1

AUTORITATEA NAŢIONALĂ FITOSANITARĂ

GHID INFORMATIV SEMINȚOASE

MAI - IUNIE 2019

2

CUPRINS

Nr.

crt

Capitol Pag.

1

CAPITOLUL 1

Importanța culturii semintoaselor

3

2

CAPITOLUL 2

2. Simptome produse de organismele daunătoare la pomii fructiferi

semintosi

4

3 2.1. Simptome produse de ciuperci 4

5 2.2. Simptome produse de bacterii. 4

6 2.3 Simptome produse de virusuri 5

7 2.4. Simptome produse de insecte, acarieni 6

8 2.5. Simptome produse de nematozi 6

9

CAPITOLUL 3

3. Organisme daunătoare la pomii fructiferi semintosi

7

10

3.1. Organisme dăunătoare de carantină la pomii fructiferi semințoși

7

11

3. 2. Organisme dăunătoare non- carantină la pomii fructiferi semințoși

8

12

CAPITOLUL 4

4. Fise fitosanitare

10

13

4.1. Fise fitosanitare organisme dăunătoare de carantină

10

14

4.2. Fise fitosanitare organisme dăunătoare noncarantină

17

15

CAPITOLUL 5

5. Bibliografie

98

3

CAPITOLUL 1

1. Importanța culturii semințoaselor

Pomii fructiferi au nevoie de mare atenție, în special primăvara. Însă, aproape de fiecare dată,

eforturile depuse de pomicultori în ceea ce privește îngrijirea pomilor fructiferi se regăsesc direct

proporțional în cantitatea și calitatea recoltei. Deși suprafețele pomicole au cunoscut o scădere

accentuată în țara noastră, în ultimii ani, devotamentul specialiștilor a asigurat o bază solidă de

creștere și mai ales de revenire a producției locale de fructe, ceea ce ne dă speranțe că, pe viitor,

pomicultorii români vor reuși să ajungă din nou să acopere atât cererea internă, cât și să ofere produse

de calitate la export.

Evaluarea terenului şi a plantelor din punct de vedere fitosanitar este o condiţie esenţială pentru

stabilirea celor mai eficiente metode de control ale bolilor şi dăunătorilor la cultura semintoaselor.

Prezentul ghid vine în sprijinul fermierilor, asociaţiilor de producători precum şi tuturor celor

interesaţi, facilitând recunoaşterea rapidă a celor mai importante organisme dăunătoare la semintoase

şi oferind soluţii privind controlul eficient al acestora. Ghidul furnizează informaţii utile, de natură

practică, însoţite de imagini cu organismele dăunătoare şi simptome ale atacului produs de acestea la

semintoase.

Gestionarea cu succes a organismelor dăunătoare se asigură prin aplicarea unui program de

protecţie integrată, care include o serie de componente, printre care metode biologice, agrofitotehnice,

mecanice, fizice şi chimice. Abordarea în practica fitosanitară a managementului integrat al

organismelor dăunătoare se bazează pe menţinerea populaţiei organismului dăunător sub pragul

economic de dăunare.

Măsurile de carantină fitosanitară, cultivarea soiurilor adaptate zonal, care asigură protecţie

faţă de atacul organismelor dăunătoare, metodele agrotehnice, care reduc mecanic o mare parte din

rezerva biologică a organismelor dăunătoare sunt câteva măsuri aplicabile în contextul

managementului integrat. Înmulţirea şi lansarea dirijată a paraziţilor şi prădătorilor, amplasarea

capcanelor feromonale, utilizarea preparatelor microbiologice (virusuri, bacterii, ciuperci, protozoare)

sunt alte căi abordabile care au ca efect reducerea nivelului populaţiilor de organisme dăunătoare fără

a aplica tratamente chimice.

Totusi, tratamentele chimice sunt esențiale pentru sănătatea pomilor din plantații, livezi și

grădini. Pe lângă momentul optim de efectuare a tratamentului, contează la fel de mult și produsele

folosite, astfel încât, combinația optimă a substanțelor active și o tehnologie de protecție bine pusă la

punct pot asigura nu doar o stare fitosanitară perfectă, ci și recolte de o mai bună calitate. Pentru livezi

sănătoase, majoritatea pomicultorilor aplică cel puțin 5-6 tratamente în fiecare sezon, cu produse

inovatoare, ce pot preveni sau ține sub control atacurile agenților patogeni, mai ales în perioade în

care condițiile meteo sunt favorabile răspândirii bolilor.

O altă verigă care duce la limitarea utilizării nejustificate a produselor de protecţie a plantelor

este monitorizarea organismelor dăunătoare în vederea cunoaşterii dinamicii populaţiei, stabilirea

speciilor “cheie” care justifică aplicarea tratamentelor şi punerea în evidenţă a duşmanilor naturali

care pot limita nivelul populaţiei de organisme dăunătoare.

Elaborarea şi aplicarea unui program de protecţie faţă de boli şi dăunători nu se poate realiza

fără diagnosticul corect al acestora, precum şi al duşmanilor naturali prezenţi în cultură. Identificarea

cu acurateţe şi într-un timp cât mai scurt este o condiţie esenţială pentru aplicarea măsurilor în timp

util şi eficiente din punct de vedere economic.

4

CAPITOLUL 2

2. Simptome produse de organismele daunatoare la pomii fructiferi

semințoși

2.1. Simptome produse de ciuperci.

Ciupercile fitopatogene acţionează puternic asupra plantei la nivel biochimic, fiziologic şi la

nivel anatomo-morfologic. În general, bolile plantelor de cultură produse de ciuperci se

caracterizează prin câteva tipuri principale de simptome, care permit şi identificarea lor. Confirmarea

organismului dăunător se face însă după un examen de laborator.

Simptomele ce apar pe diferitele organe ale pomilor fructiferi sunt variate, după cum

urmează:

• Fainari -pulberi fine, alb-galbuie, pe frunze, si flori sau pasla albicioasa- galbuie pe ramuri

si lastari (ex. Podosphaera leucotricha);

• Pete pe ambele fete ale frunzei ,verzi maslinii sau brune –negricioase iar pe ramuri si lastari

in dreptul petelor apar pustule mici, care crapa; lastarii capata un aspect rapanos (ex

Venturia pirina);

• Pătări brune a frunzelor, circulare avand in portiunea centrala 1-2 puncte mici,crustoase –

negricioase.( ex Diplocarpon mespili f.c. Entomosporium maculatum)

• Cancere, ex: Nectria galigena, Phomopsis mali.

2.2. Simptome produse de bacterii.

În cazul bacteriozelor de carantină care afectează pomii fructiferi semințoşi, principalele

simptome sunt:

• Pătările și arsurile - au forme şi mărimi diferite, circulare sau neregulat circulare, cu sau

fără aureolă (halo).

➢ Pe frunze:

- dezvoltarea petelor este limitată de nervuri, iar petele pot să conflueze, ocupând întreaga

suprafață a limbului;

- pete maronii sau ruginii, de formă eliptică (situate de-a lungul nervurii principale) sau mai

neregulate, începând de la vârf către peţiol.

➢ Pe tulpini: pătările au formă de dungi / benzi / striuri brune

➢ Pe ramuri:

- vârful lăstarilor se ofileşte, apoi se curbează în formă de cârjă și se usucă;

- lăstarii bolnavi au frunze moarte, persistente, care arată ca arse de foc.

➢ Florile:

- se brunifică și se prăbușesc;

- la început apar umectate, apoi se ofilesc, se brunifică şi se înnegresc; infecţia cuprinde şi

pedunculul, extinzându-se la alte flori; par arse şi rămân ataşate de pom.

➢ Pe fructe:

- petele sunt nedefinite circulare sau neregulate, uşor scufundate, la început de culoare verde

intens, apoi brun deschis;

- sunt atacate doar fructele verzi (tinere), care prezintă ţesuturi umectate, brunificate sau

înnegrite; apoi se zbârcesc, rămân ataşate de ramuri şi, uneori, se mumifică.

5

Pe vreme caldă și umedă, din lăstari infectați, pețioli, din scoarța necrozată, din fructe și flori

infectate se poate scurge un exsudat bacterian mucilaginos, de culoare de la albicios până la roşu

închis, prezentând diferite nuanţe de brun, galben sau portocaliu

Exemple: Erwinia amylovora, Pseudomonas syringae pv. syringae

• Hipertrofiile (gale, tumori)

- sunt produse pe: rădăcini și tulpini

- tumorile pot fi reprezentate de:

• creşteri mai mult sau mai puţin neorganizate sau dezorganizate ale ţesuturilor vegetale

• proliferări de ţesuturi, malformații;

- bacteriile pătrund prin răni şi stimulează celulele să se mărească şi să se dividă, datorită

auxinelor produse de acestea; bacteriile rămân întotdeauna în spațiile intercelulare.

Exemplu: Agrobacterium tumefaciens, Agrobacterium rhizogenes.

• Ulcere (leziuni)

- apar pe: ramuri mai vechi, şarpante şi trunchi, fiind însoţite şi de exsudări

- la cele interioare, ţesuturile de sub scoarţă, în zona limitrofă leziunilor, sunt maro-roşietice

- cele exterioare sunt ușor cufundate, de dimensiuni diferite și prezintă fisuri neregulate în scoarţă

Exemplu: Erwinia amylovora

2.3. Simptome produse de virusuri și organisme analoage la semințoase

Cele mai comune și răspândite simptome produse de virusuri și miocoplasme sunt:

➢ Pe frunze

• împestrițări, și dungi galbene, la Apple mosaic virus;

• pete clorotice, cloroze , la măr, pentru Apple chlorotic leaf spot virus;

• decolorări verzi –deschis sau galben-verzui de-a lungul nervurilor, la păr, pentru Apple steam

pitting virus;

• inele neregulate, pete sau linii verzi deschis sau galben verzui, la păr, pentru Apple chlorotic

leaf spot virus;

• deformări și rugozități ale suprafeței limbului, la Apple mosaic virus;

• culoare verde deschis, uneori clorotică sau roșietică la Apple proliferation phytoplasma;

• stipele anormal de mari, au codița scurtă și carepot fi în număr de patru în loc de două, la

Apple proliferation phytoplasma

• micșorarea limbului, culoare verde-deschis, rigiditate, marginile ușor răsucite spre exterior, la

Pear decline;

• înroșirea anormală a frunzelor spre toamnă și căderea lor prematură, la Pear decline.

➢ Pe fructe

• rugozitate și pete verzi deschis, la măr, pentru Apple mosaic virus

• deformare (fructe turtite), la măr, pentru Apple steam pitting

• inele sau benzi înguste de culoare verde deschis sau brune, la păr, pentru Appe chlorotic leaf

spot virus

• fructele rămân mici (25-30 % din mărimea normală), sunt turtite/aplatizate, cu pedunculul

mult alungit și mai subțire, la Apple proliferation phytoplasma

• pulpa fructelor este spongioasă, cu gust fad, slab acidulată, cu un conținut redus de zahăr, la

Apple proliferation phytoplasma

6

➢ Alte simptome

• declinul pomilor la Apple steam pitting virus, Apple chlorotic leaf spot virus , Pear decline

• productivitate redusă, la Apple chlorotic leaf spot virus și Pear decline

• formarea unui număr mare de lăstari secundari, slab dezvoltați, subțiri „cu aspect de mături”

(mături de vrăjitoare), la Apple proliferation phytoplasma;

• prezența unor inele de culoare brună, vizibile la examinarea unei secțiuni transversale a

vaselor conducatoare, la Pear decline.

2.4. Simptome produse de insecte, acarieni.

→ Dăunări produse de organisme dăunătoare cu aparat bucal de ros, care apar la exteriorul sau

în interiorul organelor atacate:

roaderea neselectivă a frunzelor (gândacii de frunze și omizile defoliatoare);

ciuruirea frunzelor (gărgăriţe ale pomilor);

scheletarea frunzelor (omizile tinere ale fluturelui alb al dudului, larvele

fluturelui Yponomeuta mallinella);

galerii în tulpini (sfredelitorul tulpinilor și ramurilor);

roaderea organelor florale (gărgăriţele fructelor, Epicometis hirta);

minarea pulpei fructelor (Cydia pomonella)

minarea frunzelor (Yponomeuta mallinella)

→ Dăunările produse de organisme dăunătoare cu aparat bucal de supt, apar în urma faptului

că pentru hrănire dăunătorii introduc în țesuturi salivă, conținând enzime care determină

modificări morfologice și biochimice ale acestora, printre care amintim:

decolorarea organelor atacate, frecvent a frunzelor (ploșnițe, afide, acarieni);

pigmentarea organelor atacate (afide, păduchele din San José);

încrețirea și răsucirea frunzelor (afide);

deformarea fructelor (păduchele din San José).

2.5. Simptome produse de nematozi.

Nematozii fitoparaziţi au dimensiuni microscopice, se localizează fie în țesuturile

rădăcinilor, tulpinilor, frunzelor sau în ovarele florilor (endoparaziți), fie la exteriorul organelor

atacate (ectoparaziți), fiind fixați de substratul alimentar cu aparatul lor bucal.

În urma hrănirii prin înțeparea și sugerea sucului celular nematozii pot să producă

daune, care frecvent apar sub formă de:

→ gale, mici umflături ale țesuturilor vegetale pe seama cărora se hrănesc, ca de

exemplu pe rădăcini (Longidorus diadecturus);

→ reducerea sistemului radicular (Longidorus diadecturus).

7

CAPITOLUL 3.

3. Organisme daunătoare la pomii fructiferi semințoși

3.1. Organisme dăunătoare de carantină la pomii fructiferi semințoși

Organismele dăunătoare plantelor şi produselor vegetale pot fi grupate în două categorii: organisme

dăunătoare de carantină şi organisme dăunătoare non-carantină. Organismele dăunătoare de

carantină sunt organismele care reprezintă o importanţă economică potenţială pentru o zonă aflată în

pericol, care nu sunt prezente în acea zonă sau dacă sunt prezente nu sunt larg răspândite şi fac

obiectul unui control oficial. Pentru ţara noastră acestea sunt reglementate prin HG. 563/2007 cu

modificările şi completările ulterioare, care transpune prevederile Directivei 29/2000 a Uniunii

Europene

Nr.

crt.

Denumire știinţifică şi

denumire populară

Răspândire geografică

Bacterii

1. Erwinia amylovora

focul bacterian al rozaceelor

Africa, America, Asia,

Europa: Albania, Armenia, Austria, Belarus, Belgia,

Bosnia-Hertegovina, Bulgaria, Croatia, Cipru, Cehia,

Danemarca, Franta, Germania, Grecia, Ungaria, Irlanda,

Italia, Letonia, Lituania, Luxenburg, Macedonia, Republica

Moldova, Muntenegru, Olanda, Norvegia, Polonia,

România, Rusia, Serbia, Slovacia, Slovenia, Spania,

Suedia, Elveţia, Turcia, Marea Britanie

Virusuri si organisme analoage

1 Apple proliferation

mycoplasm-proliferarea

mărului.

Europa :Austria, Bulgaria, Republica Ceha, Franta,

Germania, Grecia, Ungaria, Moldova, Polonia, Romania,

Slovacia, Spania, Elvetia, Ukraina, Iugoslavia.

2 Pear decline mycoplasm-

declinul părului

Africa, America de Nord,

Europa : Moldova, Germania, Italia, FRanta, Olanda,

Slovacia ,Slovenia, Spania, Iugoslavia, Romania,

neconfirmat Belgia si Rusia.

Insecte

1. Anoplophora chinensis

(Thomson) – cerambicidul

citricelor

Asia

Europa: Croația, Elveţia, Germania, Italia, Turcia, UK

2. Carposina niponensis

Walsingham– molia piersicilor

Asia: China, Japonia, Coreea

Europa: Rusia

3. Choristoneura rosaceana

(Harris) – tortricidul cu benzi

oblice

America: SUA, Canada

4. Cydia (Grapholita) inopinata

Heinrich– molia fructelor din

Manciuria

Asia: China, Japonia

Europa: Rusia

5. Cydia prunivora (Walsh) – America: SUA, Canada

8

molia prunelor

6. Enarmonia packardi (Zeller) America: SUA, Canada

7. Numonia pirivorella

(Matsumura) – piralida părului

Asia: China, Coreea, Taiwan, Japonia

Europa: Rusia

8. Rhagoletis pomonella – musca

merelor

America: SUA, Canada, Mexic, Columbia

9. Popilia japonica Newman –

gândacul japonez

America: SUA, Canada

Asia: Japonia

Europa: Italia, Portugalia, Rusia

10. Saperda candida Fabricius –

gândacul mărului

America: SUA, Canada

11. Tachypterellus quadrigibbus

Say – curculionidul mărului

America: SUA, Canada, Mexic

Nematozi

1. Longidorus diadecturus

Eveleigh and Allen

America: Canada

2. Xiphinema americanum sensu

lato (populaţii non-europene)

Cobb

Europa: Absent

3. Xiphinema californicum

Lamberti and Bleve-Zacheo

America: SUA, Brazilia, Chile, Mexic, Peru

3.2. Organisme dăunătoare non- carantină la pomii fructiferi semințoși.

3.2.1. Ciuperci

1. Diplocarpon mespili (Sorauer) B. Sutton f.c. Entomosporium maculatum Lév- pătarea brună a

frunzelor şi fructelor de păr şi gutui (entomosporioza).

2. Nectria galigena - cancerul ramurilor, cancerul nectrian

3. Phomopsis mali- cancerul rugos al pomilor fructiferi.

4. Podosphaeria leucotricha -(Ell.&Ev.) E.S.Salmon – făinare

5. Venturia purina (Aderh)- pătarea cafenie și rapănul părului

3.2.2. Bacterii

1. Agrobacterium rhizogenes- cancerul fibros al pomilor fructiferi

2. Agrobacterium tumefaciens- cancerul bacterian al pomilor fructiferi

3. Pseudomonas syringae pv. syringae -declinul bacterian al piersicului persicae

3.2.3. Virusuri

1. Apple mosaic virus -virusul mozaicului mărului

2. Apple chlorotic leaf spot virus - virusul pătării clorotice a mărului

3. Apple steam pitting virus- ciupirea tulpinii mărului

3.2.4.Insecte, acarieni

1. Adoxophyes orana (Fischer von Rösslerstamm) - viermele pieliţei fructelor

2. Anthonomus pomorum L. - gărgăriţa florilor de măr

3. Aphis pomi De Geer - păduchele verde al mărului

4. Archips rosana L. - molia porumbarului

5. Ceresa bubalus Fabricius - cicada gheboasă a pomilor

6. Contarinia pyrivora Riley - ţânţarul perelor

7. Cydia pomonella L. - viermele merelor

9

8. Dasyneura pyri Bouché - ţânţăraşul frunzelor de păr

9. Dysaphis plantaginea Passerini - păduchele cenuşiu al mărului

10. Epidiaspis leperii Signoret - păduchele roz ţestos al părului

11. Eriosoma lanigerum Hausm. - păduchele lânos

12. Eriophyes pyri Pagenstecher - erinoza părului

13. Euproctis chrysorrhoea L. - fluturele cu vârful abdomenului auriu

14. Hedya dimidioalba Retzius - molia verde a mugurilor

15. Hoplocampa testudinea (Klug) - viespea merelor, H. brevis (Kulg) -viespea perelor

16. Leucoptera malifoliella (Costa) - molia minieră a pomilor

17. Lymantris dispar L. - omida păroasă a stejarului

18. Lyonetia clerckella - molia minieră a mărului

19. Malacosoma neustria L. - inelarul

20. Neurotoma flaviventris (Retzius) - viespea frunzelor de păr

21. Orgyia recens (Hübner) - omida cu trei smocuri de perişori

22. Panonychus ulmi Koch. - păianjenul roşu al pomilor

23. Phyllonorycter blancardella (Fabricius) - molia marmorată a mărului

24. Psylla pyri L. - puricele melifer al părului

25. Quadraspidiotus perniciosus Comst - păduchele din San José

26. Sciaphobus squalidus (Gyll.) - gărgăriţa mugurilor

27.Scolytus mali (Bechstein) - cariul mare de scoarţă

28. Stigmella malella (Stainton) - molia minieră lineară a mărului

29.Tetranychus viennensis Zacher - păianjenul roşu al merelor

30. Yponomeuta malinella Zeller - molia frunzelor de măr

3.2.5. Nematozi

1. Longidorus - nematodul bulbilor şi tulpinilor

10

CAPITOLUL 4

Fise fitosanitare

4.1. Fise fitosanitare organisme daunatoare de carantina

FIŞĂ FITOSANITARĂ

Erwinia amylovora

Denumire populară. Focul bacterian al rozaceelor.

Statut. Este organism de carantină, prezent în România, fiind listat în H.G. 563/2007 în

Anexa II, partea A, secţiunea II.

Plante gazdă. Din punct de vedere economic, importante sunt plantele din genurile Malus (măr,

cultivat şi spontan), Pyrus (păr), Cydonia (gutui), Rubus (ex.: mur, zmeur ş.a), Cotoneaster (specii

ornamentale cultivate în parcuri sau specii din flora spontană), Crataegus (ex. păducel), Pyracantha

şi Sorbus (ex. scoruş).

Simptome. Boala este produsă de bacteria Erwinia amylovora. Toate organele plantei pot fi

infectate de agentul patogen. Cele mai frecvente și specifice simptome sunt:

• ofilirea și moartea inflorescenţelor. O parte sau toate florile dintr-o inflorescenţă se

veştejesc și mor. Florile moarte se usucă și devin brun-închis la culoare sau se înnegresc. De obicei

rămân atașate de plantă (fig. 1).

• ofilirea și moartea lăstarilor și a ramurilor. Lăstarii şi ramurile tinere, pline de sevă, care

au fost infestate, se usucă, devin maronii și, adesea, vârful lăstarului se îndoaie într-un mod

caracteristic, formând simptomul cunoscut sub numele de "cârja păstorului" (fig. 2). Întregul lăstar

se brunifică la măr şi gutui sau se înnegreşte la păr.

• arsura frunzelor. Frunzele infectate prezintă fie pete necrotice care pornesc de la marginea

limbului, fie înnegrirea peţiolului şi a nervurii mediane, în funcție de modul în care a avut loc

infecția. Arată ca şi când ar fi pârlite de foc, de unde şi denumirea de foc bacterian. De obicei,

frunzele infectate rămân ataşate pe pom, constituind un simptom important pentru detectarea la

distanţă a pomilor bolnavi.

• arsura fructelor. Şi fructele infectate devin maronii sau se înnegresc, se stafidesc și, la fel ca

și florile, rămân atașate de crengi, luând un aspect mumificat (fig. 3). Pe fructe, boala apare numai

când sunt verzi, cu totul ocazional pe cele mature sau după recoltare.

• arsura ramurilor și a trunchiului. De la inflorescențele, lăstarii sau fructele infectate, boala

se extinde spre ramurile și crengile mai groase, producând ulcere, apoi continuă să se răspândească

în şarpante și în trunchi.

Fig. 1. Atac de E. amylovora pe o inflorescenţă Fig. 2. Simptomul caracteristic "cârja păstorului"

la Cotoneaster sp. (https://gd.eppo.int) la Cydonia oblonga. (https://gd.eppo.int)

11

Ulcerele provoacă moartea rapidă a ramurilor sau a întregului copac. Ulcerele exterioare sunt

ușor scufundate, de diferite dimensiuni și înconjurate de fisuri neregulate în scoarţă. La cele situate

la interior, țesuturile zonei necrozate îşi modifică culoarea în roșiatic sau brun şi par umectate.

Şi rădăcinile pot fi infectate: ţesuturile atacate sunt mai întunecate, umectate sau purpurii.

Pe vreme caldă și umedă, din lăstari infectați, pețioli, din scoarța necrozată, dar şi din fructe și

flori infectate se poate scurge un exsudat bacterian. Acesta poate avea culoarea de la alb-pai până

la roşu închis, prezentând diferite nuanţe de brun, galben sau portocaliu (fig. 4).

Fig. 3. Fructe tinere mumificate de păr Fig. 4. Foc bacterian la păr cauzat de Erwinia amylovora.

cu mici picături de exsudat. (https://gd.eppo.int) (https://gd.eppo.int)

Mod de răspândire. E. amylovora se răspândeşte:

• la nivel local, doar pe cale naturală:

- prin intermediul ploii, îndeosebi de ploaia cu vânt (atât inoculul primar, cât şi cel secundar).

Uneori, din ţesuturile bolnave, exsudează filamente cu aspect de reţea vătoasă, incoloră, care pot fi

uşor desprinse de vânt, diseminând patogenul (infecţii secundare).

