Ghidul Drumetiilor Montane - DeplasareaDeplasareaIndiferent de starea vremii sau de dificultatea traseului, o drumetie bine organizata asigura o deplasare n conditii de siguranta si n timpul stabilit la obiectivul sau pe traseul propus; cu conditia sa stim sa ne deplasam pe munte, echipati, informati si alimentati corespunzator.Deplasarea pe munte include n cea mai mare parte a sa urcari si coborri de pante cu diverse grade de nclinatie. Mersul trebuie sa fie ct mai economic posibil, evitndu-se eforturile inutile. Se va porni mai lent si mai usor mbracati, ajungnd treptat la viteza normala de mers. Mersul se usureaza daca: nu se bea apa prea des si n cantitate mare; nu se mannca mult; nu se bea alcool si nu se fumeaza.Pe traseu, tot timpul, ochii vor cerceta terenul, observnd locul n care se va pasii. Aceasta nu nseamna ca nu vom putea admira peisajul, dar nici cu "capul n nori" nu e recomandat sa mergem.Lungimea pasului va fi egala cu latimea bazinului si raportata la nclinarea pantei, adica cu ct gradul de nclinare este mai mare cu att aceasta lungime se va micsora. Ritmul de mers (viteza de deplasare) va fi n schimb acelas pentru ntregul grup.La urcus, pasul trebuie sa fie rar si regulat, fara ncordarea muschilor, cu ncheieturile flexibile, relaxat, cu aplecarea corpului nainte, contactul cu solul facndu-se pe toata talpa. Respiratia va fi normala (pe nas, cu gura nchisa). Mersul pe vrfuri este obositor, deoarece muschi coapsei si ai gambei sunt tot timpul ncordati. Nu e de mirare ca "bobocii" n trale drumetiei au febra musculara dupa urcus, fata de un drumet antrenat care nu simte oboseala.La coborre de asemenea se calca cu toata talpa, putin cracanat, cu genunchii mai mult mpinsi nainte amortiznd miscarea si cu bustul aplecat. Coborrea se face ntr-un ritm uniform. Pentru cine nu stie sa amortizeze "socul" ce se produce n momentul cnd piciorul ia contact cu solul, oboseala la coborre este chiar mai mare dect la urcare.Pe pantele nierbate, nclinate, urcarea se va face n serpentine. n urcarea directa vrfurile vor fi usor departate.La traversari se calca pe toata talpa cu vrfurile bocancilor orientate spre vale, nu se va calca niciodata pe marginea laterala a talpii, pericol de entorse ! Se vor folosi brnele si pragurile naturale sau amenajate (podet, pod suspendat). La cele din urma se recomanda rabdare, pentru trecerea cte unei persoane. Se va calca pe ct posibil nspre brnele de sustinere (lonjeroane) deoarece scndurile (traversele) pot fi crapate sau rupte; cel putin o mna va face priza cu balustrada sau cablul. La fel si n cazul scarilor amenajate, va urca cte o singura persoana; daca nclinatia si lungimea scarii sunt foarte mari se recomanda asigurarea n coarda (cordelina).Pe grohotisuri, urcarea se face pe bolovanii mari, iar coborrea pe cei marunti. ntruct aceasta zona prezinta pericol de alunecare si rostogolire de pietre se va evita, iar daca poteca o strabate se va merge cu atentie, respectnd regula trversarii pantelor de zapada.n teren accidentat si nclinat se vor utiliza si minile pentru pastrarea echilibrului.Ordinea de mers va fi cte unul n coloana, la intervale egale, nu prea apropiati, pentru a nu incomoda sau a fi incomodati. ncepatorii n trale drumetiei vor fi ncadrati imediat dupa ghidul montan. ntregul grup trebuie sa-si acomodeze pasul dupa al celui mai slab (la mers) fara a-i face reprosuri, dar nici a-l lasa sa se "trie ca melcul".Att la urcare ct si la coborre, vom avea grija sa nu periclitam membrii grupului, prin dislocari de pietre, desprinderi de glii sau rostogoliri de arbori cazuti; pentru a nu avea capete sparte, corpi straini n ochi si membre rupte. De asemenea, poteca se va calca ct mai aproape de deal, deoarece i ntareste formarea, previne deteriorarea (prin ruperea marginii dinspre vale) si alunecarea drumetului cu toate consecintele nedorite.Rucsacul se va mentine n pozitie ct mai ridicata, angajnd n efort omoplatii si spatele si mai putin umerii. Se va evita atrnarea si tragerea umerilor napoi.De multe ori accidentele n deplasarile pe munte survin dupa ce s-au depasit unele dificultati mari si am rasuflat usurati; aceasta deoarece atentia ncepe sa scada dupa trecerea "hopului". E bine sa poposim putin, si sa ne linistim si apoi sa continuam drumul. La mare altitudine orice alunecare ne poate costa viata.Obstacolele mari sau mici, ivite n drum, se vor ocolii. Daca aceasta nu este posibil, se va calca pe ele ndoind piciorul si cu toata talpa.Trecerea unui ru de munte n cazul ca nu are punte (podet) amenajata sau un trunchi de copac pravalit peste, sau bolovani mari pe care sa se poata pasii, se va face prin vad, cu atentie la pietrele ascutite si alunecoase. E bine ca piciorul sa fie ncaltat n pantof de tenis, care apoi se va usca. Apa rece ngeata piciorul, iar vrtejurile si gropile fac pasul nesigur; pentru aceasta ne vom sprijinii ntr-un bat cu care verificam si adncimea apei. Se poate face asigurarea cu cordelina. Pentru cei care stau mai rau cu echilibrul, trecerea peste eventualul trunchi de copac dobort peste cursul rului se va face n pozitia ncalecat, sau cu sprijin ntr-un bat (prajina).Dupa primele 20 - 30 de minute de mers (cam acesta ar fi timpul de acomodare si acordare a pasului grupului), se va crea un moment de relaxare, dupa care se va intra n "viteza normala".Opririle se vor face lnga adaposturi naturale. Daca nu sunt necesare, opririle pot fi evitate. Pe timpul lor se va mbraca ceva calduros sau hanoracul. Se pot consuma dulciuri: zahar cubic, glucoza, dropsuri dulci - acrisoare, miere de albine. Se va evita pe ct posibil fumatul. Apa se bea la sfrsitul pauzelor, nainte de plecare. Haltele (statiile) se fac daca este posibil la piciorul pantelor (nu n vrf), dar dupa ce am urcat putin.Nu se face baie n traseu, n apele reci de munte, dar daca timpul permite o zi de repaus, racoriti-va cu apa lor !Dupa 3 - 4 ore de drum se poate face o pauza mai mare (30 - 60 min) pentru hranire.n orice situatie, membrii grupului nu se vor departa (de grup) la o distanta mai mare dect aceea care sa le permita legatura prin viu grai, fara a striga.Traseele montane prezinta portiuni de urcare sau coborre n care deplasarea se face prin catarare libera, aceasta reprezentnd mersul prin vai sau creste abrupte si cu ajutorul minilor. Se vor pastra n permanenta trei puncte de sprijin, fie pe ambele piciore si o mna, fie cu ambele mini si pe un picior. Nu este recomandat cataratul numai cu ajutorul fortei bratelor.O catarare corect executata presupune: calm, abilitate, prevederea fiecarei miscari si pastrarea unei doze de forta necesara pentru momente critice.n conditii de ploaie sau lapovita se vor evita trseele cu portiuni de catarare libera datorita slabei aderente a prizelor.Coborrea libera a portiunilor accidentate de panta se poate face att cu fata orientata spre stnca ct si cu spatele la ea. Pe timpul coborrii privirea cerceteaza cu atentie prizele, iar picioarele le vor "pipai", echilibrul asigurndu-se cu minile. Nu se permite renuntarea simultana la prizele de mna si picior (salturile).n general coborrea cu spatele la stnca se face atunci cnd terenul are aspect de trepte, este bolovanos sau acoperit cu muschi, iar suprafetele pe care se calca ofera suport sigur pentru toata suprafata talpii. Cu ct gradul de nclinare a pantei creste, coborrea se va face numai cu fata la stnca.Deplasarea pe zapada si gheata impune cunostinte noi fata de mersul obisnuit pe teren uscat.n zapada pufoasa se calca de sus, n asa fel nct urma lasata sa fie ca o treapta. Distanta dintre urme va fi suficienta pentru cei care urmeaza ca sa nu strice treapta. n acest fel se va forma o poteca de trepte.n zapada tare si n firn se bat sau se calca urme cu marginea talpii sau vrful bocancului, n asa fel nct ele sa fie nclinate spre interiorul pantei si sa constituie sprijin pentru toata talpa. Urcarea se face n serpentine. Daca locul nu permite dect o urcare n linie dreapta, treptele realizate vor trebui sa sprijine cel putin jumatate din talpa bocancului. Distantele dintre ele vor fi egale cu latimea bazinului (soldurilor).Pe o panta nclinata, coborrea se face cu spatele spre vale, folosind treptele superioare drept prize pentru mini. Pe pantele medii se coboara cu fata spre vale si cu genunchi ndoiti. La coborre, treptele se fac prin nfigerea calcielor bocancilor, mentinnd ridicate vrfurile.Nu se recomanda coborrea prin alunecare voita nici n picioare, nici n sezut, deoarece n primul caz va puteti dezechilibra si cadea fara a mai putea controla alunecarea; iar n al doilea caz, ca si n primul, nu puteti sti ce colti ascunde stratul de zapada. Daca totusi doriti va recomand alunecarea pe schiuri.n cazul alunecarii accidentale, indiferent de felul cum s-a produs (neatentie, prabusire, rafala) corpul trebuie dirijat n pozitia n care putem frna cel mai bine. Aceasta pozitie este pe burta cu capul spre deal si picioarele departate, spre vale. Frnarea se executa cu vrful bocancilor, cu bratele si vrful pioletului. n firn se frneaza cu "sapa" pioletului.

