ghid1510

5/17/2018 ghid1510 - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/ghid1510 1/16

GHID DE STUDIUFACULTATEA DE MEDICINĂ ANUL II

DISCIPLINA EPIDEMIOLOGIE – APSSTITLUL CURSULUI: Epidemiologie generală şi Asistenţa Primară aStării de SănătateScopul cursului

- explicarea cauzalităţii bolilor şi a măsurătorilor de frecvenţă a evenimentelor de sănătate- încurajarea aplicării epidemiologiei în prevenirea îmbolnăvirilor şi promovarea sănătăţii- introducerea conceptului de epidemiologie clinică

Cursuri: 1 curs pe săptămână, cu durata de 90 minute, 21 de ore pe semestru =14 cursuriLucrări practice: 1 lucrare practică pe săptămână, cu durata de 90 de minute, 21 de ore pe semestru= 14 lucrări practiceCadre didactice de predare:

1. Prof. Dr. Ioan Stelian Bocşan2. Conf. Dr. Amanda Rădulescu

3. Conf. Dr. Irina Brumboiu4. Şef de lucrări Dr. Ofelia Şuteu5. Dr. Delia Herghea6. Dr. Daniela Lăpuşan7. Dr. Georgiana Hâţu8. Dr. Adrian Patronea

CURS = 21 ore

1. Introducere în medicina comunitară.a. Noţiunea de sănătate – sănătate individuală şi sănătate comunitară. Factori determinanţi aisănătaţii. Conceptul de Medicină comunitară şi sănătate comunitară. Succese şi eşecuri ale

sănătăţii publice.b. Metodele sănătăţii comunitare în promovarea, păstrarea şi refacerea sănătăţii – 1 oră

2. Epidemiologia. Istoric. Definiţia epidemiologiei ca ştiinţă şi practică. Domenii de utilizare aleepidemiologiei. Metoda epidemiologică. Raţionamentul epidemiologic. Bazele epidemiologieipractice, relaţii cu alte profesii din sănătatea publică – 2 ore3. Supravegherea. Investigarea epidemiologică. Analiza epidemiologică. Evaluarea epidemiologică.Folosirea raţionamentului epidemiologic. Aplicarea epidemiologiei în sănătatea publică – 3 ore4. Epidemiologia elementară a bolilor infecţioase. Prevenire, control, eliminare, eradicare – 3 ore5. Epidemiologia bolilor genetice – 1 oră 6. Epidemiologie moleculară – 1 oră 7. Cauzalitatea – 2 ore8. Epidemiologia clinică – 2 ore9. Profilaxia. Definiţie. Profilaxia primordială, primară, secundară şi terţiară – 2 ore10. Asistenţa Primară a Stării de Sănătate: definiţie, istoric, conţinut, management – 4 ore

LUCRĂRI PRACTICE = 21 ore1. Epidemiologie descriptivă: definiţia noţiunilor de incidenţă, prevalenţă (de moment, de perioada),interrelaţia dintre ele. Mortalitatea standardizată. Exerciţii practice – Studiul Framingham. – 3 ore2. studii epidemiologice : tipuri de studii, prezentare generală, avantaje, dezavantaje. Studii decohortă şi caz-martor. Noţiunile de risc relativ, OR, riscuri atribuibile. Studii epidemiologiceintervenţionale. – 3 ore



3. Exemple de studii epidemiologice. Exerciţiu : Studiul Doll-Hill, fumatul şi cancerul pulmonar. –3 ore4. Screening-ul în profilaxie: tipuri, criterii pentru instituirea unui program de screening, calităţiletestelor screening (sensibilitate, specificitate, valoarea predictivă). Exerciţiu practice: introducereatestului screening pentru diagnosticul infecţiei cu HIV – 3 ore5. Miniproiect – cancerul colorectal şi alte exerciţii. – 3 ore

6. Investigaţia unei epidemii – management şi exerciţii. – 3 ore7. Lectura critică şi interpretarea articolelor medicale. – 3 ore

BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE- Notiţe de la cursuri şi lucrări.- Cărţi :- I.S. Bocşan. Epidemiologie practică pentru medicii de familie. Editura Medicală Universitară

« Iuliu Haţieganu », Cluj-Napoca, 1999.- I.S. Bocşan. Epidemiologia generală. Editura Medicală Universitară « Iuliu Haţieganu », Cluj-Napoca, 2006.- Maria Irina Brumboiu. Metode epidemiologice de bază pentru practica medicală. Editura Medicală Universitară « Iuliu Haţieganu », Cluj-Napoca, 2005

Evaluarea cunoştinţelor şi abilităţilor practice:Condiţii pentru acceptarea la examen:- Pezenţă >70 % din cursuri- Prezenţă 100% la lucrările practiceModul de desf ăşurare al evaluărilor:- Examenul teoretic şi practic final va fi examen scris cu întrebări opţionale multiple din aspectelepredate la curs şi lucrările practice- Modul de notare:- 50% examen teoretic- 50% examen practic

Obiective generale- Principii fundamentale şi concepte ale Asistenţei Primare a Stării de Sănătate, aplicate înmedic ina comunitară şi medicina preventivă

- Metode de studiu aplicate în Asistenţa Primară a Stării de SănătateObiective specifice

- introducere în medicina comunitară - sănătatea şi determinanţii sănătăţii- Epidemiologia – ştiinţă cu abordare practică – metodologia aplicată în Asistenţa Primară a

Stării de Sănătate- Aplicarea Epidemiologiei în sănătatea publică: supravegherea epidemiologică, investigaţia

epidemiologică, analiza epidemiologică, evaluarea epidemiologică - Epidemiologia descriptivă – indicatori şi indici

- Studii epidemiologice- Triajul în profilaxia secundară - Cauzalitatea- Epidemiologia clinică - Principii şi metode de profilaxie şi control al îmbolnăvirilor- Aspecte fundamentale în epidemiologia bolilor infecţioase



IntroducereInteresul major în sănătatea publică este profilaxia, bazată pe instrumentele potrivite necesarepentru evaluarea sănătăţii, morbiditatea, mortalitatea şi factorii cauzali. Asistenţa primară a stării desănătate, asistenţă esenţială, reprezintă cheia pentru atingerea obiectivului : sănătate pentru toţi.Epidemiologia este ştiinţa fundamentală pentru medicina bazată pe dovezi şi practica şi cercetarea

în domeniul sănătăţii publice şi pentru identificarea factorilor de risc ai bolilor şi determinarea

abordării terapeutice optime pentru practica clinică şi pentru medicina preventivă. Astfel, scopulcursului este reprezentat de abordarea fundamentală a ambelor concepte.La sfârşitul cursului, studentul va fi capabil să:

- înţeleagă principiile şi elementele Asistenţei Primare a Stării de Sănătate;- descrie principalele scopuri ale Epidemiologiei;- calculeze măsurătorile de frecvenţă ale îmbolnăvirilor, măsurătorile de efect şi de impact; - înţeleagă principalele tipuri de studii epidemiologice, incluzând avantajele şi dezavantajele,- descrie sursele majore potenţiale de eroare şi strategiile de minimalizare a acestora;- evalueze cauzalitatea;- înţeleagă ce este triajul, când este utilizat şi cum poate fi evaluat; calculeze sensibilitatea,

specificitatea, valorile predictive pozitive şi negative ale unui test.

