HUSITICA ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÎNÂ

T R . IONESCU-NISCOV

I. Istoriografia romîna pînâ la 1944

Defi ideile revolutionäre husite au patruns încâ din cursul sec. al XV-lea în Tarile Romîne, fapt dovedit acum documentar, totufi istoriografia romînà mai veche n-a cäutat sä cerceteze nici caile de penetrale fi nici influença exerci- tatä de aceastâ mifcare asupra stärilor sociale mai aies din Moldova si Tran- silvania. Lucrul acesta nu s-a întîmplat nici dupa aparitia lucrârii prof. Josef Macürelc din 1927 în care, pe baza unor materiale culese din arhivele tran- silvânene, se dâdeau la lumina fapte si relatii istorice cu totul n o i1.

Exceptînd teoria husitä a lui Nicolae Iorga, privitoare la influença exerci- tatä de ideile husite asupra primelor texte religioase traduse în limba romîna, teorie care a provocat îndelungate discutii în literatura de specialitate si despre care nu ne vom ocupa în expunerea de fata, vechile cercetâri istorice au mani­festât, mai aies în cursul secolului trecut, un slab interes fata de ideile mifcärii revolutionäre husite.

Incä înainte ca istoriografia noasträ sä ia pozlfie în aceastä problemä, Gheorghe Sincai, ocupîndu-se în Cronica sa de räscoala de la Bobìlna (1437), asupra cäreia, dupä cum se stie, s-a exercitat influenza ideilor revolutionäre husite, ìi schiteazä caracterul social, notìnd cä « prostii s-au räscolit asupra boierilor, care ìi silea sä pläteascä cu bani dijmele » 2. Cercetìnd cauzele reale ale acestei râscoale, ipincai pune în circulatie textul întelegerii de la Câpîlna, încheiatâ la 16 septembrie 1437 între nobilii unguri fi päturile privilegiate ale safilor fi secuilor din Transilvania (unio trium nationum) fi îndreptatâ ìmpo- triva räsculatilor. El apreciazä just ideea comunitätii de interese ìntre täranii romìni fi unguri. « Deosebirea care este acum ìntre neamurile din Transilva­nia, serie Çincai, nu se cuprinde ìntr-ìnsul, pentru cä in anul acesta (1437), ungurii fi romìnii nu se deosebeau delaolaltä, färä numai de la safi fi de la secui » 3.

1 .J. M a c u r e k , Husitismus v rumunskych zemich, in « Casopis Matice moravské », Brno, 1927, p. 1 —98. Problema pàtrunderii ideilor husite in Tarile Rom ine a fost atinsà in cursul secolului trecut si chiar mai tirziu, fie fi numai in treacàt, atit de ¡storiografia maghiarà, cìt si de literatura ¡storica cehà (Vezi bibliografia la J. J1 a c ù r e k, op. cit., p. 3 — 6, note).

2 G h. § i n c a i, Hronica Rominiìor, lasi, ed. din 1853, I, p. 395.3 Ibidem , p. 386.

25 - c. 456 385

ln 1846, Magazinul istorie pentru Dacia, publicind douä documente in legatura cu situaci» täranilor din Transilvania, asupriti atit de autoritätile bisericefti, cit fi de aristocrazia maghiarä, precizeazä si mai mult ideea de solidaritate de clasä intre täranii romini fi unguri. Autorul — care nu e altul decit Aug. Treboniu Laurian — vorbefte de abuzurile nobililor unguri fi ale bisericii. Järanii romini fi unguri, peste capul cärora cadeau pedep- sele pecuniare hotärite de Sigismund, in conflictul cu episcopul Gheorghe Lépef, « nu se multumirä deloc fi apucarä arm ele»1. E meritul lui Treboniu Laurian de a fi demascat cel dintii atitudinea trädätoare a micii nobilimi care, initial, fäcuse front comun cu Järanii impotriva despotismului ecleziastic. Dindu-fi seama, la un moment dat, cä interesele lor sint altele decit ale täranilor, nobilii s-au impäcat cu episcopul 2.

In cursul aceluiafi an, Joseph Kemény, ocupindu-se intr-un articol de räscoala din 1437 fi de actul incheiat la Cäpilna, publica fi citeva documente privitoare la aceastä räscoala 3. Kemény stäruie, cum reiese de altfel fi din titlul articolului säu, indeosebi asupra « uniunii celor trei na^mni din Transil­vania » fi nu aduce in comentariul säu precizäri importante. El pune accentui pe « infrä^irea », realizatä la Cäpilna, ca o aliantä impotriva « ungurilor fi vala- hilor räscula|i » (empörten ungarischen u. walachischen Unterthanen Sieben­bürgens) 4. Analizind continutul actelor publicate, Kemény noteazä spaima care cuprinse nobilimea din Transilvania in fata räscoalei täranilor. Din aceastä cauzä, ei «s-au intärit fi mai puternic pe domeniile lor, construindu-fi chiar fortificatii particulare » (sogar Privat-festung zu erbauen) 5. Pentru el, räscoala din 1437 a fost nu numai o räscoalä Järäneascä, ci chiar un «räzboi täränesc» (Bauernkrieg), ceea ce constituie o ind icale pretioasä pentru caracterul acestei mifeäri.

ln 1851, apärea la Viena Istoria Rominilor a lui A . Papiu Ilarian in care räscoala de la Bobilna e numitä pentru prima oarä « revolujiune ». Ea a fost cea mai insemnatä din toate, « mai plinä de urmäri politice fi mai cunos- cutä istoricilor », adaugä autorul. Pentru acelafi eveniment istorie, autorul folosefte fi denumirea justä de « räscoalä ». Pentru jumätatea sec. al X IX -lea confuzia intre acesti doi termeni cu con^inut social e ingäduitä. Ilarian constatä cä, din cauza asupririlor, « rominii pretindeau dreptate cu toatä energia, cu- armele in m in ä »6. La fei Ioan V. Rusu, intr-un manual despre Istoria Tran-

1 « Magazin istorie pentru Dacia », 1846, III, p. 147*. E vorba de decretul imperial din 1436, prin care Sigismund punea in vedere iobagilor sä achite dijma pe trei ani in urmä, in bani noi, « altfel urmau sä fie impusi de guvern la pedepse bänefti ».

2 Ibidem, p. 149. Cele douä docum ente publicate in « Magazin » au fost com entate de A. Treboniu Laurian, deoarece aceleafi idei au fost apoi reluate fi dezvoltate mai pe larg in Istoria Rominilor, Iafi 1853, p. II, p. 151—154.

3 K e m é n y J o s e p h , Ueber den Bauernaufstand u. über den wechselseitigen Schutz­vertrag der drei ständischen Nationen Siebenbürgens 1437—1438, in «M agazin f. Geschichte, Literatur u. alle Denk-u. M erkwürdigkeiten», Brafov, 1846, Bd. II. H .3, p. 357 — 378.

4 Ibidem, p. 358.6 Ibidem, p. 373. Cum era de afteptat, adepjii teoriei rösleriene din Transilvania au

ocolit cu grijä luptele antifeudale ale täranilor rom ini fi unguri sau, atunci cind fac acest lucru, se situeazä pe pozi^ia clasei dom inante, subliniind numai importanza intelegerii de la Cäpilna. Astfel procedeazä, ceva mai tirziu, fi Fr. Teutsch in articolul säu despre « uniunile najiunilor din Transilvania » din 1437, 1459, 1506 fi 1542 (cf. D ie « Unionen » der drei ständi­schen « Nationen » in Siebenbürgen bis 1542, in « Archiv des Vereines f. siebenbürgische Landes­kunde », Sibiu, 1874, Bd. X II , H .l, p. 37 — 54).

6 A . P a p i u I l a r i a n , Istoria Rominilor din Dacia superioarä, Viena, 1851, I, p. 3 2 -3 5 .

386

silvaniei, subliniazä ideea luptelor comune ale täranilor romini fi unguri din 1437. El nu cerceteazä cauzele acestei räscoale populäre, mutyumindu-se sä adauge cä e vorba de « o revolute indreptatä impotriva feudalismului ». In aceastä perioadä, « |äranii au devenit ferbi ai statului, ai bisericii fi ai nobililor particulari » *.

Cu Bogdan Petriceicu-Hasdeu sporefte interesul fata de ideile husite. Pen- tru intiia oarä se vorbefte in istoriografia noasträ de o influentä directä a husi- tismului in Tarile Romine. Defi nu dovedefte documentar, Hasdeu afirmä cä oraful Hufi a fost ìntemeiat de husi^ii <( alunga^i din Boemia fi Ungaria » fi afeza^i in Moldova de §tefan cel Mare 2. El susine cä husi^ii — pe care ii numefte «protestanti» — fi-au gäsit adäpost in Moldova in douä rinduri: intiia oarä pe la 1435 fi a doua oarä la 1460, sub §tefan cel Mare. Aceftia din urmä, fiind persecutati de Matei Corvin, sau mai bine zis de fanatismul « episcopilor catolici », au gäsit ospitalitate in Moldova. In ceea ce privefte ideologia husitä, Hasdeu admitea cä Jan Hus «a transplantat in Europa ideile lui W icliff », dind naftere la « o sectä compactä, care s-a räspindit cu iuteala fulgerului»3.

Hasdeu vorbefte cu simpatie de mifcarea husitä fi condamnä cu asprime « perfidia cardinalilor fi mifelia impäratului Sigismund ». Prin trädarea conci- liului de la Constanta, Hus « a fost asasinat », iar mäsurile inchizitoriale au dus, dimpotrivä, la « intärirea noii religii, care s-a intins in curind peste toate provinciile limitrofe germane, polone fi maghiare » 4. Dupä pärerea lui Hasdeu, in lupta de la Lipany (1434) s-au ciocnit partidele catolic fi protestant, iar « secta a cäzut mai mult din oboseala de a invinge, decit prin efectul de a fi fost birui^i » 5. El nu avea de unde sä ftie cä bätälia de la Lipany a insern- nat inàbufirea pentru multa vreme a celor dintii forte revolutionäre cehe din evul mediu. In lucrarea sa, Hasdeu interpreteazä fenomenele istorice idealist, afirmìnd ca fi unii istorici germani din aceastä perioadä, cä husitismul nu-i decit o transplantare in « Europa continentalä a ideilor reformatorului britanic W icliff ».

insä numai dupä cinci ani, adicä in 1872, problema husitismului capätä fi mai mult teren in istoriografia rominä. Ocupindu-se intr-un artieoi, despre « Impàratul fi regele Sigismund », Gheorghe Barit face acestuia un portret in culori atit de realiste, cum putine se gäsesc asemenea in literatura istoricä a timpului. « Sigismund a fost unul din cei mai scelera^i ai timpului säu, serie BarrJ. Om foarte ìngimfat, amator in toatä viaja sa de pompe defarte fi de toate v a n ita le lumefti, dispre^uitor de oameni, caracter despotic, brutal, pasionat fi foarte aplicat la vindicat fi setos de singe, adicä cum e tiranul mai periculos, mincinos, fi eäleätor de juräm inte»6.