Pentru a evita asemenea evenimente nedorite, coltarii si pioletul reprezinta cel mai bun mijloc si mai important cuplu n deplasarea pe zapada.Potrivirea si fixarea corecta a coltarilor pe bocanci reprezinta conditia esentiala a unui mers sigur. Coltarii stantati (din tabla de otel) sunt indicati pentru firn si zapada nghetata datorita latimii coltilor, iar cei forjati (din otel) cu sectiune patrata sunt indicati pentru ghiata.Mersul cu coltarii pe drumul orizontal se aseamana cu mersul normal, cu completarea ca pasirea se face prin ridicarea suficienta a picioarelor pentru a nu ne mpiedica, iar piciorele sunt departate ntre ele cu cel putin un lat de palma pentru a nu ne agata si lovii.Pasul se face prin nfigerea tuturor coltilor si o apasare uniforma pe ntreaga suprafata a talpii.nainte de a pleca n treseu, daca nu ati mai mers pe coltari e bine sa exersati mersul pe zapada pe cel mai apropiat loc care are si denivelari. Nu uitati pioletul!n traseu, pe pante cu nclinatie mare, pioletul are un dublu rol: de sprijin si de asigurare.Pe traseu n timpul iernii, observarea reciproca, frectionarea minilor, fetei, urechilor, care vin n contact direct cu frigul este cel mai bun remediu mpotriva degeraturilor. Nu se admit ramneri n urma !naintea traversarii zonelor n care este posibila o avalanse, fata se va acoperii cu un fular sau tifon, iar de mijloc se va lega capatul unei cordeline colorata aprins (rosu), de 10 - 15 m, celalalt capat urmnd a fi lasat liber. Culorea aprinsa are rolul de a localiza drumetul prins n zapada. La traversare se va pastra o distanta de 50 - 60 m ntre membrii grupului si aceasta se va face fara opriri, discutii, fluieraturi sau alte zgomote pentru a nu produce o avalansa. Deplasarea se poate face si prin asigurare n coarda.n cazul declansarii unei avalanse, persoana surprinsa, daca nu gaseste o solutie de a iesi rapid din zona (catarare, prindere de ceva, nfigerea pioletului adnc n teren ncercnd o mentinere n loc) se va lasa n alunecare libera. Daca a fost acoperit de zapada, sa nu-si piarda cumpatul si imediat dupa dezmeticire sa scuipe (iertata imi fie expresia) n locul unde se afla. Daca ceea ce va reusii sa scoata din gura nu-i cade pe fata nseamna ca e cu capul n jos si trebuie sa se ntoarca imediat; n caz contrar e n pozitie buna si cu pioletul si mna ntinsa va ncerca sa faca o gaura n sus pentru aer. Va ncepe sa sape n zapada ncercnd sa iasa la suprafata. Nu se va trage de cordelina ! Secundele sunt vitale, dar fara a se impacienta, cu snge rece si putin noroc va avea sansa sa iasa cald din zapada, urmnd apoi sa "cujete" cnd si ce anume a gresit.Pentru cazul n care trebuie sa coboare ntr-o prapastie, cel care coboara se va lega n jurul pieptului cu o coarda sau cu un manunchi de 2 - 3 cordeline cu nod dublu. n lungul lor se vor face noduri simple la distanta de un brat. Atentie, o cordelina adevarata (nu aceea pentru ntins rufe) poate sustine doar un drumet de greutate medie, static agatat, deci fara socuri sau caderi bruste ! Chiar daca la coborre nu cedeaza, riscati la urcare sa ramneti n prapastie. Celalalt capat se va lega de un trunchi de copac sau o stnca fara colturi care sa-i produca taierea.Tinnd cordelinele cu mna dinspre partea fixata n deal, coborm "pasind" cu minile pe cordeline (n nici un caz prin alunecare) ncet, sprijinind corpul cu picioarele de peretele stncii. Mult mai usor este daca aveti cine sa va lase treptat si ncet n jos. n cazuri extreme (surplombe), daca nu este alta posibilitate, se va folosi numai forta bratelor. Atentie, daca nu sunteti antrenat nu va hazardati !Multi poate si vor pune ntrebarea: de ce nu folosim rapelul (tehnica de coborre alpina) ? Pentru simplul motiv ca nu facem alpinism fara cunostintele necesare, iar acest ghid nu-si propune acest domeniu.Pentru urcare se va proceda n mod similar, dar tragnd de manunchiul de cordeline. Daca dupa 2 - 3 m de "catarare" pe cordeline nu va tin puterile, nu ezitati sa cereti ajutor celor de sus sa va traga afara; cu att mai mult daca la capatul de jos ati fixat un drumet cazut. La ridicare cei de sus vor avea grija sa nu produca ruperea cordelinelor prin frecare de stnca. Locul de contact e bine sa se faca pe un lemn, coada pioletului.Nu uitati, masurati nainte adncimea locului unde coborti; pentru a va asigura ca va ajunge (ca lungime) cordelina.Conform terminologiei, drumetia cuprinde si deplasarea pe schiuri. Tehnica deplasarii pe schiuri este ndragita si practicata de foarte multi drumeti tineri sau cu suflet tnar; literatura de specialitate avnd multe lucrari n acest sens. Amintesc doar urmatoarele probleme pe care le ridica aceasta: nsusirea deprinderii de alunecare si achizitionarea unui echipament minim (schiuri, legaturi, clapari - bocanci de schi si bete).Daca ati procurat echipamentul necesar, ncercati sa-l cunoasteti mai ndeaproape; ncaltati claparii chiar n sufragerie, apoi ncercati sa fixati si schiurile cu ajutorul legaturilor, dar si sa le desprindeti. Pe prtie va trebui sa o faceti singur(a).Ca "aperitiv" va prezint prima lectie a multiplului campion olimpic si mondial Jean-Claude Killy si ntruct "pofta vine mncnd", sunt sigur ca multi dintre dumneavoastra vor ndragii schiul ca forma de drumetie."Alegeti un loc fara panta. ncercati sa mergeti fara sa va sprijiniti n bete, ca sa va puteti concentra la ce faceti cu picioarele si schiurile. E bine ca ntre clapari sa fie o departare de o schioapa, iar schiurile paralele.Deplasati un schiu n fata si urmati cu celalalt n ritm normal. Nu ridicati schiul din zapada pentru a va deplasa piciorul, ncercati sa alunecati printr-o miscare de mpingere.Dupa ce ati constatat ca puteti pasii alunecnd destul de bine, ncercati sa folositi betele. Va vor ajuta sa va mpingeti n fata si sa va tineti mai bine echilibrul. Pentru aceasta puneti n fata, n zapada, batul opus piciorului care este nainte, aproximativ n dreptul calciului acestuia. Pozitia batului este usor nclinata spre fata. pingeti n zapada cu acest bat si deplasati n fata piciorul din dreptul lui, punnd n zapada celalalt bat, n modul descris mai nainte. Este alternanta bat - picior pe care o folositi si n mersul pe "uscat" ca alternanta picior - brat.Veti constata ca mersul pe schiuri nu numai ca e simplu, dar este si amuzant.Orice schior cade, cad si eu. Important este sa cadeti n asa fel nct sa evitati ranirile. ncepeti prin a va ndoi ca si cum ati dorii sa va asezati pe saun. Tine-ti bratele n sus cu vrful betelor orientate spre spate. ninte de a va aseza, deplsati-va fundul spre stnga sau dreapta si lasati-va n zapada. Ati reusit o cazatura !Caderea n conditii de siguranta face minuni pentru ncrederea pe care o veti avea si fieare schior are nevoie de multa ncredere.La nceput este greu sa va ridicati din zapada. Schiurile vor ncepe sa fuga, chiar si pe o suprafata dreapta. Aduceti schiurile si puneti-le perpendicular pe panta, n cazul nostru pe urmele lasate. Asa nu vor pleca la vale cnd va veti ridica.Acum aduceti picioarele sub coapse astfel nct greutatea sa fie pe ele. nfigeti betele n zapada, n partea unde aveti fundul, de o parte si de alta a corpului si ct mai aproape de el. Cnd va mpingeti n ele aduceti din nou greutatea corpului deasupra schiurilor. Ati reusit !