- de către insecte (mai ales în infecţiile primare): albinele şi viespile care vizitează florile; de

asemenea muştele, furnicile şi alte insecte care vin în contact sau se hrănesc din exsudat;

• pe distanțe lungi, de către plantele gazdă care sunt infectate latent sau au ulcere care nu pot fi

detectate, dar şi păsările migratoare trebuie avute în vedere ca vectori (de ex. graurii migratori).

Măsuri de management

Măsuri preventive vor fi orientate spre:

• detectarea precoce a focarelor noi, prin efectuarea de controale;

• efectuarea de lucrări agrotehnice adecvate şi aplicarea măsurilor de igienă care se impun:

- se recomandă irigare moderată (cu picătura);

- utilizarea de soiuri rezistente sau tolerante şi eliminarea plantelor-gazdă din flora spontană;

- se vor evita: tăierile severe (în special la soiurile sensibile), afânarea solului vara târziu şi

fertilizarea excesivă cu azot organic sau îngrăşăminte chimice (pentru solurile grele, slab drenate);

- îndepărtaţi toţi lăstarii din portaltoi şi cei lacomi de pe şarpante şi trunchi (iarna târziu sau

primăvara devreme) şi inflorescențele secundare;

- îndepărtați părțile afectate (crengi, ramuri), tăind mai multe zeci de centimetri sub leziuni,

precum şi porţiunile cu ulcere de pe trunchi, unde bacteria iernează şi eliminați pomii afectaţi grav;

- ardeţi imediat resturile vegetale;

- dezinfectați cu atenție uneltele după fiecare tăiere, echipamentele, roţile maşinilor agricole.

12

Măsuri curative

→ metode chimice prin utilizarea următoarelor produse de protecţie a plantelor:

Denumire produs Data expirare

cerificat

omologare

Doza recomandata Timp de

pauza

VITRA 50 WP 31/01/2020 1,5- 2,0 kg/ha ( 2/4 tratamente pe sezon) NA*

ALCUPRAL 50 PU 22/06/2020 0,3% (4,5 kg/ha) - prefloral 0,04% (0,6 kg/ha) –

postfloral - gutui

0,2% - prefloral 0,04% - postfloral – măr

0,3% (3,0 kg/ha `in 1000 l apa) – păr

NA*

ZEAMĂ

BORDELEZĂ TIP

MIF

14/06/2020 0,5% (7,5 kg/ha) prefloral - măr NA*

AIRONE SC 31/01/2020 3,0 l/ha, se aplică toamna BBCH91-97 (căderea

frunzelor) şi primăvara BBCH03-65

(deschiderea mugurilor- sfârşitul înfloririi)

21 zile

BADGE 31/01/2020 2,9 l/ha, se aplică toamna BBCH91-97 (căderea

frunzelor) şi primăvara BBCH03-65

(deschiderea mugurilor - sfârşitul înfloririi)

21 zile

CUPROXAT

FLOWABLE

31/01/2020 0,35% (3,5 l/ha in 1000 l apa) se aplica prefloral

- măr

21 zile

CHAMP 77 WG 31/01/2020 2 kg/ha(se aplică în timpul vegetaţie, preventiv

şi curativ

21 zile

ALIETTE 80 WG 30/04/2020 3,75 kg/ha – măr și păr 40 zile

„*’’ - neaplicabil

Monitorizarea reziduurilor urmăreşte sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din

produsele agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una dintre cauzele depăşirii limitelor

maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.

IMPORTANT! Focul bacterian al rozaceelor este o boală cu evoluţii neprevăzute, care poate distruge

o livadă într-un sezon, fiind cea mai păgubitoare la măr, păr şi gutui.

Viteza mare cu care se propagă bacteria şi agresivitatea deosebită a acesteia, precum

şi numărul mare de plante-gazdă fac dificile protecţia plantelor şi eradicarea bolii.

13

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Apple proliferation phytoplasma - (Seemüller et al., 1994)

Denumire populară: Proliferarea mărului.

Statut: organism dăunător de carantină; este prezent în România.

Plante gazdă: Malus domestica (măr), Prunus armeniaca (cais), Prunus avium (cireș), Prunus

domestica (prun), Lilium (crin), Pyrus communis (păr), Vitis vinifera (viță de vie)

Simptome: pot fi observate pe ramuri, frunze, fructe, flori, muguri, etc.

• Simptomul tipic, cel de proliferare rezultă prin dezvoltarea înainte de vreme a mugurilor

axilari și a formării unui număr mare de lăstari secundari slab dezvoltați subțiri „cu aspect

de mături” (mături de vrăjitoare – ce apar, de regulă, în faza de șoc a bolii, frecvent la

soiurile sensibile) (fig.1)

• Frunzișul pomilor infectați este mai slab dezvoltat, de culoare verde-deschis, uneori

clorotică sau roșietică (fig.2)

• Plantele infectate au o vigoare redusă, unele ramuri se pot ofilii și usca; scoarța ramurilor

afectate devine maroniu-roșiatică și se exfoliază

• Frunzele de pe ramurile afectate apar mai devreme, sunt mai mici, îngustate, dantelate în

mod neregulat și pot fi clorozate - ca urmare a atacului se produce o cădere prematură a

frunzelor (fig.2)

• Stipelele frunzelor afectate sunt anormal de mari, au codița scurtă și pot fi în număr de

patru în loc de două (fig.3)

• Fructele rămân mici (25-30 % din mărimea normală), sunt turtite/aplatizate, cu pedunculul

mult alungit și mai subțire (fig.4)

• Pulpa fructelor este spongioasă, cu gust fad, slab acidulată, cu un conținut redus de zahăr

Fig.1 Proliferare - simptom tipic Fig.2 Simptome pe ramuri Fig.3 Simptome pe frunze

Foto: www.cabi.org

14

Fig. 4 Simptome pe fructe, Foto: www.cabi.org

Mod de răspândire

• Transmiterea directă se realizează prin altoire, alipiri de rădăcini și niciodată pe cale

mecanică.

• Transmiterea pe cale naturală se realizează prin intermediul unor cicade (Philaenus

spumarius și Artianus interstitialis).

Perioada de la infecție până la apariția simptomelor variază de la 6-7 luni la 3-4 ani.

Măsuri de management

Măsuri preventive

• utilizarea altoilor și portaltoilor sănătoși, verificați prin testare (înainte de livrarea

puieților)

• asigurarea în livezile tinere a unui agrofond corespunzător (îngrășaminte, irigații,

lucrări de întreținere executate la timp)

• eliminarea pomilor cu simptome din câmpul II din pepinieră, prin observații ce se

realizează în lunile mai-iulie este obligatorie în toate pepinierile

• tăierea și arderea „măturilor din ramuri” la plantele infectate mature

• tratamente fizice (termoterapie) aplicate ramurilor altoi

IMPORTANT!

• Semnele atacului apar în special în ani cu stress (secetă, fertilizare deficitară,

etc.) și în mod deosebit la livezile bătrâne (aproape de intrarea în declin).

• Soiurile Jonathan, Red Delicious, Golden delicious, Booskoop, London Pepping

si Cox orange sunt foarte sensibile la această boală.

• Boala determină reducerea an de an a recoltelor, atât cantitativ cât și calitativ și

în final conduce la uscarea pomilor.

• În general, pomii infectați sunt mai sensibili la atacul de făinare (Podosphaera

leucotricha).

15

FISĂ FITOSANITARĂ

Pear Decline phytoplasma - (Seemüller et al., 1994)

Denumire populară: Declinul părului

Statut: organism dăunător de carantină; este prezent în România

Plante gazdă: Pyrus communis (părul), Cydonia oblonga (gutuiul), Malus domestica (măr),

Prunus persica (piersic), Catharanthus roseus (sinonim Vinca rosea)

Simptome: există două tipuri de simptome: o degradare rapidă și una lentă, care mai este numită și

răsucirea frunzelor.

• Degradarea rapidă – fructele rămân mici, nu se dezvoltă; ofilirea și uscarea frunzelor și a

fructelor; pomii mor după câteva săptămâni (fig.1 și 2)

• Degradarea lentă – pomul devine din ce în ce mai sensibil, creșterea terminală este redusă și

poate fi oprită; frunzele sunt mici, puțin numeroase, de culoare verde-deschis, rigide, cu

marginile ușor răsucite spre exterior (fig.3 și 6), devin anormal de roșii toamna și cad

prematur (fig.1 și 2); deși în stadiile precoce ale infecției, înflorirea este abundentă, ulterior

se produc puține flori, formarea fructelor este redusă iar fructele nu ating dimensiuni normale

(fig.5); creșterea redusă în mai multe anotimpuri consecutiv, are drept rezultat mlădițe care

seamană cu niște tufe de frunze; prezența unei linii brune la nivelul punctului de altoire,

lângă cambiu(după îndepărtarea scoarței)

• Un simptom caracteristic este reprezentat de prezența unor inele de culoare brună, vizibile la

examinarea unei secțiuni transversale a vaselor conducatoare (fig.4)

Fig.1 Proliferare - simptom tipic Fig.2 Simptome pe ramuri Fig.3 Simptome pe frunze

Foto: OEPP, Jack Kelly Clark Foto: https://doctorplant.ro Foto: OEPP, Jack Kelly Clark

16

Fig. 4 Simptom caracteristic Fig. 5 Simptome pe fructe si frunze Fig. 6 Simptome pe frunze

Foto: https://books.google.ro Foto: http://agricultura.gencat.cat Foto: OEPP, Jack Kelly Clark

Mod de răspândire

• Transmiterea directă se realizează prin material de plantare infectat, altoi sau port-altoi.

• Transmiterea pe cale naturală se realizează prin vectorii Cacopsylla pyricola, (sinonim Psylla

pyricola ), Cacopsylla pyri, (sinonim Psylla pyri) însă doar pe distanțe mici, de exemplu: de

la pom la pom, de la livadă la livadă sau de la planta gazdă sălbatică la pom.

Măsuri de management

Măsuri preventive

• Folosirea de altoi și port-altoi toleranți pentru această micoplasmă este unul dintre

factorii cei mai importanți folosiți în lupta împotriva acestui organism.

• Materialul destinat plantării să provină din zone unde pe parcursul ultimilor trei

perioade de vegetație nu s-a semnalat prezența micoplasmei.

• Combaterea vectorilor prin metode fitosanitare.

• Menținerea livezilor de păr în condiții bune de vegetație (irigații, fertilizare, combaterea

buruienilor).

IMPORTANT!

• Port-altoii Pyrus pyrifolia, Pyrus usuriensis sunt predispuși la degradare rapidă,

iar port-altoii toleranți Pyrus betulifolia, Pyrus calleryana și Pyrus communis sunt

predispuși la degradare lentă.

• Produce pagube importante, pomii afectați putându-se usca în câțiva ani de la

infectare sau pot supraviețui producând fructe puține și mici.

17

4.2. Fise fitosanitare organisme daunatoare noncarantina

FIŞĂ FITOSANITARĂ

Diplocarpon mespili (Sorauer) B. Sutton

f.c. Entomosporium maculatum Lév.

Denumire populară. Pătarea brună a frunzelor şi fructelor de păr şi gutui (entomosporioza).

Statut. Este organism non-carantină, prezent în România.

Plante gazdă. Gazda principală este gutuiul (Cydonia oblonga), dar şi părul (Pyrus communis)

este uneori atacat. Mărul este atacat mai rar.

Boala a fost raportată și pe numeroși membri ai subfamiliei Pomoideae, din familia Rosaceae,

printre care genurile: Amelanchier, Aronia, Chaenomeles, Cotoneaster, Crataegus, Cydonia,

Eriobotrya, Heteromeles, Malus, Mespilus, Photinia, Pyracantha, Pyrus, Rhaphiolepis și Sorbus.

Simptome. Boala este produsă de ciuperca Entomosporium maculatum. Cele mai frecvente și

specifice simptome sunt:

• la păr: atacă frunzele părului şi ale portaltoilor sălbatici din pepiniere, manifestându-se sub

forma unor pete rotunde, de culoare brună, bine delimitate.

• la gutui: Sunt atacate mai frecvent frunzele şi mai rar fructele şi ramurile.

➢ pe frunze, primele simptome apar primăvara sub forma unor pete rotunde, de culoare şi mărime

variabile, vizibile mai întâi pe faţa superioară a limbului, prezentând o culoare albicioasă-roz sau

gălbuie la început, apoi brună-cărămizie, cu conturul bine delimitat (fig. 1). Mai târziu, petele

devin vizibile şi pe faţa inferioară a frunzei, căpătând o culoare asemănătoare cu a celor de pe

faţa superioară, cu marginile difuze. Treptat, petele se înmulţesc şi se măresc, contopindu-se,

având un diametru de 2–4 mm. Pe faţa superioară a frunzei, în mijlocul petelor, apare un punct

proeminent (mai rar 2–3), mic, de forma unei cruste negricioase (fructificaţiile ciupercii) (fig. 2).

Petele sunt răspândite neregulat pe toată suprafaţa limbului, ocupând, în cazul unui atac puternic,

porţiuni mari din limb. Frunzele puternic atacate se brunifică, se usucă, se răsucesc şi cad de

timpuriu, producând, uneori din luna iulie, o defoliere pronunţată a pomilor atacaţi. Defolierea

severă încetineşte creşterea pomului, îi diminuează vigoarea și reduce recolta.

Pătări asemănătoare ale frunzelor pot fi cauzate de multe alte ciuperci sau de fitotoxicitate.

➢ pe ramurile tinere infectate apar pete de diferite forme şi de culoare asemănătoare cu cele de pe

frunze şi leziuni (ulcere) alungite, dispuse longitudinal. Vârfurile lăstarilor tineri puternic atacaţi

se brunifică şi se usucă. Cele mai multe ulcere stagnează în următorul sezon, astfel încât rareori

rămân în lemnul de 2 ani.

➢ pe fructe, boala se manifestă mai grav pe vreme ploioasă, când apar numeroase pete mici, brune,

cufundate, care determină o deformare a fructelor atacate de timpuriu. Când infecţia se produce

mai târziu, atacul este mai uşor, prezentându-se sub forma unor pete mici, brune sau negricioase,

împrăştiate neregulat pe suprafaţa fructului (fig. 1).

Sensibilitatea frunzelor și a fructelor la infecție nu scade cu vârsta.

18

Fig. 1. Entomosporioză pe frunză şi fruct de gutui. Fig. 2. Atac de Entomosporium maculatum

(http://ephytia.inra.fr/) pe frunză de gutui (detaliu) (http://ephytia.inra.fr/)

Mod de răspândire

Ciuperca poate să ierneze atât în frunze - rămase pe pom sau căzute - infectate din anul

precedent (principala sursă de spori), cât şi în leziunile (ulcerele) de pe crenguțe. În primăvară, cam

prin luna mai, ascosporii sunt eliberaţi din asce şi, transportaţi de vânt pe frunze, produc infecţiile

primare. Infecţiile secundare nu sunt frecvente.

Răspândirea se realizează şi prin stropii de ploaie sau prin irigarea cu aspersoare.

Vremea umedă favorizează extinderea bolii în primăvară (sporii au nevoie de doar 8 până la 12

ore de umezeală pentru a infecta frunzele).

Boala nu se transmite în depozite sau la transport.

Măsuri de management

Combaterea bolii este foarte dificilă atunci când aceasta s-a instalat deja.

Măsuri preventive. Se recomandă aplicarea următoarelor măsuri:

- adunarea tuturor resturilor de frunze infectate, căzute sub pomi şi îngroparea lor în sol printr-

o arătură adâncă de toamnă sau distrugerea lor prin compostare sau ardere;

- evitarea tăierilor frecvente și a fertilizării în timpul verii, pentru a nu stimula creșterile noi

(pline de sevă), care sunt foarte sensibile la infecție;

- dezinfectați cu atenție uneltele după fiecare tăiere;

- curăţarea din timp a frunzelor bolnave şi îndepărtarea ulcerelor evidente contribuie la

limitarea extinderii bolii;

- evitarea irigării cu aspersoare;

- dimensionarea corespunzătoare a coronamentelor şi păstrarea unor distanțe adecvate între

rândurile de pomi în pepiniere, pentru a permite o bună circulaţie a aerului și o uscare rapidă a

frunzelor;

- plantarea unor soiuri rezistente.

IMPORTANT! Infecțiile severe de Entomosporium maculatum pe arborii şi arbuştii ornamentali

determină pătări foliare timpurii și grave, reducându-le drastic valoarea peisagistică,

provocând chiar moartea plantei.

În cazurile cele mai grave, deteriorarea fructelor este uneori atât de severă, încât

devine imposibilă comercializarea acestora.

19

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Nectria galligena Bres.

Denumire populară: cancerul ramurilor, cancerul nectrian

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România

Plantă gazdă: Malus domestica (măr), Pyrus domestica (păr), Cydonia oblonga (gutui)

Simptome:

Boala se manifestă mai frecvent pe ramuri și tulpini și mai rar pe fructe.

Pe ramurile încă verzi din anul precedent, în locul unde s-a produs infecția, apare la început o pată

mică, de culoare brună-roșiatică, cu suprafața puțin cufundată, care se întinde treptat atât la

suprafață, cât și în adâncime și în dreptul căreia scoarța, la început netedă, se zbârcește, apoi se

înnegrește și se brăzdează de numeroase crăpături. Într-un stadiu mai avansat, scoarța atacată se

sfâșie și se exfoliază, lăsând lemnul descoperit parțial, care mai târziu, capătă o culoare brună-

negricioasă. La periferia acestor plăgi canceroase, țesuturile sănătoase reacționează puternic prin

producerea unui val de țesut de acoperire cicatriceal cu marginea revărsată spre interior și umflată,

care apare ca o îngroșare a marginilor plăgii. Scoarța acestui țesut este și ea atacată și oprită din

creștere, se zbârcește, se crapă și se decojește (Fig.1).

Se formează astfel cancere cu marginile umflate, iar atunci când țesutul de acoperire este oprit din

creștere înainte de a reuși să acopere rana, acesta evoluează în “cancer deschis”. Când acest țesut

reușește să acopere complet plaga, are aspectul unui nod

(umflătură) canceros, care poate avea diferite dimensiuni -“cancer închis”.

Cu timpul, zona canceroasă se întinde și poate înconjura parțial sau chiar total ramura, care, separată

de baza ei prin această barieră de țesut mort, se usucă de la locul atacului în sus. Atacul se extinde și

la alte ramuri, slăbind vigoarea pomului.

La suprafața plăgilor canceroase se formează fructificațiile ciupercii (Fig.2).

Mai rar sunt atacate și fructele ajunse la maturitate atât pe pom, cât și în timpul păstrării în depozite.

În locul unde s-a produs infecția apare la început o pată mică, brună, cu suprafața cufundată, deseori

în mijloc cu o portiță de intrare (rană) produsă de atacul de Venturia sau de alte cauze. Cu timpul,

pata se extinde cuprinzând întregul fruct. Procesul de putrezire continuă în depozitele de păstrare.

Coaja fructului atacat se zbârcește și se acoperă cu pernițe sporifere.

Ciuperca poate să atace fructele nu numai de la exterior, ci poate să pătrundă în interiorul lor și să se

dezvolte uneori și în camera semințelor.

Fig.1-Atacul ciupercii pe ramură de măr Fig.2 -Fructificațiile ciupercii pe ramură

(www.invasive.org) (www.ontree.ca)

20

Mod de răspândire

• nu se poate vorbi de iernarea propriu-zisă a ciupercii, aceasta fiind mereu prezentă pe pom și

teoretic putând produce infecții în tot timpul anului;

• viteza de răspândire a sporilor este favorizată de timpul ploios, în toate anotimpurile, cu

maxim în ianuarie- februarie și un minim în lunile de vară;

• deoarece producerea infecțiilor este condiționată de prezența rănilor, ea are o intensitate mai

mare în momentele când se realizează astfel de porți de intrare;

• infecția se poate produce și cu ocazia efectuării tăierilor obișnuite sau datorită înghețurilor,

grindinei, atacurilor organismelor fitopatogene Eriosoma lanigerum și Venturia.

Măsuri de management

Măsuri preventive

• eliminarea focarelor bolii prin tăierea ramurilor tinere cu plăgi canceroase și arderea lor;

• de pe ramurile groase și tulpină se vor extirpa prin tăiere cancerele în curs de dezvoltare până

la țesutul sănătos, dezinfectând suprafața de tăiere și acoperind apoi rana cu mastic;

• utilizarea soiurilor rezistente.

Măsuri curative

• metode chimice prin utilizarea următoarelor produse de protecţie a plantelor:

Denumire produs Data expirare

cerificat

omologare

Doza recomandata Timp de

pauza

ALCUPRAL 50 PU 22/06/2020 0,3% (4,5 kg/ha) - prefloral 0,04% (0,6 kg/ha)

– postfloral - gutui

0,2% - prefloral 0,04% - postfloral – măr

0,3% (3,0 kg/ha `in 1000 l apa) – păr

NA*

SWITCH 62,5 WG 31/10/2019 – 0,8-1kg/ha (3 tratamente la interval de

6-10 zile),

3 zile

MERPAN 80

WDG

31/07/2020 0,15% (2,25 kg/ha in 1500 L apa) – măr

2,0 kg/ha in 1000 L apa - păr 28 zile

AIRONE SC 31/01/2020 3,0 l/ha, se aplică toamna BBCH91-97

(căderea frunzelor) şi primăvara BBCH03-65

(deschiderea mugurilor- sfârşitul înfloririi)

21 zile

BADGE 31/01/2020 2,9 l/ha, se aplică toamna BBCH91-97

(căderea frunzelor) şi primăvara BBCH03-65

(deschiderea mugurilor - sfârşitul înfloririi)

21 zile

„ *’’ – neaplicabil

Monitorizarea reziduurilor urmăreşte sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din

produsele agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una dintre cauzele depăşirii limitelor

maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.

IMPORTANT!

În cazul atacurilor puternice la mugurii florali și la ramuri, boala poate să producă pierderi

importante de producție.

21/99

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Phomopsis mali

Denumire populară: cancerul rugos al pomilor fructiferi.

Statut: organism dăunător non-carantină prezent în România.

Plante gazdă: pomi fructiferi, în special mărul și părul.

Simptome

Ciuperca atacă ramurile și fructele pomilor fructiferi (mai ales la măr și păr), producând pe

ramuri cancere rugoase și un putregai moale, brun, al fructelor. În final, fructele atacate se mumifică.

Pe ramuri

La început, cancerul ramurilor este neted, de culoare neagră și superficial (Fig. 1). Adesea, pe

pomii viguroși patogenul nu reușește să distrugă cambiul și dispare în mod treptat, pe măsura ce

aceștia se însănătoșesc. În cazul pomilor slăbiți, uneori, cancerele se extind, înconjură lăstarii și

ramurile și provoacă devitalizarea acestora. Pe lemnul distrus, patogenul produce picnidii parțial

cufundate în țesut, iar scoarța lăstarilor atacați are aspect spintecat.

Pe fructe

Putregaiul fructelor se dezvoltă numai pe fructele depozitate și nu a fost observat în câmp. De

obicei, infecția își are originea fie în peduncul și în caliciu (la o margine a acestuia), fie, uneori, în

carpele sau în tuburile caliceale. Putrezirea în interior apare în primul rând la fructele mature, la

sfârșitul perioadei de depozitare (Fig. 2) . Țesuturile distruse sunt moi și umede și au o culoare care

variază de la brun-pal translucid la brun închis. Acestea au un gust dulce și un miros ca de cidru. La

început se poate face o distincție clară între țesuturile sănătoase și cele afectate. Pe măsură ce

putrezirea evoluează, această distincție devine din ce în ce mai puțin evidentă și distrugerea țesuturilor

avansează în pulpa fructului în mod neuniform.

Fig.1: Simptome incipiente pe ramuri Fig. 2: Simptome în interiorul fructelor

(Foto:Laboratorul Național Fitosanitar, Laboratorul de Micologie) (Foto:https: http://www.tecnicoagricola.es/los-

chancro)

Mod de răspândire

Ciuperca se răspândește cu ajutorul picăturilor de apă.

Cancerul ramurilor apare prima dată pe ramurile slăbite, iar fructificațiile ciupercii sunt

produse numai pe lemnul uscat sau pe cel care este în curs de uscare. Ajunși pe fructe, sporii acesteia

germinează pe măsură ce fructul se maturizează. Infecțiile care se dezvoltă în perioada de depozitare

se datorează fie din cauza unor spori negerminați prezenți pe suprafața sau în lenticelele fructelor

recoltate, fie prezenței infecțiilor incipiente din timpul recoltării.

22/99

Măsuri de management

Măsuri preventive

● îndepărtarea prin tăiere a lăsatarilor și ramurilor uscate sau în curs de uscare;

● depozitarea fructelor la o temperatură de sub 3°C ;

● evitarea depozitării fructelor maturate;

IMPORTANT! La măr, putrezirea fructelor este mai notabilă decât cancerul ramurilor, din considerente

comerciale.

