HEZBOLLAH

Hezbollah este o organizație politică și militară șiită islamică, reprezintă o forță deoarece

deține școli, spitale și oferă servicii sociale pentru mii de libanezi. Este percepută ca ca o mișcare

de rezistență legitimă de cea mai mare parte a lumii arabe și musulmane. Departamentul de Stat

al Statelor Unite o consideră o organizație teroristă ale cărei forțe armate primește sprijin din

Iran și Siria și care dispune de capacități importante de război paramilitare și neconvenționale.

Marea Britanie a introdus aripa militară a organizației pe lista organizațiilor teroriste,

iar Australia consideră o parte a structurii sale militare, Organizația de Securitate Externă, ca

fiind o organizație teroristă.

Hezbollah a apărut pentru prima dată ca o miliție drept răspuns în fața invadării de către

Israel a Libanului în 1982. Obiectivele sale erau de a rezista în fața ocupației israeliene în Liban

în timpul războiului civil libanez. Liderii săi au fost inspirați de ayatollahul Khomeini, iar forțele

sale erau antrenate și organizate sub îndrumarea unor experți ai Gărzilor Revoluționare Libaneze.

Programul Hezbollah din 1985 declara cele trei obiective principale ale organizației: "încetarea

oricărei entități colonialiste israeliene în Liban", aducerea în fața justiției a Falangiștilor "pentru

crimele comise" și instaurarea unui regim islamic în Liban. Totuși, în ultima perioadă, Hezbollah

nu a mai menționat atât de des instențiile sale de instaurare a unui regim islamic și a încheiat

alianțe trecând peste interesele religioase. Liderii Hezbollah au declarat de asemenea în

numeroase rânduri că scopul lor este distrugerea statului israelian, pe care-l definesc ca o

"entitate sionistă", construită pe pământuri furate de la proprietarii lor de drept.

Hezbollah, care a pornit doar ca o mică miliție, a devenit o organizație reprezentată în

parlamentul libanez, deține un post de radio și o televiuziune prin satelit, și desfășoară

numeroase programe de dezvoltare socială. Hezbollah se bucură de un sprijin larg din partea

populației șiite, dar și din partea celorlalte confesiuni libaneze (sunniți, creștini, druzi), în special

ca urmare a războiului din 2006 și este capabilă să mobilizeze demonstrații de sute de mii de

oameni. Hezbollah, alături de alte grupări a declanșat proteste politice între 2006-2008, în

opoziție cu guvernarea Primului Ministru Fouad Siniora. Disputele care au urmat, legate de

păstrarea de către organizație a rețelei sale de comunicații au condus la confruntări sângeroase

între membrii organizației și cei ai coaliției de guvernare. Hezbollah a reușit să preia controlul

asupra unor cartiere din Beirutul de Vest, deținute înainte de milițiile Mișcării Viitorul, loiale lui

Fouad Siniora. Ulterior acele zone au fost predate de luptătorii Hezbollah armatei libaneze. În

cele din urmă, ca urmare a Înțelegerii de la Doha, Hezbollah a primit putere de veto în

Parlamentul libanez. În plus, a fost format Guvernul de Uniune Națională, în care organizația

deține un minister și controlează 11 dintre cele 30 de locuri.

Hezbollah a ramas slab organizată și în mare parte clandestină până în 1985 când a lansat

un manifest care a reprezentat o platofmă militant, religioasă și conservatoire și anti –

imperialistă. Documentul a constituit o declarație definitoarie a ideologiei Hezbollah până în

noiembrie 2009 cand Secretarul General Hassan Nasrallah a emis un manifest politic nou.

Reflectând ideologia supremă a Iranului liderul principal Ayatollahul Ruhollah Khomeini,

declarația Hezbollah din 1995 a identificat Statele Unite și Uniunea sovietică drept pricipalii

inamici ai islamului, ce doresc distrugerea Israelului. Același document solicita adoptarea

sistemului islmic pe baza alegerii gratuite și directe de către popor, nu prin impunere forțată.

Atacurile violente ale șiiților libanezi împotriva comuniștilor și aplicarea de către aceștia a

codurilor sociale extrem de conservatoare în zonele aflate sub controlul erau acceptate de

majoritatea libanezilor.

