! Henry Bieler (1965, 1994) - Alimentele - Miracolul Vindecarii - Cuprins

5

tre cititor

Dup o activitate de medic practician de peste cincizeci de ani, amajuns la trei concluzii fundamentale în ceea ce prive te cauza i tra-tamentul bolii, concluzii care formeaz subiectul acestei c i.

Prima concluzie este c nu germenii sunt cei care constituie cauzaprimar a bolii, cred mai degrab c boala este cauzat de o intoxica-ie care provoac o deteriorare a celulelor, l sând astfel cale deschis

prolifer rii i agresivit ii germenilor.A doua concluzie este c , aproape în toate cazurile, întrebuin area

medicamentelor pentru tratarea pacien ilor este d un toare. Medica-mentele provoac adesea efecte secundare deloc de neglijat, iar uneoripot fi sursa unor boli.

Beneficiile îndoielnice pe care le ofer pacien ilor sunt, în cel maibun caz, temporare. Cantitatea de medicamente noi care sunt oferite pepia continu s creasc dar medicului îi este din ce în ce mai greu sprevad pericolul pe care aceste medicamente îl pot reprezenta prinefectele lor secundare.

Cea de-a treia concluzie este c boala poate fi vindecat prin fo-losirea ra ional a unei alimenta ii corecte. Aceast afirma ie poate spar simplist , dar am ajuns la ea dup studierea intensiv a unui su-biect de mare complexitate: chimia coloidal i endocrin .

Concluziile mele se sprijin pe rezultatele unor experien e i aleunor observa ii adunate de-a lungul unui mare num r de ani de prac-tic medical . Mi s-a întâmplat s recurg la întrebuin area medicamen-telor în cazurile unor urgen e, dar aceasta numai în cazuri cu totul izo-late. În schimb, m-am str duit s prescriu pacien ilor mei antidoturi pecare Natura le-a pus la dispozi ia lor.

Scopul acestei c i este s v fac cunoscut ceea ce eu consider afi cele mai bune alimente i cele mai bune remedii.

În semn de recuno tin , primele mele mul umiri pentru ajutorulacordat la redactarea c ii le datorez lui Elizabeth, care mi-a oferit demul i ani colaborarea ei plin de entuziasm.

Datorez apoi mult lui Maxime Block pentru ajutorul nepre uit pecare mi l-a acordat la clasarea materialului i la simplificarea limbaju-lui profesional. Aportul s u a fost cu totul remarcabil i m felicit cam putut beneficia de aceast colaborare.

Vreau s adresez mul umirile mele Alanei Blumer, ale c rei criticiau fost întotdeauna constructive.

i, în sfâr it, îi sunt în mod special recunosc tor lui Robert Specht,care a asigurat coordonarea eforturilor noastre.

Henry G. Bieler – Alimentele – miracolul vindec rii––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

6

tre cititor .........................................................................................5Introducere ...................................................................................8Partea I.........................................................................................12ACEST MINUNAT CORP UMAN...........................................12

1 Remediul este mai r u decât r ul însu i .....................................122. Corpul dumneavoastr : un atelier de repara ii ...........................193. Boala i multiplele ei aspecte....................................................304. Pietre de temelie pentru edificiul s ii.................................345. Digestia: prima linie de ap rare împotriva bolii.........................476. Ficatul: a doua linie de ap rare împotriva bolii..........................537. Glandele endocrine: a treia linie de ap rare împotriva bolii ......58

Capsulele suprarenale – glande care fac posibil oxidarea .........59Glanda tiroid – regulatorul caden ei ........................................60Glanda pituitar sau hipofiza ....................................................618. Corpul dumneavoastr sub ochiul medicului ........................62TIPUL SUPRARENAL............................................................67TIPUL TIROID........................................................................69TIPUL PITUITAR SAU HIPOFIZAR ......................................70

Partea a doua. ...........................................................................76CÂND SE PR BU TE ACEST MINUNAT CORPUMAN ............................................................................................76

9. Când boala love te copiii..........................................................76RUJEOLA (pojarul) .................................................................78ANGINA .................................................................................80POLIOMIELITA .....................................................................80REUMATISMELE...................................................................81VARICELA (v rsatul de vânt)..................................................82ALIMENTA IA NOU-N SCUTULUI ...................................83

10. Colesterolul i tulbur rile inimii .............................................8511. Tulbur ri ale rinichilor i presiunii sanguine.......................95

12. Greutatea dumneavoastr , prea mare sau prea mic ? ..............10513. De la apendicit la bolile femeilor .........................................114

APENDICITA .......................................................................114ASTMUL...............................................................................118GUTURAIUL ........................................................................119DIABETUL ...........................................................................122ALERGIA LA FÂN ...............................................................123BOLILE FEMEIE TI ............................................................124

Partea a treia...........................................................................126


7

ALIMENTELE SUNT CELE MAI BUNE LEACURIPENTRU DUMNEAVOASTR ..............................................126

14. Alimentele modeleaz corpul................................................12615. Proteinele pot s distrug corpul ...........................................13116. Un regim de legume ca s v îngriji i....................................14117. Laptele i drojdia ca alimente i ca medicamente ..................146

LAPTELE..............................................................................146DROJDIILE...........................................................................15018. S ruri i stimulen i, du mani ai unui regim corect.............152

NOT ASUPRA AUTORULUI......................................................161


8

Introducere

Când eram student la medicin – la începutul acestui secol, stu-dierea nutri iei abia dac f cuse primii pa i; i ast zi înc , cea mai mareparte a medicilor ignor , din nefericire, progresele reale f cute de tiin anutri iei. Am început s b nuiesc existen a leg turilor strânse dintre s -

tate i alimenta ie atunci când – la începutul carierei mele de tân rmedic împov rat de munc – propria mea s tate a început s se dete-rioreze.

Am fost dintotdeauna un om foarte curios i în cursul cercet rilormele asupra chimiei nutri iei am ajuns la concluzia c trebuia, cel pu inîn ceea ce m privea, s renun la medicamente i s consider c singu-rele care m puteau ajuta erau alimentele.

Foarte repede, dup încerc ri repetate i controlate, am aplicat ace-la i sistem i în tratarea bolnavilor mei. La vremea aceea, colegii meicredeau c mi-am pierdut min ile, dar timpul mi-a înt rit convingerile.

În momentul de fa tr im într-o epoc nu numai atomic , dar iantibiotic . Este, din p cate pentru medicin , o epoc în care cea maimare parte a colegilor mei consult , pentru a îngriji un bolnav, un vo-lum la fel de gros ca anuarul telefonic al Parisului. Aceast carte con inedenumirile a mii i mii de medicamente destinate s aline durerile oa-menilor suferind de o mul ime de boli, medicamente dintre care mediculdecide s prescrie pacientului s u o pilul roz sau una alb struie.

Asta nu înseamn , dup mine, s practici medicina!Prea multe dintre aceste medicamente „miraculoase” sunt lansate

pe pia , înso ite de o mare campanie publicitar ; apoi, dovedindu-se afi periculoase, sunt retrase discret pentru a fi înlocuite de medicamentenoi, mai puternice, despre care se afirm c pot vindeca toate bolileomenirii.

Am renun at, în parte, la medicamente, pentru c începusem sreflectez la un vechi truism medical conform c ruia natura este cea carerealizeaz adev rata vindecare cu ajutorul mijloacelor de ap rare natu-ral a corpului. Insist s cred c natura, în anumite circumstan e, este celmai mare t duitor. Rolul medicului este de a colabora cu for ele na-turale, de a juca rolul unui asistent, nu pe cel de vedet . Naturii nu-ipas de lozinci publicitare de genul „Ca s v sim i mult mai repedemai bine…”; ea nu se gr be te, ac ioneaz încet, progresiv, tot a a cumface s creasc i plantele – câte un pic în fiecare zi. Natura nu se gr -be te niciodat atunci când trebuie s repun pe picioare un bolnav; eacere o convalescen lent i progresiv . Animalele bolnave se odihnesc


9

sau dorm i refuz orice hran pân în momentul în care Natura le-avindecat.

i atunci nu s-ar cuveni s ne a tept m ca Natura s fac acela ilucru i pentru oameni dac îi oferim posibilitatea?

Fiind ferm convins de acest lucru, am fost mereu în dezacord cuunii medici care îl îndoap pe omul bolnav i epuizat cu medicamentetoxice puternice i care apoi sunt obliga i s recurg la alte medicamentepentru „a remedia r ul provocat de remediul precedent”. În ceea ce mprive te, îl determin pe pacient s „posteasc ” consumând supe de legu-me sau sucuri de fructe, dând organelor epuizate ale corpului posibilita-tea de a se descotorosi de de eurile lor i a se vindeca.

Dac vre i, pute i s m considera i „noncomformist”; l-am f cut scoboare de pe piedestalul s u pe Louis Pasteur… Ani lungi de observa-ii i experiment ri m-au f cut s în eleg c nu germenii sunt cei care

provoac boala, ei nu sunt decât simpli înso itori, întotdeauna prezen i,capabili s se înmul easc într-un organism bolnav, a c rui func ionareeste dereglat .

Orice concept nou care în tiin a medical arat drumul c tre oorientare nou este o jungl care a teapt s fie explorat . Renun ând înacela i timp la întrebuin area medicamentelor i la teoria germenilor,

angajam în explorarea unor metode noi prin care s pot elimina de-eurile care r mâneau în organism. Iat , pe scurt, pozi ia mea: alimen-

tele nepotrivite provoac boala, o hran adecvat vindec boala. Sus i-nând aceast tez , am fost în dezacord, uneori chiar violent, cu medicinaclasic . C utând metode ajut toare care favorizeaz eliminarea toxine-lor am ajuns s studiez – aplicând principii originale – modul în care pu-tem folosi glandele endocrine, mai ales ficatul, hipofiza, tiroida i glan-da suprarenal . Plecând de aici, curiozitatea medical m-a f cut s stu-diez prejudiciile cauzate de unele alimente i condimente, i în specialde sare.

Predilec ia aproape general pentru cafea i dulciuri, pentru înghe-at , hot-dog, hamburger, alimente pr jite a c ror absorb ie este comple-

tat , între mese, cu b uturi gazoase i îndulcite, cu drajeuri vitaminizate,nu poate avea decât o influen nefast asupra s ii, asupra niveluluicolesterolului. Cu mult timp înainte ca acest colesterol s devin obiec-tul aten iei generale, m-am interesat de rolul lui în func ionarea organis-mului. Ne vom ocupa de aceast problem în cartea de fa , ca i de mo-dul în care putem face s circule în artere colesterol pur.

În paginile ce urmeaz ve i descoperi care sunt alimentele utile icele d un toare, precum i modul în care corpul reac ioneaz în stare de

tate, precum i în stare de boal . Ve i observa c , în ciuda unor


10

sugestii pe care le fac despre ceea ce trebuie s mânca i ( i adesea estemai important de tiut când nu trebuie s m nânci decât ceea ce trebuie

m nânci), nu preconizez nici un fel de regim capabil s vindece ori-ce, indiferent de afec iunea pe care o ave i.

Pe când nu eram decât un ânc de patru ani, i-am anun at într-o zipe p rin ii mei c vreau s m fac medic. Azi am peste cincizeci de anide activitate – nu ca medic specialist, ci ca practician de medicin gene-ral . Am îngrijit vedete de cinema i mineri, politicieni, avoca i, ranii oameni care nu f ceau nimic; am ajutat s vin pe lume mii de copii,

inclusiv copiii i nepo ii mei. Acum vreo zece ani m-am gândit c potie i la pensie, ca s am r gazul s m ocup de ceea ce îmi place maimult: muzica, cititul, sculptura, excursiile la munte i studierea animale-lor s lbatice. Mi-am închis cabinetul din Pasadena i am construit o cascu ferestre imense coco at pe o falez dominând Oceanul Pacific. Paci-en ii au început s vin i aici; de mai aproape sau de mai departe (uniichiar din str in tate), în flux continuu, apte zile pe s pt mân , ca safle modul în care o hran corespunz toare, aleas special pentru cazullor, i-ar putea vindeca. Dac am putut s -i ajut s i redobândeasc s -

tatea înseamn c mi-am primit r splata: am devenit nu numai unsf tuitor, ci i un prieten.

Henry G. Bieler, M.D.Capistrano Beach, 1965


11


12

Partea I.ACEST MINUNAT CORP UMAN

1 Remediul este mai r u decât r ul însu i

În urm cu dou zeci i cinci de secole, pe insula Kos, Grecia, unprofesor de medicin purtând o barb lung , Hipocrate, a ezat la umbraunui platan oriental de pe vârful unei coline încânt toare, adresa disci-polilor s i un aforism substan ial i profetic: „Hrana ta va fi leacul

u”. Nimeni pân în ziua de azi nu a fost mai elocvent în a preda unmod de a tr i.

Profesiunea medical pretinde c se str duie te s urmeze înv -tura P rintelui tuturor Medicilor i, într-adev r, to i adep ii ei sunt obli-ga i, înainte s i ob in diploma, s pronun e jur mântul lui Hipocrate,una din cele mai sublime declara ii de înalt valoare moral care au fostredactate vreodat . Ast zi îns mii de cercet tori, bacteriologi sau chi-mi ti, în laboratoare de un alb imaculat i echipate cu aparate str luci-toare, încearc s pun la punct panacee magice i sintetice pentru bolilecunoscute. Deviza lor pare a fi, contrazicând-o pe cea a lui Hipocrate,„Vei lua drept leac ultima noastr inven ie”.

i, totu i, în ciuda progreselor tehnologice i a miliardelor cheltuitepentru programele de cercetare medical , spitalele i azilurile sunt plinede bolnavi i de dezechilibra i. Chiar i în Statele Unite, ara abunden eimateriale i a standardelor de via cele mai ridicate de pe glob, este maigreu s g se ti o persoan într-adev r s toas i radioas , decât o per-

în interiorul unei scoici. În ciuda standardelor foarte sc zute pentrusurarea aptitudinii fizice, circa 40% dintre tinerii americani au fost

declara i inap i pentru serviciul militar în timpul ultimului r zboi mon-dial. A a încât aceast ar , care este cea mai bogat din lume, se num -

, în acela i timp, printre cele în care starea de s tate este dintre celemai precare. De ce? La ce ne putem a tepta în viitor?

„A tr i datorit medicinei înseamn a tr i într-un mod oribil.”Carl Linnaeus (1707 – 1778)

„De optsprezece ori pe secund , o re et este onorat de c tre un farmacist înhalat alb în una dintre cele cincizeci i ase de mii de farmacii din Statele Unite.Costul exorbitant al acestor pilule, capsule, tablete sau fiole roz, violet, galbene,albe sau verzi ajunge la 3 miliarde de dolari pe an.”

Marguerite Clark, „Médecine d’aujourd’hui”, 1960


13

Previziunile în ceea ce prive te cre terea continu a mortalit ii da-torate cancerului, dar i bolilor de inim i circulatorii sunt mai degrabpesimiste.

În mod sigur, tehnici i medicamente noi vor intra în lupt împo-triva acestor uciga i. Unele vor fi eficiente, dar cea mai mare parte anoilor produse sunt, dup cum declar chiar cei care le fabric , ni te

ecuri. Cum nici un medicament nu este inofensiv, noile produse tre-buie cu atât mai mult s inspire temeri, cu cât reac iile pe care le-arputea produce sunt înc necunoscute i risc s nu se manifeste decâtmult mai târziu. Dependen a de medicamente constituie un alt inconve-nient serios, iar atunci când unii profani folosesc medicamente prescrisealtora, consecin ele pot fi într-adev r catastrofale.

Pacien ii vin fuga la cabinetele medicale i cer un „tratament rapid”cu ajutorul unui „medicament-miracol” despre care au citit în ziare, ca

descopere apoi serioase tulbur ri secundare, fa de care se impuneun nou tratament. A a încât u urarea pe care o caut este adesea pl titcu grave prejudicii aduse corpului.

În ciuda milioanelor cheltuite pentru cercet ri de laborator, studie-rea ac iunii i a efectelor acestor medicamente riscante se afl înc în-tr-un stadiu incipient. Într-o bun zi, un medicament nou este lansat pepia printr-o puternic campanie publicitar i salutat ca un panaceu,iar ase luni mai târziu este retras direct din circula ie ca o arm uciga .Dac pacien ii care cer medicului lor s le fie prescris cel mai recentmedicament miraculos ar vrea s în eleag c punerea la punct a unuimedicament nou cere luni i chiar ani de cercetare i experimentare, s-armai gândi ei, oare, s joace rolul de cobai?

Din nefericire, majoritatea oamenilor, cuprin i de nelini te i influ-en i de publicitatea f cut de mass-media î i închipuie c s tateaeste un aliment eliberat de farmacist într-un flacon. Ei uit – dac autiut vreodat – c s tatea nu se ob ine decât ascultând de legile clar

definite ale Naturii.Exemplele sunt numeroase: v aminti i de consecin ele tragice da-

torate absorb iei tranchilizantului numit Thalidomida, cum trebuie s vaminti i i de nou-n scu ii infirmi, f mâini sau picioare, adu i pelume de mamele care f cuser apel, în timpul sarcinii, la acest medica-ment!

De ce atâtea femei au folosit Thalidomida, recomandând-o i altorprietene îns rcinate? Pentru c alina unele simptome dureroase perfectnormale. La începutul unei sarcini, natura face eforturi serioase pentru aelimina toate materiile toxice din organismul femeii, a a încât fetusul sse poat dezvolta într-un mediu chimic pur.


14

Studiile mele au demonstrat c pentru a u ura acest proces de cur -ire, corpul viitoarei mame elimin o mare parte din toxinele pe care le-a

re inut prin ficat sub forma unei bile acre i tocmai aceast eliminareeste cea care provoac reac iile secundare pe care le putem califica dreptsimptome ale sarcinii: gre uri, vom , oboseal , nervozitate, indigestii,migrene.

Multe femei îns rcinate au înghi it Thalidomida ca pe un remediumiraculos împotriva st rii lor proaste. Cât de tragic a fost pre ul pe carel-au pl tit apoi pentru faptul de a fi dorit s fac mai pu in sup toareanumite simptome dureroase ale primelor luni de sarcin !

Când un nou medicament devine la mod , el poate cauza nenorocirineb nuite. În acest sens, moda tranchilizantelor este un exemplu fra-pant. Cu ani în urm , am cunoscut moda „unturii de pe te” (pe cale dedispari ie acum) ca remediu împotriva rahitismului infantil. De i amasistat la mii de na teri (inclusiv copiii i nepo ii mei), nu am prescrisniciodat untura de pe te. Sugarii s-au dezvoltat foarte bine, având cabaz de alimenta ie laptele i zah rul nerafinat, regim îmbog it, dupase luni, cu fructe i legume.

Teoria unturii de pe te a fost desfiin at de experien ele i observa-iile doctorului Francis F. Pottenger Jr. (despre a c rui oper monu-

mental voi avea ocazia s vorbesc mai pe larg). Efectuând experien epentru a dovedi c un regim bazat pe carne fiart sau fript nu conveneaîn nici un fel animalelor carnivore, el a constatat c pisicile hr nite ast-fel deveneau foarte repede rahitice. Li s-a administrat atunci untur depe te (remediul clasic) în doze din ce în ce mai mari, pân s-a ajuns lapurga ie complet . Din nefericire, pisicile r mâneau tot rahitice, ap -rând, în plus, noi complica ii: tulbur rile de digestie. Asta deoarece un-tura de pe te nu numai c deregleaz chimia digestiei, dar deterioreazi alte organe importante ale corpului, în special glanda tiroid , ficatul i

inima. i câte mame, oare, înc i ast zi î i oblig copiii s înghitaceast untur urât mirositoare!

Experien ele care confirm efectele nocive ale medicamentelor, fieacestea benigne, fie catastrofale, sunt foarte numeroase. Interesul publi-cului pentru noile medicamente, abia ie ite din laboratoare, este atât deputernic, încât ziarele i revistele le consacr articole etalate în primapagin . Dup publicarea unor reportaje senza ionale despre virtu ile mi-raculoase ale unui nou medicament – scrise într-un stil bombastic, într-orevist de mare tiraj – doctorii pot fi siguri c , înc de a doua zi, bol-navii se vor n pusti în cabinetul lor, cerând prescrierea acestuia.

Unul dintre medicamentele în jurul c ruia s-a f cut mare vâlv estepenicilina. A a cum toat lumea tie, este un agent foarte puternic i


15

foarte eficace în tratarea infec iilor având la baz stafilococi. Adminis-trat îns f discern mânt împotriva febrei sau a afec iunilor c ilorrespiratorii, poate avea efecte toxice i alergice foarte periculoase.

Recent, ziarul „Times” din Los Angeles comenta decesul unei tine-re de 22 ani, deces survenit dup ce i se f cuse o injec ie cu penicilinpentru a evita îmboln virea de grip . Medicamentul a provocat o reac iemortal , de i pacientei i se mai f cuser înainte numeroase injec ii, fvreo urmare grav .

Una dintre marile primejdii pe care le prezint seria antibioticelor(mai lung pe zi ce trece) este faptul c medicii recurg la ele prea des.Anumite persoane devin sensibile la antibiotice dup ce acestea le-aufost administrate frecvent. Cauza acestei sensibilit i este faptul c mo-leculele mari, prezente în antibiotice, au tendin a s formeze împreuncu proteinele antigene. Când are loc acest proces, în organism se for-meaz anticorpi. Dac în acest moment se administreaz o injec ie cupenicilin , dezastrul se produce atunci când, în celule, ea intr în contactcu anticorpii. Persoanele sensibile devin alergice la acest medicament.În anumite cazuri alergia se poate manifesta printr-o simpl iritare a pie-lii, în alte cazuri îns poate determina decesul, ca urmare a unui oc ana-filactic. Statisticile medicale au înregistrat peste o sut de decese ca ur-mare a unor injec ii cu penicilin . Unul dintre cazurile semnalate esteacela al unei femei care î i scrântise un deget la picior; cum, mai îna-inte, acceptase s fac injec ii cu penicilin în cazul unor îmboln viri

oare, a acceptat i de aceast dat ; dar nu a mai ie it în via din cabi-netul doctorului.

Din fi ele pe care le-am întocmit, cunosc dou cazuri în care medi-cii au recurs la penicilin cu rezultate nefericite. O femeie de 36 ani,aparent s toas , suferea de o mic r ceal i de dureri de cap. I s-a ad-ministrat penicilin , cu toate c starea ei nu era prea grav i nu f cusenici febr . Injec ia a agravat migrena. A doua zi, i s-a administrat dinnou penicilin , iar durerile de cap au devenit i mai mari. Ca urmare aunei stimul ri excesive, glanda pituitar i-a m rit volumul i a compri-mat delica ii nervi optici. Bolnava a orbit f nici o speran de a sevindeca. Orbirea a fost rezultatul unei umfl ri excesive a glandei pitui-tare, cauzat de penicilin , medicament toxic. Ea este, într-adev r, atâtde toxic , încât este expulzat de rinichi în numai câteva secunde dupinjectare, i asta în ciuda eforturilor savan ilor de a împiedica eliminareaei rapid . Penicilina permite frecvent ob inerea unor rezultate miracu-loase stimulând energic glandele endocrine. Dar în cazul tocmai expus –stimularea excesiv a glandei pituitare – a condus la un rezultat tragic.


16

Al doilea caz este cel al unei tinere care a f cut o grip u oar cunumai câteva zile înainte de nunt . Medicul i-a prescris penicilin . Con-secin a a fost o vaginit acut (irita ie, inflama ie i dureri) care a duratmai mul i ani, împiedicând orice rela ie sexual .

Principala valoare terapeutic a penicilinei const în capacitatea pecare o are de a „biciui” glandele endocrine spre o func ionare mai ac-centuat . Glandele suprarenale ac ioneaz primele de obicei. Dac sunt

toase i puternice, începutul secre iei lor în sânge este puternic sti-mulat. Supraoxidarea care rezult de aici m re te rezisten a în a a felîncât febra, durerile i celelalte simptome dispar ca prin farmec. Dardup fiecare din aceste biciuiri, energia glandelor suprarenale sca-de, iar dac tratamentul este continuat, acestea se vor epuiza.

„Sl biciunile pot ap rea oriunde în umorile (fluidele) corpuluinostru ca urmare a unui tratament nenatural.” – a afirmat un b trân iîn elept profesor de medicin de la Universitatea din Leida, HermanBoerhave. De i s-a n scut în 1668, cuvintele lui s-ar putea aplica tot atâtde bine reac iilor – benigne sau fatale – care survin dup întrebuin areapenicilinei.

Pentru a atenua sau vindeca aceste reac ii, farmacologii au pus lapunct alte medicamente. Avem astfel în fa a noastr un exemplu clasicde dr cu or care gone te alt dr cu or. Este însp imânt tor s gânde ti la

ul pe care îl poate face corpului omenesc suprapunerea a dou sub-stan e iritante. Acest gând este urmat imediat de un altul: toate medica-mentele care sunt introduse în corp pot provoca efecte fie favorabile, fiedefavorabile. i atunci nu este oare în elept s le folosim cât mai rar cuputin ? Unul dintre domeniile în care este în mod cu totul deosebit re-comandat s evit m medicamentele miraculoase – mai ales penicilina –este banala r ceal . Penicilina nu are nici un efect curativ în cazul

celii!i totu i, milioane de copii i adul i au fost droga i cu injec ii cu pe-

nicilin , pentru o simpl r ceal . În aceste cazuri, corpul trebuie s ex-pulzeze doi du mani: r ceala i medicamentul toxic. Dac acesta ar fisingurul efect nociv al abuzului de penicilin , nu ar fi vorba decât de un

u minor. Exist îns amenin rile suplimentare, ale tulbur rilor pro-vocate ficatului, ochilor, rinichilor i circula iei sanguine. Se pot produ-ce leziuni care nu pot fi descoperite decât dup mai mul i ani. i, însfâr it, exist numeroase decese datorate penicilinei administrate unorcorpuri sensibilizate. Oameni de tiin demni de încredere au admis co persoan din zece poate, în urma contactului cu alimente, cosmeticesau medicamente con inând penicilin , s capete o sensibilitate atât demare la acest produs, încât s nu-l mai poat suporta. Pierderea eficaci-


17

ii penicilinei ar fi o catastrof cu consecin e foarte grave. N-ar trebui,oare, s renun m la întrebuin area ei pentru tratarea unei simple r celi?Iar oamenii n-ar trebui s renun e la aceast p rere, general admis , darfals , care pretinde c antibioticele pot vindeca orice boal ? Aceste afir-ma ii sunt adev rate i pentru cealalt manie adoptat de oameni – s seîndoape cu vitamine sintetice – ca i cum aceste pilule ar putea regeneraspecia uman în timp ce ele, de fapt nu fac decât s îmbog easc pe ceice le fabric .

Cabinetul medicului a devenit un depozit unde se g se te un muntede medicamente – e antioane gratuite distribuite de mii de laboratoarecare trebuie s le fabrice sau s le vând . Cabinetul medical nu este îns

cut pentru a experimenta eficacitatea unui medicament nou. Acesteexperimente ar trebui f cute mult mai înainte ca doctorul s le prescriebolnavilor s i. Nu este deloc exagerat s ceri ca un individ s tie dac ,absorbind un medicament nou, serve te drept cobai. S-a abuzat evidentde acest drept în cazul tragediei declan ate de Thalidomida.

Dac este adev rat c medicamentele care promit s vindece oriceu se înmul esc precum iepurii, este tot atât de adev rat c nu este vor-

ba aici de un fenomen recent. Dintotdeauna, omul a c utat elixirul pu-ternic care s fac s i se ierte p catele f ca el s înceteze s le co-mit .

Omul a fost denumit o „asamblare ambulant de ev rii”. i înaceste evi, de-a lungul veacurilor, el a turnat decocturi de scorpion pi-sat, de ureche de liliac, de pinteni de p ri de curte i de semin e de iar-ba nebunilor, precum i mii de alte mixturi c rora li se atribuiau virtu icurative. Ni se poate p rea c tr im într-o epoc de „hipnoz a medica-mentului”, dar Publius Syrus f cea, cu o jum tate de secol înainte deChristos, aceast observa ie în eleapt : „Exist leacuri care sunt mairele decât r ul însu i”. Varia ii pe marginea acestei observa ii cinice auputut fi f cute de c tre bolnavi i medici mult vreme dup aceea, ipoate chiar i înainte.

Doctorii iau oare medicamentele pe care le prescriu? Nu prea, itotu i, sinonimul lui doctor este „medic”. Sir William Osler, o somitatemedical a timpului s u, s-a îmboln vit într-o bun zi, pe când se afla laCannes (era la sfâr itul secolului al XIX-lea). Un medic din partea locu-lui i-a prescris un medicament având la baz un compus al mercurului,

udat ca leac pentru mai multe boli. Sir W. Osler l-a aruncat la gunoispunând: „Dorin a de a lua medicamente constituie poate diferen a ceamai mare dintre om i animal. Medicul tân r î i începe cariera cudou zeci de medicamente pentru fiecare boal , iar medicul b trân i-osfâr te cu un medicament pentru dou zeci de boli”.


18

rturisesc c i eu, imediat dup ce mi-am luat diploma, i chiarcâ iva ani dup aceea, mi-am îndopat pacien ii cu pilule, licori i pana-cee, pân în ziua în care am hot rât, precum Macbeth, s „arunc medi-camentele la câini”, i am putut constata cum câinii le adulmecau i apoile întorceau spatele cu dispre .

Cum am ie it din aceast stare de „hipnoz a medicamentului”,cum am revenit la procedee naturale i cum am ajuns s renun la medi-camente în favoarea alimentelor care sunt cele mai bune remedii – astaeste o poveste lung pe care o s v-o povestesc în paginile care urmea-

, f când în acela i timp numeroase observa ii asupra cauzei i a vinde-rii bolii. S spun pentru început c , la un anumit moment al carierei

mele, în loc s a tept medicamentul urm tor – miracolul produs de cinetie ce laborator – m-am întrebat dac nu venise timpul s redescop r

câteva adev ruri str vechi, unele aspecte uimitoare ale medicinei a acum fusese ea practicat în vechime de c tre unii dintre cei mai marimedici ai lumii.

Recent, r sfoind o carte de medicin , mi-a c zut sub ochi aceastmaxim a lui Oliver Wendell Holmes, care se aplic mai mult epociinoastre decât celei în care a fost scris : „Cred în continuare sincer cdac jum tate din medicina ce se practic azi ar fi înecat în adân-curile m rii, ar fi cu mult mai bine pentru oameni i cu atât mai r upentru pe ti.”

De-a lungul timpurilor, au existat întotdeauna medici care au sub-liniat importan a hranei i relativa ineficien a medicamentelor, atuncicând era vorba de s tate i de boal . Cei mai mari medici au recurs,cel mai adesea, la medicamentele cele mai simple, pentru c erau con-tien i de rolul naturii în men inerea s ii, atât în cazul oamenilor,

cât i în cazul animalelor sau al plantelor. Ei tiau c multe boli sunt„autoeliminate”, adic se vindec singure, orice am face.

Era, de altfel, i p rerea lui Hipocrate: „Natura vindec , mediculnu este decât asistentul ei”. i, când p rintele medicinei clinice a aban-donat medicamentele puternice i otr vitoare în favoarea credin ei pro-funde, simple i s toase în puterea creativ a Naturii, ajutat de aerulcurat i proasp t, odihn , destindere, somn, schimbarea climei i fiziote-rapie, el a inaugurat vârsta de aur a medicinei grece ti.

Pe m sur ce studiam istoria medicinei, m convingeam din ce înce mai mult c medicamentele nu conduc la restabilirea s ii. Ce a

cut oare faima lui Thomas Sydenham, medic englez din secolul alXVII-lea? Cred c un amestec de bun sim i de geniu, care a f cut ca el

fie supranumit „Hipocrate al Angliei”. Sydenham întrebuin a reme-diile cele mai simple atunci când tia de ce boal suferea bolnavul. Când


19

nu tia acest lucru, el observa bolnavul cu mult aten ie i pe par-cursulunei perioade mai mari de timp, f a utiliza vreun medicament. El aîndr znit „s recomande aerul curat bolnavilor de variol i plim-b ri

lare celor care sufereau de sl biciuni, în locul calmantelor itoxicelor recomandate de autorit ile medicale”.

Aerul curat constituia o terapeutic nou la epoca lui Sydenham. Înzilele noastre, aerul curat, laptele neprelucrat, alimentele naturale nefal-sificate i nici sterilizate, pâinea integral – toate acestea sunt prea sim-ple i prea pu in preten ioase pentru a putea fi calificate drept „tera-peutic nou în tratarea bolilor”.

În zilele noastre, medicul este de asemenea tentat s nu in cont deîn elepciunea natural a corpului uman, s uite c organismul dispunede proprii s i mai tri chimi ti care seam cu dou boabe de fasole: ri-nichii, ale c ror sarcini sunt mai complexe decât ale oric rui ordinatorelectronic conceput de om. Iar medicii se arat din ce în ce mai gr bi i

scrie re ete pentru pacien ii care le-o cer, uitând istoria doctorului ca-re, înmânând re eta clientului s u, îi spune: „Face i-o repede, cât aceas-

mixtur este considerat înc un leac”. ne întoarcem în anul 1855, pentru a ne aminti anun ul care ur-

meaz , datorat Societ ii Medicale din Massachussets: „Un premiu de100 dolari este oferit pentru cea mai bun propunere privind preve-nirea i vindecarea bolilor f a întrebuin a medicamentele, propunerecare ar putea s constituie un progres în favoarea umanit ii i tiin eimedicale”.

Sper s pot demonstra în cartea de fa c este posibil s prevenimi s vindec m f medicamente. Am f cut acest lucru în nenum rate

cazuri. De i r spunsul meu la propunerea de mai sus sose te prea târziupentru a mai fi recompensat, sper totu i ca el s nu fie prea tardiv pentrua face înc mult bine.

2. Corpul dumneavoastr : un atelier de repara ii

Corpul omenesc este un instrument f egal, un mecanism minu-nat, surprinz tor prin complexitatea sa. Pentru urma ii lui Hipocrate iai lui Galen (acest geniu medical al Evului Mediu), el constituie obiec-tul unei cercet ri fascinante i continue pe care cei mai savan i oameni

„Scopul medicinei este de a preveni boala i de a prelungi via a.Idealul medicinei este de a-l face pe medic inutil”.

William J. Majo, M.D.


20

de tiin o abordeaz cu o team respectuoas în fa a formidabilei luicapacit i de a- i repara stric ciunile i de a- i vindeca bolile.

Mai avem înc multe de aflat, dar ceea ce tim deja ne arat c elopereaz cu ajutorul unor metode pe care le putem în elege. Ceea ce nuputem în elege este de ce acest corp omenesc, atât de ingenios conceputi realizat, poate fi tulburat de boli. Doctorul Albert V. Szent-Gyorgyi,

distinsul biochimist ungur c ruia în 1937 i se decerna Premiul Nobelpentru descoperirea vitaminei C, exprima foarte bine aceast mirare:

„Problema general a s ii i a bolii, care m-a preocupat atâtde mult de-a lungul întregii mele cariere tiin ifice, este dominat dedou puternice impresii contradictorii. Ca student în medicin , am în-

at despre miile de tulbur ri de care omenirea poate suferi. Apoi, cabiochimist, am tr it într-o t cut admira ie fa de minunata precizie,de suple ea i perfec iunea corpului nostru. Medicina m-a înv at des-pre ocanta imperfec iune, biochimia despre minunata perfec iune i

întrebam în ce const contradic ia. Tot ceea ce Natura produce parea fi perfect. Înseamn asta, oare, c omul ar fi singura creatur vie ca-re posed imperfec iuni create de propriul s u spirit? Dac nu este a a,atunci de unde provin toate aceste tulbur ri, cum trebuie s le în ele-gem? Aceasta este Marea Problem Fundamental a Medicinei, MareaProblem Fundamental a S ii i a Bolii, iar noi trebuie s încer-

m s g sim un r spuns la ea, s ne str duim s înaint m, plecând dela studierea bolilor simple, c tre o concep ie general despre s tatei despre boal . Elaborarea unei astfel de concep ii ne-ar putea ajuta în

eforturile noastre de a conduce omenirea c tre o epoc de s tate maibun i de mai mare fericire”.

Atunci când, pu in dup primul r zboi mondial, s tatea mea – dincauza surmenajului – a început s dea semne de declin, m-am interesat,mai mult ca niciodat , de cauza bolii. La început, eram prea absorbit deocupa iile mele ca s m mai preocup i de ceea ce sim eam; în cele dinurm , am fost îns obligat s -mi fac timp ca s -mi examinez propriasitua ie. Doctorii nu sunt bolnavi buni, tiu prea multe i le este greu sadmit ideea c s-au îmboln vit. Cu to ii avem tendin a s ne opunemlucrurilor nepl cute. Atunci îns când un medic bolnav ajunge s seocupe de propriile sale tulbur ri, cunoa terea tehnic a modului în care

ul opereaz îi permite s duc mai u or la bun sfâr it un tratament.Platon spunea c un medic nu poate s trateze într-adev r bine o

boal decât dac a avut-o el însu i. Nu sunt întru totul de acord cuaceast afirma ie dar tiu sigur c una dintre cele mai bune înv mintepe care le-am tras de pe urma acestei perioade nefericite este aceea de a


21

putea aprecia profitul pe care un medic, alt dat s tos, îl poate aveade pe urma experien ei sale atunci când se îmboln ve te…

Îmi practicam meseria respectând preceptele medicinei clasice i,deci, am încercat, cum era i firesc, tot ceea ce medicina clasic puteaoferi. Spre marea mea dezam gire, nu am ob inut nici o ameliorare ast rii mele. Sufeream de astm i de tulbur ri renale; c ram în spate i unimportant excedent de greutate.

Printr-o întâmplare fericit , am întâlnit un medic foarte priceput închimie patologic , ale c rui teorii revolu ionare asupra cauzei i trata-mentului bolilor m-au entuziasmat. Am discutat despre cazul meu în-tr-un mod atât de inspirat, încât foarte repede am descoperit drumul pecare trebuia s apuc. Înainte de a-l întâlni, ignoram faptul c problemelede nutri ie nu pot fi rezolvate îndopându-te cu alimente; ori, era exact ce

cusem pân atunci. M-am apucat s studiez problema în mod serios i,în timp foarte scurt, am fost capabil s elimin gre elile mele de diete-tic , ca i leacurile pe care le înghi eam. Sc pând de efectele nefaste alealimentelor improprii i ale medicamentelor nocive, infirmit ile meleau disp rut i nu au reap rut vreodat . Am sl bit de la 105 kg la 68 kg,apoi am urcat pân la 75 kg. Am r mas constant la aceast greutate, pecare o consider perfect pentru talia i pentru constitu ia mea.

Care a fost regimul exact pe care l-am urmat? Ce alimente miracu-loase au putut s -mi refac s tatea? Ori de câte ori am vorbit vreunuipacient despre aceast experien a mea, mi-au fost puse întreb rile demai sus. Probabil c i dumneavoastr vre i s afla i r spunsurile. Nu sepoate trage îns nici un folos drintr-o atare enumerare de r spunsuri,deoarece nu exist doi indivizi ale c ror cazuri s fie perfect identice.Fiecare pacient are nevoie de un program pe m sur , adaptat anumetrebuin elor lui specifice. Iat de ce diagnosticele sau tratamentele princoresponden nu pot conduce decât la rezultate proaste. Chiar i uniimedici, gelo i pe energia i s tatea mea îmi adreseaz frecvent între-

ri despre regimul meu personal. Nu v pot indica cu precizie ceea cetrebuie s mânca i, dar am inten ia s v propun reguli generale care s

ajute s v p stra i sau s redobândi i s tatea – reguli pe care lepute i aplica cu folos în cazul dumneavoastr individual.

În ceea ce prive te propriul meu caz, rezultatele ob inute printr-osimpl reform a obiceiurilor mele alimentare ar fi putut p rea miracu-loase unui practician clasic de acum o jum tate de secol. Interesul pecare îl ar tam pentru importan a regimului nu a fost împ rt it de majo-ritatea medicilor în anii imediat urm tori primului r zboi mondial. Afost un timp în care numai adep ii unor tiin e înc pe atunci parame-dicale credeau c alimentele sau leacurile prea stimulante, excesele de


22

zah r, condimente, alcool i tutun puteau juca un rol atunci când boalase instala într-un corp s tos. Medicul de rând, preocupat de studiereare etelor, uitase cuvintele lui Peter Mere Latham: „Cât despre boli, îngeneral cele generate de o nutri ie defectuoas , tiu din proprie expe-rien c pot fi vindecate rapid printr-un regim corespunz tor”. Acestadev r este la fel de valabil i în zilele noastre, de i ultimii cincizeci deani au adus progrese enorme în domeniul cuno tin elor noastre tiin i-fice.

L-am studiat, deci, din nou pe dr. Latham i pe al ii ca el; mi-amîndreptat aten ia c tre chimia endocrinologiei, chimia nutri iei i câmpulvast al chimiei metabolismului. Am în eles c nu se putea recurge lastimulen i (alimentari sau farmaceutici) în cazul unor indivizi droga i,epuiza i sau bolnavi f a provoca tulbur ri grave, iar de-a lungul ani-lor nu am ratat niciodat ocazia de a-mi perfec iona cuno tin ele. Acum,dup cincizeci de ani de experien m consider tot un student, pentru cscena medical nu înceteaz s se transforme, iar eu sunt tot atât deinteresat de rolul pe care nutri ia îl joac în starea de s tate – de faptacela i interes care m îndrumase i atunci când s tatea mea fusese înjoc.

Înainte de a începe s studiez nutri ia i chimia endocrin , obiceiu-rile mele alimentare fuseser detestabile. De exemplu, a teptând masa,

obi nuisem s v rs pu in sare în c ul palmei i s ling pân ap -reau bucatele. Apoi, înainte chiar de a le gusta, mâna mea se îndreptaautomat c tre solni . Sarea îmi d dea senza ia unei st ri pl cute; pentrumine era un stimulent, precum cafeaua, tutunul sau alcoolul pentru al ii.Eram gurmand i adoram mânc rurile foarte condimentate. Mesele dincare lipseau un desert copios i un sfert de litru de lapte mi se p reau in-complete. Nu-mi d deam seama c manierea în care mâncam era d u-

toare. Mâncam lucrurile care îmi pl ceau i orice avertisment înaceast privin mi s-ar fi p rut f sens. Din leag n i pân în mor-mânt, hrana constituie o grij major i nu prea ai cum s te târguie ti cuaceast necesitate. Orice persoan obez care se str duie te s piarddin greutate tie foarte bine acest lucru. Eu îns aveam dorin a ferm dea face o schimbare radical atunci când boala m-a afectat. Cu ajutorulnoului regim, am pierdut mult în greutate i îmi amintesc faptul c cei-lal i medici, colegi cu mine, m priveau cu mil , murmurând: „Bieler o

moar de foame, a înnebunit”.Un an mai târziu, dup cercet ri intensive, am încetat s mai pres-

criu medicamente, pentru c ob ineam rezultate mai bune ac ionând prinintermediul chimiei nutri iei i a glandelor – rezultate mai durabile imai pu in periculoase pe termen lung – i i-am v zut pe colegii i priete-


23

nii mei cl tinând din cap neîncrez tori. M considerau un renegat al me-dicinei clasice i a teptau de la mine s reîncep s prescriu medicamentepentru a-mi vindeca bolnavii. În realitate, nu exist nici un remediu spe-cific pentru vreo boal cronic . Nici m car leacurile miraculoase ridica-te în sl vi de o publicitate ru inoas nu pot îndeplini aceast minune.Adev rul este c 80 – 85% dintre toate bolile umane sunt autoli-mitate – adic merg pân la cap tul drumului lor i individul sevindec . Dac medicamentele pe care le înghite sunt utile sau nu, astanu constituie decât un subiect de discu ie între medici. În ceea ce mprive te, am decis s consider c cea mai mare parte a medicamentelorsunt inutile sau chiar d un toare. Am hot rât de asemenea s consider

unii medici prea zelo i se las tenta i s i supratrateze pacien ii; iarrevistele noastre medicale, cu o franche e meritorie, vorbesc ast zi des-pre bolile provocate de tratamente.

Ca s ne întoarcem la rolul nutri iei, este bine de precizat c stu-dierea ei ca tiin nu are mai mult de patru decenii. Când îmi amintescde perioada mea de studii, îmi dau seama (ca de altfel i al i practicieni)

am înv at destul de pu ine lucruri despre dietetic . La începutulsecolului al XX-lea, îi era acordat foarte pu in spa iu în planurile de în-

mânt i se pare c lucrurile nu s-au îndreptat nici ast zi. i asta con-trar înv mintelor lui Hipocrate care spunea, adresându-se discipolilor

i: „L sa i leacurile în borcanele lor dac pute i vindeca bolnavul cuajutorul hranei”. Este deci de în eles c , dac ave i îndr zneala s men-iona i dietetica ca pe un tratament posibil al bolii, ve i fi ascultat cu un

scepticism deloc disimulat. Dac ve i sugera c regimul poate juca unrol în artrit , ceilal i î i vor ridica cu oroare bra ele spre cer. i totu i,fi ele mele demonstreaz c 95% dintre pacien ii mei, deveni i infirmidin cauza artritei sau suferind de dureri insuportabile, au fost fie com-plet vindeca i, fie considerabil u ura i. În general vorbind, tratamentulmeu în cazul artritei este îndelungat, dar în unele cazuri articula iile auputut s func ioneze normal numai dup dou s pt mâni.

Iat un caz pe care l-am g sit în dosarele mele: o femeie de 55 aniîncercase s se sinucid din cauza unei grave st ri de depresie. La primavizit s-a plâns de palpita ii ale inimii i insomnii. Tensiunea ei era maimare cu 60% decât cea normal , iar urina foarte acid . Genunchii igleznele ei erau umflate i atât de dureroase, încât de-abia putea merge.Reclama, de asemenea, dureri i o în epeneal a mâinilor, a oldului i aum rului stâng. „Sunt condamnat la scaunul cu rotile”, se plângea.Avea obiceiul s bea circa 12 ce ti de cafea zilnic, s fumeze continuu,

m nânce mult carne, mânc ruri condimentate i conserve, luând as-pirin pentru a- i calma durerile. Cu acest regim câ tigase mult în greu-


24

tate. „Sunt gata s v acord un an din via a mea ca s v d dac pute i m repune i pe picioare”, mi-a declarat pe un ton dramatic. „Va fi

nevoie de mult mai mult timp, i-am r spuns în chip de avertisment; ar-ticula iile dumneavoastr nu s-au în epenit într-o zi, satura ia toxic acorpului s-a realizat de-a lungul anilor. A i comb tut simptomele culeacurile care, ad ugate unei hrane neadecvate, v-au condus la prezen-ta stare fizic i mental ”.

Am convins-o s renun e la toate medicamentele, tutun, cafea icarne, inând cont de cazul s u special, deoarece sunt de acord ca pa-cien ii mei s m nânce carne sau s bea ceai i cafea u oare. I-am pres-cris ca unic medicament capsule de calciu i i-am recomandat urm torulregim: la sculare o tablet de drojdie dizolvat în ap cald , la miculdejun o sup de legume f cut cu fasole verde; în cursul dimine ii, 100ml. de lapte crud, la prânz elin fiart , o sup de legume, o felie de pâi-ne i salat verde f nici un condiment; în cursul dup -amiezii, fructesau sucuri de fructe diluate cu ap , la cin 300 g de fasole verde fiart io salat verde, iar înainte de culcare înc o tablet de drojdie dizolvatîn ap .

Dup trei ani, greutatea ei revenise la normal, ca i tensiunea arte-rial ; starea de depresie nu era decât o amintire nepl cut , dormea binei putea munci mult. „Mi se pare un miracol c am sc pat de artrit ,

spunea. Nu mai am nici un fel de dureri i nici un fel de umfl turi. Suntmai fericit decât am fost vreodat i nu m-am plictisit de regimul meu,cu toate c mi-a fost greu s m obi nuiesc la început. În câteva îm-prejur ri, am înc lcat regimul pentru c îmi era o poft nebun de car-ne i de desert. M-am mirat constatând c aceste alimente interzise mis-au p rut mai pu in gustoase decât m a teptam. i, când am observat

m sim eam mai bine f ele, m-am întors bucuroas la regimulmeu pentru c eram hot rât s scap de scaunul cu rotile. Acum msimt mult mai bine, pielea mea este mai curat i toat lumea îmi spune

ar t mult mai bine”.Cu siguran , mul i medici vor crede c aceast poveste este prea

fantastic pentru a fi adev rat . Iar dac îndr zni i s vorbi i unui doctordespre rela iile care pot exista între regimul alimentar i aceast teribilboal care este cancerul, risca i enorm s -l vede i f cându-i-se mil destarea dumneavoastr mental . Totu i, dr. Frederick Hoffman, statisti-cian ef al unei importante companii de asigur ri, a scris o carte desprecancer i regimul alimentar, în care trage urm toarea concluzie: „Suntconvins c influen a regimului alimentar asupra cancerului poate ficonsiderat ca o realitate de la cauz la efect”. Cu toate acestea, con-stituie înc o erezie s men ionezi termenii regim i cancer în aceea i


25

fraz sau s vorbe ti despre raporturile dintre regimul alimentar i orica-re alt boal pe care profesiunea medical pretinde c nu o poate vinde-ca decât cu pilule i injec ii. Suntem atât de orbi i de produsele chimicesintetice încât am pierdut din vedere faptul c acelea i elemente chimicesunt prezente de mii de ani în alimentele noastre.

Am putut observa rela iile strânse dintre nutri ie i boal în cazultuturor bolnavilor pe care i-am îngrijit. Îmi amintesc de primul caz detumoare pe care l-am tratat prin regim cu mai mul i ani în urm . Trebuie

m rturisesc c nu tiam nimic nici despre una, nici despre cel lalt înmomentul în care nevasta unui fermier s-a prezentat în cabinetul meu.Deasupra claviculei avea o tumoare de m rimea unui ou de curc aco-perit de o cicatrice post-operatorie.

„Chirurgul nu a putut s o scoat dup ce a început opera ia, mi-aexplicat ea, pentru c era adânc implantat în nervi i în vasele desânge. Am auzit c dumneavoastr trata i prin nutri ie i am citit într-orevist c tumorile pot fi resorbite prin aplicarea unui regim adecvat.

pute i ajuta?” „Nu sunt sigur c voi putea g si procedeul cel maibun”, i-am r spuns.

Analizând urina bolnavei, am descoperit prezen a unui exces deproteine sulfuroase. Întrebând-o despre obiceiurile ei alimentare, mi-aspus c , împreun cu so ul ei, avea o cresc torie de curcani i c , dincauza vânz rilor slabe, se obi nuiser de mai mult timp s m nânce car-ne de curcan de trei ori pe zi. Am decis s elimin sulful din regimul ei i

m resc con inutul de alcaline cu ajutorul legumelor i al fructelor. Autrebuit deci eliminate legumele bogate în sulf, din familia verzei, ca iproteinele de origine animal , al c ror con inut în sulf este la fel de ma-re. Dup 6 luni de aplicare a acestui regim total lipsit de sulf, am cons-tatat cu bucurie c tumoarea se redusese la jum tate. Dup un an, a fostresorbit în întregime. De felul meu, sunt foarte prudent; numai atunciam început s m gândesc c aceast form terapeutic poate fi eficien-

. Avusesem în fa o tumoare tare ca piatra i cu neputin de operat,iar ea a fost eliminat prin reducerea con inutului de sulf. Am continuattimp de doi ani acest regim f proteine animale, apoi am admis un picde carne de vit sau de oaie i o cantitate redus de lapte, baza alimen-ta iei bolnavei r mânând legumele i fructele f sulf în con inut.

Dup dou zeci i apte de ani, a venit la mine o actri de cinemafoarte cunoscut , care prezenta un fibrom abdominal de m rimea unuigrapefrut. Un chirurg vestit îi spusese c era necesar opera ia. M-amlimitat s -i prescriu un regim format din cereale fierte diminea a, salatesimple la prânz i legume fierte seara. Interdic ie complet pentru pro-


26

teine animale. Dup o perioad nu prea lung , a înregistrat urm torulmesaj pe care mi l-a transmis:

„În momentul în care am început regimul prescris de dumnea-voastr , am intrat i într-una din perioadele cele mai agitate din carie-ra mea. Colaboram la un program de televiziune care cerea un num rimens de ore de lucru în fiecare zi. Asta a durat ase luni. Apoi a trebuit

turnez un film important în California. Urmam acela i regim de fa-sole verde, dup cum ti i, fasole pe care mi se întâmpla adesea s ofierb pe un re ou mic instalat în baie. Aveam mereu în buzunar o feliede pâine cu unt i o banan . Turnarea filmului a durat dou sprezece

pt mâni. Apoi am f cut un turneu în cursul c ruia am vizitat treizecii trei de ora e. Dup acest prim turneu, am f cut i un al doilea i timp

de un an am fost tot timpul în voiaj – un ora nou în fiecare zi. N-amavut nici un week-end liber în tot acest timp. Au trecut astfel, f s -midau seama, treizeci de luni. Într-o diminea , la Boston, pip indu-miabdomenul, am constatat c tumoarea disp ruse. Am sim it o adev rat

urare i m-am dus s -l v d pe chirurgul care m examinase la înce-put. S-a ar tat furios pentru c disp rusem dup acea prim vizit ipentru c se a teptase s m g seasc într-o stare mizerabil . I-am ur-

rit figura în timp ce m examina i trebuie s spun c avea un aerdestul de descump nit. A consultat fi a pe care o întocmise la primavizit ca s se conving c , într-adev r, fusese vorba de o tumoare de

rimea unui grapefrut. Când s-a întors spre mine i-am spus; „Adisp rut, doctore, nu-i a a?” A fost de acord, dar nu-i venea înc scread . I-am spus: „Nu vre i s afla i de ce i în ce fel? Am urmat unregim f proteine, strict f proteine animale”. „Ei, bine, spuse elrâzând, g sesc c este ridicol”. Ad ug c tumoarea s-ar fi resorbit înorice caz. Da, tiu, am r spuns, cu bisturiul dumneavoastr . M-am ridi-cat i m-am îmbr cat. Râdeam pe înfundate atunci când, la plecare,l-am întrebat dac nu crede c Natura este minunat ”.

