sarab Nicolescu sã scrie carteace se va intitula Ion Barbu –Cosmologia „Jocului secund”(1968), volum ce va reprezenta unmoment de cotiturã în evoluþiaexegezei barbiene. Urmãtoruleseu este o meditaþie asupra su-ferinþei inutile pe care au îndu-rat-o prizonierii români de rãzboidin lagãrele sovietice, un semnalde alarmã menit sã ne atragã aten-þia asupra nivelului de incon-ºtienþã pe care îl poate atingeomul orbit de himera ideologiei.Între 1942 ºi 1948 Anton Nico-lescu, tatãl lui Basarab, a fost pri-zonier în patru dintre aceste la-gãre, trecând prin cumplite expe-rienþe limitã ce sunt descrise înmanuscrisul inedit Note asupralagãrelor sovietice, citat adeseaca mãrturie pe parcursul acesteievocãri. „…imaginaþia omului nuare limite în explorarea rãului ºi aororii, chiar dacã scântei de uma-nitate nu sunt niciodatã absen-te.”, concluzioneazã BasarabNicolescu. Încãrcãtura afectivã aacestei secþiuni a volumului esteamplificatã de rugãciunea pe careautorul o rosteºte întru mântui-rea sufletului lui Heinsenberg:„Savant printre cei savanþi, în-drãzni-voi sã te numesc fratelemeu spiritual?/ Dormi în pace!”

Urmãtoarea secvenþã eseisti-cã se focalizeazã în jurul „perma-nentului miracol al prieteniei”,Basarab Nicolescu revelându-neîn ce fel au participat fiecare dinmarii sãi prieteni la configurareaunei modalitãþi de realizare a uni-tãþii cunoaºterii ºi a unitãþii fiin-þei pe calea deschisã de viziuneatransdisciplinarã asupra lumii:scriitorul Michel Camus („unuldin ultimii mari epistolieri fran-cezi”, „prietenul cel mai apropiatdin Franþa”), artistul plasticportughez Lima de Freitas („Limaa fost, alãturi de poetul ºi filoso-ful francez Michel Camus, înso-þitorul meu cel mai apropiat înaventura transdisciplinaritãþii.”),

poetul argentinian Roberto Juar-roz („Sã fi fost oare o întâmplarefaptul cã a simþit nevoia sã stre-coare între «terþ» ºi «inclus» sin-tagma «în mod secret»?”), filo-soful ºi istoricul de artã elveþianRené Berger („De-a lungul tim-pului, am descoperit în sfârºit ceanume cãuta René: o dimensiu-ne verticalã care este în acord cutimpurile noastre, dar le ºi confe-rã un sens…”) ºi eseistul, poetulºi dramaturgul André Chouraqui(traducerea „poate deveni o ºtiin-þã vie, deschisã cãtre rãdãcinileculturilor existente…”), cunoscutºi ca traducãtor al Bibliei ebraiceºi al Coranului în limba francezã.În acelaºi timp evocarea priete-nilor din România este un bunprilej de rememorare a unor mo-mente biografice semnificative:poetul Mircea Ciobanu este atâtredactorul de carte al debutuluieditorial al lui Basarab Nicolescu(1968), cât ºi cel care îi va edita,la Editura Eminescu, în martie1992 prima ediþie a cãrþii despreJakob Böhme, subliniind în tex-tul de pe coperta a patra cã pelângã pregãtirea ºtiinþificã, Basa-rab Nicolescu este „înzestrat cuacea privire fãrã nume a umble-tului printre tenebre” ce îi permi-te sã pãtrundã în profunzimiletextului barbian sau böhmian. Deasemenea, evocarea Liceului„Ion Luca Caragiale” din Ploieºti,unde a profesat ºi Eugen Lovi-

nescu, ne conduce gradat sprelucrarea lui Eugen Siomion de-spre opera lui Mircea Eliade, spreceea ce istoricul a numit „iniþie-rea prin culturã”. Pe lângã scrii-torul Vintilã Horia, poetul CezarIvãnescu, poetul ºi diplomatulStelian Oancea, scriitorul ºi edi-torul Leonid M. Arcade, sculp-torul Victor Roman, graficianulMircia Dumitrescu sau pictorulVictor Cupºa, nu putea lipsi dinaceastã pleiadã reprezentativãpentru spiritul românesc regizo-rul Andrei ªerban, „român pringeniul transgresiunii, care a per-mis câtorva creatori din spaþiulnostru natal sã se înscrie într-odimensiune universalã”.

Ultima secþiune a volumului,„Interferenþe spirituale”, cuprin-de o serie de meditaþii asupra zo-nelor de intersecþie sau de dia-log în care viziunea transdiscipli-narã se intersecteazã cu concep-þia unor mari gânditori contem-porani ca Werner Heisenberg,René Daumal, Mircea Eliade,Edgar Morin, Sarane Alexandri-an sau Adonis, cel mai importantpoet arab contemporan.

Primul volum al acestui itine-rar iniþiatic, intitulat expresiv Dela Isarlîk la Valea Uimirii, esteo îmbinare de elemente discursi-ve confesiv-autobiografice cureflecþii subtile pe marginea dife-ritelor aspecte ce definesc viziu-nea transdisciplinarã, porninddin Isarlîkul pestriþ ºi multicultu-ral al intersecþiei ºi al dialoguluiºi tinzând spre un spaþiu conci-liator ºi unitar, „unde contradic-þiile ni se prezintã, nu pentru a seanihila, nu pentru a se autodis-truge, ci pentru a coexista într-orealitate mai înaltã, mai mare…”ca în Valea Uimirii din poemul luiAttar. Cartea reprezintã o lecturãhrãnitoare pentru un cititor dor-nic sã înþeleagã un nou model derealitate aflat în acord cu cu-noaºterea ºtiinþificã ºi spiritualãa lumii prezente, în care unitateacunoaºterii ºi unitatea fiinþei in-trã în rezonanþã sub semnul mis-terios al terþului ascuns.



ec

tu

ri

În seria editãrii operei luiMihai Uþã (Originile filo-sofiei pozitive (2010) ºi

Dialectica existenþei (2011)), dl.dr. Adrian Michiduþã ne prezintãacum (în colecþia Biblioteca de fi-losofie româneascã a EdituriiAius) ºi o lucrare ineditã a profe-sorului oltean, Istoria ideii delibertate.

Rãmase în manuscris (redac-tat în anii 1940-1941), notaþiileautorului relevã o concepþie în-chegatã, o metodã logicã ºi unlarg orizont ce au influenþat me-reu, pozitiv ºi în profunzime, au-ditoriul de învãþãcei ºi au ilustratnivelul înalt al raþionalismului ro-mânesc ºi aliniat filosofiei occi-dentale a timpului.

Notaþiile lui Mihai Uþã formea-zã un tot coerent, scris cu ºtiinþaredactãrii unor cursuri clare ºi atot atâtor volume de populariza-re a gândirii filosofice, adicã afundamentãrii concepþiilor gene-rale despre lume. Într-adevãr,popularizarea nu înseamnã defelvulgarizare ºi rabat de la calita-tea demonstraþiilor ºi a informa-þiilor ci, chiar dimpotrivã, creºte-rea acestei calitãþi prin efortultransmiterii clare ºi explicite, ºi cutotul opuse unui jargon absconsce a fost ºi este folosit de uniidrept vãl sau zid de apãrare îm-potriva judecãþii libere. În acelaºitimp, deºi demonstraþiile autoru-lui sunt aproape impecabile, elenu fac parte dintr-o cercetare înadâncime a problemei (libertãþii),a unor aspecte sau altora ºi a unui

nnnnn ANA BAZAC

despre istoria ideiide libertate în filosofia româneascã

dialog cu specialiºtii, ci reprezin-tã niºte frumoase ºi necesarenote de curs, niºte prolegomenela cercetãri viitoare întreprinse, dece nu?, de cãtre audienþi.

Este vorba aici, de capitole pre-cise ce descriu momente în con-stituirea ideii de libertate. În toate– Preliminarii (democraþia greacãºi libertatea individualã), Cetateagreacã, Solon, Sofiºtii, Socrate,Cetatea romanã, Creºtinismul, Li-bertatea în creºtinism, Liberul ar-bitru, Evul Mediu, Apogeul Impe-riului Roman, Magna Charta, Co-muna, Universitãþile – se avansea-zã teorii (de cele mai multe ori, exis-tente în literatura timpului) ºi sedau principalele jaloane în demon-straþiile acestora.

Perspectiva este de ceea cedenumim astãzi istoria ideilor ºi amentalitãþilor. Cu alte cuvinte, searatã pe ce temei istoric – insti-tuþional, relaþional ºi ideologic –s-au forjat noi instituþii ºi ideicare, la rândul lor, au impregnatatmosfera spiritualã a epocilor. Înacest sens, cititorul este provo-cat la fiecare rând: ºi desigur cãnu este locul aici de a exemplificanumeroasele provocãri.

Volumul lui Mihai Uþã se în-cheie cu originalul capitol despreuniversitãþi. În 1928, notiþele decurs universitar ale lui NicolaeIorga (Evoluþia ideii de liberta-te, Lecþii la Universitatea din Bu-cureºti, tipãrite cu ajutorul Minis-terului de Instrucþie) ajung la zi(Libertatea economicã ºi culturalãîn timpul de faþã, Libertatea so-cialã a secolului al XIX-lea), dardintr-un punct de vedere prepon-derent istoric. Dar Iorga nu seocupã aici deloc de universitãþi.Încercarea lui Mihai Uþã despreideea de libertate relevã un punctde vedere filosofic (cele douãpuncte de vedere, istoric ºi filo-sofic, nu sunt opuse dar sunt di-ferite, deºi se ajutã unul pe celã-lalt) ºi o datorie împlinitã legatãde momentele premoderne, dinmoment ce în alte lucrãri filoso-ful trateazã despre Iluminism,constituirea ideologicã a moder-nitãþii, ºi despre ºcoli ºi curentemoderne.

Dar popasul la universitãþi,inedit în gândirea româneascã depânã atunci, denotã nu doar ra-

Recenta carte a lui Vasi-le Baghiu, Depresia(Limes, Cluj-Napoca,

2012), se înscrie cert în progra-mul himerismului, patent pro-priu, având ca protagonist boa-la, una din cele patru faþete alecurentului, celelalte fiind cãlãto-ria, transfigurarea, ºtiinþa. Son-dând etimologia cuvântului hime-rism, care ca orice cuvânt nu poa-te fi creat fãrã o bazã de origine,ajungem la termenii cunoscuþi:himerã, (himeric), care compor-tã semnificaþiile de iluzie, închi-puire, fantasmã, utopie etc. ºi nepoate duce cu gândul chiar ºi lamonstrul mitologic grecesc cuacelaºi nume, cu cap de leu, corpde caprã ºi coadã de ºarpe. Sufi-xul –ism conferã abstractizare ºigeneralizare termenului de bazã.Vasile Baghiu inventând concep-tul, derivã termenul de himerism,prin 1988 asigurându-i o sferãsemanticã personalã, în evoluþie.Întrebat fiind mult mai târziu dacãse mai justificã acest curent as-tãzi, rãspunde sigur cã abia acumare justificare, pentru cã nu maianticipeazã cum o fãcea în 1988ºi cum încã bovariza în 1998 (lapublicarea primelor douã manifes-te), ci exprimã pur ºi simplu lu-mea noastrã, globalizantã, mul-ticulturalã ºi transnaþionalã”.

nnnnn TOMA GRIGORIE

poeme himeriste

cordarea gândirii româneºti la in-stituþionalismul occidental caredevine puternic mai ales dupã AlDoilea Rãzboi Mondial, ci ºi fi-neþea interpretãrii autorului, pli-nã de rezonanþa ideilor de evolu-þie, de progres.

Într-o imagine criticã asuprarealitãþilor moderne, Iorga a sesi-zat numai locul universitãþii încontinuarea sistemului modernde ºcoalã (obligatorie, democra-ticã, de masã), care uniformiza ºicare „nu mai însemneazã deºtep-tarea puterilor sufleteºti ºi dareamijloacelor trebuitoare pentru caele sã lucreze mai departe”1 . Per-spectiva lui Iorga a fost conser-vatoare dar, cum ºtim, tocmai per-spectivele triste au permis apari-þia unor teorii interesante despresocietate: iar aceste teorii devinindependente faþã de punctul lorde pornire. Mai aproape de zilelenoastre, Ivan Illich, Une sociétésans école, Paris, Seuil, 1971 sauAllan Bloom, The Closing of theAmerican Mind, New York, Si-mon & Schuster,1987, au explo-rat tocmai condiþiile ºi maniereleprin care ºcoala ºi universitatea„nu mai deºteaptã puterile sufle-teºti” ºi nici „nu mai dau mijloa-cele trebuitoare pentru ca ele sãlucreze mai departe”.

La rândul sãu, Mihai Uþã adescris, în întregul proces de(doar) naºtere a modernitãþii,constituirea universitãþilor dinsânul orânduirii medievale ºi re-ligioase ºi autonomizarea lor faþãde bisericã. (Mai târziu, Jacques

Le Goff în tradiþia Annales-lor, aevidenþiat acelaºi proces2 ). Cu-loarea descrierii este deocamda-tã aceea a optimismului. „Orga-nizaþiile de luptã fãurite de socie-tatea medievalã sunt comuna, cainsurecþie a oraºului, ºi universi-tatea, ca insurecþie a inteligenþei.Comuna ºi universitatea s-ausprijinit reciproc, conºtiente cãpoartã aceeaºi luptã, populaþiileurbane au adoptat ideile novato-rilor ºi i-au susþinut contra bise-ricii, universitatea a dat comuneiprograme ºi teorii noi, uneori pro-fesorii ºi studenþii au elaborat înstradã ºi au luptat cu arma în rân-dul comunarzilor”3 .

