În materie de evaluare, goodwill-ul trebuie înţeles astfel:

dincolo de valoarea de piaţă a activelor şi pasivelor tangibile din bilanţ, poate exista o valoare

suplimentară, de natură incorporală, denumită goodwill;

existenţa sa va fi legată de folosirea mai mult sau mai puţin eficientă a activelor întreprinderii, şi

anume: dacă activele sunt bine gestionate şi exploatate, deci degaje o rentabilitate superioară celei

aşteptate de piaţă, se poate obţine un goodwill;

dacă activele sunt prost gestionate şi exploatate si conduc la performanţele financiare inferioare aşteptărilor

pieţii, va rezulta un badwill, adică o valoare incorporală negativă.

Sursa goodwill-ului o constituie elementele intangibile ale întreprinderii. Elementele intangibile

sunt de regulă elemente imateriale care pot sau nu să fie înregistrate în patrimoniu (cele care pot fi

înregistrate sunt imobilizările necorporale) dar contribuie la menţinerea potenţialului actual şi

influenţează rezultatele financiare ale întreprinderii şi, pe această cale, valoarea întreprinderii;

elementele intangibile constituie sursa unui superprofit, superbeneficiu sau rentă de goodwill,

adică profitul obţinut de întreprindere peste pragul de rentabilitate pretins de piaţă în funcţie de efortul

investiţional al întreprinderii, efort exprimat prin valoarea patrimonială a acesteia.

Elementele intangibile care nu pot fi înregistrate în patrimoniu se pot referi la: reputaţia

întreprinderii, superioritatea produselor, amplasamentul, clientela, bonitatea şi solvabilitatea faţă de terţi,

poziţia faţă de organismele publice şi administrative, competenţa tehnică (licenţe, brevete, mărci, studii,

laboratoare etc.), competenţa comercială (promovare, publicitate, clienţi, vad comercial etc.),

competenţa managerială (calitatea personalului, performanţele managerilor, cadrele-cheie etc.) etc.

Neputând fi înregistrate în patrimoniu, sau chiar dacă sunt înregistrate, sunt considerate

nonvalori din punct de vedere patrimonial, elementele intangibile formează acea parte „invizibilă" a

întreprinderii a cărei valoare obţinută prin capitalizare reprezintă goodwill-ul întreprinderii. Prin

adăugarea goodwill-ului la valoarea patrimonială se obţine valoarea globală a întreprinderii.

Vg = ANC + GW

O judecată riguroasă a poziţiei întreprinderii în piaţă se realizează aplicând următorul model

matematic de estimare a goodwill-ului (denumit şi metoda directă sau metoda rentei de goodwill

actualizată):

CB - ANC x i

GW = t

unde:

CB = capacitatea beneficiară a întreprinderii exprimată prin profitul net;

i = rata neutră de plasament a disponibilităţilor pe piaţa financiară;

ANC x i = pragul de rentabilitate al întreprinderii; se cere

CB - ANC x i = superprofitul, superbeneficiul sau renta de goodwill.

Valoarea goodwill-ului poate fi determinată şi pe seama unui multiplicator K aplicat la capacitatea

beneficiară a întreprinderii:

- ANC + K • CB

în care K, determinat de evaluator pe baza analizei si diagnosticului, poate lua valori între 1,5 şi 5.

Metoda se foloseşte, de regulă, pentru întreprinderi industriale mici şi mijlocii.

Valoarea globală a întreprinderii poate fi determinată ca mai sus, goodwill-ul fiind însă calculat

pe baza capacităţii beneficiare, exprimată prin fluxurile de disponibilităţi nete (cash flows).

Vg = ANCH + K • CF

Goodwill-ul poate fi determinat si prin metoda indirectă netă, ca diferenţă între valoarea globală a

întreprinderii şi valoarea sa patrimonială (ANC).

GW = Vg -ANC

sau metoda indirectă brută, ca diferenţă între valoarea globală si valoarea substanţială netă a

întreprinderii:

GW = Vg -VSN

Pentru evaluarea goodwill-ului se utilizează următorii parametrii:

a) Activele investite: în funcţie de metoda de evaluare a good will-ului, se folosesc trei modalităţi

de calcul a activelor investite: activul net corijat, valoarea substanţială (brută sau netă) şi

capitalurile permanente necesare exploatării.

b) Capacitatea beneficiară: în funcţie de metoda de evaluare, corecţiile care se aduc profiturilor din

bilanţuri sunt diferite.

c) Rata de remunerare a activelor: Diferă în funcţie de metoda de evaluare reţinută, astfel:

Active investite (A) Profit (CB) Rata de remunerare a activelor (r)

Activ net corijat(ANC)

Rezultat net Costul capitalului propriu

Valoare substanţială brută (VSB)

Rezultat net înaintea cheltuielilor financiare

Costul mediu ponderat al capitalului (CMPC)

Valoarea substanţială netă (VSN)

Rezultat net Costul capitalului propriu

Capitaluri permanente necesare exploatării (CPNE)

Rezultat net înaintea cheltuielilor financiare aferente împrumuturilor pe termen mediu şi lung

Costul mediu ponderat al capitalului fără datorii pe termen scurt