1992 din desenele copilului radu

ABARHITECTURA

0494

ABARHITECTURA

0494

arh. în nu alexandru educaționalbercan curs scop-AlexB0494- realizat estedestinat

comercializării nu fi pirați nesimțițiși poate copiat saudecâtde de

desenelecopiilor Întodeauna m-au fascinat desenele copiilor. Există în liniile și petele de culoare trasate cu stângăcie o expresivitate extraordinară, o expresivitate rezervată doar copiilor. Am încercat să imit desenul unui copil (Radu e fiul meu) - evident că am reușit dar rezultatul este departe de forța interioară pe care o degajă desenele de mai jos.

Desene descoperite în grota din Lascaux

Fiecare copac cu norișorul luiNu seamănă cu desenele oamenilor preistorici descoperite pe pereții peșterilor?

gestuldescriptiv

desengestarhitectură

Pete de culoare, desen în puncte de culoare, oameni,... minunat...!

gestul

ABARHITECTURA

0494

mişcareaexpresivăşimişcareadescriptivărudolph arnheim

O descriere și în același timp o explicație a modului în care desenează un copil am găsit-o în cartea lui Rudolf Arnheim,” ”. Îmi permit în Arta și percepția vizualăcontinuare să reproduc câteva rânduri din capitolul ” ”.Desenul ca mișcare Ochiul şi mâna sînt părinţii activităţii artistice. Desenul, pictura şi modelajul sînt tipuri de comportament motric al omului şi se poate presupune că ele s-au dezvoltat din două feluri mai vechi şi mai generale de asemenea comportament: mişcarea expresivă şi mişcarea descriptivă. Primele mîzgăleli ale unui copil nu sînt menite a fi reprezentări. Ele constituie o formă plăcută de activitate motrică, prin care copilul îşi exersează membrele, la ea adăugîndu-se plăcerea de a vedea urme produse prin mişcarea viguroasă a braţelor încoace şi încolo.

Desen ”patriotic” - drapel, oameni fericiți, fluturi, ploaie

Este o trăire stimulatoare să creezi ceva vizibil care n-a existat mai înainte. Acest interes pentru creaţia proprie poate fi observat şi la cimpanzeii care îşi „văruiesc" cuşca cu bucăţi de argilă albă sau care se joacă cu o pensulă înmuiată în vopsea. Este vorba de o plăcere senzorială simplă, a cărei intensitate nu scade nici chiar la artistul adult. Copiii au mare nevoie de mişcare, şi astfel desenul începe ca un fel de zbenguială pe hârtie. Forma, întinderea şi orientarea trăsăturilor sînt determinate de construcţia mecanică a braţului şi a mîinii, ca şi de temperamentul şi dispoziţia copilului. Găsim aici începuturile mişcării expresive, adică manifes tările stării de spirit momentane a desenatorului, ca şi ale trăsăturilor lui de personalitate mai constante. Aceste calităţi mintale se reflectă totdeauna în viteza, ritmul, regularitatea sau iregularitatea şi în forma mişcărilor corporale, punîndu-şi astfel pecetea asupra modului de mînuire a creionului sau penelului. Caracteristicile expresive ale comportamentului motor au fost studiate sistematic în felul de a scrie de către grafologi, dar ele contribuie de asemenea mult la stilul pictorilor şi sculptorilor, aşa cum vom vedea mai tîrziu. Pe lângă însuşirea sa expresivă, mişcarea este şi descriptivă. Spontaneitatea acţiunii este controlată de intenţia de a imita proprietăţi ale unor acţiuni sau obiecte. Gesturile descriptiv implică folosirea mîinilor şi braţelor, adesea susţinute de întregul corp, pentru a arăta cât de mare sau de mic, cât de rapid sau. de lent, cât de rotund sau de unghiular, cât de departe sau cât de aproape este ceva, sau a fost, sau ar putea fi. Asemenea gesturi se pot referi la obiecte sau acţiuni concrete — bunăoară şoareci, munţi, întîlnirea dintre două persoane — dar şi, figurat, la mărimea unei sarcini, la improbabilitatea unei acţiuni ori la un conflict de păreri. Reprezentarea picturală deliberată îşi are probabil sursa motorie în mişcarea descriptivă. Mâna care trasează forma unui animal în aer în timpul unei conversaţii nu e departe de a fixa această formă pe nisip sau pe un perete. Obişnuiam să considerăm de la sine înţeles faptul că comportamentul motor al artistului este doar un mijloc către scopul producerii de picturi sau sculpturi şi că el nu contează în sine mai mult decît acţiunea fierăstrăului şi rindelei în munca unui ebenist. În epoca noastră însă, aşa-numiţii „pictori gestuali" (action painters) au subliniat calitatea artistică a mişcării executate în timpul producerii unei opere de arta, şi n-a existat probabil niciodată un artist pentru care măcar unele dintre proprietăţile expresive ale trăsăturii şi ale mişcării corporale să nu constituie o parte din „mesaj".