CURSURII. Introducere în medicina comunitară I.1. Sănătatea – definiţia: „resursa pentru viaţa cotidiană, nu obiectivul vieţii, concept pozitiv caresubliniază resursele sociale şi personale, ca şi capacităţile fizice şi mentale”.I.2. Cei patru determinanţi ai sănătăţii:- Factorii biologici- Factorii de mediu: naturali, socio-organizaţionali- stilul de viaţă – comportamente la risc (consum de alcool, droguri, fumat, alimentaţie în exces,acte sexuale neprotejate, sedentarism)- Asistenţa medicală: servicii, echipamente medicale, medicamente, biotehnologii, ştiinţe ale vieţii.I. 3. Sănătate comunitară - concept nou în cadrul ştiinţei sănătăţii publice de prevenire a

îmbolnăvirilor, prelungirea vieţii şi promovarea sănătăţii prin eforturile şi alegerea informată a

societăţii, organizaţiilor, comunităţilor şi indivizilor. În populaţii mici sau mari, trebuie schiţatenevoile speciale cu scopul de a preveni efectele negative asupra sănătăţii, prin intermediulconceptului de medicină comunitară.Promovarea sănătăţii reprezintă procesul de a favoriza indivizii să amplifice controlul asuprapropriei sănătăţi şi a determinanţilor ei, şi de a îmbunătăţi starea de sănătate proprie. Mijloaceleprimare ale promovării sănătăţii cuprind condiţii esenţiale ale sănătăţii, precum venitul, locuinţa,siguranţa alimentară, ocupaţia, condiţiile la locul de muncă, asigurarea şanselor egale la viaţă atuturor copiilor, acoperire vaccinală.II. 1. Epidemiologia: definiţie – descrierea şi cauzalitatea bolilor transmisibile şi netransmisibile,precum şi a altor condiţii de sănătate (ex. nivel crescut de colesterol).II. 2. Istoria Epidemiologiei de la Hippocrate până în zilele noastreII. 3. Scopuri şi domenii de aplicare a EpidemiologieiDefiniţia Epidemiologiei a lui Last, ca „studiul distribuţiei şi a determinanţilor stărilor sauevenimentelor legate de sănătate, în populaţii determinate şi aplicarea acestui studiu la prevenirea şicontrolul stărilor de sănătate” conţine termeni specifici şi obiective.II. 4. Metode

- stabileşte problema de cercetare, care este un aspect important- dezvoltă definiţia de caz pentru a asigura culegerea uniformă a datelor- culege toate evenimentele din studii epidemiologice sau din înregistrări medicale sau date de

recensământ- caracterizează evenimentele utilizând rata incidenţei şi prevalenţa



- caracterizează evenimentele cu privire la factorii epidemiologici: factori predispozanţi,favorizanţi, precipitanţi, consolidanţi

- formulează ipoteze referitoare la natura relaţiei între cauza potenţială şi boală - testează ipotezele bazat pe studii analitice care permit calcularea măsurilor de asociere (risc

relativ, odds ratio)- reevaluarea ipotezelor prin efectuarea unor studii epidemiologice mai sistematice şi studii

fundamentale- concluzia cercetării este urmată de propuneri de măsuri de prevenire şi control asupraproblemei de sănătate investigate.

II. 5. Bazele epidemiologiei practice: supravegherea, investigaţia epidemiologică, analizaepidemiologică, evaluarea epidemiologică II.5.1. Supravegherea epidemiologică Definiţie – sistemul de culegere activă sistematică, analiză şi interpretare a datelor de sănătateesenţiale pentru planificarea , aplicarea şi evaluarea măsurilor de sănătate publică, strâns legate dedifuzarea periodică a acestor date celor interesaţi.Scopurile unui sistem de supraveghere eficient sunt: detectarea promptă şi notofocareaevenimentelor de sănătate, culegerea şi consolidarea datelor pertinente, investigarea şi confirmarea(epidemiologică, clinică şi de laborator) a cazurilor sau epidemiilor, analiza de rutină şi elaborarea

de rapoarte, feedback-ul informaţiilor la cei care au furnizat datele şi la nivel central. OMSstabileşte definiţiile de caz, standardele şi o reţea globală de laboratoare şi face datele disponibile într-un format centralizat.Supravegherea este aplicată în multe probleme de sănătate cum sunt: bolile infecţioase, bolileprevenibile prin vaccinare, bolile cronice, factorii de risc, sănătatea reproducerii, asistenţa medicală,comportamente etc.II.5.2 Investigaţia epidemiologică este necesară cînd apare ceva neaşteptat într-o populaţie. Scopulfinal al investigaţiei epidemiologice este de a limita răspândirea bolii, managementul rapid alcazurilor şi prevenirea unor izbucniri viitoare.II.5.3 Analiza epidemiologică - compară apariţia evenimentelor de sănătate în două sau mai multegrupuri de persoane, a căror expunere a fost diferită. Prin analiză, se evaluează puterea asocierii

între expunere şi rezultat. Analiza este efectuată prin comparaţii absolute şi relative.