Sublinieri provocatoare – alã-turi de altele, de-a lungul întregiicãrþi – ºi pentru spiritul nostruistoric ºi pentru valorile pe carele îmbrãþiºãm în „conflictul facul-tãþilor”.

1 Nicolae Iorga, Evoluþia ideii delibertate. Lecþii la Universitatea dinBucureºti, Tipãrite dupã note ste-nografice, pentru elevii sãi, cu ajuto-rul Ministerului de Instrucþie, Bucu-reºti, 1928, p. 287.

2 Jacques Le Goff, Pentru un altEv Mediu. Valori umaniste în culturaºi civilizaþia Evului Mediu (1978),Studiu introductiv, traducere ºi notede Maria Carpov, volumul I, Bucu-reºti, Meridiane, 1986 (Ce conºtiinþãde sine a avut Universitatea medieva-lã; Universitãþile ºi Puterile Publice înEvul Mediu ºi Renaºtere).

3 Mihai Uþã, Istoria ideii de liber-tate, ediþie criticã, studiu introductiv,note ºi comentarii de Adrian Michi-duþã, Craiova, Aius, 2011, p. 118.

(din al treilea manifest, în Poesis,nr. 6-7-8, 2006)

Noutatea pe care o aduce înultimul manifest este aceea cãacum verificã prin cãlãtorii sec-venþele poemelor sale observândcã realitatea a ajuns din urmãviziunea himeristã, iar himeris-mul exprimã acum lumea pe carea anticipat-o po(i)etic. Pentrupoet, cãlãtoria are un sens binedelimitat devenind o cãlãtorieiniþiaticã înspre cunoaºterea desine, înspre identificarea pier-dutã în diversele culturi. PrecumQuijote sau Ulise, Vasile Baghiucãlãtoreºte pentru a se descoperipe sine în spaþiul alteritãþii ce sedovedeºte a fi himericã, de celemai multe ori. Prin cãlãtorii poe-tul cautã corespondenþe concre-te în realitatea lumii, în aspecteleei exterioare, pentru a le confrun-ta cu trãirile sinelui propriu. Deexemplu, grafitti de pe zidul sta-þiei de metrou din Viena, unde„scãrile rulante ce duc tot mai jos,la Roschusgasse,/ ruleazã în gol,pentru cã toþi cei ce au avut deplecat undeva/ sunt deja duºi, iarmaniera de a spune totul cu sin-ceritate absolutã/ de însemnãri dejurnal din adolescenþã/ este cru-dã ºi cinicã, întocmai ca o primã-varã exuberantã/ nãvãlind pestebãtrânii din parc” îi provoacã

poetului o introspecþie intimã:„Un grafitti meºterit cu sprayuride culori diferite/ anunþã pe zidulstaþiei începerea unui conflict/deschis cu lumea interioarã, decare ne leagã lucruri adevãrate,/absente deocamdatã în lista so-sirilor schimbându-se/ electronicde la o clipã la alta.” (Grafitti in-terior). Este vizibilã aici trans-figurarea himeristã a unui obiectfizic într-unul metafizic. Cãutãrilecontinue ale identitãþii proprii ºiale fiinþei martor care-l însoþeºte,real sau imaginar, în peregrinãri îidau convingerea cã „altã lume nuse mai poate inventa” restrângân-du-le astfel posibilitãþile, dar în-demnându-i sã fie consecvenþi,sã fie „mai adevãraþi decât ori-când ºi deschiºi/ pentru tot ce sepregãteºte din umbrã ºi din lo-curi ascunse în secret”. Cu abili-tate, se suprapun planurile reali-tãþii cu cele ale reflecþiei imagina-re. Numeroasele insule de opti-mism în cartea tristã a Depresieirememoreazã într-un fel îndemnu-rile lui Emil Cioran, din Pe culmi-le disperãrii, care spunea cã „nuputem ajunge la fericire, ci numaila un grad mai mic de nefericire”ºi numai prin lupta împotrivanoastrã, pentru cã nefericirea nuvine din afarã, ci din noi înºine.Acest principiu de viaþã îl regã-

sim ºi în versurile lui Vasile Ba-ghiu. El descoperã în acest senschiar un avantaj al stãrii morbi-de: „Avantajul stãrii de boalã esteconvieþuirea/ cu tine însuþi, deºimai degrabã ai prefera uneori sãstaþi/ cât mai departe unul de al-tul fãrã posibilitatea de a vã ve-dea des” (Metodã verificatã).Chiar ºi în poemul Depresie, celcare dã titlul volumului, dupã ceboala vine „ca un cort imens cese lasã/ peste lume întunecând-o,ca un întuneric de eclipsã,/ ca oviiturã de munte peste un iaz fã-cut de copii în joacã”, îi promiteinterlocutoarei „spontaneitate, casã ne fie/ trecerea uºoarã, excur-sie de plãcere prin þãrile îndepãr-tate/ ale înstrãinãrii, promenadãde complezenþã pe tãrâmuri demare/ cu valuri pline de poezie,refugiu de probã pentru atunci/când totul va fi de-adevãratelea.”Nu este impropriu sã amintim înfinal câteva sintagme de aprecie-re asupra creaþiei poetului. Ma-rin Mincu nota (în 1998): „ Avândo vocaþie a morþii, aproape emi-nescianã prin trãirea ei în profun-zime, acest poet tragic demon-streazã intuitiv cum se poateavansa în demersul liric, sobru ºinegãlãgios, imprimând cu modes-tie un ton cât mai silenþios pro-priei voci.” Mircea A. Diaconu îl

alãtura lui Ioan S. Pop ºi lui Nico-lae Coande (în 1999), iar NicolaeCoande (2001) stipula: „VasileBaghiu reface în spaþiul româ-nesc una dintre cele mai intere-sante experimente poetice alemodernitãþii, cea a lui FernandoPessoa”. Al. Cistelecan (2004)observa cã „Vasile Baghiu arestofã de protagonist. Nu numaica poet, dar ºi – de nu mai ales –ca poetician”. Felix Nicolau(2009) gãsea cã „diferenþa faþã depropria lui generaþie ar consta înfaptul cã el chiar se ia în serios ºirespinge ironia ºi parodia post-moderniste.” Radu Vancu (2011)susþinea cã „poemele reþinutedrept ilustrative pentru «magiaelementarã» a himerismului sunt,aproape fãrã excepþie ample, epi-ce (...) generând o euforie de glo-be-trotter post-withmanian”.


nnnnn ADRIAN MICHIDUÞÃ

Nae Ionescu a fost un tip socra-tic, nu a crezut într-o filosofie fãcutãde la distanþã, printre cãrþi, ci prinviu grai, prin comunicãri directe cudiscipolii sãi pe care i-a învãþat sãfilosofeze ºi le-a mãrturisit, în faþalor, limita înþelegerii ºi a cunoºtinþe-lor sale [...].

Nae Ionescu a creat o ºcoalã ro-mâneascã de gândire, pe mii de stu-denþi care i-au ascultat prelegerilesale de metafizicã, de logicã, de filo-sofia culturii, de filosofia religiilor,i-a învãþat sã gândeascã, i-a învãþatsã filosofeze ºi a scos din ei cãrtu-rari ºi gânditori de seamã ai culturiiromâneºti[...].

Nae Ionescu inaugureazã neope-dagogia riscului. Riscul de a fi inteli-gent într-o urbe de deºtepþi, riscul dea încerca sã impui românismul pes-te români, într-o vreme în care aceº-tia privesc, lacomi de culturã ºi deluminã, în afara hotarelor þãrii.

Eugen Popescu

În peisajul filosofic româ-nesc din perioada dintrecele douã rãzboaie mon-

diale Nae Ionescu ocupã un locimportant. Filosof, metafizician,logician, istoric al logicii, misticºi mentorul spiritual al miºcãriilegionare, Nae Ionescu ne apareazi ca un personaj controversat.„Cu cât trec anii, – scria MirceaEliade – cu atât apare mai miste-rioasã «legenda» profesoruluiNae Ionescu în ochii celor carenu l-au cunoscut ºi nu i-au as-cultat lecþiile de Logicã, Teoriacunoaºterii ºi Metafizicã de laFacultatea de Litere din Bucureºti.Cum sã explici admiraþia aproapefreneticã, devotamentul, iubireacu care a fost înconjurat, în pri-mul rând de studenþi, dar nu nu-mai de ei, de la început ºi pânã lamoarte? Cine era acest om?, amtot auzit întrebându-se. Ce-a fã-cut? Ce-a scris?”1

Nae Ionescu a fost perceputde „tânãra generaþie” ca fiind ur-maºul direct al lui Nicolae Iorgaºi al lui Vasile Pârvan – „ un revo-luþionar, un ziditor sau ctitor alunei epoci în cultura ºi viaþa Ro-mâniei” – epoca „naeionescianã”sau „nãistã”.

Nicolae C. Ionescu, cunoscutcu diminutivul de Nae, s-a nãscutîn data de 16 iunie 1890, în Brãila,oraº care a mai dat încã patru fi-losofi: Petre Andrei, Vasile Bãn-cilã, Anton Dumitru ºi AlexandruBogza. Urmeazã cursurile prima-re la ªcoala de bãieþi nr. 1, iar pecele secundare la Gimnaziul Realdin Brãila ºi la Liceul „NicolaeBãlcescu” din oraºul natal.

Între anii 1909-1913 studiazãfilosofia la Universitatea din Bu-cureºti, fiind în aceeaºi serie cuCora Irineu ºi Iosif Brucãr.

În 1913 pleacã la doctorat înGermania, la Universitatea dinGöttinger, iar din 14 februarie 1914se mutã la Universitatea dinMünchen. Aici, Nae Ionescu frec-venteazã o serie întreagã de cur-suri predate de filosofi renumiþiai vremii: „Husserl (Teoria cu-

filosoful Nae Ionescu de la legendãla adevãr (I)noaºterii), Georg Elias Müller

(Psihologie), Klein ºi Hilbert(Matematici), Külpe ºi Pfänder(Logicã), Baeumker (Scolasticã),Hertwig (Biologie), Brentano ºiMayer (Economia naþionalã),Rehm, Fischer ºi Förster (Peda-gogie).”2

În vara anului 1914 izbucneº-te primul rãzboi mondial. NicolaeIonescu se întoarce în þarã ºi esteîncorporat în Regimentul 38 In-fanterie „Neagoe Basarab”. Lasfârºitul anului 1915, se cãsãto-reºte cu Elena Margareta – Fon-tino ºi se întoarce împreunã cuea la München.

În plin rãzboi mondial, „NaeIonescu nu are posibilitatea sã-ºisusþinã teza în toamna anului1916, aºa cum proiectase (...),fiind luat prizonier de rãzboi”.3

Filosoful român a fost prizonierîn lagãrul Celle-Schlob, lângãHanovra. „Eliberarea condiþiona-tã a lui Nae Ionescu din lagãr, înschimbul prestãrii unei activitãþiutile statului al cãrui prizoniercontinua sã rãmânã, [...] are locpe la jumãtatea lunii septembriea anului 1917”.4

Dupã ieºirea din lagãr, NaeIonescu se întoarce la Münchenºi munceºte intens la tezã. Îºisusþine doctoratul în data de 3aprilie 1919, titlul tezei fiind: DieLogistik als Versuch einer neu-en Begründung der Matematik(Logistica, încercare a unei noifundamentãri a matematicii),profesor coordonator fiind Cle-mens Bäumker. În introducere lateza de doctorat Nae Ionescuprecizeazã ce înþelege prin logis-ticã: „Prin logisticã înþelegemacea direcþie filosoficã ce încear-cã o fundamentare a priori amatematicii prin reducerea prin-cipiilor ei de bazã la faptele purlogice sau, cum s-a mai afirmat,prin identificarea logicii cu mate-matica. Faptul cã logica ºi mate-matica prezintã multe relaþii deînrudire este, desigur, un faptcare nu le-a scãpat niciodatã fi-losofilor ºi care, în ultima instan-þã, nici nu poate fi contestat.”5

Nae Ionescu nu a publicatteza de doctorat în Germania,conform tradiþiei universitare dinacea vreme. De ce? „Lucrarea nua fost tipãritã în Germania – deta-liazã Romina Surugiu – din cauzapenuriei postbelice de hârtie, iarNae Ionescu nu a arãtat diplo-ma6 decât apropiaþilor sãi, aºa cãani întregi vor exista, la Universi-tatea din Bucureºti, speculaþii cuprivire la faptul cã acesta nu ºi-arfi terminat, de fapt, doctoratul.”7

Se întoarce în þarã în 1919 ºieste angajat profesor de matema-ticã, filosofie ºi germanã la LiceulMilitar de la Mânãstirea Dealu.În toamnã îºi începe cariera uni-versitarã, ca asistent, în locul luiMarin ªtefãnescu8 , la Catedra deLogicã ºi Teoria cunoºtinþei con-dusã de C. Rãdulescu-Motru.Prelegerea inauguralã la Univer-sitate a fost Funcþia epistemo-logicã a iubirii (1919), din carereþinem: „Filosofia nu este unmeºteºug, ci o chemare, ea are,fãrã îndoialã, o anumitã tehnicã,un aparat de lucru mai mult saumai puþin determinat, care sepoate învãþa ºi care trebuie învã-

þat. Dar partea de creaþiune per-sonalã – aceasta stã în afarã deorice metode. Ea atârnã de bogã-þia sufleteascã a fiecãruia din noi,de inspiraþia care se coboarã desus asupra noastrã; de durereachinuitoare cu care anumite pro-bleme se pun ºi-ºi cer dezlega-rea; de puterea cu care în fiecaredin noi se afirmã necesitatea de aieºi din contingenþele vieþii ºi dea ne ridica, dacã nu pânã la mân-tuirea noastrã, cel puþin pânã laliniºtea noastrã.”9

Nicolae Bagdasar care aasistat la lecþia lui de deschiderela Universitate, îl descrie pe Pro-fesor astfel: „Îmbrãcat în redin-gotã ºi pantalon reiat, aºa cumse obiºnuia încã pe atunci în Ger-mania, vorbea stând pe scaun,simplu ºi cu gesturi naturale, în-tr-o salã micã a vechiului local aluniversitãþi. Ochii lui mobili ºiageri participau activ prin priviri-le lor scrutãtoare la formularea ºiexprimarea ideilor, subliniindu-leimportanþa, reliefând pe unele faþãde altele: parcã ochii ei însãºivorbeau. În salã nu erau decâtmaximum 10-15 studenþi. Eraupuþini, [...] fiindcã numele deN. Ionescu – cum se numea elatunci – nu le spunea nimic.”10

În 1925, Nae Ionescu îºi dãexamenul de docenþã în filosofie,care îi va permite ocuparea ulte-rioarã a unui post de conferen-þiar la Universitate. Concomitent,desfãºoarã o activitate intensã decercetãtor preocupat de noi do-menii. Din 1926, filosoful îºi înce-pe cariera publicisticã la ziarul„Cuvântul”, al cãrui proprietar vadeveni din 1928. ªtefan Iloaie11 ainventariat un numãr de 157612

de articole publicate de Nae Io-nescu în „Cuvântul”. A scris ºipentru alte ziare ºi reviste: „Ga-zeta matematicã”, „Noua RevistãRomânã”, „Societatea de mâine”,„Ideea Europeanã”13 , „Preda-nia”14 , „Gândirea”, „România

junã”, „Mântuirea”, „Dimineaþa”,„Dreptatea”, „Convorbiri litera-re”, – în total 68 de periodice aufost inventariate de Dora Mezdrea.

