G r i g o r e Ş o i t u

S P A M

Editor: Robert Şerban

Copertă & grafice: Manuela-Szekely Şoitu

Paginare & Layout: Sebastian Urlică

Editura BrumaR300115 Timişoara, str. Pestalozzi nr. 22tel./fax: +40 256 203 934; +40 256 293 441e-mail: office@brumar.rowww.brumar.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României:ŞOITU, GRIGORE

Spam / Grigore Şoitu. - Timişoara: Brumar, 2007ISBN 978-973-602-240-1

821.135.1-1

2007

G R I G O R E Ş O I T U

S P A M

5

“Rip or die”Karl Marx

Pentru Manunăscută în anul cutremurului

fiicelor mele Miruna şi Marianăscute în 2005 şi 2000

celorlalţi amiciînchişi în acest volum

5

mări aşezate pe valurivin numărate în stropi

copacii mai aveauceva în eicopiii se-ntorceau lamamele lorcu ghiozdanele plineeu aşteptam pe caleaferată un trencare nu avea nimicpersonal cu mineera o linie moartăbătută de adidaşii ăştia violeţi în care sângele s-a amestecat

6 7

cu textura neagră motorina umpluse şanţul uleiul lucea în soaretu erai prinsăîntr-o ambulanţă cu girofar albastruîn tine locuia miruna cu trei luni înaintede a se naşteera o zi superbă un alt septembrieiar toate erau la locul lor neclintiteam ajuns la municipalcerul era plin de cearcăne

lacrimile mele au spălatgardul metalic al spitalului

ochiurile plasei pline de vopsea m-am rugat doamne ajută-mă

nu doamne iartă-măci doamne ajută-mă

am urcat la tineurăsc oraşul în care

m-am născutnu mai vreau să văd

oraşul în care m-am născut

m-ai lăsat să-ţi sărutmâna cusută

pântecul mişcândmi-ai spus încet

şi zece paturi erauaţintite asupra noastră

am fost liniştitădin clipa în care

te-am văzut ieşind viu din maşină

6 7

Sorin Dinco appears to be offline and will receive your messages after signing in. You can also send a message to Sorin Dinco’s mobile device. Send an SMS Message (Ctrl+T). You currently appear offline to Sorin Dinco.

gs: esti online?BUZZ!!!sd: salut, grigsd: hooogs: bine ca pot vb cu tine putinsd: ca nu dau turciisd: ce s-a intamplat?gs: cand vad cartea ta, cea cu textele citite-n euridice?sd: bag la ziar si ma gandesc la mmgs: de ce? a murit cumva?sd: deja mi se pare ca exagereazasd: ca i-am dat vreo 100 de texte din care el trebuia sa selecteze cam cat volumul lui giligs: multe, prea multe!!! ce titlu i-ai dat?sd: PORNsd: scris cu negru pe ceva galben cacaciosgs: am inteles.sa-mi spui ce parere ai de coperta mea!sd: dar PORN maaare si grosgs: in rest, am vazut prea multa pustime pe hyperasi am mai vazut ceva

8 9

gs: faptul ca zeroismul devine o reteta.sd: au intins-o oamenii la umbra, vara nu prea scrie poetulsd: e ceea ce se vede, ceea ce e vizibil, dar nu intreg adevarulsd: scriu la un cacat de stire si tre sa o trag de pargs: nu stiu decat ca tipul asta de poezie a ajuns sa se futa singurasd: dags: si asta nu-mi place!gs: in rest, tu pe la care umbra o intinzi?sd: ma rog, eu vreau sa renuntz la scris, in sensul traditional, si sa ma exprim prin imagine, sunet si textsd: nu plec nicaierisd: sunt sarac lipit pamantuluisd: de aceea ma gandesc des la sinucideregs: e prea devreme pt sinucidere. trebuie sa scoti macar 2 vol…☺sd: dar nu merge treabags: vrei sa te ajut sa te sinucizi?sd: o sa mai scot, insa, la 40 de ani, de exemplu, as vrea sa nu se mai stie de minegs: de ce tot aduci vb de asta?gs: de sinucidere sorine…gs: si eu m-am gandit in ziua aceeasd: din lasitate, deprimare, rutina, frustraresd: dar mai ales frustraregs: cand masina era faramata. sangele plutea prin aer amestecat cu prafsd: o sa scriu o carte de proza pe tema astasd: FRUSTRAREAgs: miruna nu se nascuse, eu am mers pe calea ferata, langa locul accidentului si mi-am dorit sa vina un trengs: sa scap mai repede.gs: da n-a fost sa fiesd: stiu ca pentru asta trebuie sa suferi o Mare Deceptie, o Mare Pierderegs: sa scrii sorine pt. ca ai organ. he he, esti un organistsd: ca sa o poti duce pana la capatsd: eu am facut-o o datasd: dar am scapat ca prin minunegs: cum?sd: eram legat la 220 si curentul m-a ejectat

8 9

gs: te-a ejaculat poatesd: a fost asa, ca un sictirgs: eject, si ai scapat ca aviatorul din aeronava care se prabusestesd: adica, mai rabda, mai baga cacaturi in tine si mai vorbim, ne mai intalnim, ne mai zgaltaimgs: da, eu cred ca nu ai motive (in afara de faptul ca traiesti in ro)sd: bai, asta ma deprima cel mai mult!sd: ca traiesc in ro, dar mai ales intr-un oras de cacacacacacacacacasd: si din care, din motive familiale, nu pot iesigs: si eu care as vrea sa ma mut din buc. asta e un kkt si mai mare!!!sd: creanga imi tot spune sa plecgs: unde frate, la varsta asta???sd: mugur imi spune sa nu-mi mai plang de mila, ca el face si drege, da eu dorm linistit langa nevastasd: cum pula mea dorm, cand nu mai am somn de ani de zilegs: sa pleci afarasd: eu m-am nascut insomniacsd: da sa plec afarasd: dar nu ma pot umili la varsta astags: mie, anu asta, cand am fost internat la np, mi-au dat pastile de somn.m-au torpilat. mai am destule. iti dau cand ne vedemgs: apropo ai fost la targ?sd: i-am spus sotiei: cred ca am visat prea multi ani ca voi fi un om important pentru semenii mei si nu s-a intamplat decat sa fiu un anonimsd: nu am fostgs: gata sorine. baga la articol. lasa timpul sa te framantesd: nu, grig, aici e vorba despre mitul pe care eu, tu, altul l-am creat intre 14-24 de ani, este visul cel mic din copilaria noastra, cand ne uitam la lumea copiilor si visam ca vom fi Mari, e visul acela livrat de Ceasca,gs: te las, nu te mai framant si eu…sd: eu, ca si multi dintre congenerii mei, am visat sa fiu Nicolae Ceausescusd: Presedintele Romanieisd: hehehesd: am visat mult, omulegs: daca nu era ceasca, eu nu eram aici cu tine…☺gs: nascut in urma unui decret prezidential uite titlu de volum!