Comparaţiile absolute (diferenţa de risc, fracţia atribuibilă(expuşi) sau fracţia etiologică (expuşi);riscul atribuibil populaţional şi comparaţii relative (risc relativ, sau raportul riscurilor; risculatribuibil) sunt disponibile. Trebuie luaţi în considerare factorii care distorsionează rezultateleanalizei: eroarea de eşantionare, erori sistematice, factori de confuzie, întâmplarea.II.5.4. Evaluarea epidemiologică – este procesul ştiinţific de determinare a randamentului,eficacităţii şi eficienţei unei anumite măsuri destinate prevenirii sau controlului bolii.Meta-analiza este procedeul sistematic de combinare a rezultatelor unor cercetări diferite, folosindmetoda statistică în estimarea globală a semnificaţiei rezultatelor. Scopul general al meta-analizeieste de a mări forţa statistică a rezultatelor proprii, mai ales când numărul cazurilor este mic.III.1. Epidemiologia elementară a bolilor infecţioase. Prevenire, control, eliminare, eradicareBolile infecţioase determină 30% din totalul deceselor pe glob. 80% din totalul deceselor datoratebolilor infecţioase se datorează: infecţiilor acute respiratorii, infecţiei HIV/SIDA, bolii diareice,TBC, malariei şi rujeolei şi apar preopnderent în ţările în curs de dezvoltare.III.2. Microorganismele se încadrează din punct de vedere epidemiologic în 3 categorii:microorganisme parazite definitiv nepatogene, microorganisme parazite definitiv oportuniste şimicroorganisme parazite definitiv patogene.III.3. Bolile infecţioase apar ca rezultat al interacţiunii dintre: agentul infecţios eliminat de cătresursă; calea de transmitere; organismul receptiv şi factorii epidemiologici de mediu (secundari)(naturali, economico-sociali şi biologici).III.4. Expresia bolilor infecţioase poate fi:

- Cantitativă: cazuri sporadice, epidemii, pandemii. Sezonalitate, periodicitate.



- Calitativă: endemia, focalitatea naturală.Profilaxia şi controlul bolilor infecţioase se bazează pe supraveghere, depistare precoce,investigarea epidemiilor, programe de imunizare şi managementul unei epidemii (tratarea cazurilor,prevenirea transmiterii şi monitorizarea efectelor măsurilor de control).IV. Cauzalitatea în epidemiologieStudiul cauzalităţii îmbolnăvirilor este fundamental în epidemiologie. Promovarea sănătăţii,

profilaxia şi controlul îmbolnăvirilor depind de cunoaşterea cauzelor şi a mecanismelor de acţiune(patogeneză). Există criterii de cauzalitate diferite înbolile infecţioase şi neinfecţioase.Termenul de factor de risc este în mod curent utilizat în cauzalitate pentru a descrie factorii asociaţipozitiv cu riscul de boală, dar nu suficient pentru a determina apariţia bolii. Patru tipuri de factori auun rol în cauzalitate. Toţi pot fi necesari, dar sunt rareori suficienţi pentru a determina o boală:

- Factorii predispozanţi, cum ar fi vârsta, sexul, factori genetici, statusul marital, antecedentepatologice, pot crea o stare de susceptibilitate faţă de un agent.

- Factorii favorizanţi sau permisivi: venitul, starea de nutriţie, locuinţa, asistenţa medicala potfavoriza menţinerea sănătăţii sau apariţia bolii, în funcţie de aspectul pozitiv sau negativ.

- Factorii precipitanţi: expunerea la un agent specific poate fi asociată cu debutul bolii.- Factori complementari sau consolidanţi: expuneri repetitive, factori de mediu şau condiţiile

de muncă pot agrava o boală preexistentă.

V. Epidemiologia clinică – are ca obiect de studiu utilizarea principiilor, metodelor şi datelorepidemiologice înasistenţa medicală a individului sau a colectivităţilor, cu aplicare în evaluărilediagnostice şi prognostice, precum şi în deciziile aspura asistenţei medicale şi asupra evaluăriiacesteia. Principalele probleme studiate în epidemiologia clinică sunt:V.1. Definirea normalului şi anormalului în medicină Prima prioritate în orice confruntare clinică este de a preciza daca simptomele, semnele sau probelede laborator sunt normale sau anormale.V.2. Acurateţea testelor diagnostice – un diagnostic corect se bazează pe aspectul clinic şi peefectuarea testelor (uzual investigaţii de laborator – biochimice, fiziologice, genetice saumicrobiologice). Dacă o boală este prezentă sau absentă iar rezultatul testului este normal sauanormal, atunci există patru combinaţii posibile între statutul de boală şi rezultatele testului. Pentrufiecare test trebuie să cunoaştem validitatea, acurateţea şi precizia în interpretarea rezultatelor.

Valorile predictive pozitive şi negative ale testului sunt de mare importanţă. Chiar dacă testul aresensibilitate şi specificitate ridicate, la o prevalenţă scăzută a bolii, valoarea predictivă pozitivă atestului poate fi foarte scăzută.V.3. Istoria naturală se referă la toate stadiile de evoluţie ale bolii: stadiul de deplină sănătate,stadiul debutului procesului patologic, stadiul prodromal, stadiul clinic manifest în care evolu ţiapoate fi spre deces, recidive, remisiune spontană, ameliorare sau vindecare. Depistarea bolii şiintervenţia în fiecare din aceste stadii pot influenţa istoria naturală a bolii. Efectele oricăreiintervenţii pot fi determinate doar dacă se cunoaşte istoria naturală a bolii, în lipsa oricăreiintervenţii anterioare asupra bolii în cauză.V.4. Prognosticul este prevederea evoluţiei în viitor a unei stări de sănătate după momentuldebutului. Este desemnat ca probabilitatea ca un anumit fapt să apară în viitor. Predicţia aceasta sepoate face doar pe grupuri bine definite de pacienţi şi evoluţia poate fi diferită individual.V.5. Rezultatele tratamentului. Uneori trebuie stabilit dacă un anumit tratament este eficace(adică face mai mult bine decât rău bolnavilor care îl folosesc) şi eficient (adică face mai mult binedecât rău celor cărora le este oferit în acelaşi timp).- Complianţa reprezintă măsura în care bolnavii urmează sfatul medical.- Eficacitatea unui tratament este dată de proporţia de rezultate favorabile înregistrate la bolnaviicare au urmat tratamentul.- Eficienţa unui tratament reprezintă proporţia de rezultate favorabile înregistrate la bolnavii cărorali s-a prescris acel tratament.