Nae Ionescu era un adevãratartist al cuvântului, „stãpânindbine materialul, avea darul de aprezenta prelegerile asemeni uneisimfonii. [...] Prin acest stil peda-gogic, se separase de modalitãþi-le rigide ale colegilor sãi, îndrãz-nind sã punã în discuþie ºi pro-bleme dificile ale religiei.”15

În gazetãrie el a reuºit ca ni-meni altul sã introducã acea di-mensiune „clarã ºi categoricã,înclinatã spre oralitate, cu inte-rogaþii ºi rãspunsuri socratice,profetice uneori, întotdeaunasugestive. Ca ºi în discursuri, sub-iectul este disecat, se cautã toateposibilitãþile de soluþionare, apoise eliminã pãrþile neesenþiale ºi segãseºte concluzia de fond de careadeseori nici nu te aºtepþi. Nuocolea stringentele chestiuni alezilei, problemele arzãtoare, pe carele dezbãtea cu rarã limpezime, în-cât pe drept cuvânt era numit«condeiul ziaristic cel mai puter-nic al momentului».”16

1 Mircea Eliade, Profesorul NaeIonescu. 30 de ani de la moarte, învol. Nae Ionescu în conºtinþa con-temporanilor sãi, crestomaþie deGabriel Stãnescu, Bucureºti, Editu-ra Criterion Publishing, 1998, p. 154.

2 Dora Mezdrea, Nae Ionescu, Bi-ografia, vol. I, [Bucureºti], Editu-ra Universal Dalsi, 2001, p. 317.

3 Ibidem, p. 351.4 Ibidem, p. 376.5 Nae Ionescu, Logistica – încer-

care a unei noi fundamentãri a me-tafizicii, în vol. Nae Ionescu, Neli-niºtea metafizicã, Bucureºti, EdituraFundaþiei Culturale Române, 1993,p. 7. Teza de doctorat a lui Nae Io-nescu a fost tradusã din germanã deAlexandru Surdu.

6 Petre Pandrea spune cã „NaeIonescu a refuzat permanent sã dearelaþii despre teza sa. Nici n-a tipã-

rit-o fiindcã nu era obligativitatea ti-parniþei în timpul rãzboiului ºi ime-diat dupã rãzboi pentru doctoranzi.Se putea prezenta cu ea în manu-script sau bãtutã la maºinã (Maschi-nenschrift), în patru exemplare. NaeIonescu a prezentat patru exempla-re bãtute la maºinã.

Propriul sãu profesor, C. Rãdu-lescu Motru, plutea în neclaritate,dacã ºi a trecut sau nu ºi-a trecutteza.[...] I-a spus cã a trecut-o, darnu i-a prezentat teza, ca s-o citeascãºi nici n-a scos vreodatã vreo dovadãscrisã (Zeugrnis), care se elibereazãautomat de la orice secretariat de fa-cultate. Lui Nae Ionescu îi plãceamisterul ºi harþa”. Petre Pandrea,Garda de fier, Jurnal de filosofiepoliticã. Memorii penitenciare, edi-þie îngrijitã de Nadia Marcu – Pan-drea, Bucureºti, Editura Vremea,2001, p. 285.

ªi Mircea Vulcãnescu aminteºtede teza de doctorat a lui Nae Iones-cu: „Mi-aduc aminte satisfacþia pecare am avut-o când, într-o dupã-masã de varã, secretarul de atunci alfacultãþii, profesorul Popescu-Spi-neni, mi-a arãtat, la secretariat, enig-matica diplomã latineascã a univer-sitãþii din München atestând cã NaeIonescu, «natus Brailensis urbis»,trecuse doctoratul în filosofie laBäumker, în 1919. Revãd ºi astãzisulul alb, desfãcut, scris cu litere marinegre, ºi, la mijloc, peceta în relief aFacultãþii, purtând chipul MaiciiDomnului!” Mircea Vulcãnescu, NaeIonescu aºa cum l-am cunoscut, pp.68-69.

7 Romina Surugiu, Dominante fi-losofice în publicistica lui Nae Iones-cu de la Logos la Cuvântul, Bucu-reºti, Editura Paideia, 2008, p. 15.

8 Vezi Marin ªtefãnescu, Logicaºi problemele metafizice, ediþie criti-cã, text stabilit, studiu introductiv,note ºi bibliografie de Adrian Michi-duþã, Iaºi, Editura „ªtefan Lupaºcu”,2009.

9 Nae Ionescu, Neliniºtea metafi-zicã, p. 76.

10 Nicolae Bagdasar, Nae Iones-cu, în vol. Opere, vol. II, Portrete,ediþie îngrijitã de Rodica Pandele ºiGh. Vlãduþescu, prefaþã de NicolaeBagdasar, prefaþã ºi note de Gh. Vlã-duþescu, Bucureºti. Editura Acade-miei Române, 2006, p. 81.

11 Vezi ªtefan Iloaie, Nae Ionescuºi ortodoxia româneascã, cu biblio-grafie din ºi despre Nae Ionescu,Cluj-Napoca, Editura Limes, 2003,pp. 51-126.

12 Din aceastã mulþime de studiis-au publicat, de-a lungul timpului,foarte multe dintre ele; amintim aicivolumul Nae Ionescu, Între ziaristi-cã ºi filosofie, Iaºi, Editura Timpul,1996, 329 p. Pentru mai multe deta-lii vezi Dora Mezdrea, Nae Ionescu– Bibliografie, Brãila, Muzeul Brãi-lei & Editura Istros, 2007, 600 p.

13 O parte din studiile publicatede N. Ionescu în „Ideea Europeanã”s-au publicat în vol. Nae Ionescu,Neliniºtea metafizicã, Bucureºti, Edi-tura Fundaþiei Culturale Române,1993 ºi în volumul Nae Ionescu, Su-ferinþa rasei albe, ediþie îngrijitã deDan Ciachir, Iaºi, Editura Timpul,1994.

14 Studiile cu tematicã religioasãau fost adunate ºi publicate în douãvolume: Predania ºi Îndreptar or-todox cu, de ºi despre Nae Ionescuteolog, antologie prefaþatã ºi realiza-tã de diac. Ioan I. Icã jr., Sibiu, Editu-ra „Deisis”, 2001, 367 p.; Teologia.Integrala publicisticii religioase, edi-þie, introducere ºi note de Dora Mez-drea, Sibiu, Editura „Deisis”, 2003,664 p.

15 ªtefan Iloaie, Op. cit., pp. 19-20.16 Ibidem, pp. 21-22.


Inaugurarea unei noi epoci,ºi anume aceea a postmo-dernismului, mai exact

conºtiinþa acestei inaugurãriurma sã aparã în cultura românãabia târziu, în anii optzeci. La felse întâmpla ºi cu termenul depostmodernism. Au existat însãscriitori care au anticipat noul val,al deceniilor sfârºitului de secolXX, îndepãrtându-se uºor de mo-dernitate. Îi putem consideraprimii autori români postmoderni,deºi în perioada respectivã, dincauza nesincronizãrii cu occi-dentul, opera nu le-a fost recep-tatã aºa cum se cuvenea. Amin-tim câþiva dintre ei, pe care îi con-siderãm reprezentativi.

Dacã secolul al XVII-lea a ofe-rit Moldovei ocazia sã inaugure-ze poezia românã în aspectele eimeditativ-elegiace, peste maibine de un secol, ºi Transilvaniaîºi aducea la rândul sãu, contri-buþia originalã. Ioan Budai De-leanu completa registrul liriciiautohtone cu latura satiric-jovia-lã prin Þiganiada. Corifeul ªco-lii Ardelene, a nãscut o operã derezistenþã, inovatoare prin tehni-ca intertextualitãþii. TonalitateaPrologului ce deschide Þigania-da e ironicã, e autoironie ºi auto-persiflare în glasul autorului. Elascunde sub zâmbet încrâncena-rea dârzã a þãranului transivã-nean care îndrãzneºte ceea ce înlimba ºi poporul lui, nimeni n-aîndrãznit încã. Nu pot fi trecutecu vederea numeroasele prover-be ºi zicãtori care îmbogãþescsavoarea stilului Þiganiadei.Poema e plinã de dialoguri; „per-manenta autocomentare a poe-mului în notele de subsol cu func-þii, pe rând, didactice, polemice,satirice, îi dã un caracter de me-taficþiune care, dacã nu-l trans-formã miraculos într-o scrierepostmodernã îi conferã mãcar unaer de familie cu încã altele deautoreferinþã Femeia în roºu sauineditul Autobuzul de Însurã-þei...”, spunea Cãrtãrescu. G. Cã-linescu considerã Þiganiada ooperã modernã care „lasã în urmã

postmodernismul casentiment inaugural

ca învechite atâtea lucruri dintre1830-1850”. În arealul beletristi-cii, este autorul primei opere înversuri, cu trãsãturi de epopee,clasificatã, de autorul însuºi,drept poem eroi-comic, dezvol-tând un subiect alegoric cu ac-cente satirice antifeudale ºi anti-clericale, o pendulare, sub aspectestetic, între comic ºi grotesc,având ca temã lumea pe dos, sauparodierea ordinii universale.Povestea epopeii pãstreazã ºiastãzi o aurã de mister, cãci textulsãu nu a avut în istoria literaturiiromâne cea mai fericitã soartã.Este primitã mult mai bine acumdecât la 1800, deoarece între timpam aflat mult mai multe despre li-teraturã ºi „cãmãruþele“ ei. Ope-ra n-a fost publicatã la timpul ei,vreme de un secol ºi jumãtate n-a avut o ediþie criticã ºi definiti-vã. Prima variantã a Þiganiadei,incompletã, a fost publicatã în1877, apariþie care nu a stârnitatunci absolut nici un interes.Abia în 1925 s-a publicat ºi a douaversiune a poemului, cea finalã,dar ambele variante au avut par-te de ediþii prescurtate, cãci secredea cã e prea lungã ºi greu deurmãrit. Tomai în 1969, FloreaFugariu a dat o ediþie definitivã,criticã a epopeii, aºadar la... 157de ani de la scrierea ei. Dar chiarºi atunci Þiganiada i-a luat penepregãtite pe criticii ºi pe istori-cii literari, care n-au ºtiu prea binece sã creadã despre acest poemcu o structurã complicatã ºi, fãrãvreo referinþã în literatura româ-neascã, ca ºi inexistentã la mo-mentul 1800.

Þiganiada a stârnit panicã, iarreceptarea ei a fost un mic haos.Ea îºi depãºea cu mult epocaartisticã – era o „jucãrea” post-

modernistã avant la lettre; aºa-dar e posibil la fel de bine sã fifost privitã ca o ciudãþenie ºi sãfi fost trecutã cu vederea de con-temporani. Notele de subsol sunt,de departe, partea cea mai puter-nicã, cea mai inteligentã ºi maiplinã de umor a epopeii. Ceea cemultã vreme a fost considerat untext paralel, parazit, secundar, fã-cea, de fapt, corp comun cu ver-surile, cãrora le era un fel de oglin-dã. Fãrã notele de subsol, prac-tic, Þiganiada nu existã. Acolose aflã geniul creator al lui I.B.Deleanu ºi cine a spus cã acelenote de subsol au însemnat ºinaºterea criticii româneºti nu s-aînºelat. Noi nu aveam literaturãºi, dintr-odatã, cineva scria dejaun metatext. Pentru prima datã ooperã artisticã venea însoþitã depropriul ei discurs critic, îºi ofe-rea propriile posibilitãþi de inter-pretare dar, în acelaºi, timp, le ºiparodia. Aºa ceva, ºi la un ase-menea nivel, nu doar cã nu sescrisese niciodatã la noi, dar nici

nu s-a mai scris de atunci. Þiga-niada, chiar adusã în circulaþie,a trebuit sã aºtepte vremurilepostmoderniste pentru a-ºi arãtafuncþia; fireºte, acum în regim maidegrabã gratuit decât eficace.Noroc, însã, cu principiul rescrie-rii postmoderne; noroc mai alesca propoziþia fundamentalã apostmodernismului (nu maiscriem, ci rescriem) a devenit estetica obligatorie. Þiganiada îºiia meritata revanºã ºi rãsplata subdirecþia euforiei ºi freneziei deintertextualizare. Aºa a început,ca fabricat intertextual, aºa sfâr-ºeste, în procesãri intertextuale.Opera rãmâne aºadar un „tratatdespre fericire”, dar un tratat con-ceput la modul epopeic.Ca oriceepopee comicã, Þiganiada îºi tra-ge sevele dintr-o îndelungatã tra-diþie literarã, pe care o integreazãºi o parodiazã în acelaºi timp.Opera în ansamblul ei nu se lasãintegratã definitiv nici unuia din-tre curentele literare (baroc, cla-sicism, romantism), iar autorul eieste un întemeietor de culturã, ceare drept scop redescoperireacondiþiei originare a poeziei.