La păr, putrezirea fructelor nu a fost semnalată.

23

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Podosphaera leucotricha (Ell.&Ev.) E.S.Salmon

(anamorf Oidium farinosum Cooke)

Denumire populară: făinare

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România

Plantă gazdă: Malus domestica (măr), Pyrus domestica (păr), Cydonia oblonga (gutui)

Simptome

Boala se manifestă în toată perioada de vegetație, de la dezmugurire și până în toamnă, însă atacul

principal se produce în perioada de creștere rapidă a organelor tinere ale pomilor (aprilie-iunie), pe

frunze, lăstarii tineri, ramuri, flori și mai rar pe fructe.

În primăvară, ramurile atacate în anul precedent sunt acoperite cu un miceliu pâslos, făinos, cenușiu-

albicios. Mugurii laterali sunt strânși și ascuțiți, solzii sunt ușor îndepărtați și uscați la vârf, dând

mugurelui un aspect zburlit.

Primele infecții din primăvară se observă pe lăstarii și inflorescențele ce se dezvoltă din mugurii

contaminați în anul precedent. Pe frunzulițele acestor lăstari, atacul se prezintă la început sub forma

unei pâsle albicioase, iar mai târziu de culoare gălbuie și pulverulentă. Acest înveliș pâslos se

dezvoltă pe ambele fețe ale limbului, pe pețioluri și lăstari. Frunzele sunt mai scurte, mai înguste și

rigide, deseori cu marginile răsucite spre fața superioară în formă de luntre (Fig.1). Cu timpul,

frunzele se brunifică, se usucă și cad de timpuriu.

Inflorescențele sunt atrofiate; petalele ramân mici, înguste și alungite, cărnoase (groase) și verzui,

acoperite de același înveliș pâslos, făinos, care se întinde și pe ovar, pe pedunculii florali și pe

frunzele rozetei florale (Fig.2). Florile se brunifică și se usucă.

Pe fructe, atacul este mai rar și se observă pe fructele mai dezvoltate. Se recunoaște printr-o arsură

caracteristică a epidermei fructului, formată dintr-o rețea de linii brune, suberoase, dispuse neregulat,

care marchează traseul hifelor miceliene.

Fig.1-Atacul ciupercii pe frunză Fig.2 -Fructificațiile ciupercii pe lăstar cu flori

(ephytia.inra.fr) (www.plantenziektekunde.nl)

Mod de răspândire

• ciuperca iernează sub formă de miceliu în mugurii contaminați în anul precedent;

• mugurii infectați prezintă o perizitate albicioasă, mată, aproape cenușie, spre deosebire de cei

sănătoși care au un înveliș păros, cu luciu ca de mătase;

24

• dezvoltarea ciupercii în mugurii contaminați produce o slăbire a vitalității și determină o

sensibilitate la înghețurile puternice din iarnă;

• aceasta este o infecție primară, boala urmând să se manifeste în timpul înfloritului, apoi este

urmată de numeroase infecții secundare în timpul perioadei de vegetație;

• pentru declanșarea infecțiilor, deseori este suficientă numai o umiditate foarte ridicată a

aerului, nu este absolut necesară prezența apei pe plantă.

Măsuri de management

Măsuri preventive

• utilizarea soiurilor rezistente;

• tăierea și arderea în timpul iernii a tuturor ramurilor atacate în anul precedent;

• suprimarea lăstarilor infectați, în primăvară, după dezmugurire.

Măsuri curative combatere chimica cu urmatoarele produse: Denumire produs Data expirare

cerificat

omologare

Doza recomandata Timp de

pauza

LUNA EXPERIENCE

400 SC

31/08/2020 0,75 l/ha, 1 tratament pe sezon la avertizare –

măr și păr

14 zile

TOPSIN 500 SC 31/10/2019 0,14% (2,1 l/ha in 1500 l apa) - măr

0,14 % (1,4 l/ha in 1000 l apa) - păr

18 zile

DAGONIS 31/12/2019 0,72 l/ha se aplică de la inceputul deschiderii

mugurilor florali pâna la intrarea în pârg – măr

și păr

35 zile

POL-SULPHUR 800 SC 31/12/2021 - 4,0-6,0 l/ha se aplică la avertizare cu prima

aplicare înainte de înflorit - măr

7 zile

FLOSUL 31/12/2021 7,5 l/ha - măr 3 zile

FONTELIS 14/12/2020 0,75 l/ha - măr 21 zile

POSTALON 90 SC 01/11/2021 0,8-1,0 l/ha (în 1500 l apa) 28 zile

SYSTHANE FORTE 31.05.2021 0,02% - măr 14 zile

Monitorizarea reziduurilor urmăreşte sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din

produsele agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una dintre cauzele depăşirii limitelor

maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.

IMPORTANT!

În cazul atacurilor puternice la mugurii florali, boala poate să producă pierderi

importante de producție.

25/99

FIȘĂ FITOSANITARĂ Venturia pirina (Aderh)

Denumire populară: Pătarea cafenie și rapănul părului

Statut: este organism dăunător non-carantină; este prezent în România.

Plante gazdă: Părul cultivat (Pyrus communis) și alte specii ale genului Pyrus .

Simptome: Atacul se manifestă pe frunze, pedunculi florali ,sepale ,fructe și lăstari.

Pe frunze, apar pete măslinii cu aspect catifelat,care în condiții de umiditate ridicată,cresc, se

contopesc, putând acoperi porțiuni mari din suprafața acestora. (fig.1)

Atacul pe flori și pe fructele tinere poate fi deosebit de păgubitor, dacă vârful de infecție coincide cu

aceste fenofaze.

Atacul pe lăstari se manifestă în perioada când aceștia sunt în stadiul erbaceu, de la începutul lunii

mai până în septembrie, sub forma unor pete măslinii. În scurt timp stratul de suber din dreptul

petelor se ridică,formându-se vezicule mici,care crapă în partea superioară, dând astfel lăstarilor un

aspect caracteristic,răpănos. Lăstarii puternic atacați se usucă începând de la vârf.

Pe fructele tinere apar ca și pe frunze pete măslinii-negricioase,care în condiții de umiditate

atmosferică ridicată se extind,confluează,acoperind o mare parte din suprafața fructelor. (fig.2)

Fructele se deformează , apar crăpături în epidermă iar în pulpă se formează sclereide. Fructele

infectate nu rezistă la păstrare.

Fig.1. Simptom pe frunze Fig.2. Atac pe fructe (www. forestryimages t.org) (www.forestryimages.org)

Mod de răspândire Transmiterea bolii de la un an la altul este asigurată de frunzele atacate și căzute pe sol, lăstarii

atacați.

Conidiile diseminate de ploaie pe frunze și fructe germinează și produc infecții la temperaturi

cuprinse între 5 - 28º C.

Perioada critică pentru infecții este din momentul deschiderii mugurilor floriferi, la vârful sepalelor

și pe primele frunze tinere,care sunt mai susceptibile la infecție decât cele mature.

26/99

Măsuri preventive:

• se vor folosi pentru plantare soiuri rezistente la această boală

• se vor reduce sursele de infecție, prin îndepărtarea frunzelor și fructelor bolnave căzute pe sol,

acestea fiind distruse prin ardere

• ramurile uscate , rezultate în urma tăierilor de primăvară vor fi scoase din livadă

• se recomandă sterilizarea uneltelor folosite la tăieri ,la fiecare pom, pentru a evita inocularea bolii

la pomii sănătoși.

Măsuri curative :

→ metode chimice prin utilizarea următoarelor produse de protecţie a plantelor: Denumire produs Data expirare

cerificat

omologare

Doza recomandata Timp de

pauza

VITRA 50 WP 31/01/2020 1,5-2,0 kg/ha( 2/4 tratamente pe sezon) NA*

ALCUPRAL 50 PU 22/06/2020

0,3% (4,5 kg/ha `in 1500 l ap`a) - măr

0,3% (3,0 kg/ha `in 1000 l ap`a) - păr

NA*

ZEAMĂ BORDELEZĂ

TIP MIF

14/06/2020 0,5% (7,5 kg/ha) prefloral -măr

NA*

SWITCH 62,5 WG 31/10/2019 0,8-1,0 kg/ha 3 zile

TOPSIN 500 SC 31/10/2019 0,14 % (2,1 l/ha în 1500 l apa) măr și păr 18 zile

THIOVIT JET 80 WG 31/12/2020 5-8 kg/ha în perioada BBCH 09-85,2/2

tratamente/sezon la un interval de 7-14 zile,

7 zile

DAGONIS 31/12/2019 1,2 l/ha – măr și păr 35 zile

MERPAN 80 WDG 31/07/2020 0,15% (2,25 kg/ha in 1500 L apa) –măr

2,0 kg/ha in 1000 L apa - păr

28 zile

CAPTAN 80 WDG 31/07/2020 0,15% (2,250 kg/ha) - măr 28 zile

AIRONE SC 31/01/2020 2,5 l/ha,se aplică toamna BBCH91-97 (căderea

frunzelor) şi primăvara BBCH03-65

(deschiderea mugurilor- sfârşitul înfloririi),

21 zile

BADGE 31/01/2020 2,5 kg/ha, se aplică toamna BBCH91-

97(căderea frunzelor) şi primăvara BBCH03-65

(deschiderea mugurilor- sfârşitul înfloririi

21 zile

BRAVO 500 SC 31/10/2019 0,15% se aplică la BBCH65 - par

0,25% (2,5 l/ha) - măr

60 zile

TOLEDO/BOUNTY 31/08/2020 0,017 - 0,250 l/ha, se aplică la apariţia bolii sau

la avertizare(BBCH 65-79), dacă este nacesar

tratamentul se repetă la 7-14 zile – măr și păr

14 zile

DELAN PRO 31/05/2022 2,5 l/ha - măr și păr 35 zile

VONDOZEB 75 DG 31/01/2020 0,2%, 28 zile

DIFCOR 250 EC 31/12/2019 0,15 l/ha 14 zile

SCAB 480 SC 31/07/2019 3,125 l/ha 21 zile

SCAB 80 WG 30/07/2019 1,88 kg/ha 21 ZILE

FABAN 500 SC 30/04/2020 1,2 l/ha 56 ZILE

„ *’’ - neaplicabil

Monitorizarea reziduurilor urmăreşte sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din

produsele agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una dintre cauzele depăşirii limitelor

maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.

IMPORTANT!

Fructele de păr atacate de rapăn nu mai au valoare comercială și adesea nu se mai pot consuma.

}N

27/99

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Agrobacterium rhizogenes Denumire populară: cancerul fibros al pomilor fructiferi

Statut : este organism non-carantină; este prezent în România

Plante gazdă: Malus Mill., Pyrus L., Cydonia Mill. etc

Simptome:

Organe atacate: rădăcini, zona coletului, pe trunchi (la punctul de sudură altoi – portaltoi) .

➢ pe rădăcinile mai groase (fig. 2), pe colet sau pe trunchi la punctul de sudură altoi – portaltoi

(fig.1) se dezvoltă tumori (fază confundată cu Agrobacterium tumefaciens). Mai târziu din

aceste tumori se formează numeroase rădăcini subțiri, fibroase, care formează smocuri foarte

dese. Rădăcinile fibroase sunt la început subțiri, moi, apoi se lemnifică și devin tari.

Fig.1. Atac pe tulpină Fig. 2. Atac pe rădăcină

http://www.bctfpg.ca/pest_guide/info/94/ https://projects.ncsu.edu/cals/course/pp728

Mod de răspândire:

Bacteriile supraviețuiesc în sol de la un an la altul și se răspândesc odată cu solul de pe rădăcinile

pomilor, dar și cu ajutorul uneletelor folosite la cizelarea rădăcinilor înainte de plantare.

Penetrarea bacteriilor se face numai prin răni. Infecțiile se produc când temperatura solului este în

jur de 28°C și umiditatea solului de aproximativ 75% (dezvoltarea rădăcinilor fibroase este foarte

puternică la 24°C și umiditatea solului de 90%).

Factorii favorabili evoluției bolii sunt: vremea caldă și umedă, terenurile invadate de insecte care

produc răni rădăcinilor și perioadă de creștere activă a organelor infectate.

Măsuri de management:

Măsuri preventive:

• bacteria se răspândește de la o plantă la alta prin unelte, utilaje, dăunatori și plante infectate (folosite la plantare);

• se recomandă folosirea altoilor și portaltoilor sănatoși, în pepinierele și în plantațiile furnizoare de

ramuri altoi trebuie aplicate tratamente chimice pentru menținerea unei stări de sănătate

28/99

corespunzătoare a pomilor, precum și utilizarea la altoire a portaltoilor toleranți față de

Agrobacterium rhizogenes;

• se recomandă amplasarea plantațiilor pe terenuri ușoare, care 3-4 ani au fost cultivate cu graminee

sau lucernă;

• dezinfectarea solului și acidifierea lui;

• distrugerea faunei dăunătoare din sol;

• înainte de plantare trebuie făcută inspecția plantelor, exemplarele care prezintă simptome de cancer

fibros trebuie eliminate și arse în locuri special amenajate departe de plantație;

• îndepărtarea tumorilor și rădăcinilor fibroase este o practică incorectă, deoarece boala fiind

sistemică, determină apariția unor noi simptome după un anumit tip;

• mocirlirea rădăcinilor plantelor înainte de plantare în mocirlă în care s-a adăugat sare potasică 1%

și clorură de var 0.4%;

IMPORTANT!

In primele 2 luni tumorile de Agrobacterium tumefaciens și cele de Agrobacterium rhizogenes

nu se pot deosebi, diferențele apar după această perioadă, când tumorile încep să producă

rădăcini fibroase.

29/99

FIȘĂ FITOFANITARĂ

Agrobacterium tumefaciens

Denumire populară : cancerul bacterian al pomilor fructiferi

Statut : este organism non-carantină; este prezent în România

Plante gazdă: Malus Mill., Pyrus L., Cydonia Mill. etc

Simptome:

Organe atacate: rădăcini, zona coletului, trunchi .

Pe rădăcini, în zona coletului sau pe trunchi se dezvolta tumori, la început albicioase, mai

puțin consistente, care apoi se lignifică. Tumorile sunt tari, fiind formate din mai multe țesuturi

vasculare. Celulele care alcătuiesc tumoarea sunt hipertrofiate, deformate sau foarte mici (fig.1).

Țesuturile tumorale au un metabolism diferit față de cel al țesuturilor sănătoase.

Tumorile (gale, excrescențe) au mărimi, forme și consistențe diferite, cu suprafață rugoasă,

de multe ori asemănătoare inflorescențelor de conopidă (fig.2). Caracteristic pentru această

bacterioză este apariția tumorilor secundare (metastaze), la oarecare distanță de tumoarea primară,

de obicei formându-se deasupra tumorii principale.

Cancerul bacterian poate provoca apariția de epinastii ale frunzelor și inhibarea mugurilor

laterali. Uneori tumorile generează formațiuni cu organizare rudimentară, asemănătoare unor

organe ca frunze, muguri, lăstari, rădăcini, numite teratoame.

Fig.1. Atac pe tulpină Fig. 2. Atac pe rădăcină https://botanistii.ro http: //emaze.com

Mod de răspândire:

Bacteriile supraviețuiesc în:

- rizosferă folosind nutrienții exudați din țesuturile rădăcinilor;

- în sol de la 5 luni până la 2 ani, uneori mai mult, în funcție de tipul solului, de pH, umiditate,

temperatură, raportul C/N și de planta cultivată ( condiții optime pentru supraviețuirea

bacteriei în sol sunt la temperaturi de 8°C, umiditatea de 25-50%, pH slab alcalin și un raport

mai ridicat de C/N.

Bacteriile pătrund în plante prin răni iar cele virulente produc tumorile caracteristice. Rana este

esențială în procesul de tumorogeneză.

Perioada de incubație a bolii este influențată de: specie, vârsta plantei, condiții climatice

(temperatura optimă pentru dezvoltarea cancerului fiind de 22-30°C și umiditatea de 80%

30/99

- temperaturile peste 30 și sub 8°C inhibând dezvoltarea tumorilor). Lumina are un efect inhibitor,

tumorogeneza fiind favorizată de o perioadă de întuneric după inoculare.

Măsuri de management:

Masuri preventive

• bacteria se răspândește de la o plantă la alta prin unelte, utilaje, dăunatori și plante infectate (la

plantare).

• se recomandă folosirea altoilor și portaltoilor sănatoși, în pepiniere și în plantații furnizoare de

ramuri altoi trebuie aplicate tratamente chimice pentru menținerea unei stări de sănătate

corespunzătoare a pomilor, precum si utilizarea la altoire a portaltoilor toleranți față de

Agrobacterium tumefaciens;

• se recomandă amplasarea plantațiilor pe terenuri ușoare, care 3-4 ani au fost cultivate cu graminee

sau lucernă;

• dezinfectarea solului și acidifierea lui;

• distrugerea faunei dăunatoare din sol;

• înainte de plantare trebuie făcută inspecția plantelor, exemplarele care prezintă simptome de cancer

bacterian trebuie eliminate și arse în locuri special amenajate departe de plantație;

• îndepărtarea tumorilor este o practică incorectă, deoarece boala fiind sistemică, determină apariția

unor noi tumori după un anumit tip;

• mocirlirea rădacinilor plantelor înainte de plantare în mocirlă în care s-a adăugat sare potasică 1%

și clorură de var 0.4%;

IMPORTANT! Specile de semințoase sunt relativ sensibile la Agrobacterium tumefaciens,

boală care face pagube în toate țările cultivatoare de pomi fructiferi datorită frecvenței

mari din livezi.

31/99

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Pseudomonas syringae pv. syringae van Hall

Denumire populară: arsura bacteriană comună a mărului și părului

Statut: nu este organism dăunator de carantină; prezent în România

Plante gazda: Pseudomonas syringae pv. syringae nu prezintă specificitate de gazdă, putând infecta

o gamă largă de specii. Există peste 50 de patovari.

Simptome:

Boala se manifestă pe toate organele aeriene ale plantei.

Pe frunze

- nervurile frunzelor se înnegresc (mai ales la păr);

- în zonele internervuriene apar pete brune, ce confluează și ocupă întreaga suprafață a

limbului;

- în final frunzele se usucă în întregime dar nu cad, rămânând atârnate pe ramuri.

Florile

- se brunifică și se ofilesc ca și când ar fi distruse de înghețuri târzii;

- mugurii florali o dată desfăcuți se brunifică și se prăbușesc (fig. 1);

- pe peduncul (după înflorire) apare o necroză urmată de arsura florilor.

Pe fructe

- bolala se manifestă în toate etapele de dezvoltare;

- apar pete nedefinite circulare sau neregulate, usor scufundate, la început de culoare verde

intens, apoi brun deschis (fig. 2);

- fructele bolnave pot să rămînă atașate de ramuri.

Pe lăstarii tineri

- în jurul locului unde s-a produs penetrarea bacteriei, apar leziuni sub formă de striuri brune,

care pot să încercuiască lăstarul, situație în care, toată partea superioară se usucă.

Pe ramurile bătrâne și trunchi

- boala se maifestă mai ales în jurul nodurilor prin leziuni întinse, puțin cufundate și bine

determinate de țesuturile sănatoase, uneori evoluând în ulcerații.

Fig. 1 Simptome pe flori Fig. 2 Simptome pe fructe

(https://pnwhandbooks.org) (https://www.forestryimages.org)

32/99

Mod de răspândire:

• material săditor;

• instrumente de lucru;

• resturi vegetale;

• floră epifită;

• ulcerațiile din timpul înfloritului (sursă primară de inocul).

Măsuri de management:

Măsuri preventive:

• utilizarea de material de plantare sănătos;

• îndepărtarea (tăierea ramurilor bolnave la 50-70 cm mai jos de leziuni) și distrugerea prin

ardere a țesuturilor afectate;

• instrumentele cu care se execută tăierile se vor dezinfecta după fiecare pom, cu hipoclorit de

sodiu.

Măsuri curative: combatere chimică cu urmatoarele produse:

Denumire produs Data expirare

cerificat

omologare

Doza recomandata Timp de

pauza

VITRA 50 WP 31/01/2020 1,5-2,0 kg/ha( 2/4 tratamente pe sezon) NA*

ALCUPRAL 50 PU 22/06/2020

0,3% (4,5 kg/ha `in 1500 l ap`a) - măr

0,3% (3,0 kg/ha `in 1000 l ap`a) - păr

NA*

ZEAMĂ BORDELEZĂ

TIP MIF

14/06/2020 0,5% (7,5 kg/ha) prefloral -măr

NA*

BADGE WG 31/01/2020 2,9 kg /ha, se aplică toamna la căderea

frunzelor şi primăvara la deschiderea

mugurilor sfârsitul înfloririi.

21 ZILE

AIRONE SC 31/01/2020 2,5 l/ha,se aplică toamna BBCH91-97 (căderea

frunzelor) şi primăvara BBCH03-65

(deschiderea mugurilor- sfârşitul înfloririi),

21 zile

„ *’’ – neaplicabil

Monitorizarea reziduurilor urmăreşte sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din produsele

agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una dintre cauzele depăşirii limitelor maxime

admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.

IMPORTANT! Pseudomonas syringae pv. syringae prezintă simptome asemănătoare cu cele produse de

bacteria Erwinia amylovora (focul bacterian al rozaceelor).

33/99

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Apple mosaic virus (ApMV)

Denumire populară : Virusul mozaicului mărului

Statut: organism dăunator non- carantină, prezent în România.

Plante gazdă: Infecții naturale cu acest virus s-au găsit la măr (Malus domestica), prun (Prunus

domestica), cais (P.armeniaca), alun (Coylus), zmeur (Rubus), castan (Aesculus), trandafir (Rosa

spp.) și mesteacăn (Betula spp).

Simptome:

La măr, pe frunzele pomilor infectați apar împestrițări , pete de formă și mărimi diferite, linii și

benzi distribuite neregulat pe suprafața limbului, sau benzi localizate în lungul nervurilor, de

culoare verde deschis, galbenă, crem sau aproape albă. Suprafața limbului este ușor deformată sau

rugoasă.

Vara, în cadrul petelor clorotice , apar puncte necrotice , iar spre sfârșitul verii , frunzele cu

simptome grave se îngălbenesc și cad. Comparativ cu puieții infectați în pepinieră care se

îngălbenesc aproape complet, pomii bătrâni din plantații manifestă simptome mai puțin evidente.

În cazul tulpinilor severe, o mare parte din frunzele pomilor bolnavi prezintă pete verzi – deschis

sau aproape albe, în timp ce tulpinile slabe se manifestă ocazițional prin pete clorotice. La soiurile

foarte sensibile , suprafața fructelor este rugoasă și prezintă pete verzi deschis de intensități diferite.

Simptomele foliare sunt mai grave la temperaturi de 18-220C și sunt mascate la 26-300C.

Simptomele produse de Apple mosaic virus pe frunzele și fructele de măr

http://www.google.com/url?sa http://utahpests.usu.edu/ipm/notes_ag/

https://articles.extension.org/pages/

fruit/apple-mosaic-virus 60342/apple-mosaic-virus

Mod de răspândire:

În pepiniere și plantațiile intensive, boala se poate răspândi prin concreșterea naturală a rădăcinilor

pomilor sănătoși și bolnavi. La măr, s-au observat, puieți foarte tineri cu simptome de mosaic,

34/99

probabil infectați din sămânță. După Fulton (1985), este posibil ca virusul să nu se transmită prin

sămânță ci prin polen la planta polenizată.

Principala cale de transmitere a virusului în natură este producerea și comercializarea materialului

săditor infectat.

Măsuri de management :

Măsuri preventive:

• răspândirea virusului pe cale naturală fiind redusă, folosirea materialului liber de virusuri

este o măsură practică de prevenire la toate speciile susceptibile.

• în cazul unor meri foarte sensibili infectați cu tulpini grave, coroana acestora poate fi

refăcută prin supraaltoirea lor cu material din aceleași soiuri infectat cu tulpini slabe.

• simptomele mozaicului mărului au putut fi complet suprimate prin injectarea pomilor

bolnavi cu Ribavirin.

• eliberarea plantelor de virus este posibilă prin regenerarea lor din culturi meristematice,

prin termoterapie cu aer cald ( 4 săptămâni la 37oC) sau menținerea lăstarilor lemnificați

în apă caldă, timp de 30 minute la 47oC sau 15 minute la 50oC.

IMPORTANT: La soiurile sensibile, mozaicul mărului poate produce scăderi de producție

de până la 40%.

•

35/99

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Apple chlorotic leaf spot virus(ACLSV)

Denumire populară: Virusul pătării clorotice a mărului

Statut : organism dăunător non-carantină, prezent în România

.

Plante gazdă: pomi fructiferi, în special mărul, părul, gutuiul, prun , cais, piersic, cireș, vișin, dar

și la specii sălbatice, păducel și porumbar.