10 11

sd: grig, tre sa ies de pe calculatorul astasd: revin in zece minuteShow Recent Messages (F3)

10 11

armezi tastaturaîncarci literele până la refuzmiezul warp este fierbinte se aud click-uri răzleţecabluri translucideprin care limfezifericitswitch-uri simplelegate de veneca nişte perfuziitastezicu dosulpalmeiîn răcoareaperfidănegrupe marginiatent la degetul tăiat

12 13

din chiustenge n-a mai rămas nimicnici măcar o gaşcă de scripezanţicare cântă şi scriu în acelaşi timpse dau în bărci pe lacul tăbăcărieiînghit peşte prăjit la căluţul de mareacolo unde timpul s-a-necat pe fundul acvariuluiface parte din temă ai zisşi ai părăsit mess-ul cu un nod în gât

don’t cry sorine soarele arde la fel cum ardea acum două mii de anipoate puţin mai tare nisipul e cernut ca aurul de la balciccât îmi doresc să fiu iar acolo printre dunele din portul tomis unde plăteşti intrareasă vezi nisipul fin nu pot să-ţi scriu o scrisoaremanu ar crede altceva despre noi

dar pot să-ţi scriu un poem despre cum am fostcum vom fi să-ţi răspund plin de viaţălive cum spui tu în titlu (cel mai bun text al tău, oare de ce trebuie să-i spunem aşa, cu un cuvânt eminescu)ne limpezim, sorine şi trăim destul de târziu această revoluţiene limpezim

12 13

vreau să plec din bucureştiaşa cum am plecat din sulina aşa cum am plecat din chiliaaşa cum am plecat din constanţa şi n-am lăsat nici o urmădecât oameni futuţi fără nici un motivcare şi acum mă-njură printre dinţi şi-n fiecare oraş am cumpărat un apartamentîntr-o cutiuţă marca ceauşescu care cânta-ntr-o limbă numai de ea ştiutăpe care l-am vândut de fiecare dată şi iar am cumpărat şi iar am vândut cu acelaşi camion plin de mobilăiar viaţa mea nu a fost decâtun şir lung de speculaţii imobiliare

sunt un looser doina jela îmi zice zâmbind căsunt aventurierul de care nu te poţi plictisi niciodatăun eufemism în care zace adevărul ca un titlu de ziartatăl meu a fost un aventurier manu la fel o aventurieră plină de şarmcare m-a urmat peste tot (m-ar fi urmat şi la-nchisoare) unde găseşti o femeie care să lase totul pentru tine

poate cea mai frumoasă perioadă a fost acoloîn inima deltei în oraşul cu o mie de feţe şistrăzi cu cifre în loc de nume un cătun american în care oamenii se cunosc foarte bine ies din case de sărbători şi se sărută îşi iartă unii altora (pace frate, pace – cred că de acolo ai învăţat tu asta) am stat în sulina să ascult vântul turbat pentru că sufla altfel decât în chiustenge, era mai viu, mai coleric, iar câinii erau pitici şi semănau cu vulpilesugrumate în stuful aspru care acoperea casele de paiantă am păstrat din sulina doar un câine roşcat cu bot lung şi urechi ascuţite (sofica)şi mulţi au zis că seamănă cu bartok cu măgăruşul din shrek sau cu mine când sunt vesel

14 15

m-am săturat de oraşul ăsta am visat prea mult aicicreierul meu plin de iaurt şi cereale un gol umplut cu chestii dulci care se sug defiecare dată singure stau la etajul nouă în rahovaşi dacă vreau să mor nu trebuie decât să deschid fereastrada, mă-ntorc la origini, la originile meleîngropate într-un cimitir cu o cruce de piatră pe care e prinsă fotografia tatălui meu în tricou de marinarşi un vapor de marfă, de aia mă-ntorc în constanţapentru că am loc de veci în cc a doua aleeepe stânga (şi ai râs când ţi-am spus asta, ai făcut he he pe mess)în constanţa pe care am urât-o după marea mea ratarede parcă ea ar fi fost de vină

şi mă mai întorc pentru versul care îmi vine obsesivîn minte nu pot scăpa de el decât acolo mări aşezate pe valuri, vin numărate în stropiam să vorbesc doar în limba mirunei care a supravieţuit unui accident de maşinăacolo în uterul manuelei păzită de coastele ei şi eu am supravieţuit unui accident de aceea mă apasă bucureştiulsclipitor ca-n poemele lui cărtărescu genial prea genialoraşul genial al româniei pe care s-a pişat ianuş poetul care a schimbat ceva o să vorbesc în limba mirunei o elfă un spiriduş atât de mico ceşcuţă plină cu lapte care mă-nvaţă să gânguresc

14 15

cusut în pixeli strălucitorica un psihoticîntr-o cămaşăîn spitalul meuard bolnaviicu aşternuturi umedeapretatede mousepaturi curioasese ridică în lumina galbenăpot să tastezdoi hepatici dormîn acelaşi patse-nvelesc cu aceeaşi păturăculeg căpşunile plantezpuţin întreruptaş vrea să fiu un joc x86 nimic mai mult

16 17

erai în sală, toată lumea aplauda, chiar şi cititorii meiaşezaţi în primele rânduri, eu râdeam, debitam chestii fără înţelesîntr-un frac negru cu papion colorat, aşa cum vezi în filmele americane,buline roşii galbene albe, care se-nvârt se amestecă printre vorbele rostite cu modestiemulţumesc editorului (aplauze), mamei mele pentru că l-a cunoscut petatăl meu, soţiei mele pentru graficele spam,mie pentru că am făcut deja doi copii, urma statueta adusă pe tavă în aplauzele publicului şi un plic gros în care

16 17

am văzut geanta de piele neagră lângă perete, m-am aşezat pe scaun, ca un om care suferă de insolaţie sau care are rău de mare, am răbdat până a ieşit ultima persoană, m-am ridicat, natural, fără grabă, cu mânerul genţii lipit de cele cinci degete, am traversat linia de tramvai, am intrat în scară şi

pe primăverii (în faţa unei vile), un portbagaj deschis, un sac de voiaj plantat pe trotuar, un telefon care sună, o maşină care demarează-n trombă, (previzibil) eu mă aplec, ridic sacul, intru grăbit pe prima stradă la dreapta (sau la stânga)

pe batiştei (la fel)pe calea dorobanţi (la fel)pe bulevardul dacia (la fel)pe 13 septembrie (la fel)pe magheru (la fel)pe splai (la fel)pe calea rahovei (la fel)pe drumul sării (la fel)

foşnesc bombe de plastic care nu au mirosaceleaşi cifre rotunde ca nişte baloane de săpunaceleaşi zerouri calde aşteaptă să fie culeseaceleaşi reclame visate cu ochii deschişi(dormi în pace bucureşti, gs veghează)

