Grigore Vier1

1
Grigore Vieru - De Ce-ai Dat, Doamne? Lui Ozea Rusu Copiii lesina, nu-i bine, Si moarte picura din nori. Si chiar izvorului ii vine Un fel de greata uneori. Atatea vorbe si minciuni, Atatea seci promisiuni! De ce-ai dat, Doamne, grai la om, Iar nu la floare si la pom?! A prins a inalbi, Precum ninsorile, Si tineretea mea! Mai bine ar vorbi In lume florile, Iar omul ar tacea! E falsa mila ori e muta, Iar crucea de la piept e joc. In moarte tot mai multi se muta, Vazand ca-n viata nu au loc. Atatea vorbe si minciuni, Atatea seci promisiuni! De ce-ai dat, Doamne, grai la om, Iar nu la floare si la pom?! A prins a inalbi, Precum ninsorile, Si tineretea mea! Mai bine ar vorbi In lume florile, Iar omul ar tacea!

description

poezie

Transcript of Grigore Vier1

Page 1: Grigore Vier1

Grigore Vieru - De Ce-ai Dat, Doamne?

Lui Ozea RusuCopiii lesina, nu-i bine, Si moarte picura din nori. 

Si chiar izvorului ii vineUn fel de greata uneori.Atatea vorbe si minciuni, Atatea seci promisiuni!De ce-ai dat, Doamne, grai la om, Iar nu la floare si la pom?!A prins a inalbi, Precum ninsorile, Si tineretea mea!Mai bine ar vorbiIn lume florile, Iar omul ar tacea!E falsa mila ori e muta, Iar crucea de la piept e joc.In moarte tot mai multi se muta, Vazand ca-n viata nu au loc.Atatea vorbe si minciuni, Atatea seci promisiuni!De ce-ai dat, Doamne, grai la om, Iar nu la floare si la pom?!A prins a inalbi, Precum ninsorile, Si tineretea mea!Mai bine ar vorbiIn lume florile, Iar omul ar tacea!