VI.1. Profilaxia se referă la măsurile adoptate pentru a preveni boala. Aplicarea măsurilor deprofilaxie de către medicii practicieni se numeşte medicină profilactică, sau medicină preventivă.Nivelele de profilaxie: se disting patru nivele de profilaxie, corespunzătoare diferitelor faze deevoluţie ale bolii: profilaxia primordială, primară, secundară şi terţiară. Profilaxia primordială şi ceaprimară contribuie cel mai mult la menţinerea şi asigurarea stării de sănătate a întregii populaţii, întimp ce profilaxia secundară şi terţiară sunt în general direcţionate către indivizii care au deja boala

asimptomatică, sau clinic manifestă.VII. Asistenţa primară a stării de sănătate (abr. APSS)Definiţie. APSS este definită de OMS ca “asistenţa esenţială, fundamentală a stării de sănătate,accesibilă la un preţ suportabil pentru ţară şi pentru comunitate, realizabilă prin metode verificatepractic şi ştiinţific şi acceptabile social”. Orice membru al comunităţii trebuie să aibă acces la APSS.Este o abordare modernă a asistenţei medicale, elaborată la conferinţa de la Alma Ata în 1978organizată de OMS şi UNICEF. Ea face parte integral din sistemul naţional de asistenţă medicală,

în al cărui centru se găseşte, dar şi din ansamblul dezvoltării socio-economice a colectivităţii. APSSa fost acceptată de către ţările membre ale OMS ca şi cheia pentru atingerea obiectivului “SănătatePentru Toţi” până în anul 2000 şi după aceea, prin creşterea responsabilităţii populaţiei pentrupropria sănătate şi implicarea comunităţii în: luarea deciziilor referitor la politicile de sănătatepentru comunitate, promovarea dezvoltării comunităţii şi autosusţinerea comunităţii, găsirea

soluţiilor în mod colectiv pentru problemele sociale complicate legate de sănătatea comunitară şiasigurarea mobilizării grupurilor pentru a schimba aspectele nesănătoase ale vieţii în comunitate. Înseptembrie 2000, 189 de şefi de stat au adoptat Declaraţia Mileniului a Naţiunilor Unite şi auconturat un plan de dezvoltare. Documentul intitulat “Millennium Development Goals” reprezintă conceptul în evoluţie al APSS, cu ţinte fixate pentru anul 2015, care sunt: eradicarea sărăcieiextreme şi a foamei, promovarea egalităţii între sexe, reducerea mortalităţii infantile, îmbunătăţireasănătăţii materne, combaterea HIV/SIDA, malariei şi a altor boli, asigurarea stabilităţii mediului

înconjurător şi crearea unui parteneriat global pentru dezvoltare.Conţnutul APSS:

1. educaţia pentru sănătate2. igiena alimentaţiei, a apei şi a colectivităţii3. sănătatea mamei şi copilului, inclusiv planificarea familială

4. imunizarea împotriva principalelor boli infecţioase5. tratamentul corect al bolilor şi al accidentelor comune6. asigurarea medicamentelor esenţiale7. controlul bolilor endemice locale8. igiena comportamentală.

LUCRĂRI PRACTICEI. Măsurători de frecvenţă a boliiObiective:

- definirea şi calcularea măsurătorilor de frecvenţă a bolii: prevalenţa şi incidenţa- definirea şi calcularea ratelor brute şi specifice de mortalitate, morbiditate- definirea şi calcularea ratelor standardizate ale mortalităţii prin metoda directă şi indirectă

Măsurători ale probabilităţii de apariţie a unor evenimente particulare referitor la o populaţie şi laun interval de timp:

- expunerea de interes: factori de risc (fumat, factori genetici), factori protectori- rezultatul de interes: infecţia, boala (morbiditatea), invaliditatea, decesul (mortalitate),

vindecarea- două tipuri de măsurători ale frecvenţei bolii: incidenţă, prevalenţă

Rata= X/Z×K- X= număr de evenimente- Y= populaţia la risc



- K= 10n - Specificarea timpului (perioadă sau moment)

Incidenţa bolii reprezintă rata de apariţie a cazurilor noi într-o perioadă de timp, într-o populaţie.- termenul “ rată de atac” este utilizat adesea în locul incidenţei, în timpul unei epidemii, într-

o populaţie bine definită, într-o perioadă scurtă de timp- inciden ţ a cumulativă este o măsură mai simplă a apariţiei bolii sau a condiţiei de sănătate.

Numitorul se referă doar la populaţia la începutul perioadei de studiu. Încidenţa cumulativă este adesea exprimată ca şi cazuri la 1000.Prevalenţa (P) unei boli este calculată:P= Număr de persoane cu boala sau condiţia într-o perioadă specificată de timp/ Număr de persoane

în populaţia la risc în acelaşi interval de timp (×10n).Ratele de mortalitate

Rata de mortalitate (rata brută a mortalităţ ii) pentru toate decesele sau pentru o cauză specifică dedecesRata brută a mortalităţii= Număr de decese într-o perioadă specificată de timp/ Număr de persoanela risc de deces în aceeaşi perioadă de timp (×10n).Mortalitate specifică pe categorii: vârstă, cauză de deces, sex, ocupaţie.

Mortalitatea propor ţ ional ă= Număr de decese de o anumită cauză per 100 sau 1000 decese totale

în aceeaşi perioadă de timp. Mortalitatea infantil ă – măsoară rata deceselor la copii în primul an de viaţă, numitorul fiindnumărul de născuţi vii în acelaşi an × 1000.

Fatalitatea este o măsură a severităţii bolii şi este definită ca proporţia cazurilor cu o anumită boală sau condiţie, care decedează într-o perioadă specificată de timp.Mortalitatea standardizată – utilizată pentru a compara populaţii, luând în considerare diferenţelecare ar putea influenţa rezultatul (vârstă, sex, rasă).

• Metoda directă necesită:o Ratele specifice pe grupe de vârstă ale populaţiilor de comparato Structura pe grupe de vârstă a unei populaţii standardo Rezultatul se exprimă ca rată standardizată pe vârstă a mortalităţii

• Metoda indirectă (raportul de mortalitate standardizată - RMS) necesită:o Structura pe grupe de vârstă în populaţia de comparato Numărul total de cazuri în populaţia de comparato Ratele specifice pe grupe de vârstă ale populaţiei standardo Rezultatul se exprimă ca RMSo RMS= Decese observate/ Decese aşteptate ×100o Se calculează în epidemiologia ocupaţională şi reprezintă o măsură a cauzalităţii

Exemple – discutate în timpul lucrării practice.• studiul Framingham – exerciţiu de calcul:- incidenţa, prevalenţa, interrelaţia dintre incidenţă şi prevalenţă, mortalitatea, fatalitatea

II. Studii epidemiologiceObiective:

-

discutarea principalelor caracteristici, avantaje şi dezavantaje ale studiilor ecologice,transversale, caz-martor, cohortă şi studii de intervenţie- calcularea şi interpretarea riscului relativ, odds ratio, diferenţei de risc- identificarea unui studiu după structură

Expuneri şi rezultate - într-un studiu epidemiologic există:- rezultatul de interes- expunerea primară (factorul de risc) de interes- alte expuneri care pot influenţa rezultatul (factori potenţiali de confuzie)