De atunci, am avut printre pacien ii mei multe cazuri de tumori, îndiferite p i ale corpului, care au fost eliminate printr-o schimbare deregim. Nu este oare un fapt demn de aten ie? Unii pacien i nu au destulvoin pentru a urma regimul lung i strict, sau nu-i v d necesitatea.Este clar c prefer s tr iasc cu tumoarea lor, cu ulcerul sau diabetullor, decât s scape de ele printr-un regim specific pentru cazul lor.

Uneori, pacientul tie ce trebuie s fac , dar crede c via a lui pro-fesional nu-i permite s urmeze un regim strict. Mul i dintre arti tii pecare i-am îngrijit sunt adesea în turneu, asist la recep ii i m nânc laore neregulate. Le este, deci, greu s m nânce în mod corect. Dar cândse întorc acas bolnavi, epuiza i, foarte încorda i, încep regimul cu „fier-


27

tura Bieler” (cum spun ei) – combina ie de fasole verde, elin , p trunjeli alte câteva legume pe care le-am recomandat pentru cazul lor speci-

fic. Chiar i numai un prânz corect u ureaz un corp saturat cu to-xine!

Pacientul vine la medic nu numai pentru a- i salva via a, ci i pen-tru a fi eliberat, în m sura posibilului, de dureri i infirmitate. Atuncicând pacientul nu vrea s coopereze, medicul este neputincios. Dacbolnavul dovede te c are inten ia de a coopera, îl pun în gard , înc dela început, asupra crizelor pe care le va avea de traversat atâta timp câtva dura regimul s u regenerator. Corpul este supus unei „cur iri fizio-logice”, lucru imposibil de realizat atâta timp cât se îndoap în conti-nuare cu alimentele care au creat toxinele din organismul s u. El trebuie

expulzeze aceast înc rc tur f cut din de eurile acumulate. Pe du-rata acestui post preliminar (fiertur de legume i suc de fructe diluat),el poate avea dureri de cap, gre uri, ame eli, i asta timp de câteva zile.Suma simptomelor dezagreabile este func ie de condi ia corpului s u.Privat de stimulentul pe care îl reprezentau alimentele i b uturile cu ca-re era obi nuit, se va afla oarecum în situa ia unui drogat care urmeaz ocur de dezintoxicare. Încetul cu încetul, simptomele dezagreabile vordisp rea pentru a l sa locul unei senza ii de bun stare care apare pe m -sur ce se activeaz procesul de îns to ire a corpului. Am sfâr it prina spune pacientului c recompensa pe care o reprezint o stare de s -tate ob inut printr-o alimenta ie corect este propor ional cu stricte eacu care regimul a fost urmat.

Din lunga mea experien , am aflat c pacientul trebuie s aib unfel de misiune în via – o sarcin constant pe care sper s o îndepli-neasc cât mai bine – pentru a avea într-adev r voin a de a se vindeca.Pot sublinia faptul c trebuie s se vindece singur. Eu nu pot decât sajut adaptând hrana la cazul s u particular. Vindecarea vine îns din in-terior i, la urma urmei, Natura este cea care o realizeaz . Dac indivi-dul este suficient de interesat în a- i redobândi s tatea, coopereaz .Numai c omul de rând nu simte c ar avea într-adev r o misiune învia . Î i petrece timpul liber mâncând i bând într-o companie vesel –

a încât pompele funebre nu risc s omeze. Din nefericire, trebuie sse ocupe de persoane care s-ar fi putut înc bucura de via .

De la începutul studiilor mele, am crezut cu fermitate c principiileunei nutri ii corecte puteau, f ajutorul vreunui medicament sau pilule,

corecteze boala, nu numai s o vindece, ci s o i previn , dar nusunt, i nici nu am fost un evanghelist care s i expun cu zgomot teo-riile. Nu am aplicat medicina numai la domeniul alimenta iei, mi-amasistat pacientele când au n scut, le-am îngrijit copiii i i-am urm rit pâ-


28

la c toria lor i pân la noi na teri. Medicina general d mediculuisentimentul c se consacr clien ilor s i. Acesta înva s -i cunoasc , sepreocup de soarta lor i î i afl recompensa în mul umirea lor sufle-teasc .

Nu m-am considerat vreodat un specialist. Oamenii au venit lamine, fiindc s-au sim it dezam gi i de tratamentul medicinei clasice imai ales de medicamentele stimulente cu ajutorul c rora nu puteau de-cât s biciuiasc bidivii obosi i închi i în corpul lor. Au venit la mine ca

i modifice regimul alimentar, având impresia c hrana exercit o in-fluen asupra simptomelor lor. Veneau, deci, cu voin a de a face o ex-perien de regim, de a dobândi o s tate mai bun printr-o nutri ie maibun . Bineîn eles c asta îmi u ura sarcina, pentru c omul de rând nueste deloc dispus s renun e la obiceiurile lui alimentare. Nu- i d sea-ma c aproape toate obiceiurile proaste le-a c tat din dorin a de a sti-mula. Asta înseamn c orice corp cere în mod automat ceea ce poate

-i procure o u urare de moment, mascând astfel pentru pu in timpsimptomele oboselii sau ale depresiei. Unele persoane vor înghi i astfelmult sare, altele por ii enorme de carne, urmate de cafea tare, alteledulciuri i produse de patiserie care se vor dovedi nefaste pentru orga-nismul lor. Dac îi interzic stimulen ii cu care este obi nuit, individul sesimte slab i deprimat în timp ce corpul s u se adapteaz noului regim ielimin reziduurile toxice. Multe persoane nu in cont de aceast perioa-

de adaptare necesar i trag concluzia c schimbarea de regim nu lise potrive te. S-au dus la doctor ca s ob in o u urare imediat i, defapt, se simt mai r u. Revin, deci, la obiceiurile lor stimulante. Este ohot râre tragic , împotriva c reia nu pot face nimic.

Sper ca cititorul s g seasc în aceast carte o în elegere mai bun afelului în care corpul s u func ioneaz . În fiecare zi, medicii v d paci-en i incon tien i care î i trateaz corpul – cel mai pre ios dintre bunurilelor – cu aceea i nep sare cu care un copil î i distruge juc ria cea nou .Iat , legat de aceasta, un fragment din revista „Life (7-12/1962):„Corpul uman func ioneaz cu ajutorul hranei i al oxigenului tot a acum un automobil func ioneaz cu ajutorul benzinei i al oxigenului.Compara ia se opre te îns aici. Dac nu vre i ca automobilul s func-ioneze prost sau s r mân în pan , trebuie s -i da i lucrul de care are

nevoie la momentul potrivit. Sistemul de alimenta ie al corpului, dimpo-triv , este supus gusturilor i dorin elor capricioase ale proprietarului

u. Poate ingurgita hran suplimentar când este deja plin i poate sfunc ioneze atunci când este gol. Poate s reziste unor doze surprinz -toare de alcool, tutun sau ardei iute. El îndepline te foarte bine aceastsarcin eroic . Stomacul, organ recunoscut ca pre ios i delicat, este


29

pus la o încercare atât de grea, încât rezist în mod virtual la tot ceeace nu este în mod direct otrav sau corosiv…”

Este adev rat c îng duitorul sistem digestiv poate tolera substan eciudate, dar nu la nesfâr it. Mai devreme sau mai târziu, în func ie detratamentele la care a fost supus sau de factorii ereditari, el nu mai rezis-

i este atacat de boal . Sistemul digestiv i cel circulator se pr bu escpentru c modul lor normal de lucru este împiedicat. În cazul în carecanalul digestiv este supraînc rcat de reziduuri alimentare improprii, ar-terele coronariene î i pierd elasticitatea i un atac cardiac poate survenioricând. Dac aerul pe care îl respir m este poluat, putem suferi tulbu-

ri respiratorii. Dac apa pe care o bem con ine mult clor sau fluor, cor-pul se poate irita de ac iunea lor caustic . Dac neglij m din ii, putemsuferi de malnutri ie, deoarece nu putem consuma alimentele de careavem nevoie pentru a ne men ine s to i.

Chiar când au la dispozi ie o cantitate mare de hran bun , cea maimare parte dintre oameni tiu rar s aleag . „Pr jiturile, produsele depatiserie, cafeaua, pâinea alb i carnea nu pot construi o ras rezis-tent ” a spus, avertizând, dr. Martin H. Fischer. Alte somit i medicalei-au reluat ideea, incriminând tratarea chimic a mânc rurilor, prezen amateriilor toxice în stimulen i precum cafeaua, ceaiul, ciocolata, alcoo-lul, ca i în medicamentele întrebuin ate pentru a stimula organismul.

Ne mai putem mira atunci când organismul – atelier care se îns r-cineaz cu propriile sale repara ii – nu dispune de utilajele necesare pen-tru munca lui?

Unul dintre principalele atuuri ale omului, de-a lungul epocilor, afost întotdeauna reprezentat de capacitatea corpului s u de a- i reparapropriile stric ciuni. Aceast afirma ie este valabil i pentru animale.Câinele bolnav se trateaz singur ducându-se s ron ie iarba din gazon.Pisica r nit î i linge rana pentru a o cur a, pas rea n dit de puriciscap de ei t lindu-se în nisip. Acest instinct primitiv, numit vis medi-catrix naturae, se g se te la baza tuturor artelor t duitoare. Este la felde vechi ca i via a îns i; este la fel de util primei forme de viamonocelular care s-a ivit în spa iul infinit, acum milioane de ani, ca inou , fii i fiice ale acestui prim organism viu. i atunci de ce am uitatacest lucru?


30

3. Boala i multiplele ei aspecte

Care sunt, exact, aceste boli ale civiliza iei? Ce este de fapt boala?De unde vine ea? De ce love te ea corpul omenesc? Care este momentulprecis în care un om s tos devine un om bolnav? Dac trebuie s vajut s în elege i importan a regimului în via a dumneavoastr , atuncitrebuie s pun aceste întreb ri i înc multe altele.

Omul de rând este în general încurcat de astfel de întreb ri i, dac r spunsuri, ele sunt de obicei incorecte.

Nu este oare straniu s consta i c o persoan p streaz în memorieinforma ii cât se poate de pu in importante – rezultatele la cursele de caisau la meciurile de fotbal, versurile vreunui cântecel la mod , laurea iirecompenselor academice – i ignor mai mult sau mai pu in cum lu-creaz propriul s u corp sau cauza pentru care acesta sufer durere, boa-

sau întreruperea activit ii unor organe?Se gânde te cineva oare, atunci când vede str lucirea unui licurici,

observ fenomene chimice mult mai complexe decât cele mai moder-ne experien e dintr-un laborator atomic?

Pute i fi mândri c în elege i misterele motoarelor cu reac ie sau alerachetelor trimise pe Lun , dar pute i oare s v localiza i ficatul? Înmod normal nu, adic atât timp cât ficatul dumneavoastr î i îndepli-ne te func iile de o complexitate uluitoare. Dar, atunci când v face ssuferi i, îl b ga i oare în seam ? Cum observa, cu mult în elepciune dr.Ian Stevenson: „Dac un om nu se studiaz atunci când se simte bine, os-o fac sigur când este bolnav”.

De o manier general , nu ne cunoa tem decât suprafa a exterioara corpului. Activit ile sale complexe de func ionare nu sunt resim itedecât ca o vag senza ie de bun stare pân în momentul de alarm re-prezentat de durere. Dac o a chie ne-a intrat în deget, o uit m destul derepede. Mai târziu, ne displace s observ m esuturile umflate i ro iidin cauza inflama iei, f s în elegem c organismul d f încetare o

„Suntem ara cea mai bogat din lume, i totu i una dintre cele mai pu intoase. Suntem mole i, greoi i avem multe carii dentare. Sistemul nostru

gastro-intestinal func ioneaz ca o ma in hodorogit . Dormim prost i nu sun-tem niciodat prea treji. Suferim de nevroze, de o tensiune prea mare. Nici ini-mile noastre, nici capetele noastre nu rezist cât ar trebui. Afec iunile cardiaceau atins propor iile unei epidemii. Sinuciderea este unul dintre principalii factoricauzatori de moarte (cel de-al patrulea, pentru vârstele între 15 i 45 ani). Su-ferim de un întreg convoi de boli ale civiliza iei”.

Herbert Ratner, M.D.


31

lupt biologic pentru supravie uire. Umfl tura i inflama ia (furunculsau abces) sunt o m sur în eleapt de ap rare a corpului, deoarece con-stituie o izolare, o baricad care împiedic du manul (microb, otrav ) sînainteze cât mai mult în corp. Jenat de degetul care doare, omul se r -ne te pe fa când se rade, i pic turi de sânge încep s -i iroiasc pefa . El nu în elege c inflama ia provoac durerea în deget tocmai pen-tru a-l împiedica s se serveasc de el. A pune în repaus elementul r -nit pentru a-i permite s fie reparat – iat o precau ie în eleapt anaturii. V zând uscându-se sângele pe obraz, se gânde te omul oare csângele este lichid în venele sale, dar solid pe marginea r nii? Nu vedenimic miraculos în acest proces de coagulare care împiedic sângele sse scurg prin rana deschis ? Oamenii de tiin care studiaz fenome-nul gândesc totu i c el este miraculos.

„Este dezonorant pentru un suflet care gânde te s tr iasc într-ocas atât de minunat construit cum este corpul f s vrea s se fami-liarizeze cu admirabila sa structur ”, a declarat Robert Boyle (n scut în1627). Din nefericire, la vremea lui, el nu putea beneficia de informa iitiin ifice precise asupra „admirabilei structuri a casei sufletului t u”

dar, în zilele noastre, cititorul interesat poate foarte bine s se docu-menteze asupra mecanismului corpului s u, subiect pe care nu pot decât

-l ating în aceast carte. Nu am, dealtfel, de loc preten ia de a face dinpacient un doctor în zece lec ii.

Pentru a în elege boala, trebuie s în elegem celula vie. Corpul fie-rui om se compune din miliarde de celule, fiecare dintre ele fiind un

mecanism extrem de complex. În zilele noastre îns , cunoa terea acestuimecanism este foarte imperfect . Când corpul este bolnav, celulele saledevin anormale în moduri diferite. Bolile se pot împ i în dou catego-rii: bolile prin infectare, cauzate de viru i sau bacterii care p trund încorp; bolile prin degenerescen , cauzate în general de substan e toxiceproduse chiar de organele dereglate, sau introduse odat cu aerul sauhrana. Împotriva acestor dou tipuri de atac corpul lupt cu toate mijloa-cele sale, încercând s neutralizeze materia nociv sau s elimine dinmediul atins orice factor defavorabil. Se poate spune c istoria medici-nei a început atunci când primii oameni s-au r nit sau s-au îmboln vit.Cea mai veche dovad a bolii umane a fost furnizat de oseminte. Exa-minarea unor mumii egiptene a scos la iveal reumatisme articulare ituberculoze ale irei spin rii, iar pe pere ii unei pe teri din Pirinei s-adescoperit o pictur din epoca aurignacian (cca. 15000 î.H.), reprezen-tând, f nici o îndoial , pe cel mai vechi medic cunoscut – un vraciîmbr cat în piei de animale i purtând pe cap ceva împodobit cu coarnede cerb.


32

Omul primitiv credea c boala este cauzat de demoni introdu i încorpul s u (anumite popoare s lbatice o mai cred i ast zi). Persoanabolnav era considerat ca vr jit . Era izolat de trib i puterile magiceale unui om al medicinei, în spe vraciul, erau necesare pentru a speriai expulza spiritele rele, sau demonii, astfel încât victima s poat fi vin-

decat .Într-o epoc mai civilizat , în vechiul Egipt, se cerea pacientului

care lua medicamente s se roage: „Fii binevenit, o, tu, leac, care veialunga ceea ce este în inima mea i în membrele mele”. Chiar i pevremea lui Platon persista credin a c boala este datorat mâniei zeilor.Numai apari ia eliberatorului Hipocrate, în epoca de aur a Greciei a

cut s dispar magia, supersti ia i demonologia. El a scos arta medi-cal , a a cum spune i sir William Osler, „afar din tenebrele orientale,pline de fantome, c tre lumea orbitoare a clarit ii occidentale”.

S-a spus c dator m totul fie Naturii, fie grecilor antici. Din punctde vedere medical, afirma ia este adev rat , iar Hipocrate i-a înv at peoameni cum s o ajute pe Mama Natur în munca ei. El tia c boala areo cauz i urma un anumit curs; c prin diferite regimuri corpul putea sfie afectat sau debarasat de ea. El tia c nu trebuie s nesocote ti legilenaturii i c aceste legi nu se schimb vreodat .

Înv mintele civilizate ale lui Hipocrate i ale discipolilor s i aufost acoperite de praful Evului Mediu când supersti ia, magia i igno-ran a au fost din nou atotst pânitoare. Biserica s-a inspirat de la oameniimedicinei, de la doctorii-magicieni, de la vracii tribului. Odat cu cre-din a reînnoit c boala era cauzat de o posedare demonic au ap rut itratamente pe m sur : rug ciuni, exorcism, punerea mâinilor, contem-plarea moa telor. Victima se vindeca sau murea. Dar gra ie minunatelorputeri de recuperare ale corpului uman, se întâmpla adesea ca ea s iredobândeasc s tatea cu toat lipsa de îngrijire sau în ciuda oribilelordecocturi pe care era pus s le înghit . Faptul c unii reu eau s supra-vie uiasc era o minunat dovad a multiplelor linii de ap rare pe carecorpul le ridica în calea r ului.

Secolul al XVII-lea a v zut ivindu-se zorii medicinei tiin ifice, darîn 1685 mai d inuiau înc metode stranii de tratament. Nici chiar unrege, Carol al II-lea al Angliei nu le-a sc pat. M rturie – aceast poves-tire pe care doctorii H.M. i A.R. Somers au publicat-o cu titlul„Doctorii, Bolnavii i S tatea”:

„Într-o zi, Regele, pe când se b rbierea, a le inat în dormitorul lui.Medicul s u a aplicat urm torul tratament. I-a scos din bra ul drept ooca de sânge, apoi 8 uncii din um rul stâng. Apoi i-a administrat un


33

vomitiv i o injec ie compus din 15 substan e. A fost apoi ras în cap i is-a aplicat drept pe piele un medicament vezicant. Pentru a cur acreierul s-a recurs la praful de str nutat, apoi la praful de ciubo ica-cucului pentru a-l înt ri. Între timp, a fost pus s înghit alte vomitive,licori calmante i s-au efectuat alte lu ri de sânge. Picioarelor regale lis-a aplicat un plasture f cut din smoal i din excremente de porumbel.Ca s fie masa bogat , au fost administrate urm toarele substan e: se-min e de pepene galben, r in de frasin, scoar de ulm, ap de cire e,extract de l cr mioare, de bujor, de lavand , perle dizolvate în o et,

cin de gen ian i, la sfâr it, 40 de pic turi de extract de craniuuman. În ultim instan , s-a recurs la piatra de bezuar. Pacientul amurit îns .”

Pacien ii continuau s moar cu miile în timpul epidemiilor care de-vastau na iunile civilizate. Atunci când, în cea de-a doua jum tate a se-colului nostru, Louis Pasteur i discipolii s i au descoperit c organismeminuscule intr în corp pentru a provoca tulbur ri, tiin a medical afost capabil s elimine o categorie de boli.

Înaintea lui Pasteur, Rudolph Virchow formulase doctrina sa desprepatologia celular : orice boal este, de fapt, o boal a celulelor. Dup

rerea sa, corpul poate fi comparat cu o ar ai c rei locuitori ar fi celu-lele. Boala ar fi, deci, un r zboi al cet enilor – celule – un r zboi pro-vocat de ac iunea for elor inamice venite din exterior.

Al i cercet tori au adoptat teoria conform c reia boala este un mij-loc de protec ie pentru corp, o adaptare la circumstan ele naturale.

„Boala, spun ei, nu este niciodat o capitulare în fa a for elor ob-scure ale decaden ei i ale mor ii, ea este, în special, o lupt pentru s -

tate”. Iar dr. Hans Seyle observ c : „Îns i concep ia despre boalpresupune o lupt între for ele de agresiune i mijloacele de ap rare”.Durerea, oricât de pu in dorit ar fi, are o misiune util . Este un avertis-ment dat de natur ca s oblige bolnavul la repausul necesar vindec rii.Ea ne previne i în cazul în care corpul a suferit vreo stric ciune. Extre-mit ile nervilor, ac ionând ca receptori, adreseaz un mesaj prin impul-suri electrice creierului, iar noi, prin reac ie, sim im durerea. Durereapoate fi provocat de o varietate de stimuli senzoriali, de ordin chimic,mecanic, termic sau electric. În cazul unei inflama ii datorate unei bolisau r ni, avem de-a face, în mod obi nuit, cu o combina ie de presiunemecanic i irita ie chimic . Durerea ne avertizeaz întotdeauna c cevanu este în regul i este pentru medic unul dintre cele mai importantesimptome ale bolii.


34

Atunci când v-a i lovit, sim i o durere violent i v întreba i de ceomul este nenorocit cu aceast senza ie. Iar mirarea dumneavoastr setransform în disperare atunci când vede i o fiin apropiat suferind dincauza cancerului. Dar durerea, începând cu cea mai mic în ep tur ipân la tortura unui calcul renal, este cea mai bun ap rare a corpului.De exemplu, ea imobilizeaz un bra rupt pentru ca atelierul corpului sîl poat repara.

Corpul r nit sau bolnav încearc întotdeauna s revin c tre o starede s tate. Multe persoane se resemneaz s accepte ca normale durerisurde, migrene, neajunsuri digestive.

Nu sunt de acord ca astfel de lucruri s fie considerate normale.Pentru mine, adev rata s tate este mai preten ioas . Ajungem la eaurmând legile naturii; atunci când le înc lc m, apare boala. S tatea nune este f cut cadou la na tere de o natur binevoitoare. Ea este dobân-dit i men inut datorit unei particip ri active, în concordan cu regu-lile bine definite ale unei vie i s toase.

Suntem înclina i s credem c s tatea poate fi cump rat în cap-sule într-o farmacie i c to i cei care au cu ce, i-o pot procura.

De i nu au des ocazia s o vad „pe viu”, medicii tiu ce înseamn ,de fapt, „s tate str lucitoare”. i, totu i, nu s-au pus de acord asupracauzelor bolii. De genera ii, grupa i în tabere du mane, ei discut dacboala este cauzat de X , de Y sau de Z.

4. Pietre de temelie pentru edificiul s ii

La sfâr itul capitolului precedent, i-am l sat pe medicii curio i sdezbat asupra întreb rii: care este cauza bolii?

i eu am, cu privire la boal , propriile teorii i remedii, dar s nu vsa i p li i! Nu este vorba numai de propriile mele teorii i remedii!

Sunt roade ce au fost adunate de-a lungul secolelor, precum smântânadeasupra laptelui. Ele au f cut parte, de-a lungul genera iilor, din arta dea vindeca, dar sunt neglijate într-o manier de neîn eles în epoca noastr

zit medicamentelor miraculoase. Dac am vreun merit, este acelade a le fi adunat, de a le fi scuturat de praf, i de a le fi încercat eficien-a. Sunt eficiente, minunat de eficiente! Natura a f cut din om, în

„Numai în elegând în elepciunea corpului vom putea ob ine st pânireabolii i a durerii i s ne eliber m de povara condi iei noastre umane”.

William Harvey, M.D.


35

general, o ma in perfect . Dar omul, din ignoran , team sau l -comie a stricat îngrozitor aceast ma in . S tatea este un lucrusimplu. Pu ini o au. De ce?

Pentru c nu l m Natura s se exprime! Sper s v fac s cunoa -te i aceste secrete ale Naturii, pe m sur ce sper s v conving c ali-mentele i nu medicamentele sunt cel mai bun remediu pentru dum-neavoastr .

În aceast carte, ve i descoperi alimentele care fac bine i pe celecare fac r u, precum i modul în care corpul reac ioneaz i la unele ila altele când suntem s to i i când suntem bolnavi, iar acest lucrueste de importan capital . Vreau s cred c , datorit unei mai bune în-elegeri a chimiei corpului i a terapeuticii alimentare, ve i fi la fel de

convin i ca i mine c : 1) boala este cauzat de un regim impropriu;2) un regim corect poate s vindece mult mai bine boala, f s recurgla medicamente sau la o interven ie chirurgical .

Iat câteva exemple succinte. Dovleacul este o legum dulce, foartebogat în sodiu. i sodiul este cel mai important dintre toate elementelealcaline necesare corpului uman, deci sodiul favorizeaz s tatea.

Ficatul este depozitul-rezervor al sodiului, element necesar pentrumen inerea echilibrului acid-baz al corpului, f de care este imposibil

men ii o stare bun de s tate. Dovleacul, întrebuin at ca aliment ica remediu, este mijlocul ideal de revigorare a unui ficat epuizat de so-diu. Bineîn eles, acest tratament nu poate fi aplicat tuturor cazurilor. Ofiertur de dovleac alb, de dovleac galben sau de fasole verde ar fi preacoroziv , prea iritant prin con inutul s u alcalin pentru membrana sen-sibilizat a intestinelor unui pacient suferind de ulcer gastric. Pentruacesta, a prescrie mici tablete de drojdie, nu ca medicamente, ci ca sim-plu aliment, printre celelalte ale regimului s u. Acolo unde cele mai bu-ne supe de legume ar fi prea iritante pentru un ulcer deschis, drojdia, di-luat în pu in ap sau lapte este foarte indicat , bogat în vitamine ve-getale, neiritant pentru intestine din cauza concentra iei alcaline re-duse. Am prescris pân la 22 de tablete de drojdie pe zi i am v zut ul-cere care s-au vindecat i s-au cicatrizat.

Ve i g si în paginile care urmeaz o list cu numeroase alimente bi-nef toare – alimente cu întrebuin are terapeutic – pentru c scopul pecare mi l-am propus este de a v vindeca, în cazul în care sunte i bol-navi, sau de a v înv a cum s v p tra i s tatea prin mijloace simplei pu in costisitoare. V avertizez îns c nu ve i g si aici vreun medica-

ment-minune care men ine într-o s tate perpetu ranii vreunui satpierdut în inima Asiei. Las astfel de lucruri s exploateze gustul bolna-vilor pentru un panaceu.


36

Metoda mea de tratament – o combina ie între adev ruri medicalemult timp neglijate i cele mai moderne tehnici de laborator – se bazea-

pe s tate, i nu pe boal . În timp ce al i speciali ti din lumea medi-cal par s accepte boala i decrepitudinea fizic ca pe un fenomen na-tural de îndat ce maturitatea a fost dep it , eu le consider ca pe o con-secin a unor obi nuin e contrare naturii, a unor regimuri prea bogate încalorii sau a unor medicamente stimulante. Am refuzat întotdeauna s -lsf tuiesc pe bolnav cum s se împace cu artrita, astmul, ulcerul sau mi-grenele, încercând s -l înv cum s scape de toate aceste infirmit i. Peparcursul unei jum i de secol de practic medical , am avut ca unicobiectiv s -i scap pe pacien ii mei de suferin ele lor i s -i scutesc astfel

mai revin în cabinetul meu. Dar bolnavii, descuraja i de nenum ratepilule i licori, se îndreapt spre mine în valuri neîntrerupte. Iar când auînv at s colaboreze cu Natura i nu s o combat , le spun tuturor„adio”, i nu „la revedere”.

Înc în 1883, John Show Billings, specialist în s tate public ,spunea: „Este important s re inem c simpla introducere de microbiîntr-un organism viu nu provoac în mod automat înmul irea lor sauboala. Condi ia organismului însu i are o foarte mare influen asuprarezultatului…Pasteur a generalizat în prip atunci când a declarat csingura condi ie care determin cazul patologic este mai marea sau maimica abunden de germeni”.

În ciuda dovezilor contrare, mul i medici se înc âneaz înc ssus in teoria germenilor i necesitatea medicamentelor pentru combate-rea microbilor. Se sprijin în aceast atitudine pe faptul c variola, dif-teria, febra tifoid i pneumonia au fost învinse. Este adev rat c nu potfi contrazi i în acest punct precis. Boli cronice majore îns – cum ar ficancerul, diabetul, arterioscleroza, nefrita i hepatita – sunt într-o curbascendent constant . Medicina tiin ific , st pânind bolile infec ioasemortale prin întrebuin area medicamentelor imunizante cum ar fi anti-bioticele, nu a putut reduce for a uciga a mai multor serii de boli la felde îngrozitoare.

În loc s -l urmez orbe te pe Pasteur (cum au f cut-o atâ ia al i me-dici) m-am întrebat: invadarea esuturilor de c tre elemente exterioare –viru i i bacterii – constituie singura cauz probabil a bolii? N-ar trebuiluate în considerare i condi iile de constitu ie i ale mediului înconju-

tor al omului? N-a sosit, oare, timpul s l rgim no iunile de boal ide tratament dincolo de teoria infec iei a lui Pasteur? Nu este, oare, po-sibil ca germenii s nu fie decât elemente concomitente ale bolii, întot-deauna prezen i, dar putând s se multiplice la un individ bolnav de odereglare func ional ?


37

utând r spunsuri la aceste întreb ri, l-am p sit pe Pasteur imicrobii lui pentru a m angaja pe un drum diferit, considerând c nueram un pionier solitar. Nu voi intra în detaliul laborioaselor mele cer-cet ri asupra chimiei corpului, dar vreau s v spun numai c am ajunsla concluzia c germenii nu provoac o stare maladiv , ci se manifestmai târziu, dup ce corpul a fost atins de boal . În timpul experiment -rilor i lucr rilor mele de laborator, am fost readus for at spre teoriile luiHipocrate, conform c rora boala este consecin a unei dezordini în me-diul ambiant. Cum esen a mediului ambiant este de natur chimic iaxat pe hrana consumat de individ, mi s-a p rut normal, ca r ul odatdeclarat, s incriminez prezen a în regimul s u a alimentelor impropriii contrare nevoilor sale.

a cum am spus în prefa , medicina în zilele noastre merge pebâjbâite în întuneric. Ignoran a i lipsa de interes de care dau dovadmul i medici fa de problemele de dietetic se num printre cauzeleacestui obscurantism. Din acest punct de vedere, Hipocrate a fost unprecursor vizionar. Prima m sur pe care o preconiza pentru men inerea

ii era un Regimen, sau mod de via regularizat. tia c Naturaeste cea care vindec i c rolul medicului este s o asiste; tia c orga-nismul bolnav are nevoie de repaus nu numai fizic, dar mai ales chimic.Repausul chimic nu poate fi ob inut decât ab inându-te de la hran pen-tru a permite organismului s se debaraseze de de eurile acumulate.

Thomas Sydenham, supranumit „Hipocrate al Angliei”, a exprimatconceptul de boal într-o singur fraz : „Boala nu este altceva decâtefortul depus de corp pentru a sc pa de materiile morbide”. Sydenhama tr it în secolul al VII-lea, dar aceste cuvinte sunt tot atât de adev rateast zi pe cât au fost i atunci. Chimistul olandez Herman Boerhave,mergând pe urmele lui Sydenham, declara la rândul s u: „Boala estevindecat cu ajutorul naturii, prin neutralizarea i eliminarea materii-lor morbide”. Cu pu in timp înainte de era lui Pasteur, Rudolph Vir-chow, în cartea sa de avangard asupra patologiei celulare, sus inea c

tatea celulelor depinde de compozi ia lor chimic i c aceast com-pozi ie depinde la rândul ei de natura hranei absorbite de individ. „Dacmi-a putea retr i via a, declara el, mi-a consacra-o încerc rii de ademonstra c germenii î i caut habitatul natural – esutul bolnav – f -

ca ei în i s fie cauza bolii esutului. De exemplu, ân arii cautapa st toare, dar nu ei sunt cauza c o balt este st toare”. Dinnefericire, teoria lui Virchow este rebarbativ , deoarece omul nu a ac-ceptat niciodat bucuros s i vad schimbate sau reformate obi nuin e-le sale alimentare. În timp ce procesele de absorb ie i de digestie sunt


38

mecanisme instinctive, modul de a se hr ni este o obi nuin i este deîn eles s fie greu de înfrânt.

Atunci când Pasteur a ap rut cu spectaculoasele sale demonstra iiasupra teoriei germenilor, publicul, ca i doctorii, au dat la o parte cu o

dit u urare înv mintele lui Virchow. Iat -i, exclamau ei, iat -i peadev ra ii demoni! Ce conta dac î i p strai proastele obiceiuri? Indivi-dul putea s le p streze cu con tiin a lini tit pentru c marea problemera lupta împotriva microbilor.

Sistemul meu de tratament nu are nimic exaltant. Este o aplicare abunului sim i a cercet rii moderne. Dar cei mai mul i oameni sunt ac-tivi i, când sunt bolnavi, trebuie s i ocupe timpul înghi ind pilule saucineva trebuie s se ocupe de ei, fie chiar i printr-o interven ie chirurgi-cal . Dac li se spune s se odihneasc , s se ab in de la unele alimen-te, s permit corpului s se vindece singur, r mân sceptici i tem tori.Se vor duce s consulte un medic care face ceva. A a încât, medicinamodern a îndep rtat metoda simpl i pu in spectaculoas a lui Hi-pocrate de tratare a bolii prin regim: hran adecvat , aer curat, repaus.Foarte pu ini sunt aceia care mai urmeaz înc aceste sfaturi în elepte,pronun ate acum 24 de veacuri, atunci când acest mare profesor i-a în-

at pe discipolii s i, în Insula Kos, c boala nu este numai Pathos(suferin ), ci i Ponos (trud ), adic necesitatea urgent pentru un corpde a face efort pentru a- i redobândi starea sa normal de s tate. Astase nume te Vox Medicatrix Naturae – puterea vindec toare a naturii,care opereaz din interior. Dac erau necesare m suri mai serioase, Hi-pocrate prev zuse o a doua linie de ap rare: leacurile. Cea de-a treia, lanevoie, era chirurgia. În zilele noastre, mai ales datorit insisten ei bol-navilor, medicii au inversat procedura i chirurgul a devenit vedeta sce-nei medicale. Men ionez c nu sunt împotriva chirurgiei atunci când es-te absolut necesar .

Teoria conform c reia boala este o infec ie toxic în interiorul cor-pului s u nu este agreat de pacient. Teoria lui Pasteur, conform c reiaboala este cauzat de organisme provenite din exterior este mai u or deacceptat, pentru c atunci pacientul se poate v ic ri ca o victim nevino-vat a unui du man necru tor: „De ce a trebuit s mi se întâmple toc-mai mie?”

Nu prididesc s repet pacien ilor mei: Durerea dumneavoastr ,mizeria dumneavoastr i boala dumneavoastr se datoreaz erorilordumneavoastr de alimenta ie i medicamentelor dumneavoastr . Sufe-ri i pentru c sunte i plini de de euri toxice provenite dintr-un regimprost ales, compus din alimente prea bogate, sintetice, sterilizate, îmbo-

ite cu arome artificiale – hran prea stimulant i con inând prea


39

pu ine vitamine naturale, legume i fructe. Chiar dac a i ales alimentenaturale i s toase, ele au fost mai mult ca sigur preparate într-unmod incorect, prea fierte sau c lite în ulei, apoi „îmbun ite” cu con-dimente nocive. Chimia normal a digestiei dumneavoastr este dere-glat nu numai de de eurile toxice, ci i de medicamente d un toaresau obi nuin e nes toase, printre care trebuie s men ion m lipsa deexerci iu fizic. A a încât, elementele otr vitoare – toxinele – care austa ionat în sângele dumneavoastr invadeaz filtrele i organele de eli-minare: rinichii, ficatul, intestinele i pielea. Vinova ii sunt toxinele,cauza real a bolii. Trebuie s fie eliminate dac organismul vrea s iredobândeasc s tatea.

tim, deci, c boala nu este altceva decât un efort deosebit pecare corpul trebuie s -l fac pentru a sc pa de materiile toxice.

Aceasta este prima piatr de temelie pe care îmi cl desc edificiulii.

Acest efort deosebit al corpului pentru a arde de eurile se traduceprin febr , iar schimb rile (în general defavorabile) pe care le sufer or-ganele întrebuin ate ca ie iri de siguran pentru aceast eliminare con-stituie patologia, sau condi iile i procesele bolii.

Ficatul i rinichii joac un rol important în eliminare. Pentru ficat,calea natural de eliminare trece prin intestine, pentru rinichi – prin ve-zic i uretr . Atunci când ficatul este congestionat i nu- i poate înde-plini func iile, de eurile (toxine) trec în fluxul sanguin; acela i lucru seîntâmpl când rinichii sunt inflama i. Sângele trebuie s scape de acestetoxine cu orice pre . De aceea, natura recurge la c i de siguran pentrua realiza aceast evacuare. Pl mânii vor avea sarcina s elimine unelede euri care ar trebui s treac prin rinichi, iar pielea va înlocui par ialficatul. Este u or de în eles c pl mânii nu pot fi rinichi excelen i. Dinirita ia cauzat de eliminarea prin aceast ie ire de siguran pot rezultabron ita, pneumonia sau tuberculoza, în func ie de chimia specific aotr vii care trebuie eliminat .

Putem, deci, spune c pl mânii ac ioneaz prin pleur , în locul ri-nichilor sau c trebuie, de nevoie, s joace rol de rinichi suplinitori. Înacela i mod, dac otr vurile din bil se revars în sânge i sunt elimina-te prin piele, produc numeroase irita ii ale mucoasei interne sau ale pie-lii externe sub form de cataruri, abcese, furunculi, acnee etc. Pielea sesubstituie astfel ficatului sau, dac dori i, eliminarea se face printr-o ie-ire de siguran la nivelul pielii.

Conform acestui ra ionament, numele unei boli este bazat pe o des-criere a schimb rilor suferite de organele utilizate ca ie iri de siguran .


40

Dup deteriorarea celulelor de c tre de eurile toxice, este u or pentrubacterii s atace i s devoreze celulele sl bite, r nite sau moarte.

În acest caz, boala, a a cum o v d eu, este un proces anormal de eli-minare. Pentru a accelera sau u ura eliminarea natural a materiilor to-xice, cred c este necesar sau s ne ab inem de la orice hran (post câ-teva zile), sau s ne ab inem de la alimentele care au provocat toxemia.

utând metode pentru a elimina toxemia, mi-am îndreptat aten iatre glandele endocrine i, în mod cu totul special, c tre tiroid , supra-

renal i glanda pituitar . Cercet ri îndelungate i laborioase în acestdomeniu m-au l murit asupra modului de a întrebuin a sistemul endo-crin pentru a contribui la eliminarea toxinelor care otr vesc organismul.(Glandele endocrine care s-au bucurat mult timp de aten ia corpului me-dical, sunt de câtva timp neglijate într-un mod inexplicabil. A existat ovreme, de exemplu, când obezitatea era tratat cu comprimate pe bazde extract de gland tiroid . Când au fost obliga i s constate ineficien aacestui tratament pentru a se ob ine o reducere a greut ii, medicii au în-cetat s se intereseze de glandele endocrine).

Studierea sistemului endocrin m-a condus spre un alt câmp de cer-cetare foarte important: efectele stimulatoare asupra organismului umanale diferitelor alimente i substan e nealimentare, cum ar fi sarea. Efec-tul stimulator al anumitor alimente se afl în rela ie direct cu glandeleendocrine. Voi avea multe de spus în leg tur cu acest subiect, darvreau mai întâi s v adresez o întrebare: Câ i dintre dumneavoastr pot

i înceap ziua f o cea aburind de cafea? Este evident c apre-cia i cafeaua pentru valoarea ei stimulatorie. Când sunte i tân r i activ,elimina i acizii toxici din cafea prin urin . Dar mai târziu, când rinichiiau sl bit din cauza vârstei, ace ti acizi se acumuleaz în organismuldumneavoastr , pic tur cu pic tur . V sim i obosit, deprimat, suferi ide migrene i atunci m ri i doza de cafea b ut pentru a rezista. Pentrumoment, v sim i mai bine, în stare s înfrunta i lumea întreag , pentru

v-a i biciuit glandele endocrine (mai ales suprarenalele) pentru a ob-ine aceast fals senza ie de euforie. Impresia de stare bun este o mas-

menit s ascund realitatea. Cât timp o s pute i continua s v bi-ciui i glandele endocrine? Numai pân la inevitabila lor pr bu ire.

Pentru c am v zut atâtea sisteme endocrine stimulate cu lovituri debici, le-am studiat am nun it, începând cu propriul meu sistem, maltra-tat cu sare. Pentru cea mai mare parte a pacien ilor mei, teoriile meledespre stimulare i despre toxemie p reau atât de revolu ionare, încâttrebuiau explicate înainte de a putea fi acceptate. i sper ca, aceste ex-plica ii fiindu-v oferite, s le accepta i i dumneavoastr .


41

Toxemia este cauzat de o hran improprie. Organele sunt în acestcaz obligate s func ioneze ca ie iri de siguran pentru eliminarea de-eurilor toxice din organism. Pentru a în elege boala din acest punct de

vedere, trebuie s lu m în considerare hrana consumat , ficatul, rinichiii glandele endocrine ale consumatorului, ca i mediul social în care tr -

ie te.Hrana consumat este la fel de îndep rtat de regimul natural al

omului ca i civiliza ia actual de jungla primitiv , de i omul are apro-ximativ acela i ficat i acela i aparat digestiv ca i str mo ii s i îndep r-ta i. Dac absoarbe o hran natural , ficatul s u î i îndepline te rolul cueficien ; dac î i umple stomacul cu pâine cald , cârna i, ardei iute,produse de patiserie, totul înso it de cafea tare, ficatul s u maltratat nu

i poate îndeplini misiunea. Dac ficatul va capota mai devreme saumai târziu – asta depinde de calitatea lui ereditar – dar oricum va ca-pota, iar când nu mai reu te s filtreze sau s neutralizeze toxinele dinsânge, corpul trebuie s recurg la o alt linie de ap rare. Aceast ap -rare este asigurat de glandele endocrine care se str duiesc s dirijezetoxinele spre alte organe de eliminare. Principalele glande care trebuie

r spund acestui efect sunt: hipofiza – situat la baza creierului,tiroida – aflat în gât i capsulele suprarenale – care acoper parteasuperioar a rinichilor.

Aceste glande trebuie s i for eze, în condi iile date, regimul, pen-tru a m ri debitul secre iilor interne. Cum îns cantitatea de secre ie estepropor ional cu volumul sângelui care ajunge la ele, glanda se umflprintr-un aflux suplimentar, ceea ce adesea poate avea consecin e dezas-truoase.

Hipofiza, de exemplu, nu dispune de prea mult spa iu, fiind fixatîn mediu osos la baza cutiei craniene i, deci, nu s-ar putea umfla f ssuporte o presiune în interiorul receptaculului s u, presiune care poateavea simptome alarmante. Patru st ri maladive diferite, toate consecin eale unei toxemii a sângelui, pot rezulta din aceast presiune: migrena,epilepsia comun , acromegalia (un fel de gigantism sau supradezvol-tare) i cecitatea (orbirea).

Am în dosarele mele multe cazuri de migrene i epilepsie, în caresimptomele au putut fi oprite iar corpurile readuse la starea de s tate.Rezultatul a putut fi ob inut prin desc rcarea ficatului de o aglomerareexcesiv , pentru a-i putea permite din nou s purifice fluxul sanguin i

restabileasc o balan corect a eforturilor cerute glandelor.Istoria medical a celei mai mari p i a pacien ilor mei suferind de

migren arat c au suferit de dureri de cap înc din copil rie, dar s-auprezentat la cabinet la vârste de 30, 40 sau 50 ani. Am putut stabili c ,


42

acolo unde nu exist o influen a medicamentelor, migrena este, practicîn toate cazurile un tip alcoolic de durere de cap. Asta o s -i fac s tre-sar pe cei ce sufer de migrene. M gr besc s adaug c alcoolul nuprovine din consum excesiv de b uturi, fiind fabricat chiar de stomaculbolnavului. Este rezultatul fermenta iei zaharurilor i f inurilor con inu-te în regimul lor alimentar. Acest alcool este mai d un tor decât cel dinsticle, deoarece un b utor de „t rie” nu este obligat s înghit toate rezi-duurile distil rii, nu absoarbe decât alcool etilic, pe când alcoolul fabri-cat în intestine con ine i mustul acid i alte substan e toxice.

Tratând pacien ii suferind de migrene, am constatat c atunci cândle interzic zaharurile i f inurile i le prescriu anumite antidoturi natu-rale în regim, nu mai au, practic, dureri de cap! Recuno tin a lor esteuna din marile bucurii pe care le poate tr i un medic în exercitarea pro-fesiei lui.

Am v zut cum acromegalia sau gigantismul este oprit eliminând to-xemia subiacent . Acest lucru nu este îns eficient decât în perioadaadolescen ei. Cecitatea, cum am v zut, poate rezulta dintr-o umflare ex-cesiv a hipofizei, datorit unor intoxic ri prin alimente sau medica-mente. Adesea, penicilina stimuleaz excesiv hipofiza, determinândtulbur ri de vedere.

i o hipersecre ie a tiroidei poate avea consecin e defavorabile.Aceast gland , amplasat la baza gâtului, controleaz toate func iile ce-lor trei straturi de piele ale corpului uman: pielea extern – epiderm ,pielea intern – membrana mucoas , pielea median – membrana seroa-

care tapiseaz cavit ile pleurei, pericardului, peritoneului i cutieicraniene, ca i cavit ile articula iilor.

Func ia normal a epidermei este de a elimina gaze, lichid i anu-mite substan e s rate, dar i de a lubrifia propria suprafa i sistemulpilos. Ca ie iri de siguran , aceste func ii de eliminare a s rurilor acidei a altor de euri toxice provoac numeroase boli, ale c ror denumiri ar

putea umple un dic ionar dermatologic destul de voluminos. Eczemacronic , furunculoza, psoriazisul sunt numai câteva exemple comune.Bolile pielii, care sunt într-adev r simptome ale irita iei toxice, reac io-neaz favorabil la un tratament dietetic i local, al c rui scop este de aneutraliza i elimina otr vurile nocive. Un astfel de tratament reu te

regularizeze func iile unei glande tiroide superactivate.Pielea intern , sau membrana mucoas , secret în mod normal un

mucus limpede, care men ine umiditatea membranelor i antreneazcorpuri str ine i iritante c tre un punct unde pot fi eliminate. La nevoie,tiroida poate for a expulzarea unor toxine prin celulele mucoasei.


43

Dac sunt interesate numai celulele superficiale ale pielii interne idac secre ia este apoas , ne g sim în prezen a unei boli caracterizateprin exuda ie seroas , numit guturai sau catar. Când sunt afectate stra-turile mai profunde, scurgerea devine muco-purulent (mucus i puroi),purulent (numai puroi) sau purulent-hemoragic (puroi i sânge).

Aceste circumstan e fac s apar boli ca: sinuzita, bron ita, gastrita,enterita, mastoidita i altele, ale c ror nume se termin cu „-it ”; în toateaceste cazuri, este vorba de inflamarea mucoasei (membranei seroase).

Eliminarea for at prin pielea median poate provoca: artrit , ne-frit , peritonit , pericardit , encefalit , meningit . Toate aceste bolisunt inflama ii datorate unei elimin ri for ate de toxine. Am consta-tat c singura metod pentru a vindeca sau atenua astfel de simptomemaladive este s neutraliz m toxinele prin regim, astfel încât s acor-

m un r gaz ficatului congestionat i dereglat s se refac , i s u ur mevacuarea otr vurilor prin canalele pe care le-a ales natura pentru acesttip de activitate: rinichi, ficat, pl mâni, piele i intestine.

Glandele suprarenale au fost considerate mult timp ca glande deajutor. Se credea c ele nu- i deverseaz secre ia intern decât în cazulîn care corpul trebuia s fac fa unei situa ii periculoase. Mai târziu,s-a demonstrat c aceast secre ie este atât de vital omului, încât nupoate supravie ui decât câteva secunde momentului în care aceasta numai este prezent în sângele lui. Observa i moartea subit – consecin aunei otr viri cu cianur , substan care opre te orice oxidare în corp.Secre ia suprarenal este agentul care face posibil aceast oxidare.

Oxidarea este flac ra vie ii. Secre ia suprarenal este atât de impor-tant , încât corpul î i organizeaz depozite suplimentare pentru a o p s-tra, i asta mai ales în creier, în anumi i ganglioni, în hipofiza posteri-oar , în glandele sexuale, i în anumite locuri din rinichi. A a se explicfaptul c unele animale, i uneori chiar fiin e umane nu pot supravie uidup abla iunea capsulelor suprarenale.

Procesul chimic prin care toxinele sunt filtrate de c tre rinichi de-pinde de oxidare, care este, în sens strict, un proces de ardere. Pozi io-narea suprarenalelor în imediata apropiere a rinichilor i a plexului solarne face s credem c una dintre func iile cele mai vitale ale rinichilordepinde de oxidare. i în acest caz, la nevoie, rinichiul poate fi for at desuprarenale s func ioneze ca o ie ire de siguran , pân la a se autodis-truge sau pân când presiunea sanguin devine atât de ridicat , încât seproduce un stop cardiac sau orice alt accident al sistemului circulator.

O alt func ie suprarenal este regularizarea tonusului muscular.Asta prive te atât mu chii interni, cât i pe cei ai scheletului. Cu un buntonus muscular intern, activitatea intestinal este perfect reglat i nu


44

necesit nici un efort. Indivizii de tip suprarenal, adic domina i deglandele suprarenale, nu sufer decât foarte rar de constipa ie, atâta timpcât chimia ficatului lor r mâne normal . Dac un astfel de individ estevictima unei indigestii toxice, eliminarea este rapid i complet prinmi rile intestinului i chiar prin diaree. Iat motivele pentru care con-sider c bolile rezultate dintr-o hiperactivitate a suprarenalelor sunt dia-reile, diferitele forme de tulbur ri renale, cancerul i multe altele, printrecare i o form monstruoas de obezitate. Aceste st ri maladive, în afarde cazurile în care esuturile sunt afectate în mod ireparabil, pot fi îngri-jite cu tipul de tratament descris pentru tulbur rile hipofizei sau ale ti-roidei.

De i teoriile mele medicale sunt bazate mai ales pe propriile meleobserva ii i concluzii care au rezistat timpului, nu am ezitat s folosescprogresele cele mai recente ale medicinei moderne. În dorin a de a oferio nou speran celor care sufer , am putut profita de uria ul pas înaintepe care l-au putut realiza tiin ele chimiei i bacteriologiei pentru a u u-ra rezolvarea unora dintre problemele complexe cu privire la modul încare de eurile toxice afecteaz organismul. Am petrecut mult timp înlaborator pentru a p trunde secretele endocrinologiei i pentru a afla da-

ea ar putea sugera metoda prin care toxemia s fie eliminat din corp.Faptul de a utiliza lucrurile vechi dar i pe cele noi nu are nimic parado-xal, pentru c sunt de p rere c avem multe de înv at atât din experien-a medical de mult uitat , cât i din cercetarea tiin ific actual .

Piatra de temelie a tratamentului meu dateaz de pe vremea luiHipocrate, dar am înv at foarte multe i de la doi medici din secolul alXVII-lea, Sydenham i Boerhave. Am descoperit i al i pionieri, euro-peni sau americani care, de i dispre ui i sau chiar condamna i de opiniamedical conformist , i-au ridicat glasul în favoarea toxemiei într-unmoment în care predomina dogma lui Pasteur. Înainte de primul r zboimondial, unul dintre ace tia a fost dr. J.H. Tilden, fondatorul unui in-stitut de s tate la Denver i autorul c ii „Experien a toxemiei”.

Instrumentele sale de lucru erau posturile, regimurile purificatoarei un mod de via ra ional. Pe vremea sa, biochimia f cea primii pa i i,

din aceast cauz , teoriile sale nu se bazau decât pe experien e empirice.Cariera sa medical nu a fost decât o lupt neîntrerupt contra medicineiclasice – „jugul de o el al conformismului” – cum a numit-o WilliamOsler. Mai târziu, dr. George S. Weger, un discipol al lui Tilden a pre-luat tor a în favoarea rolului toxemiei în boal . El este autorul lucr rii„Geneza i controlul bolilor”. Am resim it un profund sentiment de gra-titudine fa de ace ti oameni atunci când, recent, numele meu a fostal turat numelor lor pentru a numi o catedr nou creat – Catedra Til-


45

den-Weger-Bieler de Medicin Dietetic de la Goldwater MemorialHospital al Universit ii Columbia.