Simptome: La măr, unele soiurilor pot fi infectate fără a manifesta simptome externe evidente, deși

producția lor este semnificativ redusă. La alte soiuri virusul produce pete clorotice, cloroze, piticire

și declin. Datorită temperaturilor ridicate aceste pete se pot brunifica (Fig.1), iar în unele cazuri

nervurile se pot îngălbeni.

La păr, virusul produce mozaicul inelar al părului (pear ring pattern mosaic). În prezent această

boală este răspîndită în majoritatea țărilor europene. În România a fost identificat în diferite

pepiniere la soiurile: Curé, Abatele Fetel și Untoasa Hardy. La soiurile de păr sensibile, (Beureé

Hardy, Beureé d’Anjou, Conference, Marine, Neue Poiteau, Passacrassana ) frunzele pomilor

infectați manifestă la scurt timp după pornirea în vegetație, inele neregulate, pete sau linii verzi

deschise sau galbene-verzui (Fig.2), care în cazul tulpinilor mai virulente sau în prezența infecțiilor

complexe, sunt însoțite de pete necrotice de culoare roșie sau cenușie. Soiurile mai puțin sensibile

(Bocs Flachenbirne, Clapps Liebling, Wiliam Christ ș.a) manifestă simptome pe unele frunze,

constând în inele sau benzi de culoare verde deschis mai puțin evidente.

Fig.1 Simptome de ACLSV pe frunze și fructe de măr Fig.2 Simptome de ACLSV pe frunze de păr

(Foto: https://www.nexles.com) ( Foto: https://www.cabi.org/isc/datasheet/6077)

Manifestarea bolii este mult influențată de condițiile de mediu, temperaturile ridicate și uscăciunea

ducând la accentuarea simptomelor.

La gutui, virusul produce mozaicul inelar al gutuiului (quince ring patern mosaic) și se

caracterizează prin apariția unor inele și benzi evidente de culoare verde deschis sau gălbui pe

suprafața frunzelor.

36/99

Mod de răspândire :

Virusul se transmite prin:

• altoire

• comercializarea soiurilor de pomi și a clonelor de portaltoi infectate.

Măsuri de management

1. Măsuri preventive:

• folosirea pentru plantare a unui material săditor liber de virusuri;

• altoii și portaltoii să provină de la clone testate ca fiind libere de acest virus.

IMPORTANT !

Virusul pătării clorotice a mărului atacă și speciile de sâmburoase:

- la prun produce următoarele boli: crăparea scoarței prunului, mozaicul linear al prunului și

pseudo-vărsatul prunului;

- la cais produce bolile cunoscute sub numele de rozeta caisului și pseudo-varsatul caisului;

- la piersic produce boala denumită marmorarea adâncită verde închis a piersicului;

- la cireș și vișin produce boala denumită necrozarea fructelor.

37/99

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Adoxophyes orana (Fischer von Rösslerstamm)

Denumire populară: viermele pieliței fructelor

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România.

Plante gazdă: specie polifagă, preferă mărul, părul, cireșul, caisul, piersicul, prunul, coacăzul negru.

Descriere

Adultul: o molie mică, cu zbor crepuscular, cu anvergura aripilor de 1,5-1,7 cm la mascul și de 1,7-

2,2 cm la femelă: Prezintă dimorfism sexual pronunţat, masculul are aripile anterioare de culoare

galben-ocru cu desene brun-roșcate iar cele posterioare colorate în cenușiu-gălbui, în timp ce aripile

anterioare ale femelelor sunt brune-negricioase cu desene mai puțin distincte, iar cele posterioare

sunt cenușiu-brune (fig.1).

Oul: lenticular, cu diametrul de 3-10 mm. Ouăle sunt dispuse câte 30-40 bucăți în ooplăci de culoare

galbenă ca lămâia.

Larva: omida are 1,8-2 cm lungime, culoarea corpului galben-verzuie, verde măslinie sau verde

închis cu mici negi de culoare brun-gălbuie de-a lungul corpului, iar capsula cefalică de culoare

brun-închisă în primele stadii capătă apoi în ultimul stadiu culoare brun deschis.

Pupa: are circa 1cm lungime și este de culoare brună.

Fig.1. Adulţi (https://www7.inra.fr) Fig. 2 Simptom pe fruct (https://www7.inra.fr )

Simptome: primăvara devreme în perioada de dezmugurit și buton roz, se pot observa în coroanele

pomilor, pe mlădițele în creștere cuiburi din frunzele extremităților unite printr-un fir mătăsos la

adăpostul cărora larvele rod muguri, inflorescențe și frunze. Frunzele sunt roase neuniform, iar mai

târziu larvele consumă pielița fructelor, protejate de frunzele trase și unite de fructe cu ajutorul

firelor de mătase. Epiderma este roasă pe suprafețe mari în ramificații neregulate pornite de la

cavitatea pedunculară sau din punctul de contact cu alte organe (fig. 2). Fructul se cicatrizează rău,

fără a produce o nouă epidermă. În perioada recoltatului larvele se află în cavitatea pedunculară, sub

o rețea de mătase și astfel ajung în depozite unde își continuă hrănirea. Dăunătorul se poate răspândi

prin curenții de aer ce transportă larvele neonate, suspendate de fire de mătase la pomii învecinați.

Biologie: are două generații pe an şi iernează ca larvă în stadiul al II-lea sau al III-lea adăpostite într-

un cocon mătăsos, în crăpăturile scoarței sau la baza mugurilor. Își reiau activitatea în aprilie, apoi

împuparea are loc în luna mai în organele atacate. Primul zbor are loc de la sfârșitul lunii mai până la

38/99

sfârșitul lunii iunie. Femelele depun ouăle pe fața frunzelor în grupe de 30- 100 (200-350

ouă/femelă). Larvele din prima generație de vară se dezvoltă de la sfârșitul lui iunie până la sfârșitul

lunii iulie. Perioada de nimfă durează 10-15 zile. Cel de-al doilea zbor are loc în funcție de condiţiile

climatice între sfârșitul lui iulie şi septembrie.

Măsuri de management

Măsuri preventive

• toaletarea livezilor după recoltat și amplasarea brâielor capcană pe trunchiuri pentru atragerea

larvelor care hibernează;

• în primăvară îndepărtarea brâielor și văruirea trunchiurilor pomilor;

• în vegetație urmărirea apariției cuiburilor de frunze răsucite și îndepărtarea lor;

• amplasarea capcanelor cu feromon specific ATRARET, pentru capturarea adulților și stabilirea

măsurii curative cu cea mai mare eficiență;

• verificarea recoltei înainte de depozitare pentru a diminua pagubele din timpul depozitării;

• controlul prefloral al inflorescențelor pentru depistarea larvelor hibernante, odată cu tăierile de

fructificare sau de conducere a coroanelor;

Măsuri curative

→metode biologice: controlul biologic cu prădători, ex. Anthocoris sp., Forficula auricularia care

distruge ouă și larve, Coccinella septempunctata care se hrănește cu larve și paraziți naturali pentru

ouă și larve: Trichogramma sp.

→metode chimice prin aplicarea următorului produs de protecţie a plantelor:

Denumire produs Data expirare

cerificat

omologare

Doza recomandata Timp de

pauza

AFFIRM OPTI 30/04/2025 2,0 kg/ha 7 zile

Promovarea bunelor practici agricole vine în sprijinul fermierilor având un rol important în

reducerea reziduurilor de pesticide din produsele agricole. Una dintre cauzele depăşirii limitelor

maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.

IMPORTANT !

Calitatea și cantitatea fructelor este diminuată din cauza atacului produs de omizi. În

locurile de hrănire se creează condiţii favorabile pentru dezvoltarea unor infecţii cu ciuperci

sau bacterii şi fructele atacate nu se pot păstra.

39/99

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Anthonomus pomorum L.

Denumire populară: gărgăriţa florilor de măr

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România.

Plante gazdă: atacă mărul cultivat şi sălbatic, uneori părul şi păducelul.

Descriere

Adult: corp de culoare brun-negricioasă, acoperit cu pubescență fină şi deasă, de culoare brun-

cenuşie, cu o lungime de 4,5-5 mm şi o bandă transversală, oblică, de culoare gri pe partea

posterioară a elitrei. Antenele şi picioarele sunt brune-roşcat, iar femurele prezintă câte un pinten

puternic (fig.1).

Ou: oval, de culoare albă, lung de 0,7 mm şi lat de 0,5 mm.

Larva: de tip curculionid, cu dimensiuni cuprinse între 6 și 8 mm la completa dezvoltare, capul

negru şi fără picioare (fig. 2).

Pupa: 4-5 mm lungime, de culoare gălbuie.

Fig.1. Adult (http://www.agroatlas.ru) Fig.2. Larva (https://www.ahw.me)

Simptome: adulţii hibernanţi rod mici cavităţi în mugurii foliari şi floriferi, care se usucă, în timp ce

noii adulţi atacă frunzele rozând una din epiderme şi parenchimul, atacul acestora nefiind periculos.

Larvele se dezvoltă în interiorul bobocilor florali, consumând pistilul, anterele, iar în urma atacului

bobocii nu se mai deschid, se brunifică, se usucă şi rămân ataşaţi de ramuri, fenomen cunoscut sub

denumirea de „cuişoare”.

Biologie: are o generaţie pe an şi iernează ca adult imatur, mai ales în crăpăturile scoarţei trunchiului

şi a ramurilor groase şi mai rar sub covorul de frunze de la baza trunchiului pomilor. Apariţia

adulţilor are loc între mijlocul lunii februarie și începutul lunii aprilie, când temperatura medie

40/99

zilnică este de cel puțin 9°C pentru câteva zile. Timpul de apariție poate varia de la o zonă la alta, în

funcție de diferențele de microclimat.

După apariţie, timp de 8-12 zile, gărgăriţele se hrănesc pe seama mugurilor vegetativi şi florali ai

soiurilor precoce, desfăşurând o activitate diurnă, iar în timpul nopţii se retrăg în locuri adăpostite.

După copulaţie, pentru depunerea ouălor femela roade un orificiu pe partea laterală a mugurilor

florali, aflaţi în faza premergătoare deschiderii, orificiul ros fiind apoi astupat cu o secreţie care în

contact cu aerul se întăreşte. Femela depune 1-2 ouă pe zi, iar în total până la 40 de ouă, într-un

interval de 5-6 săptămâni. Eclozarea larvelor are loc în ultima decadă a lunii aprilie sau prima

decadă a lunii mai, iar larvele apărute se dezvoltă în bobocii florali. Dezvoltarea stadiului larvar

durează 2-4 săptămâni, în funcţie de condiţiile climatice, iar la completa dezvoltare larvele se

transformă în pupe, în interiorul bobocului floral atacat. Noii adulţi apar în a doua jumătate a lunii

mai, se hrănesc cu frunze, apoi se retrag în diapauză estivală, care se continuă în toamnă cu cea de

iarnă.

Măsuri de management

Metode preventive

→metode agrofitotehnice: tăierea ramurilor uscate, răzuirea scoarţei tulpinilor şi ramurilor groase

pentru îndepărtarea adulţilor hibernanţi.

Măsuri curative

→ metode mecanice:

-utilizarea brâielor capcană din carton gofrat în prima jumătate a lunii mai, când insectele se

adăpostesc în perioada de estivaţie;

- scuturarea gărgăriţelor pe prelate, în cursul dimineţilor, în perioada umflării mugurilor, din 2 în 2

zile timp de 2-3 săptămâni.

→metode biologige: utilizarea speciilor entomofage, pentru reducerea densităţii populaţiilor

dăunătorului, cele mai importante fiind insectele prădătoare: Anthocoris nemorum L., Thanasimus

formicarius L. şi himenoptere parazitoide (Scambus pomorum Ratz, S. colobatus Grav.

(Ichneumonidae), Bracon intercessor Nees., B. minunator F., (Braconidae), Habrocytus grandis

Wel. (Pteromalidae).

→metode chimice prin aplicarea următoarelor produse de protecţie a plantelor:

Denumire produs Data expirare

cerificat

omologare

Doza recomandata Timp de

pauza

POLECI 31/10/2019 30-50 ml/hl apa (0,03-0,05 %) - măr

3 zile

CALYPSO 480 SC 30/04/2020 0,3 l/ha (0,02%) 14 zile

Promovarea bunelor practici agricole vine în sprijinul fermierilor având un rol important în

reducerea reziduurilor de pesticide din produsele agricole. Una dintre cauzele depăşirii limitelor

maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.

41/99

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Aphis pomi (De Geer)

Denumire populară: păduchele verde al mărului

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România

Plante gazdă: specific pentru măr, sporadic la păr, gutui, păducel, moşmon, scoruş.

Descriere

Adult: forma apteră (fără aripi) are 1,5-2 mm lungime, corpul piriform, de culoare verde gălbui, cu

capul verde sau brun. Antenele sunt gălbui şi mai scurte decât corpul, iar corniculele sunt negre.

Picioarele au culoare verzuie, cu vârful femurului, tibiile şi tarsele negre (fig.1). Forma aripată are 2-

2,5 mm lungime, protoracele şi abdomenul de culoare verde. Capul, corniculele, cauda, tarsele, baza

tibiilor şi a femurelor sunt negre sau fumurii. Antenele, sunt de asemenea negre, cu excepţia

antenelor 3 şi 4, care sunt galbene.

Ou: verde la depunere şi negru-lucios ulterior.

Larva: mai mică decât adultul, de culoare verde-gălbui (fig. 1).

Fig 1. Larve şi adult nearipat (https://www6.inra.fr)

Simptome: păduchii colonizează lăstarii şi partea inferioară a frunzelor. Din cauza înţepăturilor,

frunzele se răsucesc, se îngălbenesc şi cad prematur. De asmenea, lăstarii au o creştere redusă,

vârfurile răsucite, fructele sunt pipernicite şi nu mai formează muguri de rod pentru anul viitor. În

urma hrănirii, păduchii lasă pe organele infestate dejecţii dulci pe care se dezvoltă ciuperca

Capnodium salicinum. Pe frunze, acest lucru poate împiedica fotosinteza, afectând astfel

randamentul fotosintetic, iar fructele devin inestetice şi au valoare de piaţă redusă.

Biologie: are 8-12 generaţii/an. Iernează în stadiul de ou de rezistenţă depus pe lăstarii subţiri.

Eclozarea larvelor are loc în fenofaza de umflare a mugurilor de rod şi durează 6-8 zile. După o

scurtă perioadă de hrănire, larvele se dezvoltă şi apar femelele fundatrix aptere (mătci), care în urma

înmulţirii partenogenetice dau naştere la câte 30-40 de larve, care în 10-15 zile se transformă în

femele fundatrigene aripate şi nearipate, care continuă înmulţirea partenogenetică. Femelele aripate

42/99

asigură răspândirea dăunătorului de la un pom la altul sau de la o parcelă la alta. La sfârşitul verii

între virginogenele aptere apar formele sexupare aripate, care dau naştere la cele 2 sexe. După

copulaţie, femelele acestei forme depun câte un ou de rezistenţă.

Măsuri de management

Măsuri curative:

→ metode fizice: formarea de benzi de buruieni între rândurile de pomi, pentru a încuraja

dezvoltarea populațiilor dușmanilor naturali ai afidelor.

→ metode biologice: utilizarea duşmanilor naturali aparţinând familiilor: Chrysopidae,

Cecidomyiidae, Coccinellidae și Syrphidae.

→ metode chimice prin utilizarea următoarelor produse de protecţie a plantelor: Denumire produs Data expirare

cerificat

omologare

Doza recomandata Timp de

pauza

MOVENTO 100 SC 30/04/2025 1,875 l/ha, maxim 2 tratamente/sezon la un

interval de 14 zile, intervalul fenologic cuprins

între sfârşitul înfloritului până la începutul

colorării fructelor (BBCH 69-81) – măr și păr

21 zile

FASTER DELTA 31/10/2019 0,45 l/ha - măr 7 zile

DELTAGRI 31/10/2019 0,45 l/ha - măr 7 zile

MOSPILAN 20 SG/

KRIMA 20 SG

01/03/2020 0,300 kg/ha – măr și păr 14 zile

DECIS 25 WG 31/10/2019 0,045 kg/ha (0,003%) 7 zile

Promovarea bunelor practici agricole vine în sprijinul fermierilor având un rol important în

reducerea reziduurilor de pesticide din produsele agricole. Una dintre cauzele depăşirii limitelor

maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.

IMPORTANT!

Pagube mari se înregistrează în pepiniere unde este stânjenită creşterea puieţilor,

producându-se deformarea şi uscarea lăstarilor.

Atacuri mari se înregistrează în fenofaza de creştere intensă a lăstarilor, care corespunde

cu perioada mai-iulie.

43/99

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Archips rosana (Linnaeus)

Denumire populară: molia porumbarului

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România

Plante gazdă: specie polifagă, preferă mărul, părul, coacăzul şi păducelul

Descriere

Adult: prezintă dimorfism sexual, femela având aripile anterioare de culoare cenușie cu pete și linii

brune, cu vârfurile exterioare galben-portocaliu (fig. 1), în timp ce masculul este mai mic, cu desenul

de pe aripile anterioare, mai bine conturat, sub forma unei benzi transversale închise la culoare pe un

fond bruniu (fig. 2). Anvergura aripilor este de 18-22 mm la femelă și de 14-19 mm la mascul.

Aripile posterioare sunt cenușii.

Ou: este oval, depus distinct împreună cu alte 20-80 de ouă în ooplăci plate, de culoare verzuie.

Larva: are la completa dezvoltare o lungime de 18-20 mm, culoarea corpului translucidă, de la

verde palid până la verde-măsliniu închis. Capul și pronotul sunt de culoare brună-închis uneori

verzui.

Pupa: are 10-12 mm lungime, este fusiformă şi de culoare galbenă-maronie.

Fig. 1. Femelă Fig. 2. Mascul Fig. 3. Simptom pe ramură de păr

(http://www.ukmoths.org.uk/) (https://www7.inra.fr) (https://www7.inra.fr)

Simptome: Prezența frunzelor răsucite în formă de țigară (fig. 3), a inflorescențelor înfășurate cu

fire de mătase și adâncituri largi ce deteriorează suprafața fructelor în curs de dezvoltare sunt indicii

ale prezenței dăunătorului. În timpul hrănirii, larva țese fire mătăsoase în jurul organelor atacate:

boboci florali, frunze și pulpa fructelor. Mugurii terminali sunt adesea cei mai atacați.

Biologie: are o generație pe an şi iernează în stadiul de ou. Primele larve eclozează în aprilie, iar

omizile se observă în aprilie-mai pe foliaj și butoni florali. Dezvoltarea larvelor durează 25-60 de

zile. Împuparea are loc în locurile de hrănire, în funzele rulate începând cu luna iunie timp de 8-14

zile. Adulţii apar de la sfârșitul lui iunie până la sfârșitul lui august. Zborul lor are loc în amurg și

sunt atrași de lumină. Fecunditatea medie este de 100-150 de ouă. Ouăle sunt depuse în august-

septembrie, într-un strat, în grupe de 20-80 de ouă, în ooplăci, pe coaja netedă a părții inferioare a

trunchiului la o înălțime de 7-27 cm de la sol, sau în punctul de ramificație a șarpantelor.

Măsuri de management

Măsuri preventive:

• toaletarea livezilor după recoltat și eliminarea scoarței vechi din partea inferioară a trunchiurilor;

44/99

• in timpul tăierilor de fructificare sau de conducere a coroanelor, se vor controla șarpantele și

trunchiurile în scopul depistării și îndepărtării ooplăcilor, și se vor elimina ramurile vechi și

bolnave;

• văruirea trunchiurilor în primăvară;

• în vegetație îndepărtarea și distrugerea omizilor și a cuiburilor de frunze răsucite specific;

• amplasarea capcanelor cu feromoni pentru captura adulților și stabilirea în funcție de capturi a

măsurii curative cu cea mai mare eficiență;

Măsuri curative

→metode biologice: prin atragerea prădătorilor naturali, precum viespile parazite din familia

Ichneumonidae, muştele din familia Tachinidae, păsările şi ploşniţele răpitoare sau cu compuși care

conțin Bacillus thuringiensis.

- utilizarea capcanelor de feromoni pentru monitorizarea nivelului populaţiei insectei, prognoza

apariţiei și dezorientarea adulților în perioada de împerechere.

→metode chimice prin aplicarea următorului produs de protecţie a plantelor:

Denumire produs Data expirare

cerificat

omologare

Doza recomandata Timp de

pauza

AFFIRM OPTI 30/04/2025 2,0 kg/ha (maxim 3 tratamente pe sezon la

interval de 7 zile).

7 zile

Promovarea bunelor practici agricole vine în sprijinul fermierilor având un rol important în

reducerea reziduurilor de pesticide din produsele agricole. Una dintre cauzele depăşirii limitelor

maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.

IMPORTANT !

Este un dăunător important pentru măr, păr, trandafir și coacăz negru.

Prezența lui în plantaţii are ca efect deteriorarea și căderea prematură a fructelor, curbarea

și deformarea frunzelor, creșterea redusă a pomilor și reducerea randamentului plantației.

45/99

FIŞĂ FITOSANITARĂ

Ceresa bubalus Fabricius

Denumire populară: cicada gheboasă

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România

Plante gazdă: dăunătorul este polifag, atacă şi seminţoasele

Descriere

Adult: 8-10 mm lungime, femelele fiind puţin mai mari decât masculii. Corpul este de culoare verde

intens sau cenuşiu închis, complet acoperit de un pronot puternic bombat, prelungit lateral de două

expansiuni curbate, iar posterior prezintă o carenă care acoperă o parte din aripi (fig.1). Aripile sunt

verzi, semitransparente, iar picioarele posterioare sunt adaptate pentru sărit.

Larva: de prima vârstă este de culoare albicioasă şi are corpul acoperit cu mai multe prelungiri

tegumentare spiniforme.

Oul: de culoare albicioasă, de 2-2,2 mm lungime.

Fig. 1. Femela (https:// frosera.ro) Fig. 2. Atac pe tulpină (https:// sanatateaplantelor.ro)

Simptome: femelele depun ouăle în scoarţa ramurilor de 2-3 ani, cu diametrul de 0,5-1 cm, într-o

incizie, în locul respectiv scoarţa se desprinde şi se formează crăpături care întrerup circulaţia sevei

(fig.2). La atacuri puternice (număr mare de ponte) ramurile nu mai fructifică normal şi se usucă. În

plus, inciziile crează porţi de pătrundere pentru diferiţi agenţi patogeni. În urma atacului larvelor,

frunzele devin roşii-violacee la început, apoi se brunifică şi se usucă.

Biologie: specie monovoltină, iernează în stadiul de ou, depus toamna în crestături efectuate cu

ovipozitorul de femelă în scoarţa tânără şi care rezistă până la -20°C. O femelă depune în medie 80-

100 de ouă, iar perioada ovipozitară durează 50-162 de zile. La sfârşitul lunii mai începe eclozarea

larvelor care cad pe sol şi caută plante cultivate sau spontane cu care se hrănesc. Larvele se

deplasează cu o viteză redusă, între 5-10 m/oră şi dacă pe o rază de 2-3 m în jurul plantei nu găsesc

plante pentru hrănire, acestea mor. Dezvoltarea larvară durează 70 zile, astfel în luna iulie apar noii

adulţi care la fel ca şi larvele se hrănesc cu seva plantelor atacate. Masculii ocupă vârful coroanei, în

timp ce femelele stau la baza acestora.

46/99

Măsuri de management

Măsuri preventive

- controlul atent al materialului săditor;

- sortarea şi eliminarea puieţilor infestaţi;

- menţinerea intervalului sau cultivarea cu graminee, liliacee, cucurbitacee pe care larvele nu se pot

hrăni sau dezvolta;

- îndepărtarea buruienilor din jurul pomilor.

Măsuri curative

→ măsuri biologice – prin utilizarea parazitului Polynema striaticorne

IMPORTANT !

Gradul de dăunare depinde de numărul de ouă/pom, de vârsta pomului şi de starea

fiziologică, dar şi de specie.

47/99

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Contarinia pyrivora (Riley)

Denumire populară: țânțarul perelor.

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România.

Pante gazdă: specie monofagă (atacă doar speciile de păr): Pyrus sativa, P. pyraster, P. salicifolia.

Soiurile rezistente la atac sunt Anjou, Sekel și Lawrence.

Descriere

Adult: 2–4 mm lungime, de culoare brună-gălbuie-negricioasă, cu capul și toracele de culoare mai

închisă. Antenele și picioarele sunt lungi și au culoarea brun-negricioasă. Aripile anterioare sunt

dezvoltate, transparente, brunii. Abdomenul este galben și prezintă pe fiecare segment, dorsal și

ventral, câte o bandă dreptunghiulară lată, de culoare brună (fig.1).