Expunerea- factori din mediu, factori genetici, vârsta



- expuneri multiple- factori potenţiali d econfuzie- factori de confuzie – explicaţii alternative

Factorii de confuzie (explicaţii alternative)- factorul trebuie să fie asociat cu expunerea de interes- factorul trebuie să fie independent asociat cu riscul de apariţie a rezultatului de

interes

Rezultatul- boala, decesul, fenomen de sănătate- rezultate multiple, de ex. grade de severitate

Criterii de clasificare a studiilor epidemiologice:- studii observaţionale/experimentale- studii descriptive/analitice- transversale; longitudinale:prospective/retrospective

Definirea proiectului de studiu- etapele proiectului de studiu

- definirea variabilelor în studiile epidemiologice: dependente/independenteÎn studiile observaţionale, investigatorul măsoară dar nu intervine; acestea se clasifică în:

- studii descriptive – limitate la descrierea apariţiei unei bolii într-o populaţie prin prisma a

trei parametri şi reprezintă adeseori prima etapă în investigaţia epidemiologică:- caracteristici de persoană: vârsta, sexul, status marital, nivel educaţional, rasa, ocupaţia- caracteristici de loc: variaţii între zone - urban/rural, între ţări, localităţi- caracteristici de timp: variaţii periodice, tendinţe pe termen lung, evenimente

particulare ca epidemii;- reprezentate de:

- studii ecologice (corelaţionale) – date agregate- studii transversale (de prevalenţă)

- studii analitice – evaluează relaţia între potenţiali factori de risc şi apariţia unui rezultat- studii caz-martor- studii de cohortă

Studiile experimentale

Studiile experimentale sau de intervenţie presupun o intervenţie activă cu scopul de a schimba undeterminant al bolii - o expunere sau un comportament – sau progresia bolii prin tratament.

- studii clinice controlate randomizate, utilizând pacienţi ca subiecţi- studii în teren, în care participanţii sunt persoane sănătoase- studii de intervenţie în comunitate, în care participanţii sunt comunităţi

Studiile descriptive- raportul de caz, seria de cazuri, studiile transversale, studiile ecologice- descriere- trei parametri: persoana, locul, timpul- utile pentru a GENERA ipoteze

Studiile analitice:- caz-martor, cohortă - GENEREAZĂ şi TESTEAZĂ ipoteze- GENEREAZĂ şi TESTEAZĂ noi ipoteze- Sugerează cauzalitatea- Identifică metode pentru prevenirea bolilor

Tabelul de contingenţă 2×2- instrument important în evaluarea asocierii între expunere şi boală - tabelul 2×2 clasifică statutul de expunere şi de boală - coloanele reprezintă rezultatul (boala), iar liniile reprezintă expunerea (da sau nu)- prima coloană desemnează întotdeauna persoanele cu status de boală, iar prima linie se

referă la persoanele care au expunerea de interes



Boala

DA NU TOTAL

Status de expunereDA A B A+BNU C D C+D

A+C B+D N

Cele 4 casete ale tabelului de contingenţă reprezintă clasificarea indivizilor în funcţie de doiparametri: statusul de boală /sănătate şi expunerea la factorul de risc presupus:

- Caseta A reprezintă subiecţi expuşi bolnavi.- Caseta B reprezintă subiecţi expuşi sănătoşi- Caseta C reprezintă subiecţi bolnavi neexpuşi- Caseta D reprezintă subiecţi sănătoşi neexpuşi.

Totalurile marginale reprezintă:- A+C= numărul total de indivizi bolnavi- B+D= număr total de indivizi sănătoşi- A+B=toţi subiecţii expuşi- C+D= toţi subiecţii neexpuşi

Tabelul 2×2 permite calcularea proporţiei de:- indivizi expuşi din totalul subiecţilor- indivizi bolnavi din totalul subiecţilor- indivizi bolnavi din totalul celor expuşi- indivizi bolnavi din totalul celor neexpuşi

Măsurători de asociere (efect)Rate şi diferenţeRiscul relativ (RR) = R1 /R0 unde R1 reprezintă rala la expuşi iar R0 reprezintă rata la neexpuşi

- cea mai frecvent utilizată măsură a efectului este raportul ratelor incidenţei, care estimează mărimea efectului unui factor de risc asupra incidenţei bolii; RR măsoară puterea asocierii

între un factor de risc şi o boală - este posibilă comparaţia oricărui tip de măsurătoare de frecvenţă în două populaţii: raportul

ratelor, raportul riscurilor, raportul prevalenţelor.Măsurile de diferenţă estimează excesul de risc determinat de o expunere într-o populaţie.Diferenţa riscului sau ratei, sau riscul atribuibil reprezintă diferenţa absolută între două riscuri saurate.Studii epidemiologice observaţionaleStudii ecologice (corela ţ ionale)

- relaţia între expunere şi boală pentru date agregate, care sunt frecvent determinate pe criteriugeografic sau temporal

- singura informaţie disponibilă este numărul total de expuşi şi neexpuşi şi numărul total debolnavi şi indivizi sănătoşi

- aceste studii generează ipoteze care vor fi verificate prin studii analitice- Dezavantaje:

- nu pot exclude factorii potenţiali de confuzie- imposibilitatea de a lega expunerea de boală la nivel individual (valorile expunerii

reprezintă mai degrabă nivelele de expunere medie decât nivelul individual actual deexpunere)

- distincţia între cauză şi efect poate fi dificilă Studiile transversale

- utile pentru planificarea în domeniul sănătăţii publice- utile pentru a culege date despre factorii de risc- permit generarea de ipoteze



- evaluează bolile cu debut insidios şi durată îndelungată de evoluţie- evaluează expuneri multiple şi rezultate multiple- selectarea eşantionului - în funcţie de prevalenţa bolii în populaţie- dezavantaje:- măsurare concomitentă a bolii şi a expunerii de interes- utilizează prevalenţa, care reflectă doar ceea ce a fost găsit la momentul analizat

• Eşantionarea – definiţie: procedura de alegere a unor membri din populaţia de studiu, cuscopul realizării de măsurători sau observaţii pe baza cărora să se formuleze concluziireferitoare la întrega populaţie din care derivă eşantionul.- avantajele utilizării eşantionului: costuri mai mici, timp necesar mai scurt eroarea indusă de

eşantionare este măsurabilă, calitativ informaţia obţinută este mai exactă, posibilitatea de aobţine mai multe detalii de interes faţă de ancheta exhaustivă

- eşantionul reprezentativ- definiţie: eşantionul în care se cunoaşte probabilitatea ca fiecareelement din populaţie să figureze în eşantion