A fost pentru mine un adev rat privilegiu s pot ad uga câteva c -mizi la funda iile puse de ace ti pionieri, utilizând descoperirile re-

cente ale chimiei i endocrinologiei pentru a clarifica unele problemecare p reau înainte inexplicabile. Voi men iona misterul rela iilor dintrecolesterol i tulbur rile arteriale. M-am ocupat de problema colesterolu-lui cu mult înainte ca aceasta s devin un subiect la mod . Prin cerce-

ri originale, am putut determina alimentele care se substituie ingre-dien ilor chimici care compun colesterolul. Am stabilit, de asemenea,una dintre func iile cele mai importante ale colesterolului. În sfâr it, amdescoperit ce alimente formeaz un colesterol natural i pur din punct devedere chimic i ce alimente dau na tere unui colesterol nenatural,patologic, nefast pentru esuturile corpului i r spunz tor pentru multestric ciuni arteriale. Asemenea unui edificiu care este construit cu unciment prost, vasele sanguine se macin dac sunt private de coleste-rolul natural.

Medicina clasic urmeaz c i bine stabilite. Eu m-am aventurat peri mai pu in frecventate, mai ales în domeniul chimiei corpului.

De i unele din concluziile mele au fost privite cu scepticism i chiar cuostilitate de c tre medici conservatori, nu am dat vreodat înapoi. Pentru

am dovezi vii ale teoriilor mele – pacien ii care au venit la mine bol-navi i descuraja i i s-au întors acas vindeca i i cu un moral foartebun. Admit c munca mea nu-i nici u oar , nici agreabil , cum ar fi pas-tilele de supt. Un repaus complet la pat, înso it de un regim cu suc defructe diluat i cu sup de legume, nu este deloc de invidiat. Dar oare nueste de preferat aceast solu ie, decât s v chinui i ani de zile din cauzaunui corp sl bit de migrene, astm sau tulbur ri digestive, toate datoratenumai modului dumneavoastr de via ?

Îmi este indiferent dac sunt catalogat drept „noncomformist” sauchiar mai r u, deoarece materia acestei c i este aproape în totalitateoriginal i noncomformist cu teoriile care circul în gândirea medi-cal . De-a lungul istoriei medicale, multe progrese în arta de a vindecaau fost realizate în ciuda opozi iei vehemente a oamenilor cu mintea în-gust . Walter Bagehot ne spune c „durerea pe care i-o pricinuie te oidee nou este una dintre cele mai mari dureri din lume…în definitiv,idei la care ii pot fi false, credin ele cele mai ferme se pot dovedi ffundament”.

Exist totu i un grup de medici, pu ini la num r, dar care se înmul-esc continuu, gata s accepte o „idee nou ”. La facultatea de medicin

fuseser înv i s considere boala ca fiind cauzat numai de germeni,


46

iar acum î i revizuiesc judec ile pentru c descoper ca pe o evidenfaptul c proasta func ionare a corpului poate duce la st ri maladive.Întrebuin ând metode de cercetare mai pu in conven ionale i mai inde-pendente, au dep it cu mult teoria bolii cauzate de germeni. Este ade-

rat c drumul lor pe aceste c ri noi este nepopular i solitar. Darsunt c i pe care cercet rile i experien ele mele m-au for at s le urmez.

vrea s adaug câteva cuvinte în chip de avertisment. Deoarecetot ce ve i g si aici este nou i revolu ionar i deoarece doctorii dumnea-voastr v-au prescris medicamente, dar nu au discutat niciodat cu dum-neavoastr despre toxemie, a i putea accepta cu oarecare scepticismprincipiul meu, conform c ruia o alimenta ie proast provoac boala, iaro alimenta ie bun o vindec . V pot îns asigura c atunci când ve i fieliberat de hipnoza medicamentului, ve i fi f cut deja un pas foarte im-portant c tre o stare bun . Este adev rat c medicamentele au, la înce-put, un efect stimulant, dar acest surplus de stimulare va epuiza organis-mul.

Literatura medical este plin de idei contradictorii asupra bolilor –fiecare avându- i adep ii ei ferven i. Cei care m contrazic nu vor s ad-mit c modul de hr nire preg te te terenul pentru boal . Ei cred corganismului îi convine orice fel de aliment, cu condi ia ca el s nu con-in otrav , a a încât condamn teoria toxemiei, a putrefac iei intesti-

nale, a autointoxic rii i refuz s le ia în serios.„În general”, declara dr. Logan Clendening în cartea sa «Corpul

uman», lucrurile pe care ave i poft s le mânca i vor fi benefice dum-neavoastr . Instinctul nu este lipsit de în elepciune. Pofta de mâncareeste un instrument de o sensibilitate minunat , o busol foarte sigur .În cea mai mare parte a timpului, ea ne men ine exact la nivelul degreutate i de for care ni se potrive te”.

i totu i, statisticile spun c omul de rând din rile occidentale estesupraponderat. Pofta lui de mâncare mai este oare un instrument sensi-bil atunci când este înconjurat de o gam variat de mânc ruri apetisan-te? Individul de rând, în general, nu are o concep ie clar despre ceea cetrebuie s în elegem prin a ne bucura de o s tate solid . Cum ar puteaîn elege acest lucru, dac nu prea tie ce este? A a cum exist stadii deboal , exist i nivele de s tate.

Louis Herber, în cartea „Mediul nostru sintetic”, trage acest semnalde alarm : „Nu c ut m s tatea, ci posibilitatea de a supravie ui.Ne-am obi nuit nu s ducem o via s toas , ci s ne protej m exis-ten a într-un mediu înconjur tor din ce în ce mai pu in favorabil. Ac-cept m faptul c un individ relativ tân r sufer frecvent de migrene itulbur ri digestive, de tensiuni nervoase i insomnii, de o tuse continu


47

datorat abuzului de tutun, de carii dentare i de dificult i respiratorii.sim normal ca silueta lui s se rotunjeasc atunci când a ajuns la o

vârst medie, s fie incapabil s alerge câ iva metri f s gâfâie sau mearg câ iva kilometri f s fie epuizat.”

Statisticile pun în eviden faptul c , dup 1950, num rul persoane-lor suferind de boli cronice a crescut mult mai repede decât popula ia.

tiin a medical este perfect con tient de aceste cifre alarmante. Ampreferat s cred, dup ani îndelunga i de cercet ri minu ioase, c obi -nuin ele proaste în modul de a tr i, abuzul de medicamente, un regimalimentar defectuos, au distrus filtrele corpului, favorizând toxemia iboala. Cauza esen ial a bolii este toxemia. Numele bolii descrie rava-giile cauzate de toxemie. Aceast credin dateaz din timpurile vechi ise opune tenta iei de a învinge boala prin medicamente sau interven iechirurgical . Tratamentul toxemiei, cum a i putut vedea în aceste pagini,este extrem de simplu. Nu este dramatic i nu vindec de la o zi la alta,dar reu te s vindece dac pacientul vrea s colaboreze cu natura i cumedicul s u.

În zilele noastre, tiin a medical se orienteaz c tre un examen cli-nic mai precis al bolii, care are baze mai ra ionale decât cele care dauvina pe demoni, pe cuvintele în elepte ale poetului Milton:

„Nu învinui Natura, ea i-a f cut datoria; este rândul t u ca, acum,i-o înde-pline ti pe a ta.”În ceea ce ne prive te, vom examina prin ce mijloace incompara-

bilul nostru corp uman î i face datoria împotriva asaltului bolii.

5. Digestia: prima linie de ap rare împotriva bolii

Individul rotofei i pântecos, a ezat la mas într-un restaurant, î iagraveaz metodic sarcina i a a dificil : sup de cereale cu smântân ,tartine de pâine alb bogat unse cu unt, o farfurie de spaghete peste carea ad ugat brânz ras i buc ele de carne, tart cu mere, cafea cu fri .La masa al turat , un b rbat slab i zvelt i-a ales meniul: sup de le-gume, coast de oaie la gr tar, fasole verde, o salat asortat , uria , f -

nici un condiment, m r copt, totul udat cu un pahar de lapte degresat.Cum putem observa, omul este în acela i timp carnivor i ierbivor

(m nânc atât carne, cât i plante). Este, de asemenea, omnivor (m nân- de toate). Corpul lui, un mecanism chimic, accept orice hran care îi

„Lucruri care au un gust dulce se dovedesc acide când sunt digerate”Shakespeare, Richard II


48

este oferit . I se întâmpl s expulzeze unele lucruri cu violen , prinvom sau diaree. O parte din hrana absorbit se constituie în rezerv ,sub form de gr simi, pentru timpuri mai grele, iar restul, dup o tratarebiochimic complex , între ine arderea în cuptoarele nenum ratelor ce-lule ale organismului. Dac energia disponibilizat prin cea mai recentabsorb ie nu este de ajuns, corpul va cere insistent mai mult, i va urma,probabil, o vizit la frigider. Dac un individ, pierdut în creierul mun i-lor, nu- i poate potoli foamea decât cu z pad topit , corpul înfometat

i utilizeaz rezervele de gr sime, apoi propriile esuturi pe post decombustibil. Când tot carburantul a fost epuizat, motorul merge prost,se opre te, iar corpul moare. Dereglarea i moartea intervin i atuncicând motorul este alimentat prea des cu un combustibil care nu-i prie te.

Sistemul digestiv este, într-adev r, o rafin rie care î i fabric com-bustibili proprii i produce energie din materiile prime furnizate: protei-ne, gr simi, hidra i de carbon (disocia i în f inuri i zaharuri), vitaminei minerale. Procesul complex al digestiei se efectueaz în canalul ali-

mentar. La o persoan adult , acesta se compune, în mare, dintr-un tubde vreo nou metri lungime, care începe la gur , unde hrana este meste-cat i impregnat cu saliv , pentru a sfâr i cu anusul, prin care de eu-rile sunt eliminate din corp. De-a lungul acestui tub continuu exist sta-ii în care chimi ti microscopici transform alimentele în func ie de ne-

cesit ile corpului, disociindu-le, diluându-le, dizolvându-le, ad ugândsau eliminând în acela i timp anumite substan e chimice.

Unele alimente absorbite sunt naturale i utile, altele sunt inutile,chiar d un toare. Foarte des, sistemul digestiv trebuie s accepte nu nu-mai condi iile grele ale vie ii moderne, ci i o cantitate i o varietate în-sp imânt toare de alimente, b uturi, alcool, cafein i nicotin , ca s numai vorbim de medicamente, pilule i prafuri prev zute în cazul uneiproaste func ion ri digestive, reale sau imaginare.

În gur , particulele alimentare vin în contact cu primele enzime –molecule de proteine înalt specializate, care ac ioneaz drept cataliza-tori, activând anumite opera ii. (Metabolismul, ansamblul proceselorprin care carburantul corpului este transformat în energie, depinde foar-te strâns de enzime, una dintre cheile de baz ale vie ii. Dac ac iunealor normal este împiedicat , motoarele celulare func ioneaz r u i deaici rezult boala.) Secre iile stomacului, enzimele pancreasului, ale fi-catului i ale glandelor care se g sesc de-a lungul intestinului sub ire ac-ioneaz toate asupra particulelor alimentare atunci când acestea tranzi-

teaz canalul alimentar.Orice hran care a fost supus ac iunii enzimelor i a fermen ilor în

gur i stomac se g se te întins pe un covor imens, reprezentând supra-


49

fa a intestinului sub ire, lung de 8-9 metri i acoperit de milioane de pe-ri ori care seam cu ni te degete animate de o mi care de du-te-vino.

a cum ule ele de pe un disc LP pot avea mai mult de 1 km lun-gime, tot a a milioanele de peri ori m resc suprafa a de absorb ie a in-testinului sub ire. Pe acest covor sunt întinse zah rul natural, sub formde glucoz , mineralele i proteinele.

Atunci când travaliul chimic este anormal, ca urmare a absorb ieide hran care fermenteaz sau putreze te, produsul rezultat exercit oac iune iritant asupra peretelui delicat al intestinului. Acesta încearc ,fie s se debaraseze rapid de aceste produse, ceea ce provoac diaree,fie s opreasc avansarea lor printr-o contrac ie spasmodic , provocândstarea de constipa ie.

De aceea, intestinul sub ire, cu bogata sa garnitur de celule extremde delicate i sensibile, poate fi considerat prima linie de ap rare a cor-pului – comb tând neajunsurile cauzate de elementele nutritive nenatu-rale i nocive. O absorb ie repetat de astfel de alimente d un toare vadetermina întotdeauna inflamarea i distrugerea unei cantit i importan-te de celule. Acesta este momentul în care materiile toxice se acumulea-

în cantitate atât de mare, încât intr în fluxul sanguin.Atunci când materia alimentar digerat este pe punctul de a fi ab-

sorbit , se pun dou probleme importante: a cantit ii i a calit ii.Dac a fost înghi it o cantitate prea mare de hran , înseamn c va

fi asimilat prea mult materie digerat , i asta pentru c intestinul nudispune de un mecanism de reglare care s -i indice cât trebuie s ab-soarb . Rezultatul este c omul devine fie obez, fie bolnav.

Boala poate fi acut sau cronic , func ie de reac ia glandelor cusecre ie intern . Înc din vremea Romei antice, se cuno teau pericolelesupraalimenta iei. Romanii erau fini cunosc tori într-ale mânc rii itiau c era necesar s vomite o bun parte din ceea ce mâncau în timpul

banchetelor, dac voiau s i p streze s tatea i s fie în m sur s sebucure în continuare de pl cerile lor epicuriene. De aceea, existau servi-toare care circulau printre convivi, purtând recipiente în care strân-geau… ceea ce ace tia vomitau. Poate c se gândeau la aforismul luiHipocrate conform c ruia cei gra i mor mai devreme decât cei slabi.

În ceea ce prive te calitatea hranei, s-a observat de mult vreme c„mono-dieta”, sau regimul cu hran unic la fiecare mas , u ureaz con-siderabil digestia, mai ales în cazul persoanelor sl bite sau bolnave. De-i în zilele noastre se discut mult despre virtu ile unui meniu variat,

mono-dieta a fost practicat dintotdeauna cu rezultate bune. Hipocraterecomanda numai lapte suferinzilor de tuberculoz .


50

Un singur fel, sau mânc ruri savant dozate; hrana intr de trei oripe zi sau mai des în canalul digestiv. Mucoasa intestinal nu poate facealtceva decât s absoarb particulele de alimente digerate pe m sur ceacestea se prezint . Proteinele, hidra ii de carbon, gr simile i minerale-le p trund în sânge i în limf . S-a scris mult despre proteine i amino-acizii lor, numi i pietrele de construc ie ale corpului. Îi vom studia încapitolele urm toare.

Cred c unele celule, limfocitele, transport hrana necesar cre teriii reproducerii esuturilor corpului uman. Aceast hran este proteina

natural care, pentru a fi asimilat , trebuie impregnat cu un aport deiod produs de glanda tiroid . Procesul este foarte spectaculos i poate fiobservat urm rind una dintre aceste limfocite în cursa ei prin corp.

Fiecare peri or intestinal con ine dou feluri de vase: sanguine ilimfatice. Acestea din urm constituie drumul normal al limfocitelor ial celorlalte celule cu sânge alb. Ele nu au decât foarte rar celule cu sân-ge ro u, de i prezen a celulelor cu sânge alb poate fi constatat în vaselesanguine.

În timpul digestiei, o mare parte de limfocite p trund în vasele lim-fatice. Pentru a se asigura de o aprovizionare convenabil cu astfel decelule, Natura a a ezat cel mai important organ pentru fabricarea limfo-citelor foarte aproape de intestinul sub ire. Acesta este splina, a c reifunc ie este s trimit armate de limfocite în intestin dup fiecare ab-sorb ie de hran . În cursa lor prin canalele limfatice, ele se umplu cuaminoacizi, produ i din digerarea proteinelor. Sunt apoi îndreptate sprecircuitul toracic, care ajunge la vena cav inferioar exact în locul încare secre ia glandei tiroide se vars în aceea i ven , pentru a impregnalimfocitele i a le furniza iodul care permite dezvoltarea i reproducereacelulelor.

Apoi limfocitele circul prin vasele limfatice sau sanguine de unde,atunci când împrejur rile o cer, trec prin esuturi pentru a se îndrepta

tre un punct unde prezen a lor este necesar . Dup ce au aprovizionatcelulele (pentru dezvoltarea i reproducerea lor), limfocitele se întorc însplin , unde sunt fie dezintegrate, fie retrimise spre intestin pentru unnou ciclu.

Dac aceast explica ie poate p rea ciudat cititorilor mei – i maiales prietenilor mei medici – permite i-mi s precizez c am expus pri-ma dat aceast idee într-un articol publicat în decembrie 1928 în revis-ta „Journal of Laboratory and Chemical Medicine”. Doctorul WarrenT. Vaughan, redactor ef al revistei, a prezentat articolul meu înso it deurm torul comentariu: „Ipoteza doctorului Bieler este seduc toare. Sespune c nu exist nimic nou sub soare, dar aceast ipotez nu fusese


51

nic ieri expus înainte s o fac el.” Cred c este o realitate confir-mat de numeroase cazuri tratate dup aceea cu mult succes.

Exist dou etape în via a corpului în care prezen a limfocitelor estenecesar în cantitate mult mai mare decât cea normal : etapa de cre terei etapele de convalescen . În timpul cre terii rapide din copil rie i

pân la sfâr itul adolescen ei, se produce ceea ce se nume te limfocitinfantil . Pentru durata acestei perioade, natura a prev zut un centru su-plimentar de fabrica ie a limfocitelor, timusul, care se atrofiaz dupadolescen .

O alt func ie interesant a limfocitelor este aptitudinea lor pentru oac iune de ap rare vizând repararea stric ciunilor suferite. În termenipatologici, acest lucru se nume te „infiltrarea micilor celule rotunde”,pe care o putem constata oriunde s-a produs o inflama ie sau o distru-gere a esuturilor. Este interesant de observat faptul c celulele afectatesunt reparate mult mai repede decât sunt hr nite celulele normale. Dupefectuarea repara iei, dezvoltarea se continu normal.

Cred c repara iile sunt controlate prin impulsuri ale „creierului ab-dominal”, sau plexul solar, ale c rui ordine sunt transmise prin nerviisistemului simpatic – totul f când parte dintr-un proces automat de au-toap rare. Numeroase experien e i observa ii tiin ifice confirm aceas-

ipotez . Un animal tân r cu timusul extirpat va fi foarte întârziat încre terea sa. Acest lucru este i mai evident atunci când tiroida este ex-tirpat ca urmare a unei afec iuni a gu ii. Unele medicamente pot provo-ca o degenerescen a limfocitelor, determinând o stare de subalimenta-re i de încetinire a cre terii i repar rii esuturilor. Alte medicamente,ca Thalidomida de trist amintire, pot împiedica în a a m sur secre iatiroidian încât împiedic dezvoltarea celulelor fetale i copilul se na te

bra e, picioare sau cu multe alte infirmit i. Ipoteza contrar , a uneisuprasatur ri a limfocitelor cu aminoacizi i iodin ar putea, cred, de-clan a cancerul, o înmul ire anormal a celulelor în zona interesat , carese traduce printr-un neoplasm, sau excrescen malign .

În timpul digestiei, hidra ii de carbon i zaharurile complexe suntreduse la glucoza simpl , care este absorbit de vasele mucoasei intesti-nale i arse direct în mu chi. Astfel, corpul î i procur c ldur i ener-gie. Gr simile sunt i ele combustibile, dar ard cel mai bine într-un me-diu carbohidratat. Gr simile excedentare sunt depozitate ca rezerv înanumite p i ale corpului – fenomen fiziologic care întristeaz atâteapersoane care se plâng de un excedent de greutate. Gr simile, ca i mi-neralele i vitaminele sunt de importan capital pentru men inerea vie-ii. Felul în care v sim i, faptul c ave i chef s cânta i sau s suspina i

– acestea depind de modul în care se realizeaz carbura ia dumneavoas-


52

tr . „Nu pute i s nu ine i seam de importan a unei bune digestii, aspus Joseph Conrad. „Bucuria de a tr i depinde de un stomac solid, întimp ce o digestie proast duce la scepticism, la idei negre i la gândurisumbre.” Medicii cunosc bine aceste „idei negre” exprimate de cei caresufer de tulbur ri digestive. Când corpul lor a fost eliberat de înc rc -tura toxic pe care o plimba cu sine, o schimbare aproape magic s-aprodus la bolnavii pe care i-am tratat.

Mecanismul digestiei este atât de complex, încât nu-l putem descrieaici decât în linii mari. Am încercat s insist asupra rolului important almucoasei intestinale. Vitalitatea ei asigur o stare bun de s tate i nupoate fi men inut decât printr-o dozare atent a cantit ii i a calit iihranei. i, deoarece corpul este mai mult sau mai pu in produsul ali-menta iei sale, modificarea echilibrului s u chimic printr-un regim estenu numai posibil , dar chiar necesar în cazul unei st ri maladive. Ac-ceptând materia nutritiv bun i respingând substan ele iritante (prinvom sau diaree), intestinul sub ire serve te de prima linie de ap rare acorpului împotriva alimentelor nocive i a otr vurilor.

Erorile de regim, atunci când nu sunt grave, nu au în mod obliga-toriu efecte imediate. Dac îns sunt grave, sunt imediat sanc ionate. Înarhiva mea am numeroase dosare care ilustreaz modul în care corpul sedebaraseaz de hrana care nu-i convine. Aleg la întâmplare unul, al unui

rbat de 42 ani. Luase parte la un prânz cu specialit i mexicane, puter-nic condimentate. În timpul nop ii, a intervenit o diaree violent . Astaînsemna c organismul lui folosea prima linie de ap rare – o eliminarerapid a elementelor nocive. Când l-am examinat, intestinul lui era in-flamat din cauza excesului de regim. I-am recomandat repaus la pat ica singur hran lapte diluat i drojdie. Nici nu dorea o alt hran i nicinu avea nevoie de ea. Medicamentele, cred, ar fi complicat starea sa.Vindecarea a fost rapid i complet . „Am provocat acest atac prin pro-pria mea nebunie, a spus el, n-o s se mai repete”.

Fabrican ii de medicamente i speciali tii literaturii publicitare para fi obseda i de sistemul digestiv. Rafturile farmaciilor sunt pline cu re-medii patentate, cu pilule i cu prafuri destinate s remedieze o proastfunc ionare digestiv , milioane sunt irosite pentru aceste produse. Dacar cunoa te câtu i de pu in chimia corpului, utilizatorii acestor medica-mente ar recurge la medicina dietetic , nu la pilule, pentru a- i vindecatulbur rile digestive. De ce s absorbi o pilul pe baz de substan e chi-mice anorganice, când acelea i substan e chimice pot fi ob inute orga-nic, plecând de la produse naturale? Tubul digestiv are în ficat un aliatpre ios în lupta sa pentru protejarea corpului împotriva r ului. În capito-


53

lul urm tor, vom afla modul în care acest organ remarcabil func ioneazca a doua linie de ap rare contra bolii.

6. Ficatul: a doua linie de ap rare împotriva bolii

Anticii respectau ficatul i îl considerau centrul sufletului, organulcel mai important al corpului. Totu i, în secolele care au urmat, ficatul afost în mod inexplicabil neglijat în profesiunea noastr : „De fapt, rela-teaz Benjamin F. Miller i Ruth Goode în cartea «Omul i corpul s u»,în urm cu aproximativ o genera ie, cei care au scris texte despre cor-pul uman nu au v zut în ficat decât un furnizor de bil pentru digestie.Ast zi recunoa tem din nou ficatul ca pe un organ extraordinar… el nueste romantic ca inima i nici profund misterios precum creierul, darare multe motive s pretind la un monopol: este maistrul chimic alcorpului, rezervorul i distribuitorul de carburant, centrul de control alotr vurilor. Dac am face o list , i-am putea u or recunoa te cinci sutede func ii distincte.”

Natura a confirmat importan a acestui organ, care este cel mai volu-minos i cel mai robust existent în interiorul corpului, acordându-i oprotec ie special prin amplasarea sa la ad postul puternicei centurimusculare a diafragmei i a meterezei osoase alc tuite de coastele infe-rioare. Este o gland extrem de viguroas , capabil s reconstruiasc ce-lulele pe care le-a pierdut i s le regenereze pe cele deteriorate. El con-tinu s func ioneze chiar i când este redus la 20% din volumul s u. Înunele cazuri de cancer, s-a putut extirpa pân la 90% din ficat i, câtevaluni mai târziu, glanda î i rec tase m rimea normal , atunci când pa-cientul a supravie uit opera iei. Îl putem privi ca pe un organ nemuritor.Cu toate acestea, abuzuri constante sub form de malnutri ie, medica-mente nocive, otr vuri i infec ii pot, cu timpul, s -l epuizeze.

Omul primitiv i-a g sit hrana i mediul ambiant în jungl . De i afost parcurs un drum lung în miile de ani care ne separ de era preisto-

„Dac a i fi tr it în epoca Babilonului antic i v-a i fi îmboln vit grav, me-dicul dumneavoastr , cumulând func iile sale cu aceea de preot, v-ar fi cerut ssufla i în nasul unei oi. Apoi ar fi omorât oaia i, dup ce ar fi citit în ficatul ei,ar fi prevestit în ce mod se va sfâr i boala.

Aceast civiliza ie str veche credea c ficatul impregnat cu r suflarea bol-navului putea înregistra nu numai natura bolii, ci i ansele de vindecare. Consi-derat ca sediul tuturor func iilor vitale, ficatul p rea s fi fost ales de zei pentru ale releva inten iile”.

William D. Snively


54

ric , abdomenul uman con ine un ficat a c rui chimie de baz este iden-tic cu a omului din jungl . Civiliza ia a adus schimb ri progresive înhrana omului i în obi nuin ele lui alimentare. Hrana a fost preparat ,apoi s rat , iar mai târziu tratat chimic. Dar ficatul omului nu a suferitnici o transformare.

Ficatul este, deci, în acela i timp, laboratorul chimic al corpului icel mai important organ de dezintoxicare. Importan a lui este atât demare, încât omul, în lipsa lui, nu poate tr i decât câteva ore. Este moti-vul pentru care chirurgii îl supravegheaz cu mult nelini te i evit sse ating de el, mai pu in în ocaziile rare în care trebuie s extirpe o tu-moare, abces sau chist. Oricine a studiat serios ficatul poate ti c multi-plele sale activit i sunt atât de complexe, încât te i po i pierde în ele caîntr-un labirint. Iat de ce m voi limita la a analiza rolul ficatului umandin perspectiva a ceea ce eu numesc func iile sale de linie secundar deap rare a corpului împotriva bolii, digestia constituind prima line.

Datorit enormei influen e pe care ficatul o are asupra întregului or-ganism, am consacrat mult timp studiului s u în ceea ce are ca aspecteoriginale. Am descoperit astfel câteva fa ete ale activit ilor sale, r masenecunoscute pân atunci. Aceste cercet ri mi-au permis s pun la punctregimuri pentru bolnavii al c ror ficat era epuizat i care i-au putut ast-fel redobândi s tatea.

Dintre toate elementele alcaline ale corpului, sodiul este cel maiimportant. Cred c ficatul este depozitul acestor substan e alcaline nece-sare men inerii echilibrului acid-baz din organism. Sodiul este prezentîn toate celulele, iar natura a prev zut numeroase centre de aproviziona-re cu aceast substan la care ficatul face apel în caz de nevoie. Acestesuprafe e de concentrare func ioneaz ca un tampon i permit, în plus,neutralizarea otr vurilor acide i corozive. Printre rezervoarele cele maiimportante de sodiu primar cit m: mu chii, creierul, nervii, m duva oa-selor, pielea, mucoasa gastric i intestinal , rinichii, ficatul, acesta fiindcel mai important. Este, dintre toate organele, cel mai bogat în sodiu,care este elementul s u chimic de baz . Calitatea sa de cel mai impor-tant rezervor de sodiu îi acord statutul de cea de-a doua linie de ap -rare a corpului.

Când, pentru a neutraliza acizii, ficatul i-a epuizat rezerva de so-diu, func ionarea sa este atât de dereglat , încât poate produce boala.Realiza i faptul c , dac ficatul ar putea s men in puritatea fluxuluisanguin, filtrând otr vurile nocive, omul ar tr i ve nic, cu excep ia unoraccidente fizice? Numai atunci când capacitatea filtrant a ficatuluieste mic orat , otr vurile pot trece în circula ia sanguin . Atunci


55

apar i simptomele bolii; iat de ce este atât de important sa ne su-praveghem ficatul.

Dac sodiul este atât de important pentru s tate, cum îl putem ob-ine i conserva? Sodiul este unul dintre elementele care compun hrana

noastr . Sursa cea mai bogat în sodiu se g se te în regnul vegetal i înunele esuturi animale ca mu chii i ficatul. „A adar, a i putea spune,nu-mi prea plac legumele. Voi mânca deci pu ini cartofi i mult carne.Nu voi fi nevoit astfel s m tem de nimic”. Din nefericire, nu asta estesolu ia.

Pentru a ob ine sodiul din carne ar trebui mâncat crud , sau câtmai crud posibil. Este u or de dovedit dintr-o simpl analiz a urinei

, cu cât carnea este mai preparat , cu atât mai mul i acizi putrifica ivom g si în urin . Asta înseamn c , cu cât mânc m mai pu in salat imai mult carne fiart , epuiz m sodiul din ficat.

Dup digerarea unei mese, tot sângele din intestine p trunde directîn ficat i îl traverseaz . Elementele utile din hrana digerat sunt re inuteîn ficat care: 1) reconstituie esuturi noi; 2) preg te te carburant pentruaprovizionarea mu chilor; 3) pune excedentele în rezerv .

Toxinele i alte substan e d un toare sunt neutralizate de ficat ieliminate prin secre ia acestuia, bila. Se întâmpl ca ficatul s nu reu-easc s neutralizeze complet aceste substan e toxice din cauza unei al-

calinit i insuficiente. În acest caz, bila curge spre intestinul sub ire în-tr-o form toxic . În timpul trecerii acesteia prin intestin – în afar decazul unei respingeri rapide sub form de vom –, o mare parte din ma-teria d un toare este absorbit din nou, cauzând în grade diferite, infla-ma ii intestinale.

Prezen a bilei toxice în intestin poate s împiedice digerarea ali-mentelor folositoare, producând o indigestie toxic , formarea gazelor idureri abdominale. Din anumite puncte de vedere, bila este comparabilcu urina. În mod normal, ea este de culoare galben deschis, de reac iealcalin i neiritant pentru esuturile cu care se g se te în contact. Încazurile patologice culoarea ei devine mai închis , cel mai mare grad detoxicitate fiind atins când este de culoare verde închis sau neagr . Înacest caz, ea exercit o ac iune acid i coroziv asupra esuturilor adia-cente. Aceasta nu poate face decât r u. O bil alcalin este necoroziv icompatibil cu orice fel de hran . Dar, cum ficatul pierde progresiv so-diul – epuizat de neutralizarea prea multor toxine – s rurile de sodiu seformeaz mai greu. Atunci când bila devine prea iritant spre a fi v rsa-

în duoden (prima por iune a intestinului sub ire, unde curge canalulbiliar), este stocat provizoriu în vezica biliar , unde este neutralizat .


56

Dar o bil toxic , acid sau coroziv este incompatibil cu multealimente, în consecin provoac o inflama ie a ficatului, a c ilor biliare,a vezicii i a intestinelor. Uneori este împins spre stomac i expulzatprin vom . În duoden, irita ia cauzat de o bil anormal poate s se tra-duc prin arsuri care provoac spasme foarte dureroase. Victima aleargla doctor care recomand o radiografie i, dup ce studiaz cli eele, con-stat existen a unui ulcer. Propriile mele cercet ri demonstreaz c circa99% din ulcerele diagnosticate nu sunt de fapt decât arsuri datorate uneibile anormale. Aceste spasme reprezint boala cea mai frecvent a civi-liza iei noastre moderne. Pentru a u ura simptomele ei nepl cute se re-comand milioane de pilule, drajeuri sau prafuri antiacide. Bineîn eles,se poate întâmpla ca o corodare cauzat de o bil prea acid s evoluezeîn ulcer, dar, din fericire, acest lucru se produce numai în mod foarterar.

Când sodiul din ficat este epuizat, celulele lui mor i faza final aacestui proces este ciroza hepatic . Îns , cu mult înainte de a se mani-festa simptomele caracteristice, ficatul amenin at de ciroz este dejaafectat în mod serios.

Civiliza ia, cu alimentele ei falsificate, concentrate i sintetice, estespunz toare pentru enormele cantit i de leacuri antiacide care sunt

vândute i consumate sub form de pilule, drajeuri i gum de mestecat– „leacuri” care aduc o u urare provizorie, dar nu vizeaz cauza r ului.

Vreau s citez aici un caz interesant de proast func ionare a rini-chilor i ficatului, cazul unui b rbat care avea 61 ani când am început

-l tratez. Era intuit la pat de doi ani, cu o hidropizie a picioarelor i aabdomenului. Burta lui era enorm , glandele sale suprarenale erau pu-ternic activate. Urina sa avea consisten a unei melase groase, înc rcatde puroi i albumin , îi curgeau balele f încetare i respira greu dincauza presiunii exercitate de lichidul abdominal asupra diafragmei. Eraîns un om voluntar i hot rât s se vindece. Avea norocul s fie îngrijitcu un devotament admirabil de fiica sa. Istoria sa alimentar m-a f cut

descop r c fusese un mare mânc tor de f inoase i deserturi. Toatemesele sale se terminau cu pr jituri, tarte sau alte produse de patiserie.Pu in împotriva voin ei lui, fiica sa a început s -i dirijeze alimenta ia. Afost obligat, timp de câteva s pt mâni, la un regim de sucuri de fructediluate. I-am f cut punc ii i, atunci când problemele grave au fost eli-minate, peretele s u abdominal a devenit atât de flasc, încât puteai sim ipalpând intestinele, ficatul, splina. Ficatul era cam de m rimea unei por-tocale mari, dur, noduros, sclerozat.

În to i ace ti ani de practic medical , nu am v zut vindecându-seun bolnav a c rui situa ie p rea atât de disperat . Dup trei s pt mâni,


57

edemul de la picioare disp ruse, dar problemele abdominale se acumu-laser din nou. Urina devenise limpede, iar albumina fusese redus .Hrana sa consta din proteine u or de digerat, din legume i fructe crudesau fierte, iar f inurile i produsele de patiserie erau interzise. A protes-tat, dar dup câteva s pt mâni s-a obi nuit foarte bine cu regimul. Dupase luni, orice urm de albumin disp ruse. În primul an de tratament,

a fost necesar o punc ie abdominal pe lun pentru a elimina, de fie-care dat circa 20 litri de lichid. A putut atunci s fac mici treburi încas sau în gr din . În al doilea an, era suficient o punc ie la dou luni,pentru a elimina 6-8 litri de lichid. În al patrulea an, nu a mai avut ne-voie de punc ie. În urma uria ei distensii, mu chii abdominali erau sl -bi i i l-am prevenit împotriva unei posibile hernii ombilicale. Muscu-latura sa general , în acel moment era în perfect stare, iar pielea nete-

, supl i deschis la culoare.Într-o zi îns a vrut s ridice o greutate prea mare i, cu toate c

purta o centur abdominal , s-a produs o hernie strangulat . A fost ne-cesar o interven ie chirurgical , dup care s-a ref cut foarte repede.Ast zi, la 12 ani de la începutul tratamentului, munce te normal, ocu-pându-se de propria gr din i de cele ale unor vecini. La 73 ani, esteperfect s tos i, extraordinar, ficatul s u i-a redobândit m rimea ifunc iile normale.

Un caz mai simplu este cel al unui bolnav de 35 ani care se plângeade lips de poft de mâncare. Examenele au demonstrat c suferea de otoxemie a ficatului. Disperat i neputând s doarm , era un fel de cârpcare se târa f cându- i mil . L-am obligat s nu ias din camer 5 zile,timp în care i-am prescris un regim cu supe de legume diluate. Ficatul

u a fost astfel destul de restabilit pentru a putea s asimileze alimenteadev rate. I-am precizat, prescriindu-i regimul, c alimenta ia i nutri ianu erau unul i acela i lucru. Omul este hr nit, nu prin alimentele pecare le absoarbe, ci numai prin ceea ce poate digera i asimila din ele.

Ficatul este, deci, principalul organ de dezintoxicare, vr jitorul carei îndepline te magia chimic cu o eficien calm , filtrul pe care îl tra-

verseaz toate substan ele înainte de a se integra în circula ia general .Atât timp cât ficatul î i îndepline te func iile, fluxul sanguin r mânepur. Când el este afectat, toxinele p trund în circula ie i provoac irita-rea, distrugerea i, în cele din urm , moartea.


58

7. Glandele endocrine: a treia linie de ap rareîmpotriva bolii

Rolul ficatului este de o importan colosal pentru s tate. Cândel nu- i mai îndepline te rolul de filtru, substan ele toxice p trund încircula ia sanguin general . Atunci, glandele endocrine, a treia linie deap rare împotriva bolii, sunt stimulate i supraactivate într-un efort cu-rajos de a ajuta corpul s neutralizeze i s elimine produsele iritante aleunei digestii proaste a proteinelor, zaharurilor i gr similor.

Pentru a în elege cum ac ioneaz aceste uimitoare glande endocri-ne, este indispensabil s cunoa tem structura i activitatea lor. Acestemici buc i de esut sunt numite glande endocrine, sau cu secre ie inter-

. Ele difer de glandele cu secre ie extern (transpira ia sau lacrimile),pentru c deverseaz substan a caracteristic pe care o produc direct însânge, în loc s o îndrepte spre exterior cu ajutorul unui tub sau canal.

Substan ele caracteristice secretate de glandele endocrine se nu-mesc hormoni, fiind calificate în acela i timp i ca „mesageri biochi-mici” ai sângelui. Hormonii, chiar i în cantitate infim , au o putere ini-maginabil . Conduc i regularizeaz o mare parte a subtilei activit i avie ii.

De i mai exist i altele, cele trei glande care ne intereseaz aicisunt: 1) capsulele suprarenale, 2) glanda tiroid , 3) glanda pituitar(hipofiza). Cu o putere extraordinar , uimesc mai ales prin micimea lor.Tiroida, cea mai voluminoas , cânt re te cam 30 grame. Capsulele su-prarenale sunt cam de m rimea unui bob de fasole, hipofiza m soardoar 15 mm lungime i este totu i regulatorul celorlalte glande, având,în acela i timp, i importante func ii proprii.

Oricât de mici ar fi aceste glande, rolul lor în starea de s tate sauboal este totu i preponderent. Dr. Lewellyn Barker a rezumat perfectinfluen a lor: „Statura noastr , forma fe ei noastre, lungimea bra elori a picioarelor, forma bazinului nostru, culoarea i consisten a pielii

noastre, cantitatea i reparti ia gr simii noastre subcunatate, densita-tea i distribu ia p rului nostru i a celorlalte pilozit i, tonicitateamu chilor no tri, sunetul vocii noastre, volumul laringelui nostru iemo iile pe care le tr deaz aspectul nostru exterior, toate acestea de-pind, într-o mare m sur , de gradul de func ionare, în timpul dezvolt -rii corpului, al glandelor endocrine.”

„Via a este, în mare parte, o chestiune de chimie”William J . Ivlayo, M.D.


59

Capsulele suprarenale – glande care fac posibiloxidarea

Este în afar de orice îndoial c suprarenalele sunt glandele celemai indispensabile men inerii vie ii i s ii. Ele sunt plasate chiardeasupra rinichilor i se compun din dou p i: un strat intern, medular,i un strat extern, cortex.

Cortexul este parte integrant a sistemului simpatic care controlea-i regularizeaz numeroase func ii con tiente i incon tiente. Nume-

roasele sale raporturi cu plexul solar au fost pe deplin identificate. Cândfetusul are apte luni, capsulele suprarenale au aceea i m rime ca i ri-nichii. La na tere, sunt numai pu in mai mici, iar apoi se reduc treptat,atât de mult, încât, la persoanele în vârst , pot fi cu greu distinse atuncicând se fac autopsii. Este stabilit c via a omului este imposibil f se-cre ia suprarenal în fluxul sanguin. Medicii cunosc foarte bine moarteasubit datorat unor hemoragii interne în glandele suprarenale, precumi moartea lent a celor atin i de maladia lui Addison (deteriorarea cap-

sulelor suprarenale).Întreaga chimie a corpului uman depinde de procesul de oxidare.

Secre ia glandelor suprarenale este hormonul care permite oxidarea ce-lulelor. De ea depinde între inerea arderilor. Ar fi f îndoial semn deîngâmfare s pretindem c toate func iile fizice i chimice le-au fostdescoperite, dar putem întocmi lista celor mai importante, care au foststudiate i recunoscute pân ast zi:

1) controlul func ion rii tuturor celulelor comandând:a)energia nervoas (oxidarea fosforului în creier i în esuturile

nervoase);b)energia fizic i temperatura (oxidarea carbonului în

mu chi);c) func ionarea unor organe speciale (oxidarea ficatului i a

rinichilor);d)via a fiec rei celule (imposibil în lipsa oxid rii).

2) controlul tonusului:a)mu chilor dependen i de voin (for a corporal );b)mu chilor cardiaci (circula ie, tensiune);c) mu chilor cu contrac ie involuntar (reflexe).

3) controlul cantit ii de globule din sânge, ro ii i albe.4) controlul puterii de coagulare a sângelui (în colaborare, proba-

bil, cu glandele paratiroide).


60

5) controlul gradului de imunizare a corpului.

6) controlul nivelului de sedimentare al globulelor ro ii. For acomparativ a glandelor cu secre ie intern depinde de doi fac-tori principali: ereditatea i starea acestor glande în urma unortulbur ri chimice sau emo ionale. Aceea dintre glande care dis-pune de cea mai mare vigoare în momentul crizei va determinacalea prin care otr vurile vor fi eliminate. Este bine îns ssubliniem c o întrebuin are prea frecvent a acelora i c i ducela atrofierea sau degenerescen a acestor ie iri ca i la epuizareaprogresiv a glandelor.

Glanda tiroid – regulatorul caden ei

„Jean este energic i dinamic ca mine, îmi spune, mândr , mamalui, dar Marie este calm i înceat ca tat l ei. Asta nu e problem deglande, doctore?”

Nu tocmai. i al i factori complec i sunt implica i, dar este probabilca metabolismul Mariei s difere de cel al lui Jean. Iar glanda responsa-bil pentru aceast diferen , invitând sau la leneveal sau la repezeal ,este glanda tiroid . Situat la baza gâtului, chiar deasupra m rului luiAdam, având forma unui fluture, ea se compune din doi lobi mici, uni iprintr-un istm. De i numele i-a fost dat în 1636 (de la un cuvânt grec în-semnând scut), ea a fost studiat îndeaproape numai în ultimii patruzecide ani. În afar de rolul pe care îl are în reproducerea celular , mai pu-tem cita printre func iile ei principale:

- oxidarea esuturilor,- repararea esuturilor afectate,- asimilarea zah rului,- controlul ritmului cardiac,- activitatea cerebral i senzual ,- cre terea normal a celulelor.

vrea înc odat s insist asupra faptului c modul în care se ope-reaz eliminarea va depinde de for a relativ a glandelor endocrine. Da-

tiroida este cea mai puternic , eliminarea are toate ansele s se pro-duc prin epiderm sau mucoase; dac predomin suprarenalele, elimi-narea se face prin rinichi sau prin intestine, în afar de cazul în care ma-teriile toxice nu sunt literalmente arse prin hiperoxidare în ficat, provo-


61

când o sensibil ridicare a temperaturii corpului sau febr . A i v zut cuto ii persoane ale c ror figuri i gât erau marcate de gu . Una dintre pa-cientele mele, o femeie de 58 ani, p stra urmele acestui r u. Se plângeade o mare sl biciune general , de transpira ie abundent , de puls prearapid, de membre umflate. Tip clasic de gu exoftalmic , glanda ei ti-roid fusese supraactivat ca urmare a unei toxemii. Tratamentul constîn neutralizarea toxemiei. Asemenea cazuri sunt greu de vindecat i ne-cesit un repaus îndelungat la pat. Natura regimului depinde de stareabolnavului i de capacitatea sa digestiv . În acest caz precis, femeia atrebuit s stea la pat ase s pt mâni, iar regimul consta din lapte crud ilegume nef inoase fierte. Cantitatea de lapte era fixat în fiecare zi înfunc ie de starea bolnavei. Vindecarea a fost complet .

Atunci când omul nu dep te limitele naturale cu privire la exce-sele de ordin alimentar i emo ional, ficatul, cum am v zut deja, ac io-nând ca o a doua linie de ap rare, este în m sur s men in pur cir-cula ia general . În asemenea condi ii utopice, ne-am putea închipui cboala ar fi o imposibilitate; cu alte cuvinte individul ar fi imunizat îm-potriva bolii.

Glanda pituitar sau hipofiza

Medicul roman Galen, unul dintre fizicienii cei mai vesti i ai anti-chit ii, î i f cuse o idee ciudat despre func ionarea hipofizei. El cre-dea c aceast gland foarte important ac iona ca un filtru prin care im-purit ile erau desc rcate din creier în gât. Timp de cincisprezece seco-le, medicii au acceptat aceast curioas eroare. Chiar i în zilele noastre,nu se tie mare lucru despre activitatea glandei pituitare. Iar complexita-tea ei este atât de mare, încât i cei mai îndemânatici endocrinologi se

cesc în labirintul acestei glande minuscule. De i departe de a fi pedeplin l muri i asupra activit ii ei, medicii o consider un organ excep-ional. Dac li s-ar cere s numeasc rolul ei cel mai important, ar fi la

fel de stânjeni i ca ni te copii în fa a unei vitrine pline cu juc rii Avândforma unei cire e atârnate de codi a ei, hipofiza este situat în cutia cra-nian , la baza creierului. Ea st într-o cavitate numit sella tursica auaturceasc ), situat în spatele globilor oculari. Ca „maistru”, ea are înspecial func ia de a stimula celelalte organe ale sistemului glandular înactivit ile i în secre iile lor.

Se compune din trei p i.


62

Partea anterioar , cu func ie specific glandular , î i vars secre iaîn fluxul sanguin, iar hormonul ei:

1. determin talia i volumul corpului,2. determin gradul de inteligen al individului,3. controleaz func iile sexuale într-un mod care nu a fost înc

stabilit.

Partea central , care con ine canale intermediare m rginite de ce-lule nervoase speciale care controleaz fluxul sanguin i descoper aco-lo otr vurile împotriva c rora alerteaz un mecanism de ap rare.

Partea posterioar , bogat în celule nervoase înalt specializate, fa-ce de fapt corp comun cu creierul. Celulele ei sunt bogate în hormonicare stimuleaz sistemul simpatic, provocând o cre tere a tonusului i afor ei de contrac ie a mu chilor netezi.

Am trecut în revist câteva dintre activit ile celor trei glande endo-crine. Dar cum pot ele juca rolul linei a treia de ap rare împotriva bolii?

Pentru a în elege acest lucru trebuie s ne întoarcem la glandapituitar , „câinele de paz ” al corpului, dar i „centrala sa telefonic ”.Aceast gland minuscul este de o importan capital pentru bun sta-rea corpului uman. Natura a ad postit-o foarte în elept în adâncul cutieicraniene. Partea medie a acestei glande este bogat în vase sanguine i

rginit de celule nervoase terminate cu cili. Ace ti cili sunt ni te de-tectori care controleaz chimia circula iei sanguine. Atunci când în flu-xul sanguin care trece sunt prezente toxine, este emis un semnal de alar-

care ajunge la glanda tiroid i la glandele suprarenale care consti-tuie, împreun cu hipofiza, cea de-a treia linie de ap rare împotriva bo-lii. La nevoie, hipofiza avertizeaz tiroida i suprarenalele s înceap sdebaraseze sângele de materiile sale toxice. În caz de urgen , tiroida vadirija aceast eliminare spre piele i spre membranele mucoase i seroa-se; suprarenalele o vor face c tre rinichi i intestine. Astfel, în cazulunei bron ite pulmonare, eliminarea toxinelor se face printr-o exuda iecataroas prin membrana mucoas care m rgine te bronhiile. Tusea vio-lent , caracteristic acestei boli, este un efort natural de a elimina mate-ria toxic . Dup o atare criz , pl mânii r mân irita i mai multe zile.

8. Corpul dumneavoastr sub ochiul medicului

Credin a larg r spândit c fizicul nu are nici un raport cu conduita i per-sonalitatea unui individ este un adev rat nonsens. Carcasa dumneavoastr estecheia caracterului dumneavoastr .”

Ernest A Hooten, Ph. D


63

În cabinetul meu se prezint în fiecare zi pacien i apar inând tuturortipurilor imaginabile de aparen e fizice i caracter moral. Pentru ochiulexersat al unui medic, aparen a exterioar a unui pacient furnizeaz nu-meroase indica ii asupra st rii sale de s tate înainte chiar ca el s fipronun at vreun cuvânt. Fiecare individ poart în sine un „ceva” greu dedefinit care îl deosebe te de orice alt individ. Aceast afirma ie este ade-

rat în ceea ce prive te caracterul biochimic al corpurilor. Proteinelecare ne sunt specifice nu au nic ieri altundeva replici identice. Ele suntcondi ionate de ereditate, de st rile maladive, de componen ii sanguinii de o mul ime de al i factori, astfel încât mediul intern al fiec rui indi-

vid se deosebe te radical de cel al aproapelui s u. În consecin , reac ii-le sale la mediul înconjur tor sunt tot atât de diferite.

Medicii au încercat întotdeauna s stabileasc o metod de clasifi-care a pacien ilor pentru a u ura aplicarea unui tratament. Iat de ce ve-dem practicieni surmena i care înmâneaz acela i regim tip rit dinaintetuturor obezilor, de i tiu foarte bine c fiecare pacient este un caz parti-cular. Adesea, unii colegi care au auzit vorbindu-se de tratamente prindiet pe care le aplic diverselor boli, îmi cer: „Spune i-mi, v rog, careeste regimul dumneavoastr pentru migren .”. „Am aflat c a i pus lapunct un regim eficient pentru artrit . Mi l-a i putea comunica?”. „Cele prescrie i diabeticilor pentru a le permite s renun e la insulin ?”,„Ce alimente speciale recomanda i pentru un ulcer, o hipertensiune, uncancer…?”

spunsul meu este mereu acela i: „Nu exist un regim pentru cu-tare boal , pe care s -l pot tip ri i prescrie. Trebuie s v d bolnavul i

-l examinez. Apoi îi voi prescrie un regim alimentar pentru cazul luiparticular.” Un regim bun la toate este tot atât de pu in tiin ific ca ianumite produse de regim ale c ror puteri magice sunt l udate prin pu-blicitate i care sunt vândute la pre uri foarte ridicate.

Clien i i prieteni m întreab adesea ce m nânc, sperând s benefi-cieze astfel de vigoarea mea, de capacitatea mea de munc i de bucuriamea de a tr i pân la adânci b trâne i. Nu vreau s fac din asta nici unmister, dar, cinstit, ceea ce este valabil pentru mine nu este obligatoriuvalabil i pentru oricare altul. Studiez cu aten ie bolnavul pe care îl în-grijesc i m str duiesc s -l ajut i s -l vindec.

Iat de ce cartea de fa trebuie s se men in la generalit i. Nueste o re et de vindecare. Toate formulele, regimurile i instruc iuniletrebuie s p streze un caracter general. Nu se poate practica medicin cuajutorul unei c i, trebuie studiat bolnavul i inut cont de analizele delaborator. Numai dup aceea m pot pronun a dac organismul s u este


64

toxic. Când este nevoie, prescriu un regim special pentru a-i cur a sis-temul; faza de reconstruc ie devine astfel posibil i poate fi realizat înmoduri diferite, dup gradul de intoxicare i de condi ia fizic a bolna-vului. Pentru a-l vindeca, trebuie s examinez cazul s u individual, sconstat rezisten a sa la diferi i factori, s în eleg via a pe care o duce înprezent i pe care a dus-o înainte. Fiecare caz necesit tratament indivi-dual. Nu pot, a a cum fac unii negustori de confec ii, s potrivesc ace-ea i hain pentru indivizi de constitu ii diferite.

Exist mii de cuvinte, toate formate cu acelea i 26 litere ale alfabe-tului. La fel, proteinele corpului se pot compune din mii de combina iidiferite de aminoacizi. Tocmai de aceea, proteinele nici unui individ nusunt perfect asem toare cu cele ale altuia. În plus, fiecare organismeste modificat de bolile pe care le-a suferit, de medicamentele pe carele-a înghi it, de ereditate i înc de mul i al i factori. Este motivul pentrucare indivizii reac ioneaz diferit la boal , la medicamente i regimuri.Din cauza acestui caracter individual al bolii, nu este posibil s se scrieo carte pentru a vindeca diferite boli. Totu i, unii doctori au scris dejaastfel de c i. Cea mai mare parte a acestor scriitori nu au putut evadadin propriul lor orizont. Cutare doctor, de exemplu, care i-a rec tat

tatea cu ajutorul unui regim de morcovi fier i, crede c va salva lu-mea ridicând regimul de morcovi la rangul unei institu ii.