Fatä de inaintafii säi, Barit posedä mai multe informatii fi de aceea vom intilni in expunerea lui o serie de afirmatii juste in legäturä cu mifcarea husitä. Pentru el, Hus a fost « omul cel mai mare din timpul säu », iar luptele husitilor

1 l o a n V. R u s u , Compendili de Istoria Transilvaniei, Tasi, partea 2, 1853, p. 150.2 B. P e t r i c e i c u - H a s d e u , loan Vodâ cel Cumplit, Bue., 1865, p. 131. EpiscopuI

Melchisedec admite, dim potrivà, cà oraful Husi a fost fondât pe vremea lui Stefan cel Mare de un oarecare Husul, câruia ìi aparfineau locurile pe care se aflâ azi oraful (cf. Chronica Huqilor, Bue., 1864, p. 3 urm.).

3 Cf. Istoria tolerantei religioase in Rominia, Bue., 1867, p. 27 urm.4 Ibidem.6 Ibidem.* « Transilvania », V , 1872, nr. 14, p. 169.

25387

sínt aprecíate de el ca fiind « râzboiul cel mai crunt fi críncen din cîte au devas- tat cîndva Jári si p o p o a re » ’ . Cu aceastá caracterizare, Barit se apropie de pozijia istoriografiei marxiste fata de caracterul general al husitismului2.

El e informât câ luptele taboritilor cu « nemjii catolici » s-au întins « pînà în fundul Germaniei » 3, înjelegînd prin aceasta ráspíndirea husitismului dincolo de hotarele Cehiei. Nici Barif nu cerceteazá cauzele husitismului, însâ face cíteva legáturi juste din punct de vedere al realitátilor istorice. El susine cá doctrina lui Mus s-a râspîndit ín Transilvania, unde poporul era tiranizat din cauza dij- melor. Roinînii çi secuii afteptau o ufurare tocmai de la noua invasatura a lui Hus, pe care el o rezuma in 13 puñete. Oamenii de jos nu prea întelegeau aceastâ doctrina, în schimb ei au înjeles de la husiti acest îndemn care sintetizeazâ într-o forma populará sistemul de exploatare al bisericii catolice: « mài, oameni, le spuneau busitii, sa nu mai daji vaca fi boul pentru cîte un sàrindar, cà nu e nici un purgatoriu, sa nu mai dati nimic la bisericâ fi la mânâstiri, iar mai presus de toate sâ nu mai dati zecimea la popi, din fructele muncii voastre » 4.

într-un ait articol Despre bellul civile transilvanu 5, càci afa numefte el « revoluta cea mare » din 1437, Barij enumerâ cauzele care au provocat mifearea populará de la Bobîlna. E vorba de vechile persecutii religioase fi politice, de « tirania fi rapacitatea oligarhiei » fi de povara dijmelor ecleziastice, care erau cerute de câtre episcopul catolic al Transilvaniei George Lepef tuturor eno- riafilor, fârà deosebire de confesiune, deci fi romînilor. Barij nu are nici el notiunea clarâ a terminologiei sociale fi de aceea pentru el ràscoala din 1437 a fost o « revolutie care s-a manifestai sub forma unui ràzboi civil » 6, o luptà între « démocratie fi aristocratie », ceea ce e mai just. In tabâra democratici, se afla poporul de ambele nationalitâti, adicâ romînii fi ungurii — reactuali- zîndu-se astfel ideea lui Treboniu Laurian din 1846.

Çi de astâ data, Barij vorbefte de ráspíndirea doctrinei lui Hus, « care strâbâtu peste Ungaria fi Moldova fi de acolo în Transilvania ». Dupa insuccesul râscoalei din 1437 a fost, dupa expresia lui Barit, « vai de natiunea romînâ fi vai fi de poporul unguresc, care a câzut fi mai mult sub jugul iobâgiei » 7.

Fiind un om luminat fi însuflejit de idei progresiste, Barit e îndemnat sâ faeâ, ciliar fi numai sumar, o analizâ a stratificârii sociale a celor douâ tabere aflate în luptâ. « In cástele aristocratice — cum numefte el cíasele conducâ- toare — se alla oligarhia din comitate, patricienii safilor fi primajii secuilor, episcopul latin cu clerul sàu », iar cealaltâ tabàrâ era aleâtuitâ din « poporul Jaran de ambe najionalitâji, adicâ romîni fi maghiari, cum si una parte din clasa nobililor » 8.

Defi B. P. Hasdeu fi Gheorghe Barit subliniaserâ cît de cît legâtura dintre ideile husite fi râscoala de la Bobîlna, totufi în únele din cercetârile ulte-

1 Ibidem, p. 182.2 Vezi J. M a c e k, Husilskè revolueni hnuti, Praga, 1952, p. 164.3 «Transilvania», V, 1872, nr. 15, p. 182. însâ Barit afirmà cà aceste lupte au durât

21 ani, ceea ce nu corespunde adevârului. Râzboaiele husite au început în primâvara anului 1420 fi s-au terminât, de fapt, eu bâtalia de la Lipany, din 30 mai 1434, desi unele unitati taborite au mai act-ionat izolat pînà în martie 1437.

4 Ibidem, p. 182.6 Ibidem, V I, 1873, 1, p. 1 —4; 2, p. 13—17; publicat apoi de I. L n p a s , în Studii

f i articole, Sibiu, 1912, p. 94—114.6 Ibidem, p. 2.7 Ibidem, p. 16.8 Ibidem, p. 2.

388

rioare dispare complet interesul fa^ä de acest aspect al problemei. Afa, de pildâ, Nicolae Densuçianu, ocupîndu-se fi el de acest eveniment, îl numefte «revolu- tiunea târanilor romîni fi unguri » *, dar färä sa faca vreo legatura ìntre ideile revolutionäre husite fi räscoala din 1437. Densufianu releva cîteva cauze ale acestei räscoale, printre care fi aceea cä « nobilii i-au adus pe |ärani In stare de sclavie », räpindu-le « tóate drepturile si libertadle » 2. Lupta comuna a |ära- nilor romîni fi unguri e deci subliniatä fi de Nicolae Densufianu.

Aceeafi carenza de a prezenta räscoala de la Bobîlna ca un fenomen social eu rädäcini adînci în structura societätii medievale, se observä fi la Al.Xenopoi. Vorbind ìn Teoria liti Rijsler despre acest eveniment, Xenopoi afirma cä la räs- coalä au luat parte ^äranii romîni si unguri din Transilvania. Dar Xenopoi n-a încercat sä cerceteze cauzele social-economice aie acestei räscoale, multumindu-se sä noteze cä « proprietarii abuzau de autoritatea lor pentru a supune pe tärani la toate încâlcârile, pe care nesatul cel mai nerufinat îi împinge sä le facâ » 3.

Dupâ 1900, problemele legate de husitism fi de räscoala de la Bobîlna se amplificä sensibl în cercetârile istoriografiei romînefti. lnceputul îl face I. G. Sbiera, care într-o lucrare de istorie socialä consacra fi « husitilor » un capitol 4. Insä datele relevate de el nu prezintä o importanza prea mare. De formatie idealista, Sbiera reduce husitismul la o « mifcare religioasä, care s-a agravat pînâ la un räzboi intern ». Pe husi^i, Sbiera îi imparte în doua tabere, « moderati fi radicali » — însâ numai din punct de vedere dogmatic. în sfîrfit, pentru el, « Ion Zifca de Trotnov a fost capitan viteaz fi energie ».

în cadrul unui studiu despre iobâgie, loan fìussu Sirianu se ocupa într-un capitol despre « întîia räscoalä täräneascä », ale cärei cauze le aflä în politica financiará a lui Sigismund 5. Meritul autorului e acela de a fi legat mifcarea populará din 1437 de alte mifcäri täränefti anterioare. Evenimentele de la Bobîlna sau « revolutia sîngeroasâ, care sguduie ìntreg Ardealul » — cum spune autorul — s-au petrecut toemai ìn vremea cìnd in Cehia, «cea mai fanaticä armatä ce s-a väzut vreodatä » s-a ridicat împotriva lui Sigismund. « Un popor ìntreg ridicase steag », serie Russu ßirianu, « fi murea in luptä pentru limba na^ionalä in bisericä, pentru incetarea iobägiei, desfiin^area tuturor privilegiilor, egalitatea înaintea legilor, secularizarea averilor episcopefti fi o imparare frä^eascä a pâmîntului între loeuitorii tärii » 6. Formulate astfei, descriptiv, ^elurile mifeärii revolu­tionäre husite ne apar lipsite de legätura cauzalä a fenomenelor istorice.

Ca fi Gh. Barit, Russu $irianu îfi dä seama cä evenimentele de la Bobîlna s-au petrecut sub influenza husitismului, cäruia autorul îi consacrä un capitol special. Poporul simpatiza cu husitii, mai ales cä un « cälugär slovac Blasco fanatiza multimile pentru invätäturile husitilor, în jurul orafului Nagyszombat»7.

