Opere/ Ion Luca Caragiale: High-life0

 

Din initiativa unui comitet compus de damele din inalta societate a

Targului Mare, resedinta subprefecturii Plasii de Mijloc, s-a dat in saloanele otelului Regal

de acolo "Un mare bal filantropic, al carui venit se va imparti giumatate in folosul umanitatii

suferinde si giumatate pentru sporirea fondului de intretinere a gimnaziului clasic local, pana

la trecerea lui in bugetul statului". Maiorul a oferit muzica militara, pe care a adus-o cu trenul

de la resedinta prefecturii.

Din initiativa unui comitet compus de damele din inalta societate a

Targului Mare, resedinta subprefecturii Plasii de Mijloc, s-a dat in

saloanele otelului Regal de acolo "Un mare bal filantropic, al carui venit se va imparti

giumatate in folosul umanitatii suferinde si giumatate pentru sporirea fondului de intretinere

a gimnaziului clasic local, pana la trecerea lui in bugetul statului". Maiorul a oferit muzica

militara, pe care a adus-o cu trenul de la resedinta prefecturii.

A fost un bal cum nici intr-o capitala de judet nu se poate mai splendid. Damele, pline de

devotament pentru nobilul scop al petrecerii, s-au intrecut in toalete. Uniforma si fracul au

fost minunat reprezentate, desi frac nu purtau decat subprefectul, primarul si Turturel; restul

sexului urat purtau unii redingota, altii jacheta scurta. Onorurile balului le-au facut comitetul

damelor, sub presedinta tinerei doamne Athenais Gregoraschko, sotia subprefectului. S-a

petrecut pana la sapte dimineata, cand aurora cu degetele ei de roza a venit sa bata la usa

orizontului si sa stinga cu privirile ei lumina petroleului, amintind infatigabililor dantuitori ca

trebuie, cu regret, sa se desparta.

Ioana Pârvulescu răspunde, de la începutul cronicii optimistei, la propria întrebare: Cine

forma high-life-ul bucureştean? Tot la început, Ioana Pârvulescu precizează: Fără Caragiale,

formula n-ar avea conotaţiile ironice de azi. Dar fără Mihai(Mişu) Văcărescu, mai cunoscut

sub numele de Claymoor formula nu şi-ar fi câştigat un renume în Bucureştiul bell epoque,

vădit francofon. Celebritatea formulei se datorează, indiscutabil, lui Caragiale, care-i dă

valenţe semantice ironice şi comice, dar şi lui Claymoor, care ne oferă lista de adrese ale

highe-life-lui bucureştean, inclusiv domiciliul soţilor Caragiale din stradă Pitar Moş nr. 4.

I.L. Caragiale ridiculizează high-life-ul autohton, aşa-zisa înaltă societate sau lume bună

bucureşteană şi provincială în două schiţe/momente intitulate cu sintagma din limba

engleză. Prima schiţă apare în 1893, debutând ironic şi sarcastic: O ţară eminamente

agricolă trebuie să aibă un high-life. După inegalabilul şi mereu actualul comediograf, în elita

societăţii noastre au acces doar cei nobili, prin naştere, prin talent, avere, onestitate şi

bravură. Aceştia formează crema, ceilalţi,moftologia naţională. A doua schiţă apare în anul

1899 în ziarul Universul,ridiculizându-i pe Edgar Bostandaki, poreclit Turturel, dar şi pe

Claymoor, cuepigonii lui.

Faţă de Mihai Văcărescu, alias Claymoor, I.L. Caragiale este condescendent, dar şi comprohensiv: Profesia de cronicar high-life nu este uşoară, fiindcă trebuie să scrii despre dame, şi damele sunt dificile, pretenţioase, capriţioase. Spui de una o vorbă bună, superi pe alta; spui rău de alta, atunci nu poţi pretinde că eşti galant, insişti asupra uneia, dai loc la bănuieli. Turturel, ajuns cronicar monden într-un târg moldovenesc, după precizarea Ioanei Pârvulescu, a avut de suportat consecinţa unei îngrozitoare greşeli de tipar. Se pare că expresia infatigabila silfidă a substituit un cuvânt infamant, rămas şi acum în anonimatul unei posterităţi seculare ingrate. De aceea, soţul silfidei l-admonestează pe bietul cronicar Claymoor

Cronica optimistei, scrisă cu vervă spirituală de Ioana Pârvulescu, este agrementată de alte

informaţii pitoreşti: Almanahul lui Mişu Văcărescu era structurat după rubrici de/cu adrese şi

rubrici onomastice. Apare astfel întreaga elită bucureşteană. Titu Maiorescu este prezent pe

toate listele, ca personalitate marcantă şi multilaterală a vremii, atestă cu satisfacţie Ioana

Pârvulescu. Pe 29 iunie, era felicitat tot lotul din high-life-ul bucureştean, toate

personalităţile care purtau numele sfinţilor Petru şi Pavel: M. Pierre Carp, M. Pierre Rosetti –

Balanesco, M. Paul Catargi etc. Ioanei Pârvulescu i se pare dificil de răspuns la întrebarea de

ce din 1902 Caragiale n-a mai figurat în Almanahul lui Claymoor, deşi este sigură că formula

high-life a prins în Bucureştiul din preajma lui 1900.Cred că nu-i exclus ca Turturel

Bostandaki să se fi răzbunat pentru atentatul caragialian concretizat în schiţa High-life din

anul 1899.