ABARHITECTURA

0494

Asemenea gesturi se pot referi la obiecte sau acţiuni concrete — bunăoară şoareci, munţi, întîlnirea dintre două persoane — dar şi, figurat, la mărimea unei sarcini, la improbabilitatea unei acţiuni ori la un conflict de păreri. Reprezentarea picturală deliberată îşi are probabil sursa motorie în mişcarea descriptivă. Mâna care trasează forma unui animal în aer în timpul unei conversaţii nu e departe de a fixa această formă pe nisip sau pe un perete. Obişnuiam să considerăm de la sine înţeles faptul că comportamentul motor al artistului este doar un mijloc către scopul producerii de picturi sau sculpturi şi că el nu contează în sine mai mult decît acţiunea fierăstrăului şi rindelei în munca unui ebenist. În epoca noastră însă, aşa-numiţii „pictori gestuali" (action painters) au subliniat calitatea artistică a mişcării executate în timpul producerii unei opere de arta, şi n-a existat probabil niciodată un artist pentru care măcar unele dintre proprietăţile expresive ale trăsăturii şi ale mişcării corporale să nu constituie o parte din „mesaj".

In imaginile de mai sus am reprodus alte trei din desenele pe care le-am păstrat de când Radu avea 7 ani. Tot ce vom discuta mai departe în legatură cu picturile egiptene se poate aplica fără restricție imaginilor la care vă uitați. Deși voi mai repeta lucrul acesta nu mă pot abține să nu i l remarc acum : observa ț i că ob iec te le (oameni, copaci, case, etc) nu sunt niciodata suprapuse ci întodeauna sunt ”inșiruite” sunt desenate consecutiv, unul lîngă celalalt - claritatea exprimării este mai importantă decât realismul imaginii

arh. în nu alexandru educaționalbercan curs scop-AlexB0494- realizat estedestinat

comercializării nu fi pirați nesimțițiși poate copiat saudecâtde de

deseneleegiptenilor

Egiptenii aveau un mod deosebit de al nostru de a reprezenta realitatea. Nu știu care e motivul pentru care faceau acest lucru (prin tot felul de cărți am descoperit diverse explicații neconvingatoare) dar un lucru este cert: asemănarea cu desenele copiilor este izbitoare, limbajul folosit în esența lui este același. Pictorii egipteni, ca și copii de altfel, nu aveau în minte reprezentarea exactă a realității, nu foloseau sistemul perspectiv, ci încercau să redea obiectele și detaliile din jur folosind proprietatea, imaginea, caracteristica acestora cea mai importantă, cea mai izbitoare și completă expresie. Iată cîteva exemple în legatură cu reprezentarea unui om: - capul unui om este mai clar dacă este privit dintr-o parte, motiv pentru care este întodeauna desenat profilul, dar ochii sunt mai expresivi din față - astfel prin suprapunerea celor două imagini se obtine o expresie unică. - corpul este reprezentat frontal pentru că astfel se pun în evidență cele patru membre, și se elimină astfel pericolul de a fi ascunse, dar acestea din urmă sunt privite din lateral pentru că în felul acesta mișcarea lor (caracteristica cea mai importantă) poate fi pusă în valoare mai bine.