în timpul primului räzboi mondial, N. Iorga a scris o Istorie a romînilor din Ardealfi Ungaria, ìn care in mod firesc a stäruit fi asupra evenimentelor din

1 N. D e n s u s i a n u , Revolufia lui H oria in Transilvania f i Ungaria, Bue., 1884, p. 66 .2 Ibidem, p. 66, nr. 1 .3 A. X e n o p o i , Teoria lui Rósler, in « Revista pentru istorie, arlieologie fi filologie »,

l i , 1884, voi. I, fase. 1, p. 121 si urm.4 I. G. S b i e r a , Contribuiri pentru o istorie socialà cetàfeneascà religioasà, biseri-

ceascà . . ., Cernàufi, 1906, I, p. 665 — 666.* I o a n R u s s u ¡ j i r i a n u , Iobàgia, Arad, 1908, p. 293—310.6 Ibidem, p. 296.7 Loc. cit.

389

1437. Cu acest prilej, el a vorbit despre husitism ea de o « miscare populará, de adíncá nemuljumire, cu origina economica »*. Dincolo de aceastá scurtá carac­terizare, N. Iorga n-a trecut. Dupa cum vom vedea, o va face ceva mai tírziu. în ceea ce priveçte « marea râscoalâ de la Bobîlna, ea a avut legáturi cu alte miscári similare petrecute la Fâgâraç, Hateg si-n Banat ». La ea au participai « romînii iobagi împreunâ cu alte elemente populare din Ardeal, tot aja de nedrep- tájite, elemente de origine ungureascá ». N. Iorga nu ne înfâjijeazâ motívele pentru care s-au râsculat târanii romîni çi unguri la ínceputul anului 1437. Ei au avut « revendicajii populare, naive visuri ale elementului popular, nedrep- tâtit multâ vreme în A rd e a l»1. Deçi Iorga pune aláturi miscarea táranilor din Transilvania de « furioasele cete ale husijilor », totusi nu duce mai departe aceastá apropiere. Pe drept cuvínt, el nu spune cá ar fi fost vorba de o revo- lutie, ea unii dintre înaintasii sâi, ci de o ráscoalá.

In 1917, N. Iorga a tinut la universitatea din Iasi zece leetii despre Originea fi dezvoltarea statului austriac2. Vorbind de « regalitâtile nationale » din cursul istoriei acestui stat, N. Iorga se opreçte ceva mai mult asupra husi- tismului, ínsá vázut tot prin prizma concepjiei idealiste. Pentru el, husitismul a fost o « mare miscare de reformâ religioasá, cu felurite çi ínsemnate conse- cinje », iar nu o simplá « viklefie », « picardism » sau « begardism » 3 — asa cum il cjnsiderau unii contemporani.

Fâcînd un scurt istorie al evenimentelor din perioada prehusitá, N. Iorga se íntreabá cum de s-a putut ajunge de la discucii cu caracter teologie asupra ímpártásaniei sub una sau doua « specii » la o « mare miscare populará si natio- nalá » cu consecintele atît de neasteptate? întrebarea e fireascá, ínsá ráspunsul e câutat în frámíntárile si dispútele religioase din sec. al XIV-lea. Istoricul romín socoate cá « originea completa a mifcârii husite trebuie càutatâ ín Apus, ín curentul de reforma $i protest, care cuprinsese cercurile cugetátoare din Franta si Anglia». Se ridicau glasuri ímpotriva schizmei, abuzurilor, luxului, simoniei §i dezordinelor, care nu mai luau sfîrçit. E vorba de un com plex de influente çi fenomene, care se vor répéta fi-n Cehia, « dupa supliciul lui Hus, cínd másele populare se ridicará cerînd dreptate çi ispâsire » 4. Dupá cum se vede, N. Iorga era adeptul transplantárii ideilor dintr-o parte ín alta, ea o expresie a concep- jiei idealiste ín interpretarea fenomenelor istorice.

ínsá husitismul nu prezenta numai elemente noi, reformatoare, de natura religioasá, « ci se ráscolea adîne çi nemuljumirile sociale », afirmá N. Iorga. « Propováduind deci o viaja noua, atrágátoare, miscarea husitá s-a íntins cu mare repeziciune ín multe din Járile vecine cu Cehia ». Astfel, ea a pátruns §i-n Ungaria, unde peste vechile libertàri Jàrâneçti se ajternuse « feudalismul Angevi- nilor çi politica de îndreptare socialâ germanica » a lui Sigismund. Poverile fis­cale erau supórtate cu greu si, de aceea, romînii din Transilvania se ridicará, «împreunâ cu frajii lor de suferintá, ungurii », cerînd fixarea sarcinilor feudale. Ei se retrag pe muntele Bobîlna çi « ceea ce se petreee atunci », afirmâ N. Iorga, avea un « netâgâduit caracter de husitism ».

1 N. I o r g a , Istoria romînilor din Ardeal si Ungaria, Bue., 1915, I, p. 101. Vezi si Histoire des Roumains de Transylvanie et de Hongrie, Bucuresti, 1915, 1, p. 124—134.

2 « Revista istoricà », Iaçi, III, 1917, Nr. 7 —12, p. 5 — 117. Textul a apârut si-n volum , Iasi, 1918, Edifia II, Bue., 1938.

3 Ibidem, p. 39.4 Ibidem, p. 42.

390

« Aceleasi pretentii»—serie N. Iorga—pe care le gäsim in Cehia, dar fi acaeafi organizare in « obfte », cu « capitami » fi « stegarii s à i » 1. Afadar, N. Iorga reia ideea influen^ei mifcàrii revolucionare husite asupra stàrilor de lucruri din Transilvania, sustinutà de Bari}, idee pe care o vom intilni de acum ìnainte aproape in toate cereetàrile istorice privitoare la aceste evenimente.

Yorbind de aceastä inlluentà, N. Iorga serie; « cuvintul cel nou ajunsese in pàrtile de sus ale Ungariei fi el ràbzàtu pinà in Maramuref, pìnà in pär$.ile vecine ale Ardealului, pìnà in regiunile apusene ale Moldovei ». Asadar, pentru intiia oarà istoriografia romìneascà se ocupa pe larg de legàtura dintre ràscoala de la Bobìlna fi ideile revolucionare husite. N. Iorga mentioneazà chiar fi faptul cà husi^ii s-au refugiat in Moldova, la Alexandru cel Bun (1400— 1432), « care a ftiut sä se foloseascà in politica lui de husifi », ceea ce constituie un element cu totul nou 2. Mai departe, N. Iorga il caracterizeazä pe Sigismund ca pe « un principe malitios fi ufuratec ». El a « ìmpins la moarte pe Hus mai mult decit päcätosul papà loan al X X I I I - le a » 3. E adevàrat cà atentia lui N. Iorga s-a oprit asupra unui numàr mai mare de probleme legate de istoria husitismului, insä nici el n-a izbutit sä surprindä adeväratul caracter al mifcàrii.

Istoricii romini vorbesc despre suferin^ele si nedreptàfile zilniee ale tära- nilor, insà nu disting faptul cà ideologia religioasä a maselor populare a fost numai o invefinìntare a revendicärilor sociale. Reluìnd teoria lui N. Iorga, privitoare la pätrunderea husitismului printre romini, Stefan Mete§ serie cà romìnii au aderat la propaganda husitä, ale càrei « idei conveneau mult biefilor iobagi romini, care iau parte la ràscoala din 1437 » 4, reducind astfel la o simplà schema profúndele nemuljumiri sociale ale ^äranilor ardeleni. Nici loan Lupa$ nu impinge cercetàrile mai departe. Pentru el mifearea ^äräneascä de la Bobilna a fost « o revolutie ». Nemaiputìnd suporta « dijmele fi greutàtile », care sporeau necontenit, gran ii romini fi unguri s-au räsculat, « cerind desfiintarea iobàgiei » 5 . Lupaf nu face nici o aluzie la mifearea husitä, insä in Istoria Rominilor, publi- catà mai tirziu, precizeazà cà husitii, refugiati in Moldova in timpul lui Alexan­dru cel Bun, constituie un element precumpànitor in orientarea politicä a voie- vodului moldovean ®.

Asadar, istoriografia rominà din acsst timp sublinia prea pu£in aspec- tele sociale ale mifcàrii revolutionäre husite fi schematiza in felul acesta ideile fi evenimentele uneia din cele mai mari mifeàri sociale din evul mediu. Astfel, Nicolae Dràganu, recenzind cunoscuta lucrare a lui Thót Szabó P à i7, interpreteazà fi el idealist evenimentele legate de miscarea husità. Dràganu vorbefte de o « revolute religioasä », care n-a avut loc numai in Cehia, ci s-a intins « pinà in depàrtata Elve^ie fi in regatul Jàrilor de J o s » 8. El afirma cà husitismul era alcàtuit din trei demente principale : « renafterea religios-moralà, reforma socialà fi nàzuinta cehilor de a se elibera de sub

1 Ibidem, p. 49.2 Ibidem, p. 47 — 48. Vezi si Istoria bisericii romiriesti, Bue., I, 1908, p. 75.3 Ibidem, p. 44.4 § t. M e t e ; , Istoria bisericii si a viefii religioase a rominilor din Ardeal si Ungaria,

I, Arad,' 1918, p. 1 0 9 -1 1 3 .* I o a n L u p a 5, Istoria bisericeascà a rominilor ardeleni, Sibiu, 1918, p. 47.6 I. L u p a f , Istoria Rominilor, Bue., 1930, p. 91.7 T h ó t S z a b ó P à i , A cseli-huszita mozgalm'ik és uralom tòrténete Magyarorszagon,

Budapesta, 1917.8 Vezi, « Dacorom ania », III, 1924, p. 910.

391

stápinirea germanilor », insá fárá sá explice esenja acestor elemente. Vorbind si despre ráseoala de la Bobilna, autorul afirma cá « iobagii s-au rásculat impo- triva domnilor lor », fárá insá ca ráseoala sá fi avut « puterea fi avintul miseárii din Bohemia » 1.

