HIDROGRAFIA EUROPEI - ASPECTE GENERALEEUROPAEuropa dispune de importante resurse de apă, aparţinând unor tipuri variate, neuniform distribuite spaţial.1. Factorii care influenţează hidrografia Europei:- poziţia geografică – prin caracteristicile elementelor climatice- caracteristicile cantitative şi calitative ale circuitului apei în natură;- configuraţia ţărmurilor;- relieful;- solurile,- întinderea continentului 2. Componentele hidrografiei Europei:a. Apele subterane

sunt prezente mai ales în formaţiunile sedimentare contribuie, în funcţie de climat, cu 10-25% la volumul de apă ce se scurge pe râuri

b. Oceane şi mări

Oceanul Atlantic – influenţează Europa prin intermediul Curentului Atlanticului de Nord → modifică elementele climatice → climat temperat oceanic → precipitaţii bogate → debit bogat al râurilor din Vestul Europei

mări exterioare: N: Marea Nordului, Marea Norvegiei, Marea Baltică, Marea Barents

S: Marea Caspică, Marea Neagră, Marea Mediteranăc. Fluvii şi râuri

caracteristicile climei influenţează debitele râurilor şi tipul de scurgere:

- râuri care curg în regiuni cu climat temperat –oceanic → debite bogate tot timpul anului, cu un maxim iarna: Sena, Tamisa, Rin, Elba;- râuri care curg în regiuni cu climat continental → îngheaţă iarna, au debite bogate primăvara: Volga, Don, Ural.- râuri care curg în regiuni cu climat mediteranean → debite bogate iarna, dar şi primăvara pentru cele care izvorăsc din Munţii Alpi- Rhonul, Padul; debite mici vara şi toamna când unele râuri seacă

sisteme de alimentare a râurilor: → pluvială

→ pluvionivală – în sectorul montan→ subterană→ gheţari→ lacuri

bazine hidrografice diferite ca suprafaţă, orientate spre spaţiile înconjurătoare:

spre Oceanul Arctic sunt orientate fluviile: Peciora, Dvina de Nord, Dvina de Vest, Vistula, Oder, Elba, Rhin,

spre mările din sudul continentului: Ural, Volga, Don, Nipru, Bug, Nistru, Dunăre, Mariţa, Pad, Ron, Ebro

Spre Oceanul Atlantic şi Marea Mânecii: Sena, Guadalqivir

ierarhizarea fluviilor după lungimea cursului: Volga, Dunărea, Ural, Nipru, Don, Peciora, Nistru, Rhin, Elba;

ierarhizarea fluviilor după debit: Volga, Dunărea, Peciora, Rhin, Nipru, Vistula, Don Fluviile Europei se varsă prin: delte:- Dunărea, Volga, Padul, Tibrul, Rhonul, Rhinul, Vistrula;

estuare: Elba, Tamisa.

d. Lacurile

după modul de formare:

– lacuri glaciare → formate în depresiunile create de foştii gheţari cuaternari de calotă: Lacul Ladoga, Lacul Onega, în Finlanda- peste 450.000 cuvete lacustre, etc.

→ formate în depresiunile create de gheţarii alpini: Lacul Geneva, Lacul Garda, Lacul Como (410 m adâncime), Lacul Boden, Lacul Constanţa, Lacul Maggiore, Lacul Zürich, etc

lacuri tectonice → formate în depresiuni de origine tectonică: Marea Caspică, Lacul Balaton lacuri vulcanice → formate în craterele vulcanilor stinşi din Islanda, Franţa (Nemi), Italia (Bolsena,

Albano) lacuri de baraj artificial → formate pe marile fluvii cu scop hidroenergetic: pe Volga (Lacul

Rîbinsk) lacuri carstice→ formate pe roci calcaroase: în Alpii Dinarici, lagune, limane maritime situate pe ţărmul mării: nord-vestul Mării Negre, sudul Franţei

după suprafaţă:

lacuri mici: în sare, în regiuni carstice, lacuri tectonice; lacuri mari: lacurile glaciare din nordul continentului

e. Gheţari şi banchiză- gheţari continentali: (de calotă): în Ioslanda, Svalbard, Novaia Zemlea;- banchiza: în mările Oceanului Arctic (în Marea Albă)- gheţari montani: în Munţii Alpi, Pirinei, Alpii Scandinavici, Uralul de Nord