Hezbollah primește susținere financiară de la Iran, Siria și din donații de la șiiți libanezi

sau din restul lumii. Forța sa militară a crescut de asemenea foarte mult în ultimii ani. În ciuda

unei declarații a ONU din iunie 2008, care certifica retragerea israeliană din toate teritoriile

libaneze, în august 2008, cabinetul libanez a aprobat în unanimitate o declarație politică care

asigură existența Hezbollah, ca o organizație armată și care garantează dreptul său la "eliberarea

sau recuperarea teritoriilor ocupate". Din 1992, organizația este condusă de Secretarul General

Hassan Nasrallah.

Diferențele de tactici și obiective politice dintre Hezbollah și Amal au contribuit la

tensiuni persistente și ciocniri armate ocazionale între cele două grupuri care s-au intensificat

spre sfârsitul războiului civil. Până la încheierea conflictului Hezbollah și Amal, rivali în

competiția lor pentru preluarea conducerii în comunitatea libaneză șiită au forțat Israelul să-și

reconsidere poziția în regiunea de frontieră din Sudul Libanului. Acordul Taif cu care s-a

încheiat războiul civil a cerut dezarmarea și demotarea grupurilor miliției pe toate laturile, și, ca

răspuns, Hezbollah a redenumit elementele sale armate ca o rezistență islamică, o forță care

dorea să pună capăt ocupației israeliene.

Ca urmare a războiului din vara anului 2006 dintre Hezbollah și Israel sau a confruntării

cu grupurile libaneze rivale procesul politic din Liban se concentrează asupra rolului pe care îl

va deține Hezbollah în țară. Gruparea, împreună cu alte partide politice din Liban au subliniat

necesitatea de a asigura controlul asupra zonelor disputate cu Israelul. Cu toate acestea

declarațiile actuale sugereză că dacă zonele disputate sunt sigure, grupul își va menține rolul de

“rezistență” în asigurarea apărării naționale a Libanului și se va opune oricărui efort internațional

de a dizolva organizația.

Hezbollah a continuat campania militară împotriva forțelor de apărare israeliene. Armata

libaneză de sud, în anii 1990, 1993 și 1996, ca răspuns la atacurile Hezbollah, nu a reușit să

distrugă gruparea sau să o disloce din enclavele sale de sud și est ale țării. Hezbollah a forțat în

cele din urmă retragera Israelului din sudul Libanului, care s-a încheiat în iunie 2000. O enclavă

cunoscută sub numele de Ferma Shib situată în apropierea zonei de frontieră israeliano- libaneză

– siriană a rămas în litigiu.

Statele Unite solicită 246 mil. $ colaboratorilor externi pentru a continua un program

multianual conceput pentru a spori autoritatea statului libanez și pentru a descuraja folosirea

forței de către actorii non-statali. Începând din 2006, Statele Unite ale Americii au oferit mai

mult de 1,35 mld. $ în asistența pentru Liban.

Critiicii politicii americane care vizează diminuarea forței organizației libaneze, susțin că

în timp ce Statele Unite au luat masuri de susținere a Libanului, nu a resușit ca simultan să

limiteze influența Hezbollah pe plan intern sau în regiune, pentru a opri fluxul de arme sau

pentru a dezarma aripa sa militară. În timp ce politica Statelor Unite se concentrează pe

construirea instituțiilor de stat în Liban, într-un efort de a crea spațiul politic pentru guvernul

libanez în vederea gestionării amenințărilor interne și construirii unei strategii proprii de apărare

națională. Analiștii și factorii de decizie politică au promovat o serie de măsuri de asistență,

precum și de securitate care ar putea diminua potențialul Hezbollah. Se consideră că spre

deosebire de Al – Qaida, Hezbollah care nu a atacat în mod direct interesele americane în ultimii

13 ani.

Hezbollah este grupul terorist cu cel mai mare potențial tehnic din lume, având mii de

suporteri, alte mii de membri și câteva sute de agenți operativi. Gruparea primește sprijin

financiar de la expatriații libanezi șiiți din întreaga lume, având profit din afaceri legale și

ilegale, inclusiv din unele activități cu droguri, a căror comercializare este ilegală.