O eoncepjie cu totul reaccionará manifestá loan Georgescu care, intr-o carte despre istoria bisericii universale, se ocupa si de Jan Hus. De form aje teologicá fi devotat catolicismului, loan Georgescu socoate cá doctrina lui W ycliff e pliná de erori. ínvá^átura doctrinarului englez a fost transplantatá in Cehia pe calea legáturilor dinastice de la inceputul sec. al XV-lea, fiind propováduitá de Jan Hus. Acesta a fost « un om cu viatá curatá, dar incápá- tinat fi mindru » 2. Autorul socoate cá doctrina lui Hus a dus la o anarhie a credintei, practicatá de Jeronym din Praga. Ceva mai mult, loan Georgescu admite cá Hus n-a fost infelat de Sigismund, ci « a fost victima incápátinárii sale ». Aeeste constatári uluitoare au primit riposta cuvenitá din partea lui N. Iorga care, intr-o recenzie a acestei lucrári, subliniazá tonul otrávit al auto- rului fi inexactitatea afirmatiilor. « Se merge piná la aprobarea arderii lui Hus », serie N. Iorga, sau « nu se poate zice cá husitismul duce de-a dreptul la anarhie, pe care ar reprezenta-o Jeronym din Praga » 3. De asemenea, N. Iorga protes- teazá impotriva afirmatiei cá « Hus copiazá aproape textual pe W y c liff», cum afirma loan Georgescu.

Despre influenza exercitatá de husitism asupra rominilor din Transilvania, in prima jumátate a sec. al XV-lea, se ocupá Zenovie Pácleqeanu care, in cuprinsul unui articol, se intreabá dacá rominii ardeleni au fost sau nu husiti. Autorul cautá sá rezolve aceastá problemá in sensul cá, in aceastá privintá, « nu exista nici o márturie istoricá — absolut nici una » 4. Páclefeanu prezintá husitismul ca o simplá mifcare religioasá. Cele citeva márturii istorice din cursul anului 1436 nu sint, dupa párerea lui, suficiente si convingátoare pentru a demonstra ráspindirea ideilor husite in Transilvania 8.

1 Ibidem , p. 913. De abia in 1927, studiul lui Josef Macùrek lárgefte intr-o mare màsurà sfera cunoftintelor in legàturà cu pàtrunderea husitismului in tarile noastre. Istoricul ceh se ocupà si de starea socialà a {àranilor din Ungaria si Transilvania de nord, ìnsà pune accentui mai ales pe aspectul religios al mifcàrii husite. Tarami s-au rásculat im potriva sistemului de nemiloasà exploatare, folosit de càtre episcopul Lepes. Sub acest aspect, problema era cunoscutà incà de ¡yincai, ìnsà de astà datà ea capata o mai mare desfàfurare. Ridicarea ioba- gilor din Ardeal im potriva feudalismului se aseainànà cu ràscoalele care au avut loc in Cehia si Moravia in 1419. A fost un m om ent de solidarizare socialà a ^àranilor romini si unguri, care duceau greul poverilor feudale in Transilvania. Profesorul J. Macftrek atinge in studiul sàu, mai ales in ceea ce priveste pàtrunderea husitismului in Tarile Rom ine, mai toate pro- blemele de care s-au ocupat mai tirziu fi al{i cercetàtori ( J. M a c fi r e k, op. cit. I n foarle scurt rezumat al lucràrii s-a publicat in «R evista Istoricà », X IV , 1 —3, p. 41—44. Vezi si semnalarea fàcutà de Elena Eftim iu in «R evista Arhivelor », II, 1927, 4 —5, p. 154 — 1551.

Cronologie vorbind, cani in aceastà perioadà s-a ocupat fi lori Nistor despre mifcarea husità, care a avut fi o parte bunà, in sensul cà « na|iunea celia se defteaptà la o via^à na^io- nalà si se desfàcu brusc din imbrà^isàrile ucigàtoare ale influen|ei germane ». Pentru I. Nistor, husitismul e o m ifcare de reforma religioasá, ale càrei idei au venit din Occident (vezi I. N i s t o r , Cehoslovacii si rominii, in « Codrul Cosminului », V I, 1930, p. 274 — 275).

Un punct de vedere asemànàtor isi insufefte fi Eiiseviu P opolici, care intr-o lucrare teologica afirmà cà Hus a fost « un predicator excelent fi iubit de nobilime fi de popor ca mare na^ionalist ceh » (cf. Istoria bisericeascà universali, Bue., 1927, voi. I l i , ed. II, p. 147).

2 I. G e o r g e s c u , Istoria bisericii crestine universale, Blaj, 1931, p. 98.3 Vezi « Revista Istoricà», X V III , 1932, 7 — 9, p. 277 — 278.4 Cf. Fost-au rominii ardeleni husifi? « Convorbiri literare», 1933, p. 649.6 Z. Pàch feanu menjioneazà patru docum ente (5.I I .1436; 4 .V .1436; 1.X I I .1436 fi

4 .X I I .1436) publícate in Hurmuzaki, I, 2, p. 604 — 650.

392

In consecintà, Pâclefeanu susine cà « husitismul n-a avut nici timp fi, crunt persecutat cum era, nici posibilitatea sà molipseasca poporul romìn, atìt de conservator >> Pàcleseanu nu admite posibilitatea unei influente husite asupra romìnilor din Transilvania, numai pentru cà romìnii sìnt « conservatori » çi pentru cà husitismul a fost « o biatà mifcare persecutatà fi de preo^i fi de episcopi fi de autoritarie civile » 2. Afadar, Pâclefeanu pune, în aceastà forma categorica, problema dacá romìnii din Transilvania au adoptat sau nu doctrina religioasâ husità. Defi acest lucru nu poate fi documentât istoricefte, totufi argumentarea lui e neftiin|ificà.

Trecînd la ràscoala din 1437, Pâclefeanu sustine cà nici aici nu poate fi vorba de o influentà a ideilor husite. Dimpotrivâ, el recunoafte cà, « ìn special taboritii, au constituit un ìntreg sistem social pronunjat comunist, fi cà ici- colo au ìncercat sà-1 realizeze. Insà ìntre ideile lor fi ideile conducàtorilor ràscoalei din 1437 este o deosebire fundam éntala»3. Singurul lucru pe care il admite Pâclefeanu, analizînd aceste evenimente, este cà granii ardeleni au putut lua de la taboriti « ideea ìnsàfi a ràscoalei ». Dar cum s-a ajuns ca taboritii sà dea un impuls mifcàrilor tàrànefti din Transilvania nu ni se spune.

Cu prilejul ìmplinirii a 500 de ani de la ràscoala de la Bobìlna, ìn 1937, se produce o cotiturà substantialà in prezentarea fi interpretarea acestui eveni- ment istorie. E vorba, ìn primul rìnd, de studiul lui M . Diaciuc-Dâscâlescu, care aduce puncte de vedere cu totul noi fa^â de cercetàrile anterioare. Spre a desco- peri adevàratele cauze ale mifcàrilor tàrànefti din cursul anului 1437, Diaciuc- Dâscâlescu ìmpinge cercetàrile situatiei sociale fi economice a tàrànimii din Transilvania cu mult ìnainte, in secolele al XII-lea fi al XIII-lea. In aceastà privin^à, fàcìnd legatura cu situatia din Europa, in sec. al XV-lea, autorul stàruie in mod deosebit asupra husitismului. Pentru ìnliia oarcl se face ìn ¿sto­riografia rumina ilcoseì.irect diritre învefmîntarea religioasâ a mifeàrii husite fi fondul ei social. Pe bunà dreptate afirmà autorul cà « toate mifcàrile sociale, toate ràzboaiele purtate pe acele timpuri purtau pecetea religiei » 4. Pentru Diaciuc-Dàscàlescu, husitismul a fost o « mifcare tàrâneascâ sprijinità de tàrani, meseriafi, oràfeni fi mica nobilime, adicà de toate straturile sociale de jos ale poporului » 5. Dupà cum se vede, prezentarea structurii sociale a mifeàrii husite corespunde in linii mari cu componente coalitiei de la ìnceputul mifeàrii revo­lucionare husite 6.

In afarà de aceasta, Diaciuc-Dàscàlescu apreciazà just faptul cà mifcarea husità « s-a potolit numai datorità sciziunilor interne, provocate de elementele mai moderate din rìndurile nobilimii mici fi burghezimii » (citefte oràfenimii — n.n.) 7. In realitate, e vorba de permanenta tàlàzuire a for^elor interne ale mifeàrii, care s-a soldat pìnà la urmà cu tràdarea oràfenilor fi nobililor de rìnd.

Revenind la ràscoala de la Bobìlna, autorul urmàrefte càile de exploatare fi spoliere a tàrànimii de càtre feudalii laici, care jeemàneau târanii de pâmîn- turile lor. Insà másele populare erau exploatate fârâ milà fi de biserica papalà prin episcopul George Lepef, care, din calcule de cîftig, transformà cu ajutorul

1 Ibidem, p. 650.2 Ibidem, p. 651.3 Ibidem.4 Cf. Ràscoala de la Bobìlna, Bucureçti, 1957, ed. II, p. 76.5 Ibidem, p. 79.6 Vezi çi M a c e k, op. rii., p. 39.7 Cf. op. cit., p. 79.

393

lui Sigismund dijma în bani. Tocmai acest fapt constituie picàtura care umple paharul. Pentru a reliefa confinutul revolucionar al ràscoalei din 1437, Diaciuc-Dâscâlescu face o ampia analiza a condijiilor social-economice ìn care trâiau târanii ardeleni înainte de aceastâ data. în aceastâ privinjâ, autorul constata câ în Transilvania au existât, la ìnceputul sec. al XV-lea, « con d ili sociale si economice identice ca si-n Bohemia ». Ca fi acolo, situatia sociala din Transilvania « era împletitâ cu problème religioase çi nationale ». Diaciuc- Dâscâlescu admite câ « husitismul a fost o îmboldire ìn desfàfurarea ràscoalei din 1437 ». Cu acest prilej, iobàgimea din Transilvania a izbutit sà-fi ìnsufeascà fondul social al mifcàrii husite fi acesta este lucrul cel mai important.

O idee cu totul nouà din studiul lui Diaciuc-Dâscâlescu o constitue stratifi- carea socialà a ràscoalei de la Bobîlna. Urmînd desfàsurarea evenimentelor, el izbutefte sà stabileascâ în ce mâsurâ au participât la aceastâ râscoalâ diferite pâturi sociale. Astfel, autorul constatâ câ la râscoala de la Bobîlna au luat parte iobagi, meseriafi, târani liberi, precum fi o bunâ parte a elerului de jos. O afir­m are valoroasâ e fi aceea câ fórjele motrice aie mifcàrii « erau formate din Jârâ- nime, meseriafi fi nobilimea de rîn d » '. Tot atît de importantâ, din punct de vedere metodologie, este fi încercarea autorului de a periodiza evolutia ràscoalei din 1437. în sfîrfit, constatarea, cunoscutâ de altfel fi de cercetârile anterioare, câ Jâranii romîni fi unguri au luptat cot la cot împotriva exploatârii feudale fi câ între ei n-a existât nici un fel de antagonism e subliniatâ eu toatâ târia fi de Diaciuc-Dâscâlescu.