- mărimea eşantionului se calculează după formula n= εα2×p×q/e2, unde

- n =estimarea numărului de subiecţi din eşantion- εα= valoarea deviaţiei reduse- e= precizia

- p= proporţia subiecţilor cu caracteristica urmărită în populaţia ţintă - q= 1-p- tipuri de eşantioane:

- convenabil- aleator simplu- aleator stratificat

Studiile caz-martor• studiile caz-martor – studii bolnavi/nonbolnavi – retrospective, compară frecvenţa unui

determinant (expunere la un agent) existent în trecut la subiecţi care prezintă o anumită boală (cazuri) faşă de subiecţi care nu au boala respectivă(martori)- alegerea cazurilor: pe baza definiţiei de caz, cu formarea unui lot omogen

- cazuri incidente/cazuri prevalente

- surse posibile: pacienţi trataţi într-un anumit spital, selectarea tuturor persoanelor care auboala de interes dintr-o populaţie definită - alegerea martorilor – scop- estimarea frecvenţei aşteptate a expunerii în populaţia din careprovin cazurile

- surse posibile- similare cu sursa cazurilor- formarea de perechi – asigură comparabilitatea cazurilor cu ma martorilor, excluzând

potenţialii factori de confuzie (vârsta, sex, status social, marital)- stabilirea expunerii – similară la cazuri şi martori- măsurarea asocierii între expunere şi boală:

- tabelul de contingenţă 2×2- calculul raportului cotelor

- tipuri de erori: de selecţie, de informaţie- avantaje: necesită număr redus de subiecţi, utilizate în studiul bolilor rare, nu necesită urmărirea subiecţilor în timp, analizează mai mulţi factori de risc- limite: odds ratio este doar o aproximare a riscului relativ, frecvente erori sistematice deselecţie (a martorilor), de memorie, nu evaluează expunerile rare la nivel populaţional- utilitate: investigarea cauzelor unor boli rare, boli cu perioada de latenţă îndelungată

Studiile de cohortă – studii expuşi-nonexpuşi: compară subgrupurile unei populaţii bine definite(cohortă), de persoane expuse respectiv neexpuse la un factor determinant, pentru a evaluaprobabilitatea apariţiei unei boli sau a altui eveniment de sănătate

- tipuri: prospective/retrospective (istorice)



- alegerea cohortei – sursa populaţiei expuse/neexpuse; expuneri rare: se alege un grupspecific, ex. in mediul profesional; pentru expuneri frecvente – este suficient un numărreprezentativ de subiecţi din populaţia generală

- cohorte fixe/cohorte dinamice- alegerea grupului de comparaţie: intern în studiile de cohortă prospective, eşantionul se

împarte în expuşi-neexpuşi; extern – pentru expuneri particulare, cum ar fi un eşantion

extras din populaţia generalăa zonei în care locuiesc cei cu expunere particulară - măsurarea expunerii: intensitate, durată - supravegherea şi măsurarea efectului – similar în grupul expus/neexpus- măsurarea asocierii între expunere şi boală:

- tabelul de contingenţă 2×2, care permite calcularea:- riscului relativ- măsurătorilor de impact:

- riscul atribuibil, risc atribuibil procentual- risc atribuibil populaţional, risc atribuibil populaţional procentual

- avantaje: studierea expunerilor rare;evaluează efecte multiple ale unei expuneri; stabilescexact relaţia temporală între expunere şi boală; oferă cele mai bune informaţii legate decauzalitatea bolilor, cea mai bună metodă de măsurare a riscului

- limite: nu studiază bolile rare; sunt costisitoare, au durata îndelungată dedesf ăşurare;validitatea este influenţată de pierderea subiecţilor pe parcurs; necesită numărmare de subiecţi

- utilitate: stabilesc etiologia îmbolnăvirilor; măsurătorile de impact obţinute cu ajutorulacestor studii sunt importante pentru programele de profilaxie şi de aplicare a unor măsuride sănătate publică.

Studiile de intervenţie (experimentale) – studii prospective care evaluează proceduri destinate să păstreze sau să amelioreze aspecte ale stării de sănătate a unei populaţiiParticularitatea – dirijarea de către investigator a statusului d eexpunere• clasificare: studii clinice, studii în teren, studii de intervenţie în comunitate• studiile clinice (trialurile clinice): includ pacienţi care au o anumită boală şi care vor fi expuşi la

un anumit agent (medicament) sau procedură, urmărindu-se identificarea cazurilor în fazaasimptomatică a bolii, diminuarea semnificativă a simptomatologiei, prevenirea complicaţiilor,recăderilor sau decesului prin boala respectivă - obiective, criterii de eligibilitate: criterii de includere, excludere- Eşantionarea – populaţie experimentală - număr de subiecţi necesari – studii multicentrice- randomizarea şi constituirea grupurilor de studiu – asigură comparabilitatea celor două grupuri; exclude factorii potenţiali de confuzie- măsurarea rezultatelor: evitarea erorilor sistematice de măsurare, prin maniera “orb”: simpluorb, dublu orb; efectul placebo – tendinţa indivizilor de a prezenta efecte favorabile indiferentde preparatul administrat (activ sau placebo)- avantaje: măsoară eficacitatea unui nou medicament, reduce erorile la minimum, fiind

considerat un studiu de referinţă - limite: cost ridicat, considerente de ordin etic, necesitatea participării voluntare, complianţaredusă; pierderea subiecţilor pe parcurs- utilitate: cunoaşterea eficacităţii unui nou tratament înainte de introducerea în practică,evaluarea unor proceduri terapeutice, evaluarea activităţii serviciilor medicale.

• studiile de teren (trialul în teren): sunt conduse pe grupuri de indivizi sănătoşi- structură, caracteristici, utilitate, limite

• studiile de interven ţ ie popula ţ ional ă: sunt studii efectuate pe o populaţie de interes- structură, caracteristici, utilitate, limite



Exerciţii practice studii epidemiologice Doll&Hill (1) – studiul caz-martor Obiective:• discutarea studiului de tip caz-martor efectuat de Doll şi Hill pentru verificarea relaţiei de

cauzalitate fumat cancer bronhopulmonar:- Modul de proiectare a studiului caz-martor al lui Doll&Hill pentru verificarea relaţiei de

cauzalitate fumat cancer bronhopulmonar- Verificarea ipotezei cauzale- Stabilirea variabilelor independentă şi dependentă în studiul Doll&Hill- Aprecierea avantajelor şi inconvenientelor studiului caz-martor al lui Doll&Hill- Sursa datelor în studiul Doll&Hill- Calcularea raportului cotelor în funcţie de nivelul expunerii în studiul Doll&Hill- Precizarea tipurilor de erori ale studiului caz-martor al lui Doll&Hill- modalităţi de înlăturare a factorilor de confuzie în studiul Doll&Hill

Întrebări şi teme recapitulative1. Cum a influenţat alegerea grupului martor din populaţia spitalizată rezultatul studiului lui

Doll&Hill ?2. Ce tipuri de erori au intervenit în studiul lui Doll&Hill ?