O altã personalitate care „aintuit” spiritul postmodern, unuldintre cei mai erudiþi umaniºti,este Dimitrie Cantemir. Multitu-dinea preocupãrilor lui Cantemirface practic imposibilã demarca-rea strictã a valenþelor persona-litãþii sale. Dintre scrierile sale,opera literarã a merelui cãrturareste cu deosebire, Istoria Ierogli-ficã. Fãrã îndoialã cã IstoriaIeroglificã este o lucrare alegori-cã, un fel de fabulã de vaste pro-porþii, ce propune o întreagã epo-cã (începutul secolului al XVIII-lea), sub „semnul luptei dintreInorog ºi Corb”, dar de fapt pã-trunzând epoca respectivã în toa-te sensurile sale. La Cantemir,fantasticul, alegoria, au o aurã deoriginalitate în formã ºi în conþi-nut. Istoria Ieroglificã apare caun roman ºi ca un pamflet. Nara-þiunea, fabula, basmul cu perso-naje, se împletesc cu o profunzi-me de proverb, versuri ºi cuge-tãri orientale ºi clasice, chiar ºipopulare româneºti. În fond,subiectul „istoriei” cantemirieneeste de o savoare aparte. Lucra-rea, în complexitatea ºi originali-tatea ei, este greu de clasificatca gen literar. Proza este ritmatã,iar în unele pãrþi, povestirea esteexpusã prin versuri. Stãrile su-fleteºti ale Inorogului întemniþatdatoritã uneltirilor duºmanilor

sãi, sunt exprimate prin comen-tarii elegiace ritmate, dupã cumrevolta sa împotriva acestora îm-bracã violenþa blestemului popu-lar „Munþi, crãpati! Copaci, vãdespicaþi! Pietri, vã sfãrâmaþi!”.Naraþiunea, alcãtuitã din 12 pãrþi,dupã modelul epopeilor antice,este împãnatã cu povestiri mora-lizatoare ºi 760 de sentinþe. Ea nurespectã succesiunea cronologi-cã a întâmplãrilor, autorul inau-gurând romanul cu mijlocul acþi-unii. Romanul are o structurãcompoziþionalã savantã: naraþiu-nea propriu-zisã este precedatãde douã prefeþe: „Izvoditoruluicetitorului sãnãtate” ºi „Iarãºicãtre cetitoriu”, ºi de un cuprinsmenit a dezlega enigmeleieroglifelor, intitulat „Scara nu-merelor ºi a cuvintelor ieroglifi-ceºti, tãlcuitoare”. Prin discursu-rile Corbului ºi ale Struþocamilei,autorul parodiazã deficienþe min-tale. Protagonistul înfruntã pie-dici ºi vrãjmãºii, dobândind încele din urmã perfecþiunea mora-lã. În plan artistic, primul nostruroman nu este numai o sintezã amodelelor antice ºi medievale cio creaþie în care limba românã li-terarã îsi exerseazã expresivitateaplasticã ºi acusticã. Dimitrie Can-temir utilizeazã discursurile sa-vant-filozofice ºi religios -popu-lare, precum ºi proza ritmatã ºiversul lirico-satiric. El construieº-te dialoguri cu rol disimulator,descrie peisaje în funcþie de sta-rea sufleteascã a personajelor,descifreazã visuri ºi profereazãblesteme. Alegoria are rolul de aparodia slãbiciuni ºi vicii ome-neºti, de a denunþa ambiþii ºi or-golii deºarte. Procedeele narati-ve aplicate de cãtre autor spre aconferi un plus de modernitatetextului sunt: povestirile cu scopexplicativ sau moralizator, docu-mentul fictiv, visul cu funcþie pre-monitorie etc… De asemenea ede remarcat importanþa strategieiepistolare, din ultimele pãrþi aleromanului ºi participarea ei lastructura labirinticã, de facturãbarocã, a operei. Posibilitãþile ar-tistice ale lui Cantemir sunt imen-se ºi variate, autorul poate trececu îndemnare de la atac violent,blestem la scriitura finã, duioasã,de la caricatural ºi grotesc la vi-braþia liricã, pateticã. Mai toþi is-toricii literari care s-au ocupatde capodopera lui Dimitrie Can-temir au recunoscut dificultateade a clasifica aceastã scriere, dea o încadra într-un gen anume.

Ajungem în cele din urmã laconcluzia cã Istoria Ieroglificãeste ºi roman ºi pamflet, are unstatut ambiguu, ba mai mult, gã-sim aici ºi ficþiune ºi realitate, ºibasme, ºi reflecþii, ºi digresiuni fi-lozofice, ºi cãlãtorii fantastice,peisaje sau arhitecturi exotice,anecdote licenþioase, umor, sati-rã, lirism. Adriana Babeþi a carac-terizat Istoria Ieroglificã drept o,,travestire burlescã”. Este o ope-rã-unicat ºi prin extraordinarul saltpe care îl reprezintã faþã de tradi-þia culturalã existentã. Nicãieri însãruptura cu tradiþia cronicãreascãnu este mai radicalã decît în atitu-dinea, sã zicem, ireverenþioasã, desuveranã libertate, faþã de limbã.Cantemir creeazã - în afarã de ne-ologismele, în special greceºti ºilatineºti, pe care le introduce înlimba românã - o sumedenie decuvinte noi, fie din raþiuni stilisti-ce, în special pentru a crea rimã,fie cu scopul de a produce efectironic sau umoristic, sau ºi una ºialta: ,,În Lup, nu numai tãcere ini-moasã, ci ºi oarece simþire adul-mãcoasã ieste”.

Încãrcat, deºi interesant, nu-mãrul 233/ 2012 al revistei cluje-ne oferã texte intrate în prelun-giri: „Marginal la «Studiul de caz»Bartolomeu Anania” (TeodorTanco), „Onirismul lui L. Dimovºi diferenþa specificã” (MarianVictor Buciu), „Cristian Simiones-cu în þinutul bufonilor” (Ion Pop),poate ºi „Grupul «Minerva»”,tentativã de mitologizare a unuicenaclu efemer, prin consemnã-rile alerte ale istoricului literarAurel Sasu: „Casina noastrã era,de fapt, un depozit de butoaie, na-vete, sticle ºi cartoane, între carene-am aºezat, visãtori, mesele pro-letare pentru ceea ce speram sãfie trâmbiþa de foc a îngerilor dez-legaþi. Din pãcate, nu ne-am întâl-nit decât de douã ori. Ultima datã,în preajma Anului Nou (1976), sãaducem, în colinde, slavã Iubito-rului de oameni. La a treia stigare,pe uºã ne-a întâmpinat un lacãt,apoi o diagonalã metalicã, apoi ungrilaj fixat în mare grabã”.

NORD LITERARCronici literare (Gh. Glodeanu,

Daniela Sitar-Tãut, Delia Pop),comentarii (C. Cubleºan), recen-zii de „vitrinã” (Sãluc Horvat,Manuela Pintea, Florian Roatiº),eseuri (Luminiþa Hotea) ºi inter-pretãri (M. Barbu), de gãsit înnr.4/ 2012 al revistei de la Baia-Mare, deschisã, cum se vede,prea generos criticii de întâmpi-nare („prozatorii cu ºtaif”).

STEAUAStructuratã echilibrat, pe linii-

le de forþã ale unui demers publi-cistic cultural autentic, revista„Steaua” (nr.5/ 2012) menþine in-teresul cititorilor prin poemele luiCosmin Perþa („Cântece de lea-gãn pentru generaþia mea”), pro-za lui Alexandru Muºina (cap. VIdin romanul în curs de apariþie,„Nepotul lui Dracula”) ºi, nu înultimul rând, prin interviul luiHoria Bãdescu realizat cu PaulAretzu, având ca supratemã re-laþia dintre „starea de veghe” ºi„starea de umanitate”. Din rãs-

ocheanul întorsocheanul întorspunsurile scriitorului craioveanreþinem definiþia apofaticã a poe-tului: „El nu este rãu,/ nu estebun,/ nu este perfect,/ nu estemulþumit,/ nu este nemulþumit,/nu este cel ce este,/ nu este”.

Ion Pop scrie, în nr. 5/ 2012 alexcelentei reviste clujene, desprevolumul lui Claudiu Turcuº, Es-tetica lui Norman Manea, subli-niind contextul „problematic” alreceptãrii scrierilor acestui impor-tant prozator român: „Monogra-fia lui Claudiu Turcuº a fost rea-lizatã, aºadar, într-un moment di-ficil ºi delicat al întâmpinãrii pu-blice a operei, în care susþinãtoriºi adversari ºi-au încruciºat ar-gumentele adesea la modul pãti-maº polemic, instalând, în oricecaz, o atmosferã de suspiciune ºide scepticism în privinþa valoriiei, cu atât mai mult cu cât discu-þia se purta ºi în perspectiva ac-cesului la un premiu Nobel multrâvnit de români, dar agitând camsteril spiritele de la noi de o bunãbucatã de vreme”.

nnnnn MARIA BARAN

George Pãunescu - Uliþa satului


Vineri, 25 mai, am fost in-vitaþi la Casa de Cul-turã „Traian Demetres-

cu”, la ora 17:00, unde MichaelAstner, poet ºi traducãtor, susþi-nea conferinþa „Drumuri Europe-ne” într-o þarã închisã. Un sfertde ceas dupã 5 locurile au înce-put sã se ocupe. Printre cunos-cãtori de-ai poeziei, profesori ºicâþiva oameni care ocupã mereuun loc între primele rânduri, ºi-aufãcut apariþia ºi câþiva reprezen-tanþi ai „generaþiei Facebook”.Nu mulþi, ce-i drept, dar suficientcât sã dea salonului de la subsol,un aer luminos ºi sã rotunjeascãnumãrul invitaþilor. Douãzeci depersoane aºteptam cu nerãbdarede la un poet sã ne recite, dardoar poezii. Organizatorul eveni-mentului, Nicolae Coande, i-a fã-

„Drumurile Europene” din jurnalele deschise

În ultima vreme, þara noas-trã ºi-a amplificat poziþiaculturalã ascendentã prin

prezenþa dinamicã, uneori custanduri naþionale, la târgurile in-ternaþionale de carte. În 2011, amfost oaspeþi de onoare la Madrid,anul acesta la Praga ºi Torino,anul viitor vom fi la Paris ºi Göte-borg. Iar la începutul lunii iunie,România a participat pentru pri-ma datã la Târgul de Carte dinBilbao. Probabil cã existã un anu-me interes pentru exotismul Es-tului comunist, poate ºi pentrupartea necunoscut-ortodoxã aEuropei, dupã cum e foarte posi-bil ca integrarea noastrã euro-atlanticã sã fi accelerat acest în-ceput de receptare. Însã dincolode toate aceste supoziþii stau nu-meroasele titluri traduse, cãrþieditate fie pe suportul imaculatal hârtiei, fie pe acela virtual ºiîncã maculat al unei necontrola-bile reaºezãri.

Între 10 ºi 14 mai, România afost invitatã de onoare a Salonu-lui Internaþional de Carte de laTorino. Acest eveniment dedicatcãrþii, politicilor editoriale ºi lite-raturii este organizat în capitalaPiemontului începând cu anul1987, fiind cea mai mare manifes-tare de profil din Italia ºi una din-tre cele mai prestigioase ale Eu-ropei. Aniversând 25 de ediþii,fundaþia organizatoare a acestuitârg, Fondazione per il libro, lamusica e la cultura, a decis, înmod excepþional, ca douã statesã deþinã statutul de invitat deonoare în 2012: Spania ºi Româ-nia. Þara noastrã a obþinut aceas-tã poziþie ca urmare a unui de-mers iniþiat de Institutul Românde Culturã ºi Cercetare Umanis-ticã din Veneþia, în urmã cu patruani, practic de când ICR organi-zeazã aici un stand anual. Pavi-lionul naþional românesc, precumºi prezenþa noastrã culturalã laTorino au fost puse la punct deInstitutul Cultural Român, Cen-trul Naþional al Cãrþii ºi InstitutulRomân de Culturã ºi CercetareUmanistã din Veneþia. Deschide-rea oficialã a târgului a fost mar-catã de conferinþa de presã a or-ganizatorilor ºi autoritãþilor loca-le, provinciale ºi republicane, ur-matã de un moment muzical (emo-

nnnnn SANDRINO GAVRILOAIA

la Salonul Internaþional de Carte de la Torino

þionantã a fost interpretarea me-lodiei Coborâi din deal în valeîn execuþia corului de copii Pe-quenas Huellas ºi a OrchestreiInternaþionale pentru Pace, di-rijatã de un italian de numai 8 ani,Luca Vacchetti).