Aceastâ lucrare e prima interpretare justâ din istoriografia romînâ, atît a husitismului, cît fi a evenimentelor istorice din 1437. Meritul autorului e eu atît mai mare eu cît, în împrejurârile politice din 1937, a izbutit sà ne înfàjifeze just ansamblul problemelor legate de râscoala de la Bobîlna.

Tot în 1937, apare un articol despre râscoala de la Bobîlna, semnat de T. Mihâilescu. Autorul criticâ vechea istoriografie romîneascâ pentru faptul câ nu s-a ocupat suficient despre aceastâ miscare populará. Pentru istoricii romîni de pînâ atunci caracterul social al evenimentului, petrecut eu 500 de ani în urmâ, a prezentat « o importantâ eu totul secundará ». Foarte justâ e remarca autorului în legâturâ eu « continutul national », atribuit acestei mifcâri de vechea istoriografie, « conjinut care, în sec. al XV-lea, nici mâcar nu se contu- rase » 2. Autorul reediteazâ constatarea câ « iobagii unguri fi romîni au fâcut front comun contra asupritorului comun » fi schijeazâ o sumará stratificare socialâ a romînilor din Transilvania în sec. al XV-lea.

La aceste doua contribuai, inégalé ca volum, însâ pornite de pe aceeafi pozijie exegeticâ, se cuvine sâ mai adâugâm fi articolul lui Zavis Kalandra 3, închinat aniversàrii aceluiafi eveniment istorie. Autorul prezintâ sumar cîteva problème legate de istoria fi interpretarea husitismului, începînd cu critica istoriografiei cehe mai vechi (Fr. Palackÿ, J. Pekar), care n-a studiat decît aspectul religios al acestei mifcâri. Discernâmîntul eu care autorul analizeazâ conjinutul social-economic al husitismului dovedefte o orientare justâ. Articolul e urmat de doua documente în legâturâ eu râscoala de la Bobîlna.

1 Ibidem, p. 127.2 Cf. Râscoala de la Bobîlna, în « fa r à de Mîine >>, IV, 1937, 7 — 8 , p. 208.3 Cf. Z a v i s K a l a n d r a , A huszitizmus értelme, în « Korunk », Cluj, 1937, 7 — 8 ,

p. 5 8 7 -5 9 8 .

394

Se poate spune cä, in ciuda condi|iiior politice din Romìnia, in 1937 s-au pus bazele interpretärii marxiste a celei dintii miscàri antifeudale din tara noasträ.

Un studiu care actualizeazä toate problemele legate de influenza ideilor revolucionare husite in Jarile Romìne se datorefte lui Mihail Dan. Intr-o lucrare de mari proporci, intitulatä Cehi, slovaci fi romini in secolele X I I I — X V I 1, Mihail Dan stäruie fi asupra mifcärii revolutionäre husite. De la inceput, autorul definente husitismul ca o « revolute religioasä cu consecinje nationale ». Ideea aceasta e continuu prezentä in expunerea lui M. Dan. Cind husi^ii duceau lupta impotriva cruciatilor catolici, ei cäutau « sä-si apere, odatä cu ideile lor de reforma, insäfi fiinta lor na^ionalä » 2. Chiar atunci cind husitii cer ajutor « Poloniei, o fac sä-fi apere o data cu convingerile lor religioase fiinta lor na^ionalä » 3.

Pentru Mihail Dan, husitismul e o « mifcare spirituala », a cärei genezä o cauta in framintarea ideilor din sinul universitari pragheze — afa cum proce- deazä fi N. Iorga in studiul amintit mai sus. In ceea ce privefte fract.ionarea mifcärii husite, autorul afirma cä ea s-a divizat in atitea tabere cite « aspecte avea doctrina husitä». ìn primul rind veneau praghezii, care rämäseserä credinciofi invä^ätorii lui Hus, apoi taborifii fi in al treilea rind mode­rala, de sub conducerea lui Zelivsky' 4. Adevàrata stratificare socialä e o consecin^ä a intereselor fi conflietelor de clasä fi nu izvoräfte din aspectele doctrinei husite.

Trecind la analiza cauzelor « multiple de ordin economic fi fiscal », care au adus la räscoala de la Bobilna, pe care Mihail Dan o numefte « revolutie a päturilor |äränefti romino-maghiare din Transilvania » 5, autorul face o apropiere ìntre aceastä räscoalä fi mifcarea husitä. El admite o influenza a ideologici husite asupra evenimentelor din jurul anilor 1437—1438. «Mifcarea initiatä de Blasco, serie Mihail Dan, va fi pätruns fi-n Transilvania indemnind la revolu te pe gran ii romini si unguri, atit de greu apäsati de lacomia episcopu- lui catolic fi a nobililor » 6. In consecin^ä, autorul admite cä « ideile taborite » au putut pätrunde in Transilvania, insä rezultatul a fost numai un « indemn la räscoalä ». Acest fapt e singura apropiere pe care istoricul clujan o face ìntre aceste douä evenimente istorice. « Orice alte apropieri, orice alte ineercari, serie M. Dan, de a stabili o filiatie, nu se pot sprijini pe nici o dovadä sigurä fi sìnt deci aläturi de adevärul istorie » 7.

Evident cä « imboldul la räscoalä » a venit din partea husitilor, fi lucrul acesta 1-a observat deja Gheorghe Barr£, insä cred cä e vorba de ceva mai mult, fi anume de pätrunderea ideilor räscolitoare din con^inutul revolu­tionär al mifcärii, afa cum s-a arätat in cercetärile ulterioare.

In schimb, studiul lui Mihail Dan, inso^it de o prodigioasä docum entale istoricä, constituie in ansamblul säu una din cele mai bógate contributii la cunoafterea relatiilor romino-cehoslovace din trecut.

1 M. D a n , Cehi, slovaci si romini in sec. X I I I —X V I , Sibiu, 1944.2 Ibidem, p. 79.3 Ibidem, p. 82.4 Ibidem, p. 83.5 Ibidem, p. 88.6 Ibidem, p. 94.7 Ibidem, p. 95.

395

II. Istoriografia i oni ina (lupa 1944

In perioada imediat dupà ràzboi, Mihail Roller publica un mie artieoi despre ràseoala de la Bobilna, in care expune pe scurt momentele principale ale acestei mifeàri populäre ’ . Dupä ce arata citeva din imprejuràrile istorice care au dus la ràseoala din 1437, autorul afirmà cà «biserica condusà de Ion(sic) Hus in Boemia a influentat crefterea rezistentei maselor tàrànesti fatà de acjiu- nea bisericii catolice din Transilvania » 2. Mihail Roller face unele precizàri pe care cercetàrile istoriografiei marxiste in aceastà problemà si le-au insufit in intregime. Astfel, el constatä cà ràseoala «n-a avut un caracter locai» si cà mifearea a dat la ivealà « caracterul organizat al luptei tàrànesti ». Cit privefte categoriile sociale, participante la ràseoala, autorul afirmà cà, in afarà de tàrani, au mai activat «meseriasii de la orafe fi cei de pe domeniile nobilimii » 3. 0 parte din mica nobilime, angajatà fi ea in aceastà luptà antifeudalà, a fovàit continuu si pinà la urmà a tràdat cauza ràsculatilor. De aceea, « tàrànimea iobagà fi pàturile sàrace ale orafelor » au ràmas sà lupte singure pentru obtinerea drepturilor lor. Insà Jàrànimea n-a putut iesi biruitoare, « deoarece i-a lipsit un aliat puternic, proletariatul». Dupà cum se vede, in problema ràscoalei din 1437, au intervenit citeva teze care au fost apoi dezvoltate fi làrgite in cerce­tàrile ulterioare ale istoriografiei noastre m arxiste4.

Sarcina principale de a dezvolta fi làrgi sfera privitoare la ràseoala de la Bobilna fi la influenta ideilor husite a revenit, in primul rind, istoricilor clujeni. Astfel, in 1947, Ste/an Pascu, in cadrul unei prezentàri generale a Ràs- coalelor (àràneqti din Transilvania se ocupà, cum e fi firesc, fi despre mifearea de la Bobilna. Autorul adoptà in generai o metodà expozitivà a faptelor istorice fi rareori recurge la formulàri fi constatàri personale. «Ràseoala Jàranilor din Transilvania de la 1437 n-a fost stràinà nici de influenta husità » 5 fi nici de alte mifeàri populäre, care s-au desfàfurat in nord-estul Ungariei, la sfìrfitul anului 1436. Dacà nobilimea in sistemili ei de impilare n-a tinut seama de originea etnica a exploatatilor, nici tàrànimea, la rindul ei, n-a procedat altfel: « tàranii romini fi unguri au fost alàturi in aceastà incleftare ». Admitind o influentà directà a mifeärii husite, care « a contribuii la trezirea spiritului revolutionär al maselor asuprite din celelalte täri » 6., ßtefan Pascu expune cäile de ràspindire a husitismului in Transilvania. Unul din aceste mijloace, asupra càruia autorul insista in mod deosebil, a fost prezenta tàranilor romini alàturi de cehi in luptele cu turcii sau cu ostasii inrolati in « cruciata » lui Sigis­mund, pentru a lupta impotriva taboritilor. §i intr-un caz si in altul, luptele husitilor impotriva exploatärii feudale, despre care ei au putut afla de la tovaràsii lor de arme, au avut asupra lor un efect hotäritor7.

1 Cf. Probleme de istorie, Bue., ed. I l i , 1951, p. 119—124. Articolul a fost scris in 1947.2 Ibidem, p. 119.3 Ibidem, p. 121.4 Ideile din aeest artieoi au fost expuse apoi, ìntr-un eadru mai larg, in Istoria R .P .H .,

Bue., 1952, p. 1 0 8 -1 1 8 .5 Cf. Ftàscoale tàrànesti in Transilvania, Cluj, 1947, p. 88 .6 Ibidem, p. 91.7 Ibidem, p. 92.

