Doamne, eu ştiu că mulţi se roagă bunătăţii şi răbdării Tale numai de aceea că nu pot linguşi moartea. Şi Tu îi ierţi.

Sfîntul Matei spunea că omul n-are voie să despartă ceea ce Dumnezeu a unit. Iar noi suntem atît de despărţiţi.

Dormi pe o piatră,/Cîinii te latră;/ Dormi pe o pernă mai adîncă/ Omul te mănîncă.

Războiul imaginat este mai rău decît cel real, pentru că nu are capăt.

Poate că nici Dumnezeu nu crede în oameni, dar îi este ruşine să-şi nege propria creaţiune.

Pînă la urmă, îţi obosesc mîinile pălmuind pe cel cu două feţe- el nu simte nimic dacă nu-l plesneşti peste bot.

Cei care iubesc tîrziu îşi mută steaua dragostei de pe un umăr pe altul aşa cum procedează eroii cu steagul ţării.

A vrea să afli adevărul este ca şi cum ţi-ai scoate proprii ochi şi i-ai arunca peste zid ca să vezi ce se întîmplă acolo.

S-a constatat că din rîndul celor mai nenorocite domnişoare fac parte cele care ziua sunt frumoase, iar noaptea proaste.

Înfrînt în război, te vei întoarce acasă; înfrînt în iubire, n-ai unde să te întorci.

Să ierţi duşmanul învins nu atunci cînd plînge, ci cînd rîde, fiindcă atunci fii sigur că a înnebunit.

Stau printre oameni nu pentru că n-aş putea trăi fără ei, ci pentru că nu înţeleg graiul celorlalte animale.

Sentimentul ruşinii este oglinda unei dureri educate.

Există două feluri de curaj: unul de a face prea multe în viaţă stîrnind invidia celorlalţi, altul – de a nu face nimic, stîrnind dispreţul public.

Cel care te îndeamnă să te împaci cu duşmanul tău, se teme şi de tine, şi de cel care nu are ochi să te vadă.

Pămîntul primeşte toţi morţii. Cerul alege.

Răbdarea este mîndria ascunsă.

Zîmbetul se sfieşte, rînjetul se crăceşte.

Atunci cînd vine un duşman din faţă şi altul din spate, roteşte-ţi bîta.

Cadoul, jurămîntul şi ochii frumoşi- poveri mari.

În război nu te poţi preface mort, că eşti repede îngropat.

Şerpii şi omul/ Cu suflet puţin/ Veninul într-una în gură îl ţin.

Pămîntul care refuză să ne întoarcă roada ori nu ne cunoaşte bine, ori îi e lehamite de noi.

Întîi vezi dacă poţi îngriji un stup de albine, apoi să tragi cu ochiul la tronul ţării.

Dacă ar număra banii pe om, nu i-ar ajunge nici de pîine.

Dacă femeia este o carte, nimeni nu a ajuns la capătul ei.

Femeile sunt toate la fel, poate de aceea nu o găsim niciodată pe cea căutată.

Nu pierderea unui război este ruşinoasă, ci apriga vrere de a te face iubit cu de-a sila ca învingător.

Dispreţul nu scoate sabia, dar taie mai rău ca ea.

Cel mai puternic bărbat poate fi înghiţit de o simplă gropiţă din obrazul femeii.

Sîngele nu greşeşte drumul spre inimă ; omul să nu greşească drumul spre onoare.

O femeie frumoasă n-are motive să fie şi rea, iar dacă are, înseamnă că Dumnezeu i-a dat doar atît: frumuseţe.

Ca să nu te înghită adîncul mării, trebuie să dai din mîini şi din picioare, ori să şezi întins pe spate ca un mort, lipit de suprafaţa apei.

Prea sus nu te înălţa, te vor spînzura, prea jos nu te pleca- te vor călca.

Femeia învinge totul, apoi plînge.