Pe lângã intensa promovare aliteraturii noastre, evenimentul ainclus ºi etape conexe care auoferit o binevenitã panoramare aimaginii þãrii noastre: reprezenta-þii cu „Statuile” Teatrului Mas-ca, expoziþia dedicatã victimelorcomunismului (în colaborare cuMemorialul de la Sighet ºi Fun-daþia Academia Civicã), muzicã,proiecþie multimedia în nocturnã,precum ºi o sãptãmânã a filmuluiromânesc contemporan. Difuza-rea peliculelor din noul val al ci-nematografiei noastre s-a realizatîn parteneriat cu Muzeul Naþio-nal al Cinematografiei din Tori-no, o instituþie de mare prestigiu.Deschiderea oficialã a salonuluide carte a fost precedatã, cu osearã înainte, de un concert degalã oferit de statul român. Înauditorium-ul „Giovanni Agnelli”al Centrului de Congrese Lin-gotto, soprana Anita Hartig ºitenorul Teodor Ilincãi, acompa-niaþi de Orchestra Filarmonicãdin Torino, au încântat mai bine

de 800 de invitaþi, prieteni ai cãr-þii, ai culturii ºi ai României. Chiardacã au existat ºi unele stridenþe(de tonalitate aproape militarã) înversiunea dirijorului FrancescoPasqualetti, Rapsodia românãnr. 1 de George Enescu a oferitpublicului italian o bunã demon-straþie a melosului nostru. Iarduetul din „La Traviata” oferit cabis de tinerii cântãreþi a eviden-þiat, în þara operei, valoarea ºcoliiromâneºti de canto. În afarã deaceste confirmãri culturale, auexistat ºi utile interacþiuni cu re-prezentanþi ai emigraþiei din re-giune, întâlniri cu tematicã eco-nomicã ºi ecouri ample în presaitalianã. Standul nostru a inclusun punct de informare ºi promo-vare turisticã, organizat în parte-neriat cu Biroul Naþional de Tu-rism al României.

Cu o suprafaþã de 400 de metripãtraþi, pavilionul României s-aremarcat prin dimensiuni ºi de-signul deosebit, dar perfect func-þional. La etaj, o salã de conferin-þe bine utilatã, a permis organiza-rea lansãrilor de carte ºi a întâlni-rilor scriitorilor români cu publi-cul italian. Parterul standului afost rezervat spaþiilor media ºiexpoziþionale, cu vânzare de car-te-obiect, albume, CD-uri, dar ºi

cut intrarea lui Michael Astner,dupã ce ne-a prezentat ultimulvolum al poetului: Cartea trans-formatã în vânt.

Poetul trilingv ne-a citit de-spre jurnalele sale, despre ieºiri-le sale din þarã de prin ’92. La unmoment, întreaga sa dorinþã de ane þine auzul în prizã a fost între-ruptã de soneria unui telefon.„Hai, vino, cã suntem aici!” Poe-tul continuã însã cu un citatdintr-un mini-eseu: „lumea micã,lumea mare. Prea nu se mai pupalumea micã ceauºistã cu lumeamare”. Discursus interuptus.„Spune-i, mã, sã nu mai sune, cãnu-i nevoie sã vinã dacã nu vrea”,strigã organizatorul evenimentu-lui. Astner a continuat cu tradu-cerea unui banc occidental cutâlc românesc. Eu nu l-am înþe-

les. Poate o fi fost sec.Cornel Mihai Ungureanu (re-

dactor-ºef www.pravaliacultura-la.ro) ne-a împãrtãºit viziunea luidespre eveniment: „Sunt seri maireuºite ºi altele mai puþin inspira-te. Consider necesare ºi utile ast-fel de întâlniri, dar cred cã e ne-voie de o culturã a publicului,foarte restrâns. De exemplu, arputea sã se abþinã sã vorbeascãîn timpul unei conferinþe. Întâlni-rea de astã-searã a fost mai puþininspiratã, poetul nu a ºtiut sã îºiprezinte lucrarea prea bine, o partea publicului ºi-a pierdut intere-sul. Poate ºi din cauza telefoane-lor care sunau”.

La ora 19 fãrã ceva deja eramîn drum spre Club Electro, la oaltã expoziþie.

nnnnn Carla Berneanu Nicolae Coande ºi Michael Astner

terminale care permiteau consul-tarea gratuitã a unor e-book-uriºi site-uri culturale. Tema ediþiei2012 a salonului de carte a fost„vivere in rete” (a trãi în reþea).Au fost prezente 30 de edituri dinRomânia care au propus 800 detitluri. Dintre acestea, aproape100 de volume sunt tipãrite în Ita-lia. Institutul Cultural Român aavut peste 120 de invitaþi româniºi italieni (autori din þarã ºi dia-spora, traducãtori, editori, profe-sori româniºti ºi italieniºti, nume-roºi ziariºti). Remarcabilã a fostprezenþa a nu mai puþin de 23 descriitori importanþi, un numãr re-cord pentru o þarã participantã latârgul torinez. Judecând dupãaglomeraþia de la întâlniri, cele maiprizate evenimente au fost celecu Norman Manea, Mircea Cãr-tãrescu ºi Matei Viºniec, însã celmai vândut titlu de carte tradusãîn italianã a fost Sono una vec-chia comunista! (Sunt o babãcomunistã) de Dan Lungu. Dealtfel, noul val literar românesc afost bine reprezentat la Torinoprin Vasile Ernu, Florina Ilis, Lu-cian Dan Teodorovici, Ana Ma-ria Sandu, Liliana Lazãr. Iar tra-ducerea ºi publicarea poemelorlui Mircea Dinescu, Ileana Mã-lãncioiu, Ana Blandiana, Ion

Mureºan, Nichita Danilov, dar ºialþii demonstreazã penetrareaprejudecãþilor de receptare liricãprin puterea cuvântului bine tem-perat, adicã tradus. E bine de ºtiutcã la acest succes literar româ-nesc s-a ajuns ºi prin efortul sus-þinut, decenii la rând, al traducã-torilor, profesorilor ºi româniºti-lor Bruno Mazzoni (Universita-tea din Pisa), Roberto Scagno ºiLorenzo Renzi (Universitatea dinPadova), Angela Tarantino (Uni-versitatea din Florenþa), LuisaValmarin (Universitatea La Sa-pienza din Roma) ºi, nu în ultimulrând, regretatul Marco Cugno(Universitatea de Stat din Tori-no). Interesant este faptul cã pri-ma catedrã din lume pentru stu-diul limbii române a fost creatã laTorino, în 1863, de cãtre Giove-nale Vegezzi Ruscalla. Marele ro-mânist, traducãtor ºi profesorMarco Cugno care s-a stins re-cent, pe data de 5 iunie, la Tori-no, a reuºit sã-ºi formeze un dis-cipol, pe tânãrul Roberto Merlo,prin care, probabil, catedra de lim-ba ºi literatura românã din capi-tala Piemontului va continua sãactiveze. În Peninsulã deja s-aformat o nouã generaþie de tra-ducãtori ºi profesori de limba ºiliteratura românã. Iar aceastã ple-iadã de româniºti italieni formea-zã cea mai solidã ºcoalã de spe-cialiºti în limba, literatura ºi cul-tura românã din Europa. De laediþia precedentã a salonului dela Torino, au apãrut 22 de titlurinoi în italianã. Cu totul întâmplã-tor am dat peste standul unuieditor din Trento, Roberto Kel-ler, care expunea nu numai solici-tatele traduceri din Herta Müller,ci ºi titluri de Paul Goma, VarujanVosganian, Max Blecher, AglajaVeteranyi ºi alþii. Desigur, uneledintre aceste volume au apãrutca urmare a suportului financiaral Centrului Naþional al Cãrþii, darerau ºi titluri pentru care editorulitalian a riscat... independent.Dincolo de „exotismul” mai multsau mai puþin asumat (mã referaici ºi la imaginea noastrã copiosdegradatã de unii dintre conaþio-nalii trãitori în Italia), se poatespune cã recuperarea noastrã li-terar-culturalã are un viitor înpeninsulã. Viva, Italia!


nnnnn MIHAELA VELEA

19 mai 2012: 130 de muzee des-chise în nocturnã, peste 250.000de vizitatori. Vreme ostilã ºi to-tuºi... aglomeraþie la intrare. Pareincredibil, dar iatã cã muzeele audevenit dezirabile peste noapte.

Eveniment iniþiat de cãtre Mi-nisterul Culturii ºi Comunicãriidin Franþa, patronat ºi anul aces-ta de Consiliul Europei, UNESCOºi Consiliul Internaþional al Mu-zeelor (ICOM), Noaptea Euro-peanã a Muzeelor a ajuns dejala cea de-a opta ediþie. Ideea, demare impact în strãinãtate, a fostadoptatã în scurt timp ºi la noi,iar prin beneficiul unei mediati-zãri susþinute ºi adunând audien-þe record de la an la an, NoapteaMuzeelor a devenit aproape ime-diat cel mai popular ºi gustat eve-niment muzeal din România.

Urmãrind avalanºa de informa-þii legate de acest subiect mã gân-desc cã zbaterea între uniformi-zarea comunitarã ºi specificulnaþional ne aduce incontestabilebeneficii. Din „colecþia” de amin-tiri bine sedimentate îmi vin in-voluntar în minte cele legate deoccidentala televiziune sârbeas-cã a anilor optzeci. Observândcum, în stereotipurile comporta-mentale ale oricãrui român devârstã medie, se regãseºte ade-sea pofta de a evoca acele vre-muri, în care cu toþii jinduiamdupã tot ceea ce era la „ei”, esteevident cã rememorarea poveºti-lor cu... ºi despre „sârbi” a deve-nind un soi de amprentã de ge-

noaptea (dar ºi celelaltezile ale) muzeelor

neraþie. Acum noi suntem asimi-labili în generoasa structurã eu-ropeanã: avem Pizza Hut, Listeri-ne, Big Mac ori Happy Meal,H&M, Zara ºi chiar NoapteaMuzeelor.

De ce este mai interesant sãvizitãm muzeele noaptea? Pentrucã s-a decis în grup cã e super-cool ºi trebuie sã facem asta?Pentru cã ziua suntem aglomeraþicu treburile cotidiene? Pentru cãe gratis? Dintr-un top al „explica-þiilor” legate de acest subiect, le-am selectat pe cele mai uzuale ºimai evidente, ºi probabil cã pen-tru fiecare în parte conteazã înmai micã sau mare mãsurã celeenumerate mai sus. Însã, dincolo

de motivele particulare, cred cãdeosebit de seducãtoare esteideea cã avem acces la un brandinternaþional, cã suntem directconectaþi la ceea ce se întâmplãîn lume. Iar dacã luãm în consi-derare faptul cã publicul NopþiiMuzeelor este preponderent tâ-nãr sau, mai exact, foarte tânãr, ºine amintim cã la majoritatea mu-zeelor din România biletul de in-trare (preþ întreg) costã mai puþindecât un suc... rãmâne sã medi-tãm dacã chiar conteazã preþulacestui bilet, sau dacã nu cumvaceea ce ne lipseºte grav este oanume intensitate a mediatizãriievenimentelor, un aspect proas-pãt ºi festiv sau, nu în ultimul

rând, o beneficã deschidere cã-tre rigorile ºi cerinþele societãþiiactuale.

Reþeaua Naþionalã a Muzee-lor din România a fost ºi de aceas-tã datã partenerul oficial al eve-nimentului în România. Mizândpe o recuzitã de ingrediente bineapreciate de cãtre public: facili-tãþi la transport în marile oraºeprin reþeaua localã de autobuze/microbuze, biciclete ori strãluci-toare automobile cu statut deniºã, oferind premii dar bineînþe-les ºi evenimente atractive, prinimplicarea creativã a fiecãrui mu-zeu în parte ºi, nu în ultimul rând,având greutatea statutului deapartenenþã europeanã, Noap-tea Muzeelor a avut toate dateleunei reuºite.

La Craiova marile absente dela eveniment au fost Muzeul deArtã ºi Secþia de Istorie a Mu-zeului Olteniei, cele douã institu-þii fiind în plin proces de consoli-dare- restaurare. Au fost deschi-se Secþia de ºtiinþele naturii cuexpoziþiile: Oltenia- Terra Fossi-lis; Ecosisteme din Oltenia; Co-lecþia de roci ºi minerale; ABCecologic, Casa Bãniei cu: Face-rea pâinii; Ritmurile vieþii; Me-moria pãpuºilor jucate ºi Sala„ªtefan Ciuceanu” cu expoziþiatemporarã: Capodopere din ar-gint – colecþia Muzeului Naþio-nal Brukenthal Sibiu, însu-mând un numãr de peste 10 000de vizitatori. Dar câþi dintre noine dorim sã mai vizitãm un mu-zeu pânã la viitoarea Noapte aMuzeelor?

Pe 25 mai, NU am pierdutdouã ore degeaba. Ierimi-am schimbat unghiul

de abordare. Ieri am vãzut cã înCraiova, oamenii încã mai au ideibune ºi idei pacifiste. Ieri am par-ticipat la o întâlnire de succes, aºîndrãzni sã afirm. Ieri am fost ilu-minatã. ªi Budha ºi Zen nu ºi-auunit forþele pentru aºa ceva.

„Punk, Cenuºã ºi Holocaust”

pentru cunoaºteres-a numit evenimentul la care amajuns ieri pe la vreun 7 seara, laClub Electroputere. În general,puþine lucruri îmi ating sensibili-tatea. PUNK-ul pentru mine în-seamnã violenþã, machiaj stri-

dent, îmbrãcãminte ciudatã ºiagresivã ºi comportament bizar.Asta auzisem ºi eu. ªi cum nu mãinteresase acest gen de muzicã,nu m-am interesectat niciodatã cutrãsãturile lui. Ce urma dupã punk

nici nu am mai citit. Când am ajunsla Club Electro, am bãgat de sea-mã niºte domniºoare machiate cunegru pe la ochi, bãieþi cu barbãºi pãr lung. Nu, nu am nimic îm-potriva lor, doar cã eu prin asta îiidentific ºi îi asociez cu genulmuzical.