În 2009 agenții Hezbollah au oferit formare insurgenților siiți din Irak, inclusiv în

construirea și utilizarea dispozitivelor explosive improvizate care pot penetra vehicule blindate, o

tactică ace a ucis și rănit militarii de pe frontul din Irak.

Subordonarea Hezbollah instituțiilor statului și eliminând acest “stat în stat” se poate baza

în parte pe eroziunea eventuală a sprijinului simpatizanților grupării teroriste, despre care

majoritatea analiștilor afirmă că este extrem de puternic, mai ales în zonele istorice controlate de

această organizație. Popularitatea se bazează pe o serie de factori, cum ar fi : campaniile militare

împotriva Israelului, originile libaneze, rolul său de avocat pentru comunitățile de șiiți istoric

marginalizate, respectul pentru religie, precum și a vastei sale rețele de servicii sociale.

Organizația urmează în paralel programele politice, sociale și militare și reprezintă în

primul rând o mișcare de rezistență. Decizia de a participa la alegerile din 1992 a marcat la nivel

național începutul tranziției grupului la rolul activ pe care îl joacă astăzi. Pledează pentru un

sistem de guvernare Islamic de lungă durată, ceea ce critiicii au numit corupția Libanului prin

aranjamente politice confesionale. Membrii Hezbollah implicați în dezbaterile asupra termenilor

și oportunitatea de participare electorală înainte de 1990 cu sprijinul politic al Iranului, iar în

1992 a particilat la alegeri, câștigând opt locuri în parlament. Grupul continuă să participle la

alegerile naționale și municipale înregistrând un success modest. La alegerile naționale din 2009,

Hezbollah a câștigat 10 locuri în parlament și deține acum două posturi de cabinet pentru

Ministerul Agriculturii și pentru cel al Reformei Administrative.

Hezbollah și-a menținut capacitățile militare convenționale și neconvenționale la un nivel

înalt, demonstrate prin lansarea a mii de rachete în Israel și prin rezistența opusă în războiul din

vara anului 2006. Lansarea de către Hezbollah a unei rachete anti-navă și a unei rachete cu rază

lungă a surprins liderii militari israelieni, care au încercat să limiteze pierderile umane și

deteriorarea infrastructurii civile. Forțele extremiste libaneze au implementat cu succes arme

soisticate și o tactică bine gândită împotriva forțelor terestre israeliene.

Evaluările internaționale actuale ale capacităților mulitare ale Hezbollah reflectă

îngrijorarea că organizația a alimentat și îmbunătățit arsenalul și capacitățile sale din 2006. În

2010, Secretarul General al ONU, Ban Ki-moon, a raportat că el continuă să primească rapoarte

care susțin că Hezbollah a modernizat și extins considerabil capacitățile sale militare, deținând

armament sofisticat cu rază lungă de acțiune. El a menționat că Hezbollah nu dezabrobă astfel de

afirmații și că liderii săi au susținut public că organizația dispune de capacități militare

importante, care pretind că sunt pentru scopuri defensive. În mărturia Knesset-ului israelian de

pe 4 mai 2010 era precizat că Hezbollah deține un arsenal de mii de rachete de toate tipurile,

rachete cu conbustibil solid, rachete precise cu rază lungă de acțiune care le permite să

stabilească zonele de lansare în interiorul Libanului.

Hezbollah are o structură unitară care supraveghează elementele organizației

complementare. Partidul cu drepturi depline este la dispoziția simpatizanților care sunt recrutați

pe baza credinției în programul ideologic al organizației (organism de recrutare specializate

pentru femei și tineri – Xfist). Conducerea Hezbollah se află în mâinile a șapte membri ce

formează Consiliul Consultativ (Majlis Al Shura), care selectează un secretar general pentru un

mandate de trei ani. Secretarul General actual Hassan Nasrallah a fost ales în mai 1993 în urma

asasinării fondatorului grupării, Abbas al Musawi în 1992. Consiliul a modificat ulterior

regulamentul pentru a permite unui secretar general de a-și extinde candidatura dincolo de două

mandate consecutive. Cinci subconsilii sau adunări supraveghează diferite aspecte ale

activităților Hezbollah și raportează consiliului consultativ. Adunarea politică monitorizează și

gestionează relațiile cu actorii de pe scena politică internă. Managerii Jihad –ului se ocupă de

supraveghere, securitate, instruire, asigurarea echipamentelor și alte activități. Adunarea

Parlamentară gestionează activitățile Hezbollah în parlament și oferă o analiză legislativă și a

serviciilor pe care le oferă. Adunarea executivă supraveghează partidul politic și se ocupă de

managementul organizațional, inclusiv activitățile sociale, culturale și educative. Adunarea

Judecătorească oferă hotărâri religioase și servicii de mediere a conflictelor pentru membrii și

comunitățile simpatizante ale grupării.

