Grigore Vieru

Cuprins:

• Creaţia viereană

• Marile teme

• Concluzie

Creaţia Viereană• Creația viereană izvorăște limpede, cu demnitate și

convingere în necesitatea dreptății sale. Poezia sa a schimbat, practic a mișcat, din loc valoarea poeziei țării noastre. Până la Vieru s-a scris sub influența celor de la conducere, cenzura fiind impusă pe acele vremuri.

•  ,,Scriu nu pentru că sunt poet, ci pentru că am văzut în copilărie cum curgea Prutul” zicea Grigore Vieru. 

• Marile teme care sunt prezente în creația viereană sunt următoarele: Mama, iubirea , ţara şi plaiul, pacea, războiul, graiul, copilăria vor fi mereu actuale, fiindcă acestea izvorăsc din divinitate și nu pot fi mișcate de nimeni și nimic.

• Creația sa care a fost pietrificată cu ajutorul cuvintelor, poate nu e cea mai strălucită, dar este înălțătoare prin faptul că venerează verbul  matern, dragostea de neam... Izvoarele de inspirație a poetului sunt simple zile de Paști și de Crăciun. Dar anume această simplitate înseamnă toată  măreția vieții care alcătuiește Universul.

• Grigore Vieru poate fi numit poet al copilului, deoarece copilăria care este reflectată în opera sa este una nevinovată. Ea reprezintă o lume cu lucruri complexe, dar totodată simple. Poetul vede copilăria ca perioada de viață a omului când acesta este cel mai fericit, cel mai bucuros. Omul este copil, iar asta înseamnă că se bucură de orice rază de soare, de orice picătură de ploaie.

• După ce s-a făcut mare acest om vierean, acesta începe să iubească. Iubirea în creația lui Vieru este una care ,,mișcă sori și stele”. Acest sentiment dat de Dumnezeu, nouă, oamenilor, ar trebui să semene în sufletele noastre doar speranță, bucurie, și desigur, putere de a ierta. Cum spunea, de altfel, și Lucian Blaga: ,,Iubind ne-încredințăm că suntem”. Deci, opera poetului reflectează perfect iubirea împlinită, iar pe cea neîmplinită acesta o reprezintă ca condiție a omului de creație.

• Poeziile sale de dragoste şi aforismele prezintă dragostea într-o manieră deosebită, accentuîndu-se frumuseţea caracterutui, puritatea şi splendoarea semnificaţiilor acestui sentiment.

• Grigore Vieru despre dragoste:

• Dragostea cere unui bărbat nu mai puţină gingăşie şi nu mai puţin freamăt sufletesc ca unei femei.

• Femeii nu-i este indiferent nici cum o iubeşti, nici cît o iubeşti şi nici de ce o iubeşti.

• Nu se poate să nu am un loc frumos şi în moarte, avînd unul în dragoste.

• Dacă s-ar iubi frumoşii cum se iubesc urîţii.

• Oamenii puternici mor pentru dragoste, cei slabi mor din cauza ei.

• Dragostea este unele din formele dreptăţii.Poate chiar dreptatea însăşi.

• Poeziile: “A, iubite”, “Iubito”, “Vreau să te văd”, ş.a.

• Și după o copilărie veselă și o iubire necondiționată, omul vierean n-a uitat de cea mai importantă persoană din viața lui, Mama. Pentru că Totul se începe de la ea, Grigore Vieru închină mai mult de jumătate din creație mamei. În creația sa putem echivala cuvântul Univers și cuvântul Mama.

Mamă, Tu eşti?Mamă,Tu eşti patria mea!Creştetul tău ?Vârful munteluiAcoperit cu nea.Ochii tăi ?Mări albastre.Palmele tale ?Arăturile noastreRespiraţia ta ?NorDin care curg ploiPeste câmp şi oraş.InelulDin degetul tău ?CătarePrin care ochescÎn vrăjmaş.Basmaua ?Steag,ZvâcnindCa inima?Mamă,Tu eşti patria mea!

Simbolul obsedant al creaţiei vierene reflectat şi în această poezie este „mama”. Acest simbol transpare în poezie cu toată încărcătura de afecţiune pe care fiinţa mamei ne-o aduce în minte. Prezenţa mamei înseamnă pentru poet starea de bine, iar pierderea ei echivalează cu pierderea vârstei de aur a copilăriei: „Pierzând pe mama/ Mi-a rămas Patria./ Dar nu mai sunt copil” 

• Grija autorului pentru destinul patrieii,limbii, pentru pastrarea ei devine o sacra si permanenta datorie.

• "Nici un grai nu e mai mare decat Patria nici un grai nu este mai mic decat isteria Patriei", constata el.

• În concluzie , aș vrea să mă refer la creația lui Vieru din punct de vedere a unui salvator al valorilor umane. Opera lui ne-a menținut demnitatea de neam, ne-a hrănit-o cu speranță și cu putere de a continua cu fruntea sus. ,,Ne-am ținut veșnic de limba română într-un deșert aprins în care singura umbră era- umbra ecoului”, zicea Poetul. Creația viereană a fost și rămâne umbra ecoului care ne-a apărat limba română și  demnitatea de neam.