De i fiecare pacient care se prezint la doctor este un caz unic, sepoate afirma c , într-un anume fel, to i bolnavii seam între ei, nu seprezint la medic decât atunci când s-au îmboln vit. În primul rând, cerun medicament care s le u ureze durerea, insomniile sau indigestia. Se

teapt ca doctorul s le aduc aceast u urare, i înc repede. Din ne-fericire, nici un mijloc, în afar de stimulare sau depresie, nu permite o

urare rapid . Acestea const în a biciui sau paraliza glandele endocri-ne, ceea ce produce un efect temporar de bun stare. Dar stimularea saudepresia nu înseamn s tate. S tatea este ceea ce, dup mine, oricemedic con tiincios, trebuie s încerce s ob in . Într-un anumit sens, pa-cien ii în i sunt de condamnat pentru aceste metode terapeutice. Vor

se simt bine, s fie u ura i pe loc de durere, s petreac o zi f ne-pl ceri, s doarm noaptea cu orice pre . Nu sunt într-adev r interesa i

capete o stare de s tate satisf toare, iar dac le explici c ceea cenumim chimia corpului este deficient i c trebuie s se str duiasc so modifice, se enerveaz , î i pierd r bdarea. A cur a un organism detoxine este un proces lent. Obezi care s-au îndopat ani la rând f vreore inere, a teapt de la doctor s le redea zvelte ea în câteva zile.

Cea mai mare parte a persoanelor bolnave nu vor s aud de un tra-tament pe termen lung, pentru c sunt convinse de existen a unor medi-


65

camente-miracol. Ceea ce cer este oprirea imediat a simptomelor mala-dive. Dac medicul lor nu este dispus s le prescrie pilula magic , i-oprocur din farmacii sau î i schimb doctorul. Nu î i dau seama c re-

tarea s ii este un proces de lung durat care poate dura un ansau chiar mai mult. tiu, totu i, c un caz de tuberculoz avansat nece-sit repaus într-un sanatoriu.

To i medicii tiu c oamenii au tendin a s ignore boala. DoctorulIan Stevenson spune c „Motivul acestei opozi ii este c boala începe,cel mai adesea, printr-o u oar alterare a func iei normale. Individul derând este preocupat mai mult de proiectele sale personale decât defunc ionarea propriului organism. Boala este mai degrab ceva care îistânjene te pl cerile de rutin . Recunoa te existen a bolii doar atuncicând simptomele acesteia îl împiedic s i îndeplineasc ocupa iilenormale. i a a se face c se scurge destul timp între momentul în careînceteaz s mai fie într-o stare de s tate bun i cel în care recu-noa te c este bolnav.”

Mul i pacien i au venit la mine pentru c erau dezam gi i de trata-mentele clasice. Au venit mai ales pentru o schimbare de regim, pentru

b nuiau c alimenta ia joac un rol în tulbur rile lor i în simptomeleacestora. Erau deja dispu i s se supun unui regim. Atâta timp cât unindivid nu tie ce s tate corporal str lucitoare, ce limpezime mentali ce energie nest vilit poate ob ine ameliorând selec ia hranei sale, nu

vede de ce ar trebui s înlocuiasc vechi obi nuin e alimentare cu altelenoi. Odat obi nuit cu regimul s u de carne la gr tar, de legume fierte învapori, de fructe proaspete i salate verzi, de pâine integral i laptecrud, va fi mirat de schimb rile observate în starea sa de s tate. Cândcerul gurii sale va fi reeducat pentru a aprecia savoarea subtil a alimen-telor sale nu va fi tentat s le „îmbun easc ” cu sare, piper, o et saumu tar, nici s le înece în cantit i apreciabile de b uturi alcoolice, cafeasau ceai.

Am observat c cea mai mare parte a oamenilor au o concep iefoarte încâlcit despre no iunea de diet i m str duiesc s explic cumult grij fiec rui pacient despre ce este vorba. Îi prezint o imagine ainteriorului ficatului, îi descriu func iile acestui important organ i alecelorlalte glande endocrine i îmi dau seama c cei mai mul i pacien isunt fascina i de ceea ce afl . Asta îi face mai cooperan i, le d impresia

particip activ la vindecarea lor, mai ales când insist asupra faptului trebuie s se vindece singuri. Rolul meu se limiteaz la a adapta regi-

mul i tratamentul la cazul lor particular. Îi fac s în eleag c , odat cecorpul lor va fi debarasat de toxine, regimul va putea fi mai pu in sever.Vindecarea vine din interior. Natura este cea care o realizeaz . Medicul


66

colaboreaz cu natura, conducând pacientul prin labirintul misterios alsurilor care convin cazului s u personal.

Când o persoan bolnav intr pentru prima dat în cabinetul unuimedic, ea nu tie c aspectul s u exterior d deja indica ii asupra naturiisale, asupra vie ii sale i asupra anselor de vindecare. De aceea voi dis-cuta acum despre tipurile corporale.

Orice nou-n scut este unic. Printre miliardele de fiin e umane nuexist dou care s prezinte acelea i varia ii de gene i anatomie. Dincauza acestor enorme diferen e individuale, i-am cunoscut pe Lincoln iHitler, pe Ghandi i Leandru. Tot astfel, anumite reac ii analoge la per-soane diferite se explic prin faptul c ele apar in aceluia i tip glandular.

Odinioar , medicii foloseau un sistem de clarificare bazat pe aspec-tul exterior (slabi, gra i) sau pe temperament (colerici, flegmatici).

Hipocrate clasifica indivizii dup sânge, temperament i culoareabilei, recomandându-le discipolilor s i s observe structura corpului pa-cien ilor pentru a stabili un diagnostic.

O tiin relativ actual , endocrinologia, este cea care ne-a oferit onou metod de clasificare a fiin elor umane. Glandele endocrine i-audezv luit o parte din secretul lor doar în ultimii cincizeci de ani. i cumsecre iile endocrine – hormonii – determin tipurile fizice i neurologiceale indivizilor, endocrinologia ne ofer cele mai bune posibilit i de cla-sificare.

De i sistemul endocrin nu i-a dezv luit înc toate misterele, tim indivizii pot fi grupa i în func ie de secre iile interne care le influen-

eaz dezvoltarea. Indivizi i familii, rase i na iuni chiar, manifest ca-ractere ale secre iei interne care le marcheaz cu calit i specifice i ledeosebe te de alte grupuri.

tim c anumite condi ii misterioase ale corpului sunt provocate deun dezechilibru endocrin. Vitalitatea unui individ depinde de o activitate

toas a glandelor endocrine care furnizeaz hormoni puternici i sti-muleaz esuturile vii.

Când un bolnav sufer de o insuficien glandular , unii mediciconsider c cel mai bun lucru este s -i administreze extracte de hor-moni. Dac acest tratament nu d rezultatele scontate, ace ti doctori nuse mai intereseaz deloc de endocrinologie. Gre eala este de a neglijacomplet cea mai important gland endocrin din corpul uman – ficatul– i de a nu în elege c tulbur rile glandulare pot s dispar dac un fi-cat bolnav este f cut s i reia func iile normale.

Pe m sur ce endocrinologia f cea progrese, s-a putut constata cglandele endocrine erau r spunz toare pentru unele fenomene anormaleprecum: uria ii, piticii, idio ii, dar i pentru anumite tipuri de obezi. Pro-


67

grese mari au fost ob inute studiind în laborator efectele extirp rii anu-mitor glande la animale. Schimb ri în cre tere i temperament au fostdemonstrate i în cazul unei supraactiv ri a anumitor glande. Rezultatînc mai important, a fost posibil s se prevad i s se în eleag cau-za i evolu ia multor boli caracterizate prin simptome legate de eli-berarea unor toxine prin c ile controlate de glandele endocrine.

Pentru a favoriza diagnosticarea i tratarea bolii, endocrinologia aclasificat indivizii în trei tipuri: suprarenal, tiroid i pituitar.

TIPUL SUPRARENAL

Cele mai multe informa ii asupra caracteristicilor tipului suprarenalprovin din patru surse de studiu:

1) bolnavii suferind de maladia lui Addison;2) animalele i oamenii c rora li s-au extirpat glandele suprare-

nale;3) cre terea selectiv a animalelor;4) bolnavii prezentând tumori suprarenale.Printre animalele crescute special pentru a m ri puterea suprarena-

, calul de trac iune, taurul i buldogul sunt exemple care tind s con-firme observa iile f cute pe om.

Examenul fizic al tipului suprarenal pune în eviden urm toarelecaracteristici:

Sistemul pilos: pe cap, aspru i adesea ondulat. Pe corp, aspru i abun-dent, cu aspect de „maimu p roas ”.

Tr turi: grosolane i greoaie.Ochi: iris puternic pigmentat, bleu închis, c prui sau negri, pupila mic

i reac ioneaz instantaneu.Frunte: îngust , bine delimitat de p r.Nas: bine dezvoltat, cu n ri mari.Buze: rnoase, u or negroide i colorate.Din i: mari, în special caninii, de culoare g lbuie, tari i rezisten i la ca-

rii; arcadele dentare sunt pline i rotunde.Limba: groas , mare i curat ; papilele mari.Cerul gurii: cu bolta joas .Craniul: cu tâmple mari, maxilar inferior greu, solid i adesea proemi-

nent.Urechile: cu lobi mari, lungi i largi.Pielea: groas , uscat i cald .


68

Gâtul: scurt i gros, de tip „taur”.Pieptul: larg i adânc, combinând o inim i pl mâni volumino i.Abdomenul: lung i mare, adesea proeminent.Organe genitale: voluminoase.Extremit i: degete i degetul mare de la picior scurte i groase, unghii

scurte i groase; lunule pu in aparente.

Energia fizic a tipului suprarenal pare inepuizabil , a a cum estede altfel i corespondentul nervos al sistemului simpatic, rezultat al uneioxid ri perfecte a fosforului în esuturile nervoase. Oxidarea carbonuluiîn sistemul muscular îi d marea sa c ldur . Cum digestia i eliminareatoxinelor alimentare depind mult de oxidarea din ficat i intestine, rezul-

c tipul suprarenal, cu oxidarea lui perfect , beneficiaz de o digestiecomplet . Se poate l uda, i o face adesea, c absoarbe f problemeorice fel de hran . Acizii urici sunt complet neutraliza i în ficat, astfelîncât nu se pot acumula în sânge i nici nu exist în urin .

Mu chii scheletului sunt bine dezvolta i i are un tonus remarcabil.Oboseala îi este practic necunoscut . Modul perfect de func ionare amu chilor care nu depind de voin asigur o mi care peristaltic rapidi complet , permi ând mai multe evacu ri zilnice. Aceste facult i au

fost confirmate de studii radiologice i lavaje gastrice. O gravid de tipsuprarenal realizeaz repede travaliul, cu pre ul unei singure dureri con-tinue.

Calitatea sângelui este caracteristic . Se observ o u oar tendinspre policitemie (mai multe globule ro ii decât albe). Sângele are o fru-moas culoare ro ie i se coaguleaz rapid. Nu exist riscul unei hemo-ragii fatale. Imunitatea la orice invazie bacteriologic este remarcabili asigur o protec ie eficient contra bolilor infec ioase i chiar vene-

rice. Sedimentarea globulelor ro ii este mai lent decât normal.Individul de tip suprarenal este de temperament flegmatic, nu se su-, consider partea bun a lucrurilor i nu sufer de insomnii. El fuge

pentru a evita o ceart . Este înconjurat de un cerc larg de prieteni pentru are inima cald i inspir o simpatie binevoitoare.

Excelenta lui circula ie face ca s aib mâinile calde, de unde virtu-ile sale de maseur i vindec tor prin puterea magnetismului. Acestui in-

divid de tip suprarenal, cu mâinile calde, cu inima cald , îi lipsesc ade-sea facult ile intelectuale necesare pentru a înfrunta cu succes studiilemedicale. În unele cazuri, dac are chemare, va practica întâmpl tor artavindec rii. Un suprarenal, dac are norocul unui creier bun, este sortit saib multe reu ite ca medic.


69

Deoarece indivizii din acest grup dispun de o mare for fizic , r b-dare i capacit i intelectuale sc zute, îi vom reg si în marea lor majori-tate în p turile muncitoare din agricultur i industrie.

TIPUL TIROID

Examenul fizic al tipului tiroid pune în eviden urm toarele carac-teristici:

Sistemul pilos: pe cap, p r fin i m sos; pe corp, pu in vizibil.Tr turi: fine i delicat modelate; în general, de o mare frumuse e fi-

zic .Ochi: mari i adesea u or bulbuca i.Gura: bolt dentar mai degrab în form de V, decât rotund .Din i: mici i de i, de alb sidefiu, pu in rezisten i la carii.Limba: sub ire i lung , cu papile fine i sensibile.Gâtul: gra ios, sub ire, lung.Pieptul: lung i îngust. Inima mai pu in voluminoas decât normalul;

sâni frumos forma i la femei.Abdomenul: lung i îngust.Organe genitale: de talie medie; sensibilitatea lor m rit compenseaz

lipsa de volum.Extremit i: mâini gra ioase, fin modelate; degete agreabile, cu form

frumoas .

Caracteristica cea mai remarcabil a tipului tiroid este sistemul s unervos încordat i foarte sensibil. Este tipul „cal de curse”, a a cum in-dividul suprarenal este „cal de trac iune”. Sub ire, elastic, rapid, nicio-dat în repaus, mereu atent i la pând , are sim uri extrem de dezvoltate.Pulsul s u dep te frecvent 72 i ocul emo ional îi accelereaz b i-le inimii. Odat cu accelera ia cardiac , se produce o secre ie abundenta glandelor salivare i intestinale. Ficatul debaraseaz mai repede fluxulsanguin de zah rul con inut i dac ac iunea pancreasului care contro-leaz concentra ia de zah r în sânge sl be te, intervine diabetul (prezen-a zah rului în urin ). Ca urmare a cre terii valorilor metabolismului,

corpul arde literalmente i pierde o parte din substan a sa.Func ia cerebral a tipului tiroid este în mod special interesant .

Mai multe curente de gânduri îi str bat mintea în acela i timp, f cânddificil orice încercare de concentrare. Este adesea obosit, nemul umitcu anturajul, c minul i prietenii, de munca lui.


70

La tipul suprarenal am observat c glandele suprarenale hot rau da- focul (oxidarea) ardea sau nu ardea. Glanda tiroid decide, la rândul

ei, vivacitatea combustiei tipului tiroid. Femeile de acest tip, mai alesatunci când glanda tiroid este supraactivat , au ciclul menstrual mic o-rat, uneori de la 28 la 14 zile. Perioada lor de graviditate este redus iea, de la 280 la 270 zile, uneori chiar mai pu in. Copiii se nasc mici isl bu i, dar în general robu ti. Glanda tiroid regularizeaz afluxul lap-telui matern i, adesea, femei fine, nervoase i suple dispun de o cantita-te abundent de lapte.

Indivizii de tip tiroid sufer în general de insomnii, iar când reu esc adoarm viseaz mult i au co maruri. Se trezesc totu i devreme, p -

rând proaspe i i bine dispu i peste zi. Senza iile lor sexuale sunt foartedezvoltate. Ating repede orgasmul i-l pot repeta frecvent, cu o mare in-tensitate a sim urilor.

TIPUL PITUITAR SAU HIPOFIZAR

Cap: voluminos, adesea sub form de dom, osul frontal proemi-nent.

Tr turi: buza superioar adesea mai lung ca de obicei.Din i: de obicei mari, mai ales incisivii.Articula ii: toate încheieturile sunt slabe; frecvent genunchii în X

i platfus.Extremit i: picioare i bra e lungi, care dau acestui tip o talie mai

degrab înalt ; degete lungi, sub iri, cu lunule mari labaza unghiilor.

Carta tipului pituitar este mai pu in complet decât la celelalte ti-puri, pentru c cercet rile sunt mai pu in avansate. De i anumite conclu-zii r mân în domeniul ipotezelor, se admite c o secre ie abundent a hi-pofizei anterioare produce uria i, în timp ce o lips a acestei secre iiproduce pitici.

Umflarea acestei glande provoac compresia sa asupra pereteluiosos al cutiei craniene, provocând diferite tipuri de migrene. Ap sarease poate exercita i asupra globilor oculari, ajungându-se la tulbur ri alevederii sau chiar cecitate (orbire). Anumite presupuneri ne permit scredem c o umflare subit a hipofizei, înghesuit într-un ad post ososdeformat de rahitism, poate declan a convulsiile caracteristice epilepsi-ei. Se tiu, dimpotriv , pu ine despre influen a hipofizei asupra func ii-lor superioare ale creierului. Este admis c individul de tip pituitar este


71

bogat în „calit i ale sufletului” – intui ie, îndemânare creatoare, expres-sie poetic , temperament artistic – i c apetitul s u sexual este puternicdezvoltat.

Dac cititorul încearc s se plaseze într-una dintre aceste categorii,va descoperi c nu apar ine integral nici uneia. Indivizii sfideaz întot-deauna statisticile: cea mai mare parte dintre ei sunt o combina ie întrecele trei tipuri de baz . Un tip este îns predominant i constituie cheiacomportamentului nostru fizic i mental. Ne d m cu to ii seama dacapar inem „oamenilor dimine ii”, care se scoal gata s cucereasc lu-mea, sau „oamenilor serii”, care se trezesc pe la sfâr itul zilei. Pe aceas-

baz putem realiza o activitate de detec ie asupra propriului nostrucorp, înv ând astfel s ne cunoa tem mai bine.

Iat o metod pentru a afla glanda predominant . Dac stabilim la100 valoarea normal a fiec rei glande, ecua ia glandular a unei per-soane perfect normale ar fi:

Pituitar 100 Tiroid 100 Suprarenal 100Tipul pituitar este îns întotdeauna deficient în ceea ce prive te una

dintre celelalte dou glande i ar putea prezenta ecua ia: Pituitar 150 Tiroid 50 Suprarenal 100Aceast ecua ie este caracteristic vis torului lene i pu in înzes-

trat cu sim practic. Dac îns vom g si formula:Pituitar 150; Tiroid 100; Suprarenal 50,

ne vom afla în fa a unui individ genial. Din cauza deficien ei glandelortiroid i suprarenale, simte continuu nevoia de a- i stimula suprarenale-le printr-un consum excesiv de alimente stimulatoare, precum carnea,cafeaua, ceaiul, condimentele, alcool, droguri. Când a reu it s i aducactivitatea suprarenal la 100%, celelalte glande vor fi la rândul lor su-praactivate, astfel încât ecua ia va deveni:

Pituitar 200; Tiroid 150; Suprarenal 100.În acest stadiu, individul va avea o dorin nebun s munceasc i

creeze o capodoper cum ar fi (adesea a fost): simfonie, poem, pictu-, sculptur , o oper literar . Aceast perioad de stimulare este urma-, inevitabil, de o depresie care îl face incapabil de orice crea ie. Dac

aceast perioad de depresie nu s-ar produce i ar continua arderea fl -rii crea iei, mai devreme sau mai târziu, suprarenalele s-ar epuiza to-

tal, ducând la o moarte tragic i prematur .


72

Voi cita un caz din arhivele mele pentru a ilustra modul în care mservesc de observarea fizicului i de endocrinologie pentru a în elegeboala unui individ, pentru a restabili echilibrul lui endocrin, pentru a de-termina ce alimente îi convin i pentru a-i prescrie regimul care îi vamen ine starea de s tate. F a cunoa te tipul s u corporal i stareasistemului s u endocrin a bâjbâi în loc s urmez o cale bine de-finit .

Într-o diminea , o femeie i-a condus so ul în cabinetul meu, sus i-nându-l. M.L. era foarte slab, r sufla greu i abia dac putea p i. Dincauza efortului, fa a sa era de culoare ro u-scatojiu. L-am a ezat pe pa-tul de consulta ie pentru a-i da posibilitatea s se odihneasc .

Era directorul unei tipografii importante, cu peste 1000 de angaja i.Fusese perfect s tos pân în urm cu un an. Primul simptom a fost oconjunctivit . A urmat o pneumonie, pentru care i s-au f cut injec ii cuaeromicin . I-au ap rut apoi în gur suprafe e inflamate care s-au întinsprogresiv pân când gura, buzele i gâtul s-au transformat într-o masde esut inflamat. Suferind îngrozitor, a fost transferat la spital, undedoctorii consultan i nu s-au putut pune de acord asupra diagnosticului.Un tratament cu injec ii intravenoase, continuat timp de patru luni, i-acalmat durerile de gât i i-a permis s înghit mai u or. Apoi au ap rutputernice palpita ii ale inimii i medicii i-au administrat cortizon sub di-verse forme, f a ob ine o ameliorare notabil . Doctorii i-au dat sea-ma de ineficien a tratamentului i au devenit din ce în ce mai pesimi tiîn ceea ce privea pronosticul. Un specialist în ochi se a tepta ca pacien-tul s orbeasc .

Acesta era cazul pe care-l aveam în fa , lungit pe patul de consul-ta ie. Examinarea m-a f cut s descop r un b rbat înalt, musculos, binedezvoltat, spre 60 ani. Fa a îi era umflat , ochii ro ii, iar gura i gâtulerau acoperite cu afte. Suferea mult i înghi ea foarte greu. Studiind ti-pul s u glandular, lobii urechilor mari i gro i, bine forma i, l-am inclusîn tipul suprarenal. Acest examen m-a convins c avea o ans s scapedac puteam ameliora func ionarea ficatului s u i neutraliza toxemia.Glandele tiroid i pituitar mi-ar fi fost de mare ajutor în aceast tenta-tiv . Circula ia sa era îngreunat de un enorm excedent de globule ro iicare, aparent, nu erau capabile s aduc oxigen esuturilor. Satura ia cumedicamente nu putea decât s complice situa ia. Examinarea ficatuluia ar tat c era umflat considerabil i c se afla într-o stare de congestiepasiv . Am fost convins c primul lucru care trebuia eliminat era otr vi-rea prin medicamente, înainte de a ataca toxemia care provocase infla-marea gurii i gâtului.

„Vindecarea dumneavoastr depinde de capacitatea corpului dum-neavoastr de a- i elimina toxinele acumulate din medicamente i otr -


73

vuri alimentare. Vom încerca mai întâi s sl bim presiunea care apaspe ficatul dumneavoastr surmenat. Pentru a-i acorda un maxim de r -gaz, trebuie s sta i la pat i s v mul umi i, ca hran , cu mici cantit idintr-o sup special de legume. Surplusul de globule ro ii care vstânjenesc circula ia trebuie distrus în acela i timp cu otr vurile pecare le transport . Sper s pot constata o reducere progresiv a toxe-miei prin examenul urinei i al materiilor fecale”.

„Trebuie s încetez s mai iau medicamente?”, m-a întrebat.„Nu, pentru moment, nu putem reduce dozele de medicamente din

cauza pericolelor pe care aceast decizie ar prezenta-o pentru inimadumneavoastr .”

Am avut în scurt timp satisfac ia de a vedea atenuându-se simpto-mele cele mai alarmante. Dup o lun , au putut fi ad ugate regimuluifructe proaspete i sucuri de fructe, cu câteva linguri de lapte de capr .M.L. a colaborat perfect cu mine. Aerul s u disperat ca i temerile saleau disp rut pe m sur ce a început s se simt mai bine.

A fost momentul în care am socotit c se poate reduce consumul demedicamente. S pt mân dup s pt mân , dozele au fost diminuate. Oprocedur delicat i periculoas la un om atât de bolnav pentru c , înacela i timp cu inima, sunt stimulate i capsulele suprarenale. Dac pre-siunea în vene nu a fost mic orat printr-o ameliorare a congestiei fica-tului, un dezechilibru în presiunea arterio-venoas poate antrena moar-tea. Au fost necesare deci mai multe luni pentru a renun a total la medi-camente; apoi, timp de s pt mâni, a fost necesar un examen am nun ital bolnavului la fiecare patru ore. În acest timp, umfl turile de pe fa ide pe gât au disp rut. Ra iile de fructe, legume i lapte au fost m rite ibine tolerate. Bineîn eles, vindecarea a necesitat mult timp. A fost nevo-ie de 11 luni pentru a face s dispar aciditatea i culoarea închis a uri-nei ca i mirosul fetid al materiilor fecale.

Iat regimul întocmit pentru el:

Mic dejun: o bucat de biscuit de grâu, 120 ml. lapte capr crud,4 prune uscate, fierte.

În cursul dimine ii: 240 ml lapte capr crud.Prânz i seara: 180 ml sup de legume, 400 gr. fasole verde fiart ,

o felie de pâine uns cu unt, 240 ml lapte capr crud.În cursul dup -amiezii: 240 ml lapte capr crud.

Cu ajutorul acestui regim, vindecarea a fost complet . Aftele dingur au disp rut, iar vederea nu i-a fost niciodat atât de bun . Poate ju-ca golf i efectua tot felul de munci manuale, inclusiv s urce pe scar i

repare acoperi ul.


74

Examenele arat c inima, presiunea sanguin , echilibrul endocrinca i compozi ia chimic a urinei i fecalelor sunt perfect normale. Fica-tul func ioneaz excelent i nici un simptom patologic nu a ap rut dupce s-a vindecat prin îngrijirea mea, în urm cu 5 ani. Continu s res-pecte cu sfin enie regimul prescris.

Medicul care tie s foloseasc endocrinologia este adesea capabil prevad i modul în care boala se va sfâr i. Atunci când trece în re-

vist bolnavii îngriji i într-un spital de tuberculoz , el recunoa te u ortrei tipuri de indivizi:

Mai întâi tipul tiroidian, sub ire i suplu, cu ecua ia glandular :Pituitar 75; Tiroid 100; Suprarenal 50.

Asta înseamn c glanda pituitar este depreciat cu 25%, c tiroidaeste normal iar suprarenalele nu dezvolt decât jum tate din capacita-tea lor func ional normal . Ca urmare a caren ei celorlalte dou glande,caracteristicile tipului tiroid sunt cu atât mai accentuate. Bolnavul esteîncordat, nervos, nehot rât, capricios, nemul umit de hrana i îngrijireaprimite. Are gaze, indigestie i constipa ie. Chiar i supraalimentat, nuse îngra . Dimpotriv , pierde adesea din greutate, pentru c transpirdin abunden . Când vor ap rea cavit i în pl mâni, acestea se vor m ri,în ciuda tratamentului.

Incapabili s se decontracteze, ace ti tuberculo i tiroidieni v d cumstarea lor devine din ce în ce mai rea i nu supravie uiesc mai mult dedoi ani dup apari ia cavit ilor. Analizele pun în eviden deteriorareafunc iei renale, o anemie a sângelui, ca urmare a unei insuficien e a glo-bulelor albe, i o sedimentare mult sub cea normal .

Dac tipul tiroid este o teroare pentru o infirmier , suprarenalul,dimpotriv , este agreabil i u or de îngrijit. Nu se fr mânt i d dovadde r bdare i bun dispozi ie. Este u or s -l faci s câ tige în greutate,deoarece socote te c mesele constituie cele mai bune momente ale zi-lei. Digestia este bun . Rezist la tratamente i opera ii mai bine ca bol-navii de orice tip. Ecua ia sa glandular este aproximativ:

Pituitar 50; Tiroid 25; Suprarenal 100.Are cele mai mari anse de restabilire. Repausul i aerul curat sunt

cei mai buni alia i ai convalescen ei lui. Analizele arat c rinichii, sân-gele i viteza de sedimentare sunt aproape normale.

Ajungem la bolnavul care pune cea mai grea problem : pituitarul.Ecua ia sa glandular este:

Pituitar 100; Tiroid 75; Suprarenal 25.


75

Deficien a suprarenal provoac o stare de sl biciune general , cir-cula ie proast , digestie insuficient i constipa ie. Glanda pituitar su-praactivat stimuleaz activitatea lui cerebral i îl împiedic s i uiteocupa iile profesionale, mai ales dac sunt de ordin intelectual. Se gân-de te, mediteaz , speculeaz i îl h uie te pe medic i personalul auxi-liar cu întreb ri. Obsesia lui sexual , care se fixeaz asupra oric rei fe-mei, fie infirmier sau femeie de serviciu, sfâr te prin a-i epuiza su-prarenalele sl bite. O alt complica ie vine de la dorin a lui excesiv dealimente, cafea, alcool sau medicamente. Pu ini bolnavi de acest tip sevindec . Slabi, înal i, aproape scheletici, cu nasul i buzele bleu, mergontâc- ontâc în cârje sau baston, cufunda i în sumbrele lor medita ii.

Cu cât sunt mai tineri la apari ia cavit ilor, cu atât mai rapid le estesfâr itul. Obsesia sexual îi urm re te adesea pân în ultima zi de via .

Mul i arti ti mari, mor i de tuberculoz , au apar inut acestui grup.Avem astfel un mare indiciu c centrul sexual se g se te în glanda pitui-tar i nu este decât completat de glandele tiroid i suprarenale.

Cunoa terea caracteristicilor glandelor ne permite nu numai o inte-resant metod de clasificare, ci ne i ajut , prin în elegerea comporta-mentului psihologic i a temperamentului pacien ilor, s înl tur m ba-rierelor mentale i s studiem sufletului bolnavului. Cu cât este maicomplet în elegerea dintre doctor i pacient, cu atât mai mare este posi-bilitatea unei cooper ri perfecte, de care depind în mod esen ial anselede vindecare.


76

Partea a doua.CÂND SE PR BU TE ACEST MINUNAT

CORP UMAN

9. Când boala love te copiii

To i medicii sunt con tien i de întreb rile pe care i le pun spiriteleintrigate ale bolnavilor lor. Ar vrea s poat explica totul asupra fiec ruicaz, dar nu au mereu posibilitatea s o fac .

Am încercat în capitolele anterioare s ofer informa ii asupra natu-rii i a cauzelor diferitelor boli, ca i asupra modului de a le ameliora ivindeca printr-un tratament i regim corespunz tor. Cred cu hot râre c ,atunci când cest minunat corp uman este doborât, poate fi restaurat prin-tr-un regim corect. De i propriile mele cuno tin e asupra acestor proble-me complexe au fost ob inute dup mul i ani de studiu i experien e,precizez c nu pot oferi aici decât o explica ie rudimentar pentru nume-roase boli, dintre care fiecare face obiectul unor voluminoase c i demedicin .

„Doctore, copilul meu e s tos?”Iat prima întrebare a aproape tuturor mamelor atunci când copilul

lor se na te. Personal am auzit aceast întrebare de mii de ori.Dac cea mai arz toare dorin a tuturor mamelor este s aib copii

cu adev rat s to i, atunci de ce (în majoritatea cazurilor) se suprave-gheaz atât de pu in înainte de na tere? i de ce, de la vârsta infantilpân la cea adult , î i hr nesc copiii într-un mod atât de incorect, încâtsfâr itul inevitabil nu poate fi decât boala?

Din cauza viului interes care este purtat dezvolt rii fizice i psihicea copilului, acest secol a fost numit „secolul copilului”. Privind în jurulnostru, nu putem s nu ne întreb m: „unde sunt acei copii radiind de s -

tate?”. Este sigur c p rin ii lor se str duiesc s creasc copii s to i.Peste 8000 de c i referitoare la îngrijirea copiilor s-au tip rit în ultimii20 de ani. De ce, atunci, cabinetele de pediatrie sunt invadate de mii decopii obosi i, alergici, febrili, anemici, rahitici, prea slabi sau prea gra i?

spunsul este simplu:1. Corpul mamei nu era un mediu convenabil pentru copil, deoarece

organismul ei era invadat de de euri provenind dintr-o hran in-corect , reziduuri, medicamente, cafea, tutun, alcool.


77

2. În timpul cre terii, copilul este hr nit incorect, petrece prea multtimp în fa a televizorului i nu face destul exerci iu în aer liber.

Pute i s m blama i dac sunt cuprins de indignare justificat cândtiu c un nou-n scut s tos i fericit este capabil s bucure ochii i

inima? tiu, de asemenea, cât de îmbucur tor este s vezi o mam str -lucind de s tate i fericire.

s m laud, pot spune c femeile pe care le-am asistat la na -tere au ie it proaspete i ro ii în obraz din maternitate, f s fi avutprobleme sau complica ii. Pacientele mele s-au alimentat corect în tim-pul sarcinii, au r mas la o greutate convenabil i au cur at corpul deorice toxemie, pentru a asigura f tului un mediu s tos. Travaliul lor lana tere a fost, în general, u or i f incidente, iar copiii au beneficiatde o s tate mult superioar mediei.

tatea copiilor se situeaz , în medie, la un nivel destul de sc -zut. Statisticile arat c între 1948 i 1952, în Statele Unite, 52% dintretineri au trebuit s fie declara i inap i pentru serviciul militar, din cauzefizice sau mentale. Asta pentru c p rin ii lor erau prea s raci ca s leasigure o hran s toas ? Nici pomeneal , pentru c este vorba, în ma-re parte, de copii privilegia i, îndopa i cu dulciuri, cu aditivi chimici,pr jituri, înghe at , gogo i cu sirop, lapte cu ciocolat , în loc s fie ali-menta i ra ional cu proteine, hidra i de carbon, gr simi i vitamine.

Primii ani ai copil riei sunt cei mai importan i pentru s tate. Esteepoca în care glandele endocrine i ficatul au cea mai bun capacitate defunc ionare, dând copilului s tos exuberan a lui natural , energia ine-puizabil i posibilit ile cele mai sigure de alimentare. Oasele lui ar tre-bui s fie la fel de solide ca un stejar verde, din ii lui la fel de rezisten ica filde ul, p rul des i str lucitor.

În loc de asta, noul-n scut obi nuit vine pe lume cu organismul plinde toxine i cu intestinul plin de peconium (bil oxidat de culoare ne-gricioas ). De fapt el este atât de toxic încât, chiar i cu cele mai buneîngrijiri, are nevoie de trei ani ca s elimine otr vurile mo tenite de lamam la na tere.

Natura încearc s cure e sângele mamei îndreptând impurit ileacestuia spre corpul copilului. Primul n scut este cel mai toxic i, în ge-neral, cel mai greu de alimentat i de crescut. Alt dat , când familiilenumeroase constituiau regula, al cincilea, al aselea sau chiar al apteleacopil se bucura adesea de o vigoare fizic i mental excep ionale. Dacmama aducea pe lume i al zecelea sau al doisprezecelea copil, ace tiaerau marca i de deteriorarea i epuizarea glandular a mamei.

Primul copil pune adesea multe probleme mamei i doctorului.


78

De exemplu, un exces de acizi proteici poate fi cauza unor manifes-ri u oare, severe sau cronice (în func ie de concentra ie) de toxemie.

Rezultatul unor astfel de condi ii poate fi, dup mine, un cancer precocesau leucemie (cancer al sângelui), sau alte forme de boli cu tumori ma-ligne. Concentra ii mai mici pot conduce la un reumatism, poliomielit ,difterie sau alte boli de piele. Aceast teorie a problemelor primului n s-cut este bazat pe cercet rile mele, iar câteva somit i în materie de me-dicin dietetic sunt de acord cu mine.

Simptomele cele mai frecvente ale bolilor copil riei sunt oboseala,tulbur rile respiratorii, gre urile i febra. Ele arat c :

1) sângele este înc rcat cu otr vuri;2) ficatul este incapabil s le oxideze i s le neutralizeze com-

plet;3) acidul toxic este dirijat c tre o ie ire la nivelul pielii sau al

membranelor mucoase.

Germenii, viru ii i alte microorganisme sunt, în general, prezen i,dar numai ca parazi i care se hr nesc cu de euri toxice. Trebuie s îimul umim lui Louis Pasteur c a discreditat credin a conform c reiaboala ar fi cauzat de demoni, înlocuind-o cu teoria asupra germenilor,dar nu trebuie s uit m c Beauchamp, contemporan al lui Pasteur, asus inut cu fermitate c mediul chimic, cu care se hr nesc germenii, areo importan cel pu in egal . Trebuie s alegi între dou cauze: sau me-diul toxic, datorat unui mod necorespunz tor de a tr i i a se hr ni, sauun misterios microorganism, ascuns într-un ungher întunecos i arun-cându-se deodat asupra victimei inocente. Conform acestei teorii, vin-decarea depinde de distrugerea acestor microbi.

Discutând despre germeni i boli, trebuie s nu uit m c hrana pecare o g sesc este la fel de important ca i germenii în i. F hranaobligatorie, germenul nu poate tr i i se distruge. Aceast explica ie abolii serve te la sublinierea importan ei de eurilor toxice, mo tenite saudobândite, precum i a raporturilor lor cu bolile copil riei.

RUJEOLA (pojarul)

Germenul de rujeol , despre care se crede c este un virus, se dez-volt pe un mucus secretat în regiunea respiratorie superioar . Gravita-tea acestei boli depinde de concentra ia de eurilor toxice eliminate demembranele mucoase. Simptomele apar în urm toarea ordine:

- stare proast i oboseal care indic o toxemie a ficatului;


79

- febr , rezultat al efortului f cut de ficat s neutralizeze otrava;- caracteristicile unei r celi puternice, cu guturai i tuse;- în cele din urm , apare erup ia colorat pe piele.

Dac ficatul nu a reu it s neutralizeze toate toxinele, glanda tiroidintervine ca a treia linie de ap rare, eliminând otrava prin membranamucoas i prin epiderm . Dac este implicat mucoasa ochiului, apareo conjunctivit .

Copiii bolnavi nu m nânc decât rar (nici animalele bolnave n-ofac), în afar de cazul în care sunt obliga i. Pot astfel s apar compli-ca ii. implor, nu for i copilul bolnav s m nânce!

Cum s trat m o rujeol ?Cel mai bine este s o privim ca pe o r ceal puternic : b i sau apli-

carea de prosoape umede favorizeaz reducerea febrei activând elimina-rea prin piele. Clismele antreneaz secre iile intestinale ca i bila toxici se pot face de dou ori pe zi. Îns nimic nu trebuie absorbit pe cale

bucal , în afar de ghea pisat (dac copilul vrea) i de sucuri de fruc-te diluate împotriva setei. Când febra a sc zut, se pot ad uga legumefierte, nef inoase, i fructe crude sau fierte. Dup dispari ia complet aerup iei, se poate relua un regim normal.

Este periculos s se administreze aspirin sau remedii asem toa-re, deoarece nu fac decât s paralizeze extremit ile nervilor, s creeze ofals senza ie de securitate i s m reasc toxemia ficatului. Alte medi-camente au ca efect s împing toxinele spre interior i risc s deterio-reze organele interne. A a cum copilul are nevoie de repaus fizic la pat,tot a a mucoasele, pielea, ficatul i rinichii au nevoie de repaus chimiccare nu le poate fi procurat decât prin post.

Cred c rujeola este boala cea mai important a copil riei, prove-nind dintr-o toxemie datorat exceselor de f inuri i zaharuri. Tuseaconvulsiv , crupul, pneumonia, meningita, gripa, sinuzita, bron ita iastmul fac parte din acela i grup. Antidotul natural este furnizat de su-curile diluate cu ap ale anumitor fructe ca m rul, portocalele, grepfru-tul, ananasul, papaia.

Un grup important de boli ale copil riei au drept cauz , dup mine,un exces de acizi de proteine, datorat eredit ii sau dobândit. Ace tiacizi sunt elimina i prin membranele mucoase sau sistemul limfatic careatinge mucoasele în nas i gât. Bolile faringelui, amigdalelor i urechi-lor, difteria, poliomielita, febra tifoid i reumatismul provin dintr-o to-xicitate cu acizi de proteine. De i laptele este cea mai bun proteinpentru un copil în cre tere, trebuie tiut c , dac este fiert, uscat, trans-format în praf, înghe at, dac i s-au ad ugat vitamine sintetice sau sirop


80

de ciocolat , el nu mai are calitatea de hran . Oricât a insista asupraacestui aspect, ar fi prea pu in. Toate aceste produse pe baz de lapteputrezesc în intestinul copilului i produc acizi de proteine extrem denocivi.

ANGINA

Unul dintre principalele centre de eliminare a toxinelor sunt amig-dalele – glande limfatice situate la suprafa a mucoasei din gât – careconstituie extremitatea unui lan de glande similare, al c rui punct deplecare se afl în regiunea intestinal . Atunci când acizii de proteinesunt expulza i pe aceast cale, irita ia amigdalelor este atât de puternic ,încât poate provoca o adev rat arsur a esuturilor, numit amigdalit(sau angin ). Câteodat , otrava nu atinge amigdalele, ci este blocat deuna sau mai multe glande intermediare care se umfl i provoac o sen-za ie dureroas în gât.

Pozi ia superficial i foarte accesibil a amigdalelor le transformîntr-o int u oar pentru chirurg. Milioane de astfel de glande au fostoperate. Ameliorarea care urmeaz este datorat în bun parte postuluivoluntar care urmeaz dup o astfel de opera ie. Gâtul este prea durerosi inflamat pentru a permite degluti ia oric rui aliment. Mai târziu, cor-

pul privat de aceste dou importante u i de ie ire încearc s se serveas- de alte puncte de contact între esuturile limfatice i membranele mu-

coase. Insule limfatice din nas, gât, sinusuri, stomac, intestin i apendiceîncearc s înlocuiasc amigdalele sacrificate, de unde o mul ime de alteboli pot s apar , mai ales apendicita.

POLIOMIELITA

Aceast boal , relativ rar , provoac o paralizie muscular la circa2% dintre persoanele afectate. De i, dup opinia mea, orice acid toxicpoate provoca boala, cred c principala surs de acid particular pentrucare virusul poliomielitei marcheaz o preferin este putrefac ia, în in-testine, a smântânii înghe ate. Poliomielita afecteaz în special copiiicare absorb mult smântân înghe at . O indica ie este furnizat de fap-tul c majoritatea cazurilor se produc în perioada cald a verii, în carecopiii consum mult înghe at . Bolile urechii, otitele i mastoiditele,din contr , sunt mai degrab cauzate de un consum excesiv de ou sauproduse pe baz de ou .


81

REUMATISMELE

Aceast boal , cu atât mai deplorabil cu cât poate fi evitat , pro-vine mai ales din absorb ia de carne sau supe de carne. Carnea, de i areun efect stimulant, este unul dintre alimentele cele mai periculoase pen-tru copii. Acizii se acumuleaz în sânge i, dac concentra ia lor devineprea mare, valvulele cardiace, sensibile la acizi, pot fi deteriorate. Reu-matismul inimii (endocardita) este adesea cauzat de un exces de carne înregimul copilului.

Antidotul natural pentru bolile provocate de acizii de proteine estesucul de legume, crude sau fierte, de preferin nef inoase i bine dilua-te, i f utilizarea, bineîn eles, a produselor din conserve. Nici sare,nici carne, nici chiar oase nu trebuie ad ugate în supa copiilor suferindde reumatism. În cazul unei intoxica ii cronice, este bine s se eliminetoate proteinele din regimul copiilor i s fie hr ni i în special cu fructe,legume, f inuri i unt. De i unele proteine au importan vital pentrudezvoltarea copilului, adesea sunt administrate în exces sau în stare de-vitalizat .

Aduce i-v aminte c un copil cre te mai încet decât un vi el i,deci, are nevoie de mai pu in lapte. Aminti i-v , de asemenea c lapte-le este un aliment, i nu o b utur !

Un consum abuziv de gr simi poate i el s fie d un tor copilului.Ceea ce este numit „nocivitatea materiilor grase” pentru ficat poate fiereditar sau dobândit dup na tere. Cauzând o dereglare în celulele fi-catului, materiile grase alimentare, mai ales smântâna în cazul copiilormici, nu sunt complet oxidate i circul în sânge ca materii grase toxice.Ele sunt eliminate, fie prin glandele care au ca misiune s lubrifieze p -rul, fie prin glandele sebacee care lubrifiaz natural pielea. Seboreeacapitus este unul dintre primele exemple; pot, de asemenea s apar ac-neea, co urile, micile pustule (observate pe piept, pe abdomen, pe p i-le genitale i anusul copilului) sau urciorurile, furunculii sau abcesele(când materiile grase sunt eliminate prin glandele sebacee. Dac mate-riile grase atac m duva osoas , se va declan a o osteomielit (abces).Remediul const într-un drenaj corect al puroiului prin eliminarea tutu-ror materiilor grase din regimul alimentar, mai ales a celor din coca uti-lizat la fabricarea pr jiturilor.


82

VARICELA (v rsatul de vânt)

Boala infantil cea mai obi nuit , rezultând dintr-o toxemie datora- gr similor, este varicela, boal foarte contagioas , de care nu scap

decât foarte pu ini copii. Cred c este datorat elimin rii de gr sime to-xic sau acizi gra i prin glandele capilare care furnizeaz în acest caz ohran natural virusului. Combinarea chimic a produ ilor de secre ie aiacestor microorganisme produce pustulele caracteristice acestei boli.

Tratamentul medical al bolii copil riei recurge în principal la anti-piretice i stimulante. Aspirina este tipul clasic de remediu antipiretic.Ea este o realizare sintetic a chimi tilor germani care au tiut s con-serve în acest produs, derivat al acidului fenic, toate calit ile fenolului,eliminându-i, în acela i timp, gravele inconveniente. Are efect în sensi-bilizarea extremit ilor nervilor, deci suprim senza ia de durere. Obo-seala i durerile de cap se atenueaz , febra este stopat . Numai c acestprodus, pe baz de fenol, împiedic ac iunea ficatului, deteriorându-i ce-lulele. De fapt, întrebuin area aspirinei este o tentativ de a elimina un

u introducând un alt r u.Febra la copil constituie pentru mama lui un simptom nelini titor.

Dar care este, de fapt, semnifica ia febrei? Este ceva r u care trebuie su-primat, sau un efort al corpului de a arde o otrav , debarasându-se astfelmai repede de ea?

La copil, febra începe în ficat. La un copil s tos i robust, toxine-le sunt adesea complet arse în ficat. Copilul nu simte nici durere, niciindispozi ie. Are numai un pic de febr în regiunea ficatului, care poatefi constatat de un examen local. Dar, dac ficatul este incapabil s oxi-deze complet otr vurile, atunci, sub ac iunea glandelor endocrine, aces-tea sunt dirijate c tre o alt ie ire la nivelul mucoaselor. Asta se face, deregul , prin c ile respiratorii i se traduce prin grip , sinuzit , faringit ,angin i chiar pneumonie, care este o form complicat de bron it .Prin acest procedeu, organismul p streaz toat puterea ficatului pentruneutralizarea de eurilor toxice ale bolii. Ficatul este mult prea solicitatpentru a se mai ocupa i de digestia hranei. Acest organ poate fi scutitde o parte din presiunea exercitat asupra lui, dac nu mânc m nimic.Atunci când focul arde, natura nu are nevoie de hran . Este motivulpentru care animalele i mul i copii refuz alimentele în timpul bolii.Postul nu numai c face s scad temperatura, diminueaz presiunea i

ureaz eliminarea, dar el favorizeaz ac iunea ficatului i evit serioa-se complica ii, ca otitele, mastoiditele i meningitele.


83

Propriile mele observa ii, f cute timp de peste cincizeci de ani depractic medical , mi-au ar tat c postul aproape total – întrerupt numaide sucuri de fructe i legume diluate – trebuie respectat înc 24 ore dupce temperatura a revenit la normal.

Este bine s ne amintim de regula c intestinul poate fi purificat detoxinele sale în 24 de ore, sângele în trei zile, ficatul în cinci zile, cucondi ia ca nici un aliment s nu fie absorbit.

Rezult , astfel, c febra, temut deoarece nu este cunoscut , este defapt un efort al naturii pentru a ajuta vindecarea. Ea nu face niciodat

u, nu are consecin e sup toare, i n-ar trebui suprimat cu ajutorulmedicamentelor sau hr nit cu alimente. De nenum rate ori am v zut uncaz de grip evoluând în pneumonie pentru c o bunic nelini tit ainsistat s dea copilului ceva „înt ritor”, o sup de g in sau o fierturde arpaca , sub form lichid , bineîn eles, sau pe baz de f in sau pro-teine – exact ceea ce nu trebuie ficatului în astfel de circumstan e.

Cel lalt tip de tratament al bolilor infantile este de tip stimulant –„biciuirea” chimic pentru a activa glandele tiroid i suprarenale. Înzilele noastre, sulfamidele i antibioticele sunt stimulentele cele mai desfolosite. A stimula un corp epuizat cu ajutorul medicamentelor este totatât de lipsit de sens ca biciuirea unui cal obosit pentru a-l face s mun-ceasc . Ar fi mult mai rezonabil s la i animalul s se odihneasc i s -lla i s pasc pentru a-i acorda ansa s i refac for ele.

Nu exist miracol, medicament magic în medicin . Natura î i facetreaba în stilul ei lent i metodic, a a cum cresc plantele. Eforturile uma-ne pentru a gr bi ritmul se termin adesea cu un dezastru.

ALIMENTA IA NOU-N SCUTULUI

Indigestia este cea mai stânjenitoare dintre toate problemele de ali-menta ie infantil . Principala cauz este o bil toxic , acid , în loc de afi alcalin . Simptome: gaze, colici, durere, nervozitate, insomnie. Esteimportant pentru mam s cunoasc originea i cauza acestei bile toxice(de culoare verde, în loc de galben-auriu), pentru a în elege mai binetulbur rile sugarului.

Sângele care serve te drept hran f tului este men inut pur prin ac-iunea a trei filtre: ficatul mamei, membrana care înconjoar f tul (pla-

centa) i care ac ioneaz ca o a doua linie de ap rare împotriva materii-lor toxice care circul c tre copil, precum i propriul s u ficat, pe care îl


84

traverseaz sângele venit prin cordonul ombilical înainte de a intra încircula ia general a corpului s u.

Bila toxic ce r mâne în ficatul sugarului va fi eliminat treptat înprimii trei ani de via . La intervale regulate, bila verde se vars în in-testin pentru a fi eliminat . Atunci când are loc acest proces, apar toatesimptomele indigestiei infantile. Laptele se încheag i îl g sim în mate-riile fecale sub form de cocoloa e înt rite. F inurile i zaharurile fer-menteaz producând gaze, colici i violente dureri intestinale. Chiar icel mai bun lapte matern este digerat prost. Responsabilitatea revinechimiei ficatului sugarului, i nu hranei absorbite. Prea des aten ia esteconcentrat asupra regimului alimentar al sugarului i nu asupra proce-selor chimice din organismul s u. Drept urmare, o cantitate uluitoare depreparate sunt propulsate ca hran pentru sugarul bolnav. De obicei,acestea sunt încercate unele dup altele i copilul, dac nu moare dincauza lor, va reu i s elimine suficient bil toxic ca s fie capabil sdigere produsele comerciale preparate sintetic, ultimului întrebuin atacordându-i-se meritul de a fi adus vindecarea.

Nu exist decât un aliment natural pentru copii: laptele. El trebuie fie pur, proasp t, nealterat. Laptele matern este întotdeauna cel mai

bun, cu condi ia s nu fie toxic. Urmeaz laptele de capr i cel de vac ,la care trebuie s se adauge ap i zah r pentru a se apropia cât mai multde compozi ia laptelui matern. Laptele care a stat 24 ore, fie chiar înfrigider, a pierdut multe dintre calit ile lui folositoare. Cu cât esteînc lzit de mai multe ori i tratat, valoarea sa nutritiv scade. Vita-minele naturale nu pot fi niciodat înlocuite de vitamine sintetice. Pas-teurizarea, de i p gubitoare, nu este într-adev r nociv pentru c anu-mite calit i r mân neschimbate. Necesitatea pasteuriz rii este un atributpl tit vie ii citadine. Laptele fiert, conservat, uscat sau praf p streaz ovaloare nutritiv foarte mic .

Pe m sur ce cre te i se fortific , copilul dispune de mai multenergie pentru eliminarea toxinelor; ele sunt expulzate prin ficat îm-preun cu bila. O bil normal este compatibil cu toate felurile de ali-mente care se pot g si în intestin; o bil toxic produce un efect iritantpentru delicatul perete intestinal. Deoarece bila toxic împiedic diges-tia normal a proteinelor, zaharurilor, f inurilor i gr similor, simpto-mele alarmante ale indigestiei nu întârzie s apar sub form de gaze,colici, constipa ii sau diaree, instabilitate nervoas i agita ie general .

În faza acut a crizei biliare, nu este posibil nici un fel de digestiei este de preferat s se reduc alimenta ia la ap distilat , sucuri de

fructe diluate, sup de legume alcaline, excluzându-se orice zeam decarne. Acest regim trebuie men inut între una i trei zile. Când criza a


85

trecut, sugarul va fi alimentat cu lapte de vac crud, diluat într-un volumegal cu ap .

În primele ase luni de via , sugarul trebuie s primeasc cel pu in500 ml de lapte în 24 ore. Pentru sugarii hr ni i cu biberonul, lapteletrebuie diluat cu ap distilat . Dac laptele îndulcit este tolerat, sunt pre-ferabile zah rul nerafinat i mierea siropurilor sintetice, melaselor, lac-tozelor sau glucozelor comerciale. Dac zah rul produce gaze i colici,erup ii i o agita ie general , trebuie eliminat din regim pân în momen-tul în care reac ia bilei devine normal . F inurile i gr simile sunt întot-deauna digerate greu în primul an de via ; chiar i apoi, dac persistsemne de indigestie, este de preferat s fie evitate din hrana sugarului.

Dilu ia complet a laptelui i num rul de mese sunt o art care soli-cit îngrijirile constante ale unei mame atente. Se poate s fie nevoie deo varia ie constant a propor iilor de lapte i ap . Singurul criteriu esteatitudinea i reac ia sugarului.