Ou: este oval și pedicilat, de culoare albă.

Larva: este apodă și eucefală, iar la completa dezvoltare are dimensiunea corpului de 2,5–3 mm.

Fig.1 Femelă (https://www7.inra.fr) Fig. 2. Atac larve (https://www7.inra.fr)

Simptome: în mod obișnuit larvele se găsesc mai multe într-o floare, acestea înțeapă și sug sucul

celular din ovar apoi din pereții hipertrofiați ai ovarului transformat în fruct. Fructele atacate în

prima fază, încep să se dezvolte mai repede, apoi îşi încetează creșterea, se brunifică și cad. De

asemenea, fructele atacate sunt deformate, dure și fade la gust, multe din ele crapă, se strică sau se

usucă și cad înainte de a ajunge la maturitate. Fructul atacat în secțiune prezintă în mijlocul acestuia

un țesut moale, brunificat, în masa căruia se găsesc larvele (fig. 2).

Biologie: are o generație pe an şi iernează în stadiul de pupă în stratul superficial al solului din

livezi. Primii adulți apar la începutul lunii mai, în fenofaza de îmbobocire a pomilor. După copulație,

femelele depun ouăle în interiorul bobocilor florali nedeschiși, ouăle fiind depuse în grupe de câte 5-

30 într-un boboc floral, lipite de stamine și pistil. Într-un boboc floral pot depune ouă mai multe

48/99

femele astfel încât pot exista până la 100 de larve într-un fruct. Larvele apar la 4-5 zile de la

depunerea pontei, iar acestea se deplasează spre ovar unde încep să devoreze interiorul acestuia,

absorbind sucul celular rezultat prin zdrobirea țesuturilor. Din cauza înțepăturilor pereții ovarului se

hipertrofiază față de cele neinfestate. Spre sfârșitul lunii mai după 4-5 săptămâni de la ecloziune,

larvele încetează să se mai hrănească și migrează în sol unde pătrund la 3-5 cm adâncime, formează

un înveliș alb, ovoid, care se acoperă la exterior cu pământ. Transformarea în pupe are loc cu 15 zile

înainte de apariția adulților.

Măsuri de management

Măsuri preventive

• cea mai eficientă metodă de combatere constă în adunarea tuturor fructelor deformate înainte ca

larvele să le părăsească și distrugerea sau folosirea lor ca hrană la animale.

• săparea periodică sau cultivarea terenurilor din jurul pomilor.

Măsuri curative

→metode biologice utilizându-se paraziți și prădători, cum ar fi himenopterele: Inostema pyricola,

Inostema boscii, Platygaster lineatus, Prosactogaster lineata., Tridymus pyricola, Chamodon

apterus.

IMPORTANT!

Tratamentele chimice timpurii, aplicate în combaterea păduchelui din San José și a

viespii perelor, sunt eficace și împotriva țânțarului perelor.

49/99

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Cydia pomonella Linnaeus

Denumire populară: viermele merelor

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în Romania

Plante gazdă: dintre seminţoase preferă: mărul, părul şi gutuiul.

Descriere

Adult: are aripile anterioare alungite, de culoare cenușie, cu striuri transversale de culoare negru-

cenușiu, spre vârf cu o pată mare, în formă de semilună de culoare brună, mărginită de dungi

galbene-aurii. Aripile posterioare sunt brune-roşcate, cu reflexe arămii. Anvergura aripilor este de

15-22 mm, femela fiind mai mare decât masculul cu aproximativ 4 mm.

Ou: de formă elipsoidală, plat, are 1,15-1,38 mm lăţime şi 0,93-1,01 mm lungime.

Larvă: la completa dezvoltare măsoară 16-20 mm lungime, are culoarea corpului rozalie, capul şi

plăcile toracice brune şi pe fiecare segment prezintă negi negricioși (fig. 2).

Pupă: de culoare variabilă de la brună-gălbuie până la brun-închis, cu lungimea de 8-12 mm.

Fig.1. Adult (https://gd.eppo.int) Fig. 2. Larvă (https://gd.eppo.int)

Simptome: larvele primei generaţii atacă fructele tinere, iar cele din generaţia a doua fructele ajunse

la maturitatea de consum. Fructele atacate se recunosc după galeriile prezente în pulpa fructului,

pline de excremente şi resturi de hrană.

Biologie: iernează în stadiul de larvă într-un cocon mătăsos, în crăpăturile scoarței pomilor, sub

frunze căzute, în lăzile de depozitare, în depozitele de păstrare a fructelor sau alte adăposturi. Poate

dezvolta două generații pe an, uneori şi a treia incompletă. Primăvara, în luna aprilie are loc

împuparea, după care în luna mai apar fluturii primei generații, perioadă care poate coincide cu

fenofaza scuturării petalelor sau în alți ani cu perioada înfloritului. Zborul fluturilor este crepuscular

dar poate continua pe parcursul nopții în perioadele calde. După 5-6 zile de zbor are loc copulația și

apoi ponta. Ouăle sunt depuse izolat pe frunze, fructe sau lăstari, femela preferând suprafețele

netede. Incubația poate dura 6-13 zile după care larvele eclozează. Omizile neonate se deplasează

timp de 24-48 ore în căutarea fructelor, rozând porțiuni mici din pieliță, care cu timpul se

cicatrizează fiind predispuse atacului cauzat de unele bacterii și ciuperci. Pe măsură ce cresc pătrund

50/99

în fruct unde fac o galerie în direcția căsuţei seminale, consumând semințele. Într-un fruct se

dezvoltă o singură larvă. La completa dezvoltare larvele părăsesc fructele și se retrag în locuri

adăpostite unde își confecționează coconul pentru împupare. Fluturii din a doua generație apar în

lunile iunie-iulie și zborul se prelungește până în august. Femelele acestei generații depun ouăle pe

fructe foarte rar pe frunze. Activitatea larvară este similară cu a celor din prima generație. La

completa dezvoltare omizile părăsesc fructele și migrează către locurile de iernare, unde rămân în

diapauză până la primăvara următoare.

Măsuri de management

Măsuri curative

→metode mecanice:

- răzuirea trunchiului şi ramurilor mai groase de scoarţa exfoliată;

- instalarea de brâie-capcană în jurul trunchiului pomilor pentru capturarea larvelor;

- strângerea fructelor atacate și distrugerea lor.

→metode biologice:

- utilizarea viespilor parazite: Trichogramma embryophagum, Trichogramma cacoeciae,

Trichogramma evanescens, Pristomerus vulnerator.

- utilizarea capcanelor cu feromoni sexuali pentru capturarea adulţilor în vederea diminuării

nivelului populaţional, dar şi pentru avertizarea tratamentelor (1 capcană/ha, la distanţă de minimum

50 m între ele)

→metode chimice prin aplicarea următoarelor produse de protecţie a plantelor: Denumire produs Data expirare

cerificat

omologare

Doza recomandata Timp de

pauza

AFFIRM OPTI 30/04/2025 2,0 kg/ha 7 zile

IMIDAN 40 WG 31/07/2019 1,25kg/ha – 28 zile

FULGER 200 SL 30/04/2019 0,2 l/ha se aplica de la inceputul fazei de

dezvoltare a fructelelor

14 zile

PROTEUS OD 110 30/04/2020 0,75 l/ha - măr 14 zile

ZEBRA 31/12/2019 0,15 l/ha - măr 14 zile

SHERPA 100 EW 17/10/2021 0,30 l/ha - măr 14 zile

LASER 240 SC 30/04/2020 0,9 l/ha 7 zile

POLECI 31/10/2019 30 ml/hl 3 zile

KAISO SORBIE 5 EG 11/09/2019 0,015 %, 7 zile

NOVADIM PROGRESS 31/07/2019 1,125 L/ha (se aplică la avertizare) NA*

HARPUN 31/12/2019 1L/ha NA*

CORAGEN 30/04/2025 150 ml/ha 14 zile

RELDAN 22 EC 20/12/2021 2,0- 2,2 l/ha 21 zile

„ *’’ - neaplicabil

Promovarea bunelor practici agricole vine în sprijinul fermierilor având un rol important în

reducerea reziduurilor de pesticide din produsele agricole. Una dintre cauzele depăşirii limitelor

maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.

IMPORTANT !

Produce pagube însemnate în toate zonele țării. Fructele atacate nu au valoare comercială,

iar pagubele pot fi de 80-90% din totalul producției.

51/99

FIŞĂ FITOSANITARĂ

Dasineura pyri Bouché

Denumire populară: ţânţăruşul frunzelor de păr

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România

Plante gazdă: părul (Pyrus sativa)

Descriere

Adult: culoare cafeniu-închis, pe spate prezintă patru rânduri de perişori de culoare galbenă, iar pe

parţile laterale ale abdomenului câteva linii roz. Lungimea corpului variază între 1-2,5 mm,

dimensiuni cu diferenţe mari, practic unii indivizi fiind de două ori mai mari (fig.1).

Ou: culoare alb-gălbuie.

Larva: culoare galben-deschis, cu lungimi cuprinse între 1-2,5 mm.

Fig. 1. Adult ( https:// www7.inra.fr) Fig. 2. Atac pe frunze (https:// bladmineerders.nl )

Simptome: frunzele atacate se deformează, se răsucesc din ambele părţi ale limbului spre centru,

către nervura principală, căpătând o formă aproape cilindrică asemănătoare unei ţigări (fig.2).

Biologie: are două generaţii pe an, una în aprilie-iulie şi cealaltă în iulie-aprilie. Adulţii din generaţia

a doua apar primăvara, în aprilie din larvele care au iernat în sol. Aceştia depun ouăle pe ramurile

tinere, respectiv pe partea superioară a frunzelor. După eclozare larvele migrează pe marginea

limbului frunzelor unde încep să se hrănească cu sucul proaspăt al acestora. La completa dezvoltare

migrează la baza pomului în sol şi se transformă în pupe de culoare galben-deschis, apariţia noilor

tânţari adulţi având loc după 16-20 zile.

Măsuri de management

Măsuri preventive

- aplicarea la timp a lucrărilor solului şi în vegetaţie permite dezvoltarea optimă a plantelor şi

determină suportarea atacului într-o manieră mai bună, prevenind astfel pagubele.

52/99

Măsuri curative

→ măsuri biologice prin utilizarea prădătorilor: ploşniţa Anthocoris nemorum, ţânţarul

Lestodiplosis pyri (parazit al larvelor) şi viespea Platygaster demades (parazit al ouălor).

→ măsuri chimice prin aplicarea tratamentelor cu produsul de protecţie a plantelor - Denumire produs Data expirare

cerificat

omologare

Doza recomandata Timp de

pauza

MOVENTO 100 SC

30/04/2025

1,875 l/ha, maxim 2 tratamente/sezon la un

interval de 14 zile, intervalul fenologic cuprins

între sfârşitul înfloritului până la începutul

colorării fructelor (BBCH 69-81)

21 zile

Promovarea bunelor practici agricole vine în sprijinul fermierilor având un rol important în

reducerea reziduurilor de pesticide din produsele agricole. Una dintre cauzele depăşirii limitelor

maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.

IMPORTANT !

Acest dăunător produce pagube însemnate distrugând pomii. Atacă livezile şi

plantaţiile, în special dacă părul este plantat pe spalieri, întrucât larvele migrează uşor

de pe un pom pe altul, invazia fiind uneori în totalitate.

53/99

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Dysaphis plantaginea Passerini

Denumire populară: păduchele cenușiu al mărului

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România.

Plante gazdă: măr

Descriere

Adult:

- femela apteră prezintă corp globulos, oval, de culoare roz până la cenușie-albăstruie închis și

acoperit cu o pudră ceroasă de culoare albă. Lungimea corpului oscilează între 1,5 și 2,2 mm.

Corniculele sunt mici și cilindrice, treimea superioară a antenelor, tarsele și corniculele sunt brune

închis. Coada este scurtă, neagră și triunghiulară (fig. 1).

- femela aripată are corpul alungit de culoare brună.

Ou: este oval-alungit, de culoare neagră strălucitoare, lung de 0,5-0,6 mm.

Fig1. Femele aptere (https://www.cabi.org) Fig. 2. Simptom pe lăstar de măr (https://www.cabi.org)

Simptome: păduchii se localizează pe partea inferioară a frunzelor, hrănindu-se cu sucul celular din

țesuturi. Frunzele se curbează spre partea inferioară, se îngălbenesc, se usucă și cad. Creșterea

lăstarilor tineri este stânjenită, vârful se deformează, lemnul nu se maturează.

Fructele de pe lăstarii infectați stagnează în creștere, suferă deformări caracteristice, mai ales

în zona caliceală și își pierd calitățile comerciale.

La suprafața organelor atacate apare “roua de miere” care favorizează dezvoltarea unor

ciuperci din genul Capnodium, ce produce fumagina.

54/99

Biologie: este o specie migratoare, holociclică, dioecică. Planta gazdă primară este mărul, iar planta

gazdă secundară pătlagina. Specia dezvoltă obișnuit 4 generații pe an. Iernează în stadiu de ou depus

izolat sau în grupuri mici pe ramuri anuale de măr sau la baza mugurilor.

Măsuri de management

Măsuri preventive:

- încurajarea dezvoltării populațiilor din fauna utilă în vară și toamnă prin păstrarea în livadă și în

jurul acesteia a plantelor de refugiu sau a plantelor înflorite;

- evitarea utilizării insecticidelor cu spectru larg.

Măsuri curative:

→ metode biologice prin utilizarea speciilor prădătoare: Adalia bipunctata, Adalia decempunctata,

Anthocoris nemoralis, Chrysopa pallens, Chrysoperla carnea.

→ metode chimice prin aplicarea tratamentelor cu următorul produs de protecţie a plantelor

Denumire produs Data expirare

cerificat

omologare

Doza recomandata Timp de

pauza

TEPPEKI 31/08/2021

0,01% 21 zile

Promovarea bunelor practici agricole vine în sprijinul fermierilor având un rol important în

reducerea reziduurilor de pesticide din produsele agricole. Una dintre cauzele depăşirii limitelor

maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.

IMPORTANT !

Atacuri intense se înregistrează în anii cu primăveri călduroase și secetoase.

Maximul de dăunare are loc în perioada de creștere intensivă a lăstarilor erbacei.

55/99

FIŞĂ FITOSANITARĂ

Epidiaspis leperii Signoret

Denumire populară: păduchele roz-ţestos al părului

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România

Plante gazdă: dăunătorul este polifag, atacă livezile de păr, măr, prun, nuc, coacaz, arbori şi arbuşti

ornamentali (castan, corn, păducel etc.), dar cele mai mari pagube produce la măr şi păr.

Descriere

Adult: femela are 1,4-1,6 mm lungime, corp piriform, de culoare roz-deschis, cu pigidiul galben

auriu (fig.1). Scutul femel este aproape circular, cenuşiu-deschis, cu diametrul de 1,5-1,8 mm.

Masculul măsoară între 0,26-0,44 mm lungime şi 0,12-0,16 mm lăţime, are corpul de culoare roz–

violacee, cu ochii negri, antene pubescente, formate din 9 articole. Scutul mascul are 0,6-0,7 mm

lungime şi este alungit, cenuşiu-deschis, prevăzut cu o carenă mediană longitudinală.

Ou: oval, gălbui, de 0,22-0,28 mm lungime.

Larva: 0,20-0,40 mm lungime, corp eliptic, de culoare roz-violacee.

Fig. 1. Femela ( https:// www7.inra.fr) Fig. 2. Atac pe fructe (http://phytosanitarysolutions.com)

Simptome: păduchele colonizează tulpinile, ramurile, lăstarii şi fructele (fig. 2). Din cauza atacului

scoarţa se exfoliază şi se formează crăpături adânci, fructele au dimensiuni reduse. La atacuri severe

ramurile sunt distorsionate şi în final se usucă. La locul de hrănire ţesuturile se opresc din creştere

apărând astfel deformările şi plantele sunt predispuse la rupere în aceste puncte.

Biologie: are o singură generaţie pe an şi iernează ca femelă, sub scut, pe scoarţa pomilor.

Primăvara, după o perioadă de hrănire de 40-45 zile, în prima jumătate a lunii mai, femelele încep

ponta şi depun ouăle sub scut, în timpul perioadei ovipozitare de 3-4 săptămâni, prolificitatea fiind

de 50-60 ouă. Incubaţia durează 6-8 zile, larvele eclozând în iunie-iulie şi pe măsură ce apar ies de

sub scut, migrează şi se fixează pe ramuri şi tulpini în decursul câtorva ore. După o perioadă de

hrănire de 20-30 zile larvele năpârlesc şi trec în vârsta a doua, iar după încă 20-25 zile de hrănire se

transformă în adulţi, masculi şi femele. După împerechere masculii mor, iar femelele se hrănesc încă

1-2 luni şi apoi iernează.

56/99

Măsuri de management

Măsuri preventive

- aplicarea lucrărilor solului şi în vegetaţie la timp permite dezvoltarea optimă a plantelor;

- la înfiinţarea livezilor se vor folosi puieţi neinfestaţi, proveniţi din pepiniere autorizate;

- altoii se vor procura din livezi neinfestate.

Măsuri curative

→ măsuri biologice – păduchele are numeroşi duşmani naturali, dintre care o importanţă mai mare

o prezintă buburuza Chilocorus bipustulatus şi viespea Prospaltella perniciosi.

IMPORTANT !

Pomii atacaţi se debilitează şi dau recolte scazute.

57/99

FIŞĂ FITOSANITARĂ

Eriosoma lanigerum Hausm.

Denumire populară: păduchele lânos, păduche de sânge

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România

Plante gazdă: mărul şi mai rar părul, gutuiul şi păducelul.

Descriere

Forme aptere (nearipate): corp oval, globulos, de culoare brun-închis, acoperit în întregime cu

filamente ceroase lungi, care pot atinge 3-4 mm lungime. Corniculele sunt foarte reduse, antenele au

6 articole, lungimea corpului variază între 1,5-2,5 mm (fig.1).

Forme aripate: corp alungit, de 1,8-2,3 mm lungime, de culoare brun-închis. Pe abdomen sunt

prezente filamente ceroase. Antenele au 6 articole, iar aripile au nervura mediană împărţită o singură

dată.

Oul de iarnă: este negru lucios şi de formă ovală.

Fig. 1. Forme aptere (https:// influentialpoints.com) Fig. 2. Colonii pe măr (https://gd.eppo.int)

Simptome: păduchele colonizează tulpinile, ramurile, lăstarii şi rădăcinile pomilor, niciodată însă

frunze (fig. 2). Părţile atacate se hipertrofiază (cresc în volum) şi apar umflături sub formă de

nodozităţi sau tumori canceroase. Astfel, pomul atacat are o dezvoltare anormală, o fructificare

redusă şi în câţiva ani piere. Prin strivirea păduchelui lânos se eliberează un lichid roşu, asemănător

sângelui, de unde şi denumirea populară „ păduche de sânge”.

Biologie: în ţara noastră prezintă un ciclu biologic incomplet, cu dezvoltare doar pe măr, rar şi pe

păr sau gutui. Dăunătorul are 8-12 generaţii în cursul unui an, în funcţie de condiţiile de viaţă mai

mult sau mai puţin prielnice. Primăvara devreme imediat ce temperatura atinge 5-6°C şi vegetaţia

începe să înverzească, larvele încep să se hrănească la locurile de hibernare sau migrează de la

rădăcini pe tulpini şi ramuri devenind foarte repede femele adulte, în numai una sau maxim 2

săptămâni. În tot cursul anului înmulţirea are loc pe cale partenogenetică, o femelă dând

58/99

naştere până la 150 de larve în întreaga perioadă de depunere a ouălor, care durează între 10 şi 15

zile. În timpul verii printre formele aptere apar şi forme aripate care infestează plantaţiile. Spre

toamnă o serie de indivizi coboară pe rădăcini şi dau naştere la forme radicicole. Iernează în stadiul

larvar pe părţile aeriene ale pomului sau ca forme hipogee (în sol). O generaţie se dezvoltă în 20-25

zile.

Măsuri de management

Măsuri preventive

- cultivarea de soiuri rezistente la atacul dăunătorului.

Măsuri curative

→ metode mecanice: îndepărtarea ramurilor şi lăstarilor afectaţi.

→ metode biologice: folosirea viespei parazite Aphelinum mali, care depune câte un ou în corpul

păduchelui şi larva care ia naştere se hrăneşte cu organele interne ale păduchelui, distrugându-l

uneori în proporţie de 80-90%. Această viespe este răspândită şi la noi în ţară, adaptându-se foarte

bine climatului nostru.

→ metode chimice prin aplicarea următoarelor produse de protecţie a plantelor:––, – Denumire produs Data expirare

cerificat

omologare

Doza recomandata Timp de

pauza

MOVENTO 100 SC 30/04/2025

1,875 l/ha, maxim 2 tratamente/sezon la un

interval de 14 zile, intervalul fenologic cuprins

între sfârşitul înfloritului până la începutul

colorării fructelor (BBCH 69-81) - măr

21 zile

PYRINEX 25 CS 31/01/2020 0,3% (4,5 l/ha in 1500 l apa) - măr 21 zile

MOSPILAN 20 SP 01/03/2020 0,375 kg/ha (0,025%) - măr 14 zile

MOSPILAN 20 SG 01/03/2020 0,300 kg/ha (0,02 %) - măr

14 zile

MAVRIK 2 F 18/12/2021 0,05% - măr NA*

„ *’’ - neaplicabil

Promovarea bunelor practici agricole vine în sprijinul fermierilor având un rol important în

reducerea reziduurilor de pesticide din produsele agricole. Una dintre cauzele depăşirii limitelor

maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.

IMPORTANT !

Răspândirea păduchelui lânos se face cu uşurinţă de la o plantă la alta prin intermediul

vântului.

Insecta este dificil de combătut, dar prin aplicarea combinată a metodelor de

management acest dăunător periculos poate fi ţinut sub control.

59/99

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Eriophyes pyri (Pgst)

Denumire populară: acarianul frunzelor de păr

Statut: organism non-carantină, prezent în România.

Pante gazdă: specie monofagă, infestează doar părul cultivat și spontan.

Descriere

Adult: corp alungit, cilindric, de 0,15 – 0,20 mm lungime, de culoare galbenă, abdomenul prezintă

două perechi de picioare. Identificarea speciei necesită examen microscopic de laborator.

Fig.1. Atac pe frunze (foto ANF) Fig. 2. Atac pe inflorescențe (https://www7.inra.fr)

Simptome: dăunează adulții și larvele, care înțeapă și sug sucul celular din țesutul frunzelor

infestate. Ca urmare, țesuturile atacate se deformează (gofrează), apar niște pustule (gale) galben-

roșcate, care cu timpul se extind pe întreaga suprafață formând pete mari negre sau brune. În cazul

unui atac puternic este cuprinsă toată suprafaţa frunzei, care se usucă şi cade. Fructele atacate sunt

distorsionate şi cad prematur.

Biologie: specia are 3–4 generații pe an şi iernează ca femelă, sub solzii mugurilor, într-un mugure

putând ierna până la 500 de indivizi. În primăvară, la pornirea în vegetație a pomilor, în lunile

martie-aprilie, femelele părăsesc locurile de iernare și migrează în vederea hrănirii pe dosul

frunzelor. Acestea pătrund prin epiderma inferioară în țesuturile frunzelor, unde are loc înmulțirea

populației. Spe sfârșitul lunii martie sunt depuse primele ouă, o femela având capacitatea de a

depune în jur de 20-30 de ouă. După distrugerea țesuturilor în care s-au instalat, acarienii ies la

suprafața frunzei în căutarea altor locuri sănătoase, pe care le infestează și astfel continuă înmulțirea

acarianului.

Prima generație evoluează până la mijlocul lunii mai, a doua și cea de a treia generație se

eșalonează până la sfârșitul lunii august, iar când timpul este favorabil poate evolua și generația a

60/99

patra, până în cursul lunii septembrie. Începând din iulie, parte din femele migrează sub solzii

mugurilor dorminzi și rămân în diapauză.

Măsuri de management

Măsuri curative

→metode biologice prin activitatea acarienilor prădători din familiile Phytoseyidae, Tarsonemidae

și Tydeidae.

IMPORTANT!

Primele gale apar în fenofaza de înflorire a pomilor

Nivelul cel mai ridicat populației se înregistrează în cursul lunii iulie, când în fiecare gală se

pot găsi câte 50-60 de indivizi.

61/99

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Euproctis chrysorrhoea L

Denumire populară: fluturele cu vârful abdomenului auriu

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România

Plante gazdă: specie polifagă, atacă şi mărul, părul, gutuiul.