Prima datã am intrat în sala deexpoziþie sã îmi fac o idee, sã amce scrie. Pe perete erau lipite di-verse afiºe. ªi sã luãm pe rândcâteva. „10 motive de a devenivegeterian”. Mi-am pierdut pu-þin interesul. Pe un alt afiº scria„Refuz sã fiu al doilea sex”. Dejaaici au început sã îmi atragã aten-þia. Când e vorba de femei, de câtde deºtepte sunt ele, sunt primacititoare. Punct ochit, punct lo-vit! M-au atras ºi am continuatsã citesc. Era ceva ca o rugãciu-ne. O rugãciune potrivitã pentrusocietatea noastrã, în care bãr-batul îi dã femeii cu capul în gurã,cu sticlele de bere în cap ºi dup-aia zice „Doamne, iartã-mã, nu maifac, dar ajutã-mã sã îmi gãsesc ºieu serviciu!”. De parcã Dumne-zeu ar recruta pentru vreo firmã.

În sala alãturatã rula un film.Deja mã vedeam ajungând acasãpe la vreun 12 noaptea. Nu vãzu-sem niciodatã, filmul lui RomeoTiberiade, „Roma Holocaust”, cu

rromii deportaþi în Transnistriaprin ’42. La început am gãsit totfelul de motive ca sã mã amuz. Bacã femeile îºi suflau nasul cu fus-ta în timp ce vorbeau cu realiza-torul, ba cã fumau din pipã, bafelul în care vorbeau „amestecã-turo, but, ursarulo, cãrãmizarulo,mârâ” (evident, nu ºtiu dacã aºase scrie, dar parcã aºa mi-a sunatmie când am auzit). Parcã cinevami-a dat repeat pe vocea lor cândspuneau cum erau femeile batjo-corite sau cum, din lipsã de hra-nã, mâncau oameni.

Am ieºit o datã afarã pentru amai rezista sã vãd ºi finalul. Dupãcare l-am felicitat pe organizatorulvernisajului, Alexandru Nicules-cu. Pentru cã aºa trebuia. Pentrucã merita. ªi pentru cã ne-a acor-dat câteva minute pentru a vorbidespre eveniment: „Expoziþia estedespre creativitate, atitudine, li-bertate. Poveºti care au legãturãcu Craiova. Punkerii, dupã ’90, seadunau în gãºti dupã genuri mu-zicale. Libertatea avea cel maibun gust. Nu aºtept o reacþie dinpartea publicului, nu trebuie sãexiste una anume. Nu este impor-tant numãrul, ci mesajul. Oame-nii au venit sã cunoascã, la filmchiar s-a aplaudat. Evenimentuleste gândit de mine ºi de AdrianBojenoiu”.

nnnnn Carla Berneanu

rte


rte

În impresionanta construc-þie a Muzeului de Artã aloraºului Paris, de pe Ave-

nue Wilson, pe malul Senei, afla-tã în plin proces de renovare, s-adeschis o expoziþie dedicatã unuimodernist, Giorgio de Chirico.Mare figurã în arta plasticã a se-colului al XX-lea, grecul nãscutla Volos, dintr-o familie italianã,dupã studii de picturã la Atena,va merge apoi la München, undeva fi serios influenþat de culturaºi filosofia germanã. Urmeazãapoi un îndelungat sejur parizian.Va participa la Salonul Indepen-denþilor, Apollinaire evocându-lîn „Soirée de Paris”, scriind de-spre el cã practicã un suprarea-lism metafizic, punându-i astfelun diagnostic foarte precis, Chi-rico rãmânând drept pãrinteleacestei tendinþe. Efervescenþapersonalitãþii sale este evidentã.În 1920, începe sã se preocupede problemele materiei ºi secre-tele tehnicii plastice, în paralel cupublicarea unor texte teoretice,dintre care cel mai important estecel dedicat pictorului GustaveCourbet. În 1928, ilustreazã„Mystér laïc” a lui Jean Cocteau.Acceptat în lumea intelectualilorde primã mãrime, încã din 1918,se va bucura de atenþia nu numaia marelui poet despre care amamintit, dar ºi de aceea a lui AndréBréton, Salvador Dali, RenéMagritte, Yves Tanguy.

Vecinãtatea scriitorilor îl inci-tã, publicând el însuºi romanul„Hebdomeros”, în care dezvoltãviziunile sale fantastice. În 1931,o întâlneºte pe Isabela Pakswer-Fer, care-i va supravieþui cu doi-sprezece ani, pânã în 1990, soþiasa fiind cea care va face donaþia

celor 61 de piese, care constituiefondul actualei expoziþii, în carefigureazã atât picturi, cât ºisculpturi ºi desene. Din 1934, îºiva schimba des reºedinþa, perând, la Paris, Milano ºi Florenþa,apoi în Statele Unite, iar dupã treiani de peregrinãri, se stabileºteîn Italia, mai precis, din 1945, laRoma, în celebra Piaþã a Spaniei,evocatã în filmul neo-realist ita-lian al lui Luciano Emmer „Feteledin Piaþa Spaniei”, cu Lucia Boséºi Marcello Mastroianni, dreptprotagoniºti. Cunoºtinþele sale

teoretice ºi practice, acumulatede-a lungul a decenii de studii, îivor permite sã declanºeze o cru-ciadã împotriva falsurilor. Vã îma-ginaþi, dacã o personalitate, cuma fost cea a lui Chirico, a simþitnevoia sã deparaziteze piaþa de„fãcãturi”, ne putem lesne închi-pui, în ce stare de putrefacþie seafla comerþul de artã, la acel mo-ment. Probabil, marea sa pricepe-re a fost de mare folos, dar insu-ficientã, pentru a eradica fenome-nul. Dealtfel, trebuie sã ne gân-dim cã fenomenul este ºi la noi,

în mare mãsurã alarmant, ºi sepetrece chiar sub nasul experþi-lor ºi criticilor de artã, care ar tre-bui sã fie, cel puþin teoretic, veri-tabili „câini de pazã”, ai adevãra-telor valori. Însã, aceºtia îºi dormliniºtiþi somnul, asemenea specieicanine, din filmele de deseneanimate.

În 1972, Chirico expune ta-blourile proprii sub deviza „LesChirico, de Chirico”, pe un itine-rar lung: Ferarra, New-York, To-ronto, Japonia. O primã mare re-cunoaºtere a meritelor sale o con-stituie primirea, în 1974, în rândulAcademiei de Arte Frumoase, înlocul vacant, lãsat de sculptorulJacques Lipschitz. În expoziþiegãsim expusã pelerina, coiful ºisabia academicianului, alãturi dediscursul sãu de recepþie în înal-tul for. Un an mai târziu, i se vaorgniza o mare retrospectivã laelegantul muzeu parizian, Mar-mottan. Spirit complex, greu deînþeles, care la un anumit momenta negat tot ce a fãcut, întorcân-du-se la maniera clasicã, un per-sonaj care a rupt relaþiile cu prie-tenii din trecut, care a revenit laforma clasicã în finalul activitãþiisale, dar care ºi-a continuat liniº-tit parcursul unei opere, chiardacã ea, într-un anumit moment,a fost contestatã ºi a stârnit re-acþii din partea unor artiºti de pri-mã mãrime. Aºa însã, cum scrieMihail Sebastian, în binecunos-cuta sa lucrare dramaticã, „Stea-ua fãrã nume”, „nicio stea nu seabate din drumul sãu” ºi Chiricoºi-a vãzut liniºtit, mai departe, dedrumul sãu.

Chirico, cel numit de Apolli-naire drept un metafizic suprarea-list, a avut ºi în plastica româ-neascã un rãsunet favorabil, deºiclimatul nostru cultural-artisticera, din considerente politice,suficient de bine pãzit ºi îngrã-dit. Amintesc doar doi artiºti, pecare, personal, îi consider de mareþinutã plasticã ºi care se înca-dreazã în acest curent. Este vor-ba despre Viorica Ilie-Velescu,soþia pictorului Ilie Pavel, un con-structivist foarte interesant. Su-prarealismul metafizic al lucrãri-lor Vioricãi Ilie s-a impus în anii1960-1970, printr-o tematicã inte-resantã ºi o acurateþe a tratãriisubiectului. Din pãcate, picturaei nu a fost prea bine înþeleasãde forurile plastice din epocã ºi a

emigrat în Canada, unde în urmãcu câþiva ani a decedat. Cel de-aldoilea artist, pe care l-am puteaîncadra în aceastã tendinþã, esteFlorin Niculiu care, prin celebre-le „þãrmuri infinite” ºi „grãdinile”sale, a lãsat o operã care, încet,încet, începe sã fie uitatã. Marepãcat! Niculiu a lãsat o operã demare întindere ºi sensibilitate, iarorgnizarea unei retrospective înMuzeul Naþional de Artã nu poa-te fi decât de dorit.

Giorgio de Chirico a fost unartist cãruia desenul, pictura ºisculptura i-au fost la îndemânã,stãpânind la perfecþie mijloacelelor artistice. În autoportretul sãudin 1949, pare un tip cu o liniºtesufleteascã ce se introspecteazã.Chipul artistului mai apare ºi în-tr-un dublu portret, alãturi de so-þia sa, Isa, ea blondã cu pãrul învânt, iar el brunet, serios, cu obãrbie teºitã, voluntarã. O carac-teristicã a creaþiei sale este aceeacã, în anii 1940, reia vechile temeale tablourilor sale din 1910 pânãîn 1920. Acest fapt a nemulþumitmulþi artiºti, care i-au fãcut repro-ºuri, chiar dacã un artist ca AndyWharhol este entuziasmat de„Muzele neliniºtite”. Max Ernst,în schimb, îi reproºeazã, acuzân-du-l cã distruge pânã la valoareacomercialã, operele sale vechi.Dupã 1970, subiectul misteruluiîncepe sã-l fascineze, în expune-re fiind „Întoarcerea lui Ulisse”,„Baie misterioasã”, „Cap de ani-mal misterios”, pe profilul unuicap de cal, apãrând peisajul unuioraº de pe malul mãrii, cu con-strucþii în trepte. Desenele expu-se reprezintã studii la lucrãrilegândite sau în pregãtire: cal, ca-valer cu cal, Oreste, Agamemnon.Amator de spaþii deschise, careapar în pictura sa, dealtfel a lo-cuit, din 1945, în piaþa Spaniei, laRoma, despre care spunea „mioamore de la mia vitta”, piaþã decare s-au îndrãgostit ºi alþii.

Dar ºi Piaþa Italia îl va inspira,atunci când reia o cutumã, pecare Claude Monet a abordat-oîn nenumãrate lucrãri, picturaunui subiect, la ore ºi sezoanediferite. Existã douã exemple. Pia-þa cu soarele apunând ºi, în plinãzi, „Temple du soleil”, în care unsoare exploziv dominã. Lucrãripictate cam cincisprezece anidupã ce, în 1962, pictase un sub-iect cheie, „Nôtre Dame de Pa-ris”, într-o manierã mai conser-vatoare. Existã ºi o serie desculpturi în bronz, de mãrimemicã, cu personaje diverse, întrecare „Îmbrãþiºarea lui Ettore cuAndromaca”, „Oreste ºi Pylade”,în care arta sculptorului o ega-leazã pe cea a pictorului. La fina-lul vizitei, parcurgând simezeleexpoziþiei, gãzduitã de o singurãsalã a prestigioasei instituþii mu-zeale, purtând numãrul opt, reali-zez ce mari expoziþii se pot face înspaþii nu prea întinse, atunci cândexistã un material dens, în carearta vibreazã ºi emoþioneazã pri-vitorul.

De ce oare, la noi, expoziþii detipul acesta, nu se fac? Se aºteap-tã mari retrospective care, de celemai multe ori, mor înainte de a senaºte. Adesea se rãspunde: nuavem bani de catalog! Este crizã!ªi o expoziþie fãrã catalog... Tre-buie sã ºtiþi cã, nici expoziþia Chi-rico nu a beneficiat de catalog.Dealtfel, singura expoziþie parizia-nã importantã, din aceastã primã-varã parizianã, care nu are cata-log. Sã fie, oare, ºi ei în crizã?Oricum, nu de idei!

nnnnn FLORIN COLONAª

Chirico, visãtorul metafizicChirico, visãtorul metafizicChirico, visãtorul metafizicChirico, visãtorul metafizicChirico, visãtorul metafizicChirico, visãtorul metafizicChirico, visãtorul metafizicChirico, visãtorul metafizicChirico, visãtorul metafizicChirico, visãtorul metafizicChirico, visãtorul metafizicChirico, visãtorul metafizicChirico, visãtorul metafizicChirico, visãtorul metafizicChirico, visãtorul metafizicChirico, visãtorul metafizicChirico, visãtorul metafizic

Giorgio de Chirico - Teaghlach a Pheantair (1926)


rte

Scena Filarmonicii „Olte-nia” a gãzduit, în ultime-le sãptãmâni, evoluþii ale

unor elevi ai Liceului de Artã„Marin Sorescu” din Craiova,într-o impresionantã desfãºura-re de forþe artistice. Vom remarca,în primul rând, pianiºtii, pentrucã ºcoala pianisticã a Bãniei con-tinuã sã fie „serioasã” ºi de cali-tate indubitabilã, prin prestaþia deani de zile unor cadre didacticedevotate profesiei: Mariana Ilie,Liviu Pîrvu, Amelia-Olivia Ilies-cu, Hermina Pop... Ne-au entu-ziasmat ºi plãcut surprins elevii-pianiºti Adela Liculescu, Amelia-Cristiana Berbecaru, Lucian Su-chici (clasa a XII-a), Adrian Radu(clasa a X-a), Andrei Surdu (cla-sa a VII-a), Cristian Coman (cla-sa a VI-a), Cãtãlin Coman (clasaa V-a), Luca Popescu-Neacºiu,ªtefan Pretuleac, Ionuþ Sîncu(clasa a IV-a), Emilia Cãldare,Andreea Nataly Drînd (clasa aIII-a), Vlad Mihai Marciu, AlexaTurea, Cristina Tomescu (clasa aII-a), Edward Andrei Ileana (cla-sa I).