396

Urrnìnd indicabile çtiintei istorice marxiste in legatura eu analiza unor atari fenomene, Çtefan Pascu nu numai câ arata com pon eva socialâ a ras- coalei din 1437 — la care au participai « Jarani, unii nobili, orä^eni çi mese- riasi », — ci noteazâ si faptul eu totul nou cä « forja räscoalei täränesti a constat din alianta maselor celor oropsi^i de la sate çi oraçe»1. Färä a intra in fondul problemelor legate de formarea si evolutia miçcarii revolutionäre husite, Çtefan Pascu se ocupâ numai de unele aspecte, menite sä explice çi sa completeze tabloul istorie al räscoalei de la Bobîlna. E desigur cea mai bunä metodâ.

Ceva mai tîrziu (1954), L. Demény cautä sä prezinte o serie de problème legate de räscoala din 1437 2. Dupâ ce se ocupâ de fenomenele sociale care au pregätit conditiile pentru izbuenirea räscoalei, autorul alirinä in mod just cä « räzboiul |äränesc din 1437— 1438 nu a fost un eveniment întîmplâtor, rupt de istoria anterioarä, ci a fost o urmare directâ a luptei poporului in procesul dezvoltärii feudalismului in Transilvania »\ Numai cä autorul foloseçte in cursul expunerii, pentru a denumi räscoala din 1437, cînd termenul «räzboi Järänesc», cind « iniscare sau räscoalä täräneascä». Intr-un capitol consacrat «räspindirii husitismului in Transilvania », Demény stäruie mai aies asupra penetratici ideilor husite in tinuturile transilvänene. Problemele sint insä reluate cu mai multä convingere in studiile sale ulterioare. Din formularea concluziilor retinem afirmatia cä « miscarea husitä a intensificat çi accelerat acest procès al inaturi- zärii räzboiului täränesc », precum si ideea com unitàri de luptä a « clasei asuprite, rominä si maghiarä » 4.

Peste doi ani (1956), L. Demény, in colaborare cu J. Pataki, revine asupra acestor evenimente intr-un studiu de mai micä intindere, insä inai concis, intitulât: Ràspîndirea mifeärii revolutionäre husite in tara noasträ fi influenfa asupra räscoalei (äränefti din 1437—1438 5. La inceput, autorii schijeazä cäile prin care ideile husite au pätruns in Transilvania si conchid cä, «in cel de-al Ill-lea deceniu al sec. al XV-lea, husitismul cuprinsese intreaga $arä de peste mun^i ». O parte nouä a acestui studiu o constituie analiza con^inutului social al tezelor husite, neglijate de istoriografia burghezä, si despre care Demény s-a ocupat numai in treaeät in studiul amintit mai sus. Autorii constatä cä un loc de seamä in aceste teze il ocupä « critica çi demascarea bisericii catolice >>. Eie expriinä, in acelasi timp, interesele ^äränimii exploatate, insä uneori çi interesele oraçenimii.

Fäcind o com parale cu situatia din Cehia, autorii constatä cä räscoala de la Bobîlna nu este, in ceea ce priveçte con^inutul ei de clasä, identicä eu miçcarea revolutionäre husitä. Lucrul e foarte explicabil çi autorii recunosc cä nivelul social la care ajunseserä ^ärile cehe in prima jumätate a sec. al XV-lea era mai ridicat decit cel din Transilvania 6.

1 Ibidem, ijtefan Pascu a consacrat ráscoalei de la Bobllna si o monografie de populari­zare, in care Pilda husifilor formeazà un capitol special (Cf. Bobilna, Bue., 1957, p. 90—96). Numai cà Jan Hus n-a fost ars pe rug la 6 ian., ci la 6 iulie 1415.

2 Cf. Despre unele aspecle ale ráscoalei de la Bobilna (1437—1438), in << Studii >i refe­rate privind istoria Rominiei », 1954, p. 1, p. 573 — 598.

3 Ibidem, p. 582.4 Ibidem, p. 597—598.5 Cf. L. D e m é n y - J o z s e f P a t a k i , A huszita forradalmi mozgalom ellerjedése

liazankban és hatasa a paraszlok 1437 — 1438-èvi felkelésére, in « A Kolozsvári Tudom ànyegye- tem, 1 9 4 5 -1 9 5 5 », Cluj, 1956, p. 2 2 3 -2 3 3 .

6 Ibidem, p. 230 — 231.

397

Cu toate acestea, autorii fac urmätoarea precizare: « defi continutul de clasà al miscärii revolutionäre husite räspinditä in tara noastrà, nu este identic cu cel al taborijilor, totufi se afla foarte aproape de el » *.

In 1957, implinindu-se 520 de ani de la ràscoala din 1437, faptul a putut fi socotit prilej de aniversare si, in legatura cu aceasta, doi istorici clujeni au tinut sä marcheze insemnätatea istoricä a acestui eveniment cu douä studii comemora­tive. Primul, Mihail Dan atacä o problemä foarte interesantä fi din punct de vedere al istoriografiei noastre, fi anume Continutul revolutionär al husitismului 2. ìnainte de a trece la problematica gindirii lui Jan Hus, autorul face o succinta prezentare a pozijiei istoriografiei cehe burgheze fi marxiste fatä de continutul social fi revolutionär al mifcàrii husite. Cercetärile istoriografiei cehe marxiste din ultimii cincisprezece ani asupra acestei probleme au oferit lui Mihai Dan materiale prejioase pentru a defini just caracterul revolutionär al doctrinei husite. Subliniem aprecierile fi caracterizarea lui Hus ca gìnditor politic, ca predicai or al unei noi orinduiri sociale, ca umanist, care « ia apärarea omului fi suferä aläturi de omul sim iplu»3, ca luptätor aprig impotriva feudalilor fi patricienilor, intelegem cä sistemul filozofic al lui Hus a inriurit profund gindirea contemporanä, definind notiunea adevärului fi imbogätind procesul de cunoaftere, insä nu subscriem aläturi de autor cä « invätätura busitilor ardeleni — iobagi romìni fi unguri impreunä cu säräcimea orafelor — are un caracter evident taborit fi uneori chiar chiliastic ». 4 Problema dacä iobagii romini au adoptat sau nu doctrina religioasä de tip taborit sau chiliastic nu este rezolvatä de actualele cercetäri istorice fi ea rämine deschisä.

Celälalt studiu se datorefte lui J. Pataki fi se referä la Ràscoala tàranilor ardeleni din 1437—1438 5. Fiind un articol de popularizare, contributia lui Pataki nu oferä nici materiale noi fi nici pozitii noi de interpretare. In ceea ce priveste raportul dintre husitism fi ràscoala de la Bobilna, autorul afirmä cä « miscarea revolujionarä husitä a stimulat avintul de luptà al ràsculatilor » fi cä in lupta pentru objinerea revendicärilor sociale « Jàranii romini au stat aläturi de Järanii unguri » 6.

0 serie de teze fi idei, formulate de lucràrile anterioare, au fost reluate de L. Demény fi J. Pataki, intr-o contribujie intitulatà Mifcarea revolutionarà husitä pe teritoriul R .P .R ., care este o prezentare de sintezä a tuturor proble- melor legate de pàtrunderea elementelor husite in Järile Romine, in sec. alXV-lea. Contributia aceasta a apàrut in colectia de studii Ecoul international al husitismului 7, publicatä de Academia Cehoslovacà de §tiinte. Autorii colectiei urmäresc sä precizeze aria de räspindire a elementelor busite in Polonia, Germania, Ungaria, Slovacia, Austria, Bielorusia, Elvetia, Franta, Anglia fi parile de Jos. Spre a fundamenta desfàfurarea evenimentelor sociale, legate de influenta ideilor revolutionäre husite, Demény fi Pataki fac o analizà suceintà a situatici sociale fi economice din Moldova fi Transilvania in prima jumàtate a sec. al XY-lea.

1 Ibidem, p. 231.2 Cf. A huszitismus forradalmi tortalma, in « Korunk », Cluj, 1957, 6, p. 662 — 674.3 Ibidem, p. 673.4 Ibidem, p. 673.5 Cf. A z Erdélyi parasztok 1 4 3 7 -3 8 -a s felkelise, in «K o ru n k » 1957, 6, p. 675 — 686.6 Ibidem, p. 678.7 L. D e m é n y fi J. P a t a k i , Husitské revolucni hnuli na ùzemi lidové republiky

Rumunskè, in « Mezinàrodni ohlas husitstvi », Praga, 1957, p. 185—220.

398

In ceea ce priveste pâtrunderea elementelor husite pe teritoriul ■J.arii noastre, aceasta se datorefte printre aitele fi « legâlurilor directe (subì, aut.) dintre Càrile noastre fi mif carea revolucionará husitâ » *. De fapt, e vorba de caile prin care husitismul s-a râspîndit spre Cinuturile din rásáritul Europei, de care autorii s-au mai ocupat In articolele amintite mai sus. Reluìnd analiza tezelor husite din Transilvania si Moldova, autorii ajung la concluzia cá másele populare, rìnduite pe un front larg de acCiune, erau hotàrîte sa lichideze eu ierarhia ecleziasticâ2. în locul bisericii catolice din Transilvania, care urma sa fie desfiinCatâ, tezele propovâduiau întemeierea unei biserici noi, bazatâ pe egali- tatea absolutâ, fârâ dijme si obliga^ii feudale.

Ideea de a apropia cît mai mult situatia din parile noastre de conditile sociale fi economice din Cehia sec. al XV-lea nu ni se pare dintre cele mai feri- cite. Autorii o fac fi de asta datà, ìndemna^i fiind la aceasta fi de faptul cà întreaga expunere e axatâ pe aceastà idee, a prezentei mifcârii revolucionare husite, conceputâ în totalitatea ei, pe teritoriul patriei noastre, cum reiese chiar din titlul articolului mai sus amintit.

A se vorbi de o mifeare revolucionará husitâ, care sâ se fi desfâfurat în Cárile noastre sub tóate aspectele ei, mi se pare exagerat. în orice caz, denumirea aceasta e improprie, deoarece creeazâ nedumeriri fi echivocuri în context.