18 19

cum e să reciteşti asta după paisprezece anipentru că doar o frază m-a mişcat sfârşitul unei prietenii de ani de zileîntre doi bărbaţicum e să reciteşti pumnul lui blornaîntr-un obraz fin, mirosind a lavandă,sângele care a curs repede pe o sugativădupă aprecieri neoficiale vreo patru până la şapte picături, dar unde e tensiuneaprinsă de aparatul vechi cu acul în derivăcare se umflă ca un colac de salvare

18 19

aş fi vrut să fie pumnul meu în obrazul tău,neras, mirosind a ţigări nasoale, transpiratca un râu drenat cu o singură intervenţieiar fiecare capitolă stând deasuprao sabie legată de un fir elasticşi toţi să mă ierte aşa cum l-au iertat pe zinedine zidane pentru lovitura de cap ce i-a aplicat-o fundaşului marco materazzitrec mai departe, ultima pagină unde ea îi răspundeaproape veselă facem bum dacă vreia scos pistolul care a făcut de trei patru ori bumparcă am văzut steguleţul ieşind ca-ntr-o comediede duminică, scria cu roşu BUM, şi dincolo de ea,lipit de copertă un anunţ într-un chenar negruspecificaţii generale parcă cineva s-ar fi jucat cu mine şi asta a fost „one minute piece of art”nu sugativa stropită cu sânge

20 21

citim un volumcomercialmarca grigoresprodus înmicrosoft ® office2005într-un an încercănatal vieţii sale

20 21

tehnoredactat înquarkxpress passport după câteva lecţii interactive cu dan perşape un dell latitude cumpărat cu 250de euro pe caleamoşilorîntr-o geantă de pieleoriginală aleasă de manuîn care sunt scrisespecificaţiilepentium mobile750 mhz256 mb ramgaranţie 12 lunibateria slabă

22 23

teme-te, ţi-o spune-un prieten; duşmanii,după cum vezi, tac…mugurgrosu@yahoo.com

Mugure, chiar crezi că lista tace în duşmănie?adrianionita@sbcglobal.net

în concluzie, te rog nu te enerva, acum nu e cazul.bsuceava@yahoo.com

pentru o secundă am crezut că ai orgasm, suceavă.caraman@tim.ro

am sesizat între voi o diferenţă, cum să zic, de „corpuri româneşti“. cred că e din cauza cercelului de corsar, dar nu sunt sigur.sorin72dinco@yahoo.com

numără poeticile. Hai să vedem de unde suntjumătate.razvan_tupa@yahoo.com

măi, mirce, până la urmă, basilievic ţi-a dat ţie panc/ul să-l publici integral în marti.ro? şi tu l/ai refuzat?sorin72dimco@yahoo.com

22 23

cine-i basilievic?mt@inprint.ro

un basilisk din Heroes III.gs@seanet.ro

ce să facem, doamna Viena, în sens invers, ca de obicei.mugurgrosu@yahoo.com

GRATIS (ia spune Mugur, cum ai ajuns tu moca în Slovenia în chip de mare poet al neamului? am fost interesat să-ţi fac conexiunea? ţi-am luat lozul? sau cine te-a scos din rahat în Deltă când rătăceai buimac pe acolo printre ţânţari şi raţe mute?); PS: sunt dispus să-i ofer 2,000 RON pentru o convorbire, dar mă tem că nu o să recunoască suma (nevăzând la viaţa lui atâţi bani laolaltă) şi îmi va reproşa faptul că l-am păcălit... caraman@tim.ro

probabil că mugur se teme să nu ajungă cumva, din cauza vremilor, la mânata, să-l rezolvi cu vreo butelie, cand n-o mai avea de unde...sorin72dinco@yahoo.com

fraţilor,hai să vă dau o bombitsă...e proaspătă...e fierbinte...şi e numai a noastră!cine credeţi că-i noul redactor-şef al revistei Tomis? aud? cine? cine?!aţi ghicit?george vasilievici!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!deci acum ştiţi ce să faceţi cu storcoşitele...mugurgrosu@yahoo.com

24 25

atenţie la prafuri...gs@seanet.ro

ei bine grosule la tomis a început dictatura.şi în ceea ce priveşte prafurile, nu iţi face grijiGrigore, e curat, le trag eu mereu pe nas, doar suntnarator...gvasilievici@yahoo.com

am şi eu o bombiţă proaspătă şi fierbinte legată de textele alea ale mele – unul dintre ele (nu dintre cele trimise la tomis, dar dintre ele – se cheamă „în constanţa se-mpuşcă oameni“) tocmai a fost premiat de către fundaţia alfred toepfer din hamburg.mt@inprint.ro

domnilor, în vremuri tulburi, când doar trei eroi naţionali vor mai fi predaţi la clasa a patra, îmi permiteţi, vă rog, să constat următoarele: unu: că mirce ia un premiu în austria şi este suntat din paginile kustengei (mirce, pune pe filele grupului textul cu pricina, te rog, pen că vreau să-l savurez) doi: că george e redactor şef la rev tomis (sincere felicitări, da chiar aşa?), ceea ce mugur se temea să primească (mugur, explică, te rog...) trei: da de ce tre să fie şi trei? mirce, de unde îţi dai tu demisia? salutări, grig. mă bucur că eşti pe aici. te-am visat nasol, ceea ce înseamnă că e de bine.sorin72dinco@yahoo.com

îmi dau demisia de peste tot, ca să zic aşa.mt@inprint.ro

Sorine n-am murit, sunt alţii pe listă înainte...gs@seanet.ro

Numele noastre de manelişti:sorin dinco – vali puternicumugur grosu – romeo sabiesilviu dancu – antonio cămătarugeorge vasilievici – mădălin minunegrigore şoitu – emil ciupalacumircea ţuglea – alexandru dinamită la http://www.toaleta.org/fara-nume/index.php mt@inprint.ro

24 25

iulia argint – gabi aguilerraveronica a. cara – anda amazoanaionuţ chiva – silviu pustiudan coman – gigel iubitutudor creţu – roberto ferrari dumitru crudu – nelu medaliondan dediu – marius ghiulliviu diamandi – aurel şefuteodor dună – cătălin gellardodomnica drumea – xena vişinaiulian fruntaşu – felix barosanuadela greceanu – sorina teiovia herbert – dorin cherokeebogdan iancu – narcis mafiotumarius ianuş – sile cămătarumihai ignat – tony nepotuclaudiu komartin – aurel batozăştefan manasia – jean incredibilurobert mîndroiu – şerban corleonemitoş micleuşanu – ciprian italianugili mocanu – sorinel extremuelena pasima – esmeralda dragosteandrei peniuc – nilă clămparubogdan perdivară – robert arătosuioana nicolae – raluca rexonadan sociu – leonardo bilabogdan stănescu – edi neînfricaturobert şerban – ioan incredibilumanuela şoitu – cătălina verighetarăzvan ţupa – felix ciupanezuadrian urmanov – adrian de auralexandru vakulovski – toni lazarovmihai vakulovski – titus lazarovconstantin vică – cristi salamelena vlădăreanu – valentina antoni