3. Rezultatele studiului au confirmat ipoteza cauzală iniţială?4. Care sunt avantajele studiului caz-martor al lui Doll&Hill ?Exerciţii practice studii epidemiologice Doll&Hill (2) – studiul de cohortă Obiective:• discutarea studiului de tip cohortă efectuat de Doll şi Hill pentru verificarea relaţiei de

cauzalitate fumat cancer bronhopulmonar:- Proiectarea studiului de cohortă de către Doll&Hill- Verificarea ipotezei cauzale –criteriile ghidului de cauzalitate Hill- Stabilirea variabilelor independentă şi dependentă în studiul Doll&Hill- Aprecierea avantajelor şi inconvenientelor studiului de cohortă al lui Doll&Hill- Sursa datelor în studiul Doll&Hill- Calcularea riscului relativ şi a măsurătorilor de impact în studiul Doll&Hill

- Precizarea tipurilor de erori ale studiului de cohortă al lui Doll&Hill- modalităţi de înlăturare a factorilor de confuzie în studiul Doll&Hill

Întrebări şi teme recapitulative1. Studiul de cohortă al lui Doll&Hill a obţinut rezultate concordante cu studiul caz-martor

efectuat de aceiaşi cercetători?2. Cum pot fi explicate diferenţele între rezultatele celor două studii?3. Explicaţi de ce riscul atribuibil procentual ob ţinut de Doll&Hill a fost mai mare decât riscul

atribuibil populaţional procentual referitor la relaţia fumat-cancer bronhopulmonar?4. Câte criterii din ghidul de cauzalitate al lui Hill s-au verificat prin studiul caz-martor şi câte

prin studiul de cohortă?5. Cum a putut influenţa gradul de complianţă privind returnarea chestionarelor completate

rezultatele studiului de cohortă al lui Doll&Hill ?6. Care a fost cel mai mare inconvenient al studiului de cohortă al lui Doll&Hill ?7. Care este explicaţia faptului că riscul relativ obţinut de Doll&Hill pentru fumat este relativ

important, în timp ce valoarea riscului atribuibil pentru acelaşi factor de risc este mică?III. Screening-ul (depistare, triaj)Obiective:

- înţelegerea utilităţii aplicării testelor screening ca instrument important în profilaxiasecundară şi terţiară

- definirea şi calcularea sensibilităţii, specificităţii, valorilor predictive- interpretarea şi aprecierea critică a studiilor referitoare la testele screening



Definiţia OMS a screening-ului - identificarea prezumptivă precoce, a persoanelor afectate de oproblemă de sănătate latentă, necunoscută (boală, condiţie precursoare, susceptibilitate la boală) sauprezentând factori de risc, prin efectuarea unui test, examinare sau altă tehnică de investigaţie,aplicabilă rapid, în masă • diferenţa test screening/test diagnostic – un test screening pozitiv nu stabileşte diagnosticul,

necesitând confirmarea prin teste diagnostice• beneficiul aplicării testelor screening pentru depistarea precoce a unei boli în stadiu incipientrezidă în vindecarea bolii, sau prevenirea progresiei bolii sau transmiterii ei în populaţie• tipuri de screening:

- de masă – testează o populaţie în întregime- multiplu, multifazic- utilizează concomitent mai multe teste screening- selectiv – se adresează grupurilor cu expuneri specifice- ocazional – aplicat pacienţilor care solicită consult medical pentru alte probleme- repetat – teste efectuate de mai multe ori pe parcursul vieţii

• evaluarea testelor: validitatea-tabelul de contingenţă 2×2- performanţele testului: sensibilitate, specificitate- valoare informaţională în condiţii practice: valori predictive pozitivă şi negativă

• teste de tip calitativ/cantitativ• alegerea valorii prag pentru testele cu rezultate cantitative• creşterea performanţelor testelor prin utilizarea combinată: în serie, în paralelCriteriile OMS pentru instituirea unui program screening:

- Boală gravă, prevalenţă ridicată - boală decelabilă în timpul fazei de latenţă - cunoaşterea istoriei naturale a bolii- test sau examinare eficientă disponibilă - test acceptabil pentru populaţie şi sigur- mijloace de diagnostic şi tratament disponibile- tratament cu eficienţă demonstrată - criterii prestabilite pentru administrarea tratamentului

-

costul testării screening- asigurarea continuităţii acţiunilor de decelare a cazurilor• aprecierea eficienţei aplicării programelor de screening- prin studii observaţionale sau de

intervenţieExerciţii practice screeningObiective:- introducerea testului screening pentru diagnosticul infecţiei cu HIV:

- Calcularea parametrilor testului screening: sensibilitatea, specificitatea- Calcularea valorilor predictive pozitivă şi negativă - Interpretarea parametrilor testului screening- Dependenţa valorilor predictive ale testului screening de prevalenţa bolii în populaţia testată - Justificarea introducerii testării HIV în anumite grupuri populaţionale, prin prisma criteriilor

OMS- Modalităţi de ameliorare a parametrilor testului screening prin testarea în serieÎntrebări şi teme recapitulative

1. Cum se modifică valorile predictive ale unui test în funcţie de prevalenţa bolii?2. Care sunt avantajele testării în serie?3. Care sunt factorii care determină creşterea valorii predictive pozitive a unui test screening?