La rândul ei, catedra de per-cuþie a liceului se bucurã de apor-tul profesorilor Daniel Wesmaº,Bogdan Pop, „chitiþi” sã trans-mitã învãþãceilor lor din tainelemânuirii „baghetelor”. Ne-auatras atenþia elevii Andrei Sãcea-

în prim-plan: soliºti italieni la Teatrul Liric„Elena Teodorini”

Osearã minunatã la Tea-trul Liric „Elena Teo-dorini” din Craiova:

spectacolul cu „Lucia di Lammer-moor” de Gaetano Donizetti, unuldintre titlurile de succes ale tea-trului, prezentat, de aceastã datã,într-o „exclusivitate” solisticã ita-lianã. Ne referim, în primul rând,la cei ºapte cântãreþi care au „aco-perit” distribuþia în întregul ei,apoi la cei doi maeºtri – dirijorulLeonardo Quadrini ºi regizorul-scenograf sau scenograful-regi-zor Gianmaria Romagnoli.

Versiunea pusã în scenã poa-te fi socotitã ca fiind una „clasi-cã”, înþeleasã în sensul cel mailãudabil, fãrã efecte ºocante (ex-cepþie fãcând, poate, doar acele„suprapuneri” de imagini, altfelinspirate, ale unor colaje „inven-tate” de scenograf, proiectatepeste decor, în secvenþe specialconturate). Regizorul a „lucrat”cu toþi cântãreþii în egalã mãsurã,insistând asupra raporturilordintre ei, pentru a contura, în fi-nal, personaje veridice. Ei au fost„lãsaþi” sã-ºi valorifice valenþelelatente în postura solistului vo-cal-actor.

Am avut ocazia sã urmãrim înacest spectacol voci din imensulrezervor de talente italiene aflateîn plinã afirmare. Soprana Rosal-ba Eroico, în rolul titular, ºi-a asu-mat responsabilitatea unui per-sonaj ce a pus în evidenþã cali-tãþi vocale remarcabile, un timbruplãcut, cu acute sigure ºi, îndeo-sebi, un simþ al frazei muzicale,

etalând caracteristici ale stiluluibelcantoului autentic. I-am admi-rat pianissimele, iar în aria „ne-buniei” o demonstraþie de virtu-ozitate vocalã, impresionând al-ternanþa sonoritãþilor transparen-te cu cele de consistenþã, precumºi trãirea „efectivã” a rolului, unuldintre cele mai complexe ºi de odificultate recunoscutã din în-treaga literaturã operisticã roman-ticã. În rolul lui Enrico s-a remar-cat baritonul Maurizio Esposito,o voce clarã, egalã ºi omogenã,cu accente impetuoase în frazã;poate, uneori, static în scenã.

Tenorul Raffaele Abete (Edgar-do) a dovedit uºurinþã în cânt,vocea sa penetrantã, cu acute„convingãtoare” anunþând untenor de perspectivã, o promisi-une cu date certe, chiar dacã jo-cul de scenã a rãmas pe alocuri„neparticipativ”. Evoluþia remar-cabilã a lui Arturo, întruchipat dePasquale Tizziani (tenor), a pusîn valoare experienþa scenicã no-tabilã a protagonistului. BasulPietro Toscano, , în rolul lui Rai-mondo („bãtrânul” sfãtuitor alLuciei), posesor al unui glas im-presionant, uºor „metalizat” s-a

dovedit o prezenþã impunãtoareîn economia spectacolului. În ro-lul Alisiei (însoþitoarea Luciei),mezzosoprana Marino Esposito,iar în cel al lui Normano, tenorulIvan Francesco Iodice, s-au si-tuat la nivelul aºteptãrilor, nea-vând, practic, prea multe proble-me tehnice de rezolvat. Vorbindla modul general, se poate spunecã momentele cele mai importan-te ale operei din punct de vederemuzical au fost ariile sopranei,duetele acesteia cu Edgardo, ce-lebrul sextet din finalul actului aldoilea ºi, îndeosebi, monumen-

elevi ai Liceului de Artãpe scena Filarmonicii

nu (clasa a X-a), Loredana Stu-paru (clasa a IX-a), Ionela Udriº-te (clasa a VII-a), Vlad Neamþu(clasa a VI-a), Eduard Vîrtopea-nu, Daniel Cemârtean (clasa aV-a).

Clasa de canto a liceului separe cã ºi-a gãsit „cadenþa” da-toritã prestaþiei profesorilor Adri-an Zamfir ºi Veronica Otilia Cru-þan. Am ascultat douã eleve:Corina Vlada (clasa a XI-a) ºiMaria-Mirela Vlad (clasa aXII-a), cu evidente însuºiri vo-cale; acesteia din urmã, îi prevãdun viitor strãlucit de sopranã...dramaticã! În concertul absol-venþilor 2012, l-am urmãrit ºi pePetre-Cristian Marinescu, un cla-rinetist cu reale disponibilitãþi dea se perfecþiona (clasa prof. Flo-rin Marian Zamfir). Am remarcatºi o revigorare a catedrei de vioa-rã, profesorii Speranþa ªopov ºiCornel Berbec, invitându-ºi ele-vii sã cânte pe scena Filarmoni-cii; i-am ascultat pe Alexandra-Maria Feraru, Valentin Iliuþã, ªte-fania Mitricã ºi Ioana Nedelcu,evoluând cu acurateþe ºi aplomb.Clasa de chitarã a prof. GeorgeMitrache continuã a fi performan-tã prin Miruna Moanþã, GabrielaSanda; am mai urmãrit o flautistã– pe Andreea Bãlan (clasa a IX-a,prof. Eugen Pârvu).

O prezenþã scenicã demnã deremarcat: Corul de Copii al Filar-monicii „Oltenia”, dirijat de Ma-nuela Enache ºi alcãtuit din 43de elevi proveniþi de la Liceul deArtã „Marin Sorescu”, ColegiulNaþional „Fraþii Buzeºti”, Cole-giul Naþional „Carol I”, ColegiulNaþional Economic „Gh. Chiþu”,ªcolile nr. 37 „Mihai Eminescu”,

nr. 21 „Gh. Þiþeica”, nr. 24 „Sf.Gheorghe”, nr. 22 „Mircea Elia-de”, nr. 12 „Decebal”, nr. 2 „Tra-ian”, nr. 39 „Nicolae Bãlcescu”.În interpretarea acestui minunatansamblu am ascultat, cu emoþieºi satisfacþie artisticã, un mã-nunchi de piese de un dinamismatrãgãtor, într-o desfãºurare elec-trizantã.

Putem spune, fãrã a greºi, cãne aflãm într-o situaþie fastã ºi cãacest cor dispune de toate datelenecesare pentru a-ºi croi un drumpropriu. Manuela Enache ºtie sãcapaciteze pe micii ºi „zburdalni-cii” sãi coriºti, cu voci de puritatecristalinã, ºi sã-i îndrume pe cãrã-rile artei interpretative.

nnnnn Gheorghe Fabian

tala scenã a nebuniei personaju-lui titular.

Corul teatrului craiovean afost la înãlþime, contribuind lasuccesul unui spectacol rãsplã-tit cu aplauzele meritate ale unuipublic meloman calificat ºi gene-ros!

Din fosã, dirijorul LeonardoQuadrini – impunând gestul sãueficient, elegant, expresiv – aconferit întregii desfãºurãri mu-zicale mult profesionalism ºi þi-nutã artisticã indubitabilã.


niv

ers

ali

an

ive

rs

ali

an

ive

rs

ali

aI nvitat recent sã publicîntr-o broºurã dedicatã luiHenri Martin, care, dupã

cum fusesem anunþat, era pregã-titã în special de redactorii de laTemps modernes, am refuzat.Motivul meu este simplu: ar în-semna ca de acum înainte mai de-grabã sã compromit valorile liber-tãþii decât sã le apãr în faþa celorde la Temps modernes ºi a celorcare le susþin. În cazul unic în careo viaþã este în joc (precum a soþi-lor Rosenberg, a cãror graþiere tre-buie s-o cearã toþi, fãrã nicio ex-cepþie), se pot accepta chiar ºiconfuziile. Pentru restul, avem ne-voie de claritate, iar Henri Martin,mai mult decât noi, este cel careplãteºte fiecare echivoc prin zilesuplimentare de puºcãrie.

Din contrã, dacã încercãm sãfacem puþinã luminã în cazul aces-tuia din urmã, lãsând la o parteneînþelegerile ºi ambiguitãþile decare e înconjuratã chestiunea,este posibil sã luãm atitudine. Amea, cea pe care doresc s-o moti-vez aici, cu atât mai mult cu câtmi se cere s-o fac, este cã HenriMartin trebuie eliberat.

S-a confundat mai întâi în pre-sã, de cele mai multe ori în modvoit, acuzaþia de sabotaj de caretotuºi Henri Martin a fost discul-pat, cu cea de împãrþire de mani-feste într-o incintã militarã, pen-tru care a fost în schimb condam-nat. Aceasta din urmã ar fi pututfi rezolvatã de marina militarã, pecale disciplinarã, ca ºi în alte si-tuaþii. Dar pedeapsa ar fi fost multmai uºoarã decât cea pronunþatãîn cazul inculpatului. Câteva sãp-tãmâni sau câteva luni de carce-rã ar fi fost suficiente pentru asancþiona o infracþiune serioasãfaþã de legea militarã, acceptatã

Albert Camus a fost nu numai un artist cetãþean, autorde romane ºi de drame celebre, ci ºi un ziarist angajat,deloc indiferent faþã de marile probleme ale epocii care

cuprinde al doilea rãzboi mondial ºi perioada imediat urmãtoare.El a pus în dezbatere, cu ardoare ºi intransigenþã, aspecte relati-ve la libertate ºi la justiþie într-o lume postbelicã încã nesigurã,probleme legate de salvgardarea pãcii ºi de escaladarea curseiînarmãrilor, abuzurile regimurilor politice concentraþionare din Est.Tânãr ziarist în Algeria, expulzat în 1940 la Paris, redactor-ºef laCombat, publicaþie clandestinã a Rezistenþei franceze, apoi unuldin cele mai combative ziare de la sfârºitul anilor ’40, Albert Ca-mus a scris numeroase editoriale, a acordat interviuri, a polemizatcu stângiºtii care l-au atacat la apariþia Omului revoltat (1951).Din imensul material jurnalistic, Albert Camus a selectat textelecele mai valoroase ºi le-a publicat în trei volume intitulate Actuel-les (I, II, III). Dintre ele am ales sã inserãm douã în aceastã paginãde revistã, în traducerea studenþilor din Cercul Intercultura (co-ordonator conf. univ. dr. Ioan Lascu) de la Facultatea de Litere.Amintim cã în 2010 a fost marcat semicentenarul morþii lui AlbertCamus, iar în 2013 va fi sãrbãtorit centenarul naºterii sale. (I. L.)

nnnnn ALBERT CAMUS

pledoarie pentru libertatede Henri Martin de bunãvoie,atunci când a intrat în marinã. Înschimb, un tribunal de ofiþeri apronunþat o sentinþã prea grea ºia demonstrat astfel cã nu sancþi-ona doar o încãlcare a legii arma-tei ci, în mod mai general, naturapropagandei rãspândite prin aces-te manifeste, ºi anume, opoziþiafaþã de rãzboiul din Indochina.

Astfel a intrat sub incidenþaunei obiecþii greu de respins. Pen-tru cã, în acest caz, ar trebui sã iadrumul închisorii toþi cei care, maiales în ziarele citite obligatoriu desoldaþi, spun ceea ce vãd, ºi anu-me cã rãzboiul din Indochina aajuns într-un impas: ºi asta pen-tru cã provoacã prea multã dure-re ºi necesitã prea multe sacrificiide vieþi omeneºti, fiind o povarãmult prea grea pentru bugetulþãrii ºi pentru conºtiinþa sa, ºi dedorit ar fi ca mãcar sã se cautemijloacele de a-i pune capãt. Sin-gurul lucru care îi deosebeºte deHenri Martin este cã ei nu suntmilitari. Dar, din moment ce nu sepedepseºte numai infracþiunealui Henri Martin faþã de legea mi-litarã, cazul lui se identificã cuacela al opozanþilor faþã de rãz-boiul din Indochina. ªi, dacã to-tuºi el este considerat un caz apar-te, având de ispãºit o pedeapsãatât de asprã, atunci se poate pre-supune cã statutul sãu de comu-nist constituie, în situaþia lui, ocircumstanþã agravantã.

Ar trebui mai bine sã se spu-nã, dacã se doreºte sã fie þinut înpuºcãrie, cã e deþinut pentru cãeste comunist. Ar mai rãmânedoar sã se justifice aceastã deci-zie ºi apoi sã se construiascã, înlocul locuinþelor de care avematâta nevoie, mii de puºcãrii ne-cesare pentru a închide mai mul-

te milioane de alegãtori comuniºti.Eu, personal, deºi mã opun cufermitate doctrinei ºi practicii co-munismului stalinist, cred cãaceastã justificare este imposibi-lã ºi cã, din contrã, trebuie ca ºicomuniºtii sã beneficieze de liber-tãþile democratice, în mãsura încare beneficiazã de ele ºi ceilalþicetãþeni.

Desigur, nu-mi fac nicio iluzieasupra gustului conducãtorilorcomuniºti pentru libertãþile de-mocratice atunci când vine vor-ba de adversarii lor. Considernumai cã nesfârºitele procesestaliniste, ca de exemplu respin-gãtoarele ºedinþe în care o soþiesau un fiu vin sã cearã pedeapsacea mai grea pentru soþ sau pen-tru tatã, constituie cea mai mareslãbiciune a aºa numitelor regi-muri „populare”.

