Hamartomul
2
HAMARTOMUL Este cea mai frecventă tumoră benignă a plămânului; el evoluează de regulă intrapulmonar - , periferic, şi foarte rar, în 1-5% din cazuri endobronşic. Se consideră că hamartomul este rezultatul unei dezvoltări malformative a unor elemente normal găsite în ţesutul pulmonar. Majoritatea hamartoamelor sunt cartilaginoase, dar conţin în structura lor şi epiteliu, ţesut fibros, muşchi neted şi grăsime. Calcificari, cu aspect de spicule, se produc în special în acest tip de hamartom. Hamartomul fibroleiomatos, derivă probabil din bronşiile mici şi bronhiole, de obicei nu are calcifican şi se dezvoltă în 1/2 din cazuri şi endobronşic. Hamartomul, mai frecvent după a 5-a - a 6-a decadă de viaţă, apare ca o tumoră bine delimitată, cu diametru de câţiva centimetri şi cu creştere foarte lentă, în luni sau ani. Modificările maligne ale tumorii sunt extrem de rare. Tabloul clinic este şters, majoritatea hamartoamelor descoperindu-se prin examenul radiologic. Tipic, tumora apare radiologic ca o opacitate circulară, cu margini bine definite, conţinând spiculi decalciu, vizibili mai bine la tomografie. Rareori, tumora are aspect cistic, datorită necrozei sau unui depozit de grăsime. În rare cazuri de hamartom endobronşic, manifestările clinice sunt similare cu cele din adenomul bronşic, cu obstrucţie bronşică şi infecţie pulmonară distală. Diagnosticul hamartonului se bazează, în principal, pe datele radiolo-gice sau cele furnizate de TC, care arată opacitate pulmonară, cu margini bine definite, eventual cu spiculi de calciu. Având aspect de nodul pulmonar solitar, hamartomul trebuie diferenţiat de cancerul bronşic primitiv, metastaza
-
Upload
musgociu-nela -
Category
Documents
-
view
6 -
download
1
description
tema
Transcript of Hamartomul
HAMARTOMUL
HAMARTOMUL
Este cea mai frecvent tumor benign a plmnului; el evolueaz de regul intrapulmonar-, periferic, i foarte rar, n 1-5% din cazuri endobronic.
Se consider c hamartomul este rezultatul unei dezvoltri malformative a unor elemente normal gsite n esutul pulmonar. Majoritatea hamartoamelor sunt cartilaginoase, dar conin n structura lor i epiteliu, esut fibros, muchi neted i grsime. Calcificari, cu aspect de spicule, se produc n special n acest tip de hamartom. Hamartomul fibroleiomatos, deriv probabil din broniile mici i bronhiole, de obicei nu are calcifican i se dezvolt n 1/2 din cazuri i endobronic.
Hamartomul, mai frecvent dup a 5-a - a 6-a decad de via, apare ca o tumor bine delimitat, cu diametru de civa centimetri i cu cretere foarte lent, n luni sau ani. Modificrile maligne ale tumorii sunt extrem de rare.
Tabloul clinic este ters, majoritatea hamartoamelor descoperindu-se prin examenul radiologic. Tipic, tumora apare radiologic ca o opacitate circular, cu margini bine definite, coninnd spiculi decalciu, vizibili mai bine la tomografie. Rareori, tumora are aspect cistic, datorit necrozei sau unui depozit de grsime. n rare cazuri de hamartom endobronic, manifestrile clinice sunt similare cu cele din adenomul bronic, cu obstrucie bronic i infecie pulmonar distal.
Diagnosticul hamartonului se bazeaz, n principal, pe datele radiolo-gice sau cele furnizate de TC, care arat opacitate pulmonar, cu margini bine definite, eventual cu spiculi de calciu. Avnd aspect de nodul pulmonar solitar, hamartomul trebuie difereniat de cancerul bronic primitiv, metastaza pulmonar unic, tumora carcinoid, tuberculomul i chistul hidatic. Adesea sunt necesare explorri complexe: bronhoscopie, TC, reacia PPD, examenul de sput pentru BK, fungi, examen citologic pentru eventuale celule maligne. Diagnosticul nu poate fi precizat, de multe ori, dect dup toracotomie.
Tratamentul hamartomului este chirurgical, de obicei rezecie, fr sacrificarea esutului pulmonar. Preoperator, bolnavii trebuie evaluai complet i excluse contraindicaiile chirurgicale legate de vrst, funcie respiratorie sau patologie asociat.
Prognosticul dup rezecia chirurgical este excelent i recurena tumorii este neobinuit.