26 27

Să nu fie agresivă, să atragă pe oricine, de la ăl cu ţâţa-n gură până la cel cu costum, secretară, uşă pe care scrie cu litere persiflate în aur „mr. broker”. Da, zice el la interviu, faci un curs de 4 zile şi ce scot din tine? un brocăr, de sparge pavele-n faţă la Inter. Doar cu o sută de euro, aşa, taxă de seriozitate. Ştii câte categorii de salariaţi sunt? ?! Două: O-O, oile care aşteaptă salariul, să fie spălate, hrănite, plimbate, ţesălate şi de partea cealaltă (trage o linie între cele două mulţimi) noi, LUPII, care vânăm singuri banii, de câte ori avem nevoie. Mai departe: vii în firmă şcolit, ai manual după care te ghidezi la fiecare tranzacţie, stai 6 luni, înveţi de la mine, şi ai trei variante: comision de 35%, fără nicio cheltuială din partea ta, 50% şi plăteşti un telefon, două, 60% (iei mai mult ca mine bă!), pe lângă telefoane achiţi o parte din chirie, în schimb

26 27

ai secretară, biroul tău cu uşă metalică, pe care-ţi pun cu litere mari „senior brocăr şoitu”. Ce zici?! Cât la sută accepţi şi cât nu? (zâmbind) Ce notă îmi dai? Cincizeci şi cinci, sau cinci virgulă cinci, cum vreţi dvs. Mă suni mâine să-mi spui şi restul de 45? Revin la celălalt interviu, în faţă la Carrefour Orhideea. Ayash Center. Etajul întâi. Open space, 200 mp, 5 birouri, 8 speriaţi cu nasul în ecrane tft. O gagică înfăşată-n in îmi pune repede întrebări. Au mai apărut date care nu sunt trecute în sivi? Nu. Ce ştiţi despre peiperclic? A, un omuleţ verde pe care-l fugăresc pe ecran, dacă se opreşte, pierd... Nu, eu vorbeam despre motoare de căutare, ce ştiţi despre ele? Îmi plac! Altceva? Ştiu să optimizez un sait ca să-l găsească gugălul mai uşor. Păi despre asta era vorba. Pei per clic apare pe gugăl, în dreapta. Sunt lincuri spon’so’ri’za’te. Puteţi să faceţi asta în fiecare zi fără să vă plictisiţi? Da. Avem 1200 de clienţi în Franţa care aşteaptă ca saiturile lor să fie optimizate. Ochei, v-arăt ceva făcut de mine, în fleş. Bun, ne-am lămurit. Luaţi o foaie albă şi notaţi: o reclamă ce promovează imprimante, cartuşe, consumabile. Să nu fie agresivă. Cinci rânduri, un sfert de oră. În franceză. Succes! Mersi. Toată viaţa mea a fost un experiment, o inginerie. M-am născut în urma unui exp (decret), am trăit într-un exp, am fost marcat de asta. De aceea am renunţat atât de uşor la salariul ministerial cu şapte zerouri, am avut nebunia să plec de la stat... Făcea parte din joc, din expul care m-a dirijat. Medicii au fost convinşi că traversez un episod psihotic. Eu nu. Am intrat în lumea reală, aceea a interviurilor pentru un job prost plătit. Şi coconul în care am stat, înconjurat de zerouri calde, s-a spart. Pe fereastră se văd norii, agresivi, albi, plini de lapte. Mi-am făcut cruce cu limba în cerul gurii şi am început să storc: Norul pufos, copacul verde, tavanul galben, copilul rumen şi sănătos.

Toate astea stau într-o imprimantă GS.

Ies într-o secundă.

Cu o picătură de cerneală.

GS, o viaţă plină de culoare!

3 minute! Foarte bine, dar nu e-n franceză. Am uitat dicţionarul acasă. Ne gândim şi vă sunăm săptămâna viitoare. La revedere. Ies ca o maşinuţă teleghidată. În creierul meu circulă un spam, ca lanţul unui cărucior. Îl primesc în fiecare dimineaţă şi-mi pare rău că nu e scris de mine şi-mprăştiat într-un tiraj de un miliard de exemplare. Nu pot scăpa de el, aşa cum nu pot scăpa de puful plopilor care fecundează oraşul neprotejat.

28 29

S’’ensationall r’evoolution in m’’edicine!Grigores, e’n’l’a’r’g’e your p’e’n’i’s up to 10 cm or up to 4 i’nches!

Don’t lose your chance and buy now without d’oubts, you will be i’mpressed with results!

CHEgks AP go2 tlg sgy0 lpg VIA 358 0vn GRA kyy huk dqt i43 CIA g7r

LIS De fiecare dată când citesc acest mesaj am o reacţie necontrolată...

28 29

a-nceputjihadulsaladin zaceîn cortul albînconjurat de cavalerii creştininu mai am saraziniaur pietre lemncerul e opritblue screen of deathcând windows-ulse blocheazăa-nceputjihadulcastelul ardemocnitservitoriicultivă cuminţipământulîn care tatăl meuva fi îngropat

30 31

nu l-ai vrutnu îi răspundcu gura plinăsunt fiul lui naturalultimul în viaţăun decret de treizeci şi patrude anil-am tăiatmăruntl-am cultivat pe întinderile agrareeşti dusîmi şopteştepluteşti fărăred bullfără aripi

30 31

la cazinocu prietenulsău cel maibun dănuţau paisprezeceanise plimbă şi vorbescîn răcoarea seriise ţin de braţpe plajărăscolesc nisipulmaromarea-nsângeratăca-n far cryse plimbăşi vorbescdespre cumvor ajungeofiţeride securitate

32 33

aveai privirea fixă, erai plin de cearcăne, i-am promis c-o să am grijă, o să iei pastilele, o să (uite, scrie despre asta, eliberează-te, fă ceva! mi-ai răspuns mi-e scârbă, scrie tu în locul meu) dormi mult, vine mama de la constanţa şi mă ajută, ţi-a dat un bilet de voie (aşa de probă, da, dacă mai vorbeşte singur pe terasă, îl torpilez, îl trec pe injectabile), te-am îmbrăcat, am ieşit pe holul colorat cu etichete pe uşi („mamaia, buşteni, cozia, azuga”, la toaletă: „pentru cavaleri” şi „pentru domniţe”), iar eu te-am luat de mână ca pe un copil.

32 33

şi toate asteaca să-ţi stoarcăun zâmbetcând urci scărilespre camera coziacând te aşezi în patuldin fier forjatcu salteaua în ambalaj impermeabilcând scoţi laptopulde sub pernăşi apeşi uşortastele fierbinţi

34 35

nu-mi placemazepina nu mă mărit cu eabine atunciîi vom scrieomeranun zeu de cârpă cubot diafancoaxilaxa lumiide vinilxanaxprinţesa războinicămeprobamatsubmarinul cu fosfatşi celelaltepilule care-icresc sub limbăîn fiecarenoapte

34 35

zum zumzumzăind ca un aspiratorca o maşină de spălatun rom fierbintefără coolerîn el fierbeun cd proaspătpiratatkarl marxîn autorunnegru cuochelari fumuriişi un mesajcriptatrip or diethanx to deviance for removing ugly safe disc

36 37

ripaţi orimurim sufocaţi înnarayan în ceaţa ca o plasăde ţânţariripaţi sauputrezim cu craniile-ngălbenitede soarelesubteranripaţi sau vomfi măcelăriţide nemărginitulgelu care a cuceriterathia cu unpâlc de arcaşiripaţi dragii meitovarăşicocoşaţii mei

36 37

mimetu esteun fişetîn care doamnadoctor îşi ţine truseleasistenta fiolele infirmieracârpelede prafeu pistolulcu apă mimetudeschide-testrigă doamnamimentu vino-ncoasau mimetuai grijăde băiatuăsta liniştitiar el dă din şuruburirumegă mulţumit

38 39

am ciocănit indecisam intrat în biroul cu florişi vaze de cristalcumpărate din magazinul uniream-am împiedicat de o cutăa covorului ieftin de cisnădieam căzut pe primul scaun nu mi-e rău doamnăpixul ei continuă să umple o fişă tipizatăprivesc tavanul alblustra ca o elice de avionfaţa de masă roşie

38 39

cineva acolo susmă filmează îmi urmăreşte fiecare oftatîmi înregistrează fiecarecuvânt îmi întoarce ceasul îmi rebobinează paraziţiice crezi că s-a-ntâmplatcu tine în tot acesttimp mă-ntreabă eacu aceeaşi privire cu care într-o secvenţădin asfalt tangocharlotte ramplinga urcat în autocarunsprezece fete

40 41

saladina fost prinscămila edreaptăcortul ardeca un turbanîn aer stoluriciripesc deasupra dune galbeneîmprejurpaladinisclipescsăbii ruptesăgeţi vânturatela nesfârşitfiu fiu fiu servitorii taiepământulfiu fiu fiufiii călărescmai departeîn negrul hărţiiunde jihadulzace ascuns

40 41

trei minutede reculegerepe platoul centralau închis dosarelecu coperţi verzifişetele calculatoareleau coborât cuatenţie scăriledin lemn putrezits-au strâns tovărăşeşteunii în alţiidupă afinităţimicrofonul luceşteaşa cum ampromis stimaţicolegi treiminute de reculegere pentruvictimele dinasia

42 43

au tropăit spredreapta sprestângao zi obişnuităpentrufaraonulcu perucă deabanosşi mâinile-mpreunatepe pieptpios

42 43

mirunatatuată pebraţul stângchipulrotundfluieratca omaşinăde legănatm-am privitminus treizeci şi patruea s-auitat uimităla ea plustreizeci şipatruun zeroo burbunăpe frunteun bourbonîn carecitesc milk-shake-ulde anul trecutzahărul arscare ne leagă

44 45

dumnezeu stăîn lucrurile simpleîn cutia de scrisoriîn mine când ies dinbloc cu mâinileîn buzunareîn pantalonii miruneicare au rămas miciîn fetiţele power puffîn apa roşie de la robinetîn sirenele pe care le audîn fiecare dimineaţă şiîn fiecare searăşi mă gândesc e pace

44 45

aşa sună în vreme de pacefiecare dintre lucrurileastea mă înfioarăaşa cum mă înfioarăel când mă rogşi-mi fac crucedumnezeu nu stăîn aleluia rostit printre dinţi cu mâna-ntinsăîn cărţile de citireîn banii pe care-i numărde faţă cu alţiiîn tăriceanu muscă columbeanu vadim patriciu iliescuîn saddam atârnat în oraşul celor o mieşi una de nopţiazi treizeci decembriedouă mii şase

46 47

saladin a privitcerul bleumarin lama albăa ghilotineicare nu a cunoscut încă desfrâulsarazinii căzuţipe câmpul dimprejur cu săgeţi înfipteartistic întreomoplaţibrazdele cultivate neuniformde un verde crud

46 47

fiii ascunşiîn zona neexploratăservitoriiconvertiţiîn liniştede preoţiibarbarice-şi putea dorimai multdecât omoarte lentăîn faţaceluide dincolode ecran

48 49

Draga mea Manuelă,

Iartă-mă că nu ţi-am scris de atâta timp, dar am întârziat la Sulina, unde am pierdut cursa rapidă, care nu pleacă decât luni, miercuri şi vineri. Am venit ieri şi am făcut deja două băi promiţătoare, deşi pe aici e cam frig şi apa mării nu e destul de caldă pentru scăldat. De aceea sunt primul turist, cel care a deschis sezonul ăsta... Nu stau prea mult, vreo zece zile, apoi mă-ntorc la Bucureşti şi-mi termin volumul aşa cum ţi-am promis. O să mă-ntrebi ce efect mi-a produs marea, pe care o văd pentru prima oară în acest an. Efectul unei sticle de şampanie mişcată încontinuu. Sunt de două zile aici şi n-am cunoscut-o în profunzime, căci culoarea ei e schimbătoare, verde smarald ori bleu marin, cu mişcări voluptuoase ca ale unei dive. Constanţa este un orăşel, cât cartierele Rahova şi Ferentari la un loc, poate puţin mai mare. Casele sunt elegante, din piatră de râu, impermeabilă, tăiată în forme pătrate. Îţi recomand o terasă în Portul Tomis, unde poţi savura liniştită o porţie de rechin. Dar trebuie să fii atentă la podeaua din sticlă translucidă, prin care abia se disting peştii care lenevesc dedesubt. Când calci pe ea ai senzaţia că aluneci într-un pântec negru, vâscos, luminat câteodată de razele lunii. Viaţa e cam scumpă aici, ca în toată ţara românească, dar nu exagerat de scumpă. La anul să ştii că venim amândoi, pentru ultravioletele şi aerosolii din amurg. Stau într-o mansardă, în Hotel Chiustenge, şi îmi aştept cititorii. Am fost surprins să aflu că hotelul a fost ridicat de Sorin, haşteme cu haşteme, având o inscripţie cel puţin ciudată: „...cu şi despre aşa-renumitul grup constănţean: Grosu, Dinco, Şoitu, Ţuglea şi ai lor...”. Hotelul e plin, iar parterul e ocupat de un bătrân feroce. M-am întâlnit la masă cu Silviu, fericit c-a stat o zi cu ochii pe pereţi în catedrala Sf. Petru & Pavel. Sorin cântă, poate o să ai ocazia să-l asculţi, acum e pletos şi exaltat ca Jim Morisson. Din formaţia lui fac parte: Mugur (un dansator exotic) şi George (despre care nu pot să-ţi spun mare lucru pentru că nu-l cunosc). Mai stă aici un nudist pe nume Ştefan. Camera lui Mircea

48 49

e la acelaşi etaj cu a mea. El hoinăreşte prin Viena, aşa cum a promis anul trecut de revelion. Ileana are şi ea o garsonieră în hotel, dar e de fiecare dată închisă. Nu vorbim unii cu alţii, sau nu ne auzim, ceea ce mă face să cred că hotelul e bântuit. Suntem oameni-jurnal, stăm în camere negre (bloguri), cu pozele noastre atârnate pe uşi, şi-i speriem pe cei vii. Uneori ne sperie şi ei, ca-n „Ceilalţi”, filmul tău preferat, cu cea-mai-bună-blondă-roşcată de la Hollywood, pe care CD-rom-ul l-a-nvârtit de atâtea ori... Stau în balcon şi privesc marea pe care aş vrea să surfez cu tine. Şi deoarece nu este cu putinţă, te sărut molto vivace, şi rămân al tău GrigoreS

Al tău

GrigoreS

Adresa mea: www.chiustenge.ro

50 51

Măi Mănuţ,

Am plecat la Sulina şi tuşul din imprimantă a explodat, iar paginile s-au umplut, filă cu filă, de muşte negre. Şi când spun asta, mă gândesc la lucrările tale în tempera sau tuş, pe care le-ai făcut aici. Locuri abandonate, izolate, biserici desenate înainte de surpare într-un bloc-notes. Îţi aminteşi week-end-urile noastre de la farul vechi? Acolo am împins o barcă pe valurile molcome ale Dunării, în vreme ce tu pescuiai caraşi dulci. Cu noi era Mihaela şi sublocotenentul Vârlan, care a fugit după două luni, lăsând-o roşie cum era şi pârguită. Îţi plăcea să fotografiezi epava şi navele care treceau mugind pe lângă noi. M-am gândit să povestesc toate astea într-o altă carte, dar stau bine şi aici. N-am uitat ce m-ai rugat, dar nu pot să scriu despre tine ca despre o persoană străină, tu eşti yuba, mănuţul meu drag, oul kinder cu surpriză. Iar surpriza va ieşi în decembrie, voi fi eu, multiplicat, publicat încă o dată.

Îţi sărută mâinile, genunchii cu gropiţe şi celelalte părţi moi

GrigoreS

50 51

Yuba mea blondă,

Asta e prima mea scrisoare pentru tine. Te-ai plâns la Bucureşti că nu ţi-am scris nimic în ultimii trei ani... Încerc să repar această nedreptate. Va fi o scrisoare lungă, directă, precum strada principală din Sulina. Aici după ora şapte nu mai iese nimeni, oraşul pare pustiu, doar câinii latră pe malul celălalt, sau urlă ca nişte fiare sălbatice. Am terminat situl şi l-am publicat, inspirat poate de Henk van Rensbergen, un aviator webist şi al său abandoned-places.com. I-am scris un mesaj scurt, dar am primit imediat un mailer-daemon care îmi spune că destinatarul nu există. Îţi trimit acum textul aflat pe copertă şi câteva fragmente din sit, sub titlul „CoChilia, mon amour”. Te pup pe ochiul stâng (şi pe cel drept, să nu fie gelos)

Al tău până la capăt,

GrigoreS

Treizeci şi nouă de fotografii, în rame de plastic, fără passe-partout-uri şi zece texte. O parte din fotografii au rămas la Hotel President (unde au fost expuse prima oară), altele s-au pierdut prin Galeria Şelari sau în Sala Rotondă a Muzeului Literaturii, câteva au fost salvate de Manu într-o cutie de pantofi. Textele (gratuite, open-source, le puteţi folosi cu încredere!) au fost donate spitalului din Strada Dionisie Lupu. Acum stau atârnate pe holul de la etajul I, printre picturile monstruoase ale pacienţilor şi biletele prinse cu piuneze argintii, în care aceştia îi povestesc doamnei doctor filosofia lor, ori îi mulţumesc pur şi simplu.

52 53

CoChilia, mon amour

Avem un rol episodic de cele mai multe ori. Stăm în spatele cortinei sau mimăm textul în cabina scundă a sufleorului. Senzaţia pe care am avut-o atunci (mi-a rămas în cerul gurii ca o arsură) a fost aceea de neputinţă. Looser-ul din mine a perceput-o ca pe un dat. Omul stă sub vremi, îmi spun cu o voce răguşită, reverberând ca vocea unui deţinut politic într-un film comemorativ.

Am ajuns în Chilia fără voia mea, precum un colet făcut în grabă, peticit cu bandă adezivă şi aruncat pe bordul unei nave de pasageri. Am navigat printre ruine, prizând din praful halucinogen al acestora. Le-am redat patina, dar şi luciul de odinioară: superbia proletară şi suficientă, gloria princiară şi burgheză.

Acesta este un dialog al ruinelor, al lumilor în care au fost clădite.

Chilia părea de departe, de pe puntea navei de pasageri, un cătun modern, echilibrat (câteva blocuri cu trei nivele, îmbrăcate în cărămidă roşie, în contrast cu turla bisericii aflată la 70 metri înălţime, pe un turn subţire ca al unei moschei). Am coborît pe cheu, pe şoseaua asfaltată în anii şaptezeci. Cartierul dispare pe măsură ce mă cufund în pliurile localităţii (aşa cum dispare o ilustrată color cu fragmente citadine, tipărită pentru gustul turiştilor străini). Intru pe uliţele strâmte, printre casele din lemn, vopsite în alb, verde sau ceruleum, roase de şobolani, clădite direct pe lutul umed. Prima gazdă pe care am găsit-o, o bătrână surdă de optzeci de ani, îmi arată ce îmi poate oferi pentru trei sute de mii pe lună: o cameră din chirpic cu duşumeaua

52 53

din lemn brut, umflat din cauza umidităţii excesive, un hol îngust folosit pe post de bucătărie şi o toaletă amplasată în mijlocul curţii. I-am spus că accept cu o singură condiţie: să mă lase să acopăr intrarea toaletei cu o perdea de plastic. Bătrîna s-a uitat ciudat la mine şi mi-a arătat poarta: m-a dat pur şi simplu afară…

M-am prezentat la oficiu. Biroul meu are un pat de campanie şi o pătură albastră, cazonă. Este mai mult decât îmi pot dori.

În prima seară am stat pe cheu, la vechiul ponton de acostare, încercând fără succes să folosesc telefonul mobil. Dincolo de Dunăre, pe malul ucrainean, se văd focuri de tabără. Câţiva tineri înoată goi şi strigă ceva într-o limbă pe care nu vreau s-o înţeleg. În spatele lor creşte brusc o clădire maiestuoasă din piatră, cu forme dreptunghiulare, simetrice, ce poartă o marcă inconfundabilă: Saligny. Pe clădire tronează foişorul grănicerilor ucraineni, proaspăt vopsit în verde închis.

Stau fără telefon (ziare, tv, net), într-o cochilie străină. Un capăt de lume de care nu mă pot apropia.

Mintea mea a luat-o razna. Gândesc în ritm de hip-hop. Mă ritmez ca-ntr-un clip cu Eminem. Izolarea mă determină să reacţionez într-un mod cel puţin ciudat. Trebuie să fac ceva. Sau să-mi las mintea să toarcă în linişte? Am găsit! Fotografiez enorm, până la demenţă. Pornesc prin (co)Chilia înarmat cu polaroid-ul pe care Manu mi l-a dat înainte de plecare. La început pozam orice (mă fotografiam şi pe mine mergând pe cărările abrupte ale localităţii dunărene cu aparatul armat şi încărcat). Dedic aceste fotografii iubitei mele Manu. Însă ea spune că le-a făcut în orele de plictis şi că mi le dedică mie …

Nu este o chestie serioasă, spune ea, ori faci istoricul locurilor fotografiate, ori ficţionezi la nesfârşit. De fapt, eu nu am fotografiat din plictis. Nici măcar nu am zis asta. Acum ai zis, încerc eu s-o conving. Până la urmă, nu eşti obligată să pui textele.

Sunt serios, tremur de seriozitate. Joi, 07 iulie 2002, ora 20,00. Manuela Şoitu iese pe poarta locuinţei sale de serviciu situate în apropierea penitenciarului din Chilia. Este înarmată cu un polaroid în care se află un film de 35 mm cu 36 de poziţii. În timp ce ea se îndreaptă spre complexul zootehnic pentru a face fotografii, Grigore Şoitu încuie uşa oficiului şi porneşte spre casă. Pe drum scutură pomii care străjuiesc uliţa şi îşi umple buzunarele cu fructe pentru compot.

54 55

Complex zootehnic. C.A.P sau ce a mai rămas din el. O clădire lungă cât tunelul morţii de la Auschwitz. Aici visa Ceauşescu să înţarce câteva mii de porci. Fecalele s-ar fi scurs prin grătarele de piatră, ar fi fermentat şi ar fi produs gaz metan... Şi mintea lui bolnavă plutind deasupra clădirilor descărnate. Care au îmbătrânit înainte de a se naşte. Backstabber, Dresden Dolls. Iată frumuseţea neomenească a staţiei de epurare a apei!

Undeva prin Sulina, pe malul drept al Dunării, o casă florentină. Casa cu steaguri, îmi place mie s-o strig. Are portdrapele roşii, obraznice ca nişte trompete. Priviţi-o bine, căci în curând va fi în bernă. Sub tăvălugul necruţător al demolării. Pare că este clădită undeva pe malul aspru al mării, iar azurul se reflectă în striaţiile mucede ale faţadei.

Cimitirul din Chilia-Veche. Crucile lipoveneşti, ca nişte antene. Multe vopsite în ceruleum ca şi casele. Nu au o simbolistică anume, doar îi diferenţiază pe ortodocşii de rit vechi de ceilalţi. Linia scurtă ţine de esenţa vieţii, cea din mijloc de cea a patimilor şi a morţii, iar ultima, ca o diagonală (balanţă), reprezintă judecata şi învierea. Parcă ar fi nişte umeraşe... Găgăuzii agăţau hainele celor morţi în copacii plantaţi pe mormite, cu speranţa că aceştia vor învia în ele. Într-una din fotografii, scriitoarea Doina Jela, în sacou alb şi pălărie de paie, pleacă nedumerită din cimitir.

Biserici ortodoxe, biserici catolice. Ieşite parcă din poemele gotice ale lui Cîrlova. Purtând toate acelaşi stigmat: al ruinei. Una dintre ele, te uimeşte cu subţirimea ei de carte de joc. Alta, cu gardul proaspăt văruit, seamănă cu un templu japonez. Şi cele trei clopote care ne trezesc în fiecare dimineaţă. Şi poarta din fier forjat, închisă. Ca sfârşitul unei cărţi.

„Dunărea este grădina fiului meu” îmi spune un pescar din Caraorman. Lotca, afumată ca o icoană veche, loveşte malul. Ghemuită la prora, Manu agită mânecile pelerinei din plastic şi fotografiază ceva. O cruce imensă din lemn apare lângă un foişor de pază ruginit. Crucea de la Puiu i-am zis. Litere stângace, săpate cu cuţitul, tronează leneşe pe frontispiciu. Le tastez cu greutate pe telefonul mobil: „au fost trei /

54 55

la miezul nopţii / 25 – 26 04 1966 / pe ghiolul puiu / paul zipser / sculptor / care iubea delta / a fost răpit de baian-sirena / în a 36 lui primăvară / cu el împreună / a murit nea gheorghe / timofei de 63 ani / al treilea fane georgescu / a fost salvat / pescarii din caraorman şi / katharina / soţia lui paul / au cioplit acest / semn / în amintirea lor”.

56 57

Draga mea,

Am visat aceeaşi navă, cu o singură cabină, împinsă de zbaturi uriaşe. O mansardă cu grinzi afumate. Fără ferestre. Tatăl meu era căpitan de cursă lungă, aşa cum a fost întotdeauna. Am rupt frânghia udă, m-am ridicat pe covertă. Chicken Chase – urlau cei buni. Feţe roz, aure, îngeraşi. Aplaudau când treceam. În mâna mea cu degete lungi, filiforme, a apărut o sabie. Tinere înfruntă-ţi destinul! a strigat căpitanul. Săbiile noastre au scânteiat uşor (nu pot să-ţi redau zgomotul: era cling-cling ori clang-clang). Ne-am înfruptat unul din celălalt cu poftă. Eram două pulpe americane. Am levitat purtaţi de gândurile bune, când sabia mea i-a străpuns pieptul. A căzut o picătură de sânge, apoi corpul lui a urmat-o ca un sac de iută. Tată, am strigat, nu părăsi acest nivel. Dar

56 57

corpul lui părăsise lumea. Lemnul covertei, striaţiile complicate l-au înghiţit. Sângele dispăruse şi el. Am coborât pe punte. Corabia urca. Se ridica tăcută spre nori. Un catarg a trecut de cumulus. Mâine o să fie senin, soarele o să ne ardă iar balconul! Coloana sonoră a pornit violent (nu pot să-ţi redau chestia asta, aşa cum nu pot să-ţi redau cu exactitate ce culoare aveam). România nu exista nici măcar în subconştient, în zona lui rău famată. Nu era. Jocul Umbra Cernobâlului va fi lansat la toamnă şi în varianta pentru PC. Nu pot să fredonez ca Sorin: NY e oraşul în care m-am născut în vara lui 72, pluteam amândoi pe fifth avenue, către un anticar, el le ştia pe toate... Mama mea este. Fiii ei au plecat în. Îmi pare rău Manu că n-am trăit acolo. Aşa cum îmi pare rău după ce am mestecat un fir de usturoi. M-am născut deci pe Brooklyn Bridge, ori în Manhattan, în familia unui rozător stilat. Am stat ascuns într-o ladă. Am ros linguriţele de argint, tatuate cu puncte negre.Volumele-mbrăcate-n tablă. Ai îmbătrânit, ai zis cu limba plină de şocolată. Bunica mea a murit pe 15 septembrie 1989 într-o garsonieră. Tatăl meu a murit pe 26 noiembrie 2003, în camera de gardă a Spitalului Central. Moartea domnului Lăzărescu e o glumă, un film prea uman. Eu nu sunt. Mi-a scăzut tensiunea. Dacă ai fi lângă mine, ai pune mâna pe gâtul meu şi ai spune: ţi-a scăzut tensiunea. Am ieşit din Fable. Am închis consola cu un singur click. Şi jocurile ies din mine ca fumul de ţigară. Am ochii roşii: iar mi-am dat în venă cu vreun RPG, ori cu un FPS, cine ştie. Zappez ca Mugur. JFK a cerut decapotarea maşinii lui, să fie mai bine văzut de mulţime. Perry vrea să termine la timp. Kilduff ştie traseul, a contribuit doar la stabilirea lui. Aici şi acum le spun duşmanilor mei că flacăra a fost transmisă unei noi generaţii de americani. Ce înseamnă reponzit de cărţi? S-au tras trei focuri, Newmann vede ţâşnind sângele din maşină. Al treilea glonţ nimereşte capul preşedintelui. Billy o aude pe Jackie K strigând: Nu! – iar capul preşedintelui i-a căzut în poală. Dr. Perry descoperă că pacientul cu nr. 24740 e preşedintele. Acesta e dezbrăcat conform procedurii. Îi face traheotomie, introducând un furtun. Dc Mc Larren observă că jumătate din partea dreaptă a creierului este distrusă. Preşedintele avea ochii dilataţi şi nu reacţiona la nimic. La ora 12.58, dr. Perry părăseşte salonul: nu mai e nimic de făcut. Preşedintele Kennedy a murit la ora 13, ora Americii Centrale. Jackie K poartă aceeaşi rochie roz şi ciorapii pătaţi de sângele soţului ei. (Traducerea şi adaptarea: Rozalia Bodo). Pe 25 decembrie 1989, soţii Ceauşescu au fost mitraliaţi într-o UM. Am înfruntat şi alte crize în istorie care ne-au întărit, nu ne-au slăbit. Suntem o naţiune măreaţă! România va rămâne cea mai puternică. Eu sunt un om puternic. Născut în urma unui decret. Nixon se trezeşte crezând că e ora 04.30. Coboară să ia o gustare. Se miră văzând că Manolo e treaz. Aseară am ţinut un discurs formal pentru istorie. Acum mă adresez intim şi personal celor ce m-au urmat. Covorul roşu, Casa Albă, pajiştea-nverzită, cerul plumburiu. Deschid www.5 sec.com. O floare albă pe care scrie cu litere verzi: Spring, apoi cu alb pe verde:

58 59

makes the world a happy placeYou see a Smile on every face. Flowers come out and birds arrive Oh, isn’t it grand to be alive?

E mai bine să se termine aşa,

GrigoreS

58 59

ce ciudate icterulăsta pur şisimplu tetrezeştiîntr-o dimineaţăte uiţi şivezi că nu mai eîmi spune intrând peuşa coziacu hainelemele -mpachetatecorectcearceafurilealbelegate de caloriferfereastradeschisă

60 61

şi noialunecândpe eleîn gerîn oraşulpreaîngheţatne strecurămtăcuţila mezaninsărim pestepesteşi pesteca douăbacterii-ntr-un corppoluatmă simtuşorpuţin îngropat prea uşordupăun postde patruzeci de zileeşti un ticalosîmi şopteştiîn greceşte iar eu privescîngrozitîn ecranîn ochiulcare sezbateîn obrazulcare zvâcneşte

60 61

în mineundese dăgratuito luptădouăarmatefiecare pecâte unpisc plinde zăpadăcavaleriîn armuripictatesăgeţi arzândîn amurgsteaguri colorateşi doi regiunul creştincelălaltsarazinîntre eica o adierede primăvarăca un vântce bateîn maifluturăalbun cearceafde care este legatun alt cearceafşi un altul

62 63

am fost viu pentru o vreme, câteva pagini pline de ritmuri,am cusut cu aceeaşi aţă, mult mai limpede, care se resoarbe ca sutura unui chirurg, bag căcaturiîn mine, mă zgâlţâi şi vorbesc (sorin), dar ce foloscă am această dezlegare, când ies din mine fraze lungi, fără cusur,sau prea tăioase, pentru tine am urcat muntele măslinilor, să caut umbra, răcoarea, fântâna aia în care clipoceşte apa vieţii, ca puţul de la găisenimirosind a pământ şi toate celelalte care te fac să fii viusă simţi că vei continua într-un fel, că nu vei pune punctca un capac care acoperă totul cu zgomot, că pânzele talepregătite cu var lavabil (pentru că e mai ieftin aşa) nu vor rămânealbe, lăsate la uscat în balcon, mi-ai spus (şi e prea mult, ca-ntr-un bestseller)arta e o amantă geloasă, dacă uiţi de ea, te părăseşte, ăsta e sacrificiul meu pentru tineşi nu am înţeles la-nceput (am zis, iată, manu vrea să mă impresioneze),dar am scris, m-am înfiorat şi am scris, am simţit că acolo doarme adevărul,în fraza rostită de tine după venirea miruneiiar paginile mele vor rămâne albe, pentru pânzele care zac în balcon, şi ăsta e sfârşitul, tatăl tuturor sfârşiturilore rândul tău acum

F I N

62 63

Cuprins

treizeci septembrie r 5mess sd r 7armezi tastatura r 11chiustenge sd r 12cusut în pixeli r 15cu ochii deschişi r 16un minut r 18citim un volum r 20nadir & chiustenge r 22spam r 26a-nceput jihadul r 29nu l-ai vrut r 30la cazino r 31featuring manu r 32şi toate astea r 33nu-mi place r 34zum zum r 35ripaţi ori murim r 36mimetu este r 37am ascultat r 38saladin a fost prins r 40trei minute r 41

miruna r 43treizeci decembrie r 44saladin a privit r 46a treia scrisoare r 48a doua scrisoare r 50prima scrisoare r 51cochilia mon amour r 52altă scrisoare r 56ce ciudat e icterul r 59am fost viu r 62

B R U M A RT I M I Ş O A R Astr. PESTALOZZI 22tel./fax: +40 256 203 934o f f i c e @ b r u m a r . r o