Este bine ca mama s tie c , în timp, bila î i pierde toxicitatea isimptomele de indigestie se atenueaz . Zaharurile si sucurile, fructele ilegumele sunt atunci tolerate i u or digerate. În orice caz îns , este pe-riculos s se încerce stoparea crizei biliare cu produse chimice i medi-camente. Colaborarea cu natura va ajuta sugarul s elimine toxinele pecare le-a mo tenit. Tratamentele paleative temporare risc s influen ezenegativ s tatea viitorului copil i s -i deformeze din ii i oasele. R b-darea, îngrijirile atente i hot rârea eroic de a suporta unele perturb riale orelor de mas i somn vor fi m rinimos recompensate prin satisfac-ia de a avea un copil s tos, frumos i voinic.

Am vorbit atât de mult de bolile copil riei, pentru a v face s în-elege i ce înseamn în mod real un copil „care se simte bine” i de câte

boli este amenin at. Sunt convins c dac ar exista mai mul i copii s -to i a vedea defilând în cabinetul meu mai pu ini adul i bolnavi. Pentru

adev rata s tate nu începe în copil rie, ci în pântecele mamei.

10. Colesterolul i tulbur rile inimii

Unul dintre cuvintele cele mai prost în elese i care inspir cea maimare team este „colesterol”. Unul dintre pacien ii mei îmi m rturisea:„Nu vreau s las s -mi intre în sânge nici un gram de colesterol; nuprea tiu exact ce este, dar tiu c este o otrav ”.

Oameni mai bine informa i î i fac de asemenea griji în leg tur cucolesterolul i cu influen a sa asupra bolilor inimii, pentru c tiu c ,


86

dup cum spun statisticile, bolile cardiace cauzeaz mai multe decesedecât toate celelalte boli la un loc.

Mult înainte ca acest colesterol s devin obiectul aten iei generale,am consacrat mult timp observa iilor care puteau s -mi spun dac ohran incorect produce colesterolul impur. Am ajuns, cred, s g sesc oexplica ie logic a problemei colesterolului i metoda corect de a for-ma în corp colesterol pur.

Una dintre problemele cele mai controversate din medicina actualse refer la colesterol. Este sau nu acesta r spunz tor pentru tulbu-

rile cardiace? i în aceast controvers este vorba de colesterol înhran , în sânge, în artere?

Este demonstrat c s tatea depinde de starea arterelor prin carecircul sângele pentru a ajunge la toate celulele vii ale organismului.Acest curent sanguin este extrem de violent, la fel de impetuos ca un to-rent de munte. În timp ce malurile unui curs de ap sunt supuse eroziu-nii, esuturile corpului nu sunt afectate de curentul sanguin. Este, oare,posibil? Cum? Protec ia este asigurat prin lubrifierea pere ilor arteriali.Natura a pus la punct o substan antifrecare care împiedic organismulde la distrugerea de c tre propriul s u flux sanguin.

Elementul cheie al acestui ulei lubrifiant, foarte eficient, este sub-stan a gras numit colesterol. Cuvântul „colesterol” este foarte com-plex, deriv de la cuvintele grece ti „chole” (bil ) i „stereos” (solid),precum i de la latinescul „olium” (ulei). Este un hidrat de carbon foartecomplex, de culoare galben-deschis, gras la pip it, cu o compozi ie per-fect pentru rolul pe care îl joac în men inerea fluidit ii în circula iasângelui. Chiar dac hrana nu furnizeaz nici un aport de colesterol, eleste mereu prezent în sânge, fiind fabricat de ficat.

În timpul dezvolt rii fetusului, colesterolul este furnizat de sângelematern. Dup na tere, copilul îl fabric singur, uleiul necesar fiindu-ioferit de smântâna din lapte, furnizat de natur , cunoscut i sub nume-le de materie gras . Desigur, i alte gr simi vegetale sau animale suntîntrebuin ate când sugarul absoarbe i alte alimente în afar de lapte.

Colesterolul fabricat de ficat pornind de la gr simi simple circul însânge cu concentra ia necesar , pentru a fi întrebuin at de celulele careformeaz pere ii arteriali, i este men inut aici ca un lubrifiant perfect.Când aceste celule sunt uzate, ele sunt eliminate împreun cu colestero-lul pe care îl con in, în timp ce alte celule se formeaz i absorb coleste-rolul pur din sânge. Astfel se creeaz un ciclu continuu de colesterol ca-re este men inut, atâta timp cât corpul este s tos, la un nivel specific.

Când acest nivel fiziologic este perturbat de un proces de distrugeremai rapid decât cel de reconstruc ie, concentra ia colesterolului din sân-


87

ge se m re te i rezult o stare de colesterolemie, adic un exces de co-lesterol în sânge. Simple analize de laborator determin nivelul coleste-rolului.

Singura condi ie care duce la o distrugere mai rapid decât recon-struc ia colesterolului este deteriorarea pere ilor arteriali. Consumul ex-cesiv de gr simi i uleiuri poate provoca tulbur ri arteriale, deoa-rece organismul le transform în rezerve sub form de gr sime. Tulbu-

rile se pot produce numai atunci când gr simi nenaturale sau gr -simi naturale alterate prin înc lzire sunt consumate. Compozi ia gr -similor este alterat mai ales atunci când acestea sunt înc lzite în pre-zen a unor f inoase (cartofi pr ji i). Am constatat c ficatului îi este im-posibil s fac sinteza unui colesterol perfect plecând de la o gr simecare servise la preg tirea unor f inoase. Colesterolul rezultat în acestcaz, fiind alterat, îndepline te defectuos func iile de protec ie a pere ilorarteriali, se uzeaz rapid i dispare, provocând alte forme de tulbur riarteriale, ca arterioscleroza (înt rirea sau îngustarea arterelor care î ipierd astfel elasticitatea), arterita (depuneri grase pe pere ii arteriali ca-re pot jena i chiar bloca circula ia sanguin ), tromboze coronariene(formarea de cheaguri în artere, care blocheaz fluxul sanguin c treinim ) i anevrismul (tumoare cauzat de dilata ia arterelor).

În aceste cazuri patologice, nivelul colesterolului în sânge este multsuperior celui normal. Acest nivel crescut poate fi descoperit în timp utilde medicul atent la un semnal de alarm care îl va determina s studiezeam nun it metabolismul gr similor în cazul pacientului s u.

Ideea c un regim bogat în gr simi este în mod necesar nociv pen-tru artere – de i larg r spândit printre medici – este contrazis printr-unstudiu atent al regimului eschimo ilor. Aceste popula ii, înainte ca regi-mul lor primitiv s fi fost alterat de rafinamentele alimentelor civilizate,se num rau printre cele mai puternice i cele mai robuste popula ii de peglob. Se hr neau exclusiv cu carne, pe te, p ri, i cu o mare cantitatede gr simi. Ca i focile sau morsele, corpul lor avea nevoie de un stratgros de gr sime pentru a se ap ra împotriva frigului glacial, i puteaoxida cu u urin aceast materie gras care le servea de rezerv de c l-dur i energie.

Este adev rat c eschimo ii deveneau adul i i îmb trâneau repede,dar asta nu era consecin a unui regim defectuos, ci mai degrab a tem-peraturilor foarte sc zute i a lungilor nop i polare. Oasele lor erau maisolide decât ale oric rei rase umane, aveau o for fenomenal i o s -tate într-adev r perfect . De i regimul lor alimentar includea multe gr -simi, nivelul colesterolului era normal, iar arterele perfecte. Într-o zi,exploratorul Wilhjalmur Stefansson, care tr ia printre eschimo i, mân-


88

când ca i ei i bucurându-se de o s tate de fier, a f cut o experien ,înl turând gr simea din alimenta ia sa; dup pu in timp, s-a sim it sl biti bolnav. Prietenii s i eschimo i l-au implorat s includ mari cantit i

de gr sime în alimenta ie. Le-a urmat sfatul, i s-a îns to it rapid.Este logic ca medicii i savan ii s conchid c un regim bogat în

gr simi face s creasc colesterolul în sânge. Se pare c ei nu in cont defaptul c numai gr simile alterate sunt nocive i c gr simile normalesunt alterate nu numai prin înc lzire, ci i prin prepararea lor în pre-zen a altor substan e care le fac improprii pentru fabricarea unui co-lesterol de bun calitate.

Pe m sur ce hrana omului civilizat devenea mai pu in natural ,acesta a început s sufere de tulbur ri de digestie i toxemie a sângelui.Aceasta este, dup p rerea mea, cauza primar a multor sau poate a tu-turor bolilor.

Se discut ast zi mult despre gr simi saturate i nesaturate, despreutilitatea sau nocivitatea lor în regimul alimentar. Modul cel mai simplude a în elege diferen a dintre cele dou categorii este de a analiza exem-plul urm tor:

ne imagin m doi oameni, primul fiind o persoan normal , cudou bra e i dou mâini, cel lalt, un fel de zeu hindus, cu multe bra ei multe mâini. Când omul normal ine dou mere, mâinile îi sunt pline;

când zeul hindus ine dou mere, mâinile sale nu sunt toate pline i maipoate apuca i altele. Omul cu dou mâini este saturat, cel cu mai multebra e este nesaturat. În termeni chimici, am spune c omul normal are ofacultate dubl de a apuca, care este saturat ; zeul hindus ar avea o ca-pacitate de a apuca multipl , nesaturat înc , i deci capabil s maiapuce i s re in i alte substan e. În limbaj chimic, are o valen mul-tipl , mai puternic decât a omului cu dou mâini.

Valen ele substan elor sunt adesea determinate în laborator. Astfel,dat fiind c elementul chimic iod se ata eaz u or valen elor disponibi-le, el este întrebuin at la determinarea punctului de satura ie al anumitorsubstan e. Iodul liber este amestecat cu aceste substan e i apoi i se cau-

urma. Dac bra ele libere ale substan ei au re inut iodul, nu mai r -mâne iod în stare liber , iar cantitatea re inut este denumit „valoarea-iod” a substan ei ini ial nesaturate. Când o substan este saturat , reac-iile sale chimice sunt alterate. O toxin iritant poate deveni un com-

pus benign. Ac iunea multor remedii se bazeaz pe acest principiu. Esteposibil , de exemplu, „digitalizarea” unei otr vi corporale administrândbolnavului digitalin , sau iodarea unei otr vi corporale administrând io-


89

dur de potasiu. Moda actual prefer neutralizarea cu gr simi nesatura-te care sunt, într-adev r, bune tampoane terapeutice.

Ca agent de neutralizare sau tampon, hidra ii de carbon satura i sedovedesc utili în tratarea unor st ri toxice ale corpului. În numeroase ca-zuri îns , în loc s se lase uleiurile sau margarinele în starea lor natura-

, comer ul i-a vârât coada i, pentru a le face s semene cu untul, le-aînt rit cu vitamine sintetice, le-a ad ugat acizi glutamici, materii acolo-rante pe baz de anilin i odoran i chimici. To i ace ti aditivi tind s sa-tureze hidra ii de carbon iar produsul final, chiar dac are gust agreabil,nu este decât gr sime f valoare.

Care sunt, atunci, gr simile utile pentru corp?Gr simile naturale nealterate, desigur, ca: gr simi animale, inclusiv

cele din carne, gr simile vegetale, din majoritatea legumelor i fructe-lor. În ceea ce prive te utilitatea lor pentru corp, nu are importan dacsunt saturate sau nesaturate. Gr simile sunt d un toare atunci când suntînc lzite cu alte alimente, mai ales f inoase. Cartofii pr ji i, pr jiturile,produsele de patiserie produc un colesterol r u, o lubrifiere imperfect ,erodarea arterelor i arterioscleroza. Din acest punct de vedere gogo ilei cartofii „chips” trebuie inclu i printre alimentele cele mai periculoase

pentru s tate. Putem considera, de asemenea, c nocivitatea tutunuluiprovine de la faptul c , arzând, el face s se pr jeasc uleiurile i gu-droanele pe care le con ine, ca i hidra ii de carbon din hârtia ig rilor,producând astfel materiile grase alterate i toxice.

În epoca noastr , tulbur rile inimii i ale vaselor sanguine sunt ceimai mari asasini ai rasei umane, mai ales în rile civilizate. O selec iemai atent a gr similor consumate ar reduce sim itor num rul victime-lor. De i corpul este o ma in minunat , nu poate construi esuturi vigu-roase i s toase plecând de la alimente grosolan trucate din necesit icomerciale.

Inima este centrul re elei de transport din corpul omenesc. Este unmu chi care pompeaz sângele c tre ceilal i mu chi i esuturi. Îns tre-buie s dispun de sânge pentru propriul uz pentru a- i face datoria. Da-

afluxul de sânge este întrerupt fie i numai câteva minute, inimanu- i mai poate îndeplini misiunea.

De forma unui pumn, inima începe s bat înainte de na tere i lu-creaz apoi neîntrerupt. Celulele acestui mu chi trec prin faze de activi-tate i de repaus i numai în caz de urgen se face apel la toate deodat .

Aceast pomp muscular neobosit este un organ de o eficien cutotul remarcabil . În func ie de nevoi, ea face ca sângele s circule cu opresiune mai mare sau mai mic . Aceast capacitate de a r spunde cere-rii rezid din for a i frecven a b ilor. Dac circumstan ele o cer, este


90

capabil de o cre tere spectaculoas a randamentului i î i poate m ripropriul volum cu 50%. Elasticitatea vaselor coronariene face posibilaceast extensie. Câteva zile mai târziu, când criza a trecut, inima revi-ne la normal.

Exist , desigur, o limit fiziologic a acestor eforturi. La animale, ocurs prelungit sau o spaim violent nu provoac nimic comparabil cuceea ce este, în cazul omului, un atac cardiac. Totu i, dac scoatem unanimal din mediul s u normal, va avea tulbur ri cardiace.

Dar omul nu a fost el oare scos din mediul s u natural? Trebuie srespire aerul poluat, este supus unor violente tensiuni fizice i nervoase– stres – urechile îi iuie de zgomote iritante i, uneori, intolerabile, careîi deranjeaz somnul; ochii suport oboseala unei ilumin ri artificiale;bea lichide chimice i m nânc alimente sintetice. În aceste circumstan-e, un om fiziologic devine om patologic, cu o inim care nu mai supor- oboseala i tensiunea. Mu chiul cardiac î i pierde din tonus, iar val-

vulele i arterele î i pierd elasticitatea.Vasele se înt resc, mecanismul de distribu ie este scos din func iu-

ne, pere ii se dilat pân când una dintre pompele de alimentare nu maipoate suporta nici un fel de efort.

O pomp nou sau numeroase p i ale celei vechi devin necesarepentru a reda eficien a inimii deficiente, pentru c inima este un motor,asem tor din multe puncte de vedere, cu cel al unei ma ini. Una din-tre compara ii se refer la carburant. Benzina face posibil puterea prinardere. Ea este pentru motor ceea ce este principiul suprarenal pentruinim – principiul suprarenal fiind cel care face posibil oxidarea lanivelul mu chilor cardiaci. Pentru a putea face s func ioneze un motorcu benzin , ne trebuie un carburator care s prepare carburantul i s -ltransforme într-un amestec pe care motorul s -l poat utiliza.

Carburatorul uman corespunz tor este glanda tiroid . Numai c ,pentru a func iona corect, motorul cu benzin trebuie ac ionat de unconduc tor. În corp – glanda pituitar . Celulele nervoase cu cili vibratiliai acestei glande se scald în sângele care circul prin partea sa interme-diar . Ele detecteaz substan ele toxice i, datorit pulsa iilor directe alenervului simpatic, regleaz mecanismul de ap rare al corpului. i aiciNatura î i arat superioritatea asupra motorului, crea ie a omului. Moto-rul poate dezvolta o putere mai mare prin simpla m rire a vitezei; inima

i m re te nu numai viteza, ci i dimensiunile.Dac motorul este lubrifiat prost, sau dac benzina este inferioar

sau prost amestecat , se produce o coroziune având ca rezultat fie o de-fectuoas aprindere a bujiilor, fie pierderi pe la supape i, deci, o pierde-re de putere.


91

Numai c , în timp ce îngrijim atent motorul ma inii, ne expuneminima unei serii de tratamente neadecvate care risc s deterioreze idistrug aceast pomp . În fiecare zi, afl m despre o moarte subit i nespunem: „înc un atac cardiac”. Cum aceste atacuri sunt frecvente, neresemn m i le admitem ca inevitabile.

Este u or de în eles c inima devine patologic când prea multe re-guli biologice au fost nesocotite. Stric ciunile cauzate structurii inimiidepind de schimb rile din chimia sângelui i de reac iile ei la accelera-rea activit ii suprarenale, ca urmare a unor st ri de toxemie.

Numeroase a a-zise „pseudo-angine”, ca i multe atacuri serioasede angin pectoral (cu durere de piept insuportabil , cauzat de o insu-ficien sanguin ) pot fi calmate diluând lichidele din corp cu ajutorulapei care con ine alcali dulci, care se administreaz pe cale bucal saurectal . Acest lucru indic faptul c membrana care acoper valveleinimii este extrem de sensibil la substan ele iritante sau acide dinsânge. A a cum a spus McKim Marriott în „Recent Advances in Che-mistry in Relation to Medical Practice” (Progrese recente în chimie, înleg tur cu practica medical ); „…diferen a chimic între viat imoarte este mai mic decât diferen a dintre apa de la robinet i apadistilat ”.

Am v zut cu cât tenacitate men ine corpul neutralitatea sângelui icum alte organe ac ioneaz ca tampoane sau ca mijloace de eliminare.Numai când toate aceste organe sunt saturate, o infim , dar adesea fata-

, cantitate de toxine poate circula în sânge. O mare stric ciune poate ficauzat valvulelor inimii printr-o irita ie chimic , iar inflama ia care varezulta din ea constituie un factor important pentru formarea unor acolo-nii de tipul streptococilor.

S-a stabilit c secre ia glandei tiroide controleaz caden a b ilorinimii i un exces al acestei secre ii provoac o tahicardie foarte rapid ,chiar la 250 b i pe minut. Exist dou metode de combatere a acesteisitua ii. Când tiroida este supraactivat , suprarenalele sunt adesea sub-activate i o stimulare psihic a acestora poate restabili echilibrul dintreglande. Sau, invers, ac iunea tiroidei poate fi atenuat prin insulin , me-dicament care reac ioneaz puternic în acest sens. Cu câ iva ani în urm ,am fost chemat la c tâiul unui bolnav care suferea de o tahicardie pu-ternic de peste 60 ore. P rea pe moarte. 15 unit i de insulin , adminis-trate din sfert în sfert de or , l-au readus, dup trei ore, la starea norma-

.O alt tulburare este cea caracterizat printr-un ritm întrerupt. Dou

cauze se pot afla la originea acestei iregularit i. Prima este un impulsexcesiv de secre ie tiroid în sânge, care creeaz pacientului un senti-


92

ment de team . El este alarmat de oprirea sau accelerarea b ilor ini-mii, experien a clinic ne-a ar tat îns c aceast tulburare conduce rarla o stare patologic serioas . Cea de-a doua cauz este o iregularitatedatorat unei deterior ri a fascicolelor din mu chiul cardiac care pro-voac ni te contract ri violente i dezordonate, fibrila ii.

Cea mai comun dintre tulbur rile cardiace, un „atac”, este aproapeîntotdeauna consecin a unei cre teri subite a secre iei suprarenale în cir-cula ia sanguin . Aceasta determin dilatarea sau ruptura unei valvulesau a unui perete muscular ale inimii, iar cheagul rezultat din hemoragieprezint un pericol grav. Poate s aib loc i o ruptur a unui vas coro-narian. Fiecare dintre aceste leziuni poate provoca o moarte subit . Pa-cien ii nu scap decât atunci când este vorba despre o disten ie (dilatare)

ruptur . Repausul la pat, un regim u or i o cur de oxigenare reali-zeaz deseori minuni terapeutice.

Aceast inundare intempestiv cu secre ii suprarenale, care se tra-duce atât de des printr-un atac, este o reac ie a mecanismului de ap -rare împotriva unei toxemii acute, rezultând dintr-un oc chimicsau nervos. Oricât voi insista asupra acestui punct, nu va fi ajuns, pen-tru c aceasta este cauza primar a atacurilor cardiace.

Dac ficatul i rinichii, care sunt filtrele sângelui, sunt n dite deo intoxica ie violent , inima este pus la grea încercare din cauza toxe-miei ridicate a sângelui. Ca urmare, ficatul i rinichii sunt victimele uneicongestii interne i degenereaz progresiv. Trebuie intervenit pentru areduce presiunea exercitat asupra acestor dou filtre, îns trebuie, pe dealt parte, inut cont de mul i factori. O congestie a ficatului este înso itîntotdeauna de o pletor , sau de o presiune m rit în vene, care se poatepune u or în eviden . Comprima i puternic pielea între umeri prin ap -sare cu degetele. Dac dup ridicarea degetelor r mâne o suprafa albde piele, asta constituie un indiciu c în vene exist o presiune anorma-

. Dac presiunea este normal , nu se remarc nici o suprafa alb .Acela i test poate fi f cut i la nivelul altor p i ale corpului, deexemplu pe piept sau pe picioare.

Dac acest test este pozitiv, constituie un semnal de alarm , chiardac individul se simte perfect. Dezechilibrul între sângele arterial i celvenos provoac refluxuri i vârtejuri în vasele sanguine ale urechilor,care, în mod obi nuit, se manifest prin zbârnâituri în urechi, gre uri,chiar v rs turi. La nivelul ochilor, acesta poate cauza o hemoragie aconjunctivei sau retinei.

Venele se dilateaz u or. De aici rezult varice sau hemoragii iauriculele inimii pot mai greu s refuleze sângele care ajunge la ele. Încazul defect rii filtrelor, inima trebuie s m reasc presiunea sanguin


93

pentru a asigura organismului cantitatea necesar de sânge filtrat. O ini- solid poate m ri presiunea sanguin i suporta acest efort ani în-

tregi. O inim mai slab se dilat i sfâr te prin a sucomba.Bolile de inim fiind la mod i afectând des persoane celebre, poa-

te s par mult mai distins s suferi de inim decât s ai un ficat conges-tionat sau rinichi bloca i. Cercetând cauzele ini iale, nu exist nici o di-feren . Nu trebuie uitat vreodat c ficatul i rinichii sunt filtrele corpu-lui. Rezult , deci, c dac acord m mai pu in aten ie pompei i maimult cercet rii condi iilor patologice ale filtrelor, pompa risc mai pu-in s fie supraînc rcat .

Cum s proced m? Mijlocul cel mai rezonabil de a asigura o func-ionare normal a ficatului i rinichilor este de a nu-i supune la presiuni

chimice. Puritatea, umiditatea i temperatura aerului, zgomotul i ener-varea, munca fizic î i au importan a lor. Dar factorul esen ial al comu-nic rii noastre cu mediul înconjur tor este hrana, care reprezint formasub care mediul înconjur tor p trunde în corpul nostru.

Alegerea i preg tirea corect a hranei asigur un aport adecvat devitamine, substan e importante pentru men inerea s ii. De fapt, to-tul se învârte te în jurul chimiei digestiei. Importan a primordial a regi-mului alimentar este în mod cert baza unei s i generale bune i aunei func ii cardiace normale.

În cartea sa „Atac cardiac”, cardiologul Myron Prinzmetal declar :„Unul dintre factorii principali – dac nu principalul – în inciden abolilor cardiace este regimul alimentar. Este clar c , în linii generale,mânc m prea mult. Ne prefacem a crede c este un semn de confort ide lux absorbirea unor mese copioase. Orice eveniment fericit este cele-brat printr-un fel de banchet. Absorbim mânc ruri bogate în calorii imaterii grase, injectând astfel în organism mai mult carburant decât arputea consuma. Popula iile s race din rile subdezvoltate nu au nicio-dat ocazia s fac chiolhanuri; iat de ce acolo nu ve i g si decât pu-ini cardiaci”.

Modera ia ar trebui s fie regula de aur a regimului, mai ales pentruindivizii care sufer de tulbur ri cardiace. Ace tia ar trebui s nu uite co mas copioas impune o sarcin suplimentar inimii, obligat s pom-peze mai mult sânge pentru a asigura digestia. Mesele u oare i desesunt de preferat unei singure mese copioase sau unei alternan e de pe-treceri i posturi. Materiile grase i deserturile dulci trebuie s cedezelocul supelor de legume, c rnii slabe, salatelor i fructelor.

Cred c , în epoca noastr , diagnosticul i tratarea bolilor cardiacesunt îndreptate gre it. Când intervine boala, pacien ii cer ca medicul sfac ceva, i asta repede. În epoca primitiv , oamenii care practicau me-


94

dicina organizau i o mare punere în scen , cu costume impresionante,pene i m ti. Tendin ele contemporane sugereaz i ele magia, cu ma-ini care emit semnale luminoase, zgomote i mirosuri. Trebuie s ad-

mitem c mul i apreciaz acest ritual complicat. Uit m vocea profetic alui Sir William Osler care observa: „E nevoie de mai mult curaj pentrua nu face nimic cu bun tiin , decât pentru a îndopa bolnavul cu me-dicamente”. În aceea i ordine de idei, Sir James Mackenzie, inventato-rul „poligrafului” (str mo îndep rtat al electrocardiografului) obi nuia

spun : „Mijloacele de investiga ie pe care le posed m în noi în ine, s recurgem la ma in rii, sunt departe de a fi pe deplin utilizate.”

Medicii din mari spitale au admis c rezultatele autopsiei difer adeseafoarte mult de concluziile trase dintr-o electrocardiogram . Dr. JamesC. Thompson, din Edinburg constata: „Aceast ma in complex i im-presionant are o mare valoare sugestiv i produce grafice interesan-te, dar nu înregistreaz nici cea mai mic urm a unora dintre cele maigrave boli, chiar i în stadiul lor terminal. De exemplu, edemul, pe careun practician experimentat îl observ de la prima privire, nu este delocdescoperit de aceste instrumente…Tehnicianul cardiograf pierde repe-de din vedere pe pacient ca individ. Din punct de vedere clinic, acestaînceteaz s existe de îndat ce aten ia practicianului este fixat pe in-strumentul s u – o ma in care emite zgomote u oare i produce înre-gistr ri complicate. Pentru imagina ia înfierbântat a pacientului spe-riat, fiecare linie în zigzag este o dovad tangibil a st rii lui jalnice –detaliu care nu-l intereseaz câtu i de pu in pe practician, fascinat deinterpretarea graficelor sale. Pentru el, pacientul a devenit o simplprelungire a ma inii, un element pentru producerea unor grafice i maiperfec ionate. Cardiologul este, cred, în bun parte r spunz tor pentruslaba în elegere manifestat de speciali ti”.

i al i medici împ rt esc aceast opinie, mai ales dr. Francis F.Rosenbaum, din Milwaukee, care spune: „Electrocardiograful nu poatereleva totul despre inim . Dac graficul pune în eviden o mic devie-re de la normal, doctorul morm ie ceva în leg tur cu „prea multeeforturi” i prescrie bolnavului s abandoneze câteva dintre ocupa iilesale favorite. Aceast pruden exagerat cauzeaz multor bolnavi ne-cazuri de natur psihologic i economic . O fals securitate care ducela eforturi i mai violente poate fi înc i mai tragic . Un individ sepoate reface foarte bine dup un atac, astfel încât electrocardiogramalui apare aproape normal . Dar chiar în momentul înregistr rii, uncheag poate fi pe cale de a se forma într-o arter coronarian , ceea ceîi va cauza moartea a doua zi.”


95

Nu preconizez renun area la electrocardiograf, cum de altfel nu ocere nici dr. Rosenbaum. Dar i el, ca i mul i al i medici insist ca indi-ca iile acestuia s nu fie considerate doar o parte a adev rului, la fel caanalizele de laborator i un examen fiziologic am nun it.

Pentru a ilustra acest punct de vedere, voi cita cazul unui tân rsportiv profesionist care, bolnav i cu febr , s-a plâns de o u oar durereîn piept. Medicul i-a f cut o electrocardiogram , a observat devieri neo-bi nuite în grafic i a diagnosticat atac cardiac. Timp de trei ani, pacien-tul a r mas în inactivitate complet , de i nu a manifestat simptome detulbur ri cardiace. A devenit semi-invalid i s-a sim it incapabil s efec-tueze cea mai u oar munc . Un nou examen aprofundat nu a desco-perit nici o urm de boal cardiac . Graficul s u era pur i simplu de unfel pu in obi nuit. Informat c nu are nici o problem cardiac , a refuzat

cread . Câteva edin e la psihiatru l-au eliberat de „nevroza cardia-”.

În momentul în care Sir James Mackenzie a încetat s practice, s-aretras într-un mic or el din Sco ia pentru a reflecta la problema exerci-

rii unei adev rate medicine preventive. A ajuns la trei concluzii:1) bolile sunt rezultatul unui proces de lung durat , care începe

devreme în via i sfâr te printr-o saturare a corpului cu to-xine.

2) obiceiuri proaste cum sunt: modul de a se alimenta, de a tr i i agândi sunt cauza principal a acestei degenerescen e.

3) acela i tip de toxemie, localizat într-o articula ie, provoac artri-ta, în ficat – hepatita, în rinichi – nefrita, în piele – dermatita, înpancreas – diabetul, în creier – nebunia.

Partea cea mai important a observa iilor doctorului Mackenzie serefer la prejudiciile cardiace care, dup p rerea lui, sunt datorate acelo-ra i toxine. Concluzia lui este c inima este prea des tulburat de pertur-ba iile chimice ale corpului. Propriile mele observa ii îi confirm teoria.Când inima nu a suferit daune prea importante, vindecarea intervineimediat ce s-a remediat dezordinea chimic .

11. Tulbur ri ale rinichilor i presiunii sanguine

Când Shakespeare scria „un om din rinichiul meu” el o spunea ad-mirativ, pentru c aprecia rinichii ca pe organe ale curajului i ale calit -ilor deosebite. În timpul reginei Victoria îns , rinichii, îndeplinind în

corp func ia de excre ie, nu erau niciodat men iona i în înalta societate.


96

Ast zi, suntem mai pu in pudici, i totu i rinichii no tri, ca i fica-tul, sunt organe interne maltratate. Omul, ignorând chimia i func iile ri-nichilor i ale ficatului, le brutalizeaz continuu, impunându-le eforturideosebite, ca urmare a unor gre eli de dietetic . El î i consider rinichii„lene i” i g se te solu ia în a face publicitate unor pilule i paliativipentru rinichi sau ficat, încearc s -i biciuiasc cu medicamente i sti-mulente sau s remedieze aceast situa ie înecându-i copios în cantit iuria e de ap .

Ace ti rinichi de care se abuzeaz atâta se num printre organelecele mai complexe ale corpului. Nu încetez s m minunez observândcu cât vitejie se comport sub munca zdrobitoare pe care trebuie s-o fa-

, f s se opreasc vreodat , f s se comporte vreodat lene .Chiar i atunci când sunt literalmente invada i de otr vuri, rinichii

lucreaz cu eroism pân în momentul în care sunt în sfâr it cople i detoxemie. Otr virea prin uremie i atacul congestiv al inimii, survenite înultimul stadiu al bolii de rinichi, sunt cauzele deceselor care ocup loculpatru în statisticile privind na iunea american – mai mult de o sut demii de decese anual.

În afar de medici, inginerii i mecanicii sunt cei mai în m sur saprecieze minunata munc de filtrare a rinichilor. De i încape în c ulpalmei, fiecare rinichi are un milion de celule de filtraj. De asemenea,fiecare dintre ei este capabil s filtreze 1700 l de lichid vâscos în 24 ore.Cincizeci de substan e chimice diferite sunt dizolvate în acest lichid. Ri-nichii le absorb din nou pe cele utile i le elimin pe celelalte prin filtra-re.

Aceste organe mici, de forma unui bob de fasole, sunt situate exactsub diafragm i sunt protejate de ultimele dou sau trei coaste. Lungide 10-12 cm, la i de 7 cm i gro i de 3 cm, au o consisten solid , cân-

resc cât o portocal fiecare i sunt pe drept numi i „marii purificatoriai corpului”. Afluxul sanguin în rinichi provine din arterele bran ate pemarea arter central care coboar de la inim . Glandele suprarenale sesprijin pe polii superiori ai rinichilor pe care îi acoper ca ni te cap-sule.

Într-o sec iune transversal a rinichiului distingem trei p i.Zona exterioar , ro u-închis, con ine ni te globi mici care filtreaz

apa din sânge. Partea medie, de culoare mai deschis , are o re ea de tu-buri fine, înconjurate de mici vini oare; aceste tuburi conduc apa filtrat

tre un rezervor. Partea intern este un bazin legat printr-un tub (ure-ter) de vezic . Primele dou p i nu con in nici un nerv sensibil i decinu sunt dureroase în caz de dezordine. Bazinul îns este delimitat de ce-lule abundent prev zute cu nervi sensibili la durerile cauzate de calculi


97

renali sau de un exces de aciditate a urinei. Echipate la fel i la fel desensibile sunt i uretrele i vezica.

Aprovizionarea sanguin principal a rinichilor se face cu sânge deorigine arterial , cel mai pur i mai ro u din corp. S ne amintim caprovizionarea sanguin a ficatului este în mare parte de origine venoa-

– sânge impur, alb strui. Confortabil a eza i în câte o capsul rigiddin esut fibros, rinichii sunt înve mânta i într-un strat de gr sime care îiprotejeaz de orice oc fizic.

Mul i oameni consider rinichiul numai ca o parte a sistemului ex-cretor al corpului. Îns , datorit lui, omul a fost capabil, conform spuse-lor dr. Homer W. Smith, s treac de la starea de pe te la cea de filozof.Rinichiul dateaz din epoca în care creaturi acvatice au început s respi-re în aer i s locuiasc pe uscat. Când bronhiile pe tilor s-au dezvoltatîn pl mâni, a trebuit s se stabileasc un nou echilibru sânge-ap . Sarci-na aceasta a revenit rinichiului. El este un regulator automat care men i-ne nivelul apei în sânge i în esuturi în aceea i concentra ie u or s ratca cea pe care o întâlnim la pe ti. Serumul din sânge con ine s ruri înaceea i propor ie ca i apa de mare, a a încât celule corpului sunt parcsc ldate în mare. Fiecare via nou se poate considera ca ie ind astfeldin ocean.

Apa este introdus în corp prin b uturi i prin unele alimente cucon inut mare de ap : fructe, legume, carne, lactate. Zaharurile, f inoa-sele i gr simile sunt treptat transformate pentru a deveni, în stadiul fi-nal, bioxid de carbon i ap . Aceast ap – ap metabolic – este adesearesorbit i utilizat de corp în timp ce bioxidul de carbon este eliminatprin pl mâni. Astfel este men inut propor ia de ap în corp.

Func ia apei metabolice este perfect pus în eviden de comporta-mentul masculului foc . Prim vara, mare i gras, înoat spre locurile defecundare de pe coastele stâncoase ale m rilor nordice. Acolo ocup unteren pe care î i a teapt viitorul harem i pe care îl ap împotriva ori-

rui intrus. Femelele sosesc dup o lun . Dup lupte înver unate cu ri-valii, î i fertilizeaz nevestele. Apoi, dup trei-patru luni, slab i epuizati sângerând din zeci de r ni, înoat spre sud. Cât timp st în apele nor-

dului, în locurile de fecundare, el nu bea, nu m nânc , urinând regulat.Aprovizionarea sa cu ap provine din apa metabolic , rezultat din oxi-darea gr simii.

Un alt exemplu, antilopa din de ertul mexican, nu bea ap , pentru nu are de unde. Ea ob ine apa din anumite plante i din metabolism.

În timpul perioadei cele mai calde a anului, urina ei nu este eliminat , cireabsorbit pentru a se men ine echilibrul apei. A a încât, oricât de marear fi c ldura i seceta, poate tr i f s bea ap .


98

Alimentele din regimul natural al omului con in destul ap pentrunevoile lui i, în concluzie, n-ar trebui s fie obligat s bea ap . Dar ceproduce setea? Dorin a de a bea este rezultatul absorb iei de sare, condi-mente, dulciuri i f inuri concentrate. Fructele i legumele, mai alescrude, au 70 – 90% ap , laptele 85%, carnea 50 – 60%. Calitatea apeidin pepeni, morcovi, castrave i i elin este mult mai folositoare corpu-lui decât lichidul falsificat, chimic care curge de la robinet.

Una dintre func iile principale ale rinichiului este aceea de a deba-rasa sângele de apa excedentar . Apa metabolic este unul dintre celedou produse finale ale metabolismului hidra ilor de carbon, cel lalt fi-ind bioxidul de carbon eliminat prin pl mâni.

Filtrarea apei prin micii globi ai rinichiului necesit un sânge bogatîn oxigen; va fi, deci, utilizat sângele arterial. Atunci când îns acestacon ine impurit i anormale, rinichii au nevoie de un aport de oxigen ca-re este furnizat de capsulele suprarenale. Natura a a ezat foarte bineaceste glande în imediata apropiere a rinichilor, pentru a le permite strimit rapid acolo, în caz de nevoie, secre ia lor intern . Cum am spusdeja, regimul anormal al oamenilor civiliza i impune suprarenalelor unsurplus de munc . Ele contribuie, astfel, la eliminarea de eurilor, dar curiscul de a se epuiza i de a scurta via a individului.

Exist multe leacuri i medicamente care, stimulând suprarenalele,debaraseaz sângele de impurit i prin intermediul rinichilor. Aceastcur ire temporar a sângelui produce adesea rezultate spectaculoase ipacientul, ca i medicul, sunt ului i.

Nu cu mult timp în urm , se putea vedea în ziare imaginea unui in-divid artritic aruncându- i cârjele. Produ ii toxici care iritaser articula-iile (reumatism) erau elimina i mai repede prin rinichi atunci când bol-

navul înghi ea miraculosul cortizon. Numai c ultimul act al acestei co-medii nu era reprodus în ziar: acela i bolnav, cu suprarenalele epuizateprintr-o stimulare excesiv , z când imobilizat ca urmare a unui artritismavansat i a otr virii cu medicamente.

O alt idee absurd privind rinichii se bazeaz pe observa ie: cu câtabsorbim mai mult ap , cu atât vom elimina mai mult urin . Societ -ile care vând ap îmbuteliat îndeamn publicul s bea opt pahare pe zi.

Exist de asemenea cura costisitoare din sta iunile termale unde otr -vurile ar trebui, în principiu, s fie antrenate în afara corpului în fluxulde lichid. Oamenii î i imagineaz c pot mânca, bea i duce o via pli-

de pl ceri timp de unsprezece luni i jum tate, pentru ca apoi, în timpde dou s pt mâni s i refac s tatea, dup care s-o ia de la cap t.

Dar lucrurile nu sunt chiar a a de simple. Glandele i rinichii nu potelimina o mare cantitate de toxine într-un timp foarte scurt, f a expu-


99

ne inima la pericole. Concentra ia acestor otr vuri se men ine întotdea-una în sânge. Dup cinci minute de transpira ie puternic , sau dup trei-zeci de minute de la o absorb ie copioas , nici un compus toxic nu poatefi reg sit în sudoare sau urin . Secre ia limpede i incolor nu este decâtap . Este nevoie de 24 ore pentru ca nivelul toxic al sângelui s creascastfel încât s produc o nou eliminare asem toare. A a încât, trans-pira ii mai pu in abundente sau mici cre teri zilnice ale cantit ilor deap absorbit vor face mult mai bine bolnavului decât aceast hidratarebrutal care impune inimii efortul de a face s circule prin corp acestemase excedentare de lichid. Este tiut c unele cazuri de moarte subitcare au survenit dup injec ii intravenoase sau transfuzii de sânge suntdatorate incapacit ii inimii de a pompa acest excedent de lichid.

90% din profitul pe care îl ob ine un bolnav dup o cur balnearprovine din schimbarea de aer, repaus i relaxare mental , de i regimulalimentar este adesea înfior tor în aceste sta iuni. O s pt mân de repa-us acas , cu un regim de suc de fructe i legume, cu b i frecvente cu apcald , în care s-au pus s ruri de Epson i sarea lui Glauber, vor face totatât bine pentru un pre mult mai mic, sc zând o tensiune sanguin prearidicat .

Un termen medical foarte la mod este „deshidratarea”. Ca i înfri-co torul „cancer”, provoac spaim în mintea pacientului, care acceptastfel toate injec iile cu lichid în venele sale, sub pretextul c acestea di-lueaz i elimin materiile toxice. Amestecul cel mai des folosit con ineglucoza, despre care se presupune c hr ne te celulele care se sting, isolu ii de sare. Testele de laborator arat c glucoza intravenoas esteînmagazinat în ficat, splin i alte organe interne, f a fi oxidat ca ohran . Solu ia s rat este re inut de esuturi i pare s atenueze stareade deshidratare dar, de fapt, provoac o ameliorare temporar . Aspectulpacientului este îmbun it tot a a cum un cadavru arat mai bine dupce esuturile scofâlcite au fost umplute cu produse pentru îmb ls mare.

Când un corp este prea sl bit pentru a mai putea absorbi lichide înmod natural, este în general prea sl bit pentru a mai tr i. Dac lichidulnu poate fi administrat pe cale bucal , din cauza gre urilor, se poate facepe cale rectal . În acest fel, corpul accept sau refuz lichidul în func iede nevoile sale, dar nu este niciodat obligat s -l p streze. Este clar caceast procedur cere mai mult timp i r bdare decât o injec ie intrave-noas care este u or i repede de f cut, dar care comport un risc pentrubolnav, cerând efort suplimentar din partea inimii i rinichilor. În zilelenoastre îns , injec iile intravenoase sunt la mod ; a a cum se întâmpl ila marile case de mod pariziene, exist i în medicin „mod ”.


100

Ne putem întreba ce efect benefic pot exercita solu iile intravenoaseîn cazurile benigne de tulbur ri ale rinichilor i presiunii sanguine. Sepoate ob ine o ameliorare temporar care dureaz atât timp cât suprare-nalele sunt destul de puternice pentru a r spunde solicit rilor. Ac ionândca unul dintre cele mai puternice mecanisme de ap rare ale corpului,aceste glande reac ioneaz împotriva schimb rilor subite ale volumuluisanguin. Secre ia lor m rit stimuleaz rinichii. Dar nu po i biciui preamult vreme un cal epuizat f s -l omori. Dac se produce o amelio-rare, ea nu poate fi decât de scurt durat , i face mai mult r u decâtbine.

Se spun i se scriu multe despre tensiunea arterial , se fac eforturipentru a mic ora aceast tensiune i sunt propuse în acest scop multemedicamente. Pentru a în elege tensiunea arterial , trebuie s studiemcu aten ie func iile inimii i ale rinichilor.

Am descris deja procesul de filtrare prin globii rinichiului. O per-soan normal are aproximativ un milion de globi în fiecare rinichi. Ex-perien ele efectuate pe animale au demonstrat c , în mod normal, numaicu un sfert din substan a renal total se poate men ine s tatea i c ,în aceste condi ii, tensiunea r mâne normal . Filtrarea este deci asigu-rat , în mare, de 250.000 globi. Când avem de-a face cu o distrugerechimic constant a globilor, tensiunea începe s creasc . Pentru a sim-plifica problema, s o reducem la propor ii ceva mai mici. S presupu-nem c 20 globi pot filtra o unitate de sânge în 2 minute. Dac 10 globisunt distru i, o unitate de sânge nu va putea fi filtrat în 2 minute decâtdac cei 10 globi r ma i vor fi traversa i de dublul volumului sanguinnecesar în condi ii normale de func ionare. Pentru a pompa dublul volu-mului sanguin prin rinichi, tensiunea trebuie s creasc i inima, daceste s toas i solid , ridic tensiunea b tând mai repede. Glandelesuprarenale furnizeaz tonusul i energia de care inima are nevoie pen-tru a putea depune acest efort, iar aceast secre ie m rit a suprarena-lelor stimuleaz , în acela i timp, func ionarea globilor renali.

Prin acest exemplu, în elegem c ridicarea tensiunii arteriale este osur de ap rare i c are drept cauz o sl biciune renal . Cu suprare-

nalele slabe sau epuizate, nu este posibil nici o ridicare a tensiunii arte-riale. i atunci apar întreb ri:

Ce otrav distruge globii? De unde provine ea? ne amintim c rinichiul este un organ a c rui func ie este de a

men ine nivelul apei în sânge, a apei absorbite pe cale bucal i a apeimetabolice. Când regimul este corect, ficatul elimin de eurile metabo-lismului. Când este în incapacitate de a filtra cum trebuie sângele, rini-chii sunt obliga i s i asume o func ie care nu le apar ine. Îndeplinind


101

aceast activitate, globii sunt distru i progresiv, astfel încât ficatul i ri-nichii degenereaz în acela i timp.

De i se b nuia de mult c o tensiune prea mare este în leg tur cu oinsuficien renal , faptul nu a fost demonstrat tiin ific decât prin 1930prin experien ele remarcabile ale dr. Harry Goldblatt, din Cleveland,care a ar tat c :

1) tensiunea arterial cre te atunci când se produce o încetinire acircula iei sanguine prin rinichi;

2) aceast cre tere nu este posibil decât dac glandele suprare-nale pot realiza o cre tere a activit ii lor;

3) atunci când starea de tensiune ridicat este instalat , nici unuldintre leacurile folosite de obicei pentru a o mic ora nu esteeficient.

Experien ele sale au demonstrat c tensiunea sângelui cre te atuncicând exist un obstacol în circula ia lui. Globii care au fost distru i în-cetinesc circula ia sângelui. Natura cre te tensiunea pentru a asigura oaprovizionare suficient cu sânge prin intermediul globilor care r mân.În cursul experien elor sale, realizate mai ales pe câini, dr. Goldblattîncetinea circula ia sanguin strangulând artera renal . Debitul înceti-nindu-se în urma acestei îngust ri, tensiunea era m rit pentru a asigurarinichilor o aprovizionare corect . Experien ele au pus în acela i timp înlumin rolul determinant al glandelor suprarenale în aceast cre tere atensiunii prin ac iunea pe care o au asupra mu chilor inimii i a pere ilorarteriali.

Experien ele au ar tat, f posibilitate de t gad , faptul c medica-mentele întrebuin ate (înl turate, apoi reluate) ca remediu specific con-tra tensiunii arteriale m rite erau total ineficiente. Când vom în elegerela ia care exist între un regim impropriu i toxemia aferent care dis-truge globii rinichilor, atunci vom în elege f dificultate experien elelui Goldblatt.

Materiile iritante cele mai obi nuite care provoac degradarea glo-bilor sunt sarea, acizii de proteine, metalele (mercurul) i medicamente-le. Urina rezultat se compune aproape exclusiv din ap pur , deoarecerinichii sl bi i sunt incapabili s elimine toxinele i s rurile.

ne amintim c globii nu secret în mod normal decât apa careeste condus prin canale c tre vezic pentru eliminare. Dar, ca i globii,i canalele pot fi afectate. Câteva cuvinte sunt necesare pentru explica-

rea fiziologiei acestor canale. Ele au rolul de a conduce apa din globitre vezic . La nevoie, pot reabsorbi apa pentru a men ine echilibrul

normal în esuturi. Sunt destul de lungi pentru a oferi o suprafa marede reabsorb ie, i sunt înconjurate de o re ea plin de vene. Când aceste


102

vene au acizi proveni i de la o digestie incorect , alimentele toxice pottrece din vene în apa canalelor, cauzând astfel serioase stric ciuni. Încaz de crize acute, g sim în urin sânge i albumin . Dac aceste canalesunt complet distruse, se produce anuria (întreruperea emisiei de urin )i moartea intervine rapid.

În cazul bolii cronice, g sim un nivel variabil al albuminei, celule-lor ro ii i al dejec iilor alc tuite din celule care acoper canalele. Elepot fi limpezi sau transparente (asem toare unei gelatine), fine saugranuloase, cu aspect de cear sau de sânge. În timp ce toxinele se scurgîncet c tre canal (nefron), concentra ia substan elor toxice cre te. La ex-tremitatea canalului – nefronul inferior – toxinele pot atinge o concen-tra ie atât de mare, încât distrug nefronul inferior i pot chiar provocadecesul.

Aceast stare este diagnosticat drept nefroz a nefronului inferiori este des întâlnit în practica medical . Când un pacient devine toxic,

globii i canalele pot fi antrena i într-un proces de distrugere. De aceea,nu întâlnim aproape niciodat o nefroz fie pur globular , fie pur tubu-lar . Canalele sunt m rginite de un strat de celule sub iri. Venele fiind iele foarte fine, trecerea din unele în altele este foarte u oar . Dac sub-stan a care trece astfel este toxic , au loc stric ciuni mari, toxinele pu-tând irita i chiar distruge canalele.

Uneori, materiile toxice din vene (datorate unei filtr ri imperfecte asângelui venos de c tre ficat) ating o concentra ie destul de ridicat pen-tru a provoca o inflamare a venei îns i. Sângele se încheag în aceastparte a venei i catastrofa care se produce se nume te flebit . Cheagulformat se poate deplasa, iar atunci când obtureaz un vas sanguin seproduce un infarct. Aceast obturare priveaz o anumit suprafa defluxul ei sanguin i se traduce prin necroza (moartea) acelei p i. Prinexamen atent al urinei se poate determina caracterul toxemiei cu multînainte de a se produce sl biciuni prea mari.

În acest caz, se poate prescrie un regim curativ care elibereaz pro-gresiv rinichii de povara lor prea mare.

Cele mai vechi tratamente ale bolilor renale se bazau pe axioma ctrebuie diluat ceea ce este concentrat. Se recomand absorb ia de lichide– ap , supe – pentru a antrena eliminarea toxinelor sub form diluat .Cum multe din otr vurile urinate erau acizi, se recomandau ca antidotalcaline. Când pacientul nu putea bea atât lichid cât i-a prescris medicul,i se administra lichid i sub form de injec ii subcutanate sau intrave-noase.

În afar de sare i de unele medicamente toxice, principalele sub-stan e care irit rinichii provin dintr-o digestie incorect a proteinelor,


103

hidra ilor de carbon i hidro-carbona ilor. Pentru stabilirea diagnosticu-lui, nu este nevoie de teste complicate, acestea pot face mai mult r u,pentru c se folosesc substan e colorante pe baz de anilin , precum ialte substan e iritante care agraveaz deficien a func iei renale. Testulcel mai practic se bazeaz pe o analiz a urinei dup o absorb ie de pro-teine, zah r, f in sau gr sime. Cum se comport rinichii dup o astfelde hran ? Care este efectul ei asupra tensiunii arteriale i a inimii?

Voi cita un caz din fi ele mele pentru a v exprima modul în caream tratat un bolnav suferind de hipertensiune arterial (tensiune m rit ).Nu avea nici un simptom în afar de faptul c gâfâia dup cel mai micefort. Urina - limpede, nici urm de edem. Antecedentele sale mi-auar tat c consumase prea multe proteine aproape toat via a. I-am pres-cris repaus la pat i un regim constând mai ales din antidoturi dietetice.Apoi l-am f cut s absoarb , sub form de supe de legume, urm toa-relealimente alcaline: clorur de sodiu, carbonat de sodiu, fosfat de so-diu,iodur de sodiu, fluorur de sodiu, bromur de sodiu, silicat i borat desodiu (toate acestea se g sesc sub form organic în legume). Au fostadministrate prin combina ii similare potasiu i calciu, fosfat de fier (încompu i de clorofil ). Insist asupra faptului c acesta nu reprezint unregim, ci o terapeutic bazat pe alimente utile, neiritante, cu valoare deantidot, toate absorbite sub form organic .

Bolnavii din aceast categorie trebuie s se odihneasc la pat între 5i 7 zile. Dac dup aceea tensiunea arterial a sc zut la 12/8, ceea ce se

întâmpl cel mai des, tiu c hipertensiunea se datora unei inflam ri aglobilor care, pentru c nu au suferit stric ciuni iremediabile, i-au re-luat repede func iile normale în urma tratamentului cu antidoturi. Dardac dup perioada de odihn tensiunea se men ine la 21/11? Putem ad-mite c s-au produs stric ciuni ireversibile. Iat un test practic i ino-fensiv al func iei renale.

Într-un alt caz, o pacient prezenta edeme. Examenul a relevat o hi-dropizie a mâinilor, picioarelor i a fe ei. Umfl tura triplase volumul pi-cioarelor. Membrele îi erau umflate de ap i grele. Ani la rând, se de-lectase cu smântân sub toate formele: fri , înghe at , smântân îndul-cit sau acrit . Stric ciunile cauzate rinichilor erau imputabile hidra ilorde carbon (gr simile). Urina era închis la culoare, dens i colorat cubil . Era un caz minor de nefrit . Dup trei s pt mâni de tratament, uri-na devenise limpede, iar edemele resorbite. Gr simile, mai ales untul ismântâna fuseser eliminate din regim, singurul hidrat de carbon r masfiind zah rul de trestie brut. Regimul con inea proteine în cantit i sufi-ciente i, din abunden – în cazul respectiv – fructe i legume crudesau fierte în vapori de ap . Mai târziu, pacienta a înv at din experien


104

cât smântân putea s consume, astfel încât s nu- i provoace nici ede-me i nici urin tulbure. Iat un alt test practic i inofensiv al func iei re-nale.