a=pozitia de coborre; b=coborre usoara; c=schimbare de directie prin pasi; d=alternanta "bat - picior"; e=urcare n foarfeca sau brad ntors; f=urcare n scara sau trepte; g=diverse inclinari ale pantei.Repetati exercitiul pe o panta usor nclinata pentru a va lamuri de ce, indiferent n ce pozitie ati cazut trebuie sa va rotiti pe fund sau spate cu schiurile ridicate n asa fel ca ele (schiurile) sa fie spre vale si perpendicular pe directia de coborre."n continuare ncercati o coborre ca n figura de mai sus. Pe masura ce reusiti sa alunecati fara probleme mariti panta (n jos pna la cea de-a patra linie imaginara din figura).Daca totusi doriti ca incursiunea dumneavoastra sa fie solitara, nu uitati:-lasati o schita de traseu si data cnd prevedeti ntoarcerea, la o cunostinta care sa poata alarma echipa SALVAMONT din zona n maxim 48 de ore n caz ca nu ati revenit la domiciliu;-neaparat pulovarul, hanoracul sau pelerina sa fie dintr-un material a carui culoare sa poata fi distinsa de la mare distanta (de exemplu portocaliu), n nici un caz din material de camunflaj;-daca v-ati accidentat ncercati sa va acordati primul ajutor si de asemenea ncercati din toate puterile sa va apropiati de o poteca marcata sau un punct de belvedere de unde sa transmiteti semnale de alarmare;-eu totusi nu va recomand drumetia de unul singur.