Asasinarea comandantului Hezbollah Imad Mughniyah în februarie 2008 la Damasc a

fost privită ca o lovitură importantă pentru conducerea grupării. Mughniyah a fost de mai multe

ori pe listele SUA sau alte liste internaționale ca cel mai urmărit lider deoarece a participat la

numeroase atacuri teroriste, având și rol de comandant militar și șef de informații al Hezbollah.

Analizată la nivel global, rețeaua de sprijin Hezbollah se extinde în Orientul Mijlociu,

unde desfășoară diverse activități de strangere de fonduri. Aceasta a sprijinit activitățile teroriste

din teritoriile palestiniene dinainte de 2000 prin acordarea de sprijin financiar, instruire și sprijin

logistic pentru Jihadul Islamic Palestinian și alte grupuri teroriste palestiniene. Deși există puține

dovezi credibile de celule operaționale Hezbollah în America Latină, în present gruparea are

susținători și simpatizanți în comunitățile arabe din regiune, iar acestea sunt implicate în

principal în colectarea de fonduri. Simpatizanții Hezbollah sunt implicați într-o serie de activități

ilegale, organizația primind finanțare din diaspora șiită din Africa de Vest și din Africa Centrală.

Din 2006 analiștii au emis mai multe ipoteze cu privire la natura rețelelor internaționale

Hezbollah. Cei mai mulți sunt de accord ca marea majoritate a acestor grupări criminale sunt

constituite din etnici libanezi din America de Sud, America de Nord, Europa și Africa de Vest,

care susține Hezbollah din motive religioase, ideologice și contribuie financiar prin intermediul

curierilor sau prin transferuri electronice. Unii și-au exprimat îngrijorarea că ar putea oferi sprijin

logistic sau funcționează ca “celule adormite” și că iși propune să atace Statele Unite.

Deși sunt dovezi infime despre activitățile actuale ale celulelor operaționale Hezbollah în

America Latină, gruparea a fost implicată în atacurile asupra ambasadei Israelului în Argentina

în 1992 și asupra Asociației argentiniano-israeliană din Buenos Aires din anul 1994. Un număr

de rapoarte independente au ridicat întrebari cu privire la activitățile curente ale Hezbollah în

America Latină, în special în zona de graniță dintre Paraguay, Argentina și Brazilia. Anchetatorii

consideră că un imigrant libanez, Assad Barakat a furnizat pentru Hezbollah aproximativ 6 mil. $

pe an între 1999 și 2003 din contrabandă.

În Statele Unite, asociații de organizații teroriste au folosit organizațiile de caritate din

Orientul Mijlociu pentru a strecura bani pentru sprijinul grupărilor locale. FBI-ul dorește să

identifice aceste orgaizații pentru ca furnizarea de sprijin material să se incheie. În iunie 2002 doi

bărbați din Carolina de Nord au fost judecați pentru furnizarea de sprijin material pentru

Hezbollah, prin înșelătorie și conspirație pentru a comite spalare de bani prin intermediul

contrabandei cu țigări, banii fiind destinați achiziționării de echipament militar pentru Hezbollah.

În 2007 autoritățile financiare ale SUA au identificat o organizație cu scopuri caritabile care, de

fapt, strângea fonduri pentru Hezbollah. Astfel au fost închise birourile, au fost înghețate activele

organizației de către instituțiile financiare ale statului.

Din aprilie 2009 condamnarea unei celule Hezbollah în Egipt pentru spionaj, cauzată de

plănuirea unor atacuri asupra unor stațiuni frecventate de turiști, a făcut ca gruparea să se

ambiționeze, existând dovezi ale traficului de arme în regiune. Din 2004 organizația a oferit

instruire pentru a selecta militanții șiiți din Irak, incluzând construirea și utilizarea dispozitivelor

explozive improvizate.