ABARHITECTURA

0494

arh. în nu alexandru educaționalbercan curs scop-AlexB0494- realizat estedestinat

comercializării nu fi pirați nesimțițiși poate copiat saudecâtde de

- cele două picioare așa cum am arătat mai înainte erau desenate din lateral dar un lucru ciudat, la amândouă se vedea degetul mare, sau altfel spus amindoua erau privite din interior, nu unul din exterior și celălalt din interior așa cum am fi tentați să interpretăm imaginea la o privire superficială - astfel personajele au fie două picioare drepte fie două picioare stângi. Astfel imaginea unui om se obținea printr-o suprapunere de proiecții întodeauna aceleași.

Este foarte clar că egiptenii nu vedeau așa cum desenau, ci respectau niste reguli inventate pentru a scoate în evidență însușirile cele mai importante ale corpului. Pictorii egipteni mergeau mai departe și încercau să dea și alte informații despre personaje folosind un fel de ”cod al mărimii” (mărimea contează întodeauna !!!). Astfel oamenii ”mari” (faraonul, preoții, înalții dregatori, etc.) erau reprezentați mai mari (la propriu) decât ceilalti oameni, altfel spus ierarhia din societate era respectată și se regăsea în dimensiunile personajelor.

ABARHITECTURA

0494

gradinaluinebamon Dar acest mod de a reprezenta realitatea nu se rezuma numai la figura umană ci la întreaga scenă reprezentată. Astfel să privim o pictură ce reprezintă o gradină cu un bazin de apa (Gradina lui Nebamon). Imaginea ne prezintă o succesiune de proiecții orizontale și verticale alese astfel încât obiectele să ne fie aratate prin reprezentarea cea mai sugestivă. Bazinul este privit de sus, reprezentarea dreptunghiului fiind esențială. Peștii și plantele din bazin în schimb, sunt văzute din profil pentru că astfel s-ar creea confuzie - imaginați-vă cât de sugestivă e imaginea unui pește văzut de sus! Pe marginea bazinului copacii sunt vazuți din profil fiecare individualizat (evident copilăresc pentru noi cei de azi) prin forma coroanei, organizarea crengilor, forma și amplasarea fructelor, culoare. Copacii din partea de sus și cei din stânga bazinului sunt amplasați cu trunchiurile perpendicular pe marginea bazinului (așa cum ar desena și un copil). Cei din partea de jos, dacă s-ar urmării regula de mai sus ar trebui așezați cu coroana în jos și cu trunchiul în sus, lucru de neacceptat pentru claritatea exprimării, așa că s-a schimbat regula și ei sunt dispuși normal dar deplasați de la marginea bazinului care este atinsă în acest caz de coroană. De remarcat așa cum spuneam și cu două pagini în urmă pentru a nu periclita claritatea exprmării, formele nu se suprapun (această regula este urmărita până și la cele mai mici detalii - priviți cum sunt desenate ramurile unui copac care sunt în esența ”o culme a suprapunerii”. Astfel realizăm încă o dată că scopul este redarea unei realitați știute și nu văzute. Dacă ne uităm cu mare atenție vom fi uimiți de rigoarea cu care au fost desenate detaliile. Nimic din conținutul unei picturi nu este lăsat la voia întâmplării.(citeam undeva ca specialiștii de astăzi au reușit după desenele egiptene să identifice cu precizie speciile de plante și animale din aceea vreme, 3000-2000î.Hr. Organizarea geometrică a compoziției, ierarhizarea părților componente, poziția studiată a fiecărui obiect sau personaj, d e t a l i i l e f o l o s i t e p e n t r u transmiterea unor informații precise despre acestea, totul este perfect și îndelung studiat. Avem senzația că acesta a fost de fapt scopul final: transmiterea către posteritate a unui mesaj cât mai cuprinzător despre un eveniment sau altul, un fel de cronica a vremii, o descriere în imagini a civilizației egiptene