Henry Fayol- “ Părintele managementului știițific ”

Henry Fayol (1841-1923), inginer francez, a fost cel care a dezvoltat prima teorie cuprinzătoare a managementului. El este cunoscut ca “părintele teoriei moderne a managementului”, ce considera ca a “conduce înseamnă a prevedea, a organiza, a da dispoziții, a coordona și a controla”, această afirmație este și prima definiție în limba franceză a managementului, dată de Henry Fayol.

Înainte de a deveni un manager de succes și un influent teoretician al administrației, francezul Fayol a fost un bun inginer,care a reușit să reducă riscurile de incendiu în minele de carbuni. Activitatea lui Fayol, care a susținut nasterea unei știinte a administrației întreprinderii, se regăsește în continuarea celei de administrare a afacerilor publice. La intrebarile puse privind domeniul inițial de aplicare, numeroase lucrări ne fac sa răspundem că, originile managementului pot fi regăsite atât în administrație, cât și în întreprindere.

Primii teoreticeni în management se preocupă de organizațiile publice. În concepția lui Fayol,acestea sunt “întreprinderi care nu au obiective monetare”.

El a publicat in 1916 cartea “Administraţia industrială şi general” care stă la baza concepţiei sale administrative. Lucrarea a fost aproape ignorată în Statele Unite până la traducerea sa în limba engleză, care a apărut în 1949 . Fayol în “Administrația industrială și generală” pune accent pe metodele de management, descompunând diferite elemente ale funcției administrative: previziune, organizare, comandă, coordonare, control și degajând astfel o serie de principii necesare bunului sau mers. Spre deosebire de Taylor, el refuza diviziunea autorității, care ar fi sursa de confuzie și de dezordine, dar accepta o relativă autonomie a lucrătorilor la nivelul execuției.

Fayol a fost una dintre cele mai influente persoane care au contribuit la concepte moderne de management. Multe din ziua de azi, inclusiv textele de gestionare s-au redus de la cinci la patru funcţii: de planificare, organizare, de conducere şi de control. Fayol a crezut că managementul teoriei ar putea fi dezvoltat, şi apoi invăţat. Ca Socrate, Fayol a sugerat că managementul universal al omului este o activitate de corporaţie, care se aplică la fel de bine în familie. Fayol a fost descris ca fiind tatăl modern al managementului operaţional.

Fayol credea că conceptul de management era universal aplicabil oricarui tip de organizaţie. Deşi avea şase principii: tehnice, comerciale, financiare, tehnicii securităţii, de evidenţă şi de administrare, el s-a axat mai mult pe cel din urmă.

Principiul de administrare se adresa variabilelor precum:divizarea muncii, autoritate sau putere, disciplină, unitate de conducere, unitate de comandă, subordonarea intereselor individuale la cele orgaziţionale, remunerarea corectă şi echitabilă, principiul centralizării, lanţul scalar, principiul egalitaţii, regula-fiecare la locul lui, stabilirea personalului, iniţiativa, spiritul deechipă. Fayol este important deoarece a fost primul care a remarcat că managerii întreprinderilor din epoca sa au fost formaţi in marea lor majoritate în şcolile franceze de ingineri unde cursurile sunt exclusiv tehnice şi unde nu există cursuri de administraţie,comerţ,finanţe. El consideră că pentru a se forma o capacitate administrativă nu este suficientă practica afacerilor.

Fayol face repartiţia activităţilor pentru fiecare persoană din întreprindere şi trage două concluzii: activităţile administrative sunt prezente peste tot şi au o pondere din ce în ce mai mare pe măsura avansării în ierarhie, astfel că pentru persoanele din nivelurile superioare ale ierarhiei devine obligatorie studierea ştiinţei administraţiei.Fayol se concentrează pe analiza activităţilor administrative, considerând că celelate activităţi nu mai au nevoie de teoretizare în timp ce în domeniul administrativ lipseşte o doctrină specifică. Activităţile administrative nu se referă la activităţile despre material şi maşini, ele privesc doar personalul. Fayol stabileste in urma acestei analize principii de administrare de o largă valabilitate:

Cele 14 principii ale lui Henry Fayol:

1. Divizarea muncii;2. Autoritate sau putere;3. Disciplina;4. Unitate de conducere;5. Unitate de comanda;6. Subordonarea intereeslor individuale la cele organizationale7. Remunerarea corecta si echitabila;8. Principiul centralizarii;9. Lantul scalar;10. Principiul egalitatii;11. Regula, fiecare la locul lui;12. Stabilitatea personalului;13. Initiativa;14. Spiritul de echipa;