Ce si cum punem in ranita pentru drum?...Una dintre problemele esentiale este necesarul alimentar.Chiar si alpinistii cu experienta au probleme cand trebuie sa faca bagajul de alimente ,necesar pentru o perioada de 6 - 10 zile sau chiar mai mult. "De multe ori vezi ca unul cara si se scalda in sudoare proprie,carand o sumedenie de paini care dupa scurt timp se usuca si trebuiesc sparte cu pioletul,iar altul cara inutil un sac de cartofi ,legume si fructe,crezand ca poate trai numai din acestea.Altii cred ca numai cu cateva conserve de carne si sardine,poate trai deoarece contin calorii si sunt alimente scumpe.Iar cand bagajul este gata,constata ca ar fi bine ca totul sa fie carat de un asin,iar dupa un timp constata ca a carat multe lucruri inutile,lipsindu-i unele care ar fi fost folositoare."Deci in functie de traseu,durata,anotimp,varsta drumetului,calculati necesarul si evitati:condimentele,excitantele si ALCOOLUL.Stiti care este impartirea optima a greutatii la impachetarea ranitei pentru ture lungi,fara o oboseala prematura?.. Jos vom pune lucrurile usoare (sac de dormit,salteaua izolatoare), apoi vin lucrurile cu greutatea medie, iar in dreptul omoplatilor se vor pune cele mai grele. Deasupra si de alungul exteriorului vom pune iar lucrurile usoare! Sa-mi arati ranita ta si eu iti voi spune,cine esti si cum mergi!Sursa:Viata Muntilor",anul IV,nr.1(12),octombrie 1994 -p.8 de Walter Gutt (vicepresedinte A.G.M.R. - Asociatia Ghizilor Montani din Romania ).O micatrusa de medicamente pentru drumetii montane nu trebuie sa lipseasca nici unui turist. Ce trebuie sa contina ?... Aspirina + Vitamina C (legate de Midocalm sunt decontractante), Algocalmin, Saprosan,Biseptol, comprese sterile, fasa elastica, leucoplast antiseptic, alaturate Bioxiteracorului si Ferogenului Vitamina C este un energizant foarte bun si reduce consumul de apa,inlaturand momentan setea.

Reguli pentru tactica de mers :Incepeti mersul in asa fel ,ca sa fie suficienta respiratia numai pe nas !Incepeti drumul la munte fara sa vorbiti,asta va ajuta sa reglati respiratia si va da posibilitatea sa ascultati semnalele corpului,cum se adapteaza el incetul cu incetul dar constant pentru un efort de durata.Aceasta autoconcentratie muta, este de mare folos la inceputul fiecarui drum! Dezbracati-va de imbracamintea calda si intr-o dimineata mai racoroasa ,ca sa nu dati gres ca prin transpiratie v-ati facut deja incalzirea ! La inceputul mersului ,in primele 12 - 15 minute si nu mai devreme ,sa ajungem la un puls de 120-150 pe minut. Regula generala este: 180 de pulsuri pe minut, minus varsta! Mers constant, ritmic si fara pauze - asta inseamna un mers rational.Fiecare oprire mai lunga reduce randamentul considerabil!Opririle mai lungi de 1- 1,5 minute sa le eliminam pentru a mentine un randament maxim si sa eliminam racirea corpului si implicit scaderea randamentului. Iar pentru asa zise opriri tehnice maximum un minut ca de exemplu: schimbare de lenjerie, legare in coarda, fotografiere, legare de coltari, manevre de asigurare, baut apa sau scos de mancare din ranita!