Înc un exemplu: un individ de tip suprarenal, un fermier de des-cenden suedez , era intuit la pat de ase luni, din cauza unui impor-tant edem al picioarelor (atât de mare, încât nu se putea apleca din cauzaapei din abdomen, între 4 i 7 litri, i a apei de la baza pl mânilor (efu-ziune pleural )). Fusese îngrijit timp de doi ani f ca cineva s se fi in-teresat de regimul lui. Fa a îi era atât de umflat încât sem na cu un do-vleac, iar ochii i se pierdeau în fundul a dou cavit i mici. La examenulurinei, am constatat c aceasta con inea dou puncte de albumin în plusi mult puroi, fiind de culoare ro u-chihlimbar. Pacientul fusese mare

consumator de legume care con in fecul i î i oferea 3-4 feluri diferitela fiecare mas . Tensiunea arterial era 21/12 iar stetoscopul ar ta unefort cardiac evident. Era un suedez solid. I-am impus un regim formatnumai din suc de grepfrut diluat iar intestinele îi erau sp late de dou oripe zi cu clisme cu un con inut de 20% lapte. Urina s-a limpezit încurând i în dou s pt mâni pierduse 20 l de ascit ; tensiunea sc zuse la12/9. Trei s pt mâni mai târziu, î i f cea ar turile de prim var . Pacien-tul i-a p strat s tatea în urm torii 20 de ani reducând strict propor-iile de legume cu fecul . Iat , deci, înc un exemplu de test practic i

nepericulos al func iilor renale.Este adesea imposibil de determinat capacitatea func ional a rini-

chiului înainte de a proceda la teste practice, sinonime, în aceste cazuricu un tratament corect. Rinichii i ficatul pot prezenta leziuni datorateproteinelor sau hidra ilor de carbon toxici. Un regim din antidoturi esteîntotdeauna urmat de o atenuare a simptomelor, cu condi ia ca întreagalor capacitate func ional s nu fi avut prea mult de suferit de pe urmaunei atrofii rezultate dintr-o toxemie. În loc s for ez ni te rinichi defici-en i s func ioneze, biciuind suprarenalele cu ajutorul medicamentelor,eu preconizez o terapeutic bazat pe un tratament natural care se adre-seaz cauzei bolii printr-o corectare a chimiei organice. Dup cum spu-nea r posatul dr. Alexis Carrel, s tatea natural este foarte diferit deo stare de stimulare artificial chiar dac , pentru un ochi neexersat eapoate p rea identic .


105

12. Greutatea dumneavoastr , prea mare sau preamic ?

Exist dou categorii de oameni care trebuie c ina i: gra ii care vor sl beasc i slabii care vor s se îngra e. Mii de c i au fost scrise

despre obezitate, dar numai pu ine persoane reu esc s scape de kilogra-mele în plus. Dr cu orul numit „poft de mâncare” nu se sinchise tenici de avertismentele doctorilor nici de produsele de laborator care pro-mit c „sl bim s suferim”.

În toate rile civiliza iei noastre regimurile de sl bire sunt un su-biect de discu ie la mod . Publicul este avertizat continuu c obezitateaeste una dintre cele mai serioase probleme de s tate, dar continu s

mân una dintre bolile cele mai greu de îngrijit. Obiceiurile noastrealimentare ca i moravurile noastre sociale fac problema i mai dificil :

uturi alcoolizate cu gust ri bogate în calorii la toate manifest rile so-ciale sau mondene; cafea cu fri i pr jituri, bomboane, ciocolat ,

uturi îndulcite, toat ziua.Unii pacien i pierd un pic din greutate pentru un timp, dar nu întâr-

zie s recupereze kilogramele pierdute. O alternare de perioade grase încare mânc m f nici o restric ie i perioade slabe cu regim draconic,cu o succesiune corespunz toare de câ tiguri i pierderi în greutate, estemult mai d un toare decât o stare de obezitate permanent . Aceastmi care de flux i reflux pare s fie una dintre cauzele hipertensiunii iale daunelor aduse vaselor sanguine.

A urma un regim de sl bire este un proces care se impune toat via-a. Dac v hot râ i s pierde i kilogramele în plus, trebuie s v da i si-

lin a s nu v mai îngr i niciodat .Având în vedere tot ce s-a tip rit despre acest subiect, îl abordez cu

oarecare ezitare. Concluziile la care am ajuns dep esc simpla eliberarea unei hârtii pe care este men ionat un regim s rac în calorii.

Sunt dou tipuri de persoane obeze: petrec re ul rotofei, suprarenal,amator de mâncare bun i vin, c ruia nu-i pas de pântecele s u care serotunje te continuu, iar cel lalt, care se nelini te te continuu din cauzaobezit ii sale, o simte ca pe o amenin are pentru s tatea i pentru as-pectul s u i caut un mijloc care s -i permit s i u ureze povara. F

vrea s sufere, el este mereu în c utarea unui produs – aliment de re-gim, pilul , pâine special , o et – care s fac treaba în locul lui.

Dup mine, greutatea se poate reduce în dou moduri:– prin post complet, s nu m nânci nimic dar s bei ap cât

pofte ti!


106

– prin regim special, bazat pe nevoile pacientului.

Din când în când, articole de ziar subliniaz eficien a postului ca icum ar fi vorba de o terapeutic nou descoperit . Nu-i îns nimic origi-nal; pân i Biblia face dese aluzii la post, iar Hipocrate a folosit meto-da care, de-a lungul anilor, a fost când larg întrebuin at , când total ne-glijat . Umoristul Mark Twain remarca faptul c dobândise o faimsolid de medic spunându-le prietenilor obezi s fac ceea ce f cea el:„Posti ii timp de 48 ore!”. În momentul de fa , unii medici recomanddin nou un post controlat în clinic celor care nu reu esc s sl beascprin alte metode. Rezultatele sunt tot mai spectaculoase pe m sur cekilogramele dispar. Postul total îns poate fi, iar adesea este, o metodpericuloas , în afar de cazul în care pacien ii sunt selec iona i i supra-veghea i cu mult grij în clinic de un medic care cunoa te temeinictehnica postului. Nu urma i niciodat din proprie ini iativ un post ne-controlat mai mult de dou zile.

Iat în ce const pericolul atunci când vrem s postim: este foarteimportant s tim dac obezitatea rezult dintr-o acumulare nor-mal de gr simi sau dintr-o sta-re de balonare toxic .

În primul caz, postul cu ap distilat este, în general, bine suportat,benefic i eficient, pentru c pacientul se hr ne te din rezerva lui de gr -sime. Greutatea se evapor pur i simplu, în ritm de 1-1,5 kg/zi. Foameaeste resim it , în general, în primele dou zile, apoi dorin a de a mâncadevine din ce în ce mai pu in imperioas . Am v zut pacien i care aupierdut 12 kg dup un post de 10 zile. Aceste rezultate spectaculoase,realizate f mult efort, sunt de un ajutor real unei persoane care suferde un exces cronic de greutate (obezitate înc ânat ), atunci când altemetode, ca cea a caloriilor limitate, dau gre .

În cel de-al doilea caz, postul poate gr bi o criz acut de toxemie,care poate avea urm ri grave i chiar poate cauza moartea. Aceasta nearat c postul nu este un joc de amuzament, ci necesit un control me-dical riguros.

Cei care sufer de obezitate trebuie s nu uite c starea lor nu a ap -rut de azi pe mâine. Metoda cea mai sigur este s urmeze un procesprogresiv de eliminare i dezintoxicare, prin posturi scurte repetate, carenu impun un efort deosebit din partea unor organe delicate i obosite.Cea mai mare parte a celor care postesc sufer de sl biciune i ar trebui

fac foarte pu in mi care, sau chiar s stea la pat.Iat m rturisirile unui medic care era cam gr su i care s-a supus

unui post total, controlat, împreun cu al i 57 pacien i: „Este mijloculbun pentru a începe procesul, deoarece nici un alt program nu m-a aju-tat. Dup post, îmi este mult mai u or s m angajez într-un plan de


107

lung durat cu care s pot tr i, absorbind suficient hran pentru ne-voile mele zilnice”.

În ceea ce prive te a doua metod de reducere a greut ii relativ ladiete speciale, voi vorbi de ea mai târziu, în rela ie cu unele cazuri ex-trase din fi ele mele.

Au existat tot atâtea schimb ri în a trata obezitatea ca i în moda fe-minin . Într-o carte din 1888, „Raportul dintre alimenta ie i boal ”,dr. James H. Salisbury a fost printre primii care au f cut leg tura întreobezitate i consumul de zaharuri i f inuri. El î i trata pacien ii prin-tr-un regim corectiv, compus din carne, legume i fructe, cu care îi vin-deca nu numai de obezitate, dar i de alte boli ca artritismul i tubercu-loza. Dup opinia lui, fermentarea f inurilor provoca formarea de acidacetic (o et). Putea, de altfel, s produc bolnavilor acelea i simptomedezagreabile administrându-le o et.

Unul dintre efectele o etului este de a „suge” fosforul din corp i dea stimula glanda tiroid . Pe m sur ce fosforul se epuizeaz , func ia su-prarenal este atenuat , deoarece fosforul este unul dintre componen iiactivi ai secre iei suprarenale.

Salisbury a observat atâtea simptome dezagreabile i periculoase lapacien ii supu i regimului cu o et, încât în a noua zi a trebuit s opreas-

experimentul. Printre simptomele puse în eviden s-au num rat: du-reri de cap, congestii ale gâtului, expectora ie prin mucoas , dureri car-diace, transpira ie acid , alternat cu febr i frisoane, puls rapid. Paci-en ii pierdeau în greutate din cauza stimul rii tiroidei i a deficien ei su-prarenalelor.

În urm cu numai 40 ani, o etul era înc recomandat pentru p stra-rea liniei i tinerele îl foloseau curent. Acest tratament a fost sigur laoriginea unor cazuri de tuberculoz .

etul este un de eu corporal i poate fi uneori g sit în urin . Ad-ministrat în doze mici, poate avea totu i un efect stimulator, asem torsucului de l mâie. Dar nu trebuie folosit pentru a sl bi.

Horace Fletcher afirma c dac mesteca i fiecare înghi itur demâncare pân când alunec pe nesim ite în gât, ve i beneficia nu numaide valoarea ei nutritiv , ci ve i pierde i în greutate, pentru c ve i mân-ca mai pu in. Este demonstrat c majoritatea oamenilor m nânc repe-de; dac ar mânca mai încet, s-ar sim i mult mai bine.

Mai târziu, unii medici, în special dr. Blake F. Donaldson, au pre-conizat, pentru a lupta împotriva obezit ii dar i a altor boli, un regimtotal de carne. Dup p rerea mea, acest exces de proteine poate aveaefecte toxice în cazul persoanelor suferind de o insuficien hepatic saupoate provoca apari ia unor furunculi sau a altor boli ale pielii, ca urma-


108

re a form rii acizilor gra i toxici. Este absolut sigur c regimul cu dozemari de proteine produce sl birea, dar risc s declan eze i alte boli.Iat de ce nu-l pot recomanda.

Când mari consumatori de carne vin s m consulte, nu pot suprimabrutal carnea din meniul lor, pentru c ar muri de inani ie. În primele a-se luni, nu m ating de ra ia lor de carne, apoi încep s-o înlocuiesc pro-gresiv cu supe de legume (acest subiect este tratat mai pe larg în capito-lul „Proteinele pot distruge corpul”).

De i nu sunt de acord cu regimul exclusiv din carne al doctoruluiDonaldson, îi împ rt esc p rerea în ceea ce prive te critica adus glu-tamatului de sodiu sau potasiu, un parfum care îmbun te gustulmânc rurilor g tite i c ruia i se face mult publicitate, sub diverse de-numiri. Iat ce spune el în revista „Strong Medicine”: „Regula cea maiîn eleapt este s nu cump ra i nimic care con ine acest glutamat. S-auscris c i de buc rie unde se vorbe te de glutamatul de sodiu pentrua „parfuma” hrana. În loc s «parfumeze», el irit peretele stomacului,în a a m sur , încât se poate ajunge la o congestie acut . Aceasta pro-voac o senza ie de foame. Japonezii ne trimiteau cantit i imense îna-inte de ultimul r zboi în schimbul fierului vechi, dar acum uzine impor-tante de la noi din ar îl revars peste marele public. Fabrican ii nusunt prea inteligen i când î i ascult chimi tii. În momentul în care lu-mea î i va da seama c o congestie acut reprezint drumul ideal carefavorizeaz cancerul acestui organ la un individ predispus, în acel mo-ment supele în conserv î i vor schimba destinatarul.”

Eu însumi am constatat c glutamatul monosodic, în afar de faptul irit papilele gustative i în consecin amelioreaz parfumul alimen-

telor, stimuleaz i glanda tiroid i accelereaz b ile inimii. Acest lu-cru va tinde, bineîn eles, s fac pacientul s sl beasc i seam , prinefectul s u, cu extirparea tiroidei.

Sfatul de a mânca mai pu in nu este niciodat întâmpinat favorabilde pacien i. Ei au obiceiul de a înghi i o anumit cantitate de alimente inu sunt mul umi i decât când s-au s turat. A a c prefer s m nânce câtpoftesc, ad ugând alimentelor anumite substan e care au meritul, sespune, s -i apere împotriva obezit ii. Ace ti aditivi, fie c este vorba deparfumuri sau uleiuri, sunt ineficien i i aproape întotdeauna periculo i.

Acum aproape 40 de ani, Sir W. Arbuthnot Lane, chirurg la Guy’sHospital din Londra, s-a ocupat de intoxica ia intestinal cronic i deconstipa ie. În încercarea de a g si laxative u oare, neiritante, a experi-mentat mai multe uleiuri i a ales pân la urm o substan lichid nu-mit „petrolatum” (ulei mineral). A observat o tendin de sl bire a pa-cien ilor care foloseau acest ulei. Începând de atunci, numeroase cure


109

împotriva obezit ii au introdus în regimurile lor diverse uleiuri dar,cum cea mai mare parte erau iritante chimic pentru mucoasele intestina-le, s-a observat c numai uleiurile neutre erau neiritante.

Ast zi, opera lui Lane este uitat , dar o nou terapie bazat pe ule-iuri s-a r spândit în regimurile de sl bire.

Orice propunere de regim, care pretinde c este pu in importantcantitatea de calorii absorbite, nu are nici o baz tiin ific pentru caceste calorii conteaz , i înc esen ial. Este periculos s absorbi imari cantit i de uleiuri sau pilule care s taie pofta de mâncare. Uneleregimuri recomand s te rezumi, câteva zile la rând, numai la douproduse: carne de oaie i ananas – grepfrut i cafea amar – banane ilapte degresat. Sunt diete prost echilibrate i monotone. Regimul grep-frut i cafea neagr este nociv cu totul special. Aciditatea puternic agrepfrutului risc s epuizeze sodiul din ficat. În anumite cazuri, grepf-rutul este r spunz tor de pierderea din ilor.

Problema obezit ii este una de importan real . A c ra o greutateinutil nu este doar o chestiune de imagine, ci i de longevitate. Cinevaa spus pe bun dreptate: Cu cât c ra i mai mult greutate corporal ,cu atât mai pu in timp o s-o c ra i.

Dup p rerea mea, înainte de a trata un caz de obezitate, pacientultrebuie plasat în una dintre categoriile: (1) mare mânc u; (2) cauze en-docrine; (3) excedent toxic de greutate.

Persoanele din prima categorie sunt probabil cele mai numeroase.În acest caz, tratamentul logic este s restrângi cantitatea de hran ab-sorbit . Obiceiurile lor alimentare sunt îns atât de bine fixate, încât leeste greu s renun e la ele i, dac o fac, încep s m nânce între mesesau se scoal noaptea pentru a vizita frigiderul, ceea ce nu face decât sle sporeasc obezitatea.

Lor este esen ial s li se prescrie alimente care con in cât mai pu inecalorii. Le recomand s i înceap masa printr-o sup de legume f cutîn cas (niciodat din conserv ), urmat de o salat uria , astfel încâtstomacul lor este practic umplut înainte de a servi feluri mai bogate.Pauza pentru cafea, destul de generalizat în zilele noastre, este d un -toare liniei, mai ales dac licoarea tuciurie este înso it de fri sau pr -jituri. Recep iile cu cocktail reprezint de asemenea mari tenta ii calo-rice. Este foarte important o mare doz de voin , de i acest lucru estefoarte rar. Dac simt nevoia s ron ie între mese sau în fa a televizoru-lui, recomand fructe crude sau fierte, niciodat uscate (sunt prea bogateîn zah r). În acest mod, pierderea în greutate va fi progresiv , dar nuspectaculoas . O reducere s toas a greut ii nu se poate face cu o ra-


110

piditate miraculoas . Am remarcat c cel mai bun mijloc de a câ tigalia pentru o talie avantajoas este o retragere lent , dar constant .Este ceea ce a f cut una dintre pacientele mele, de vârst înaintat .Când am v zut-o, în martie 1961, avea 75 ani i 70 kg. Tensiunea

arterial era de 21/10. Luase pilule f prea mari rezultate. Am eliminatpilulele i am prescris urm torul regim:

La de teptare – ap cald ;Mic dejun: carne în sânge (de vac sau de oaie), legume nef inoa-

se fierte, piure de cartofi cu pu in unt;În cursul dup -amiezii: un singur fel de fructe crude sau fierte;Cin : o farfurie plin de dovlecei sau fasole verde, carne de vac în

sânge i un cartof fiert;La culcare: fructe sau sup de legume.

Era o alimenta ie simpl i nu s-a v ietat niciodat c îi este foame.I-a fost u or s respecte regimul i când am rev zut-o, în iunie 1964,tensiunea era de 13/7, greutatea stabilit la 56 kg i nu prezenta nici unsimptom de boal .

La obezii de tip endocrin problema este diferit . Indivizii care su-fer de aceast boal sunt în general de tip suprarenal sau prezint anu-mite deregl ri ale glandelor suprarenale. Iau în greutate f s m nânceexcesiv. Având scheletul solid al calului de povar , acumuleaz gr si-mea prin absorb ia zaharurilor, f inurilor i materiilor grase. Un regimde carne slab , b uturi neîndulcite, fructe proaspete i legume nef inoa-se fierte le va fi benefic – dac îl urmeaz cu asiduitate. Smântâna, un-tul, ou le, gr simile animale i sosurile trebuie eliminate. Se recomandexerci iul fizic pentru a se p stra tonusul muscular i pentru a favorizaarderea compu ilor de carbon. Trebuie îns început cu mi ri u oare itrecut progresiv la mi ri mai dificile.

Unul dintre pacien ii mei era un obez de tip suprarenal. Cânt rea102 kg i avea tensiunea 11/8. Nu se plângea de nimic, dar dorea s co-boare greutatea la 80 kg. I-am prescris un regim f zah r i pâine.Respectând cu scrupulozitate dieta, a pierdut 12 kg în 5 luni, apoi greu-tatea a crescut progresiv pân la 100 kg. Este un exemplu specific de tipsuprarenal i este probabil imposibil s -i reduci definitiv greutatea.

O alt form de obezitate endocrin este constatat în cazul epuiz -rii glandei tiroide, dar aceast form este pu in frecvent . Tratamentulconst în prescrierea de extracte de tiroid sau alimente bogate în iod iîn a interzice f inurile. Când glanda tiroid nu este prea deteriorat , ab-sorb ia de extract de tiroid este urmat de o transformare miraculoas .Din aceast reu it s-a n scut, poate, utilizarea extractului de tiroid în


111

toate cazurile de obezitate. Este o terapeutic gre it , bazat pe o proas- interpretare a metabolismului de baz , care depinde nu numai de ac-

tivitatea glandei tiroide, dar i de func ia mai mult sau mai pu in defici-ent a capsulelor suprarenale i a ficatului.

Mul i pacien i suferind de o insuficien hepatic sau suprarenalau un nivel al metabolismului foarte sc zut, în ciuda supraactiv rii glan-dei tiroide. Ace tia reac ioneaz prost la tratamentul cu extract de tiroi-

, care poate provoca depresii nervoase sau tulbur ri cardiace.Când utiliz m estimarea cu iod în sânge (iod legat de protein ) pen-

tru a evalua activitatea tiroidei, nu trebuie s uit m c , în procesul însu ide neutralizare a toxinelor, iodul poate fi atât de strâns legat de molecu-la de protein toxic , încât testul nu reu te s -l pun în eviden . Astarisc s dea impresia c tiroida bolnavului este sub nivelul normal, când,de fapt, ea este supraactivat ; din nou risc m s facem mult r uadministrând extract de tiroid .

Tratamentul celei de-a treia categorii, obezitatea toxic , ridic celemai multe probleme pentru doctor. În acest caz, greutatea excedentareste datorat reten iei de ap i de mucus în canalele limfatice. Ficatul irinichii, deficien i, nu pot elimina destul de repede materiile toxice carese aglomereaz în esuturi i se umfl . Atunci când ace ti bolnavi se su-pun la regim sau post, efortul digestiei este u urat la nivelul ficatului ial rinichilor iar pacientul sufer de o „criz de eliminare”; se sperie i numai are curaj s urmeze tratamentul. Exist , în general, un tip de hran a

rei digestie imperfect este cauza tuturor tulbur rilor. Ficatul poate fisensibil la zaharuri, pâine, gr simi, proteine, cafea, ceai, ciocolat , o et,sare i orice alt condiment. Medicul atent poate determina de obicei carealiment este incompatibil iar vindecarea depinde de eliminarea vinova-tului din regim. Este, de asemenea, probabil ca ace ti bolnavi s preferealimentele care sunt cele mai toxice pentru ei, din cauza virtu ilor lorstimulante. Hrana de care au cel mai mult poft , pentru c pare s îi re-monteze, îi conduce pe nesim ite la ciroza ficatului. Dac îi facem sposteasc 48 ore, g sim în urina lor toxine periculoase în mari cantit i.Va fi pentru medic o indica ie pre ioas pentru elaborarea regimului, ale

rui prime rezultate ar putea p rea de-a dreptul miraculoase. Cu un re-gim bine dozat, ei pot pierde 5 kg pe s pt mân ; ceea ce pierd este um-fl tura toxic , mai ales apa strâns în jurul s rurilor i al toxinelor în ex-ces. Obliga i la un regim mai normal, vor suferi îngrozitor din cauza lip-sei de stimulare, se vor sim i sl bi i i epuiza i i vor avea nevoie de re-paus la pat. Aceste simptome nepl cute trebuie explicate înainte de în-ceperea tratamentului. Dup acest stadiu ini ial de sl biciune, pe m surce ficatul î i reia func ionarea normal , energia revine i starea lor cea


112

nou este mult diferit de ceea ce, înainte nu era decât o stare de stimu-lare toxic .

Aceste simptome complexe au fost perfect în elese i de dr. AlexisCarrel în cartea sa intitulat „Omul, acest necunoscut”. Medicii îns auprofitat prea pu in de pe urma remarcabilelor sale observa ii.

Dac un individ bolnav de aceast obezitate se vindec cu ajutoruluni regim adecvat, este absolut indispensabil ca alimentele la care estealergic s fie eliminate din dieta sa pentru tot restul vie ii. Nu-i va figreu s o fac , pentru c se va sim i mult mai bine mâncând hrana care ise potrive te.

Iat un caz care ilustreaz alergia la un anumit aliment:

O femeie de 46 ani a venit la mine s m consulte pentru obezitatei oboseal cronic . La 19 ani, când cânt rea 45 de kilograme, medicul

ei i-a prescris un medicament pentru a reduce ceea ce – credea el –reprezenta o hiperactivitate a glandei tiroide. Greutatea a crescut la 60kg, absolut normal pentru vârsta ei.

S-a m ritat, a r mas îns rcinat i, dup na terea primului copil,cânt rea 90 kg. Nu a pierdut nimic din greutate dup na terea celui de-al doilea copil. În anii urm tori, greutatea ei a oscilat între 80 i 90 kg.A venit la mine în 1957, când cânt rea 82 kg. Suferea în mod manifestde o indigestie f inoas cu umflare toxic . În urma unui regim lipsit de

inoase, umfl tura a disp rut iar greutatea i-a sc zut la 72 kg, idealpentru ea. De i avertizat , nu a putut rezista tenta iei pr jiturilor, odatîn 1961 i de dou ori în 1964. De fiecare dat a avut nepl ceri cardia-ce, ultima destul de grav . Acum se hr ne te exclusiv cu legume crudei fierte, nef inoase, cu carne în sânge i cu fructe. Duce o via foarte

activ i nu prezint nici o urm de umflare toxic sau simptome car-diace.

A câ tiga în greutate este uneori o problem la fel de grea cu cea apierderii în greutate. Individul slab, de tip cal de curse, care are în gene-ral o gland tiroid supraactiv i capsule suprarenale slabe, r mâne slabani la rând. Tiroida arde literalmente alimentele înainte ca organis-mul

aib cea mai mic posibilitate s o pun în rezerv sub form degr simi. Adesea, pentru a acoperi cu carne carcasa sa osoas , se îndoapcu zaharuri i pâine, care stimuleaz i mai mult tiroida, i dup o di-gestie dificil i palpita ii cardiace, se scoal i constat c a mai pierdut1 kg. Abuzul de alimente grase provoac , pe de alt parte, indigestia ca-re îl împiedic s absoarb o cantitate normal de hran . Unii beau maimult lapte, dar cre terea în greutate nu este decât provizorie.


113

În cazul individului prea slab, am observat c cele mai grave eroride dietetic erau comise pur i simplu pentru c oamenii î i imaginau ceste de ajuns s te îndopi pentru a deveni obez. Este poate cazul gâ telorde la ferm , c rora li se ine ciocul deschis i li se toarn hrana în gât.Acest sistem nu se potrive te fiin elor umane, mai ales celor de tip tiro-id, care sunt adesea îndopate cu smântân i unt pân când fac icter sause acoper de co uri sau furunculi. Este de preferat s fie l sa i s i ur-meze înclina iile, pe plan dietetic, mâncând ceea ce le place. C tre vârs-ta de 50 de ani, când activitatea tiroidei lor se restrânge, adesea ei se în-gra i devin uneori obezi, continuându- i regimul din trecut. Unul din-tre semnele caracteristice ale individului de tip tiroidian, fie el slab saugras, este lipsa poftei de mâncare la micul dejun. Acest lucru este dato-rat absorb iei unei mese copioase seara, cauz a unei st ri biliare proas-te. Individul nu- i recap echilibrul decât ab inându-se de la micul de-jun. Dac ar evita s m nânce prea mult seara, i-ar rec ta pofta demâncare diminea a i ar fi mai bine.

Unii dieteticieni au recomandat renun area la masa de sear sau, celpu in absorb ia unei mese foarte u oare. Nutri ionista Adele Davis nesf tuie te mânc m diminea a ca un rege, la prânz ca un prin , iarseara ca un cer etor. Este indicat pentru o persoan dispeptic s m -nânce mai pu in pentru a- i rec ta s tatea.

Se întâmpl s întâlnim pacien i care au un ficat slab înc de la na -tere; în acest caz, glanda lor tiroid , printr-o secre ie prea mare, u urea-

func ia ficatului, ajutând la procesul de dezintoxicare; pentru c frac-iunea de iod din secre ia intern a glandei tiroide este un puternic de-

zintoxicator, aceste persoane m nânc pu in, se simt bine, sunt puter-nice i s toase mult timp, dar r mân mereu slabe.

Cabinetele doctorilor sunt îns pline de pacien i prea gra i. Ei suntîn c utarea unui mijloc comod de a pierde greutatea suplimentar : opilul magic care face s topeasc gr simea, permi ându-le, în acela itimp, s m nânce tot ce le place, a a cum promit unele publica ii. Dinnefericire, tiin a nu a descoperit înc o astfel de pilul .

Punctul crucial r mâne prezent, a a cum a scris poetul Walter de LaMare:

„Este un lucru foarte straniu,Cât de straniu cu putin :Orice ar mânca domni oara T,

mâne tot domni oara T”.


114

13. De la apendicit la bolile femeilor

În ultim instan , s tatea depinde de puritatea sângelui. Compo-zi ia sângelui depinde de hrana pe care o absorbim i de nimic altceva.Dac absorbim o hran corect , va rezulta un sânge normal. Dac sân-gele este normal, ficatul, rinichii, inima i toate celelalte organe func io-neaz satisf tor. În aceste condi ii ideale, boala este practic imposibi-

. În acest capitol, vreau s v vorbesc pe scurt despre boli care nu suntabordate în celelalte capitole i despre tratarea lor printr-un regim cores-punz tor.

APENDICITA

Inflama ia apendicelui poate fi de tip cronic sau acut. Într-un cazcronic de lung durat , simptomele se manifest treptat. Apendicita acu-

izbucne te brutal, înso it de gre uri, vom , febr i dureri abdomina-le. Victima este transportat urgent la spital pentru abla ia salvatoare aapendicelui. Este îns întotdeauna o opera ie salvatoare?

De i o interven ie chirurgical este în general indicat , în anumitecazuri opera ia nu este cea mai bun solu ie. De exemplu, este dificil dedrenat chirurgical un abces, mai ales când pacientul trebuie s stea pespate. Tuburile de drenaj provoac o irita ie, aderen , i o cicatrice pu-in estetic . Mai exist i riscul – minim, este adev rat – ca pacientul s

moar în urma unei peritonite post-operatorii. Din cauza simplit iiacestei opera ii i a gradului înalt de reu ite, abla ia apendicelui a deve-nit una dintre cele mai obi nuite opera ii. Chirurgul este considerat sal-vator, deoarece înl tur un organ jenant i asigur o vindecare prompti complet .

Dar s examin m cazul mai atent. Ast zi, mai mult ca niciodat ,medicamentele care preced opera ia, anestezia complicat , dozele im-portante de antibiotice i alte medicamente administrate post-operator,în acela i timp cu costul exorbitant al chirurgiei i spitaliz rii, toateacestea îl fac pe pacientul sceptic s se întrebe dac nu exist o solu iemai simpl i eficient . Este clar ast zi c antibioticele nu sunt total ino-fensive; de i par s fac minuni, ele scurteaz de multe ori durata vie ii.

Vorbind despre „efectele nefaste ale epocii antibioticelor”, doctorulHerbert Ratner, profesor de medicin preventiv i s tate public laLoyola University Medical School, spune admirativ: „Progresele enor-me ale medicinei, fie în domeniul chirurgiei inimii, fie în cel al chirur-


115

giei creierului, pentru antibiotice i agen ii imunizatori… aceste pro-grese pot fi m surate prin num rul mare de persoane înc în via icare, altfel, ar fi murit. Numai c , dup p rerea mea, aceste progresesunt ob inute în a a fel încât înmul esc st rile maladive i anxioase. Noifacem multe pentru muribunzi i pu ine pentru cei care tr iesc, iar înunele cazuri îi transform m pe cei vii în oameni mor i prin experien eterapeutice nefericite. Trebuie s avem dorin a de a interveni cu artamedicinei când natura are nevoie de ajutor i poate fi ajutat prin între-buin area hot rât i decisiv a medicamentelor i a altor procedee,mai ales atunci când via a este în pericol. În acela i timp, trebuie s în-

m s ne ab inem în condi iile care nu necesit întrebuin area unormedicamente puternice i periculoase sau a chirurgiei radicale i ris-cante”.

Orice medic con tiincios nu poate fi indiferent la riscurile compor-tate de întrebuin area antibioticelor puternice i periculoase. DoctorulFranklin Bricknell a lansat urm torul avertisment: „Antibioticele, ca pe-nicilina, aureomicina, teramicina etc. sunt întrebuin ate, în mod generali f discriminare, pentru a controla orice fel de infec ie, chiar i cea

mai benign … Aceast întrebuin are generalizat a antibioticelor pre-zint dou serioase inconveniente: bacteriile devin rezistente la antibio-tice, iar bolnavii devin sensibili sau alergici la ele. Tratarea infec iilorcu penicilin în cazul îmboln virii vacilor este un procedeu profund re-gretabil. Calitatea laptelui va fi afectat i va provoca reac ii serioasecelui care îl consum .”

revenim la chirurgie. Nu exist nici o îndoial c , în anumitecazuri, ea este necesar . Adeseori pacientul este speriat gândindu-se laconsecin ele posibile dac interven ia nu este practicat imediat. Docto-rul non-conformist, care ezit s recurg la opera ie, va munci mult pen-tru a- i convinge pacien ii s încerce o alt form de tratament.

Am considerat întotdeauna c , recurgând la îngrijiri speciale, uncaz de spargere a apendicelui poate fi vindecat f interven ia chirurgi-cal . Iat un exemplu:

Bolnavul era un b rbat de 46 ani, care de ani de zile f cea efortul foloseasc numai alimente naturale, de statur mic , bine dezvoltat,

în greutate de 68 kg. So ia sa i cei doi copii (la a c ror na tere asis-tasem) fuseser pacien ii mei. To i se alimentau corect i erau s -to i. În cursul unui banchet, so ul a comis un exces alimentar abuzândde specialit i mexicane foarte condimentate. În cursul nop ii a fosttrezit de o durere puternic în abdomen. So ia i-a f cut o clism , dardurerea s-a înte it. Am tras amândoi concluzia c era vorba despre o


116

indigestie acut . A doua zi, 20 iulie, a stat tot timpul în pat i, cum nu-iera foame, a b ut nu-mai pu in ap . Clismele au fost repetate la 4 ore.Avea peste 40°C, se sim ea foarte prost, cu gre uri i vom . Dup 48ore, durerea a încetat brusc, s-a sim it mai bine, dar febra a urcat la41°. În acel moment am fost chemat s -l v d.

Oricât de ciudat ar p rea, nu avea aerul unui bolnav. De fapt, cre-dea c este capabil s se scoale i s i reia lucrul. Pulsul 120/minut,temperatura - 41°C i simptomele precedente, totul ar ta o criz acutde apendicit . Am conchis c se produsese o ruptur a apendicelui,ceea ce f cuse ca durerea s înceteze. Cum bolnavul nu luase nici unmedicament, simptomele nu puteau fi mascate de analgezice. „Nu vreau

m operez, mi-a spus el, dac pot evita acest lucru.” „Foarte bine, i-am r spuns, dar va trebui s v internez în timpul tratamentului pecare-l voi aplica f medicamente i f bisturiu”. A fost de acord.

Chirurgul, membru al personalului de la Bellevue Hospital i licen-iat al Universit ii de Studii Medicale Columbia, un om cu mare ex-

perien , a consim it s m asiste i s fac examene zilnic pentru a su-praveghea evolu ia bolnavului. Primul examen, pe 23 iulie, a pus în evi-den o mas moale, de m rimea unei portocale, în regiunea apendi-celui. Nu exista nici o indica ie de activitate peristaltic (mi care alter-nativ de contrac ie i dilata ie a canalului alimentar) i nici cea maimic degajare de gaz intestinal. A fost evident c natura, cu în elep-ciunea ei, impusese o stare de repaus complet.

Voma încetase, bolnavul având numai u oare gre uri atunci cândi schimba pozi ia în pat. Absorbea pe cale bucal un pic de ghea ,

dar nu avea nici un fel de poft de mâncare. Globulele albe erau înnum r de 20 000, cu 96% celule polimorfe, ceea ce indica un abces lo-calizat, cu puroi. Tensiunea arterial era 10/7, f iregularit i ale ac-tivit ii cardiace. Nu avea dureri abdominale, în afar de cazul în carese exercita o ap sare. A dormit bine.

A doua zi, 24 iulie, grea a era neglijabil , iar durerea la ap saresc zuse. Bolnavul se sim ea bine în pozi ia culcat, putea citi i ascultamuzic . Continua s absoarb pe gur mici cuburi de ghea . Masa ab-dominal î i m rise volumul i c tase o consisten mai solid .

Pe 25 iulie, globulele albe sc zuser la 12 000, cu 85% leucocitepolimorfe. Aceasta indica faptul c abcesul era bine circumscris, febr39,6°C i puls 90, tensiunea 10/7, nici gre uri, nici v rs turi, consisten-

i volum ale masei neschimbate.A doua zi, starea era identic . Nici un fel de mi care peristaltic . O

clism cu ap c ldu era efectuat zilnic, iar apa eliminat era inco-lor i f urme de materii fecale.


117

Când l-am vizitat, pe 27 iulie, mi-a spus c ar vrea s m nânce unfruct. I s-a preg tit un suc de grepfrut, diluat în volum dublu de ap , cucâteva cuburi de ghea . Temperatura sta ionar , nici o durere, iar ma-sa abdominal r mânea neschimbat . Bolnavul se sim ea bine i aveamoral ridicat. Chirurgul nu- i credea ochilor. Cred c fusese convins

abcesul va trebui drenat. În ceea ce m prive te, eram convins cabcesul se va deplasa încetul cu încetul c tre peretele adiacent al intes-tinului gros unde, odat ajuns, se va sparge i c nu va exista nici omi care peristaltic pân în momentul în care abcesul spart se va v rsaîn intestin. Va urma atunci o mi care putrid înc rcat de sânge i pu-roi. Asta trebuia s se întâmple între a dou sprezecea i a paisprezeceazi de la declan area crizei. Nici o schimbare în ziua urm toare, 28 iu-lie, în afar de faptul c temperatura sc zuse la 39°C. Pe 29 iulie, nicio mi care peristaltic . Volumul masei abdominale era neschimbat, dartemperatura a sc zut la 38,6°C, tensiunea arterial la 9/6, inima b tearegulat, pulsul 80. Bolnavul se mul umea cu sucurile de grepfrut.

Pe 31 iulie, masa abdominal î i mic orase volumul. Globulele al-be r seser la 12 000. A teptam cu ner bdare ruperea abcesului.Bolnavul dormea adânc în timpul nop ii i a ipea adeseori ziua. P reaslab, dar nu ar ta r u la fa . Se sim ea destul de în form pentru a fa-ce mici plimb ri pe culoarele clinicii.

Pe 1 august, globulele albe au sc zut la 11 000, cu 83% celule po-limorfe. Tensiunea i pulsul erau neschimbate.

Pe 2 august, s-a produs în sfâr it ruperea. Masa abdominal numai era palpabil . A doua zi diminea a, s-a produs o mi care intesti-nal ampl i spontan care a antrenat con inutul abcesului. Globulelealbe au sc zut la 8 000, cu 80% celule polimorfe. Atunci, pentru primadat , bolnavului i-a fost foame. Cânt rea 55 kg, tensiunea arterial era10/6 iar pulsul 70. Nu se mai sim ea nici o mas abdominal . La inter-vale de 6 ore, pacientul evacua o cantitate mic de materii fetide dinintestin.

Cum îi revenise pofta de mâncare, s-a pus problema alimentelorcare îi conveneau. I s-au dat sucuri de fructe, mai pu in diluate, ca isupe limpezi de legume.

Pe 5 august, putea bea lapte i mânca g lbenu de ou, cereale fier-te, fructe coapte i legume nef inoase. I s-a dat voie s p seasc spi-talul. Pe 12 septembrie, cânt rea 63 kg i era perfect s tos.

O lun mai târziu, cânt rea 65 kg, greutate care mi s-a p rut nor-mal pentru el. Lua în fiecare zi o mic doz de hormoni care s -l ajute

i reconstituie glanda tiroid care fusese epuizat de efortul depus


118

pentru dezintoxicarea organismului. Acest tratament a continuat 6 luni.Pacientul nu lua alte medicamente.

Pân pe 21 iulie, când apendicele se sp rsese i durerea puternicse calmase, bolnavul nu a fost supus la zdruncin ri violente. De aceea,puroiul din apendice nu s-a propagat, evitând astfel o peritonit gene-ralizat . Natura se îngrijise s ridice o fortifica ie în jurul materiei pu-trificate i nu s-a produs decât o peritonit local , netoxic pentru c afost corect tratat . Acest tratament corect a constat în a proteja pacien-tul de rudele binevoitoare care ar fi insistat ca el s înghit „o mâncarebun care s -i men in for ele”. Dac ar fi fost alimentat astfel, febraar fi crescut, abdomenul i s-ar fi umflat, durerea ar fi devenit insuporta-bil , iar gre urile i v rs turile ar fi reînceput. În toate aceste condi iinefericite, i s-ar fi prescris abundente doze de calmante care ar fi putut

-i paralizeze sistemul simpatic. Ar fi ajuns în stadiul în care ar fi fostnevoie de interven ie chirurgical .

ASTMUL

Astmul este o bron it cataroas afectând tuburile bronhice, inclu-siv pe cele mai mici, bronhiolele. Acest organ de eliminare se g se tesub controlul glandei tiroide. Activitatea suprarenal la bolnavii de astmeste clar sub nivelul normal i din aceast cauz chimia func iei renaleeste afectat . Din necesitate, pl mânii încearc s înlocuiasc rinichiisl bi i, eliminând o parte din toxine prin membrana lor mucoas . Numai

pl mânii nu se prea obi nuiesc cu aceast munc de rinichi auxiliari.Toxinele iritante provoac o inflama ie care are drept consecin e o dege-nerescen i o atrofie a tuburilor bronhice. Dintre toate organele corpu-lui, pl mânii sunt cei mai delica i. Ei sunt afecta i serios de orice irita ie,fie c este vorba de fum de igar , cea sau de o inflama ie cataroas .Principalele toxine responsabile de astm sunt clorura de sodiu i produ-sele toxice ale indigestiei f inoase.

Numeroase teste au demonstrat c tratamentele cu adrenalin saucortizon sunt ineficiente pentru vindecarea astmului. În schimb, elimi-narea oric rui aliment care con ine cereale, lapte, ou , ciocolat i pe teaduce o mare u urare astmaticului. Am putut constata c anumite sub-stan e toxice provin din f inoase. Fructele i sucurile acide fiind iritantepentru rinichi, trebuie evitate în timpul crizei, pentru c acizii din fructesunt incomplet oxida i în ficat.

Medicii admit c nu exist remediu pentru vindecarea astmului imul i chiar consider c boala este incurabil . Am descoperit îns c untratament ra ional i adesea eficient depinde în primul rând de dezinto-


119

xicarea pacientului. Apoi trebuie f cut efortul de a l sa în repaus organ-ele interesate. Administr m un regim de antidoturi naturale, metale al-caline sub form organic (pentru c ficatul nu asimileaz niciodat ma-teriile anorganice) oferite de dovleac, castravete, pepene galben (sodiu),legume verzi (potasiu), cozile unor plante (calciu), sucurile unor anumi-te legume crude (vitamine i minerale). O sup preg tit cu legumelecele mai asimilabile este de valoare inestimabil .

Astmaticului îi este interzis cu des vâr ire sarea! Sarea este de-seori folosit excesiv în alimenta ie, pentru c stimuleaz glandele su-prarenale; ea este, în realitate, un produs foarte corosiv. Sarea organic ,

a cum se afl în legume, este util i netoxic . Aceast form de sareeste vital necesar corpului.

Dac pacientul urmeaz un regim adecvat, se va constata c urinadevine din ce în ce mai limpede i mai pu in înc rcat cu materii toxicedecât cea a astmaticului mediu. Este extrem de important de tiut în cemoment este neutralizat toxemia din sânge, pentru c acela este mo-mentul în care trebuie administrat o hran mai substan ial care s evi-te o recidiv . Proteinele trebuie s constituie baza alimenta iei astmati-cului. Carnea de vac sau de oaie, crud sau în sânge, furnizeaz amino-acizii necesari f s congestioneze ficatul. Acest regim se poate începeimediat ce respira ia devine mai u oar . Cantitatea i frecven a vor fidozate în func ie de posibilit ile pacientului. Dup câteva s pt mâni, încazul unei amelior ri i a unei cre teri în greutate, se pot încerca i altealimente. Ca regul general , se interzic f inoasele, lactatele i ou le.La sfâr itul bolii, pacientul poate ajunge s i stabileasc o combina iecorect de alimente, atunci când experien a îi va fi ar tat care sunt celebenefice i u or digerabile.

GUTURAIUL

Sir William Ösler a declarat într-o zi: „Nu exist decât un singurmod de a trata guturaiul: dispre ul.”

Cei care sufer de guturai nu sunt în general de acord cu Ösler; eicheltuiesc milioane, atunci când simptomele se manifest , pe pilule, ca-ete, pic turi, inhala ii i vaporiz ri. Guturaiul este o boal universal i

mai frecvent decât toate celelalte la un loc.Pentru a în elege aceast boal , trebuie s ti i c membrana mu-

coas a aparatului respirator se compune din trei p i: (1) mucoasa na-sului i sinusurilor, (2) gâtul i faringele, (3) mucoasa pl mânilor. Su-prafe ele acestor mucoase se afl sub controlul glandei tiroide, ca de alt-fel i toate celelalte membrane din corp. Guturaiul este o inflama ie care


120

provoac o exsuda ie cataroas i are drept cauz o eliminare de toxinecomandat de glanda tiroid .

Sunt posibile patru grade de inflama ie, care depind de natura toxi-nelor care trebuie eliminate. Exist mai întâi simpla irita ie, cu înro irei exsuda ia unui lichid limpede cu gust s rat. De exemplu, dac nasul

curge în primul stadiu al unui guturai, nu intereseaz decât straturile su-perficiale ale mucoasei. Dac principalul vinovat este clorura de sodiu,nu dureaz decât o zi sau dou i este urmat de o vindecare rapid . So-lu ii diluate de nitrat de argint vaporizate pe membran neutralizeazclorura de sodiu, foarte solubil , transformând-o în clorur de argint, in-solubil . Toate scurgerile cataroase au o concentra ie mare de clorur desodiu. Sarea, dup p rerea mea, este un condiment întrebuin at excesivde toat lumea.

Al doilea grad de inflama ie este caracterizat printr-o afec iune maiprofund care intereseaz mucoasa seroas , inclusiv glandele mucoase.Secre iile au lichid seros i mucus limpede. Putem conchide c avemde-a face cu un guturai mediu care d o stare de indispozi ie pentru 3-4zile.

Al treilea grad, mai profund, intereseaz straturile interne ale glan-delor mucoase, cu distrugerea par ial a celulelor mucoase. Germenii seînmul esc pentru a se hr ni din produ ii inflama iei, iar celulele din sân-ge alb se gr besc s distrug germenii. Secre ia este acum muco-puru-lent , adic format din puroi, mucus i ser. Acest tip de guturai dureazchiar peste 10 zile i prezint aspecte grave.

Al patrulea grad intereseaz toate p ile precedente i, în plus,stratul cel mai profund, bogat în vase sanguine mici. Sângele poate fiprezent în exsuda iile care, în acest stadiu, se numesc hemoragie muco-purulent . Dac vase de sânge importante sunt corodate de toxine, sepoate produce o hemoragie periculoas . Acest tip de guturai prezint uncaracter foarte grav i poate dura mai multe s pt mâni. i chiar când îlconsider m vindecat, sunt necesare mai multe s pt mâni pentru o repa-rare complet a esuturilor afectate.

Nu exist nimic misterios în cauza guturaiului, de i face obiectul anumeroase discu ii în mediile medicale. Apare mai ales în lunile de iar-

, pentru c în aceast perioad activitatea pielii este mai redus , atâtpentru respira ie, cât i pentru transpira ie. Când oamenii sunt mai pu inactivi, au tendin a s m nânce mai mult i s se constipe, i asta în gene-ral în timpul s rb torilor de iarn , în detrimentul ficatului i al rinichi-lor.

Faptul c exist întotdeauna o stare toxic înainte de un guturai nueste decât o alt manier de a spune c nivelul otr vurilor din sânge este


121

prea ridicat pentru a permite ficatului i rinichilor s le neutralizez. Înacest caz, glanda tiroid intervine ca a treia linie de ap rare i, pentrua- i îndeplini misiunea, provoac o inflama ie cataroas . În fond, gutu-raiul nu este decât o inflama ie cataroas .

Nu microbii sunt cauza guturaiului, ei nu sunt decât parazi i care sehr nesc cu de euri toxice i celule distruse de inflama ie. Pericolul con-st în faptul c celulele, de eurile microbiene risc s treac prin ab-sorb ie în sângele celor bolnavi de guturai.

Exist numeroase remedii propuse pentru tratarea guturaiului. Celemai numeroase au ca efect suprimarea simptomelor i sc derea tempera-turii. Aceste remedii sunt îns mai mult d un toare decât folositoare,deoarece irit un ficat deja afectat. Antibioticele ac ioneaz în principalprintr-o violent stimulare a glandelor suprarenale. Aceasta poate rezol-va o toxemie, dar, dac suprarenalele sunt sl bite sau epuizate, boala de-vine cronic i din ce în ce mai virulent .

tiin a, în ciuda tuturor eforturilor, nu a g sit înc tratamentul spe-cific pentru guturai. Cum tot organismul este congestionat de otr vuri,se recomand s fie scutit de eforturi suplimentare pân la neutralizareapar ial a st rii toxice. Repausul muscular este obligatoriu i bolnavultrebuie imediat pus la pat. Repausul mu chilor este totu i mai pu in im-portant decât repausul glandelor, deoarece ficatul este suprasolicitat iobosit.

Exist dou modalit i de a u ura sarcina ficatului. Prima este opri-rea oric rei absorb ii de proteine, de f inoase, zaharuri i gr simi. Ceade-a doua este încercarea de a descoperi caracterul chimic al toxemiei ide a administra doze repetate din ceea ce am putea numi antidoturi: apmineral , sucuri de fructe diluate, supe de legume (f carne i condi-mente) sau sucuri de legume crude. Câteodat , sunt indicate i sucuri delegume fierte, bine diluate. Este tratamentul prin post. Dac este aplicatcorect i înso it de repaus, este cel mai bun tratament i exclude oricecomplica ie.

Sir William Ösler spunea c guturaiul trebuie tratat cu dispre , daratunci când se îmboln vea, urma un tratament simplu i eficient, repausla pat, o carte bun i nici un fel de mâncare. Aforismul lui Hipocrate:„Dac ve i hr ni un guturai, va trebui s l sa i s moar de foame fe-bra.” este tot atât de adev rat azi. Îns atâta timp cât omul crede c estevictima nevinovat a unui atac exterior, el va continua s caute o formde tratament pentru a alunga guturaiul i a omorî microbii.


122

DIABETUL

Este o stare cronic în care corpul nu poate asimila o parte a hraneiabsorbite, în special zaharurile i f inurile. În rile occidentale, diabetulocup locul apte pe lista bolilor care pot provoca moartea. Insulina ipilulele antidiabetice au fost salutate ca salvatoare ale diabeticilor. Suntele, oare, a a ceva?

Nu sunt de acord. Insulina este o substan toxic cu efecte nociveasupra vaselor sanguine. Întrebuin area ei îndelungat este r spunz toa-re pentru diferite tipuri de boli arteriale. O observa ie atent arat c or-ganismul uman poate suporta aceast injec ie de otrav maxim 25 ani,dup care arterele se dezagreg i urmeaz sfâr itul. În cazul diabeticilorexist întotdeauna un fundal toxicitar i glanda tiroid este prea stimu-lat . Insulina frâneaz activitatea tiroidei. Efectul pilulelor antidiabeticeeste mai periculos ca insulina i nu merit riscul de a fi întrebuin ate.

Îngrijind diabetici adul i, am putut asigura controlul zah rului înurin numai prin regim. În cazul copiilor, am putut cel mult s reduc do-zele de insulin f a putea îns s le suprim total.

Cea mai bun diet pentru diabetici este un regim compus din le-gume – nef inoase fierte i supe de legume. Scopul meu este s ajutpancreasul epuizat, al c rui principal element chimic este un compus depotasiu, astfel c sunt recomandabile legumele bogate în potasiu. Dacse poate reconstitui nivelul potasiului, este revigorat nu numai pancrea-sul, ci este neutralizat i o mare parte a acidit ii, mereu prezent îndiabet.

Am înv at c cea mai bun manier de a trata un diabetic este s -isuprimi insulina i s -l pui la pat. Dac pacientul nu vrea s accepteaceste lucruri, ca i o diet mai riguroas , nu pot face nimic pentru el.Regimul este alc tuit din legume nef inoase fierte pu in: elin , p trun-jel, dovlecel i fasole verde pasate i servite ca o sup -crem . Pacientultrebuie s men in aceast diet pân când nu mai exist zah r în urin .Trebuie s stea la pat pentru a da ficatului i pancreasului cea mai bunans de a- i face datoria f a fi ataca i de acizii datora i eforturilor i

oboselii fizice. Pentru a elimina zah rul din sânge, este nevoie de 1 – 4zile câteodat , respectând îns un regim stabilit cu grij . Bolnavul r mâ-ne sub supraveghere pentru a se putea determina în cât timp zah rul î iface din nou apari ia. Când acest lucru s-a produs, va fi din nou pus lapat s posteasc cu sup de legume. De aceast dat , va fi nevoie de maipu in de jum tate din timpul scurs prima oar pentru eliminarea zah ru-lui. Munca mea const în elaborarea unui regim real, aplicabil în cazul


123

lui special, care s -l men in f zah r, dar, în acela i timp, s -i furni-zeze energia care s -i permit s munceasc rezonabil. Un diabet serioseste o boal grav , indiferent dac zah rul este sau nu prezent. El impli-

dezordini la nivelul pancreasului i la nivelul ficatului. Nu ne putemtepta s vedem un diabetic tr ind normal. Într-un caz benign îns ,

pacientul va putea reac iona favorabil la un regim f zah r i f in , ca-re îl va face s sl beasc i îi va permite s stabileasc condi ii de viasatisf toare.