Fayol consideră că aceste principii de administrare sunt necesare şi suficiente: “orice persoană care ar cunoaşte şi ar respecta aceste principii îşi va îndeplini în mod corect întreaga activitate administrativă. Nu este nevoie de indivizi excepţionali ci doar de o ştiinţă administrativăcorectă” Fayol a fost ferm convins că o ştiinţă a administraţiei şi o bună cunoaştere a acesteia sunt necesare pentru ca o întreprindere să funcţioneze eficace. El a insistat pe enunţarea unor principii de administrare valabile in orice situaţie. Aceste principii sunt de obicei deduse dintr-o analiză a activităţilor ale unei organizaţii. După cum era de aşteptat aceste principii au fost foarte criticate insistându-se pe dificultatea de a le implementa şi pe dimensiunile pe care le creează. Totuşi cea mai solidă critică vine din partea şcolii de resurse umane care atrage atenţia asupra totalei neglijări a dimensiunii psihologice şi psiho-sociale a organizaţiei.

În literatura de specialitate funcţiile managementului sunt definite ca: eforturi de gândire şi acţiune raţională, specifice activităţii de management, care declanşează un ciclu logic de desfăşurare a evenimentelor viitoare, de pregătire, previziune şi organizare a mijloacelor existente, de cunoaştere şi influenţare a oamenilor. Prima functie care o găsim la Henry Fayol este functia de previziune, dupa alti specialisti este numita si de planificare. Aceasta functie cuprinde un ansamblu de activitatii prin care se asigura identificarea tendintelor existente, prefigurarea proceselor si fenomenelor viitoare,stabilirea obiectivelor de indeplinit si a resurselor necesare. Daca vom considera organizatia sub forma unei piramide in 3 niveluri, putem defini piramida

planificarii cu trei tipuri de activitati de planificare(strategic,tactice si operationale), carora le corespund trei tipuri de competente managerial (conceptuale,manageriale sau administrative si tehnice).

In procesul de manifestare a functiei de previziune se disting 4 componente:- elaborarea prognozei sau strategiei intreprinderii;- elaborarea planurilor de medie durata;- elaborarea programelor sau bugetelor;- reconsiderarea prognozei;

Prognoza reprezinta evaluarea probabila efectuata pe baza stiintifica a evolutiei viitoare a componentelor cantitative si calitative ale unui domeniu de activitate,pentru o perioada delimitata de orizontul de timp ales.Esenta prognozei este sa ofere intreprinderii o strategie.Aceasta face ca sferele de cuprindere ale investigatiilor necesare sa nu fie limitate.Uneori in imprejurari nefavorabile,strategia poate orienta intreprinderea spre consolidarea pozitiei,iar alte ori in imprejurari favorabile,strategia impune extinderea activitatii pe plan national si international. Planificarea cuprinde un ansamblu de activitati orientate spre stabilirea si fundamentarea,pe baza de studii si analize a obiectivelor si surselor necesare realizarii obiectivelor si sureselor necesare realizarii obiectivelor pe o perioada determinata(trimestru,semestru,un an sau mai multi ani). Locul elaborarii planurilor in structurile organizatorice ale intreprinderilor depinde,in general,de dimensiunea intreprinderii si de stilul de management:centralizat sau descentralizat. Dimensiunea intreprinderii in continua crestere si gradul de descentralizare practicat in management pot face necesara existenta unor compartimente structurale de planificcare in cadrul fiecarei functiuni.Conducera planificarii este realizata de un manager,care stabileste atat strategia intreprinderii,cat si obiectivele generale ale intregii activitati. Persoanele care lucreaza in compartimentul de planificare trebuie sa aibe patru aptitudini de baza:

- experienta practica;- capabilitatea pentru a renunta la orice abordare injusta;- cunostinte si preocupari legate de tendintele sociale,politice,sociale;- abilitati de a lucra cu alti semeni;

Bibliografie:

1.http://biblioteca.regielive.ro/referate/management/henry-fayol-in-stiinta-administratiei-stiinta-administratiei-88768.html

2. http://biblioteca.regielive.ro/proiecte/economie/henry-fayol-in-stiinta-administratiei-100428.html

3. http://en.wikipedia.org/wiki/Henri_Fayol

4. http://www.mindtools.com/pages/article/henri-fayol.htm

Ministerul Educaţiei al Republicii MoldovaUniversitatea de Stat B.P.Haşdeu din Cahul

Facultatea de Economie,Informatică şi Matematică

Referatla Managemenul organizației și resurselor umane

Tema: Henry Fayol- “ Părintele managementului știițific ”

Efectuat de: Graur Aliona studenta gr.T-1201

Verificat de : Roșca-Sadurschi L.Lector superior

Cahul 2014