Henry FayolO concepţie care a exercitat o influenţă mare asupra dezvoltării teorie

şi practicii administraţiei publice îi aparţine lui Henry Fayol (1841-1925

Locuind în Franţa şi fiind preocupat de activitatea întreprinderilor,

adaugă la funcţiile tehnice, comerciale financiare, de securitate şi contab

le, exercitate de acestea, funcţia administrativă, considerînd-o ca fiind ce

mai complexă.

Principiile lui Fayol privind activitatea întreprinderilor pot fi utiliza

şi in administraţia publică. Abordările întreprinse de Fayol în ştiinţa admi

nistraţiei se bazează pe cinci elemente, şi anume: planificare previzională,

organizare, comunicare (comandă), coordonare şi control.

Planificarea previzională iniţiază orişice proces de administrare. Pute

spune că noţiunea de administrare este inseparabilă de cea de prevedere

planificare. Cunoscînd finalitatea la care trebuie să ajungă şi posibilităţii

sale, întreprinderea (instituţia) dobîndeşte încredere în activitatea sa. Exist

previziuni pe termene scurte şi pe termene lungi. Prin programul de acţiuni

se trasează căile de dobîndire a celor planificate prin participarea agenţilol

cointeresaţi în aceasta.

Organizarea reprezintă un element principal în procesul de administJ

rare. Fayol pune accent pe schema organizării, care reprezintă o expunere

grafică a organizaţiei (instituţiei) şi prin care se identifică modul de inte«

racţiune dintre diferite structuri ale organizaţiei şi din care rezultă respon-î

sabilităţile acesteia.

Organizarea presupune, de asemenea, asigurarea întreprinderii (instituţiei)

cu resurse umane, financiare, materiale, folosirea lor raţională pentru dobîndirea

unei mai bune performanţe. Activitatea administrativă, în sens de

organizare, mai presupune stabilirea programului de acţiune, selectarea

personalului şi definirea precisă a atribuţiilor lui, încurajarea iniţiativelor,

respectarea disciplinei şi alte activităţi desfăşurate în cadrul instituţiei. Comunicarea (comanda) presupune punerea în mişcare, în funcţiune j

organizaţiei. în exercitarea acestei activităţi un rol aparte îi revine conducătorului.

Fiind adeptul conceptului de comandă, conform căruia fiecare

angajat primeşte ordine numai de Ia superiorul său ierarhic, Fayol consideră

că conducătorul trebuie să-şi cunoască temeinic personalul, să fiel

curent cu raporturile de muncă din colectiv, să aibă un personal auxilif

pentru corespondenţă şi planificare. Ţinînd seama de importanţa administraţiei în activitatea umană, Fayol

consideră necesară înfiinţarea învăţămîntului administrativ, care ar trebui

să cuprindă mai multe trepte. Toată lumea, sublinia Fayol, trebuie să aibă

noţiuni de doctrină administrativă, aceasta contribuind la organizarea unei

activităţi administrative raţionale.

Coordonarea însemnă. în viziunea lui Fayol, acţiuni de armonizare a

activităţii administrative. Aceasta mai semnifică unificarea şi sincronizarea

eforturilor tuturor subdiviziunilor întreprinderii (instituţiei) şi orientarea

lor la atingerea scopului formulat în previziune. Coordonarea ca atribui

al conducerii se regăseşte aproape la toate nivelurile structurilor administrative

şi reprezintă un element al dirijării care asigură interacţiunea

subdiviziunilor structurale ale organizaţiei.

Controlul ca element al conducerii reprezintă acţiunea de verificare a

îndeplinirii programului organizaţiei. Controlul trebuie să semnalizeze la

timp erorile comise în procesul de administrare şi să fie urmat de sancţiuni,

în aşa fel, controlul asigură îndeplinirea sarcinii trasate şi este exercitat

pentru o mai bună desfăşurare a procesului de administrare de către un

personal bine pregătit în acest scop.

Deci, noţiunea de administraţie se compune, după Fayol, din cele cinci

funcţii principale: planificarea previzională, organizarea, comunicarea,

coordonarea şi controlul. Viziunile lui Fayol au mult comun cu cele ale lui

Taylor, dar totodată îşi au particularităţile lor, şi anume, sînt concentrate

pe problemele psihologiei umane, pe necesitatea spiritului de coeziune a

structurilor unei organizaţii. Aceste viziuni au contribuit esenţial la conceperea

conţinutului funcţiei administrative a întreprinderii (instituţiei), ca

una care îi asigură dezvoltarea şi mobilitatea. Tot de filosofía formalistă aparţin şi concepţiile lui Luther Gulick şi

Lyndal Urwick, reprezentanţi ai concepţiei praxiologice de administraţie

eficientă. Abordarea praxiologică presupune studiul activităţii eficiente a

administraţiei prin analiza structurii generale a acţiunilor umane şi a condiţiilor

eficacităţii lor. Concepţia de la care porneşte praxiologia constă în

afirmarea că există unele cerinţe generale pentru realizarea oricărei activităţi

administrative eficiente.