Trecînd la prezentarea succintâ a evenimentelor din 1437, autorii le tra- teazâ de pe pozicii marxiste fi stâruie mai aies asupra com unitàri de luptâ a romînilor fi ungurilor, oprimaCi de aceeafi clasâ stâpînitoare. Spre deosebire de istoriografia burghezâ maghiarâ fi romînâ, care au prezentat râscoala de la Bobîlna în culori nationaliste 3, autorii reliefeazâ toemai caracterul solidari- tâcii de clasâ a râsculatilor, romîni fi unguri laolaltâ.

Pe lîngâ evenimentele legate de aceastâ râscoalâ, autorii au mai inclus în sfera cercetârilor fi influença husitismului asupra « evoluCiei culturii fi artei militare din Carile romîne » (p. 212— 213). E vorba, în primul rînd, de influença pe care ideile husite au exercitat-o asupra traducerii în limba romînâ a pri- melor texte religioase la sfîrfitul sec. al XV-lea fi începutul celui urmâtor. în al doilea rînd, Demény fi Pataki afirmâ, de altfel o chestiune deja cunoscutâ, câ ármele, tactica fi strategia de luptâ a oftilor romîne din sec. al XV-lea fâceau parte din arsenalul artei militare husite. Aceastâ analogie a mijloacelor de luptâ nu se datorefte caracterului popular al oftilor romîne, care o apropia de oftile taborite — cum sustin autorii — , ci faptului câ « armamentul folosit în Cârile noastre nu se deosebea prea mult de cel din apus » 4.

Pentru felul în care sînt puse únele problème fi prin caracterul lui de sin- tezâ, studiul lui Demény fi Pataki constituie o contribuCie pozitivâ fi repre- zintâ un pas înainte pe linia acestor cercetàri 5.

1 Ibidem, p. 196.2 Ibidem, p. 202 .3 De pildà I. C r à c i u n, La révolte de Bobîlna, 1437—1438, «R ev u e de Transyl­

van ie», IV, 1938, 3 —4, p. 35 si urm.4 Vezi si Viata feudalâ în fa r a Romîneascâ fi Moldova, Bue., 1957, p. 403.5 în legatura eu aceasta, literatura noastrà istoricà marxista în limba maghiarâ s-a îm bo-

gâfit eu o monografie consacrata Râscoalei populare de la Bobîlna din 1437— 1438, datorità lui L. D e m é n y : A z 1437—38-as babolnai népi felklés, Bue., 1960, în care un capitol e dedicat « Ràspîndirii miscàrii husite în fara noastrâ înainte de râscoala de la Bobîlna » (p. 143—177).

399

O prezentare metodica çi darà a acestor evenimente istorice se datoreste lui Stefan Psacu si ea a fost inclusa ìn expunerea istoriei Transilvaniei *. 0 caracteristicà a evolujiei condijiilor soeial-economice ìn care tràiau iobagii din Transilvania, ìn epoca premergâtoare râscoalei, este comunitatea de interese fi de luptâ antifeudalà a taranilor romìni fi unguri. In aceastà perioadà, lupta de elasâ a avut un caracter permanent fi s-a manifestai sub diferite forme, caracteristice orìnduirii feudale. Analizìnd cauzele interne fi externe care au dus la izbucnirea râscoalei, Pascu relevà fi efectele produse de invaziile turcefti asupra puterii de rezistentâ a feudalilor, ceea ce in conditiile cuceririlor turcefti din prima jumâtate a sec. al XV-lea constituie o realilate ¡storica. Stratifi- carea socialâ a râscoalei dà prilej autorului sà constate cà revendicàrile cu caracter politic « invedereazà tendinea Jârânimii de a obline drepturi politice, de a fi recunoscutà ca o stare politica » 2. Fârâ sâ se rezume la afirmatii gene­rale, Pascu cautâ sâ stabileascà aria de râspîndire a râscoalei pe teritoriul Tran­silvaniei fi scoate in evidenjâ caracterul dufmànos al uniunii de la Capìlna fatâ de interesele Jàrànimii exploatate. In sfìrfit, concluziile puse pe marginea apropierii eelor doua ràscoale, 1437 fi 1514, exprimâ într-o formâ concisà caracterul social-eeonomic al acestor mifcàri populare.

Nu putem încheia aceastà prezentare fârâ a aminti fi de pozijia adoptatà in Istoria Romîniei fatâ de aceste probleme. Expunerea paragrafelor respective se datorefte lui Çtefan Pascu, despre ale càrui contribu ii ne-am ocupat mai sus. De data aceasta, se lârgefte cadrul cercetàrilor in legatura cu ràscoala de la Bobìlna. Inainte de a se trece la evenimentele din 1437, autorul face o incursiune in situatia social-economieà din Transilvania, in prima jumâtate a sec. al XV-lea, oprindu-se mai aies asupra râscoalelor târânefti din aceastà perioadâ. El admite cà la data aceea « ideile husite gàsese o stare de spirit foarte prielnicâ, atìt in Transilvania cìt fi-n Moldova » 3. In legâturâ cu aceasta, se face o prezentare necesarà pentru ìnjelegerea problemei influenjelor, in sensul cà nu poate fi vorba de o transplantare aidoma a ideologici husite, ci ràspìn- direa husitismului in Jàrile Romìne, ca fi aiurea, a fost eonditionatâ de existenja unor eonditii locale favorabile, adicà « idei antifeudale care cores-

Din dorin^a de a com pleta documentaria istoricà a evenimentelor legate de ràscoala de la Bobìlna, L. Dem ény publicà Te.rtele celar douà Infelegeri, ìncheiale in 1437 intre ràsculafi si nobili, dupa documente originale (« Studii », 1960, 1, 91—111). Este vorba de cele douà acte din 6 iulie fi 10 octom brie 1437, ìncheiate ìntre tàrànimea ràsculatà fi nobilime, precum fi de « Insemnarea fàcutà in protocolul Conventului din Cluj — Mànàftur despre ìncheierea ìntelegerii din 6 iulie ». Valoarea noilor texte rezidà in faptul cà sìnt reproduse dupà docu- mentele originale, aflate ìn arhivele din Budapesta.

ìn a farà de aceasta, Demény mai pune in circu iate 12 Documente referitoare la ràscoala de la Bobìlna (« Studii fi materiale de istorie m edie», 1960, IV, p. 395—421). Actele con^in in form aci prefioase ìn legàturà cu întinderea râscoalei fi mai aies cu denumirile date de vìrfu- rile feudale acestui eveniment social.

1 D in Istoria Transilvaniei, Bue., I, 1961, ed. II, p. 144 — 153. Literatura husitologicà din tara noastrà s-a ìm bogàtit, in cursul anului 1961, cu un studiu docum entât, datorit lui C. C. Giurescu fi intitulât: Befugiul husifilor fi centrele lor din Moldova (U tociitè husitù a jejich strediska v Moldavsku, in « Sborn le praci Filosofické fakulty Bm énské university »,X , 1961, p. 105 — 120). Autorul examineazà cauzele care au fàcut ea unii dintre adeptii husitismului sâ ajungâ in refugiul lor pinà ìn {ara M oldovei. Totodatà, autorul stabilefte si rflspìndirea geografica a acestor réfugia ti in cìteva ora se din M oldova: Trotu f, Bacàu, Rom an, Tg. Neaiu(, Hufi, Ciubàrciu.

2 Ibidem, p. 150.3 Istoria Romîniei, II, Bue., 1962, p. 403.

400

pundeau si dorintei de luptà a maselor populare din tarile noastre » 1. Aeeastà preeizare prezintà o deosebità importanza metodologica, pentru a se pune capàt confuziilor care s-au sàvirfit continuu in problemele de care ne ocupàm.

Un alt procedeu metodologie aplicat cu succes de §tefan Pascu in expu- nerea sa este prezentarea paralela a legàturilor directe si indirecte cu t&rile cehe si analiza situatici social-economice interne. Acest paralelism oferà autorului explicatia « influentei exercitate de husitism asupra luptei maselor populare din |ara noastrà » 2. Mai departe, autorul, càutind o explieatie a faptului cà tàrànimea din Transilvania nu s-a dat bàtutà in fata « pedepselor pronun^ate de Gheorghe Lepef », aflà aeeastà impotrivire in « influenza ideologici husite, care nega efectele excomunicàrii bisericesti » 3. Apropierea ni se pare plauzibilà, defi in fata potopului de màsuri canonice, luate de bisericà ìmpotriva « eretici- lor », ìncà din a doua jumàtate a sec. al XIV-lea, másele populare se situeazà pe o pozitie de impotriviri caracteristice pentru perioada medievalà.

Incercarea lui Diaciuc-Dàscàlescu de a periodiza desfàsurarea ràscoalei din 1437 capàtà o defìnitivà solutionare in expunerea din Istoria Rominiei, adoptindu-se trei faze bine distincte 4. S-ar putea spune cà prin analiza stàri- lor sociale si interpretarea dialecticà a evenimentelor istorice, legate atit de ràscoala din 1437, cit fi de unele aspecte ale husitismului, contribuya adusà de voi. II din Istoria Rominiei constituie un model de prezentare ftiintificà, sobrà fi concisa.

III. Concluzii.

In expunerea de mai sus, am reliefat felul in care istoriografia romìnà burghezà fi cea marxistà au càutat sà interpreteze ideile mifcàrii revolu­cionare husite. Pentru aceasta, am legat problematica husitismului de ràscoala de la Bobilna, ca fenomene istorice similare. Eie sint legate nu numai prin analogia revendicàrilor sociale, ci fi prin for^a revolucionará a ideilor husite, care au gràbit declanfarea ràscoalei din 1437. Istoria ràscoalei de la Bobilna nu poate fi separatà de anumite fenomene sociale cu profunde ràdàcini in struc- tura societàri feudale din sec. al XV-lea fi nici de ideologia husità. N-am làsat la o parte nici studiile in care cercetarea se limiteazà numai la evenimen- tele istorice din Transilvania.