Descriere

Adult: cap alb, antene pectinate la mascul, iar la femele filiforme. Au toracele şi primele trei

segmente abdominale de culoare albă, abdomen scurt şi gros, la extremitate prevăzut cu un smoc de

peri mătăsoşi, de culoare aurie (fig. 1). Aripile sunt de culoare albă, uneori pe cele anterioare find

prezente câteva pete punctiforme de culoare neagră şi anvergura aripilor este de 32-40 mm.

Ou: sferic, de culoare brun-cenuşie

Larva: 30-40 mm lungime, de culoare brună-închis, cu corpul ornat dorsal cu dungi longitudinale

roşii-brunii, iar lateral câte o dungă albă întreruptă la fiecare segment şi acoperit de peri rari şi lungi,

galbeni-cafenii. Pe segmentele 9 şi 10 sunt prezenţi doi negi roşii (fig. 2).

Fig. 1 Adult (https://www.leps.it) Fig.2. Larva (https://gd.eppo)

Simptome: sunt atacaţi mugurii şi frunzele tinere, ceea ce conduce la reducerea numărului de boboci

florali, la dezvoltarea tardivă a plantelor şi în reducerea dimensiunilor florilor. La atac puternic se

produce defolierea masivă a pomilor atacaţi.

Biologie: specie monovoltină, iernează în stadiul de larvă de vârsta a doua, în cuiburi compacte,

formate din frunze uscate, fixate la vârful ramurilor cu fire mătăsoase. În perioada de formare a

mugurilor, larvele părăsesc cuiburile ziua pentru a se hrăni cu frunzele în formare, iar în timpul

nopţii sau în perioade răcoroase revin în cuiburi. Larvele năpârlesc de mai multe ori până la

completa dezvoltare, în ultimele vârste devin solitare când defoliază intens pomii. La sfârşitul lunii

mai-începutul lunii iunie se transformă în crisalide pe ramurile plantelor atacate. Spre sfârşitul lunii

iunie încep să apară adulţii, eşalonat pe durata a 15-20 zile, atingând maximul de densitate numerică

pe parcursul lunii august.

62/99

Femelele depun ouăle în grupe de câte 200-500, pe partea inferioară a frunzelor, fiind

acoperite de peri galbeni-aurii, proveniţi de pe abdomenul femelelor. Incubaţia durează 12-14 zile şi

eclozarea are loc în cursul lunii august. După eclozare larvele migrează spre vârful unei ramuri,

aglomerează mai multe frunze şi formează cuibul de hibernare. În cursul lunii septembrie năpârlesc,

nu se mai hrănesc şi iernează în cuiburi.

Măsuri de management

Măsuri curative

→ metode fizice: cea mai ușoară şi ieftină metodă este îndepărtarea şi distrugerea cuiburilor de iarnă

(omizitul).

→ metode biologice prin:

- parazitarea ouălor de către Trichogramma evanescens şi Telenomus phalaenarum;

- parazitarea larvelor de viespi din familia Braconidae (Apanteles lacteicolor, Meteorus

versicolor) şi Chalcididae (Pteromalus nidulana, P. puparum, Tetrastichus sokolovskii);

- atacul păsărilor insectivore, în special cucul şi piţigoiul, care au rol în reglarea ritmului de

înmulţire a fluturelui (un piţigoi poate distruge într-o vară 5 milioane de omizi)

IMPORTANT!

Pomii mor doar în cazuri foarte rare și numai datorită unei combinații de mai mulți factori

nefavorabili.

Dăunătorul ridică şi o problemă de sănătate umană, deoarece prezenţa cauzează oamenilor

dermatite.

63/99

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Hedya dimidioalba (Retzius)

Denumire populară: molia verde a mugurilor

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România.

Plante gazdă: atacă preferențial mărul, se poate întâlni și pe păr, cais, prun, cireș, moșmon și chiar

coacăz.

Descriere

Adult:.cu anvergura aripilor cuprinsă între 17–21 mm, capul și toracele de culoare brună închis, iar

abdomenul brun deschis. Aripile anterioare sunt bicolore, jumătatea bazală fiind cenușie, marmorată

cu albastru-argintiu, iar jumătatea apicală de culoare albă cu câteva pete mici, brune-fumurii (fig. 1).

Aripile posterioare sunt cenușii.

Ou: oval, aplatizat, albicios, de 0,6-0,8 mm.

Larva: în primele 8 zile este galbenă, apoi corpul său devine verde-măsliniu având pe fiecare

segment negi mari, negri cu câte un fir de păr fin și moale. Capul și placa toracică sunt de culoare

negru-strălucitor. Înainte de hibernare are 6-8 mm, iar la dezvoltarea completă, este groasă, conică la

ambele capete și atinge lungimea de 18 – 20 mm.

Pupa este brună-neagră până la negru-închis strălucitor.

Fig.1. Adult (https://www7.inra.fr ) Fig.2. Fruct cu răni tipice (https://www7.inra.fr )

Simptome: pe vârfurile ramurilor, larvele hibernante formează cuiburi, prin aglomerarea

primordiilor florale și foliare, pe care le înfășoară cu o pânză fină din fire mătăsoase, la adăpostul

cărora rod bobocii florali și frunzele tinere. Larvele estivale sub o țesătură mătăsoasă rod fructele la

punctul de atingere cu o frunză, producând răni tipice în pulpă (fig 2), care depreciază fructele. Pe

rosături se pot instala microorganisme patogene, care pot distruge ulterior fructul.

Biologie: are o singură generație pe an şi iernează ca larvă tânără într-un cocon mătăsos, în

crăpăturile scoarței sau în solzii mugurilor. Larvele își reiau activitatea în martie-aprilie, se dezvoltă

timp de circa 40 de zile, după care se împupează într-un cocon, în interiorul unei frunze spiralate, la

locul de hrănire, fază de dezvoltare care durează 2-3 săptămâni. Adulții zboară în orele următoare

apusului și precedente răsăritului soarelui, între iunie și august și sunt ușor atrași de lumină.

Femelele depun în medie 120-150 de ouă, izolat sau în pachete mici, pe frunze. Incubația durează 6-

64/99

8 zile, apoi larvele din noua generație se hrănesc până la venirea frigului când se retrag spre locurile

de iernare.

Măsuri de management

Măsuri preventive

• examinări periodice ale coroanei pomilor, pentru depistarea și îndepărtarea cuiburilor și pentru a

decide măsurile de control;

• perierea trunchiului și a ramurilor groase ale pomilor pentru distrugerea stadiilor hibernante;

• văruirea trunchiurilor;

• amplasarea de capcane luminoase în perioada de zbor pentru capturarea adulților.

Măsuri curative

→ metode biologice:

• populațiile sunt reduse datorită acțiunii unor specii de entomofagi prădători, cum ar fi: acarieni

(Allotrombium fuliginosum), ploșnițe (Anthocoris nemorum L, Pilophorus perplexus Tgl.,

Malacocoris chlorizans Panz.), coleoptere (Coccinella 7-punctata L, Anatis ocellata L). Dintre

speciile parazitoide se remarcă Glypta haesitator Grav., Itoplectis maculator F, Liotryphon

cercopithecus Costa, Teleutaea striata Grav., (Ihneumonidae), Macrocentrus linearis Nees.

(Braconidae), Colpoclypeus florus Walk. (Eulophidae) și Gonia capitata De Geer. (Tachinidae).

→ metode fizice: utilizarea capcanelor cu feromoni specifici pentru stabilirea curbei de zbor.

IMPORTANT !

În livezile de măr produce pagube de până la 15%. O singură omidă poate provoca uscarea a

2-3 inflorescențe.

Larvele produc daune atât primăvara, când distrug mugurii florali și vegetativi, pomii nu

mai leagă, iar producția scade simțitor, cât și toamna, când pe fructele care vin în contact cu

frunze, provoacă răni ce le depreciază aspectul comercial și în plus favorizează instalarea

altor agenți patogeni.

65/99

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Hoplocampa testudinea (Klug) şi Hoplocampa brevis (Klug)

Denumire populară: viespea merelor, viespea perelor.

Statut: organisme dăunătoare non-carantină, prezente în România.

Pante gazdă: specii monofage, atacă fructele de măr şi păr

Descriere

Hoplocampa testudinea: adultul are lungimea corpului de 6-7 mm, culoarea generală brună-închisă

pe partea dorsală şi galbenă pe partea ventrală. Capul galben-roşcat prezintă o pată centrală, neagră

evidentă, aripile sunt mai mult sau mai puțin transparente, cu nervuri brune-închis.

Larva ajunge până la 14 mm lungime, este de culoare albă-gălbuie, cu capul negricios în stadiul de

început și brun-deschis într-un stadiu mai avansat (fig. 1). Emană miros de ploșniță.

Hoplocampa brevis: adultul are lungime între 4 și 5 mm, culoarea generală galbenă-roșcată,

picioare galbene, iar aripile sunt hialine, cu nervuri închise la culoare (fig. 3).

Ou: lungime de 1 mm.

Larva: lungime de 8 până la 10 mm la completa dezvoltare, cap castaniu-negru, cu o pată mai

închisă pe frunte, la ultimele stadii, corp de culoare alb-gălbui până la alb-cenuşiu.

Pupa: de culoare albă-gălbuie, cu nuanţe verzui, prinsă în coconi ovali, de culoare brună, la exterior

acoperiţi cu particule de sol.

Fig.1. Adult Hoplocampa testudinea (https://www7.inra.fr) Fig. 2. Fructe atacate (https://www7.inra.fr)

Fig. 3. Adult Hoplocampa brevis (https://www.7.inra.fr ) Fig. 4. Fructe atacate (https://www7.inra.fr)

66/99

Simptome: larvele celor două specii atacă cam în acelaşi mod, respectiv larvele tinere fac un canal

superficial în zona caliciului, când fructele sunt mici, în timp aceste galerii se transformă în cicatrici

mai puţin evidente la Hoplocampa brevis, în timp ce la Hoplocampa testudinea sunt rugoase şi

deformează fructele (fig. 2, 4). Pe măsură ce larvele cresc, rod galerii în profunzime până la seminţe,

astfel încât în secțiune, fructul atacat prezintă o cavitate largă în care se găsesc resturi de hrană și

excremente. Larvele pot ataca mai multe fructe, obişnuit 3-4, mai rar 5, fructele infestate cad până

când ating mărimea unei nuci verzi (Hoplocampa testudinea) sau de la sfârşitul lunii mai-începutul

lunii iunie (Hoplocampa brevis).

Biologie: ambele specii iernează în stadiul de larvă complet dezvoltată, într-un cocon în sol, având o

singură generație pe an. Primăvara, larvele se transformă în pupă, iar apariţia adulţilor are loc în

perioada de înflorire a pomilor în cazul viespilor perelor şi cu 3-4 zile înainte de înflorirea soiurilor

timpurii, în cazul viespilor merelor. După o perioadă de hrănire de câteva zile are loc împerecherea

şi depunerea ouălor, prin efectuarea unei incizii la baza sepalelor, de obicei câte unul într-o singură

floare. Oul este acoperit de o secreție de culoare cenușie-cărămizie, care se întărește în contact cu

aerul, protejându-l de condiţiile nefavorabile. Larvele eclozează după 7-14 zile, de regulă la

începutul scuturării petalelor și pe măsură ce cresc pătrund în fructe, unde produc daunele specifice.

În timpul evoluției larvare acestea pot consuma 2-6 fructe. Ajunse la completa dezvoltare, larvele

cad odată cu fructele, pătrund în sol unde rămân până în primăvara următoare. Măsuri de management

Măsuri preventive

• arăturile adânci de toamnă și primăvară pentru distrugerea coconilor din sol;

• adunarea fructelor infestate căzute la sol și distrugerea acestora.

Măsuri curative

• metode biologice:

- utilizarea parazitoizilor Lathrolestes ensator, Aptesis nigrocincta şi a prădătorilor Bracon

rotundatus, B. variator, care pot distruge larvele în proporţie de 49%;

- utilizarea extractului plantei Quassia amara.

• metode fizice: utilizarea capcanelor lipicioase pentru depistarea adulților.

• metode chimice prin aplicarea următorului produs de protecţie a plantelor

• Denumire produs Data expirare

cerificat

omologare

Doza recomandata Timp de

pauza

DECIS 25 WG 31/10/2019

0,045 kg/ha (0,003%) 7 zile

Promovarea bunelor practici agricole vine în sprijinul fermierilor având un rol important în

reducerea reziduurilor de pesticide din produsele agricole. Una dintre cauzele depăşirii limitelor

maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.

IMPORTANT!

Produc pagube mai mari la soiurile timpurii şi la fructele de la baza coroanei (până la 2 m).

67/99

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Leucoptera malifoliella (Costa)

Denumire populară: minierul circular

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România

Plante gazdă: măr, păr, vişin, cireş, dar şi măr pădureţ, măceş etc.

Descriere

Adult: de culoare gri-plumburiu, cu luciu metalic. Anvergura aripilor cuprinsă între 6 şi 8 mm.

Aripile anterioare prezintă spre partea apicală un desen caracteristic, format din pete curbate de

culoare galbenă–purpuriu, iar cele posterioare sunt cenuşii. Atât aripile anterioare, cât şi cele

posterioare prezintă franjuri lungi.

Larva: lungime de 4-5 mm, culoarea verde pal sau verde cenuşie, corp uşor turtit dorso-ventral.

Segmentele toracice descresc de la cap spre vârful abdomenului, capul este de culoare brună (fig.1).

Fig.1. Larva în mină deschisă (http://www.ukflymines.co.uk) Fig. 2. Mine larvare (https://www.cabi.org)

Simptome: larvele provoacă mine circulare, brun roşcate, cu interiorul mai închis, până la 14 mm

diametru, cu aspect spiralat între cele două epiderme ale frunzei (fig. 2). Minele părăsite prezintă o

deschizătură sub forma unei fante prin care ies larvele. Atacul larvelor din prima generaţie se

manifestă mai mult pe frunzele de la baza coroanei. Larvele ultimelor două generaţii atacă mai

frecvent frunzele din treimea superioară a coroanei. În a doua decadă a lunii iulie pomii puternic

infestanţi pierd frunzişul.

Biologie: are trei generaţii pe an, iermează în stadiul de pupă, în coconi de culoare albă,

confencţionaţi în crăpăturile scoarţei tulpinilor (în zona coletului), în sol, sub protecţia coroanei

pomilor, sub frunzele căzute. Fluturii apar primăvara în perioada cuprinsă între înfoierea corolei şi

începutul înfloritului. Zborul se eşalonează pe o perioadă lungă de timp, până la 35-40 zile, fiind

foarte intens la temperaturi ridicate. La 3-6 ore după apariţie, are loc împerecherea şi la aproximativ

o zi are loc şi ponta, femelele preferând în acest scop frunzele mature de la baza pomilor. Ouăle sunt

depuse obişnuit pe partea inferioară a frunzelor de-a lungul nervurilor. Incubaţia durează între 10 şi

68/99

20 de zile, iar larvele care eclozează perforează oul pe partea de contact a acestuia cu frunza şi

pătrund în ţesut. Dezvoltarea larvară durează 15-30 de zile, iar când ajung în ultimul stadiu

perforează epiderma superioară a frunzei şi coboară cu ajutorul unui fir mătăsos în căutarea unui loc

pentru confecţionarea coconului în care, ulterior, se împupează, cum ar fi: frunze, cavitatea

pedunculară şi calicială a fructelor, crăpăturile scoarţei, tulpinilor sau a şarpantelor, locul de

bifurcare a ramurilor, frunzelor unor buruieni). În iunie-iulie apar fluturii generaţiei a doua, iar în

august, apare generaţia a treia, zborul prelungindu-se până în septembrie. Larvele părăsesc mina în

prima decadă a lunii septembrie şi migrează în căutarea adăposturilor pentru împupare.

Măsuri de management

Metode preventive

→ metode fizice: pentru avertizarea tratamentelor fitosanitare se folosesc capcanele cu feromoni

sexuali tip “Atrascit”.

→metode biologige: utilizarea insectelor prădătoare Anthocoris nemoralis, care pot omorâ circa 5-

18% din larvele miniere ale frunzelor. Au mai fost raportate ca prădători ai larvelor speciile

Deraeocoris flavilinea și Pilophorus perplexus, dar şi Polistes gallicus.

IMPORTANT!

La atacuri puternice, toată suprafaţa limbului foliar este acoperită de pete, iar procesele

fiziologice sunt perturbate.

69/99

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Lymantria dispar L.

Denumire populară: omida păroasă a stejarului

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România.

Plante gazdă: omida păroasă a stejarului este o insectă polifagă, atacând numeroase specii de pomi

fructiferi și arbori forestieri.

Descriere

Adult: specia prezintă dimorfism sexual. Masculul este mai mic decât femela, anvergura aripilor

poate ajunge la 35 mm. Aripile anterioare sunt brune-cenușii, prevăzute cu 4-6 benzi transversale

mai închise la culoare, în formă de zig-zag. Aripile posterioare sunt brune-cenușii, cu marginile mai

închise (fig. 1). Femela, cu anvergura aripilor până la 65 mm, are corpul mai voluminos, de culoare

albă-gălbuie, cu vârful abdomenului acoperit cu perișori deși bruni-cenușiu. Aripile anterioare sunt

de culoare albă-gălbuie, cu linii transversale în formă de zig-zag brune. Aripile posterioare sunt mai

deschise (fig. 3).

Ou: de culoare roz-gălbuie la început și cenușie ulterior. Este rotund, turtit la capete, de 0,2 mm

lungime. Pontele, alcătuite din 350-600 ouă, sunt acoperite cu perișori bruni de pe abdomenul

femelei.

Larva: poate ajunge în ultima vârstă până la 70 mm lungime și are corpul acoperit cu numeroși peri

bruni-roșcați, urticanți. Segmentele 2-6 prezintă câte o pereche de negi albaștri, iar segmentele 7-12

câte o pereche de negi roșii (fig. 2).

Pupa: are corpul de culoare brună închisă, învelită într-un cocon din fire mătăsoase alb-gălbui.

Fig. 1. Mascul Fig. 2. Larvă stadiul cinci Fig. 3. Femelă

(https://www.cabi.org/isc/datasheet/31807)

Simptome: larvele rod mugurii și frunzele, uneori și fructele de-abia formate.

Biologie: specia prezintă o singură generație pe an şi iernează în stadiul de ou pe scoarța copacilor.

Ecloziunea larvelor are loc în primăvară odată cu desfacerea mugurilor. Larvele au o apariție

eșalonată pe o perioadă de 2-3 săptămâni. În primele zile larvele stau grupate, apoi se răspândesc în

coroana pomilor și se hrănesc cu mugurii și frunzele abia formate. Larvele tinere, datorită perilor

lungi și firelor de mătase pe care le secretă, sunt luate de vânt și duse la distanțe mari, infestând și

70/99

alte livezi. Dezvoltarea larvară durează 6-10 săptămâni. Larvele se transformă în pupe, în coconi cu

o țesătură rară în luna iunie. Adulții apar după 12-14 zile, la sfârșitul lunii iunie sau în iulie. Ouăle

sunt depuse obișnuit pe tulpini sau pe ramurile mai groase ale arborilor. După 3-4 săptămâni de la

depunere se formează embrionul, care rămâne în diapauză în interiorul oului până în primăvara

viitoare.

Măsuri de management

Măsuri curative:

→combatere biologică:

- prădători: Carabus spp., Calosoma spp., Formica spp.;

- paraziți: Anastatus japonicus eficace împotriva ouălor, Apanteles spp. împotriva larve, iar

Coccygomimus spp. eficient în parazitarea pupelor.

→combatere fizică:

- adunarea cuiburilor de omizi și distrugerea lor, operaţie repetată la 5-6 zile;

- capturarea omizilor prin brâie-capcană și distrugerea lor.

IMPORTANT !

Pagube mai mari se înregistrează în livezile din preajma pădurilor. La invazii puternice

livezile pot fi desfrunzite.

71/99

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Lyonetia clerckella (Linnaeus)

Denumire populară: molia minieră a mărului, minierul sinuos

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România.

Plante gazdă: specie polifagă, dintre seminţoase preferă mărul.

Descriere

Adult: fluture foarte mic, cu anvergura de 7-8 mm, cu aripi înguste, de culoare albă cu reflexe brun-

argintii, cele anterioare având o pată aproape neagră la extremități (fig.1), iar cele posterioare, fără

pete, cu franjuri mai mari decât lățimea aripii. Adulții zboară noaptea și sunt atrași de lumină.

Ou: rotund, alb lăptos.

Larva: are 8 mm lungime la completa dezvoltare, este de culoare verde deschis, transparentă, cu

capul și vârful picioarelor brune. Pe partea dorsală se află o dungă longitudinală de culoare maro.

Pupa: de culoare verde pal până la brun-gălbui este protejată de un cocon alb, țesut în formă de

hamac.

Fig.1 Adult (https://www.naturespot.org.uk) Fig.2 Simptom pe frunză (https://gd.eppo.int/)

Simptome: larva formează în parenchim o mină caracteristică, alungită, subțire și sinuoasă, ce

pornește de la nervura mediană și care este vizibilă pe partea superioară a frunzei (fig. 2). Galeria la

început este îngustă dar se lărgește pe măsură ce larva se dezvoltă ajungând la aproximativ 2 mm

lățime. În mijlocul minei, pe lungimea ei, se observă prin transparență, excrementele larvei de

culoare mai închisă. Împuparea are loc într-un cocon subțire din fire de mătase în formă de hamac pe

suprafața frunzelor infestate sau în crăpăturile scoarței. Într-o frunză se pot dezvolta până la 30 de

larve. Înmulțirea în masă produce desfrunzirea parțială a pomilor începând din a doua jumătate a

lunii august.

Biologie: are 3-4 generații pe an şi iernează în stadiul de adult în crăpăturile scoarței pomilor, în

resturi vegetale sau în stratul superficial al solului. Primul zbor și depunerea ouălor pentru prima

generație au loc în lunile aprilie-mai. Pentru pontă femelele preferă frunzulițele tinere din vârfurile

lăstarilor, unde inserează oul sub epiderma feței inferioare a frunzelor tinere. Larvele eclozează după

1-3 săptămâni și se dezvoltă în 20-25 de zile. După 2-3 săptămâni, cât durează împuparea, apar

adulții care trăiesc în medie 7-10 zile, timp în care femelele depun circa 50 de ouă. Al doilea zbor

are loc în iunie-iulie, al treilea începe la sfârșitul lunii iulie sau în august, uneori existând un al

patrulea zbor din septembrie până în noiembrie. Înmulțirea în masă a dăunătorului durează 1-2 ani,

urmată de o perioadă de 3-5 ani în care nivelul populației este redus.

72/99

Măsuri de management

Măsuri preventive

• arături de toamnă pentru distrugerea adulților hibernanți din stratul superficial al solului;

• adunarea resturilor vegetale din livezi și amplasarea brâielor capcană pe trunchiuri pentru

atragerea adulților care hibernează;

• în primăvară îndepărtarea brâielor și văruirea trunchiurilor;

• examinări periodice ale frunzelor tinere, pentru estimarea populației de larve/frunză, și urmărirea

dinamicii înmulțirii dăunătorului prin observații săptămânale în perioada mai-august pentru stabilirea

măsurilor de control.

Măsuri curative

→ metode biologice prin utilizarea entomofagilor paraziți: Crysocharis sp., Cirrospilus

variegatus, Closterocerus trifasciatus, Eulophus longulus.

→ metode fizice prin capturarea adulților folosind capcane cu feromoni.

→ metode chimice prin aplicarea tratamentelor cu următoarele produse de protecţie a plantelor: Denumire produs Data expirare

cerificat

omologare

Doza recomandata Timp de

pauza

FASTAC 10 EC

31/07/2019

0,008% NA

DELTAGRI 31/10/2019 0,375 l/ha 7 zile

FASTER DELTA 31/10/2019 0,375 l/ha 7 zile

Promovarea bunelor practici agricole vine în sprijinul fermierilor având un rol important în

reducerea reziduurilor de pesticide din produsele agricole. Una dintre cauzele depăşirii limitelor

maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.

IMPORTANT !

În anii de invazie larvele produc defolieri premature urmate de reducerea producției și de

scăderea potențialului plantelor pentru viitor.

Atacul este deosebit de periculos în plantațiile tinere și în pepiniere.

73/99

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Malacosoma neustria L.

Denumire populară: inelarul

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România.

Plante gazdă: insectă polifagă

Descriere

Adult: prezintă corpul gros, acoperit cu perișori deși. Aripile sunt scurte și rotunjite, de culoare

galbenă-roșcată sau brună-cărămizie, cele anterioare au o bandă transversală oblică de culoare mai

închisă. Anvergura aripilor la mascul este de 20-25 mm (fig. 1), iar la femelă 30-35 mm.

Ou: cenușiu, fixat în formă de spirală, pe ramurile subțiri, sub formă de inel.