Guvernele europene au adoptat o abordare variată pentru Hezbollah. În timp ce militarii

statelor membre ale Uniunii Europene joacă un rol important în eforturile internaționale de a

limita fluxul de arme spre gruparea libaneză și guvernele lor au susținut rezoluțiile ONU de

așteptare pentru eventuala sa dezarmare, mulți europeni au rezistat apelurilor de a defini

organizația ca un grup terrorist. Unele guverne, inclusiv cel al Marii Britanii a considerat că

Hezbollah ar avea preocupări politice și militare diferite și au urmărit încheierea unui

angajament cu reprezentanții politici ai organizației, în timp ce au sprijinit eforturile ample de a o

izola militar. Cu toate acestea, nu toate guvernele evită contactul cu elementele de securitate ale

Hezbollah: serviciile de informații din Germania s-au angajat în mai multe negocieri ale

formațiunii cu Israelul, fiind un intermediar, asta la mijlocul anilor 1990.

Granița libaneză și securitatea maritimă rămân ca obiective și cauză a conflictelor politice

care impiedică delimitarea clară a granițelor dintre Liban, Siria și Israel. Iranul continuă să ofere

finanțare, susținând capacitatea organizației de a alinia o forță militară eficientă, care amenință

securitatea Israelului și suveranitatea guvernului libanez. Succesul electoral în alegerile naționale

din 2009 și locurile sale în cabinetul libanez complică eforturile internaționale din SUA și din

alte țări pentru a colabora cu Beirutul pentru problemele de securitate și pentru o serie de direcții

clare ale reformei.

Concluzii :

Mediul politic intern din Liban pare fracturat de rivalități sectare și politice, iar liderii săi

se află într-un impas cu privire la nevoile de securitate ale țării. Hezbollah citează adesea

nemulțumirile istorice împotriva Israelului, ca justificare pentru logistica de care dispune. Unii

analiști susțin că retragerea israeliană din Al Ghajar și limitarea survolării israeliene din sudul

Libanului ar putea reduce tensiunile și ar submina acreditările de “rezistență națională” ale

organizației și ar încheia conflictul istoric dintre Liban și Israel. Adepții acestei abordări susțin că

organizația nu ar avea altă alternativă decât să-și reorienteze eforturile sale pe problemele interne

ale Libanului, dacă problemele cu Israelul sunt remediate. Israelul consideră că Hezbollah va

caracteriza orice concesie ca pe o victorie și le va utiliza pentru a-și consolida sprijinul public asa

cum s-a întâmplat în anul 2000 după retragerea israeliană și din nou după războiul din 2006 . Se

consideră că orice câștig pe termen scurt înregistrat de Hezbollah, legat de sprijinul popular ar fi

compensat prin eventuala eroziune a legitimității sale.

Unii analiști și politicieni americani au sperat ca Israelul să distrugă Hezbollah în 2006,

însă cei mai mulți recunosc că orice campanie militară de asemenea anvergură ar fi distructivă

pentru Liban și ar degenera într-un război regional care ar implica Siria și Iran.

Bibliografie :

1. Hala Jaber (1998) - “Hezbollah – născuți cu răzbunarea în sânge” Editura Antet,

București ;

2. Harb Mona, Leenders Reinoud : “Know the enemy : Hezbollah – terrorism and the

politics of perception ”, în Third World Quarterly, Vol. 26, No. 1, pp 173 – 177, 2005

3. Walker Justin, Golestani Leila (2009) - “Threat Analysis - Hamas and Hezbollah

Sleeper Cells in the United States”, Urban Warfare Analysis Center ;

4. Trocan L.M. (2009) – “Forme viciate ale negocierilor internaționale” în Analele

Universității “Constantin Brâncuși”, Seria Științe Juridice, Nr. 2 / 2009, Târgu – Jiu;â

http://www.pewglobal.org (Muslim publics divided on Hamas and Hezbollah – 8 aprilie 2013,

ora 21.30)

www.terrorism-info.org (Hezbollah: Portrait of a Terrorist Organization – 14 aprilie 2013, ora

14.30)

http://www.adl.org (Anti - Defamation League – Hezbollah, 2 mai 2013, ora 11.00)