Inainte de a ajunge la telul propus (cucerirea varfului,cabana,gura pesterii)vom merge ultimile 5-10 minute din ce in ce mai incet!Sa nu ne asezam ,sa ne culcam,sau sa stam de pomana.Este valabil nu numai pe frig,ci si pe timp cald.La aparitia de crampe musculare (semn de deshidratare si lipsa de saruri minerale)sa nu ne oprim pe loc,numai sa reducem viteza de mers!.

Reguli generale de urmat in drumetii:Cateva reguli de aur pentru iubitorii muntelui, menite sa va ajute sa faceti din drumetiile voastre clipe frumoase de bunavoie si relaxare.Muntele nu inseamna numai frumusete si distractie; el poate reprezenta, de asemenea, si un pericol pentru cei care nu respecta cateva reguli elementare de protectie: Nu plecati in concediu sau in vacanta la munte fara echipamentul adecvat anotimpului nainte de a pleca in excursie sau drumetie pe munte documentati-va asupra itinerarului, situatiei intretinerii marcajelor si asupra prognozei meteo Nu porniti singuri pe munte, ci in grup de minimum 3 persoane, dintre care cel putin una sa cunoasca temeinic zona respectiva. Pe munte evitati sa strigati si sa faceti orice alte zgomote in zonele unde se pot produce avalanse. La traversarea pantelor prielnice avalanselor, trecerea se face la o distanta de cativa metri intre membrii grupului. Cei din spate vor calca exact pe urma lasata de capul coloanei. Informati-va la cabanieri asupra marcajelor itinerarului pe care doriti sa-l parcurgeti, cat si asupra celui mai apropiat punct Salvamont Daca vreti sa schiati, nu abordati decat partiile pentru a caror dificultate aveti pregatirea si experienta necesara. Nu consumati bauturi alcoolice; acestea diminueaza capacitatea de efort Acordati toata atentia alimentatiei. Pe munte, in sezonul de iarna; se recomanda cu precadere substantele grase si zaharoase, citronadele, bauturile calde si bine indulcite Trusa medicala minimala nu trebuie sa lipseasca din rucsac. Anuntati orice accident primului post salvamont, prin mobil, telefonul oricarei cabane sau prin mesager, direct la primarie sau la cel mai apropiat post de politie din zona.

Sfaturi utile atunci cand va hotarati sa urmati un traseu montan!:Cand sunteti pe carari de munte nu uitati sa tineti cont de cateva reguli elementare referitoare la regimul de mers, respiratie, alimentatie.Informati-va din timp despre traseele pe care vreti sa le parcurgeti: sunt marcate, sunt accesibile, prezinta portiuni periculoase etc.- la pornire mergeti intr-un ritm mai lent, ajungand treptat la viteza normala de mers;- la urcare, calcati pe toata talpa, cu genunchii usor indoiti; la coborare calcati, de asemenea, pe toata talpa, dar cu genunchii mai mult impisi inainte si bustul aplecat;- lungimea pasului sa fie proportionala cu talia si raportata la inclinatia pantei;- respiratia sa fie linistita, adaptata la viteza de deplasare, iar ritmul de mers sa fie variabil in functie de inclinatia terenului;- pe pantele cu iarba, putin inclinate (25 grade), si pantele foarte inclinate (peste 40 de grade), urcarea se face direct, intre aceste inclinatii, urcarea se face in serpentine.- pe grohotisuri urcarea se face pe bolovanii mari, iar la coborare numai pe grohotisul marunt;- ordinea de mers va fi in coloana, cate unul. Cei mai putin initiati vor fi incadrati in coloana imediat dupa conducatorul grupului;- dupa primele 20 de minute de mers se va face o pauza; prima pauza mai mare (20-30 minute) se va face dupa 2 ore de mers;- in timpul mersului se recomanda sa vorbiti cat mai putin si in nici un caz cu voce tare. Este bine sa beti apa numai la sfarsitul pauzelor, inainte de a porni din nou la drum;- fumatul in timpul mersului este total contraindicat;- in pauzele mai mari puteti consuma dulciuri (zahar, glucoza, miere, etc.);- iarna, pe vreme rea (viscol, ceata, ger), va veti deplasa in grup compact, daca zona nu prezinta pericol de avalanse;- nu trebuie, sub nici un motiv, sa ramaneti in urma grupului;- nu va abateti de la traseu, evitati scurtaturile si respectati marcajele turistice.Nu uitati sa va informati din timp despre telefoanele utile din zona: salvamont, politie, salvare.Informati cabanierul asupra traseului pe care vreti sa-l urmati.Nu porniti singur pe munte, ci in grup de minim 3 persoane

Salvamonthttp://salvamont.dnt.ropresedinte: MIRCEA OPRIS: 0268-471.517(serv), 07222-734.867Bistrita Nasaud:Ing. Marcel Berbecar - 0740-117264,Cluj:Silvius Iorga - 094-576836Neamt:Cab. Dochia, Izv. Muntelui: 098/615490, Statia Jud. Salvare: 033/212020Sibiu: 0745-0140144Valcea: 050/732901Predeal: 456 269Brasov: 094/503 585; 092/523 298Arges: 095047069 - Ion Sanduloiu

REUSITA UNEI EXCURSII DEPINDE IN MARE MASURA SI DE MODUL IN CARE ESTE PREGATITA

Cand alegi zona in care se va merge e necesar sa ai in vedere: stabilirea traseului; timpul necesar parcurgerii traseului; gradul de dificultate al traseului (diferenta de nivel); prognoza meteo; starea de sanatate a participantilor si rezistenta psiho-fizica; posibilitatile de cazare si adapost; daca exista apa potabila pe traseu.