Larva: are corpul brun-roșcat, de 50-60 mm lungime, acoperit cu peri rari, gălbui. Dorsal prezintă o

dungă longitudinală albă, mărginită de dungi mai înguste roșii și albastre. Capul este cenușiu-

albăstrui, prevăzut cu două pete negre.

Pupa: este de culoare brună-închisă, adăpostită într-un cocon alb.

Fig. 1. Mascul (https://www.cabi.org) Fig. 2. Pontă (http://www.abgenternasyonel.com)

Simptome: la apariție larvele inelarului se hrănesc cu muguri și flori, apoi atacă frunzele, pe care le

rod complet.

Biologie: inelarul are o singură generație pe an şi iernează în stadiul de ou pe ramurile tinere ale

pomilor și arborilor. Larvele apar primăvara devreme şi în primele vârste, omizile trăiesc grupat,

formându-se cuiburi din fire de mătase, unde adună frunze cu care se hrănesc. Larvele ajung la

completa dezvoltare la sfârşitul lunii mai sau iunie. Pupa se dezvoltă în interiorul unui cocon de

mătase alb, iar fluturii apar în a treia decadă a lunii iunie sau iulie și au un zbor nocturn. Femela

depune ouăle în grupe, dispuse în spirală pe mai multe rânduri, lipite de ramuri, sub formă de inel,

fiecare pontă cuprinzând între 50-200 ouă (fig. 2).

74/99

Măsuri de management

Măsuri preventive: înlăturarea pontelor, iarna în timpul tăierii pomilor sau primăvara devreme.

Măsuri curative:

→ metode biologice:

- specii prădătoare la larve: Formica rufa, Polystes gallicus

- specii parazite la ouă: Telenomus phalenarum, Anastatus bifasciatus

- specii parazite la larve: Meteorus spp., Apanteles spp.

- specii parazite la pupe: Coccygomimus instigator, Lissonota culiciformis

→ metode chimice prin utilizarea urmatorului produs de protecţie a plantelor Denumire produs Data expirare

cerificat

omologare

Doza recomandata Timp de

pauza

DELTAGRI 31/10/2019 0,375 l/ha 7 zile

Promovarea bunelor practici agricole vine în sprijinul fermierilor având un rol important în

reducerea reziduurilor de pesticide din produsele agricole. Una dintre cauzele depăşirii limitelor

maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.

IMPORTANT !

Prezența a 5-6 ponte pe un pom constituie pericolul unei desfrunziri totale.

75/99

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Neurotoma flaviventris (Retzius)

Denumire populară: viespea frunzelor de păr

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România.

Plante gazdă: specie oligofagă, principala cultura afectată fiind părul

Descriere

Adult: corp de 11-14 mm lungime, turtit, de culoare neagră, cu abdomenul lățit. Capul și toracele

sunt prevăzute dorsal cu pete galbene, abdomenul are primele trei tergite negre, al patrulea și al

cincilea segment abdominal cu pete bazale negre, restul fiind complet galbene. Aripile au anvergura

de 19-20 mm, sunt transparente la bază și fumurii spre vârf, cu nervațiune specifică închisă la

culoare. Antenele sunt formate din 18-24 articule, dintre care, cele de la bază și cele terminale sunt

negre, iar cele mediane mai deschise și cu primul articul mai dezvoltat (fig. 1).

Ou: galben-lucios, aproape cilindric, este depus în grupuri pe frunze.

Larva: corp de culoare galben-murdar sau portocaliu, cu aspect unsuros, cu dungi închise și deschise

pe corp, cu capul și scutul protoracic negre. La completa dezvoltare atinge 18-20 mm lungime.

Pupa: de tip liberă, este verde-gălbuie.

Fig.1. Adult (http://www.cebe.be) Fig. 2. Cuib de larve (https://www7.inra.fr )

Simptome: în coroanele pomilor se observă cuiburi formate din frunze înfășurate într-o țesătură

mătăsoasă, deasă, brună-gălbuie până la brună și cu excremente închise la culoare (fig. 2). Larvele

neonate se găsesc la început pe același limb, dar pe măsură ce se dezvoltă măresc cuibul prin

includerea de noi frunze pe care se răspândesc și solitar, rod limbul de la margine. În ultimile vârste

sunt foarte vorace, rozând în întregime limbul, rămânând intacte doar nervurile principale.

Biologie: are o singură generație pe an, iernează ca larvă complet dezvoltată în sol, într-o cămăruță

ovală, cu pereții netezi, fără cocon mătăsos. Împuparea are loc în luna aprilie, stadiu care durează 15-

20 de zile. Zborul adulților se semnalează din mai, eșalonat pe o perioadă de 2-4 săptămâni, timp în

care, fiecare femelă depune 40-60 de ouă, în grupe, pe fața inferioară a frunzelor. Larvele eclozează

după 9-11 zile, iar acest stadiu durează 50-65 de zile. La completa dezvoltare, sfârșitul lui iulie -

începutul lui august, se retrag în sol unde la 10-20 cm adâncime își construiesc cămăruțe ovale, în

care intră in diapauza hiemală. O mică parte dintre larve pot rămâne în diapauză și în anul următor,

iernând astfel de două ori.

76/99

Măsuri de management

Măsuri preventive:

• lucrări adânci ale solului sub coroana pomilor pentru diminuarea rezervei biologice;

• îndepărtarea și distrugerea cuiburilor cu larve.

Măsuri curative

→ metode biologice:

- larvele sunt parazitate de viespile ichneumonide: Ophion mercator, O. mixtus, Triphon

armillatorius;

- populațiile pot fi reduse ca urmare a interacțiunii dăunătorului, aflat în diferite faze de

dezvoltare, cu prădători sau dăunători naturali. Astfel, larvele aflate în diapauză pot fi atacate

de prădători din familia Carabidae sau pot fi infectate cu ciuperci parazite din sol; adulții

având zborul greoi, sunt vânați de păsări insectivore sau sunt capturați în pânzele păianjenilor

prădători;

- aplicarea unor biopreparate pe bază de Baccillus thuringiensis.

IMPORTANT !

Daunele cele mai mari se înregistrează în plantaţiile tinere și în pepiniere, provocând în unii

ani defolierea completă a pomilor, cu efecte asupra maturării lemnului și calității

producțiilor.

77/99

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Orgyia recens (Hübner)

Denumire populară: omida cu trei smocuri de perişori

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România.

Plante gazdă: dăunător polifag, având ca plante gazdă dintre speciile seminţoase: mărul, părul şi

gutuiul.

Descriere

Adult: femela este apteră (fără aripi), cu corpul acoperit de perișori de culoare alb-murdar. Masculul

este aripat, cu aripile anterioare de culoare cafenie-roșcată, care prezintă o pată maro-portocaliu pe

partea anterioară a apexului și câte două pete maro-roșcate spre bază (fig. 1). Aripile posterioare sunt

de culoare cafenie-închisă. Lungimea corpului este de 12-13 mm, iar deschiderea aripilor de 30-32

mm.

Larva: păroasă și viu colorată. Culoarea corpului este brună-închis, pe fiecare segment se disting 6

negi cu smocuri de perișori bruni. Primul rând de negi laterali sunt de culoare cărămizie, iar cei

dispuși pe partea dorsală a toracelui, precum și cei de pe partea dorsală a segmentelor abdominale 5,

6, 7, au majoritatea perilor albicioși și stufoși. Pe partea dorsală a primelor 4 segmente abdominale,

precum și pe segmentele 8-9, se disting smocuri de perișori stufoși și denși (fig. 2).

Pupa: este de culoare brună. Cele din care apar masculi au o lungime de 16 mm și o grosime de 4

mm. Cele din care vor apărea femele au o lungime de 20 mm și o lățime de 7 mm.

Fig. 1. Adult mascul (https://www.lepinet.fr) Fig. 2. Larvă (https://www.lepinet.fr)

Simptome: modul de atac diferă în funcție de organul plantei și vârsta larvară. În fenofaza umflării

mugurilor, larvele rod mugurii la bază, iar în fenofaza dezmuguritului rod vârful mugurilor, partea

superioară a petalelor, staminele și pistilul. Pe frunze modul de atac diferă în raport de vârsta larvelor

și poate să apară: sub formă de zone ferestruite (specific larvelor de vârsta I), de ciuruiri (specific

larvelor de vârsta a II-a și a III-a) sau de scheletări (specific larvelor de vârsta a IV-a și a V-a).

78/99

Biologie: insecta prezintă două generații pe an și iernează în stadiul de larvă de vârsta a III-a în

frunzișul căzut sau în alte resturi vegetale.

Măsuri de management

Măsuri curative:

→ metode biologice: prin aplicarea tratamentelor bazate pe bacteria entomopatogenă Bacillus

thuringiensis subsp. kurstaki.

IMPORTANT !

Daunele cele mai mari sunt produse de larvele din generația hibernantă care rod mugurii

vegetativi și floriferi, în special pe cei din vârful ramurilor.

Densitatea critică de dăunători este de 1 larvă la 100 de muguri.

79/99

FIŞĂ FITOSANITARĂ

Panonychus ulmi Koch.

Denumire populară: păianjenul roșu al pomilor

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România

Plante gazdă: polifag, cu preferinţă pentru măr

Descriere:

Adult: femela are corpul oval, cu lungimea între 0,33-0,54 mm şi lățimea între 0,22-0,39 mm.

Corpul are culoare brună la ecloziune și devine roșu-vișiniu după câteva zile (fig. 1). Dorsal se pot

observa peri lungi inserați în tuberculi albicioși dispuși în rânduri perpendiculare. Masculul are

lungimea corpului este de 0,32–0,40 mm, partea posterioară puternic alungită, forma corpului este

pronunțat ovoidă comparativ cu femela. Culoarea variază de la galben–portocaliu la galben–verzui.

Ou: formă sferică ușor turtite. Ouăle de vară (din care larvele eclozează în același an), au culoare

alb–gălbui la depunere şi spre sfârșitul perioadei devin brun–roșiatice, iar oul de iarnă are culoarea

roșu–carmin şi prezintă un pedicel fin (fig. 2).

Larva: formă ovoidă, cele eclozate din ponta de iarnă au culoare roșie–portocalie, iar cele din ponta

de vară sunt de culoare galben-portocaliu până la roșu deschis.

Fig. 1. Femelă (http://www.huertosdelvalle.cl) Fig. 2. Pontă (https://www.cropscience.bayer.com)

Simptome: acarienii înțeapă frunzele și se hrănesc cu sucul celular al acestora. Prezența păianjenului

roșu pe frunze determină apariţia unor pete pe ambele feţe ale frunzelor, dar mai evidente pe partea

superioară care la început sunt izolate şi pe măsură ce atacul avansează devin confluente, putând

determina decolorarea întregii frunze. În urma atacului frunzele se usucă și cad, atacul repetat în mai

mulți ani poate duce la debilitarea livezilor, debilitarea lemnului, afectarea producției și calității

fructelor.

Biologie: prezintă 5-6 generaţii pe an, iernează în stadiul de ou pe ramurile de schelet, pe plăgi și în

crăpăturile scoarței. La o invazie puternică suprafața acoperită de ouă este compactă, de culoare

roșie–carmin (fig. 2). Eclozarea larvelor din ouăle de iarnă se realizează eșalonat când temperatura

depășește 9ºC, perioadă care coincide cu dezmugurirea pomilor. Prima generație se dezvoltă în

cursul lunii aprilie, iar următoarele în lunile mai–octombrie. Începutul pontei de iarnă are loc în cea

80/99

de-a doua jumătate a lunii august și se continuă până în noiembrie. Numărul de generații este

influențat de factori ecologici, în special de temperatură.

Măsuri de management

Măsuri preventive

- verificarea trunchiului şi a ramurilor pentru depistarea ouălor de iarnă în vederea estimării nivelului

populaţional;

- verificarea periodică a frunzelor în timpul vegetaţiei pentru depistarea timpurie a dăunătorului şi a

faunei utile.

Măsuri curative

→ metode biologice: acarianul prădător Typhlodromus pyri, dar şi specii din genul Amblyseius s-au

dovedit eficiente.

→ metode chimice prin aplicarea următoarelor produse de protecţie a plantelor:

Denumire produs Data expirare

cerificat

omologare

Doza recomandata Timp de

pauza

MOSPILAN 20 SG 01/03/2020 0,450 kg/ha+ adjuvant (ouă de iarnă ) - măr 14 zile

APACHE 30/04/2020 80 ml/hl după căderea petalelor la infestare, 2

tratamente la interval de 15 zile – măr și păr

3 zile

MILBEKNOCK 31/07/2019 0,05% - măr 14 zile

ENVIDOR 240 SC 31/07/2021 0,04% se efectuează un singur tratament pe

sezon, prefloral (până la faza de buton roz) sau

postfloral (de la sfârşitul înfloritului până când

fructele au atins 40% din mărimea normală) -

măr

14 zile

VOLIAM TARGO 31/05/2019 0,75 – 1,1 l/ha în funcţie de nivelul de infestare

(2 tratamente la interval de 10-14 zile) - măr

14 zile

NOVADIM PROGRESS 31/07/2019 1,0 l/ha in 1500 l apa (0,7%) se aplica la

avertizare -măr

NA*

INVERT 1,8 EW 30/04/2020 0,6 – 0,96 l/ha (80 mL/hL) – măr ăi păr 3 zile

„ *’’ – neaplicabil

Promovarea bunelor practici agricole vine în sprijinul fermierilor având un rol important în

reducerea reziduurilor de pesticide din produsele agricole. Una dintre cauzele depăşirii limitelor

maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.

IMPORTANT !

Acarienii pot fi principalii vectori de transmitere ai virușilor la plante!

La alegerea produselor de combatere se va ţine cont de toxicitatea acestora astfel

încât să nu fie afectată fauna utilă.

81/99

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Phyllonorycter blancardella (Fabricius)

Denumire populară: molia minieră a frunzelor sau molia marmorată a mărului

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România.

Plante gazdă: specie caracteristică rozaceelor lemnoase, atacă în mod deosebit mărul.

Descriere

Adult: fluture de talie mică de 3-4 mm, cu aripi brun gălbui cu pete albe, mărginite cu linii fine

negre. Anvergura aripilor anterioare este de 6-9 mm. Aripile posterioare sunt înguste și prevăzute

marginal cu franjuri lungi cenușii (fig. 1).

Ou: formă eliptică, de culoare alb-gălbuie, de 0,3 mm.

Larvă: larva neonată este apodă, de 1-3 mm lungime, cu corpul turtit dorso-ventral, de culoare alb-

gălbuie și capul transparent. Larva ajunsă la completa dezvoltare este o omidă adevărată, care are

corpul de 3-5 mm lungime, culoare alb-gălbui şi picioare mai închise la culoare.

Pupă: este galben-brună, de 3-4 mm.

Fig. 1. Adulţi ( https://www.cabi.org) Fig. 2. Simptom produs de larve (https://www.cabi.org)

Simptome: larvele rod galerii specifice în mezofilul frunzelor, care apar ca mici umflături ovale,

alungite, de 1 mm, diseminate ca pete mici clare, de culoare deschisă (fig. 2). Pe fața superioară a

frunzei, epiderma zonei minate este ridicată și plisată neregulat, în timp ce epiderma inferioară din

zona afectată, este intactă și transparentă.

Biologie: specia prezintă 3-4 generații pe an şi iernează în stadiul de pupă în galeriile frunzelor

infestate de sub coroana pomilor, uneori şi în sol. Fluturii generaţiei hibernante apar începând cu

luna martie şi continuă până în luna iunie. În perioada aprilie-mai depun ouă, izolat, pe fața

inferioară a frunzelor de măr și primele mine apar la sfârșitul lunii mai. Stadiul larvar durează între

17 şi 21 de zile. Transformarea în pupă se realizează în galerii, iar fluturele părăsește exuvia pupală

prin străpungerea epidermei inferioare. Durata stadiului de pupă este de 10-14 zile, iar la generaţia

82/99

hibernantă este între 230-260 de zile. Zborul generaţiei I se desfăşoară în lunile iunie-iulie, iar cel al

genereţiei a II-a loc în lunile august-septembrie.

Măsuri de management

Măsuri preventive

- încorporarea frunzelor căzute sub coroana pomilor, în care se găsesc pupele hibernante

- asigurarea necesarului de apă și substanţe nutritive care induce o toleranță mai bună la infestare,

stresul hidric agravând în special daunele asupra frunzelor.

Măsuri curative

→ metode biologice:

- utilizarea paraziților eficienţi împotriva larvelor şi pupelor: Cirrospilus lyncus, Cirrospilus vittatus,

Minotetrastichus frontalis, Neochrysocharis formosa, Pnigalio pectinicornis, Pnigalio soemius,

Sympiesis gordius, Sympiesis sericeicornis, Tetrastichus amethistinus.

- utilizarea capcanelor cu feromoni sexuali (ATRABLANC) pentru capturarea adulţilor în vederea

diminuării nivelului populaţional, dar şi pentru avertizarea tratamentelor fitosanitare.

→metode chimice prin folosirea următoarelor produse de protecţie a plantelor: Denumire produs Data expirare

cerificat

omologare

Doza recomandata Timp de

pauza

FASTAC 10 EC 31/07/2019 0,008% - măr NA*

AFFIRM OPTI 30/04/2025 2,0 kg/ha – măr și păr 7 zile

MILBEKNOCK 31/07/2019 0,05% - măr 14 zile

CALYPSO 480 SC 30/04/2020 0,3 l/ha 14 zile

CORAGEN 30/04/2025 150 ml/ha 14 zile

RELDAN 22 EC 20/12/2021 2,0- 2,2 l/ha - măr 21 zile

„ *’’ – neaplicabil

Promovarea bunelor practici agricole vine în sprijinul fermierilor având un rol important în

reducerea reziduurilor de pesticide din produsele agricole. Una dintre cauzele depăşirii limitelor

maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.

IMPORTANT !

În anii cu atacuri mari pomii sunt desfrunziţi prematur.

Aplicarea tratamentelor fitosanitare împotriva fluturilor generaţiei hibernante şi a larvelor

neonate ale generaţiei I este esenţială în controlul dăunătorului.

83/99

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Psylla pyri L.

Denumire populară: puricele melifer al părului

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România

Plante gazdă: părul cultivat și sălbatic, mai rar gutuiul

Descriere: dăunător care prezintă două forme, respectiv hibernală și estivală

Adult

-forma hibernală: dimensiuni mai mari comparativ cu cei din forma estivală, masculii având între

2,9 și 3,2 mm, iar femelele de 3,2-3,5 mm. Culoarea corpului este brun-roșcată şi linear pe torace se

pot observa pete roșii. Abdomenul este brun, pe margini prezintă segmente roșcate. Aripile sunt

dispuse în formă de acoperiș, cele anterioare sunt transparente cu nervuri cafenii și pete fumurii (fig.

1). Picioarele au culoarea cafeniu închis.

- forma estivală: adulții au culoarea corpului mai deschisă comparativ cu cei hibernali și aripile sunt

translucide.

Ou: 0,3-0,4 mm lungime, alb strălucitor la depunere, apoi galben-portocaliu înainte de eclozare. Pe

partea ventrală prezintă un pedicel cu ajutorul căruia se fixează în țesutul plantei, iar extremitatea

posterioară este prelungită într-un filament lung și subțire.

Larva: corp oval, turtit dorso-ventral, de culoare galben-brună, cu pete brun-negricioase pe cap și

abdomen.

Nimfa: este asemănătoare cu adultul și prezintă rudimente de aripi.

Fig. 1. Adult (https://www7.inra.fr ) Fig. 2. Fructe atacate (https://www7.inra.fr )

Simptome: puricele melifer al părului atacă cu preponderență plantațiile de păr tinere. Coloniile de

larve și nimfe se pot observa pe muguri, lăstari tineri, frunze, flori și în final pe fructe. Procesul de

hrănire se realizează prin înțeparea și sugerea sucului celular din țesuturi din care cauză mugurii se

usucă și cad, lăstarii se curbează, frunzele se încrețesc și apar necrozări, iar florile sunt avortate. În

urma atacului fructele rămân mici, sunt deformate și pătate, cu aspect cleios (fig. 2). Pe organele

atacate se poate observa „roua de miere” care favorizează dezvoltarea ciupercii Capnodium

salicinum ce produce fumagina, fenomen care blochează fotosinteza.

84/99

Biologie: frecvent dăunătorul prezintă 3-4 generaţii pe an, dar în anii cu condiții foarte favorabile

poate avea până la 6 generații. Poate ierna în stadiul de adult în scoarța pomilor, pe sol în grămezi de

frunze sau în resturi vegetale. La sfârșitul lunii februarie și începutul lunii martie, adulții părăsesc

locurile de iernare, în câteva zile se împerechează și are loc depunerea ouălor pe toate organele

vegetative. Femelele depun 300-600 de ouă pe o perioadă de 30-60 de zile. Ouăle sunt fixate pe

substrat cu ajutorul pedicelului, sunt așezate de-a lungul nervurilor în special pe partea inferioară a

frunzelor. După aproximativ 2 săptămâni larvele eclozează și colonizează frunzele. Larvele migrează

către vârful pomului și se hrănesc cu țesuturile fragede ale lăstarilor erbacei. După năpârliri

succesive ale larvelor acestea se transformă în nimfe și apoi în adulții. Primii adulți apar la jumătatea

sau sfârșitul lunii mai. Adulții rămân în coroana pomilor și dezvoltă mai multe generații până în luna

august-septembrie. Zborul adulților se poate prelungi în toamnele lungi și călduroase până în lunile

octombrie-noiembrie, apoi când vremea se răcește are loc hibernarea.

Măsuri de management

Măsuri preventive

• aplicarea măsurilor de igienă culturală și agrotehnice (tăierile de întreținere, strângerea şi

distrugerea resturilor vegetale)

Măsuri curative

→ metode biologice prin utilizarea prădătorilor: Anthocoris nemoralis, Orius vicinius și Chrysopa

carnea.

→ metode chimice prin aplicarea tratamentelor cu următoarele produse de protecţie a plantelor: Denumire produs Data expirare

cerificat

omologare

Doza recomandata Timp de

pauza

MOSPILAN 20 SP 01/03/2020 0,02% 14 zile

APACHE 30/04/2020 0,375-1,2 L/ha (50-100 ml/hl) după căderea

petalelor (la infestare)

3 zile

MOVENTO 100 SC 30/04/2025 1,875 l/ha, maxim 2 tratamente/sezon la un

interval de 14 zile, intervalul fenologic cuprins

între sfârşitul înfloritului până la începutul

colorării fructelor (BBCH 69-81)

21 zile

VANTEX 60 CS 30/04/2025 1,875 l/ha se aplica la avertizare NA*

POLECI 31/10/2019 75 ml/hl apa (0,075 %)

3 zile

KARIS 10 CS 30/09/2019 90 ml/ha 7 zile

CYCLONE 31/03/2020 0,18 l/ha

„ * ’’ = neaplicabil

Promovarea bunelor practici agricole vine în sprijinul fermierilor având un rol important în

reducerea reziduurilor de pesticide din produsele agricole. Una dintre cauzele depăşirii limitelor

maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.

IMPORTANT !

Puricele melifer al părului este cel mai păgubitor dăunător al părului având cea mai mare

frecvență și densitate în sudul țării. Pomii atacați puternic se debilitează, în consecință

producția de fructe din următorii ani va fi foarte scăzută.

85/99

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Quadraspidiotus perniciosus Comst.

Denumire populară: păduchele din San José

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România

Plante gazdă:insectă polifagă, dintre speciile de semințoase atacă mărul, părul şi gutuiul

Descriere

Adultul: femela este lipsită de ochi, antene, picioare și aripi, are culoarea galbenă-portocalie, forma

corpului circulară sau cordiformă, de 0,8-1,2 mm diametru, cu rostrul de 0,5-1,8 mm lungime. Întreg

corpul este protejat de un scut circular bombat (cenușiu cu cercuri concentrice brune-cenușii) având

un diametru de 1,6-2 mm (fig. 1). Masculul are o pereche de aripi membranoase, de culoare galbenă

portocalie, aparatul bucal lipsește sau este rudimentar.

Larva: cea primară este galben-portocalie, mobilă, de 0,2-0,26 mm lungime, prezintă ochi, antene,

picioare și două sete anale lungi, iar cea secundară este lipsită de picioare și are forma corpului

asemănătoare cu femela.

Fig.1. Adulți (femele) și larve (pistil.ro) Fig.2. Atac pe păr (https://www7.inra.fr )

Simptome: păduchele atacă atât părțile lemnoase cât și frunzele și fructele. În zonele atacate, sub

scoarță, lemnul se înroșește, iar pe frunze și fructe se formează pete roșii în jurul locului de fixare

(fig. 2 ). Din cauza atacului, pomii se degarnisesc de ramuri, slăbesc în dezvoltare și se usucă,

începând de la vârf către bază. Fructele sunt de dimensiuni reduse, pătate şi au valoare comercială

scăzută. Pomii tineri atacați se usucă în 2-3 ani, iar cei bătrâni se usucă progresiv de la vârf către

bază.