In consecinCà, acolo unde cercetàrile se limiteazà numai la ràscoala de la Bobilna, am seos in evidenCà indeosebi aplicarea principiilor marxiste in analiza fenom enelor sociale. ín legàturà cu aceasta, trebuie sà recunoaftem cà soli- daritatea de luptà a Càranilor rom ini fi unguri ìm potriva exploatàrii feudale a fost schiCatà sumar de m ajoritatea istoricilor burghezi, fàrà sà se precizeze ìnsà cà ea constituie expresia nem ijlocità a luptei de clasà. ín schim b, stra- tificarea socialà si periodizarea ràscoalei, alianCa vrem elnicà dintre C**rani, elem entele oràfenefti fi o parte a nobililor de rind, ca fi tràdarea acestora din urmà au fost analízate fi definite de istoriografia noastrà marxistà. Ma gìndesc, in prim ul rind, la preCioasa contributie a lui D iaciuc-D àscàlescu, care

1 Ibidem.2 Ibidem.3 Ibidem, p. 404.4 Ibidem, p. 404—415.

26 - c. 456 401

prefajeazä tradijia cercetärilor marxiste din Jara noasrä in aeeastä problema. Pe de alta parte, e meritul istoricilor clujeni (St. Pascu, L. Demény, J. Pataki, M. Dan) de a fi lärgit sfera acestor cercetäri fi de a fi ajuns la unele teze fi concluzii pozitive, care au intrat definitiv in patrimoniul ftiintifìe al istoriogra- fiei noastre de astäzi.

Ar fi insä nedrept dacä n-am reeunoafte cä, in aeeastä privinjä, cercetä- rile istoriografiei cehe marxiste au fost de un real folos istoricilor romini, mai ales in ceea ce privefte analiza fi interpretarea fenomenului husit. Sub acest aspect, in unele din cercetärile istoricilor clujeni, de care ne-am ocupat mai sus, se manifesta o tendinjä de a apropia pinä la identificare räscoala de la Bobilna de evenimentele fi structura ideologica a mifeärii revolutionäre husite. Mi se pare exageratä aeeastä tezä, care nu are darul de a ridica prestigiul social al räscoalei din 1437 ei, dimpotrivä, sä-1 diminueze. A cäuta sä identi- ficäm programul räsculajilor din Transilvania cu ideologia diferitelor grupäri din sinul mifeärii revolucionare husite — ideologie aflata intr-o permanentä täläzuire — , numai pentru a gäsi elemente de influenjä, inseamnä a stabili un raport de subsumare fi deci, in esenjä, a subestima capacitatea de luptä antifeudalä a iobagilor romini fi unguri. Accentui trebuie pus, in primul rind, pe conditiile interne care au generat räscoala, iar situatia nu trebuie prezen- tatä in afa fel incit sä parä cä räscoala de la Bobilna n-ar fi fost posibilä färä intervenga ideilor husite.

De asemenea, unele din cercetärile mai noi, care au cäutat sä epuizeze problemele legate de pätrunderea influentei husite in Tarile Romine, au prezen- tat aceste relatii färä a face deosebirea intre programul social fi doctrina reli- gioasä a mifeärii revolutionäre husite. E vorba de douä aspecte cu totul distincte fi ele trebuie tratate ca atare. Pinä unde merge invefmintarea religioasä, adicä afa zisa « erezie » fajä de dogma bisericii catolice si de unde incep tezele fi revendicärile social-economice ale iobagilor din Transilvania — acest lucru nu s-a arätat. Pentru a se ridica impotriva exploatärii feudale n-a fost numai- decit nevoie ca iobagii — printre care fi rominii — sä fi adoptat « erezia » husitä. Dacä documéntele vremii ii denumesc pe räsculati cu atributul global de « eretici » sau « husiti », indicajia are un conjinut social, de clasä. In aeeastä perioadä, cele douä notiuni se confunda fi oricine se ridica impotriva stäpi- nirii era un «eretie». Doctrina lui Hus a avut implicatii profunde in gindirea filozoficä a evului mediu fi ea nu poate fi redusä la o simplä predicatie fi transplantatä aiurea5. Deci, din acest punct de vedere, problema rämine deschisä.

0 carenjä a istoriografiei burgheze o constituie faptul cä a stäruit unilateral fi in mod deosebit asupra caracterului national, atit al husitismului, cit fi al räscoalei din 1437. Nu se poate susjine cä iobagii romini fi unguri au luptat impotriva feudalilor la 1437 din motive nationale, dupä cum ridicarea impe- tuoasä a husitilor impotriva patricienilor fi feudalilor laici si ecleziafti din Cehia nu s-a produs decit din cauze social-economice 2.

1 Vezi si luci-area lui R o b e r t K a l i v o d a , Husitská ideologie, Praga, 1961, in care autorul face o ampia analiza filozoficá a sectelor religioase si husitismului in sec. al X IV -lea fi inceputul secolului urmStor.

2 « Dacá ¡storiografia burghezà celia fi germana », serie J. Macek, a tras coneluzia cà a existat din partea husi^ilor « urà na^ionalà », faptul acesta constituie « o grosolanà falsificare a realitàtilor istorice » (cf. J. M a c e k , JVárodnostni otózka v hmitstvi, in « Mezinárodní ohlas husitstvi », Praga, 1958, p. 24).

402

Dupa cum s-a putut vedea, influenta ideilor revolucionare husite asupra stàrilor sociale din Transilvania a fost de asemenea numai în treacat atinsa. E si explicabil. Din motive sociale de clasâ, istoricii burghezi au ocolit aceste probleme tocmai spre a nu spori importanza si amploarea socialâ a rascoalei din 1437. Burghezia romînâ nu avea Ínteres sà se çtie câ ín conZinutul social al acestei ràscoale au intrat si idei husite. Tradita de luptâ a iobagimii, fâuritâ ín luptele de la Bobílna, « trebuia » data uitárii. Pe buná dreptate Ilie Minea formula ín 1925 aceastá mustrare la adresa istoriografiei oficíale din Romînia : « Râscoala ardeleanâ din 1437, asupra cáreia a insistât cu drep­tate la noi mai întîi Barit, nu e deajuns de cunoscutà. în càr^ile noastre de çcoalâ se trece prea repede si sumar pe lîngâ aceastâ manifestare politica si socialâ colectiva, la care s-a asociat o mare parte din neamul nostru din Ardeal » (« Cercetâri Istorice », Iaji, 1925, I, 1, p. 409).

E, asadar, meritul istoriografiei marxiste de a fi pus eu ponderea cuve- nitâ majoritatea acestor probleme în adevârata lor luminà.

ryCMTCTBO B PyMbIHCKOM MCTOPMOrPAOMH

( Pe3K>Me)

P a 6 o x a c o c t o h t h 3 flByx HacTeft. B nepBofi nacTH aB To p n o K a 3 b iB a e ï, KaK pyMbiHCKan h c t o - pHorpa(|)níi n o 1944 r . H H Tep np eTn poB ajia rycH TCKoe peBo/iiouHOHHoe .mnixteiiHc. T a x , rycM TCxaa npoô/ieMa h BoccTaHMe b BoôbijibHe (1437 r . ) conocTaBjisjiM Cb xax cxoziHbie h b jic h h h . Bbinw y4TeHbi h Te p a 6 o Tb i, KûTopbie xa ca io Tca jin iu b co6biTMfi b Boôbuibne. r ip H xpaTKO M aHanvne j io c t h j k c h h h C Ta p o # HCTopHorpa(j)HM n o aa nn O M y B o n p o cy a B To p np n u ie n k BbiBoay, h t o h ôojibtuHHCTBO M CTopHorpat()OB b o 6 iu h x ne pTax H apn coB a jm x a p TH n y coJiim apHOCTH b 6 op b6 e n p o TH B

>4)eoflajibHOM 3 K C n jiyaram tn pyMbiHCXHX h BeHrepcKHX xpecTbsiH.B o BTOPOÍÍ MaCTH pa6oTbI npOaHaj1H3HpOBaH BXJiafl pyMblHCXOft MapKCHCTCKOfl HCTOPHO-

rpa<t)HH b Bonpoc o bjih h h k m rycHTCxoro peBOjiiouHOHHoro æbmjkchhh Ha 06LuecTBenH0-3K0H0MH- Meexoe nojiOÿKeHMC pyMbiHCKHX xHawecTB. A b t o p BbixiBHraer Ha nepBbift m ia u MapxcHCTCKHe IipHHUHnbl aiiajlH3a o6lUeCTBeHHblX HB.ieHMH H xpHTHXyeT TeHaeHUMK) HeKOTOpblX COBpCMeHHblX HccjienoBaTejieii nocTaBHTb iio h t h 3Hax paBeHCTBa Meayiy 6o6biJibHCKHM BoccTaHHeM h co6bi- THHMH H MfleftHblM COflepHCaHHeM ryCHTCKOrO peBOJHOUHOHHOrO flBHJKeHHM.

LE H U SSITISM E VU PA R L ’ H IS T O R IO G R A P H IE ROUM AINE

( Résumé )

L ’ ouvrage est divisé en deux sections. Dans la première section l’ auteur examine1 interprétation donnée par l ’ancienne historiographie roumaine aux idées du mouvem ent révolutionnaire hussite. Pour entreprendre cet examen l’ auteur part des rapports qui lient le hussitisme et la révolte paysanne de Bobîlna (1437) en tant que phénomènes historiques similaires. Aussi, considère-t-il non seulement les travaux roumains consacrés au hussitisme mais, de même, les ouvrages dont l’ objet était limité à la révolte de Bobîlna. De la succinte analyse des contributions de l’ancienne historiographie sur ces problèmes, l’ auteur constate, entre autres, que la solidarité des paysans roumains et hongrois dans leur com bat contre l’ exploitation féodale a été sommairement enregistrée aussi par la plupart des historiens.

Dans la seconde section, l’ ouvrage expose la contribution de l’ historiographie roumaine marxiste à l’ étude de l’ influence exercée par le m ouvem ent révolutionnaire hussite sur l’ état social et économique des provinces roumaines. L ’ auteur souligne l’ im portance de l’ appli­cation des principes marxistes dans l’ analyse des phénomènes sociaux et com bat la tendence, manifestée par certaines ouvrages récents, de rapprocher jusqu’ à l’ identification les circon­stances et les traits caractéristiques de la révolte de Robîlna des circonstances et de la struc­ture idéologique du mouvem ent révolutionnaire hussite.

26 403