Cunoasterea zonei in care se va face drumetia: studierea ghidurilor turistice, a hartilor, discutii cu cei care au mai fost pe traseu; cand se studiaza ghidul turistic (harta) se cauta informatii privind: distanta, durata traseului, dificultatea, starea marcajelor, existenta refugiului.

Pe traseu: toti membrii grupului trebuie sa cunoasca traseul (si sa fie de acord cu el); cel putin unul dintre membrii grupului trebuie sa se orienteze dupa harta si cu ajutorul busolei; se va merge constant, nu in"hopuri" (de exemplu: 5 minute grabit pana la epuizare, apoi 5 minute pauza); viteza de deplasare va fi stabilita de persoana care merge mai incet; ar fi bine ca traseul sa fie stabilit inainte de a porni in drumetie si modificarea sa survina doar in caz de eveniment neprevazut si nedorit; in orice situatie pastreaza-ti calmul, nu intra in panica, studiaza toate alternativele; in caz de ceata, furtuna, ploaie, viscol grupul va ramane compact; in aceste situatii daca nu sunteti un bun cunoscator al traseului si vizibilitatea este redusa este recomandabil sa stati pe loc sau sa va intoarceti pe urme; lasa-ti intotdeauna o rezerva de 2-3 ore ca sa fii sigur ca ajungi la destinatie; nu umbla de unul singur fiindca iti primejduiesti viata; nu-ti face "tinta" din marcajele de pe traseu si nu le distruge sau modifica directia, fiindca poti primejdui viata altor turisti din urma ta; nu arunca cu pietre, in caderea lor pot sfarama si antrena alte pietre, devenind periculoase pentru ceilalti turisti; saluta si raspunde la salut cand intalnesti un drumet ca tine si ajuta-l pe cel aflat in dificultate; foloseste civilizat refugiul; la plecare lasa-l curat, daca ai surplus de alimente nealterabile lasa-le acolo, taie lemne si aschii pentru cei care vor avea nevoie; din rucsacul tau sa nu lipseasca trusa medical; este interzis urcarea/deteriorarea monumentelor, statuilor, crucilor, care se intalnesc pe parcursul traseului.

Reguli in locul de campare: focul se va face doar in loc permis; daca exista deja o vatra nu se va mai face alta, daca nu se face o groapa prin decuparea unei brazde care la plecare se va pune peste vatra; stingeti focul, controland daca nu au ramas carbuni aprinsi in iarba sau alte posibilitati ca focul sa se reaprinda; dupa ce toate pregatirile de plecare au fost terminate se mai face un control la locul taberei pentru a nu ramane obiecte uitate; toate resturile se aduna in saci menajeri si se duc la primul container.

In cabana: la sosire prezinta-te cabanierului si inscrie-te in registru si nu uita sa treci traseul pe care-l vei strabate, ca sa fi gasit usor in caz de nevoie; legea de baza a convietuirii in cabana este curatenia si linistea, vorbeste in soapta, nu trantiti usile; lasa curat locul unde ai dormit si mancat, precum si imprejurimile cabanei.

SOS montan: 6 semnale sonore la interval de 10 secunde, dupa o pauza de un minut se vor relua semnalele (noaptea se pot emite semnale luminoase). Raspunsul: 3 semnalizari pe minut la interval de 20 de secunde, urmat de o pauza de 1 minut. Pentru cei care au telefon si exista semnal se va apela: 112. CODUL ETICII TURISMULUI MONTAN (decalogul montaniardului), varianta adaptata dupa "Meine Berge" (muntele meu de tirolezul LUIS TRENKER(1892-1930, renumit ghid de munte, eologist, scriitor): sa nu pleci niciodata intr-o excursie pentru care nu esti pregatit: alegeti intotdeauna un itinerar realizabil ,sa ai in vedere mereu ca in munti exista pericole pe care cu prevedere si intelepciune le poti evita; sa pregatesti fiecare excursie amanuntit,cu gandul si fapta,indiferent daca urci singur,cu prietenii sau calauzit;echipamentul sufletesc trebuie sa fie tot atat de bine pregatit ca si echipamentul tau material;cu oamenii pe care ii vei intalni pe munte sa stii sa te porti,insufletindu-le incredere si cautand sa ii intelegi; nu uita cand esti pe munte de educatia si buna crestere pe care le-ai primit de la mama si in scoala; sa umbli cu schiurile si betele astfel incat sa nu ameninti nici ochii, nici hainele vecinului tau; daca te intalnesti in drum cu un calator singuratic saluta-l sau raspunde-i la salut; renunta la obiceiurile de mahala, asta a vrut sa spuna autorul cand a afirmat:"Auf der Berger ist die Freiheit."( in munti e libertate); sa nu pangaresti locurile prin care treci si sa nu murdaresti frumusetile naturii ;nu uita ca si cel care vine dupa tine vrea sa bea din izvorul limpede pe care tocmai acum il tulburi;in general sa nu tipi pe munte deoarece aceasta nu place nici oamenilor,nici animalelor si nici tie nu-ti face bine; daca esti calauza sau conducator sa nu-ti manifesti superioritatea asupra celor mai slabi decat tine; posibilitatile celui mai slab sa fie unitatea de masura a excursiei; nu uita ca a parasi un om pe munte poate fi o crima; sa respecti cabana cum trebuie sa-ti respecti propria ta casa; sa nu ai in cabana pretentiile pe care le ai intr-un hotel de lux; nu cobori cabana la nivelul unei carciumi; alegeti cu grija locul de dormit, dar renunta la el de indata ce vezi ca altii mai obositi sau mai slabiti ca tine au nevoie de el; sa nu furi linistea si placerea altora, sau florile pe care natura le-a lasat pentru toti; sa nu dobori sau sa scrijelesti pomii, numai pentru ca nu stii sa-ti folosesti altfel puterea; sa nu minti, sa nu te lauzi, sa nu exagerezi; nu blestema niciodata vremea, nu injura; respecta credintele si obiceiurile oamenilor de munte si nu incepe sa-ti bati joc de ele; nu uita: esti oaspetele lor,ca de altfel al muntilor; pastreaza nepatata onoarea de turist si fii mandru ca esti o particica din aceasta lume; gandeste-te plin de respect la cei care au asezat piatra de temelie a turismului; nu profana muntii prin mania recordurilor; intelege-le sufletul.