Miniproiect screening-ul cancerului colorectalObiective:

• Justificarea introducerii testului screening pentru diagnosticul cancerului colorectal



• strategii actuale pentru depistarea precoce a cancerului colorectal: - decelarea sângelui ocult în materiile fecale

- sigmoidoscopia, colonoscopia • avantajele şi inconvenientele celor două strategii de screening • performanţele testelor screening • studiu corelaţional referitor la asocierea consumului de grăsimi şi mortalitatea prin cancer de

colon • calcularea riscului relativ şi a riscului atribuibil pe baza datelor unui studiu de cohortă referitor

la verificarea relaţiei cauzale între factorii alimentari şi cancerul colorectal- Calcularea parametrilor testului screening pentru cele 2 strategii: sensibilitatea, specificitatea- Calcularea valorilor predictive pozitivă şi negativă pentru cele 2 strategii- Interpretarea parametrilor testului screening- Cunoaşterea avantajelor studiilor corelaţionale- Justificarea introducerii programelor de screening, prin prisma criteriilor OMS- Avantaje şi inconveniente ale testelor de screening- Limitele studiilor corelaţionale

- Modalităţi de ameliorare a valorii predictive pozitive a testului screening prin testareagrupelor la risc- Utilitatea studiilor corelaţionale

Întrebări şi teme recapitulative1. Motivaţi necesitatea derulării programelor de screening pentru depistarea precoce a

cancerului colorectal.2. Exceptând strategia de screening, ce alţi factori mai trebuie luaţi în considerare în situaţia

introducerii unui screening de masă pentru depistarea cancerului colorectal ?IV. Investigaţia unei epidemiiObiective:

- definirea epidemiei şi focarului epidemic- cunoaşterea etapelor necesare investigării unei epidemii

- identificarea factorului care a determinat apariţia epidemiei sau focarului epidemicInvestigarea unei epidemii este o activitate cu caracter deosebit în domeniul sănătăţii publice, având

în vedere caracterul de urgenţă, activitate care se bazează pe metoda epidemiologică.Epidemia – înseamnă apariţia unui număr mai mare decât cel aşteptat de cazuri noi de boală, într-oarie geografică, într-o anumită perioadă de timp.Focarul epidemic reprezintă o cumulare de cazuri într-o zonă dată şi o perioadă particulară, f ără să se urmărească dacă numărul de cazuri este mai mare decât cel aşteptat.• Obiectivele investigării epidemiei:

- identificarea factorului care a favorizat manifestarea epidemică

- adoptarea măsurilor care să controleze manifestare apopulaţională a bolii în cauză Etapele investigării unei epidemii:

§ faza descriptivă 1. pregătirea pentru munca în teren2. stabilirea existenţei epidemiei: compararea numărului observat cu cel aşteptat, cu

excluderea altor cauze care determină excesul de cazuri3. verificarea diagnosticului4. stabilirea definiţiei de caz: sigur, probabil, suspect5. identificarea şi înregistrarea cazurilor6. abordarea descriptivă a focarului prin distribuţii după caracteristici de timp, loc şi

persoană:



- Reprezentarea grafică a epidemiei sub forma curbei epidemice: Descriereatipurilor de epidemii:

- sursă comună cu expunere unică - expunere intermitentă sau continuă - lanţ neîntrerupt- mixte

- Răspândirea geografică a cazurilor – harta geografică: domiciliu, loc de muncă, locde expunere- Identificarea grupelor la risc prin caracteristicile de persoană, în vederea protejăriiacestora

§ faza analitică 7. dezvoltarea de ipoteze cauzale pe baza caracteristicilor de persoană, loc şi timp, referitor

la sursa, tipul epidemiei şi calea de transmitere8. evaluarea ipotezelor - utilizarea ratei de atac, pentru realizarea de comparaţii9. studii adiţionale10. aplicarea măsurilor de control şi prevenire a apariţiei altor cazuri11. supraveghere pentru evaluarea efectelor măsurilor de control aplicate12. redactarea unui raport şi comunicarea constatărilor.

Investigaţia unei epidemii –exerciţiu practicObiective:

• Investigarea unei epidemii de trichineloză apărută în Franţa, 1985, la Paris şi Melun - diagnosticarea epidemiei de trichineloză din Franţa, august 1985- motivaţia investigării epidemiei de trichineloză din Franţa- Etapele investigării epidemiei- Formularea ipotezelor cauzale- Utilizarea studiului caz-martor pentru descoperirea sursei epidemiei- stabilirea definiţiei de caz- Reprezentarea curbei epidemice şi stabilirea tipului de epidemie şi a momentului probabil al

expuneriiÎntrebări şi teme recapitulative

1. În ce tip s-a încadrat epidemia de trichineloză din Franţa, 1985 ?2. Care a fost intervalul de timp în care bolnavii au consumat carnea infestată cu Trichinella

spiralis?3. Stabiliţi definiţia de caz sigur, probabil, suspect pentru focarul de trichineloză.4. Ce tip de studiu s-a efectuat pentru verificarea ipotezei cauzale referitor la sursa epidemiei ?

Precizaţi modul de selectare a participanţilor la studiu şi constituirea grupurilor de comparat.5. Care a fost sursa lotului martor ? Justificaţi răspunsul.6. Care sunt măsurile necesare pentru a preveni apariţia a noi cazuri de trichineloză în focarul

din Franţa ?7. Care sunt măsurile necesare pentru a preveni alte epidemii de trichineloză în viitor ?

V. Lectura critică şi interpretarea articolelor medicale

Obiective:- înţelegerea importanţei menţinerii interesului pentru literatura medicală - aprecierea validităţii rezultatelor articolelor medicale- definirea aplicabilităţii informaţiilor publicate pentru ameliorarea practicii medicale

Pentru a fi la curent cu actualităţile profesionale şi tendinţele medicale, se impune consultarea unuivolum important de material, ceea ce face necesară selecţia şi aprecierea valorii publicaţiilor, cuevaluarea validităţii rezultatelor, în vederea ameliorării practicii medicale, în beneficiul bolnavului.Numeroase articole medicale au ca subiect stabilirea cauzelor îmbolnăvirilor, a istoriei naturale,evaluarea a noi tratamente sau teste diagnostice. Căutarea, sortarea literaturii medicale, apreciereavalidităţii rezultatelor devine o competenţă care se dobândeşte doar prin practică.



Criteriile utilizate pentru aprecierea validităţii unui articol:• modalitatea de citire a articolului medical

- formatul standard al articolelor: rezumat, introducere, material şi metodă, rezultate, discuţii,concluzii, bibliografia

• evaluarea validităţii şi repetabilităţii- tipul de studiu: descriptiv/analitic; observaţional/experimental; tipul de studiu este potrivit

pentru obiectivele propuse?- precizarea ipotezei care urmează a fi verificată - identificarea variabilelor din studiu: specifice, de confuzie; modul de măsurare a variabilelor- criteriile de includere şi excludere a subiecţilor în studiu- modul de selecţie a subiecţilor – tipuri de eşantioane; mărimea eşantionului- erori specifice tipurilor de studiu

• validitate internă /validitate externă a rezultatelor studiului• metode statistice utilizate în măsurarea asocierii• decizia adoptării în practica medicală a recomandărilor din articol.

ghid1510

Documents

Transcript of ghid1510