ALERGIA LA FÂN

Alergia la fân se declar atunci când exist o atrofiere a mucoase-lor nasului i sinusurilor. Aceste membrane sunt foarte sensibile la fân,polen, praf, mirosuri animale, cea , care provoac str nuturi i tuse vio-lent atunci când vin în contact cu membrana iritat . Dar inflama ia pre-cede irita ia. Dac nu exist o stare cataroas , nu exist nici alergie lafân, oricare ar fi materia iritant pe care o inspir .

i în acest caz, rolul nefast al s rii este bine pus în eviden . Ceicare sufer de alergie la fân, cu pu ine excep ii, sunt dintre cei care aufolosit excesiv sarea de buc rie. Produsele toxice care provin dintr-oindigestie provocat de proteine i f inoase se g sesc de asemenea prin-tre substan ele eliminate. Con inutul destul de bogat în vitamine al fruc-telor proaspete prim vara i vara are un efect stimulator asupra glande-lor endocrine i poate, de asemenea, provoca alergia la fân. Este motivulpentru care boala se declan eaz destul de frecvent în aceast perioad aanului. Aminti i-v îns c substan ele iritante absorbite în acest mo-ment nu constituie cauza alergiei la fân, în afar de cazul în care mucoa-sa membranei nu este deja iritat (un fir de praf sau alt corp str in poatecauza o irita ie mult mai violent pe un ochi inflamat, decât pe un ochinormal).

Reducerea cantit ii de sare întrebuin ate, ab inerea de la proteine ide la f inoase (generatoare de toxine), controlul atent al naturii i canti-

ii de fructe proaspete absorbite – iat primele m suri de supravegherea toxemiei care cauzeaz aceast boal . S nu uit m îns glandele endo-crine, pentru c timpul c lduros stimuleaz suprarenalele care, la rândullor, stimuleaz glanda tiroid prin intermediul sistemului simpatic. Înaceste condi ii, tiroida provoac o eliminare prin intermediul mucoase-lor, agravând astfel simptomele alergiei la fân. Pentru acest motiv, ceicare sunt afecta i de aceast alergie sufer mai pu in într-o clim mai r -coroas . Dac îns suprarenalele sunt slabe, iar tiroida înc destul de


124

puternic pentru a provoca o eliminare prin mucoase atunci când toxe-mia se produce, victima nu va sim i nici o ameliorare de pe urma uneischimb ri de clim .

BOLILE FEMEIE TI

Cea mai mare parte a femeilor suport dureri menstruale. Orbite deideea c ceea ce este comun este i normal, ele cred c unele st ri pato-logice sunt naturale pentru c sunt frecvente. Eu cred c femeia care iaconstant aspirin pentru st rile ei proaste sufer de fapt de o stare de to-xemie. Atunci când ficatul nu- i îndepline te func ia de filtru, curentulsanguin este otr vit de produsele indigestiei care, dac nu sunt eliminatepe c i secundare, pot provoca o boal grav , cancerul sau tuberculoza.Func ia menstrual , în loc s i îndeplineasc sarcina natural , devineun fel de filtru pentru rebuturi, provocând o inflama ie cronic a uteru-lui. Dup ani de efort depus pentru a cur a sângele de toxine iritante,uterul este atât de tumefiat i de degradat, încât pentru un anumit num rde femei abla iunea devine singura solu ie.

Un studiu al func iei menstruale pune în eviden multe anomalii.Durerea, crampele, o scurgere excesiv sunt atât de frecvente, încât omul ime de medicamente populare sunt propuse pentru a alina. Cândsângele toxic caut o ie ire la nivelul uterului prin intermediul func ieimenstruale, inflama ia i irita ia delicatei membrane mucoase provoacspasme care se traduc prin dureri i crampe. Dac toxicitatea este maipu in virulent sau mai diluat , pacienta simte numai o senza ie de greu-tate i congestie la nivelul bazinului. O dat eliminarea început , naturaexpulzeaz o cantitate cât mai mare de materie toxic , iritând astfel stra-turile profunde ale uterului. Ceea ce ar trebui s fie o simpl scurgere setransform în hemoragie care dureaz uneori mai multe zile i pune pa-cienta într-o stare constant de anemie, nervozitate, insomnie, migreni oboseal . Se întâmpl ca rinichii s nu fie în m sur s filtreze anumi-

te otr vuri difuzibile, ceea ce va face posibil apari ia unui edem.Calitatea sângelui menstrual variaz în func ie de compozi ia chi-

mic a materiei toxice. Un sânge ro u, abundent, f miros, înso it decrampe uterine puternice indic faptul c principala substan iritantprovine dintr-o proast digestie a zaharurilor i a f inurilor. Toxinele

spunz toare pentru aceast situa ie sunt ni te acizi care nu au putut fioxida i complet. Dimpotriv , dac sângele este închis la culoare, vâscosi prezint miros, deducem prezen a unor toxine rezultate din indigestia

de proteine (sau putrefac ie). Ou le, brânza i carnea prea pr jit pot fi


125

cauza mirosului sângelui menstrual. Devine astfel evident c , la nevoie,uterul, ales de natur ca organ de reproducere, poate servi la eliminareaunor toxine de putrefac ie.

Femeia bolnav trebuie nu numai s îndure multe suferin e în peri-oada menstrual , ci s treac printr-o încercare înc i mai grea în mo-mentul instal rii menopauzei. Menopauza normal la o femeie s toa-

este f complica ii. Nu mai apare menstrua ia, i asta e tot.Femeia intoxicat îns , care s-a debarasat de o parte din otr vurile

organismului prin canalul menstrual, trebuie s înfrunte, în momentulmenopauzei, una dintre perioadele cele mai critice din via . Este ca icum un baraj ar veni s se interpun în calea unui torent. Curentul san-guin în reflux inund i devasteaz o bun parte a celulelor. Intervin oîntreag gam de tulbur ri noi: bufeuri, depresii nervoase, migrene, ar-trit , indigestie gastric i intestinal , oboseal , iriga ii vaginale, palpi-ta ii ale inimii, tulbur ri respiratorii. Când u a de la ie ire este închisde menopauz , toxinele continu totu i s se îndrepte c tre uter i s seinfiltreze aici. Inflama ia se extinde progresiv i se produce prin vaselelimfatice ale abdomenului o scurgere apoas cu miros metalic caracte-ristic. Este o prim alert pentru cancer!

sper m c va veni un timp în care, dup un studiu atent al chi-miei corpului, al chimiei nutri iei, al eredit ii i al func iei ficat-rinichi,persoana expus îmboln virii de cancer se va putea ap ra aducând co-rec iile indispensabile chimiei alimenta iei sale.

Din fericire, ne este posibil s o ajut m pe pacienta care are tulbu-ri menstruale i de menopauz mai pu in importante. Durerile periodi-

ce pot fi atenuate reducând concentra ia toxinelor în sânge. Cel mai bunmijloc este impunerea unui regim cu 1-2 zile înainte de începutul peri-oadei. Dac antidotul necesar este un acid, se vor administra din or înor sucuri de fructe diluate; dac este vorba de un alcalin, se vor reco-manda sucuri de fructe crude, drojdie i supe de legume. Nici un fel dealt hran nu ar trebui absorbit în aceste dou zile. Pe m sur ce sân-gele este purificat, glandele endocrine func ioneaz mai aproape de nor-mal. Persoanele care sufer de tulbur ri în momentul menopauzei trebu-ie s i restrâng regimul alimentar, s i reduc emo iile i eforturilefizice pentru a atenua simptomele cele mai dezagreabile, simptome care,la urma urmelor, nu fac decât s indice faptul c glanda tiroid face totce poate pentru a interveni într-o situa ie dificil .

Ca s rezum m, reiese clar din aceast sumar trecere în revist abolilor, c eliminarea pe c i secundare joac un rol în fiecare dintre ele.Numele fiec rei boli în parte este determinat de organul afectat. În fie-care caz, se observ un dezechilibru sau o func ionare anormal a unor


126

glande. Terapeutica ra ional const în a dezintoxica, apoi în a reparastric ciunile, iar succesul ei depinde de voin a pacientului de a- i reor-ganiza via a în a a fel încât s lase organului interesat o marj suficientde siguran .

Partea a treia.

ALIMENTELE SUNT CELE MAI BUNE

LEACURI PENTRU DUMNEAVOASTR

14. Alimentele modeleaz corpul

În zilele noastre, americanii, mai mult chiar decât consumatorii derosbif ai b trânei Anglii, sunt foarte bine informa i în ceea ce prive teproteinele: ziarele i revistele îi bombardeaz cu articole educative des-pre „acizii amina i esen iali” i despre proteinele adecvate contra protei-nelor inadecvate. Nimeni nu va fi surprins aflând c , pentru a supravie-ui, corpul are nevoie de proteine (cuvânt însemnând literalmente mate-

rii de prim necesitate).tim c orice fiin vie, de la uria ul elefant la microbii invizibili,

este compus , în principal din proteine. Un regim s tos trebuie s fiebogat în proteine pentru c aceast substan pre ioas este constant în-trebuin at pentru a construi i repara, pentru a între ine combustia careva furniza energia sau va fi transformat în hidrat de carbon i gr sime.

Regimul nostru obi nuit actual nu este oare prea mult bazat pe ali-mente cu con inut mare de proteine? Nu mânc m oare prea mult carne,riscând astfel s devenim supraponderali? Recentele descoperiri tiin i-fice nu tind oare s supraestimeze importan a real a proteinelor în regi-mul de nutri ie? Cei care gândesc astfel numesc epoca noastr „era pro-teinelor”. i credem c , în goana care s-a produs dup proteine, au fostcomplet neglijate unele aspecte vitale.

Când rosbiful zdrav n era alimentul englezului,El ne înnobila inimile i ne îmbog ea sângele;Solda ii no tri erau curajo i iar mesagerii ageri.Oh! Iubitul rosbif al b trânei Anglii!

Richard Laveridge (1670-1758


127

Este cert c proteinele, elemente de baz ale oric rei celule vii, suntde importan vital în alimenta ie. Se g sesc din abunden în carne,pe te, ou , brânz , cereale i anumite legume.

i, totu i, dac proteina este un material care constituie i modelea- corpul, ea poate, de asemenea, în anumite condi ii, ac ioneze ca

un veritabil distrug tor al corpului.Pentru o bun în elegere a comportamentului proteinei în interiorul

corpului, trebuie s ne întoarcem la atom – substan a chimic cea maisimpl . Un atom este desemnat printr-o liter , de exemplu O pentru oxi-gen, H pentru hidrogen, N pentru nitrogen (azot) sau dou litere, deexemplu Na pentru natriu (sodiu), Cl pentru clor etc. Doi atomi se potuni în anumite condi ii, de exemplu sodiul i clorul, din a c ror unire re-zult sarea (clorura de sodiu). Combina ia de unu sau mai mul i atomi senume te molecul . Cu cât num rul de atomi con inu i într-o moleculeste mai mare, cu atât sunt mai mari dimensiunile moleculei. Substan-ele chimice simple, ca sarea de buc rie (NaCl) con in un num r mic

de atomi i sunt calificate în chimie drept compu i anorganici. Combi-na iile complexe de mai mul i atomi, formate în general în jurul atomu-lui de carbon, sunt numite compu i organici.

Moleculele organice, numite coloide, care alc tuiesc vegetalele ianimalele, sunt de o mare complexitate. Atunci când con in azot, ele senumesc coloizi proteici. Planta î i înfige adânc r cinile în solul umedi absoarbe elementele minerale anorganice care sunt transformate de

energia luminii solare în substan e organice coloidale. Vine un vi el inânc aceast plant . Activitatea sa digestiv transform proteina

plantei în mu chi. Hrana natural a omului este planta sau animalul carea mâncat planta. Este cunoscut c corpul uman nu poate s creasc , sse dezvolte i s i repare stric ciunile f un aport corespunz tor deproteine. Proteinele constituie celulele corpului: proteinele de calciu dinoase, de sodiu din ficat, de potasiu din pancreas, de fier i de cupru dinsângele ro u, de sulf din esuturile de leg tur .

Omul ob ine proteinele de care are nevoie din surs animal sau ve-getal . Lactatele, ou le i carnea sunt compuse din proteine animale.Toate vegetalele con in i ele proteine, mai ales maz rea i fasolea. S-avorbit mult despre presupusa superioritate a alimentelor de origine ani-mal asupra celor de origine vegetal ca surse de proteine; a a s-a n s-cut concep ia popular gre it conform c reia omul nu ar putea ob inefor i s tate dintr-un regim strict vegetarian. Animalele erbivore î iconstruiesc îns oasele i mu chii solizi din iarb . Elefantul î i dezvoltfilde ii imen i cu calciu din frunze. În timpul digestiei i al asimil rii,organismul transform proteinele din alimente în aminoacizi. Trebuie


128

subliniat îns faptul c un aminoacid, de origine animal sau vegetal ,este perfect identic i de o egal utilitate pentru hrana omului. Omulpoate tr i cu protein animal sau vegetal , sau cu ambele împreun , cucondi ia ca ficatul s u s func ioneze normal.

Ficatul unui animal tân r func ioneaz normal cu lapte – proteinauniversal . Pentru toate speciile de animale cel mai bun lapte este lapte-le matern, „alimentul cel mai aproape de perfec iune”. Laptele materncon ine proteine, hidra i de carbon, gr simi, anumite vitamine, practictoate s rurile indispensabile. Când animalul este în rcat, proteina îi esteservit sub o alt form , dup cum el este carnivor, erbivor sau omni-vor. Proteina este substan a esen ial din regimul alimentar, în special înperioada de cre tere i de activitate maxim a viet ii. Pe m sur ce neapropiem de b trâne e, nevoile de proteine scad din ce în ce mai mult.

În timpul digestiei, proteinele sunt reduse la molecule simple, ami-noacizi, care sunt elementele constitutive ale esuturilor corpului. Existîntre o sut de mii i un milion de proteine diferite. tiin a face înceforturi pentru a în elege de ce i cum func ioneaz molecula-protein .

tim c digestia proteinelor începe în stomac i se continu în in-testin. Câ iva aminoacizi ajung în ficat prin intermediul venelor din in-testinul sub ire. Ficatul fabric proteinele necesare corpului plecând dela aminoacizii utili i îi elimin pe cei inutili odat cu bila. Cu ajutorulhranei pe care o absorb, celulele trebuie s se multiplice i s se repro-duc . Aceasta ne conduce la una dintre func iile miraculoase ale fantas-ticelor celule corporale, de care am vorbit deja, dar care este atât de im-portant , încât merit s revenim asupra ei.

Multiplicarea celulelor depinde de un compus al iodului con inut înhormonul tiroidian. Acest hormon ajunge în celule prin intermediul cor-pusculilor de sânge alb, limfocitele. Reproducerea i multiplicarea celu-lelor este imposibil în absen a limfocitelor sau a hormonului tiroidei.Caden a reproducerii este foarte variabil . În timpul vie ii embrionare,aceasta este foarte rapid . La vârsta adult este foarte încetinit , în afarde cazul în care este nevoie s se repare sau s se înlocuiasc esuturideteriorate sau distruse. În timpul perioadei de cre tere – copil rie iadolescen – formula sanguin pune în eviden un exces de limfocite(proces numit leucocitoza copil riei) care este considerat ca fiind o starenormal .

Când unele celule sunt deteriorate sau distruse datorit bolii, se im-pune repararea sau reconstituirea lor. În acest scop, corpul trimite în zo-na afectat un flux sanguin bogat în limfocite. Concentra ia de limfociteîn esuturile deteriorate este un fapt histologic demonstrat. Faptul climfocitele transport elemente indispensabile multiplic rii celulelor pa-


129

re a fi evident, dat fiind c observa ia microscopic arat c acolo undenu sunt, nu are loc nici o reproduc ie. Distrugerea rapid i repararealent în caz de leucopemie (situa ie în care sângele con ine mai pu inecelule albe decât în stare normal ) pare s confirme acest fapt.

Deoarece limfocitele sunt necesare pentru realizarea reproduceriibiologice, nu este o îndr zneal s credem c ele transport elemente vi-tale, dintre care unele au putut fi colectate în timpul drumului lor prinvasele sanguine i prin cele ale circula iei limfatice. Pentru a sus ineaceast ipotez , s urm rim drumul unei limfocite de la unul dintre cen-trele de fabricare – de exemplu splina – pân la destina ia final , celulacare trebuie regenerat . P sind splina prin vasele limfatice, ea p -trunde în suprafa a vilozit ilor intestinului, unde se îmbog te cuacizi amina i, proasp t fabrica i prin digestia proteinelor. Natura adunapoi aceste limfocite pline de hran într-un vas important, canalul limfa-tic, i le descarc în vena inferioar situat imediat sub clavicul . Sân-gele acestei vene este foarte bogat în hormon tiroidian, pentru c glandatiroid î i vars secre iile, u urând o impregnare rapid a limfocitelor,lucru f care dezvoltarea i reproducerea celulelor este imposibil .

Marea importan a impregn rii limfocitelor de c tre hormonul ti-roidian este pus în eviden i de proximitatea timusului (alt centru defabricare a limfocitelor). Numeroase vene din timus sunt în leg tur di-rect cu vena tiroidian . Volumul i activitatea timusului în perioada co-pil riei i adolescen ei, ca i atrofia sa final atunci când corpul a atinsmaturitatea, înt resc presupunerea c timusul este principalul centru defabricare a limfocitelor în perioada copil riei i a adolescen ei. Pentru a

stra timusul i tiroida într-o bun stare de func ionare, proteinele tre-buie selec ionate cu grij în timpul perioadei de cre tere. Tiroida are ne-voie de proteine bogate în iod, în timp ce timusul i limfocitele au ne-voie de aminoacizi boga i în fosfor. Furnizarea tipului i a cantit ii co-respunz toare de proteine este unul din factorii principali ai dezvolt riiarmonioase a individului.

Este important de subliniat faptul c proteinele, fiind alimente sti-mulante i cu gust agreabil, le consum m în cantitate mai mare decâtnecesarul corpului. Dr. P.H. Mitchell în cartea sa „The Mitchell Text-book of General Physiology” spune: „S-a demonstrat, pe bun dreptate,

atunci când se m re te cantitatea de proteine alimentare, cre tereaconsiderabil care ar trebui s se produc în echilibrul de azot r mâneîn urm … eventual, corpul va prezenta un echilibru de azot de nivelmai ridicat. Între timp, o cantitate considerabil de noi proteine se vorfi ad ugat obligatoriu în corp. Nu se produce o excre ie compensatoriea excesului de de euri care con in azot. În acest sens, ne putem a tepta


130

ca un animal de laborator, care a fost hr nit cu mult mai multe proteinedecât nevoile sale, s poat rezista efectelor unui regim s rac în pro-teine pe o perioad destul de lung . Organele care servesc drept acu-mulatori limita i de proteine sunt ficatul, esuturile intestinale i rini-chii. Se tie, în urma experien elor efectuate pe animale, c greutatea icon inutul în proteine ale acestor organe cresc direct propor ional”.

Statistici recente au demonstrat c un american mediu consumanual aproximativ o cantitate de carne egal cu greutatea sa corporal –circa 85 kg. Este un obicei în zilele noastre s se m nânce carne de treiori pe zi. Carnea are un efect de înc lzire asupra corpului. Dup cons-umarea unor alimente bogate în proteine, efectele lor se prelungesc timpde mai multe ore i acesta este motivul pentru care senza ia de foameapare numai dup o bun bucat de timp.

Din cauza acestui efect stimulant, un exces de proteine în hran do impresie de confort; numai c , pentru medicul priceput, exist o marediferen între aceast stare euforic i adev rata s tate. Prea mul ioameni, unii chiar doctori, nu tiu s disting între s tate i stimularei nu- i dau seama c stimularea poate conduce la boli grave. Când acest

lucru se va produce, va fi nevoie, ani la rând, de un regim f pro-teine,care s -i permit organismului s i reg seasc echilibrul.

ul nu este prea mare dac s-au consumat alimente naturale, co-rect preparate i bine tolerate de c tre ficat. Feluri de mâncare din carnesau pe te, pr jite, s rate, conservate în gr sime sau în saramur , nu suntalimente naturale corect preparate. Dac mânca i cum nu trebuie, o bunparte a activit ii organismului dumneavoastr const în a se debarasade hrana proast pe care i-a i administrat-o. Când a i absorbit proteinecare putrezesc în intestin i otr vesc ficatul, calea pentru boal a fostdeschis .

Deoarece ficatul este organul cel mai important al corpului, s -i ob-serv m un pic evolu ia pentru a stabili ce tip de proteine îi convine celmai bine. Regimul alimentar din epoca primitiv era extrem de simplu.Timp de mii de ani, hrana a fost consumat crud , iar mai târziu, în cazde boal se recuno tea valoarea unui regim de proteine crude. Hipocrateprescria laptele pentru tuberculoz , iar medicii recomandau sângeleproasp t pentru a trata aceast boal .

Mult timp s-a atribuit ou lor crude valoare terapeutic . Pentru a- iasigura for i s tate, pieile ro ii din Canada consumau crude glande-le suprarenale ale animalelor i uneori chiar ficatul lor crud. i în zilelenoastre eschimo ii m nânc , în caz de boal , pe te crud. Iar întoarcerea,la vârsta b trâne ilor sl bite, la un regim de lapte crud demonstreazeficien a unui regim pe baz de proteine crude.


131

Laptele este foarte u or de digerat în stare crud , legumele cu con-inut bogat de proteine sunt digerate mai greu decât proteinele animale.

În ultim instan îns , alegerea proteinelor depinde de metabolismulficatului fiec rui individ.

vrea s insist asupra necesit ii de a administra cantitatea i ca-litatea de proteine corespunz toare, mai ales copiilor. Adev rat, protei-nele modeleaz corpul, dar un corp s tos nu va putea fi construit de-cât cu proteine de calitate, bine tolerate de ficat. Aminti i-v c avemacela i ficat ca i omul cavernelor i c trebuie s select m i s între-buin m proteinele cu discern mânt. Pentru c oaia tr ie te în mod na-tural pe p unile de la munte, carnea sa este cea mai indicat consumu-lui uman. Trebuie mâncat în sânge. Urmeaz carnea de vit . Pe tele i

rile de curte sunt în general prea mult preg tite i, de aceea, suscep-tibile de a putrezi în intestin. Aceea i rezerv fa de carnea de porc iorgane. Ou le sunt utile datorit g lbenu ului, de preferin crud sau pu-in preg tit. Albu ul de ou n-ar trebui niciodat pr jit.

Pentru regenerarea suprarenalelor epuizate nimic nu este mai bundecât g lbenu ul de ou crud, bogat în fosforul atât de necesar.

Am avut ocazia s aplic acest tratament unei ziariste celebre la Ho-llywood. Într-o zi, în timpul unei plimb ri, a le inat. Când a venit în ca-binetul meu, mi-a spus c lucrase prea mult pentru c , în plus fa dearticolele de la ziar, terminase o carte i f cuse un turneu de conferin eîn Canada. Examenul a confirmat faptul c era complet epuizat . V -zând starea în care era, i-am spus: „Data viitoare când o s mai le ina i,risca i s nu v mai ridica i deloc.”

Am internat-o în clinic , într-o camer pu in luminat , i-am interzis vorbeasc cu cineva i i-am prescris un regim de g lbenu uri de ou

foarte moi i de supe de fasole verde i dovlecei.„O s înnebunesc!”, mi-a spus. „O s vedem!”, i-am r spuns.În prima zi a fost agitat i a dormit prost. A doua zi a dormit cinci

ore, iar a treia zi zece ore continuu. A ajuns s doarm 14 ore pe zi i sse relaxeze în restul timpului. Dup zece zile, i-am permis s p seascclinica i s i reia munca, dar f surmenaj. De atunci nu s-a maiîntâmplat niciodat a a ceva.

15. Proteinele pot s distrug corpulHrana luiEra gloria,Care era o otrav pentru mintea lui

i un pericol pentru corp.Sir Henry Taylor (1800 – 1888)


132

Dac în aceste versuri am înlocui „gloria” cu „exces de proteine”,poezia ar fi distrus , dar ar fi o afirma ie corect din punct de vedere alnutri iei i s ii. Proteinele ne pot distruge corpul dac nu suntematen i la regimul nostru!

Proteinele sunt indispensabile organismelor vii, fiind elementele debaz ale oric rei celule vii, indiferent c este vorba de mu chi, creier,sau unghiile umane, de lemnul i de frunzele copacilor, de blana anima-lelor sau de orice plant care cre te.

Proteinele pot fi arse pentru a produce calorii la fel ca i gr simile,i pot fi transformate în hidra i de carbon de c tre organism. Corpul nu

poate s creasc , s se dezvolte i s i repare stric ciunile f proteine,în cantitatea i calitatea dorite. Natura proteinelor necesare difer pentrufiecare animal i pentru fiecare plant . C utând s descopere ce tip deproteine convine cel mai bine corpului uman, trebuie s ne întreb m cefac proteinele în i pentru corpul uman.

compar m din nou corpul cu un motor. Energia i c ldura ma i-riei rezult din combustia benzinei sau a motorinei, care este bogat

în carbon. În corp, energia i c ldura provin din oxidarea zaharurilor, încare predomin carbonul. Zah rul este fie absorbit direct, fie fabricat deorganism din pâine i gr simi. Motorul pe benzin este constituit dinmetale. Dac se uzeaz , este reparat cu piese fabricate din aceste mate-riale. La fel corpul, compus din proteine, este reparat cu proteine. Ben-zina, a teptând s fie utilizat , aceasta este înmagazinat în rezervoarecare îngreuneaz structura ma inii. Un exces de zaharuri, pâine i gr -simi produce acela i efect asupra corpului. Dac se adaug prea multmetal, ma ina este supraînc rcat , nu func ioneaz bine i se va opri.Un exces de proteine în corpul uman conduce la acela i rezultat.

Nu cu mult timp în urm , tiin a medical considera c un exces deproteine sfâr te prin a fi eliminat, mai ales prin rinichi. Acum tim cexcesul de proteine este înmagazinat în celule, cu rezultate dezastruoa-se. De exemplu, una dintre principalele cauze a ceea ce se nume te hi-peraciditate este un exces de proteine în esuturi. Asta poate p rea sur-prinz tor majorit ii oamenilor. Adev rul este c organismul devine atâtde saturat de proteine, încât metabolismul azotului este perturbat. Prote-inele se compun din unit i mai mici, acizii aminici, adev ratele pietrede construc ie care men in esuturile existente i fabric altele noi. Pre-zen a prea multor aminoacizi îns distruge echilibrul acid-baz al corpu-lui, urmând consecin e dezastruoase.

Mul i medici sunt serios preocupa i de ceea ce eu numesc „maniaproteinelor” în publicitatea fabrican ilor de produse alimentare. Sunt


133

perfect de acord în special cu unul dintre ei, dr. Emmet Holt, un pediatrueminent, care a scris cele ce urmeaz în cartea sa „Postgraduate Me-dicine”: „În lumina incertitudinii noastre actuale i a eviden ei suges-tive c am dep it poate pragul de absorb ie maxim a proteinelor ne-cesare pentru a face fa unora dintre eforturile noastre cele mai im-portante, suntem oare îndrept i s continu m s ne îmbog im regi-mul în proteine? Presiunile care se fac în acest sens sunt numeroase.Industria cerealelor a devenit „con tiincioas ” în ceea ce prive te pro-teinele i a început s i îmbog easc produsele cu proteine i aminoa-cizi. Con inutul i calitatea proteinelor au devenit g selni e ale indus-triei alimentare. Ca doctori, vrem s juc m cinstit i s ne supunem cli-en ii la cât mai pu ine riscuri. Înseamn îns c juc m cinstit, dac ur-

m aceast tendin , sau poate c a venit momentul s facem o acuzi s ne d m seama de efectul produs de regimurile noastre actuale îna-

inte de a ne aventura i mai mult pe drumul „îmbog irii” în proteine?”Putem înv a multe dac observ m în elepciunea naturii în proble-

ma nevoilor în proteine ale organismului. Vi elul se dezvolt foarte re-pede cu laptele de la mama-vac , bogat în proteine de calciu i albumi-

. Iedul cre te mai pu in repede, deci laptele de capr este mai pu inbogat în proteine. Cre terea sugarului este înc i mai lent , c ci laptelemamei sale este cel mai s rac în proteine din toate mamiferele. Pe m -sur ce omul avanseaz în vârst , nevoile sale de proteine devin mai pu-in importante, cu excep ia cazurilor de r nire, boal sau epuizare, când

se impune o cre tere temporar .Din nefericire, stimularea – ca urmare a unui exces de proteine –

este adesea considerat ca o stare de s tate bun . Aceast confuzie acut s apar credin a gre it c un regim bogat în proteine este întot-

deauna benefic, cu atât mai mult cu cât aceast opinie a fost încurajatde publicitatea celor care au proteine de vânzare. Rafturile b canilorsunt pline cu cutii care con in hran pentru sugari, iar mamele, având în-credere în anun urile publicitare, î i umplu plasele cu asemenea produ-se. Natura spune îns c laptele matern este alimentul necesar pen-tru copilul care se dezvolt . El este, de fapt, singura hran f cutspecial pentru copii.

Pisicile sunt esen ialmente carnivore. Totu i, pisoii vor avea con-vulsii dac li se aplic un regim cu carne în timpul experien elor de la-borator. Acestea sunt rezultatul direct al unei toxemii datorate indiges-tiei cu proteine indezirabile cu care ficatul pisoiului nu se poate încobi nui. Cred c frecven a sporit a anumitor maladii grave la copii –reumatism cardiac, leucemie, poliomielit – este datorat prezen ei unorproteine d un toare în regim. Sporirea num rului cazurilor de cancer i


134

de boli cardiace la vârsta medie ar putea fi imputabil acelora i erori ali-mentare. Când am început s profesez, întâlneam 2-3 cazuri de cancerpe an. Acum v d între 6-8 pe lun . Este, oare, posibil ca nebunia supra-aliment rii cu proteine, între inut în anii din urm prin propaganda fa-brican ilor de conserve din carne, s fie cauza înmul irii cazurilor decancer?

Dac vrem s tim ce se întâmpl cu proteinele pe care le absorbim,este necesar s examin m cu aten ie chimia ficatului. Cu riscul de a vplictisi, v repet: omul a traversat o evolu ie de un milion de aniavând practic acela i ficat. Ficatul lui se obi nuie te cu un anumit tipde proteine (calitativ i cantitativ). S tatea i longevitatea depind înmare m sur de aportul de astfel de proteine în regimul alimentar.

tim c în epocile primitive omul se hr nea cu proteine în stare cru-. Carnea, sângele, m duva, erau consumate crude. Alt dat , eschimo-

ii se hr neau cu carne crud de pe te i balen . Dac ast zi ei preparcarnea, o fac în general pentru a o decongela. Avem dovezi tiin ifice ceschimo ii, de i supu i unor temperaturi foarte sc zute, erau una dintrerasele cele mai robuste de pe glob – cu oase solide i din i s to i –înainte de a cunoa te regimul alimentar, numit civilizat, al omului alb.

Exploratorul Vilhjalmur Steffansson a f cut experien e foarte inte-resante în leg tur cu regimul alimentar din regiunile arctice. Cu ocaziauneia dintre c toriile sale, a fost înso it de un grup de studen i robu ti,

rora le-a impus un regim de carne crud . La început, tinerii au g sitcarnea aceasta urât mirositoare i opus gustului lor, încât li se întâmplaadesea s vomite. Pân la urm , s-au obi nuit, au mâncat-o cu poft inu au avut probleme de constipa ie sau indigestie. Au descoperit îns c ,dimpotriv , carnea pr jit i s rat le provoca indigestii violente.Vilhjalmur Steffansson a repetat experien a de mai multe ori, iar DonaldMac Milian, alt explorator arctic, i-a confirmat concluziile punct cupunct.

Carnea crud constituie hrana cea mai indicat în Marele Nord: nunumai c este singura disponibil , ci pentru c posed , în aceast clim ,calit i stimulatoare i energizante. Este de la sine în eles c o astfel dediet ar fi dezastruoas în zonele tropicale. Natura, în în elepciunea ei,ofer omului, în compensa ie, o mare varietate de fructe proaspete.

Dup experien ele lui Steffansson ne putem întreba: De ce carneapreparat cauzeaz indigestie i, în cazul în care insist m, chiar boli?Pentru a g si r spunsul, trebuie s studiem compozi ia chimic a urinei.S-a demonstrat c atunci când s-a consumat carne crud , urina nu con-ine acizii de putrefac ie ai digestiei. S-a tras concluzia c cu cât protei-

nele sunt mai preparate, cu atât mai mare este cantitatea de proteine pu-


135

trede în urin i chiar în transpira ie sau celelalte secre ii ale corpului.Termenul chimic pentru proteinele crude este coloid hidrofil, iar pentruproteinele preparate coloid hidrofob. Asta înseamn c moleculele suntdispuse diferit, sub o form mai pu in asimilabil pentru organele diges-tive. Exemplul cel mai simplu este diferen a dintre albu ul oului crud icel al oului fiert. Primul este solubil în ap , nu putreze te în intestine iare un comportament special fa de acizi, baze i s ruri. Multe boli,

oare sau grave, sunt cauzate de toxemia care urmeaz unei indigestiide proteine preparate.

Rezultatele acestor experien e, de i foarte conving toare, nu au fostniciodat luate prea în serios. A vrea, de altfel, s precizez c nu pres-criu carne crud pacien ilor mei, în afar de cei c rora le place i o tole-reaz . Carnea în sânge are îns un gust bun, iar ficatul o accept . Am în-

at, din experien , c acizii din carnea pu in preg tit pot fi u or neu-traliza i de legume nef inoase, crude sau preg tite, consumate în timpulaceleia i mese. Atunci când individul amator de friptur i cartofi pr -ji i trece la coasta de oaie, dovlecei fier i în abur i salat verde, va fi

spl tit printr-o ameliorare a st rii sale de s tate. Din fericire, nicilaptele crud, nici ou le crude nu ridic probleme de gust pentru majori-tatea pacien ilor.

Lucr rile lui Francis F. Pottenger au demonstrat natura d un toarea proteinelor de origine animal preparate. Dr. Pottenger a f cut experi-en e pe pisici. În timpul experien elor sale, nici o pisic nu s-a îmboln -vit atâta timp cât a fost alimentat cu un regim de proteine crude.

Pisicile alimentate cu un regim de proteine preparate au fost afec-tate de boli similare omului: diaree, c derea din ilor sau a p rului, sl bi-rea oaselor, artrit , gastrit , atrofie i ciroz a ficatului. Lucr rile docto-rului Pottenger fac un pas curajos înainte în direc ia bun , dar s-au izbitde o opozi ie violent , deoarece consumul de proteine preparate nu con-stituie numai un obicei vechi, ci este, în acela i timp, piatra de temelie aunei importante industrii. Peste teoriile lui Pottenger s-a a ezat prafuldin arhivele medicale; exist totu i câ iva practicieni netradi ionali ti(printre care, cu mândrie m num r) care nu se tem s apere o cauz ne-popular .

Lucr rile dr. Pottenger acoper o arie prea vast pentru a putea fiaprofundate aici. Persoanele interesate trebuie s -i studieze scrierile ti-in ifice. Patru dintre observa iile sale se impun ca pietre de încercare pedrumul spre adev r:

1. Cu un regim de proteine crude o pisic î i p streaz s tatea,în timp ce cu un regim de proteine preparate se îmboln ve te imoare repede.


136

2. O pisic al c rei organism a fost legat de un regim de proteineînc lzite nu- i va redobândi s tatea, chiar dac va reveni laregimul de proteine crude.

3. Degradarea ficatului de c tre proteinele preparate este un pro-ces progresiv, iar bila devine, în sfâr it, atât de toxic , încâtnici m car buruienile nu mai cresc pe un sol îngr at cu excre-mente de a a natur .

4. Prima genera ie de pisoi este marcat de tare anormale, la ceade-a doua, pisoii se nasc bolnavi sau deja mor i. Nu exist o atreia genera ie, pentru c pisicile devin sterile.

Proteinele preparate utilizate în experien ele dr. Pottenger erau for-mate din lapte pasteurizat, zer, brânz , lapte praf, ou pr jite, carne fiar-

sau pr jit , s rat sau uscat . Aceste experien e au fost repetate demai multe ori i atent controlate, a a încât rezultatele nu pot fi puse laîndoial .

Ce se întâmpl cu proteinele în timpul digestiei? Ficatul încearc sle asimileze. Aceast func ie se realizeaz sub controlul sistemului sim-patic, care î i are sediul în plexul solar – o re ea de nervi situa i la extre-mitatea superioar a abdomenului. Ficatul declan eaz procesul chimicpentru digestia, s spunem, a proteinei A. Este posibil ca la aceea i ma-

s fi fost absorbit i proteina B. Pentru a u ura în elegerea, s pre-supunem c proteina A este carnea, iar proteina B brânza. Ficatul, ne-fiind în stare s asigure digestia amândoura în acela i timp, plexul solar,un fel de creier abdominal, intervine i alege una dintre cele trei meca-nisme de ap rare prin care se evit dereglarea ficatului: (1) con inutulmesei poate fi vomitat (reflex destul de frecvent la copii, când au înghi-it unele peste altele bomboane, pr jituri, înghe at ); (2) controlul mus-

cular al stomacului poate permite trecerea unui tip de protein , întârziin-du-l pe cel lalt (acest lucru s-a demonstrat prin sp turi frac ionate iradioscopie); (3) se provoac o mi care peristaltic sus inut , care setraduce prin diaree.

Teologii vorbesc mult despre vocea t cut a con tiin ei. A vrea satrag aten ia asupra vocii t cute a plexului solar, un organ pe care majo-ritatea oamenilor îl ignor . Când un individ absoarbe prea mult hransau un amestec de alimente incompatibile, natura emite un semnal dealarm sub forma unei râgâieli. Mul i oameni consider acest lucru cape un pas digestiv gre it, în realitate fiind vorba de un vestigiu îndep r-tat al râgâielii infantile. Înv i s respecta i acest avertisment al Na-turii!

Acizii i alte de euri ale indigestiei prin proteine putrificate suntor de depistat în urin . Din punct de vedere tiin ific, apar in grupului


137

fenolilor, acizilor indoxil-sulfurici, acidului uric i aminoacizilor toxici.Sunt adesea elimina i „prin substitu ie” prin mucoase sau prin difuziuneîn lichidul spinal.

Înghe ata constituie desertul dumneavoastr preferat? Gândi i-vpu in la opinia tiin ific despre acest preparat dulce! Se g se te la ori-ginea toxinelor difuzibile, pentru c este o mixtur de proteine cu unînalt grad de putrefac ie, fie c este de tip comercial, fie preg tit în ca-

. Dr. Axel Emil Gibson, un pionier al studiului putrefac iei proteinelor,a f cut câteva observa ii interesante asupra acestui fel de mâncare carese bucur de o favoare atât de general : „Congelarea d smântânii ulti-ma sa tu de corupere fiziologic . Substan e care fermenteaz rapid –laptele, smântâna, fructele – se dezagreg imediat ce sunt congelate.Dar cum stoparea activit ilor microbiene, provocat de frig, nu estedecât temporar , înseamn c activitatea distructiv a bacteriilor estereluat de îndat ce înghe ata se tope te în stomac, oferind astfel unosp de celule putrefiate imensei hoarde de minusculi mânc tori de ca-davre. Eviden a acestui carnaval macabru scap gustului, fiind mascatde marele magician care face s treac orice – zah rul. Pentru c , înaceast înmormântare fiziologic a smântânii înghe ate, înghe ata joa-

rolul îmb ls torului, iar zah rul pe cel al fluidului de îmb ls ma-re.”

i alte produse putrescibile pot produce acela i fel de toxemie,numai c , în lunile toride de var , o cantitate imens de astfel de pro-duse este consumat , mai ales de copii. Este posibil s facem o apropie-re între acela i obicei i faptul c epidemiile de poliomielit izbucnesc,în general, în lunile iulie i august? Unii medici cred c da. i recoman-

p rin ilor s interzic copiilor mici înghe ata în aceast perioad .m acest avertisment pentru c acizii putrifica i difuzibili, provenind

dintr-o indigestie datorat înghe atei, când nu au fost complet elimina iprin ficat i rinichi, sunt expulza i pe c i secundare prin mucoasele na-sului i sinusurilor. Aceste simptome ne fac adesea s suspect m o r -ceal în plin var . Virusul poliomielitei se hr ne te cu aceste secre ii iprovoac la majoritatea copiilor o inflama ie înso it de o febr u oa-ri poate de în epeneli ale gâtului. Dup câteva zile, cei mai mul i din-tre

copii î i revin. Dac copilul se afl într-o stare foarte toxic , cu glan-dele suprarenale sl bite, virusul invadeaz mucoasele sinusurilor. Cummembranele creierului se g sesc destul de aproape, acesta se r spânde -te cu u urin în creier, de acolo în m duva spin rii, a c rei lezare pro-voac o paralizie motrice. Vor paraliza ini ial copiii cei mai toxici, circa35% din cei atin i de virus. Raritatea cazurilor de poliomielit este dato-rat procentajului sc zut de copii sensibili la acest virus. Ace tia au în


138

general capsulele suprarenale sl bite i o rezisten sc zut la boal de-oarece au f cut un exces de înghe at i pentru c au comis, în mod si-gur, i alte gre eli în regim.

Mul i savan i au subliniat faptul c erorile dietetice pot explica po-liomielita. Doctorul Benjamin F. Sandler a încercat o experien în loca-litatea Ashville (Carolina de Nord), unde fuseser înregistrate numeroa-se cazuri de poliomielit , în timpul lunilor de var ale ultimilor ani. Întimpul aceleia i veri, nu au fost date copiilor alimente îndulcite, consta-tându-se o sc dere cu 90% a cazurilor de poliomielit .

Am fi putut crede c dup aceast demonstra ie se vor lua m suride repetare a acestui gen de experien e pe o scar mai larg , dar nu afost a a. Motivul? O aten ie mai mare acordat acestui gen de constat riar fi pus în pericol vânzarea înghe atei sau a altor produse similare.

A elimina din regim un fel de mâncare a a de apreciat ca înghe atapoate p rea unora o m sur prea auster . Produsele lactate, în general,sunt legate de specia uman prin ceea ce a fost numit „memoria celule-lor”. Înghe ata poate fi u or i pl cut înlocuit cu un amestec de fri ,zah r i fructe zdrobite, r cit în frigider, dar nu înghe at . i înc unavertisment: acest amestec nu trebuie consumat ca un desert la sfâr itulunei mese, deoarece, combinat cu alte proteine animale, risc s împo-

reze ficatul.Nu voi obosi s repet c proteinele, cu cât sunt mai înc lzite i mai

preparate, cu atât mai mult î i schimb natura coloidal . Coloizii hidro-fili se transform în coloizi hidrofobi. Ficatul primitiv al omului esteechipat pentru a trata coloizii hidrofili ale c ror de euri sunt u or neu-tralizate de rezervele lui de sodiu i eliminate cu bila. Rinichii contri-buie i ei evacuând de eurile azotate sub form de uree.

Prin structura lor, proteinele difer de zaharuri, pâine i gr simi, de-oarece con in azot, fosfor, sulf i fier. Zaharurile, f inurile i gr similese compun din carbon, hidrogen i oxigen, elemente care nu sunt trans-formate nici alterate de c ldur . C ldura altereaz proteinele care se pu-trific în intestin, provocând dezordini grave.

Dup ce au studiat regimul sugarului i al copilului mic, mul i oa-meni de tiin se mir ast zi de vigoarea copilului care rezist la regi-mul, adesea îngrozitor, la care este supus în primii ani de via . Este deajuns s compar m diferen a dintre chimia sugarului alimentat cu lapteartificial, fabricat în marile uzine, i chimia celui alimentat numai culapte matern. În leg tur cu acest aspect, venerabilul Oliver Wendell re-marcase c „o pereche de glande mamare bine dezvoltate întrece cumult cele dou emisfere ale creierului celui mai erudit savant în arta dea compune un lichid nutritiv pentru sugar.”


139

Scaunul sugarului la sân este, prin compara ie, f miros, neiritanti moale. R suflarea sugarului are un miros pl cut, iar transpira ia lui nu

miroase urât. Urina nu îi irit pielea sensibil i nu are miros puternic iresping tor. Asta se datoreaz faptului c natura a înzestrat sugarul cuun aparat intestinal care se potrive te cu laptele matern. Este hrana spe-cific pe care el trebuie s o întrebuin eze.

Toat lumea tie c cel mai inofensiv dintre toate tipurile de laptetratat care sunt îmbuteliate pentru alimenta ia sugarilor este cel care afost supus procedeului de pasteurizare. i, cu toate acestea, secre iile su-garului, dup ingerarea de lapte pasteurizat, devin mirositoare i iritante.Una dintre consecin ele frecvente este i constipa ia. Dac am examinaurina sugarului, am g si de eurile putrefac iei proteinelor. În cursul ce-lor cincizeci de ani de practic medical , am avut ocazia s constat acestfenomen. Laptele modificat comercial i alimenta ia pentru sugari sunttoate str ine digestiei efectuate de ficatul sugarului i pot provoca dia-ree, alergie la lapte i constipa ie. Pentru a preveni acestea, fabrican iiîndulcesc produsele cu zaharuri artificiale care m resc aciditatea i fer-menta ia i provoac gaze, colici i urin toxic .

Laptele este unul dintre alimentele naturale cele mai instabile idintre cele mai sensibile la diferen ele de temperatur . Chiar i numai oscurt perioad de înghe are îl lipse te de o parte dintre vitaminele salei îi altereaz structura organic . Pasteurizarea îl dezintegreaz i mai

mult, iar fierberea îl transform într-un aliment f valoare i putre-fiabil, pe care ficatul îl tolereaz destul de greu. Parc i aud strig tul derefuz al acestui organ maltratat, atunci când îi este impus o can delapte cald.

De ce unii sugari par s se simt bine, în ciuda alimenta iei nenatu-rale? Au un ficat puternic i suprarenale în stare bun . Mai târziu, întretrei i ase ani, vor suferi de r ceal , r ceal cronic i alte boli atât defrecvente în comunit ile de copii.

În cursul experien ei f cute de dr. Pottenger, pisicile crescute nu-mai cu lapte pasteurizat au murit dup trei luni, în timp ce cele hr nitecu lapte crud au tr it i au r mas s toase. Vi eii trata i cu lapte pasteu-rizat dep esc rar dou luni de via .

Cu tot respectul datorat lui Pasteur, noi, pediatrii cu experien ,tim c laptele de vac pasteurizat este d un tor alimenta iei copiilor.

Industria laptelui, unde sunt în joc interese foarte mari, folose te pasteu-rizarea pentru ca laptele s nu se acreasc prea repede. Laptele tratatcorect i curat nu are nevoie de pasteurizare. Dovada este excelentacalitate a laptelui crud certificat. Ar trebui întrebuin at în fiecare zi cândni-l putem procura.


140

Am amintit c albu ul preparat este toxic. G lbenu ul este mai sta-bil, dar are, totu i, mai mult valoare nutritiv când este consumat crudsau u or înc lzit. i carnea este mai bine digerat când este crud ; dacnu, este de preferat s fie consumat la gr tar i în sânge. Carnea de oaiei cea de vit furnizeaz cele mai bune proteine de origine animal .

Aminti i-v c proteinele prea preparate sunt digerate cu greutate iprovoac toxemia, în special porcul, vi elul, pe tele, p rile de curte,vânatul i brânzeturile.

Mul i oameni înghit cantit i enorme de carne i brânzeturi i, apa-rent, î i p streaz s tatea. Mai devreme sau mai târziu îns , Natura îiface s pl teasc . Este demonstrat c pentru a neutraliza produsele putri-ficate ale unei indigestii de proteine preparate, ficatul î i epuizeaz so-diul mai repede decât îl poate reconstitui. Când ficatul este sl bit, toxe-mia avanseaz .

Atâta timp cât glandele suprarenale sunt puternice, ele încearc sremedieze sl biciunea ficatului, ceea ce face ca func ia renal s fie so-licitat mai mult. Atunci când ficatul i rinichii sunt epuiza i, toxemiaavanseaz mai u or i oblig organismul la un efort de eliminare pe c isecundare. Astfel, pieptul poate secreta proteine acide toxice sub formde lapte otr vit, uterul – proteine iritante în locul unei secre ii menstrua-le normale. Cancerul se poate declan a atunci când puterea distructiv aacizilor astfel elimina i ajunge la apogeu. Este, poate, motivul pentrucare cancerul la femei este atât de des localizat la sân i uter.

Ca s rezum m rolul proteinelor ca factori de distrugere a corpului,trebuie s reamintim c proteina natural pentru puii de animale i sugareste laptele proasp t, crud, direct de la sân în gur , pe cât posibil, i cnici un alt produs fabricat nu poate înlocui cu adev rat laptele naturalcrud i curat.

Trebuie subliniate i urm toarele concluzii: (1) alimentele bogate înproteine sunt pietrele de construc ie naturale ale corpului; (2) un con-sum exagerat de proteine, chiar i în forma lor perfect , poate crea tul-bur ri în chimia organismului; (3) proteine de tipuri diferite, absorbite laaceea i mas , sunt incompatibile i este mai bine s ne limit m la unsingur tip de fiecare dat ; (4) pr jirea i fierberea proteinelor de origineanimal le fac mai pu in digestibile i m resc putrefac ia în timpul di-gestiei.

Cervantes îl pune pe don Quijotte s rosteasc cu o voce plâng rea-: „Putem avea oare vreodat prea mult dintr-un lucru bun?” Da,

putem, atunci când acest lucru bun este proteina!


141

16. Un regim de legume ca s v îngriji i

În filmele de r zboi, para uti tii sunt adesea cei care salveaz situa-ia. În cazul bolii, acest rol revine frecvent legumelor proaspete sau pre-

parate. Nu exist , în general, nici un motiv pentru a trebui s apel m lamedicamente. Este bine de tiut c toate medicamentele sunt produsechimice; acelea i produse chimice se g sesc în form organic în legu-me i alte alimente.

Poate fi îns greu s i procuri legumele indicate pentru un anumitcaz. Mi-aduc aminte c am fost chemat odat la patul unui fermier izo-lat într-un fund de ar . Suferea de ulcer purulent la piciorul drept, careera îngrozitor de umflat.

Unul dintre principalele elemente pe care trebuia s i-l administrez,i înc repede, dat fiind starea sa alarmant , era sucul de legume alca-

line de tipuri diferite. Nu era îns sezonul legumelor i nu exista înapropiere nici un magazin în care s soseasc zilnic legume proaspete.Singura plant util din punct de vedere medical care cre tea la acea orla ferm era o specie de graminee pe care am numit-o „alfa”.

„Ei, bine, o s -l hr nesc cu alfa”, mi-am spus. Fermierul i so ialui p reau foarte mira i, dar i-am convins. Dup indica iile mele, au fostcule i muguri tineri, au fost t ia i buc ele, amesteca i cu ap i cu sucde grepfrut g sit într-o b nie de regiune. Regimul a fost completat culegume din conserve, pâine integral i lapte crud, totul în dozele nece-sare. Cu aceast diet ulcerul s-a vindecat complet i umfl tura a dis-

rut.Este adev rat c împ ia plantelor con ine cele mai multe medica-

mente; totu i, mul i oameni privesc cu neîncredere toate legumele, cuexcep ia familiarilor cartofi care, de altfel, nu au fost u or accepta i înEuropa, la introducerea lor. În 1584, oamenii erau convin i c ace tiaotr vesc solul, provoac diaree i r spândesc ciuma. Mai târziu, ro ia afost primit în Europa cu aceea i neîncredere. De i aztecii din Mexicconsiderau ro ia ca pe un „aliat al s ii”, europenii se temeau de eaca de un „m r al dragostei”, otr vit. Numai vr jitorii o foloseau.

„Cât despre fructe, înv i s v ab ine i” avertiza în sec al XIV-lea autorul lucr rii „Gouernayle of Helthe”, observând c diareea, ca ialte simptome nepl cute, se înmul eau în anotimpul în care se coceau

„Nu exist , într-un regim bine întocmit, elemente mai importante decâtfructele i legumele, pentru c ele con in vitamine de toate categoriile, cunos-cute i necunoscute.”

Sir Robert Mc Carrison


142

fructele. Nu puteau ti c bolile gastro-intestinale nu erau datorate fruc-telor, ci apei înc rcate cu microbi în anotimpul cald.

În antichitate i în evul mediu, legumele nu se bucurau de prea mul- aten ie pentru c „nu umpleau burta”, cum f ceau carnea i cerealele.

Chiar i în zilele noastre, unele gospodine renun la legume i fructepentru c , exact cu aceea i bani pot cump ra mai multe calorii din fa-milia cerealelor, f s in seama de importan a mineralelor i a vita-minelor pe care numai fructele i legumele le pot furniza.

Una dintre cele mai frumoase priveli ti într-un supermarket este ra-ionul unde sunt expuse, ca un covor persan, legumele i fructele multi-colore. Ele nu sunt numai frumoase ca aspect, ci pline de virtu i curati-ve, dintre care prima este prezen a vitaminelor naturale; bineîn eles, cucondi ia de a fi mâncate. ti i, oare, c o singur ramur de elin sau ofarfurie de salat con ine mai multe vitamine i minerale decât o cutiecu tablete de vitamine sintetice? Din nefericire, mul i oameni, hr ni i cucartofi pr ji i i friptur , nu cunosc, i refuz s cunoasc gustul legu-melor! B rba ii, în general, sunt foarte înc âna i i in la felurile lorpreferate: cartofi, fasole, maz re. Împ ia plantelor difer de cea a ani-malelor, extr gându- i hrana direct din componen ii anorganici ai solu-lui. Cu ajutorul apei, r cinile plantei pot absorbi elementele mineralecare se g sesc în p mânt i le fac s ajung în frunze, unde sunt trans-formate prin intermediul energiei solare în compu i organici capabili sfurnizeze omului hran i energie.

