HIV(HUMAN IMMUNODEFICIENCY VIRUS)

DESPRE HIV HIV reprezintă prescurtarea în limba engleză a Human

Immunodeficiency Virus (Virusul Imunodeficienței Umane). De fapt, acest termen denumește două virusuri înrudite, din categoria retrovirusurilor, HIV-1 și HIV-2. Aparținând retrovirusurilor, nu poate fi îndepărtat complet din organism pentru că acest tip de virusuri are capacitatea de a-și înscrie codul în codul genetic al celulei gazdă.

SECRETUL REZISTENȚEI LA VIRUSUL HIV Persoanele care sunt rezistente la infecția HIV,

virusul care cauzează SIDA, au o genă care la conferă un sistem imun mai puternic. Un număr foarte mic dintre indivizii expuși la HIV – circa 1 la 200 – dezvoltă SIDA foarte lent sau chiar nu fac niciodată boală. În noul studiu, cercetătorii americani au arătat că HLA-B57 determină sinteza unor limfocite T mai puternice, care sunt capabile să combată agenții infecțioși. Persoanele cu HLA-B57 au un număr mai mare de limfocite T care se leagă de proteinele structurale ale HIV, inclusiv de tulpinile mutante apărute în cursul infecției.

CE INSEAMNĂ SIDA? SIDA (Sindromul Imunodeficienței

Dobândite), este o afecțiune a sistemului imunitar. SIDA afectează în special populația tânără, activă din punct de vedere sexual, însă se poate transmite și de la mamă la copil (făt), în cursul nașterii prin contactul cu sângele matern sau după naștere prin alăptare.

TIPURILE HIV-ULUI Virușii HIV se împart în grupa HIV-1 cu cele

trei subtipuri M,N și O. Grupa HIV-2 se împarte la rândul său în

subtipuri. Cele mai frecvente sunt subtipurile A și B.Această subgrupă este prezentă preponderent în Africa de vest.

HIV-1

HIV-2

CONTAMINAREA HIV-ULUI Virusul HIV (HIV) se transmite

prin sânge, spermă, secreții genitale, lichid cefalo-rahidian (LCR) și lapte matern. Porțile de intrare cele mai frecvente sunt rănile proaspete, sângerânde din mucoasă(oculară, bucală, vaginală) sau rănile nevindecate sau insuficient protejate de pe oricare parte a pielii corpului. La toxicomani folosirea în comun a acelor de seringă poate fi, de asemenea, un mod de transmitere prin consumul de droguri pe cale intravenoasă. Transfuziile de sânge și produsele preparate din sânge pot, de asemenea, prezenta un risc de infectare cu HIV. Controalele de rutină a donatorilor reduc considerabil riscul de contaminare dar nu îl pot elimina complet datorită intervalului de aproximativ 25 de zile în care virusul nu poate fi încă detectat paraclinic o posibilă infectare a donatorului.

SIDA-RISCUL DE INFECTARE Riscul de infectare poate fi apreciat, din

considerente etice medicale, doar prin statistici retroactive sau în baza unor studii de laborator. Riscul de contaminare prin folosirea în comun a acelor de seringă (practică întâlnită la toxicomani dependenți de heroină) scade o dată cu trecerea timpului dintre utilizările aceleiași seringi, ac de seringă, dar viruși din interiorul canulei pot rămâne mult timp virulenți, uneori chiar zile întregi. Fierberea acelor poate distruge virușii dacă se respectă timpul de sterilizare însă nu se poate efectua la acele uzuale din cauza amboului (capătului care se atașează seringii) care este din plastic. O dezinfecție prin alcool sau substanțe dezinfectante nu este suficientă, pentru că nu se poate pleca de la presupunerea că substanța dezinfectantă a ajuns și în lumenul (canula) acului.

STRUCTURĂ ŞI FUNCŢIONARE: GENOMUL VIRAL HIV este un retrovirus circular, din specia

lentivirusurilor. Infecțiile cu acest tip de virus decurg de regulă cronic, cu o perioadă lungă de latență, afectând și sistemul nervos. Diametrul este de 100-200 nm ș este înconjurat de un înveliș de lipoproteine. Genomul virusului HI este mai complex decât cel a altor retrovirusuri. Genele accesorii (vif, vpu, vpr, tat, rev, nef) au alături de genele uzuale (gag, pol, env) îndeplinesc mai ales functii regulatoare. Nu este vizibil sub microscopul electronic din cauza diametrului foarte mic.

A FOST GĂSITĂ CELULA CARE LUPTĂ CU HIV!

Cercetătorii americani au descoperit o nouă metodă de tratament împotriva SIDA: introducerea de celule stem modificate în organisme duce la creşterea imunităţii faţă de HIV. Unele persoane, purtătoare ale unei mutaţii care împiedică apariţia acestei molecule, sunt rezistente la principalele suşe ale HIV. Cercetătorii au eliminat această genă de celule suşă hematopoietice (celulele la originea globulelor albe, dar şi a globulelor roşii şi a plachetelor). Prin divizare, aceste celule produc, printre altele,celule imunitare care nu au proteina CCR5. După 12 săptămâni, sistemele imunitare şi-au recăpătat forţa iniţială, în timp ce la şoarecii care au primit celule stem nemodificate (lotul martor), rata celulelor din sistemul imunitar scăzut puternic. În plus, la şoarecii testaţi, prezenţa HIV a fost foarte redusă. 

VĂ MULŢUMESC PENTRU ATENŢIE!

Şteţca Mariana Irina Szabo Brigitta Klara