Trei lucruri nu pot fi culese din cărţi: harul, cinstea şi curajul.

Cine caută şi frumuseţe şi bunătate, trebuie să ţină în casă două soţii.

Găsim în femeie puterea frumuseţii, iar în bărbat frumuseţea puterii.

Pune capăt iubirii cearta care nu mai doreşte nimic.

Meseria este o curea fără de care îţi cad pantalonii.

La masa întinsă pe tobă măciuca stă în capul mesei.

Trei sunt cele care nu pot fi lăsate pentru a doua zi: lucrul, somnul şi femeia.

Dumnezeu este frumos ca o floare, puternic în respiraţia focului şi bun în lacrima unei mame.

Pragul omului bun aleargă la poartă cînd vine un oaspete.

Prea multe legi atrăgătoare şi prea multe femei frumoase strică buna rînduială a unui popor.

Apa macină piatra, prostia macină vatra.

Dorinţa este ca femeia frumoasă: chiar îmbătrînind, nu-şi pierde farmecul.

Biserica- pentru cei vîrstnici, curtea ei- pentru copii.

Spre deosebire de bărbat, femeia este de mai multe ori frumoasă în viaţă: copilă, atunci cînd leagănă pruncul şi atunci cînd spune minciuni.

Dacă bărbaţii ar deveni pentru trei zile femei, a doua zi nu ar mai fi nimeni acasă.

Fiind umil, m-aş înjosi, fiind mîndru, m-aş spurca; trebuie să trăiesc în stima oamenilor- şi este atît de greu să trăieşti în ea.

În războiul dragostei învinge cel care iubeşte pînă la capătul bătăliei.

Pocăinţa mai are şi secrete, boala mărturiseşte totul.

În ultima clipă a vieţii tale, nici morţii, nici femeii să nu te spovedeşti. Oricum nute vor ierta.

Dacă nu poţi schimba firea hoţului, schimbă-ţi lăcata! Dacă nici asta nu te ajută, schimbă-ţi vecinul.

Tinereţea-i grăbită, bătrîneţea-i atentă, la mijloc maturitatea ce are înţelegerea nici să înece în laude pe una, nici s-o judece pe alta.

Cine înţelege ochii unei femei se pregăteşte ori să plece, ori să rămînă cu ei.

Ca să cucereşti o femeie nu trebuie să-i spui cuvinte alese- oferă-i o floare şi întreabă-o de ce are ochii trişti, pentru că ochii aproape tuturor femeilor ascund ceva trist în ei.

Seminţa nu poate sta mult în pămînt, nici taina- în inima omului.

Încrederea are cei mai frumoşi ochi, dar orbi amîndoi.

Nu mi-s dragiNu mi-s dragi pe cer nici stele,C-ai privit şi tu la ele.Nici pădurea verde nu, C-ai trecut prin ea şi tu.Şi nici marea, nici lumina, C-ai atins-o tu cu mîna.

Ne uitam ca doi copiiNe uitam ca doi copiiÎn oglinda clipei vii.Ne uitam nebuni şi goiÎn oglinda stelei noi.Ne uităm ca doi bătrîniÎn oglinda unei pîini.

Văzînd, vei cunoaşte. Cunoscînd, vei birui. Biruind , vei fi iubit. Iubind, vei găsi drumul spre casă.

Ascultă învăţătura tatălui tău şi nu lepăda îndrumările mamei tale! Căci ele sunt o cunună plăcută pe capul tău şi un lanţ de aur la gâtul tău.

Să nu te părăsească bunătatea şi credincioşia: leagă-ţi-le la gât, scrie-le pe tăbliţa inimii tale. Şi astfel vei căpăta trecere şi minte sănătoasă înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.

Nu te socoti singur înţelept, teme-te de Domnul şi abate-te de la rău! Aceasta va aduce sănătate trupului tău şi răcorire oaselor tale.

Păzeşte-ţi inima mai mult de cât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii!