Gradul de Acoperire

1
Gradul de acoperire. Realizarea unui raport de transmitere constant la roţile dinţate reclamă, în afară de îndeplinirea legii fundamentale a angrenării, şi exigenţa unui contact permanent între dinţii celor două roţi, cel puţin la o pereche de dinţi, în tot timpul angrenării. Pentru a determina gradul de acoperire se marchează segmentul de angrenare KK 1 2 . Se construiesc profilele dinţilor pentru cele două puncte. Arcul de cerc LL 1 2 măsurat pe cercul de bază este arc de angrenare, fiind parcurs de profilul dintelui în timpul angrenării lui cu profilul conjugat. Întrucât angrenarea începe când profilul se află în poziţia E 1 şi se termină când el ajunge poziţia E 2 , transmiterea în continuare a mişcării de rotaţie se va realiza de dintele vecin, situat la o distanţă egală cu pasul p b măsurat pe cercul de bază. Pot să apară următoarele cazuri: - dintele următor intră în angrenare chiar în momentul cand dintele considerat iese din angrenare, adică arc L L p b 1 2 ; - dintele următor intră în angrenare înainte de ieşirea din angrenare a dintelui considerat, adică arc L L p b 1 2 - dintele următor intră în angrenare după un timp de la ieşirea din angrenare a dintelui considerat, adică LL p b 1 2 . În ultimul caz, în perioada când dinţii celor două roţi nu se găsesc în contact, viteza roţii conduse scade, iar reluarea contactului se face prin şoc. Prezenţa şocurilor, care se repetă în angrenare, este inadmisibilă. Primul caz, reprezintă o poziţie limită şi poate trece uşor în cazul al treilea, în ipoteza uzurii angrenajului sau realizării lui inexacte. De aceea, angrenajul trebuie astfel calculat, încât să se asigure condiţia: arcL L p b 1 2 Raportul dintre arcul de angrenare pe cercul de bază şi pasul circular măsurat pe acelaşi cerc se numeşte grad de acoperire şi caracterizează angrenajul din punct de vedere al funcţionării liniştite, fără şocuri. Acest raport are valoarea: arc L L p b 1 2 1 Dacă această condiţie este îndeplinită, în angrenare se află în contact cel puţin o pereche de dinţi z tg z a w a w 1 1 2 2 2 2 tan tan tan => valoarea gradului de acoperire creşte, dacă dacă se măresc razele cercurilor exterioare r a1 şi r a 2 Gradul de acoperire se mai poate exprima direct în funcţie de raze şi distanţa dintre axe, astfel: r r r r a m a b a b w w w 1 2 2 2 2 2 2 2 sin cos Cercurile de rostogolire coincid cu cercurile de divizare. Din relaţia (2.15) se vede că creşte cu cât cresc razele cercurilor exterioare. Practic: - 1 05 , pentru roţi dinţate cu precizie ridicată; - 1 35 , pentru roţi dinţate cu precizie scăzută. Clasele de precizie, deci şi toleranţele angrenajelor se aleg în funcţie de viteza periferică a roţii.

description

Gradul de Acoperire

Transcript of Gradul de Acoperire

Page 1: Gradul de Acoperire

Gradul de acoperire.

Realizarea unui raport de transmitere constant la roţile dinţate reclamă, în afară de îndeplinirea legii

fundamentale a angrenării, şi exigenţa unui contact permanent între dinţii celor două roţi, cel puţin la o pereche de

dinţi, în tot timpul angrenării. Pentru a determina gradul de acoperire se marchează segmentul de angrenare K K1 2 .

Se construiesc profilele dinţilor pentru cele două puncte. Arcul de cerc L L1 2 măsurat pe cercul de bază este arc de

angrenare, fiind parcurs de profilul dintelui în timpul angrenării lui cu profilul conjugat.

Întrucât angrenarea începe când profilul se află în poziţia E1 şi se termină când el ajunge poziţia E2 ,

transmiterea în continuare a mişcării de rotaţie se va realiza de dintele vecin, situat la o distanţă egală cu pasul pb

măsurat pe cercul de bază. Pot să apară următoarele cazuri:

- dintele următor intră în angrenare chiar în momentul cand dintele

considerat iese din angrenare, adică arc L L pb1 2 ;

- dintele următor intră în angrenare înainte de ieşirea din angrenare a dintelui

considerat, adică

arc L L pb1 2

- dintele următor intră în angrenare după un timp de la ieşirea din angrenare

a dintelui considerat, adică L L pb1 2 .

În ultimul caz, în perioada când dinţii celor două roţi nu se găsesc în

contact, viteza roţii conduse scade, iar reluarea contactului se face prin şoc.

Prezenţa şocurilor, care se repetă în angrenare, este inadmisibilă.

Primul caz, reprezintă o poziţie limită şi poate trece uşor în cazul al

treilea, în ipoteza uzurii angrenajului sau realizării lui inexacte. De aceea,

angrenajul trebuie astfel calculat, încât să se asigure condiţia:

arcL L pb1 2

Raportul dintre arcul de angrenare pe cercul de bază şi pasul circular măsurat pe acelaşi cerc se numeşte

grad de acoperire şi caracterizează angrenajul din punct de vedere al funcţionării liniştite, fără şocuri. Acest raport

are valoarea:

arc L L

pb

1 2 1

Dacă această condiţie este îndeplinită, în angrenare se află în contact cel puţin o pereche de dinţi

z

tgz

a w a w1

12

22 2

tan tan tan

=> valoarea gradului de acoperire creşte, dacă dacă se măresc razele cercurilor exterioare ra1 şi ra2

Gradul de acoperire se mai poate exprima direct în funcţie de raze şi distanţa dintre axe, astfel:

r r r r a

m

a b a b w w

w

12

22

22

22

sin

cos

Cercurile de rostogolire coincid cu cercurile de divizare. Din relaţia (2.15) se vede că creşte cu cât cresc

razele cercurilor exterioare.

Practic:

- 1 05, – pentru roţi dinţate cu precizie ridicată;

- 135, – pentru roţi dinţate cu precizie scăzută.

Clasele de precizie, deci şi toleranţele angrenajelor se aleg în funcţie de viteza periferică a roţii.