Tehinca de mers pe munteTerenul muntos creeaza greutati in organizatea si executarea deplasarilor, datorita numarului redus de comunicatii, precum si din cauza naturii si starii lor. In plus, conditiile meteorologice influenteaza in mare masura gradul de practicabilitate a drumurilor.Daca la cele aratate mai adaugam faptul ca potecile si drumurile inguste de munte pot fi usor blocate prin distrugeri, baraje, avalanse sau prin doborarea cu exploziv a stancilor in locurile inguste, in pasuni, in defileuri, ne putem usor inchipui cate greutati trebuie sa invinga montaniarzii pana la inceperea escaladarii sau ascensiunii, care de fapt solicita cel mai mare efort.

Dupa cum se cunoaste, repetarea si gradarea sistematica a eforturilor dezvolta forta si abilitatea intr-o anumita directie, pregatind corpul si musculatura pentru performante maxime: organismul isi mareste capacitatea de eliminare a toxinelor, inima se obisnuieste cu un lucru mai intens, impingand o cantitate mai mare de sange in tesuturi fara sa accelereze netolerabil pulsul, plamanii isi maresc capacitatea respiratorie, iar respiratia pastreaza un ritm regulat chiar in timpul efortului. Antrenamentul consta, deci, in obisnuirea sistemului nervos de a nu reactiona la oboseala si in adaptarea functionarii inimii, plamanilor, a eliminarii toxinelor la efort, fara a simti corpul obosit si spiritul deprimat, ceea ce ne ingaduie sa facem un lucru mai intens ori un timp mai prelungit decat cel normal. Acest antrenament impins insa in mod silit peste anumite limite poate duce la un asa grad de uzura a organismului, incat intervine surmenajul fizic ( somnolenta si insomnie, pierderea supletei muschilor si articulatiilor, aparitia deprimarii si a oboselii ).Mersul la munte trebuie sa fie cat mai economic posibil , fapt care se realizeaza prin evitarea eforturilor deosebite si utilizarea rationala a terenului : la pornire se va merge intr-un tempo mai lent, ajungand treptat la viteza normala de mers; tot timpul ochii cerceteaza terenul, cautand locurile prin care vom pasi;

IN URCUSpanta nu permite sa se abordeze solul cu calcaiul, ci cu varful talpii sau cu toata talpa. Abordarea cu varful piciorului este specifica incepatorilor deoarece articulatia gleznei acestora nu este obisnuita cu amplitudinea prea mare dinapoi spre inainte, intrucat la ses piciorul atinge solul in ordinea calcai- talpa-varf. Mentionam ca dupa 3/5 din perioada totala de sprijin pe pamant, calcaiul, talpa si apoi varful piciorului se ridica treptat si parasesc solul. Urcarea pe varfuri, cu calcaiul aproape intotdeauna in aer, duce la obosirea muschilor gambei si ai coapsei.Prin urmare acest fel de deplasare este epuizanta pentru muschii respectivi.Abordarea solului cu toata talpa deodata este cea mai avantajoasa, intrucat ofera suprafata mare de contact cu solul ( deci stabilitate maxima ) si posibilitatea de a calca fara nici o zdruncinatura ( caci, in timp ce corpul se sprijina solid oe un picior, celalalt, fara a avea greutatea repartizata pe el, se duce inainte si se sprijina pe talpa, fara nici un soc pentru corp ). La sprijinirea corpului pe toata talpa, muschii gambei nu se incordeaza decat o foarte mica perioada din timpul mersului; acest mers permite piciorului un timp de odihna dupa fiecare timp de lucru. In acest scop sunt necesare exercitii pentru a-i obisnui pe montaniarzii cu deplasarea greutatii corpului fara incordarea muschilor si cu acomodarea gleznei prin rotirea gambei dinspre inapoi spre inainte.In concluzie, pasul la urcus trebuie sa fie rar si regulat, cadenta 60-70 pasi pe minut, cu lungimea in raport cu panta - cu atat mai mica cu cat panta este mai mare, fara incordarea muschilor, cu genunchii flexati, deplasarea corpului prin aplecarea mult inainte a centrului de greutate si prin contractia muschilor piciorului; contactul cu pamantul sa fie luat cu toata suprafata talpii deodata, fara ca piciorul sa aiba pe el greutatea corpului; pe versantii cu panta mai mare de 25%, intre luarea contactului cu pamantul si lasarea greutatii pe picior se va realiza un scurt repaus.