ªi mai cred cã adevãraþii libe-rali nu vor câºtiga nimic renun-þând la cea mai însemnatã forþã alor, cea care a diminuat în Occi-dent încercãrile de colonizare sta-linistã pe lângã indivizi ºi colec-tivitãþi – forþa echitãþii ºi a presti-giului libertãþii. În orice caz, odemocraþie nu poate, fãrã a secontrazice, sã slãbeascã forþaunei doctrine în tribunale, ci doars-o combatã cu putere, asigurân-du-i în acelaºi timp libertatea deexprimare.

Un regim poliþienesc, în afarãde generalizarea terorii, n-a pu-tut niciodatã sã rezolve proble-mele ridicate de opoziþie. Nu prinrepresiune se rãspunde la proble-mele ridicate de popoarele colo-niale, la politica cocioabelor ºi anedreptãþilor sociale. Democra-þia, dacã este consecventã, nupoate beneficia de avantajele to-talitarismului. Tot ce poate sã se

(Actuelles II)

strãduiascã ea sã facã este sãopunã injustiþiei bazate pe forþã,forþa întemeiatã pe justiþie. Deci,trebuie fie sã-ºi accepte handi-capul, sã-ºi recunoascã tareleconsiderabile ºi sã întreprindãreforme care sã-i consolideze for-þa, fie sã renunþe la ea însãºi ºi sãdevinã totalitarã (ºi-n acest cazîn numele cui ar mai combate to-talitarismul?).

Acest principiu este valabilpentru Henri Martin. Actul care ise reproºeazã este în sine un actde opoziþie politicã, comis în cir-cumstanþe speciale. Pedeapsadisproporþionatã care i s-a apli-cat nu vizeazã numai circumstan-þele. Este ostentativ nedreaptã.Simpla echitate ºi regula demo-craþiei (asta pânã se renunþã laea, dar atunci trebuie spus) cerca el sã fie pus în libertate fãrãîntârziere.

Sunt informat cã guvernul nuva face nimic pentru Henri Mar-tin atâta timp cât va dura campa-nia comunistã, care, la rândul ei,refuzã sã înceteze câtã vremeguvernul nu se implicã. Ambelepãrþi au decis sã-ºi pãstrezeprestigiul. Este evident cã lumeaîntreagã refuzã azi sã se schimbela faþã. Totuºi, ea nu este atât defrumoasã, dupã pãrerea mea, în-cât sã merite s-o pãstrezi cu oricepreþ. Dar nu, ei þin la ea, este unfapt clar. Iatã de ce e de datoriacelor care au o faþa mai puþin în-tunecatã sã aminteascã cã aces-te frumoase provocãri se comitîn jurul celulei unui deþinut.

Azi închisoarea nu mai în-seamnã nimic. S-au vãzut altele,

desigur, ºi dupã atâtea crimeechitabil împãrþite de dictaturileprogresiste sau reacþionare, ceiunsprezece condamnaþi executaþila Praga înainte de a merge la Vie-na pentru a vorbi puþin desprepace, aruncã încã o umbrã sinis-trã asupra restului. Totuºi, în ciu-da milioanelor de morþi ºi de tor-turaþi cu care Europa s-a mândritºi se mândreºte, cinci ani din via-þa unui om constituie un preþimens. Închisoarea este un supli-ciu cotidian la care nimeni nu aredreptul sã condamne o fiinþã viedoar în numele unei opinii sau alunei concepþii despre lume. Nuconteazã dacã cineva se foloseº-te de eliberarea lui Henri Martindacã aceasta e dreaptã. O echita-te sigurã de ea însãºi este sufi-cient de generoasã pentru a ac-cepta pe tãcute sã fie folositã,sfidând prin asta orice uzanþã.Nici duºmanii libertãþii, nici de-misionarii ei, ci adevãraþii sãi apã-rãtori, cei care nu vor consimþiniciodatã, nici chiar de dragulunui raþionament frumos, sã facãdeosebirea în chip pedant întredoctrinele antisemite sau sã scu-ze înscenãrile respingãtoare aleproceselor de demascare, ei suntcei care, în numele luptei împotri-va spiritului totalitar, trebuie sãcearã guvernului francez elibera-rea lui Henri Martin.

Traducere din limbafrancezã de Antoaneta-

Carina Popescu

George Pãunescu - Bãrci


niv

ers

ali

an

ive

rs

ali

an

ive

rs

ali

a

nnnnn VINTILÃ IVÃNCEANU

1acest oraº e ca un cerc împrejmuitde tânguiri de scorþiºoarãmarþipan ºi aur

acest oraº este împrejmuitde abdomene calde de fecioare bãtrâne

acest oraº este împrejmuitde panicafilosofilor înecaþiîn propriul cãcat

da acest oraº este împrejmuitde organe fãrã pubisstrãpunse pe la spate

ºi cei unsprezece locuitori ai acestuioraº trãiescîn algoritmi alb-strãlucitorisus în aerul proaspãtacolo unde spiritele vâjâieprin cybermirosul greu ºi fierbinte

poarta acestui oraºpoartaeste vacuumul vacuum orbitor ºi însuºiun vacuum pur vacuum absolutfãrã mustaþã fãrã toamnã aurie

ºi nici unul nu ºtie la ce orãpieptul mare ºi galben cu trei negiurcã deasupra algoritmilor argintii

nici unul ºi nimeninu pãzeºte aici umbra nepreþuitã ºialungitãa unei insule de corali ce pluteºte peaburi cenuºii

ºi nici mãcar caroluspãunul bãtrân orb înþelept blajin ºideºteptnu poate explicade ce aici furnicilemor atât de tinere ºi de nefericite

carambatotuºi în acest oraº este minunatlocuitorii lui se îneacã uºor cu plãcereîn ceainicele aburindunde amintiri kilometrice curgprin munþi de melancolie ºi ºuncãafumatã

carambaeste bine în acest oraºcând spre searã o nãpârcãbinecuvântatã fie virtual realityroade la cablurile de calculatorîn burta mare a tatãlui supãrat

ºi este frumos în acest oraºunde noaptea un soþ adulterse uitã cu lanternasub fusta mini ºi umedã a femeilor

carambaunsprezece locuitori îngânãcântecul înalt pe note falseluna se ridicã ºi sus în cerde barba ei se spânzurã dumnezeu

2ce plãcere era pe atunci pentru noisã cãlcãm cu tãlpile goalestelele cãzute pe trotuar

ºi ce ne mai distram cu toþiicând pe ecran un taur de luptãa încãlecat deodatã prezentatoarea TVºi apoi de bucuriea gãurit cu cornul stângbolta cereascã

Vintilã Ivãnceanu (n. 26 decembrie 1940,Bucureºti) a fãcut parte împreunã cuLeonid Dimov, Dumitru Þepeneag ºi VirgilMazilescu din grupul oniric, în cadrulcãruia s-a remarcat prin stilul sãunonconformist, deschis ºi plin de umor,dar ºi prin scrierile sale în care a reuºit sãsurprindã prin imaginile inedite. În 1970 aplecat în Austria unde împreunã cu soþiasa, lingvistul Heidi Dumreicher, s-aimplicat pe scena literaturii înfiinþândEditura Rhombus ºi continuând sã scrieprozã, poezie, teatru ºi eseuri, cea mai mareparte a acestor producþii literare rãmânândinaccesibile necunoscãtorilor de limbãgermanã. Acolo s-a remarcat ºi ºi-aconsolidat statutul de scriitor devenindreprezentant al postmodernismului vienez.Vintilã Ivãnceanu a murit pe 7 septembrie2008 în Maroc. În limba românã a scrisCinste specialã (poezie, 1967), Versuri(1969), Vulcaloborgul ºi frumoasaBeleponjã (poezie, 1969), Pânã la dispariþie(roman, 1968), Nemaipomenitele pãþaniiale lui Milorad de Bouteille (prozã, 1970).În limba germanã, cele mai cunoscute sunt:Bestiarium mit 13 Zeichnungen von PeterCoy (poezie, 1973), Begra (poezie,2000),Mahúra oder die Weltschöpfung in fünfTagen (poezie, 2002), aus (proza, 1971),Zerokörper – Der abgeschaffte Mensch(eseu, 1997). Poemele traduse aici fac partedin antologia Ausgewählte Gedichte (trad.Poeme alese) propusã chiar de el ºi care aapãrut în anul 2005 la Editura Passagendin Austria.

destul de amuzantã ºiinvocaþia spiritelor apei cu glume sexistede doctorîn care în cele din urmã ploaiaar cãdea pentru cã i s-a rupt apa luivenuspe tot pãmântul

ºi tot aºa mersul la bursãcu o emisie de acþiuni umflatãa cãrei valoare corespundea exactinversului valoriipoeþilor jupuiþi cu îndemânareºi a þâþelor mulse ale zeilorla care ocazional aveau loc ºi luptefoarte amuzanteîntre unitãþile elitiste ale conducãtorilorde cãrucioare cu rotileºi banda de copii spasmodicihahahaha

ºi bineînþeles au râs mulþicând ºi-au închipuitcã la potop s-ar fi putut înecatrei ologicare au încercat sã salveze douã gãini ºio râmãhahahaha

ºicine s-ar fi gândit pe atuncicât de comic aratãcândla o vizitã a preºedintelui în suebiacovorul roºu pentru primirea sase vopseºtecu sângele proaspãt al ºcolarilorculoare naturalã purãhohohohoin dulci iubilouna peste alta o searã în familie reuºitã

3licuricicu picioarele în josînþepat uºor cu acul în bolta cereascã

rugãciuni de masã murmurate uºorde mistralrãsucite departe prin aere

în faþa camerelor aprinseparticipanþi tineri împuºcaþi profesionistla o demonstraþieîmpotriva rãzboiului de mii de ani dinsuebiaîntre poporul copiilor cu trei picioareºi poporul albonilor mâncãtori de aburi

adesea înºiºi ºi ocazional câini în lanþ îºiaratã colþiificþiuni ce se sãrutãacumperforate de sfredeluºi fusiformi ailemnuluicurând fãrã greutate pe margini ºidecoloraþi complet

rânduri de case se prãbuºescspermatozoizi fierbinþi se scufundã înveselieîn spatestângadouã priviri goale

deasupra suspendat extazulramelor fãrã tablouºi în depãrtare strigã palimpsestehuruie în depãrtare roþile negrese cuibãresc ºi mai strâns una în altaaxiome eronate nevalide

begra se sufocãpeste copilul acoperit de zãpadã

temutã fie ziua pe catalige înalteîn care animalele au înviat

4înger cãzut în scrumierãºi în unicul tãu ochiun continent asiatic plutitor

din sala de judecatã doar ce amîndepãrtatlimbi tãiate

ºi de ce ºi pentru ce ºi de aceea ºi dinaceastã cauzãfemei bãtrâne s-au dezgolit în ploaie

este frig domnii mei în sare este frigîn timp ce fiecare contabil îºi spânzurãmamaeste frig ºi plin ºi frig ºi iertatîmpãratul franz ioseph cãlãreºte efebiblonzi

totul arde arde ºi pute a hârtiepapa va fi încet copulat de un vieriar soarele este tâmpit deºi galben ºiroºuprecum cântãreþii la pian în propriulcãcat

încã un motiv singurºi deghizat în tânãr creatorun trandafirpe mormântul embrionului necunoscutsã laºi sã cadã

5iisus era un criminal ºi era frumosprecum cerculnoaptea a îngropat bani ºi cadavre îngheaþa eternã

no ºidictaturi din america de sud suntsãnãtoase

cine spune a spune ºi leprã ºi trãiascãpoliþiaaustria este un ou împuþit

de aceeaorice cetãþean de sex masculinva fi castrat din cauza dreptului deprimae noctis

ºi copii binecrescuþi fãrã capse scufundã cu grijã în oala de noapte

6cine va topidupã aceea trei cristale de gheaþãva presãra sarea neagrã pe cadavrulgol al frumoasei kunigunde

cine îi va sãruta ºi devora mâinile

cine îi va doborî mama la înmormântare

cine îi va dona rinichii pentru transplant

cine îi va da inima porumbelului alb

cine îi va înrãma pãrul pubian

cine îi va bea ultimul scuipat

cine îi va coase buzele

cine îi va împuºca pe copii când încã dorm

trei cristale de gheaþã se topesc noapteaîn nisip

ei erau mulþumiþitoþieu de asemeneaembrionul cânta la cello în stomac

7nemrod era fratele meu jumãtate vântjumãtate scroafãvã întreb unde au cãzut seminþele melepoate pe acoperiºul unui rolls royce albsau au fost duse de furtunã departe înmare

astfel îmi petrec ziua cu zombi buni lasufletnoaptea mã cert cu împãratul politicos alchinei

între timp o mulg pe sfânta mamãºi descopãr o bicicletã fãrã benzinã

pentru acesta voi fi foarte iubit

copii micuþi vin la minepalizi ca morþii ºi desculþiîi dezbrac uºor ºi las câte unulsã fie abuzat de prostituate cuexperienþã

bridge joc numai singurnimeni nu-mi dãruieºte un bilet la filmpãmânt îmi creºte încet în gurã

Prezentare ºi traducere dinlimba germanã: Daniela Micu

poemepoemepoemepoemepoemepoemepoemepoemepoemepoemepoemepoemepoemepoemepoemepoemepoeme

I B emã ºi ariaþiuni u p Miºcarea ideilor: Apriei interpretãri”, ba mai mult, spectacolul...

Documents

Transcript of I B emã ºi ariaþiuni u p Miºcarea ideilor: Apriei interpretãri”, ba mai mult, spectacolul...