Profesorul V. Szent Györgyi descrie perfect acest procedeu în con-ferin a sa despre „Principiile oxid rii biologice”: „Orice ar face o ce-lul , ea trebuie s pl teasc , iar moneda curent a sistemelor vii, cucare celula trebuie s pl teasc este energia. Dac nu exist energieliber , nu exist via . Mica i ultima surs a acestei energii este radia-ia solar . Aceasta îns nu poate fi folosit ca atare pentru a men ine

via a, deoarece, în acest caz, via a ar disp rea noaptea. Iat de ce ener-gia razelor solare este înmagazinat în ni te pachete mici de c tre clo-roplastele plantelor care con in clorofil . Dac celula are nevoie deenergie, nu întrebuin eaz radia ia solar , ci desface repede aceste pa-chete de energie numite „molecule alimentare”.

Cele dou reac ii fundamentale ale vie ii sunt: (1) confec ionareaacestor pachete i (2) deschiderea acestor pachete:

Energie + nCO2 + nH2O = nO2 +CnH2nOn (1)nO2 +CnH2nOn = Energie + nCO2 + nH2O (2),

(unde n indic un num r oare-care de ioni).Reac ia (2) este inversul reac iei (1). Prima dintre aceste dou reac-

ii nu este realizat decât de celulele plantelor care con in clorofil , în


143

timp ce reac ia (2) este realizat de toate celulele, fie c sunt ale plantei,ale animalului care m nânc planta (erbivor) sau ale animalului care

nânc animalul care m nânc planta (carnivor).Este clar c energia este îns i via a i c pentru om, regnul animal

i cel vegetal sunt sursa de via i energie. Trebuie s ne amintim canimalul m nânc vegetale sau animale care se hr nesc cu vegetale.Omul îns nu poate mânca toate vegetalele care acoper p mântul. Une-le dintre ele sunt benefice, furnizând hran i energie, altele sunt indi-geste sau chiar otr vitoare. Unele au ac iune stimulatoare, altele efectcalmant. Omul, al c rui corp este alc tuit din elementele minerale ale

mântului, trebuie s i extrag hrana – via a i energia lui – din ace-lea i elemente transformate de ap i de soare în plante.

Vegetalele se clasific în f inoase, nef inoase, cu frunze, cu cloro-fil , dulci, acre, semisolide sau semilichide. Unele cresc deasupra solu-lui, altele dedesubt. Ele pot alc tui orice parte a plantei: bulb, tubercul,

cin , tulpin , s mân , frunz , fruct sau floare. Unele sunt grase, al-tele nu. Toate con in vitamine într-o form mai mult sau mai pu in con-centrat .

Legumele f inoase cuprind semin ele, r cinile, tuberculii; celenef inoase – vegetalele cu frunze i tulpin . Plantele cu clorofil au oculoare verde, caracteristic , i prezint , în general, frunze. Legumeledulci, cartofii dulci, morcovii con in zah r în diverse forme. Gustul ca-racteristic este datorat prezen ei unor acizi – malic, citric, oxalic etc.Clasificarea în semilichide i semisolide este în func ie de con inutul lorîn ap . Gr simile i uleiurile se afl în semin e i fructe sau, într-o canti-tate mai mic , în frunze i tulpini. Anumite vegetale sunt foarte bogateîn vitamine, în timp ce altele nu con in nici una care s fie folositoareomului.

Când Hipocrate i-a formulat maxima: „Hrana ta va fi leacul t u”el se gândea, f îndoial , la calit ile medicinale ale plantelor. Expe-rien a ne-a ar tat c atunci când omul sufer de tulbur ri datorate uneiintoxica ii cu acizi, în general cauza abuzului de zaharuri, pâine i prote-ine, trebuie s recurg la legume alcaline, pentru a o neutraliza.

Istoria dieteticii ne înva c italienii au folosit secole de-a rânduldovlecelul ca pe un leac universal. De ce au ales aceast legum simpli dulce în acest scop? Poate din întâmplare sau supersti ie sau pentru c

aceast plant cre tea bine în p mântul lor. Este îns mult mai probabil au ajuns la aceast concluzie prin încerc ri i experien e empirice,

pân s tie c dovlecelul este o legum deosebit de bogat în sodiu, cai al i membri ai familiei cucurbitaceelor. Sodiul organic din dovlecel


144

este cel mai bun reconstituent pentru un ficat din care sodiul a fostepuizat.

Alte plante, bogate în potasiu, precum fasolea verde, furnizeazsubstan ele alcaline necesare pancreasului i glandelor salivare (rezer-voarele de potasiu ale corpului). Calciul, element necesar scheletului,este furnizat de ramuri, tulpini, r cini. Sodiul, potasiul i calciul pecare plantele le extrag din ceea ce numim p mânturi alcaline, sunt celetrei elemente de care corpul are cea mai mare nevoie. i alte elementecon inute în vegetale sunt vital necesare animalului ca i omului, dar încantit i mai mici. Este vorba, în special, de elemente metalice i acestaeste grupul de la care primim vitaminele. De-a lungul secolelor, au fostfolosite în scopuri terapeutice numeroase re ete de legume preparate saude supe de legume. Istoria men ioneaz „supa lui Hipocrate”, „ambro-ziile lui Ambroise Parré”, „compozi ia” lui Bringham Young. În zilelenoastre, populara combina ie vegetal se vinde în magazinele speciali-zate sub numele de „fiertur de potasiu”. Pentru majoritatea bolilor careau la baz o intoxica ie acid – nevrit , artrit , hepatit , migren , epi-lepsie, cancer – antidotul natural provine din regnul vegetal. În cazulunei toxemii f simptomele unei boli specifice, dar cu tulbur ri ale fi-catului, un post scurt cu supe de legume constituie un tratament naturali eficient care va descongestiona ficatul i îi va restabili func iile nor-

male.Am putut constata, de exemplu, c cel mai bun regim pentru un

diabetic este un post scurt cu supe din legume nef inoase i bogate înpotasiu. Pancreasul diabeticului a pierdut puterea de a controla nivelulzah rului în sânge. Cum potasiul este principalul element chimic al pan-creasului, vegetalele bogate în potasiu au o valoare special . Îl oblig pepacient s r mân la pat i îl hr nesc cu elin , p trunjel, dovlecel ifasole verde, fierte în ap i apoi pasate. Nu i se d nici un fel de althran atât timp cât urina sa con ine zah r. Bolnavul trebuie s stea la pati s i conserve energia i s ofere ficatului i pancreasului ansa de

a- i îndeplini func iile f a fi incomoda i de acizii rezulta i în urmaeforturilor fizice. Eliminarea zah rului din urin poate fi ob inut dup3-4 zile, dup care bolnavul este trecut la un regim stabilit cu grij ipoate s i reia activit ile normale; asta pân în momentul în care apardin nou urme de zah r în urin . În acest caz, i se impune un nou post cusupa de legume, dar regimul este modificat pân se ob ine varianta idea-

pentru cazul lui particular. S-a scris mult despre valoarea legumelorcrude i a celor preparate în regimuri. S amintim c omul trebuie sprepare legumele pentru a sparge cutia de celuloz care con ine celulavegetal . Omul utilizeaz c ldura, erbivorele fermenta ia pentru care


145

dispun de un stomac special. Dar i legumele crude au o valoare marepentru om, în primul rând pentru a împiedica con inutul intestinal s de-vin prea uscat. Trebuie s fim îns aten i deoarece, dac peretele intes-tinal este inflamat, un aliment cu structur brut poate irita sau provocachiar o sângerare; în acest caz, trebuie s folosim cu aten ie fructele ilegumele crude.

În afar de natura lor alcalin i de prezen a vitaminelor, principalulbeneficiu pe care-l avem de pe urma sucurilor de legume crude este ca-litatea apei pe care ele o con in. Putem spune c este ap natural careconvine perfect nevoilor corpului. Aceast ap este un lichid mai pu iniritant decât cel care curge la robinet – c ruia i s-a ad ugat clor i fluori care are, adesea, un gust nepl cut i o ac iune caustic . Sucurile de

legume trebuie s fie diluate, de preferin cu ap distilat . Anumite ve-getale con in pigmen i colora i – caroten din morcovi care poate da pie-lii o tent g lbuie. Sucurile de culoare verde, mai ales de p trunjel, spa-nac i din alte frunze verzi pot avea un efect iritant asupra unui pereteintestinal inflamat, în timp ce sucul de sfecl ro ie poate da o tent ro ieurinei. Trebuie utilizate cu o aten ie deosebit !

Adesea, mi se pun întreb ri despre valoarea unui regim vegetarian.Nu sunt un adept al acestui regim aplicat în mod general. Nu putem tr i

tos f legume i fructe, dar nu putem tr i nici numai cu ele i sne bucur m de o s tate bine echilibrat . Recomand regim vegetarianatunci când pacientul este saturat de proteine animale. În acest caz, îlpun la regim vegetarian pân când esuturile sale vor sc pa de excesulde protein animal , dup care îi prescriu un regim mai normal, cu undozaj nu prea ridicat de carne, ou i produse lactate.

Controversa între mânc torii de carne i vegetarieni dureaz de se-cole i va continua. Unii, care î i zic „vegetarieni”, m nânc brânz ,unt, ou i beau lapte. Nu sunt vegetarieni, ci oameni care nu m nânccarne. În acest fel, ei urmeaz un regim excelent din punct de vedere alnutri iei.

În concluzie, este de dorit s nu amestec m legume i fructe cu alteproduse dulci, în timpul aceleia i mese, i s nu consum m decât o le-gum f inoas la o mas . Unele r cini vegetale – morcov, p stârnac,napul, sfecla – nu se diger bine preparate, având tendin a de a provocagaze i fermenta ie acid . Combina ia de zah r, f in , protein este greude digerat pentru sedentari, fiind cauza frecvent a unor tulbur ri intes-tinale. Legumele trebuie, de preferin , preparate în vapori de ap sau înap foarte pu in . O preg tire prea îndelungat distruge enzimele i vita-minele. Întrebuin i întotdeauna apa în care a i fiert legumele fie ca su-

, fie ca simpl b utur . Aminti i-v c uleiurile volatile i alte materii


146

iritante care se g sesc în ceap , ridichi, usturoi, arpagic, ca i în majori-tatea mirodeniilor nu sunt decât otr vuri pe care natura le-a pus în aces-te plante pentru a se ap ra împotriva atacurilor insectelor. În consecin ,mirodeniile sunt insecticide naturale i, deci, necomestibile, de i suntîntrebuin ate ca stimulente i pentru a cre te apetitul. Cum îns acesteuleiuri volatile pot irita tuburile fine ale rinichilor, trebuie eliminate dinregim. Pentru cei care folosesc re ete de mânc ruri rafinate i bogate înmirodenii este o veste trist , dar mul i dintre colegii mei i eu însumicredem c acesta este adev rul.

17. Laptele i drojdia ca alimente i ca medicamente

LAPTELE

În antichitate, preo ii anumitor culturi prezentau laptele drept oofrand pentru divinit ile lor. Cel mai vechi aliment al speciei umaneocup un loc unic în nutri ie: dintre toate alimentele simple, el este celmai apropiat de perfec iune i cea mai bun surs de protein , atât pen-tru adul i cât i pentru sugari. Dar, având gust bun i putându-se bea

or, uneori este consumat excesiv. N-ar trebui niciodat folosit pentrua potoli setea, fiind aliment, nu b utur !

Când ficatul func ioneaz normal, laptele crud nu face nici un r u,proteinele care se g sesc în el fiind u or asimilate. Când îns secre iileficatului sunt toxice iar bila acid , încep tulbur rile. S ne amintim ceste hrana vi elu ului care î i dubleaz greutatea oaselor lunar, în prime-le 3 luni de via , în timp ce puiul de om are nevoie de 6 luni pentru a- idubla greutatea de la na tere. Pentru ca aceast cre tere s fie posibil încazul vi elului, laptele de vac trebuie s con in un procentaj mult mairidicat de calciu decât laptele matern. Doctorul Henry C. Sherman de laUniversitatea Columbia, în studiile sale am nun ite asupra laptelui, a

sit cam 3 grame de calciu la 0,946 l de lapte de vac . El a demonstrat,de asemenea, c un copil în cre tere nu poate folosi mai mult de 0,26grame de calciu pe zi, a a încât, pentru a r spunde cre terii rapide avi elului este necesar s existe un procentaj mult mai mare de proteinecare s poat fi g sit în cazeina laptelui.

Aceast cantitate mare de proteine d mai mult energie vi elului.Este, deci, evident c laptele de vac va con ine o cantitate mai mare de

„Vacile sunt prietenele noastre, ele ne dau hran i proteine, s tate i fericire.”Gautama Buddha (500, î.Hr.)


147

calciu i de proteine decât laptele uman. Bebelu ul are nevoie de maipu in calciu i protein , dar de mai mult zah r. Aceste propor ii le g -se te în laptele matern. Trebuie s inem seama de ele când preg timlaptele de vac pentru un sugar. Dar de ce s preg tim lapte de vac ? Nueste, oare, momentul s redescoperim c sânul mamei este sursa perfec-

de alimente pentru sugar?Pân la vârsta de ase luni, consumul mediu de lapte al unui copil

este de 600 ml/zi, de la ase la optsprezece luni, consumul mediu este de900 ml. Dac îns copilul mai absoarbe i alte proteine, ou , brânz ,carne, consumul de lapte ar trebui redus propor ional. Fapt demn de re-inut: ur m munca ficatului dac nu absorbim la fiecare mas decât

un fel de proteine. De exemplu, nu este indicat s servim lactate în cur-sul unei mese care deja cuprinde carne sau pe te. Niciodat nu voi înce-ta s repet c cea mai bun regul este: o singur protein la o mas !

Dac secre iile ficatului i bila sunt toxice i acide, laptele închegat,care se formeaz de obicei în stomac, în loc s fie moale i u or, devinetare i solid precum cauciucul, provocând indigestie i constipa ie.Zerul, fiind alcalin i plin de calciu, neutralizeaz acidul din bil , setransform într-o substan alb vâscoas care poate s înfunde canalelebiliare, s se instaleze în vezica biliar i s provoace u or calculi.

Aceea i substan este r spunz toare i pentru mirosul nepl cut algurii. (Mirosul puternic al brânzei de Limburger vine de la putrefac iazerului). S nu uit m c limba este barometrul ficatului. Genul de sub-stan care acoper limba, edemul, inflama ia diferitelor tipuri de papilesau atrofia lor eventual , totul indic anumite stadii ale st rii proaste aficatului. Când este vorba de boli ale ficatului, trebuie s fim pruden i;

înv m s folosim laptele ca pe o protein dietetic , mai ales cândnu mai suntem foarte tineri. Dr. Leonard Williams, din Londra, a f cut oobserva ie important când a remarcat c numeroase persoane în vârstpluteau c tre sicriu pe o întindere de lapte.

Laptele crud (sau elementele constitutive) – bine întrebuin at – fur-nizeaz una dintre cele mai bune proteine pentru reconstruc ia celulelor.Hipocrate îl recomanda pentru tratarea tuberculozei.

Multe st ri patologice desemnate sub numele de hipoadrenie (epui-zarea glandelor suprarenale) pot fi foarte bine tratate cu un regim pe ba-

de lapte. În institu iile specializate este subliniat importan a repau-sului în timpul curelor de lapte. Laptele utilizat în astfel de cazuri esteîntotdeauna laptele proasp t, crud, aproape complet degresat.

Dr. Charles S. Porter, care a tratat mii de pacien i prin cura de lap-te, vorbe te astfel despre acest regim: „În primele dou ore de la înce-perea tratamentului, activitatea inimii este accelerat iar în urm toa-


148

rele 12-24 ore ritmul cre te cu 6 b i pe minut. În primele 2-3 zile,accelerarea este de 12 b i pe minut. Pulsul este profund i nervos,circula ia rapid i activ …temperatura corpului cre te. Stimulareaconsecutiv unui regim de lapte este asem toare efectelor stimul riialcoolice, dar reac iile posterioare sunt cu totul diferite… mu chii devinmai tari i solizi ca ai unui atlet… Mu chii intestinali lucreaz cu maimult putere în contrac ii mai frecvente.”

Este o descriere perfect a reac iei suprarenale. S ne amintim îns o cur de lapte nu se poate aplica oricui. Reac ia depinde de starea fi-

catului, controlat printr-o examinare a limbii i urinei.Cazul care urmeaz provine din propria mea experien clinic .

Pacientul, un fermier de 64 ani, era atât de sl bit, încât nu putea sta nicicar a ezat. Se plângea c îi este frig, era galben ca ceara, pulsul era

72, tensiunea 10/9. Avea o mare cantitate de gaze intestinale i prezentaedeme pu in importante pe gamb i pe laba piciorului, chiar în stare derepaus. Tratamentul a fost format dintr-un amestec de lapte acru, ames-tecat cu salat verde tocat foarte fin; i se d dea o linguri din acestamestec din 15 în 15 minute, timp de 48 ore. Apoi doza a fost m ritprogresiv i administrat din jum tate în jum tate de or , timp de 14ore, ziua. Cânt rea 61 kg. Dup 2 zile, a început s doarm , iar inima îi

tea regulat. Dup 5 zile, senza ia de frig a disp rut. Dup 11 zile, numai exista nici urm de edem, iar greutatea îi sc zuse la 57 kg, multprea pu in pentru un b rbat m surând 1,86 m. Dup 18 zile, s-a sim itmai în putere, îi era cald i putea sta în picioare. Dup 32 zile de trata-ment, s-a putut întoarce acas , sim indu-se foarte bine. O lun mai târ-ziu, aplicând acela i regim, greutatea sa crescuse la 76 kg. La doi anidup începerea tratamentului a fost capabil s i reia munca la ferm .Cantitatea de lapte acru fusese m rit progresiv i nu se ad ugase nimic,în afar de salat verde. Când l-am v zut prima oar , era într-o stareavansat de epuizare suprarenal . Dac am fi stimulat ce mai r sesedin capsulele suprarenale cu solu ii de sare sau al i stimulen i pe baz dedigitalin , inima i-ar fi fost pus la grea încercare. Coloizii puternici dinlaptele acru au exercitat o ac iune stimulant asupra inimii, furnizând înacela i timp elementele care puteau fi utilizate de ficat pentru o restau-rare complet a corpului. Încetul cu încetul glandele suprarenale s-aureînc rcat cu fosfor i bolnavul s-a vindecat complet.

Laptele crud este un aliment bun i câteodat un medicament bun,când este folosit cu bun tiin . Elve ienii, a c ror principal surs deproteine este format din lapte i produse lactate, sunt considera i unadintre cele mai s toase i mai puternice na iuni din lume.


149

Natura a avut grij s asigure prospe imea laptelui, f când ca acesta fie consumat prin sistemul „din sân în gur ”. Chiar instabilitatea lui

chimic îl face u or digestibil. Cei care au scris Biblia tiau acest lucruatunci când spuneau: „Ave i nevoie de lapte, i nu de hran tare”.(Evreii, V/12)

Din nefericire, eforturile pentru conservarea laptelui au avut caefect alterarea, sau desfacerea moleculelor sale complexe, diminuându-iastfel valoarea nutritiv . Pentru c toate aceste produse artificiale – ze-rul, laptele praf, laptele concentrat, laptele pasteurizat sau omogenizat –sunt departe de formula original , atunci când principala surs de pro-tein este un lapte degenerat, copilul sau animalul care se hr ne te cu else dezvolt prost.

Am prescris întotdeauna lapte crud i în jum tate de secol de prac-tic nu am avut motiv s fie nemul umit. Laptele pasteurizat se putrificîn intestin, în timp ce laptele crud fermenteaz pur i simplu. Laptelepasteurizat va fi putrificat chiar în sticla sa prin ac iunea c ldurii i pestecâteva zile va degaja un miros însp imânt tor; laptele crud va fermentanumai i va fi în continuare comestibil ca lapte acru.

Se tie, laptele cu cât este mai proasp t, cu atât are o valoare nutriti- mai mare. Richard Dawson, un cresc tor de animale din California, acut o experien gr itoare: când în grajdul s u se n teau doi vi ei ge-

meni, unul sugea de la mama lui, în timp ce cel lalt primea acela i lap-te, dar vechi de 12-24 ore i p strat la rece. Pe m sur ce cre teau, dife-ren a era din ce în ce mai vizibil . Cel care bea din g leat era mai mici mai pu in viguros ca cel care sugea de la mama lui.

Dr. Pottenger, prin experien ele f cute pe pisici, a demonstrat cpasteurizarea laptelui poate produce tulbur ri fatale la animale. JohnTromson din Edinburg poveste te despre un alt test f cut pe vi ei ge-meni, dintre care unul sugea, iar cel lalt era hr nit cu lapte pasteurizat.Primul a fost s tos, în timp ce cel lalt a murit înainte de a ajunge ladou luni. Experien a a fost repetat .

Maxima lui Hipocrate: Hrana ta va fi leacul t u, r mâne la fel deactual i azi. În ceea ce prive te pe cei care falsific laptele sau vor sinoveze prezentându-l sub form concentrat sau uscat , un alt aforismal lui Hipocrate li se potrive te: „Laud ceea ce este str in înainte stie dac este bun i renun la ceea ce este cunoscut; prefer ceea ce

este ciudat la ceea ce este sigur”.


150

DROJDIILE

Drojdiile, care figureaz printre primele forme de via vegetal depe planet , au intrat în slujba omului probabil printr-o întâmplare ferici-

. Celulele de drojdie trebuie c au f cut contact din întâmplare cu unaluat din gr un e s lbatice pe care o gospodin primitiv îl întinsese peo piatr cald , producând astfel prima pâine dospit . Aceast proprieta-te, odat recunoscut , drojdia a figurat la loc de frunte în tezaurul fami-liei, a a încât o tân mireas aducea oala sa cu drojdie în noul c min.

Drojdia îns ne intereseaz ca hran . Din cauza slabei sale alcalini-i, drojdia are efect calmant asupra suprafe elor inflamate i absoarbe

i neutralizeaz acizii. Este unul dintre antidoturile cele mai eficienteîmpotriva bilei acide sau toxice. Este incomparabil ca surs de vitami-ne B. Doctorul. R.H.A. Plummer, din Londra, a demonstrat capacitateadrojdiei de a favoriza digestia hidra ilor de carbon i de a împiedica acu-mularea de acizi gra i incomplet oxida i, care sunt atât de nocivi pentruesuturile corpului. O bil acid sau toxic poate irita într-atât intestinul

sub ire încât s provoace spasme care blocheaz mi rile peristaltice.Este cauza cea mai frecvent a constipa iei. Drojdia, fiind alcalin , neu-tralizeaz aciditatea intestinelor i favorizeaz întoarcerea la contrac iinormale. Asta nu înseamn c ar putea fi considerat un laxativ.

Are efect binef tor asupra pielii i a fost mult timp folosit caleac împotriva co urilor i acneii. Vitaminele din drojdie ajut ficatul soxideze gr simile. Gr simile insuficient oxidate sunt cele care înfundglandele sebacee, provocând acneea. De i drojdia este eficient împotri-va co urilor, este de asemenea necesar s elimin m gr simile provenitedin alimenta ie, în mod special din unt, smântân i brânzeturi grase. În-eleg prin asta c un amestec de drojdie i ap de trandafiri constituie o

excelent i pu in costisitoare masc facial pentru doamne.În afar de utilitatea ei pentru afec iunile epidermei, îi ajut si pe

cei care sufer de ulcer. În cazurile în care supele de dovlecei sau fasoleverde ar fi prea caustice pentru un ulcer deschis, drojdia diluat în apsau lapte aduce o u urare. Am administrat pân la 22 pastile pe zi i încâteva zile ulcerul a fost vindecat. În general, în cazurile benigne, pres-criu 2-3 pastile de drojdie zilnic, prima diminea a, la sculare, pentru ceste un excelent tampon pentru bila acid . Când avem o suferin bilia-

, o pastil de drojdie diluat cu pu in ap cald va face mai suplu sis-temul digestiv. Gustul este pl cut, analog cu al brânzei, i las o arom

coritoare în gur .


151

Uneori pacien ii se plâng de gaze intestinale dup consum. Acestlucru este datorat mai ales stop rii contrac iilor intestinale. Dup o în-trebuin are mai îndelungat , gazele dispar complet. Persoanele c roradrojdia le provoac grea sau care g sesc c are gust nepl cut nu tre-buie s ia acest antidot, ci s caute în alte vegetale antidoturile alcalinede care au nevoie.

Pe pia g sim dou variante de drojdie: drojdia de brut rie, proas-i comprimat , pe care o putem cump ra la pachete de 500 g i se

conserv bine în frigider. Exist i batoane, învelite în staniol, care suntmult mai perisabile. Dup câteva zile, se înt re te, apoi muceg ie te,devine amar i nepl cut pentru stomac. De câtva timp, se g se te idrojdia uscat sau praf. Ca i cea din pachet sau baton, cea uscat estevie, adic face s creasc aluatul. Ea prezint avantaje pentru consumuldirect. Se consum bine la temperatura ambiant i poate fi u or trans-portat .

Cea de-a doua varietate este drojdia de bere, ob inut prin uscare latemperatur înalt , tot a a cum se fabric laptele praf, proces care o ste-rilizeaz i o omoar . Se conserv bine, dar este „moart ”, adic nu poa-te face s creasc aluatul. Înc lzirea nu reduce numai con inutul de vita-mine, ci transform i s rurile organice în s ruri anorganice, mai greuasimilate de corp. De i mai pu in puternic în ac iune decât cea proas-

, ea poate fi folosit în lips de ceva mai bun.Drojdia este o vegetal compus din celule mici grupate în cior-

chini, ca strugurii. Ele difer de celelalte celule vegetale prin faptul cnu sunt înconjurate de înveli ul de celuloz care trebuie distrus înaintede utilizarea lor. Celulele dezbr cate ale drojdiei sunt u or prelucrate delichidele digestive i asimilate rapid. Prepararea distruge par ial vitami-nele din celulele de drojdie. În stare crud , drojdia constituie o surs bo-gat de vitamina B i de elemente alcaline, sodiu i potasiu.

Înainte de descoperirea vitaminelor, valoarea terapeutic a drojdieiera cunoscut , mai ales ca leac împotriva indigestiei, acidit ii grase iconstipa iei. Drojdia nu a devenit îns popular decât în epoca prohibi-iei. Oricât ar p rea de ciudat, societatea care a pus pe pia produsul, cu

ajutorul unei publicit i r sun toare, a f cut un mare deserviciu celor ca-re foloseau acest produs pre ios. Erau îndemna i s foloseasc drojdia cusucuri de fructe (portocale sau ro ii) sau s i fac tartine cu pâine saubiscui i. În loc s bea, cei care mâncau drojdie fabricau berea în in-testinele lor, amestecând-o cu sucurile de fructe. Numai c , în acest caz,se formau i subproduse – uleiuri de fusel, alcooli toxici i acizi – toatenocive pentru ficat i rinichi.


152

Afla i c mari binefaceri v poate aduce un regim moderat. Înainte detoate, el v asigur s tatea.

Horatiu, 65 – 8 î. Ch.

Mai târziu, s-a descoperit c aceste subproduse aveau efect d un -tor asupra vitaminelor din drojdie. În zilele noastre, o coal de dieteticcondamn drojdia proasp pentru acela i motiv i recomand drojdiade bere, în loc s trag concluzia c avem de-a face cu o proast combi-na ie alimentar . Aceste pretinse autorit i au decis c drojdia proaspeste d un toare prin ea îns i i c trebuie condamnat . Este regretabil

vezi c , de i se g seau aproape de o explica ie logic a chimiei im-proprii a alimentelor, faptele au fost deformate.

Drojdia de brut rie, de departe superioar celei de braserie, trebuieabsorbit de preferin când stomacul este gol. Putem s o l m s sedizolve în gur , s o dilu m în lapte sau ap cald . Momentul cel maibun pentru a administra drojdia este diminea a devreme, sau cu o orînainte de masa de sear , sau înainte de culcare. Doza se poate repeta întimpul nop ii. Am utilizat-o mult i nu am constatat vreodat efecte no-cive. Câteodat , putem lua drojdie i dup o mas din care lipsesc za-

rul i f ina, pentru a înl tura o durere de stomac sau o aciditate gastri- în exces.

Trebuie s ne amintim c ficatul este organul cel mai voluminos imai important din organism i c una dintre func iile sale principale este

cure e fluxul sanguin de toxinele i impurit ile sale. Cât timp ficatulfunc ioneaz normal, fluxul sanguin r mâne pur i nu exist risc de boa-

. Rezultatul unui regim alimentar prost este deteriorarea ficatului ireducerea alcalinit ii sale prin epuizarea sodiului din organism. Unuldintre primele simptome ale leziunii ficatului este oboseala, frecventast zi printre noi. Pentru neutralizarea toxinelor din ficat, trebuie s re-curgem la legume bogate în sodiu. Drojdia, care nu cost decât câ iva

nu i tableta, poate fi numit vegetala bogat în sodiu a s racului. Per-mite i-mi s repet c ea este una dintre sursele cele mai bogate în vita-mine organice naturale i un puternic antidot împotriva bilei toxice.

Atunci când au fost corectate unele obiceiuri alimentare proaste,drojdia ar trebui s i p streze locul important în regimul de recuperare.Este unul dintre cele mai bune produse alimentare de întrebuin are tera-peutic .

18. S ruri i stimulen i, du mani ai unui regimcorect


153

Pentru a fi într-adev r de folos bolnavului, medicul trebuie s sta-bileasc un diagnostic corect al bolii înainte ca ea s fi devastat organelevitale. Bolile trebuie s fie diagnosticate de la început, înainte chiar deapari ia simptomelor i tulbur rilor func ionale. Cum reu im acest lu-cru? În elegând chimia corpului, mai ales chimia i func iile glandelorendocrine. Cum hrana este cea care produce sângele care, la rândul lui,este cel care hr ne te celulele, este de asemenea necesar s cunoa temchimia hranei i a digestiei pentru a ne p stra s tatea. Ce este nutri iai care este diferen a între nutri ie i stimulare? De câte ori o s tate

aparent nu este decât masca stimul rii la ad postul c reia organele vi-tale sufer leziuni?

Pentru a între ine via a i s tatea i pentru a permite dezvoltarea,hrana trebuie s aib o form organic . Substan ele anorganice, chiar încantit i mici stimuleaz , dar pot, în acela i timp, s aib o ac iune disi-mulat de otr vire. Luate în doze mai mari sau timp îndelungat, acelea isubstan e anorganice (folosite pentru a da un gust mai pl cut sau a sub-linia savoarea normal a alimentelor) pot provoca deteriorarea unor or-gane vitale. Substan a anorganic cel mai des folosit este clorura de so-diu (sarea de buc rie).

S-a observat c , în anumite st ri patologice, sarea poate avea efectagravant. tim c intervine în eliminarea anumitor de euri ale organis-mului. Se remarcase deja c bolnavii de rinichi f ceau des edeme (su-prafe e ale corpului umflate cu lichide), rezultat direct al unui exces desare în sânge. Experien e controlate au scos la iveal faptul c sarea îm-piedic eliminarea acidului uric, f când i mai acute simptomele unorboli ca reumatismul sau eczemele. Mai târziu, s-a demonstrat prin expe-rien e controlate pe câini i pe pui de g in c , hr nindu-i cu sare, chiari în cantit i mici, mureau. Autopsia a ar tat c ficatul i rinichii lor

erau înc rca i cu precipita i urici forma i sub ac iunea s rii.Care este argumentul cel mai des avansat pentru a justifica consu-

mul de sare? C animalele parcurg adesea distan e foarte lungi pentru aajunge s ling sare. Dar, faptul c ele au poft de sare, înseamn i cau nevoie de ea? O femeie obez are nevoie de o cup de înghe at pes-te care s-au pus fri i fructe numai pentru c îi place? Obi nui i uncal cu zah r, apoi l sa i-l s aleag între un amestec îndulcit i unul s -rat. Se va îndopa cu zah r, f a se sinchisi de sare. Înseamn c are ne-voie de zah r? Argumentul nu este conving tor, i singurul aspect caremerit s fie luat în considera ie este faptul c sarea este un stimulent.Ne d impresia de bun stare, ridicând pu in tensiunea sanguin i stimu-lând suprarenalele. Aceast stimulare provoac o stare de spirit optimis-

i o senza ie de c ldur , de vioiciune i aparent bun stare. Auzim


154

mereu c sarea este necesar vie ii. Este oare adev rat? Doctorul Benja-min Rush i-a g sit pe indienii din America tot atât de s to i ca i es-chimo ii lui Stefansson, i nici unii, nici ceilal i nu consumaser sare.

Sarea, cel mai vechi condiment al omului, era considerat sacr laromani i nu exist nici o ar din lume care s nu- i aib supersti iile imaximele ei despre sare. A fost utilizat ca puternic remediu terapeutic.În doze mici este un stimulent, dar în doze mari intr în compozi ia sub-stan elor care servesc la îmb ls mare. Egiptenii antici întrebuin au ule-iuri, mirodenii i sare pentru a acoperi mumiile; în zilele noastre, cei viisunt îmb ls ma i cu condimente formate din uleiuri, mirodenii i sare.O plimbare pe str zile oric rui ora te face s descoperi o mul ime deastfel de mumii ambulante: pielea uscat , corp pipernicit, p r alb, iatsemnele exterioare ale unui ficat înt rit i ale unor rinichi scleroza i.Observându-i, îmi spun adesea c , dup moarte, aceste corpuri umplutecu sare nu ar mai trebui îmb ls mate.

„Cantitatea de clorur de sodiu absorbit sub form de sare estemult superioar nevoilor de sodiu i clor ale omului”, a declarat MarySchwartz Rose, o specialist în nutri ie, în lucrarea „Foundation of Nu-trition”. „În afar de asta, aceste elemente sunt atât de r spândite înalimente, încât pu in probabil s existe vreo insuficien pentru vreunuldin ele, cu excep ia cazului în care un regim restrictiv special este ur-mat mai mult timp sau o persoan lucreaz în condi ii de c ldur exce-siv . Problema principal este de a ti dac sarea va fi sau nu folositexcesiv”.

În ceea ce m prive te nu sunt de acord cu r posata dr. Rose înleg tur cu nevoile crescute de sare ale muncitorilor din zonele calde,

a cum voi explica în acest capitol.Dar de ce este sarea atât de d un toare? Când este luat în doze

mici, este imediat eliminat prin transpira ie i urin . În doze mari, estere inut în esuturi i fluxul sanguin producând o stare de hipercloremie,exces de sare care circul în curentul sanguin. În aceste condi ii, indivi-dul este puternic stimulat. Dac se produce eliminarea rapid prin trans-pira ie, cantitatea de sare din sânge este sensibil mic orat i rezult ostare de depresie. Nu numai c stimulentul a fost eliminat, dar a fost dis-trus i echilibrul izotomic al sângelui i celulelor, provocând un oc asu-pra nervilor i a esutului din creier, deosebit de sensibil. Dac în aceas-

stare de hipocloremie se absoarbe din nou sare, individul î i reg se teechilibrul, va fi stimulat i se va sim i mai bine. Pentru a rezuma, ostare de dezechilibru chimic a fost reparat sau, dac prefer m, o starede sl biciune a fost tratat cu o cur rapid .


155

Asta ar explica valoarea aparent a tabletelor de sare recomandatede numero i medici, dar i de fabrican i, în timpul c ldurilor caniculare.Este posibil eliminarea rapid a s rii prin piele i rinichi. Cât timp cor-pul este puternic i glandele endocrine func ioneaz bine, nu va fi re i-nut decât pu in sare. Dac îns canalele de eliminare sunt ineficiente,rezult o reten ie a s rii cu consecin e sup toare. Procesul are trei eta-pe. În prima, ficatul, rinichii sau pielea (sau toate trei) manifest tulbu-

ri în func ionare; urmeaz etapa a doua, distrugerea organic . Albumi-, celule ro ii i puroi în urin – toate simptome ale distrugerii renale –

pot conduce la etapa a treia, a otr virii cu sare. Cea de-a doua etap poa-te fi marcat de prezen a trec toare a albuminei în urin , dup eforturifizice sau o mas copioas . În prima etap , începe s existe un exces desare, f semne sau simptome, iar individul se simte bine. Pe nesim ite,se ajunge îns la etapa a treia – rinichii sunt afecta i i eliminarea s riieste practic împiedicat . Este deja prea târziu s reduci sarea din ali-menta ie pentru a salva pacientul. A existat un moment când se ajunsesela punctul de la care sarea începea s devin periculoas . La calea feratnu s-a g sit o solu ie mai bun decât a suprima pasajele periculoase f -când ca circula ia rutier s treac pe deasupra sau dedesubtul liniilor.

Consumarea s rii anorganice este un obicei prost. De ce s nu o ab-sorbim sub form organic , dat fiind c plantele ne-o furnizeaz în frun-ze, fructe, tulpini i r cini? Nu este, oare, solu ia cea mai simpl ?Urina i transpira ia nu pun în eviden niciodat un exces de sareatunci când este consumat sub form organic .

Exist i al i stimulen i – cafea, alcool, tutun, morfin , care se potconcentra în sânge i esuturi. Chiar i acestea, întrerupte brusc, afec-teaz sistemul nervos. Când persoane tinere i s toase beau regulatcafea, urmele ei acide sunt eliminate prin urin imediat, f a provocaefecte nocive. Cum îns , cu vârsta, rinichii sl besc, sose te un momentîn care acizii din cafea nu mai sunt elimina i rapid. Ei se acumuleaz înorganism. Persoana decide s renun e la cafea dar, în loc s se simt maibine, sufer de dureri de cap permanente.

Migrenele care apar dup suprimarea cafelei dureaz pân când aufost eliminate otr vurile acumulate din cafea, pân la dou s pt mâni.Dac dup aceea ne limit m la doze rezonabile, eliminarea redevinenormal îns , mai devreme sau mai târziu, eliminarea este încetinit iacizii toxici se acumuleaz din nou. Începem s avem nevoie de o cea -

suplimentar ca înt ritor, de mai multe ori pe zi. Iat de ce obiceiulgeneralizat al „pauzei pentru cafea” este atât de nefast. Ofer posibilita-tea unei ce ti suplimentare unor persoane care i a a beau prea mult ca-fea. Când corpul a devenit toxic datorit unor concentra ii crescute de


156

otr vuri, cafeaua nu mai are efect stimulant, ci va induce o stare de de-presiune. Este o perioad periculoas , pentru c organismul opune o re-zisten sl bit bolilor care îl pândesc: artrit , nevrit , cancer.

S-a re inut faptul c bolile unui individ privat de cafea dispar cândbea cafea; c boala numit delirium tremens la alcoolic este tratat cualcool, c un fum tor î i calmeaz nervozitatea aprinzând o igar , c unintoxicat este reanimat cu o doz din drogul lui preferat. Toate acesteaarat c echilibrul chimic al corpului nu poate fi schimbat oricând f aderanja întregul organism. Asta nu dovede te c o cea de cafea vin-dec migrena, c tutunul vindec nervozitatea, alcoolul – delirium tre-mens sau c morfina vindec st rile depresive.

revenim la stimularea cu sare. Maistrul care vrea ca lucrul sînainteze rapid, în ciuda c ldurii în bu itoare, împarte cu generozitatetablete de sare muncitorilor pentru a-i men ine în form bun . Nu-l inte-reseaz faptul c ar putea provoca stric ciuni organelor lor interne. Elnu este om de tiin i habar nu are de consecin ele dezastruoase aleunei otr viri cu sare. i, totu i, unele boli grave – boala lui Bright, arte-rioscleroza, hipertensiunea, astmul, alergia la fân – sunt în mod frecventtratate printr-un regim f sare.

Activitatea unui pe ti or într-un acvariu se intensific dac ad u-m sare în ap . V zându-l agitat, am putea crede c este perfect s -

tos, când, de fapt, sarea nu a f cut decât s -l stimuleze. Este u or deconfundat o stare de stimulare cu o stare de s tate perfect . Chiar uniimedici se pot în ela i prescrie stimulen i f nici un discern mânt. Sta-rea depresiv va ap rea îns întotdeauna, dovedind incon tien a terapeu-ticii pe baz de stimulen i.

Specialistul cardiolog englez Sir James Mackenzie observa c „…prima manifestare a bolii în corpul uman este întotdeauna viclean ,neprovocând decât mici deregl ri i netr dându- i în nici un fel prezen-a. Încetul cu încetul, pacientul î i d seama c lucrurile nu merg foarte

bine pentru el i simte cum pierde acea stare de bine care înso te otate perfect . Apar senza ii nepl cute, mai întâi vagi, apoi din ce în

ce mai clare, ele devenind atât de incomode încât pacientul se duce ladoctor. Examenul cel mai minu ios nu poate descoperi înc nici unsemn de boal . Treptat, boala, care este fixat într-un organ sau esut,modific alc tuirea acestei i a corpului, astfel încât prezen a ei estedovedit de un semn fizic, atunci când metodele chimice folosite în modcurent îi pun în eviden caracterul.”

O otr vire cu sare nu poate fi diagnosticat corect înc din primulstadiu, decât printr-un examen chimic al secre iilor – mucus, lacrimi,


157

suc gastric, lichid rahidian i sânge. Prea des nivelul s rii este conside-rat normal chiar i atunci când a început deja o reten ie anormal .

Permite i-mi s exprim aici propriile idei, bazate pe o experien în-delungat , despre stimulare ca du man al s ii. Abuzul de alcool,cafea, tutun, sare, piper, mirodenii, vitamine sintetice i stupefiante ducela obi nuin e de stimulare care, mai devreme sau mai târziu, diminueazenergia i distrug s tatea. Individul care s reaz copios orice fel demâncare înainte de a-l fi gustat, cel care ia mai multe aperitive înaintede mas i cafea tare dup aceea, pot sim i o senza ie momentan de bu-

stare. Nu- i d seama c se simte bine pentru c î i biciuie te glandeleendocrine, în special suprarenalele, provocând astfel o stare euforic ca-re mascheaz pur i simplu oboseala deja existent . Cât timp îns putemcontinua s ne maltrat m corpul? Ar fi necesar o educa ie a publiculuiîn leg tur cu pericolele pe care le prezint obiceiurile stimulante în ma-terie de nutri ie.

Din nefericire, exist în aceast ar foarte mul i oameni pe care nui-am putea ajuta, chiar dac am putea s le vorbim. În sud, exist mii depersoane care muncesc greu, care duc o existen atât de s rac i careau o structur atât de slab a corpului (glandular i fizic) încât, dac nuar continua s se stimuleze împotriva deficien elor cu ajutorul acestorîngrozitoare regimuri de vitamine, carne de porc i sare, gr sime i za-

r alb, pâine cald , lichioruri de grâu i cafea, nu ar putea munci câteste necesar pentru a- i men ine standardul de via , oricât de mizerabilar fi el. Cafeaua, sarea, zah rul i whisky-ul nu sunt singurii stimulen ipentru inim ; la fel stau lucrurile cu carnea de porc, gr simea, sl nina,pâinea cald i pateul fac toate acela i lucru: mascheaz temporar obo-seala cronic . Iat de ce ace ti oameni î i continu obiceiurile stimulan-te pân în ziua în care, tineri înc , starea s ii lor se înr ut te totmai mult, încât nu mai pot lucra. În zilele noastre, din fericire, copiii dinsud sunt mai bine hr ni i: pâinea integral , laptele i legumele preparatecorect, fructele proaspete înlocuiesc napii i mu tarul care fierb în bu ittoat ziua cu carne de porc gras i s rat . Sfaturile în materie de nutri-ie care sunt date în coli traseaz , încet dar sigur, drumul spre o stare

mai bun de s tate.Când studiem oasele unor oameni care au tr it în timpuri îndep r-

tate, g sim smal ul din ilor în stare excelent , chiar dac craniile au fostdeteriorate. Pe vremea lor, hrana era alc tuit în propor ie de 80% dinmaterii vegetale, ceea ce explic perfec iunea din ilor lor. Ast zi, vege-talele nu mai constituie decât 5% din regimul nostru alimentar i, bine-în eles, s tatea a evoluat în acelea i propor ii.


158

Putem spune c dr. Herbert Ratner exagereaz când spune: „Omulmodern a devenit un animal îndopat cu vitamine, plin ochi cu antiacizi,calmat cu barbiturice, alinat cu aspirin , stimulat cu benzedrine, afec-tat de boli psihosomatice i h uit de chirurgie. Produsul pe care Natu-ra l-a plasat pe treapta cea mai de sus a devenit o creatur obosit ,ulceroas , migrenoas , super-stimulat i nevrozat ”?

Toat lumea m întreab : „Care este regimul bun?” atunci cândsubliniez rela ia dintre nutri ia proast i boal . De i cea mai mare partea membrilor profesiunii medicale se opun ideii c alimentele ar puteaavea cea mai mic influen capabil s provoace boala, mul i medicimi-au cerut s recomand un regim corespunz tor în cazurile de cancer,artrit sau alte boli cronice, atunci când au v zut succesele ob inute demine în cazul unor pacien i grav bolnavi. Este imposibil s r spund la oastfel de întrebare f s cunosc starea glandelor, echilibrul chimic,ereditatea, obiceiurile i tulbur rile func ionale ale organelor care re-gleaz digestia.

Toat lumea tie c omul are nevoie de proteine, gr simi, zaharuri,inuri, vitamine, s ruri organice i ap . Ele sunt digerate în mod diferit.

Asta permite s simplific m clasificarea lor selectând hrana cea maiprofitabil , mai digestibil i mai pu in d un toare. V avertizez c listanu este prea lung i nu permite alc tuirea unor mese zilnice variate înrestaurantele la mod . Profitul pe care îl tragem pentru s tatea noastrcompenseaz monotonia lor relativ .

Printre proteinele cel mai u or de digerat se num carnea de oaie,de vit în sânge, g lbenu ul crud sau pu in preparat i laptele proasp tcrud, nepasteurizat.

Motivul pentru care carnea trebuie s fie în sânge sau cât maiaproape de starea crud (func ie de cel care o consum ) a fost prezentatîn aceast carte. Proteinele vegetale, ca nucile i legumele, sunt de utili-tate secundar . În ceea ce prive te gr simile, untul este cel mai reco-mandabil. Cartoful, fiert în abur, este în fruntea f inoaselor, înaintea f i-nurilor de cereale, a zah rului de trestie i a zaharurilor naturale dinfructe.

Atunci când elementele pe care tocmai le-am men ionat sunt inclu-se într-un regim, nu este nevoie s mai recurgem la vitamine sau la s -ruri organice suplimentare. Steffanson a demonstrat clar: „… carneaproasp , crud sau în sânge, con ine toate vitaminele i toate s rurileorganice necesare pentru men inerea unei s i perfecte.”

ne ocup m acum de persoana care va consuma aceste alimente.Chiar dac utiliz m cele mai bune calit i de zaharuri sau f inoase, di-gestia lor poate fi defectuoas , din cauza unei ac iuni chimice imperfec-


159

te a propriilor sale secre ii de sucuri digestive. În aceste condi ii, protei-nele pot da na tere la tumori, gr simile la furunculi, zaharurile la uneleumfl turi acide, vitaminele i s rurile organice la o stare de stimulare

un toare. Este o ilustrare perfect a vechii maxime: „Hrana unuiaeste otrava celuilalt”. Iat de ce este o vanitate s pretinzi a scrie o cartede re ete dietetice aplicabile în orice caz.

Uneori este bine s te ab ii de la mâncare pentru a da r gaz sistemu-lui digestiv epuizat. Digestia este atât de perturbat , încât numai unulsau dou alimente pot fi tolerate. Iat un exemplu:

A venit s m consulte un b rbat care suferea de tulbur ri respi-ratorii i de membre umflate. Inima sa era sl bit i organismul nu su-porta zaharuri, pâine i gr simi. Am mai descoperit c singura perioa-

din zi când putea digera era între orele 11 i 14.Tratamentul a fost simplu. Am suprimat toate medicamentele i

i-am prescris o singur mas pe zi, la prânz, alc tuit dintr-un amestecde carne de vac slab , salat i elin , totul tocat m runt i fript u orpe gr tar. Dup cât îi era de foame, mânca între 250 i 500 g la omas . Dup trei s pt mâni de regim, a fost vindecat i i-a putut reluaactivitatea. I-am atras serios aten ia asupra faptului c era alergic lazaharuri i pâine i c cea mai mic indigestie cu astfel de hran i-ar fifost fatal . i-a men inut o stare bun de s tate timp de doi ani. Apoi,la o aniversare, a cedat insisten elor prietenilor s i i a mâncat o feliede pr jitur tradi ional . A murit în urm toarele 24 ore.

Bineîn eles c acesta este un caz extrem de alergie alimentar .Când sucurile digestive devin toxice, chimia digestiei este mereu tulbu-rat . Este ceea ce a vrut s spun Hipocrate când vorbea despre „umorivicioase”. Bila i sucul pancreatic se vars în intestinul sub ire i seamestec cu hrana absorbit . i una i cealalt pot fi uneori „umorivicioase”, împiedicând digestia corect i pentru cele mai bune alimen-te.

Nenum rate c i despre regimuri alimentare umplu rafturile libr -riilor. „La fel de veche ca istoria despre Adam i m r este credin aomului în valoarea specific a anumitor alimente”, scrie „JurnalulAsocia iei Americane de Dietetic ”. „Vor exista întotdeauna oamenicare, cu argumente specioase, vor proclama c au descoperit elixirultinere ii în cutare aliment sau grup de alimente. Din nefericire, împ -

ia nutri iei i a dieteticii a fost mereu un teren de vân toare pentrucei care folosesc descoperirile tiin ei în profit personal”.


160

Observa iile personale i-au f cut pe unii speciali ti s conchid canumite combina ii alimentare sunt periculoase. De exemplu, f inurilei proteinele s-ar combina prost. Ar trebui specificat c aceste dou ele-

mente formeaz o combina ie proast în prezen a unei bile toxice. Cummajoritatea c ilor de regimuri se bazeaz pe idei i prejudec i perso-nale, rezult din ele o colec ie uluitoare de combina ii bune i proaste,adesea contradictorii. Natura, cu în elepciunea ei, nu a creat niciodatun aliment care s fie exclusiv protein , f in sau zah r. Chiar i carneacon ine f in sub form de glicogen.

Din aceast cauz , ceea ce pot face mai bun, atunci când prescriuun regim, este s dau pacientului o cantitate rezonabil de hran digera-bil , încercând, în acela i timp, s neutralizez toxemia prin antidoturilespecifice fructelor i legumelor. Adesea, tratamente stranii aplicate unorputernici ai p mântului au avut repercusiuni în masa mare a popula iei.De exemplu, când un rege francez suferea de crize de astm în timpulnop ii, medicii au conchis c aerul nop ii nu-i f cea bine. Supu ii luii-au însu it imediat aceast concluzie.

Sir William Osler a f cut aceast remarc pertinent i nu lipsit deumor: „Cea mai mare parte din ceea ce mânc m este superfluu. Amputea tr i cu un sfert din ceea ce înghi im. Celelalte trei sferturi servescla a-i face s tr iasc pe medici. Pare foarte modern, nu-i a a? Ei,bine, butada figura pe un vechi papirus egiptean. Din cele mai vechitimpuri, omul a c utat cu înfrigurare regimul cel mai bun.”

Permite i-mi s repet, pentru a încheia: exist aproximativ tot atâ iaaminoacizi – pietrele de construc ie ale temeliei corpului – câte litere înalfabet. Miile de cuvinte ale celor mai voluminoase dic ionare sunt con-struite cu aceste 26 de litere, a a cum miile de combina ii de proteineprovin din acest num r mic de aminoacizi. Este motivul pentru care fie-care fiin uman are miros diferit pentru nasul delicat al unui câine, iarmama-foc î i recunoa te fiul dintr-o colonie întreag . Digestia esteadesea func ie de propria natur chimic a proteinelor corpului.

Am încercat s subliniez în aceast carte cât de important este stim ce trebuie s mânc m i ce nu trebuie; este adeseori mai important

tim când trebuie s ne ab inem s mânc m. Un post de scurt du-rat , cu sucuri de fructe i legume, diluate, ofer unei persoane bolnaveposibilitatea s elimine de eurile sale toxice. Dac , dup aceea, chimiasângelui este corectat printr-o selec ie corect a hranei, persoana bolna-

î i va rec ta s tatea.Mai sunt multe cercet ri de f cut în domeniul rela iei care exist

între regimul alimentar i boal , ca i în domeniul care prive te nevoilenutri iei umane. Suntem departe de a ti totul despre aceste nevoi. tim


161

îns c cea mai bun surs de nutri ie este consumul de alimente cât maiproaspete i cât mai naturale posibil i nu al unor produse falsificatecare se g sesc pe rafturile negustorilor de medicamente.

NOT ASUPRA AUTORULUI

Dr. Henry G. Bieler a studiat medicina la Universitatea din Cin-cinatti, unde a devenit un discipol al doctorului Martin Fischer, cele-bru fiziolog i filozof. A practicat arta medicinei timp de mai bine decincizeci de ani i a îngrijit vedete de cinema, mineri, personalit i poli-tice, agricultori i pensionari. A asistat la na terea a mii de copii s -to i, inclusiv copiii i nepo ii lui. El prezint un exemplu formidabil deom care lupt pentru s tatea sa real i durabil , tipul de persoan încare se pot transforma pacien ii s i.

! Henry Bieler (1965, 1994) - Alimentele - Miracolul Vindecarii - Cuprins

Documents

Transcript of ! Henry Bieler (1965, 1994) - Alimentele - Miracolul Vindecarii - Cuprins