IN COBORARE: Pe pante cu inclinaerea pana la 15% efortul mersului in coborare nu atinge valoarea lucrului mecanic de la mersul in teren ses. Cand pantele au insa 25% efortul este sensibil egal cu cel al mersului pe orizontala, iar la inclinari mai mari, lucrul mecanic in coborare devine mai mare decat cel in teren ses; pentru cine nu stie sa amortizeze socul contactului fiecarui pas cu pamantul sau efectul acceleratiei gravitatiei, oboseala in coboras este mai mare chiar decat oboseala urcusului aceleiasi pante. Daca s-ar putea pastra regularitatea pasului si daca s-ar frana in intregime la fiecare pas efectul de cadere al corpului la vale, atunci efortul de franare ar fi egal cu efortul de urcare al aceleiasi pante. Cei fara experienta nu incearca sa franeze deplasarea decat dupa 5-6 pasi, cand vad ca viteza de miscare devine periculoasa. Franarea brusca supune muschii la un efort cu mult peste puterile lor; ei se incordeaza (contractandu-se) in asa fel incat, de multe ori, se pot produce rupturi de fibre, deplasari de tendoane, sau cand franarile se repeta des, pot avea loc grave ataxii musculare. In consecinta, trebuie sa se adopte un mers care sa nu franeze total energia produsa de caderea corpului, dar nici sa nu permita o acceleratie intolerabila, care, pentru a fi franata, cere eforturi mari si bruste; in acelasi timp trebuie sa se menajeze la maximum muschii si sistemul nervos. Astfel, mersul in coboras trebuie sa fie din toate punctele de vedere un mers elastic; sistemul locomotor va fi nu un proucator de energie, ca in urcus, ci dimpotriva, un amortizor, atat din punct de vedere mecanic - pentru a absorbi energiaprodusa de cadere -, cat si din punct de vedere fiziologic - pentru a feri organismul si in special sistemul nervos de zdruncinaturi. Caracteristica mersului in coboras va fi: elasticitatea externa a tuturor articulatiilor, fara incordarea muschilor, mersul prezentandu-se ca o balansare a corpului cand pe un genunchi cand pe celalalt. respiratia sa fie linistita adaptata la viteza de deplasare ; ritmul sa fie variabil in functie de inclinatia terenului ; pe pantele cu iarba putin inclinate (25 grade) si pantele foarte inclinate ( peste 40 de grade), urcarea se face direct, intre aceste inclinatii, urcarea se face in serpentine calcand pe aceste inclinatii cu toata talpa. In urcarea directa, varfurile bocancilor vor fi usor departate, iar sprijinul se face pe marginea anterioara a bocancului, folosind toate denivelarile terenului ( adancituri, smocuri de iarba, etc.). In traversari se calca pe toata talpa cu varfurile bocancilor orientate spre vale ( mai mult sau mai putin, in functie de inclinatia pantei ). Nu se calca niciodata numai pe marginea laterala a talpii bocancului; pe grohotisuri urcarea se face pe bolovanii mari, iar la coborare numai pe grohotisul marunt. in terenul acidentat foarte inclinat se vor utiliza si mainile pentru pastrarea echilibrului, prizele de mana se apasa perpendicular pe suprafata de sprijin; ordinea de mers va fi in coloana cate unul, la intervale egale, nu prea aproape pentru a incomoda sau a fi incomodat in mers. Cei mai putin initiati vor fi incadrati in coloana imediat dupa conducatorul grupului; atat la urcare cat si la coborare se va avea grija a nu periclita grupul prin dislocari de pietre desprinderi de glii, rostogolirea arborilor cazuti etc; dupa primele 20 de minute de mers se va crea un moment de relaxare, prima pauza mai mare (20-30 minute) se va face dupa 2 ore de mers; in timpul mersului se recomanda a se vorbi cat mai putin si in nici un caz cu voce tare; nu este bine sa se bea apa numai la finele pauzelor, inainte de a porni din nou la drum ; fumatul in timpul mersului este total contraindicat; in pauzele mai mari se pot consuma dulciuri ( zahar, glucoza, miere, etc.). Ciocolata nu este indicata in tinmpul efortului; iarna pe vreme rea ( viscol, ceata, ger), deplasarea se face in grup compact daca zona nu prezinta pericol de avalanse; iarna, pauzele mai lungi, in special pe vant puternic, trebuie evitate. Se recomanda etapele lungi, intr-un tempo moderat, cu pauze scurte si putine. Opririle de 5-10 minute sunt cele mai indicate si se vor face in locuri ferite de vant, fie langa obstacole naturale fie improvizand mijloace de protectie. Daca nu sunt absolut necesare, opririle pot fi evitate; In timpul pauzelor este necesara o imbracaminte mai calduroasa decat cea din timpul mersului. Daca pauza este mai mare se va schimba imbracamintea transpirata si se vor consuma bauturi calde excluzandu-se alcoolul; in timpul mersului pe viscol sau zapada adanca, capul coloanei va fi schimbat cat mai des. Daca sunt, sa se foloseasca urmele existente; observarea reciproca este cel mai bun remediu impotriva degeraturilor ; ramanerea in urma grupului nu trebuie admisa sub nici un motiv ;cand dificultatile cresc, mai inainte de toate trebuie sa se pastreze buna dispozitie; adeseori accidentele survin dupa depasirea unor dificultat, datorita faptului ca " rasuflam usurati" si atentia incepe sa scada. in timpul deplasarilor la munte centrul de greutate al turistului trebuie sa descrie pe cat posibil o linie dreapta; la trecerea peste pietre si mici denivelari este de preferat sa se ocoleasca sau sa se paseasca peste obstacole; daca aceasta nu este posibil se va calca integral cu piciorul indoit. intotdeauna evitati sa folositi asa-zisele " scurtaturi ", un puct aflat " la cativa pasi ", se poate dovedi a fi mult mai departe decat v-ati inchipuit, el va poate pune in situatia de a nu il atinge si in imposibilitatea intoarcerii la punctul de plecare. In acest mod puteti pierde o groaza de timp ca sa nu mai vorbim de pericolele la care va expuneti. In concluzie nu va abateti de la traseu si incercati sa respectati marcajele turistice.23