Biologie: prezintă 1-3 generaţii pe an. Prima generație se dezvoltă în lunile mai-iulie, generația a

doua în iulie-octombrie și generația a 3-a în lunile octombrie-mai. Iernează în stadiul de larvă de

vârsta I (protejată de scut) pe scoarța ramurilor și a trunchiului pomilor. La începutul lunii aprilie,

după o perioadă de hrănire, larvele năpârlesc, diferențiindu-se femelele și masculii. La sfârșitul lunii

mai începutul lunii iunie, începe depunerea larvelor, eșalonat, de-a lungul unei perioade de 40–45

zile. O femelă dă naştere până la 450 de larve pe generație. La apariție, larvele sunt foarte mobile și

se răspândesc pe toate organele aeriene ale pomilor, mai rar pe fructe. Uneori larvele pot fi luate de

vânt sau de păsări și transportate pe alte plantații. Mobilitatea este de scurtă durată, după fixare

larvele încep să se hrănească cu seva plantelor. În urma hrănirii își construiesc un scut mătăsos,

impregnat cu ceară, care le apără de îngheț, secetă, ploi etc. După 3 săptămâni, larvele trec de prima

năpârlire, iar scutul devine dens și impermeabil. După alte 3 săptămâni, larvele ajung la dezvoltarea

86/99

completă și își definitivează scutul. Larvele care dau naștere femelelor cresc în diametru, iar cele

care dau naștere masculilor cresc în lungime. Masculii apar înaintea femelelor, nu se hrănesc și după

împerechere mor. La începutul lunii august, femelele încep să depună larvele generației a 2-a, care,

în funcție de condițiile meteorologice, se prelungește până în octombrie sau dă naștere celei de-a 3-a

generații.

Măsuri de management

Măsuri preventive

• folosirea puieților neinfestați, procurați numai din pepiniere autorizate la înființarea livezilor;

• procurarea altoilor din livezi neinfestate;

• evitarea plantării gutuiului japonez, a păducelului, a lemnului câinesc sau a altor specii lemnoase

susceptibile la atacul păduchelui, în apropierea pepinierelor.

Măsuri curative

→ metode biologice: utilizarea viespei parazite Encarsia perniciosi are rezultate foarte bune în

combaterea păduchelui din San José.

→ metode fizice: utilizarea capcanelor cu feromoni atraSAN pentru reducerea populaţiei.

→ metode chimice prin utilizarea următoarelor produse de protecţie a plantelor,

Denumire produs Data expirare

cerificat

omologare

Doza recomandata Timp de

pauza

MOSPILAN 20 SG 01/03/2020 0,450 kg/ha+adjuvant (larve hibernate) 0,025–

0,03 % generația de vară în funcție de nivelul de

infestare

14 zile

JUVINAL 10 EC 31/12/2019 0,1 % (larve hibernate) și 0,05% (generația de

vară) -măr

MOVENTO 100 SC 30/04/2025 1,875 l/ha, maxim 2 tratamente/sezon la un

interval de 14 zile – măr și păr

21 zile

POLECI 31/10/2019 50-75 ml/hl apa (0,05-0,075 %)

3 zile

PYRINEX 25 CS 31/01/2020 0,3% (generația de vară) -măr NA*

DECIS 25 WG 31/10/2019 0,045 kg/ha (0,003%) 7 zile

„ * ‘’ - neaplicabil

Promovarea bunelor practici agricole vine în sprijinul fermierilor având un rol important în

reducerea reziduurilor de pesticide din produsele agricole. Una dintre cauzele depăşirii limitelor

maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.

IMPORTANT !

Se întâlneşte în toate regiunile ţării fiind unul din cei mai periculoşi dăunători ai livezilor de

măr.

87/99

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Sciaphobus squalidus (Gyll.)

Denumire populară: gărgărița mugurilor.

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România.

Pante gazdă: dăunător polifag, care atacă dintre speciile de seminţoase mărul, părul şi gutuiul

Descriere

Adult: corp oviform, de culoare neagră acoperit cu solzi de culoare brun-cenușie sau cafenii-roșcată.

Lungimea corpului este de 5-6,5 mm. Rostrul este scurt și subțire, antenele sunt genunchiate, roșcate

cu ultimele articole de culoare neagră, picioarele brun-roșcate, fără spini. Elitrele sunt ovale, posedă

solzi rari care nu le acoperă complet, în timp ce interstriurile laterale au solzi foarte deși, albicioși.

Solzii de pe discul elitrelor sunt cenușii, cafeniu-roșcați sau pot prezenta un luciu mătăsos arămiu.

(fig.1).

Ou: oval-alungit, albicios, puțin lucios, având lungimea de 1mm.

Larva: are corpul de culoare alb-gălbuie, cu lungimea de 10-12 mm, capul galben-brun, acoperit cu

perișori rari și scurți.

Pupa: albă, de 7-8 mm lungime.

Fig.1 Adult (https://www.biolib.cz)

Simptome: adulţii rod mugurii vegetativi, floriferi și într-o oarecare măsură pot roade scoarța

lăstarilor tineri. În cazul unor atacuri puternice recolta poate fi compromisă. Modul de atac, diferă în

funcție de planta gazdă. Mugurii florali ai mărului sunt atacați superficial. În cazul părului,

gărgărițele rod orificii rotunde și superficiale, staminele rămânând intacte. Indiferent de specia

pomicolă atacată, la frunze este consumat limbul, prin roaderea dinspre margine a unor cercuri mai

mult sau mai puțin regulate. Un adult poate consuma 3,4 mg masă foliară într-o zi.

88/99

Biologie: iernează în stadiul de larvă și adult în sol, având o singură generație pe an sau o generație

la doi ani. La sfârșitul lunii martie sau începutul lunii aprilie, perioadă care coincide cu fenofaza de

la începutul înmuguririi prunului și deschiderea mugurilor florali la măr și păr, gândacii părăsesc

locurile de iernare și urcă în pomi, unde se hrănesc cu muguri, apoi cu frunzele de-abia apărute și cu

flori. Între părăsirea locului de hibernare, din sol, a primelor exemplare și ieșirea masivă a

gărgărițelor se interpune un interval de 7-12 zile. Deplasarea adulților se face prin mers, pe sol și pe

trunchiul pomilor până în coroana acestora și în final până în muguri. Adulți sunt activi pe timp

însorit și calm.

După aproximativ o săptămână de hrănire are loc împerecherea și apoi depunerea ouălelor.

Ponta este depună în mod obișnuit pe partea superioară a frunzelor, apical în zona nervurii. Ouăle

pot fi depuse și pe partea inferioară a frunzelor și mai rar pe alte organe ale plantei gazdă ca sepale,

petale și chiar lăstari. Femela depune eșalonat ouă, pe frunze (închizând cele două margini ale

frunzei cu o substanță lipicioasă), sub scoarța exfoliată, sau pe ramuri, acoperindu-le de obicei cu o

frunză pe care o lipesc. Incubația durează 9-21 zile, apoi larvele apar eșalonat și migrează în sol,

unde se hrănesc cu rădăcinile subțiri ale diferitelor plante ierboase. Transformarea în pupă are loc în

luna august, stadiu care durează 20-30 de zile. Larvele apărute mai târziu se împupează în cel de-al

doilea an. Adulții apar de regulă în luna septembrie și rămân în aceleași locuri la iernat, până în

primăvara celui de-al doilea an.

Gărgărița mugurilor preferă terenurile de luncă, zonele cu umiditate relativă a aerului mai

ridicată și nu depășesc altitudini de 500 m.

Măsuri de management

Măsuri preventive

• scuturarea gărgărițelor, dimineața, pe prelate și distrugerea lor, operaţie repetată de 3-4 ori, timp

de 2-3 săptămâni, metodă eficientă pentru livezile mici;

• aplicarea inelelor cu clei, primăvara devreme, pentru capturarea adulților hibernanți care urcă în

pomi;

• tăierea ramurilor uscate în perioada repausului vegetativ, răzuirea tulpinilor și ramurilor mai

groase și distrugerea resturilor rezultate, în care se găsesc adulți hibernanți;

• vara la începutul lunii iunie se vor așeza brâie capcană în jurul trunchiului sau a ramurilor mai

groase (confecționate din paie, fân, carton gofrat, tifon sau alte textile, diferite materiale adezive

etc.) pentru capturarea noilor adulți, care se retrag pentru estivație.

IMPORTANT!

În cazul unor atacuri puternice recolta poate fi compromisă.

89/99

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Scolytus mali (Bechstein)

Denumire populară: cariul mare de scoarță

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România

Plante gazdă: polifag, dintre seminţoase preferă mărul şi părul

Descriere

Adult: dimensiunile corpului de 3-4 mm, culoare neagră lucioasă, antenele şi picioarele brun

roşcate, pronot puţin mai lat decât lung, cu punctuații fine. Elitrele sunt castanii-roşcate sau brune,

cu striaţiuni regulate formate din puncte mici (fig.1.).

Larva: apodă (fără picioare), cu capul brun, lungimea corpului de 3 mm.

Fig.1. Adult (https://www.zin.ru)

Simptome: dăunătorul atacă trunchiul și ramurile groase ale copacilor deja afectaţi, rareori atacă

pomii sănătoși. Pomii atacaţi de carii se usucă în scurt timp şi prezintă numeroase orificii cu

diametrul de 1-1,5 mm, care reprezentă punctele de ieşire a adulţilor din trunchiul pomilor. Sub

scoarţa care se detaşează uşor, se găseşte o reţea de galerii formate de femele şi larve. Galeriile

maternale au 5-12 cm, din care pornesc 50-80 galerii larvare.

Biologie: prezintă 2 generaţii pe an. Iernează ca larvă ajunsă la completa dezvoltare, în galeriile

roase sub scoarţa pomilor şi a ramurilor. Larvele se transformă în pupe primăvara, în galeriile în care

iernează, iar în aprilie-mai apar adulţii. Femelele depun câte un ou, în mici cavităţi, sub scoarţă, o

femelă ajungând să depună între 50-100 de ouă. Larvele nou eclozate sapă în cambiu tuneluri

90/99

larvare, care se lărgesc terminal pe măsură ce cresc şi unde se împupează. Adulţii apar în august şi

sapă orificii circulare de ieşire.

Măsuri de management

Măsuri preventive

- înfiinţarea livezilor pe terenuri bine pregătite, fertile şi cu material săditor sănătos, care permit

pomilor tineri o dezvoltare normală;

- tăieri de rărire a coroanei și a ramurilor uscate;

- răzuirea scoarţei;

- la atacuri puternice pomii infestaţi sunt scoşi şi distruşi;

- folosirea pomilor capcană (pomi pe cale de uscare, slăbiţi fiziologic), care atrag femelele pentru

depunerea ouălor, fiind apoi scoşi şi distruşi.

IMPORTANT !

Cariul mare de scoarță atacă în asociere cu cariul mic de scoarţă (Ruguloscolytus rugulosus)

Ratz.

91/99

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Stigmela malella (Stainton)

Denumire populară: molia minieră lineară a mărului.

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România.

Pante gazdă: Malus spp. (măr) și uneori Prunus spp. (prun)

Descriere

Adult: microlepidopter cu anvergura aripilor de 4-7 mm. Aripile anterioare sunt de culoare cenușie,

în treimea inferioară a acestora se distinge o bandă transversală de culoare albă argintie. Aripile

posterioare sunt franjurate și acoperite cu solzi, culoarea acestora este cenușie închis spre maroniu.

Pe capul adulților se află un smoc de perișori de culoare portocalie (fig.1).

Ou: aproape sferic, slab aplatizat, de culoare verzuie.

Larva: verde gălbuie, având lungimea corpului care variază între 3 și 4 mm. Are trei perechi de

picioare rudimentare dispuse în zona toracică.

Crisalida: castanie-roșcată cu lungimea de 2-3 mm, iar coconul este fusiform, confecționat din fire

mătăsoase de culoare galben-portocalie.

Fig.1. Adult (http://www2.nrm.se/en) Fig. 2. Frunză minată ( http://www2.nrm.se/en )

Simptome: atacul este în mare parte asemănător cu cel produs de specia Lyoneția clerckella, de care

se deosebește prin faptul că minele produse de Nepticula malella sunt mai sinuoase, mai puțin lungi

și mai largi la capătul terminal (fig. 2). În perioada hrănirii larvele pătrund în parenchimul frunzelor

şi formează mine (galerii) alungite sinuoase, largi de 3-4 mm. În mijlocul acestor galerii se disting

excrementele dispuse într-un șir continuu de culoare neagră. În final, frunzele infestate se brunifică

și cad.

Biologie: are 3-4 generații pe an şi iernează în stadiul de crisalidă în interiorul unui cocon, în sol la

adâncimea de până la 15 cm, în frunzișul căzut. Adulții apar în fenofaza de înălțare a inflorescențelor

merilor, zburând pe timp însorit și cald. Pe vreme răcoroasă și ploioasă se ascund în diferite

adăposturi (bulgări de sol, crăpăturile scoarței, resturi vegetale). Împerecherea are loc la câteva zile

după apariție și se face în perioada zborului. Ouăle sunt depuse pe partea inferioară a frunzei şi

incubația durează 8-16 zile. Pe o frunză se pot dezvolta până la 14 larve şi dezvoltarea larvară

92/99

durează 15-28 zile. Ajunsă la completa dezvoltare, larva roade epiderma superioară, părăsește mina,

țese un fir mătăsos cu ajutorul căruia coboară în sol, unde se transformă în crisalidă, acest stadiu

durând 10-15 zile. Ulterior apar adulții care continuă să se înmulțească până în luna septembrie

formând alte 2-3 generații.

Măsuri de management

Măsuri preventive

• efectuarea arăturilor adânci de toamnă pentru distrugerea crisalidelor din sol.

Măsuri curative

→metode biologice prin utilizarea entomofagilor paraziți din familia Eulophidae: Achrysocharella

chlorogaster, Chrysocharis prodice, Cirrospilus vittatus, Closterocerus trifasciatus.

→metode chimice prin aplicarea tratamentelor cu următoarele produse de protecţie a plantelor:

Primul tratament se aplică la câteva zile după apariția fluturilor în capcanele feromonale, în

cazul când gradul de atac în anul anterior a fost mai mare de 5%. Stropirea corespunde în general cu

fenofaza de răsfirare a inflorescențelor.

Tratamentul se repetă în fenofaza de scuturare a petalelor, aplicarea tratamentului

efectuându-se la câteva zile după apariția fluturilor, la o densitate mai mare de 5 larve/frunză la peste

40-50% din frunze, după care tratamentul se repetă la 8-10 zile.

Denumire produs Data expirare

cerificat

omologare

Doza recomandata Timp de

pauza

FASTAC 10 EC 31/07/2019

0,008% NA*

DECIS 25 WG 31/10/2019 0,045 kg/ha (0,003%) - măr 7 zile

„ *’’ – neaplicabil

Promovarea bunelor practici agricole vine în sprijinul fermierilor având un rol important în

reducerea reziduurilor de pesticide din produsele agricole. Una dintre cauzele depăşirii limitelor

maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.

IMPORTANT!

În cazul unor atacuri puternice minele acoperă 80-95% din suprafața limbului foliar!

Principalele soiuri de măr preferate de insecte sunt: Jonathan, Golden delicious, Rose de

Virginie, Red Melba.

În dinamica populației speciei Nepticula malella se înregistrează variații mari de la un

centru pomicol la altul ca urmare a parazitismului natural.

93/99

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Tetranychus viennensis Zacher

Denumire populară: păianjenul roşu al merelor

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România

Plante gazdă: atacă în principal mărul şi în general speciile lemnoase din familia Rosaceae.

Descriere

Adult:

-femela prezintă 2 tipuri de forme: de vară şi de iarnă, care se diferenţiază prin mărime şi culoare.

Forma de vară este mai mare, având 0,6 -0,7 mm lungime, 0,4 mm lăţime şi are corpul oval, de

culoare roşie-vişinie, iar forma de iarnă este mai mică, de 0,37 mm lungime şi 0,25 mm lăţime, de

culoare roşie-strălucitoare (fig.1).

- masculul: corp alungit şi mult îngustat posterior, de culoare galbenă verzuie cu pete negricioase

(dispuse neregulat pe partea dorsală), cu lungimea cuprinsă între 0,35 şi 0,4 mm.

Ou: sferic, fără peduncul.

Nimfa: de culoare verde gălbuie are evidenţiată cea de-a patra pereche de picioare şi are dimensiuni

de 0,28 mm lungime şi 0,17 mm lăţime.

Fig.1. Adult (https://redsearch.org)

Simptome: pe frunze se observă pete mici de până la 10-20 mm, care nu confluează, de culoare

cenuşie–argintie. Deseori, atacul este însoţit de o secreţie abundentă de fire mătăsoase care

depreciază funcţiile asimilatoare ale clorofilei.

Biologie: are 4-5 generaţii şi iernează ca femelă adultă la baza trunchiului în zona coletului, pe sub

bulgări de pământ, în crăpăturile solului, sub resturile vegetale. Mortalitatea femelelor este de peste

50% în timpul hibernării, iar numărul de masculi dintr-o populație este de 3-5 ori mai mic decât cel

al femelelor.

94/99

La sfârşitul lunii martie, începutul lunii aprilie, când temperatura medie depăşeşte valoarea

de 9-100C, femelele hibernante migrează din locurile de iernare. La scurt timp după apariţie,

acarienii trec pe muguri, apoi pe frunze şi inflorescenţe unde se hrănesc înţepând şi sugând seva. La

5-8 zile de la apariţie începe ponta pe partea inferioară a frunzelor. O femelă depune în medie 50 de

ouă, iar în scurt timp eclozează larvele care evoluează alături de adulţi. Durata medie a unei generaţii

este de aproximativ 23 de zile, în funcţie de factorii abiotici şi biotici, respectiv temperatură şi hrană.

Măsuri de management

Metode preventive:

- cultivarea varietăților rezistente, precum şi văruirea trunchiurilor pomilor.

Măsuri curative:

→metode biologice: în reglarea populaţiei acestui acarian, un rol deosebit îl au acarofagii

Thyphlodromus rhenanus (Oud.) şi Thyphlodromus soleiger Ribaga, entomofagii (Stethorus

punctillum Weise.

→metode chimice prin aplicarea următoarelor produse de protecţie a plantelor–,–. Denumire produs Data expirare

cerificat

omologare

Doza recomandata Timp de

pauza

INVERT 1,8 EW 30/04/2020

0,6-0,96 l/ha măr și păr 3 zile

VOLIAM TARGO 30.04.2020 0,75-1,13 l/ha, 2 tratamente la interval de 10-14

zile

14 zile

Promovarea bunelor practici agricole vine în sprijinul fermierilor având un rol important în

reducerea reziduurilor de pesticide din produsele agricole. Una dintre cauzele depăşirii limitelor

maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.

IMPORTANT!

Cei mai mulţi acarieni se găsesc localizaţi pe partea inferioară a frunzelor, unde ţes un

păienjeniş dens, alcătuit din fire mătăsoase, care îngreunează procesul de asimilaţie.

Tetranychus viennensis poate fi vector pentru rapăn şi făinare.

95/99

FIȘĂ FITOSANITARĂ

Yponomeuta malinella Zeller

Denumire populară: molia frunzelor de măr

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România

Plante gazdă: specie monofagă, atacă mărul

Descriere

Adult: capul şi toracele de culoare albă, pe torace 4 pete negre, aripile anterioare sunt albe, cu luciu

mătăsos, fiecare aripă prezintă 12-40 puncte negre, dispuse longitudinal pe trei rânduri. Aripile

posterioare sunt cenuşii-deschis, cu marginea franjurată (fig.1.). Anvergura aripilor este de 16–22

mm lungime.

Ou: are culoarea purpuriu întunecat, măsoară între 4 și 10 mm, aplatizat şi oval-alungit.

Larva: la completa dezvoltare are 15-20 mm lungime, corpul de culoare galben-pai sau cenuşiu

închis, iar dorsal prezintă două rânduri de puncte negre pe fiecare segment. Capul, picioarele,

pronotul şi placa anală sunt culoarea neagră.

Pupa: este închisă într-un mic cocon alb-mătăsos. Pupele sunt grupate paralel în centrul cuibului.

Fig.1. Adult (http://www.agroatlas.ru) Fig.2. Atac larvar (https://www7.inra.fr)

Simptome: la apariţie larvele rod mugurii nedeschişi, apoi migrează pe frunzele nou apărute pe care

le minează. Ulterior, omizile ies la suprafaţa frunzelor, migrează în grupe către vârful lăstarilor şi

înfășoară frunzele cu care se hrănesc din vârful lăstarilor cu fire mătăsoase producând un cuib

(fig.2). Când frunzele înfăşurate sunt consumate omizile trec la alte frunze sau lăstar vecin formând

un nou cuib. Fructele tinere atacate prezintă pete formate în urma hrănirii. Când defolierea este

severă, creșterea de vară a fructelor este stagnată și acestea pot cădea prematur.

Biologie: în condițiile climatice din România, această specie dezvoltă o singură generație pe an și

iernează ca larvă de vârsta întâi, sub scutul care acoperă ooplaca. În luna aprilie când temperatura

aerului depăşeşte 14°C, după năpârlire, larvele străbat acest scut şi migrează spre mugurii nedeschişi

pentru a se hrăni. După înflorirea pomilor, omizile din cel de-al doilea stadiu de dezvoltare

96/99

abandonează minele și înfășoară vârfurile ramurilor în fire de mătase, formând cuiburile specifice, în

care rod aparatul foliar. Completa dezvoltare a larvelor se înregistrează pe la mijlocul lunii iunie,

când migrează pe faţa inferioară a fruzelor şi se transformă în pupe. În ţesătura cuibului, fiecare larvă

îşi construieşte câte un cocon mătăsos propriu, grupându-se una lângă alta rezultând astfel pachete

de coconi, de culoare albă. Stadiul de pupă durează 10-15 zile, după care are loc apariţia adulţilor,

care sunt nocturni. După debutul zborului (iulie-august), aceștia se împerechează, apoi are loc

depunerea pontei. Ouăle sunt depuse pe scoarţa ramurilor tinere, în grupe de 20-50 (ooplacă),

acoperite de o secreţie, care în contact cu aerul se întăreşte şi devine un scut protector. Dezvoltarea

embrionară durează între 12 și 15 zile. După incubație, omizile tinere intră în diapauză și rămân

peste iarnă grupate în ooplacă.

Măsuri de management

Măsuri preventive

- strângerea și distrugerea frunzelor atacate în perioada verii;

- îndepărtarea cuiburilor de omizi imediat ce se observă apariţia acestora în coroana pomilor.

Combatere

Măsuri curative

→metode biologice:

- principalii entomofagi utilizaţi sunt reprezentaţi de viespile parazite: Herpestomus brunnicornis,

Ooencyrtus fuscicollis, care au un grad de parazitare a larvelor de 40-55%, Ageniaspis fuscicollis,

Zatipota bohemani, Angitia armillata, Mesochorus globurator, eficace împotriva larvelor şi pupelor.

- aplicarea de biopesticide cu Bacillus thuringiensis.

IMPORTANT !

În absența măsurilor de control, această specie poate fi un dăunător periculos. La un atac

puternic copacii pot pierde toate frunzele, ceea ce duce la diminuarea fructelor rămase, iar

rezistența acestora la condiții de secetă și îngheț va fi semnificativ redusă. Din cauza

epuizării puternice a copacilor, aceștia nu vor produce fructe în anul următor.

Pagubele produse de molia mărului variază considerabil de la an la an. Atacuri puternice se

pot observa frecvent în livezile îmbătrânite.

97/99

FIŞĂ FITOSANITARĂ

Pratylenchus penetrans (Cobb)

Denumire populară: nematodul care produce leziuni pe rădăcini

Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România

Plante gazdă: specie extrem de polifagă, considerat unul din cei mai periculoşi dăunători ai pomilor

şi arbuştilor fructiferi.

Descriere: toate stadiile sunt vermiforme, nu pot fi văzute cu ochiul liber, identificarea necesitând

examen microscopic (fig.1)

Fig. 1. Adult ( https//: nematode.unl.edu) Fig. 2. Atac pe rădăcină (https://agric.wa.gov.au)

Simptome: porţiunile de rădăcini unde aceşti nematozi se înmulțesc devin adesea de culoare roșu

închis sau maron, cauzând necroze și invazia celulelor care duc cel mai adesea la infecţii secundare

ale altor patogeni cum sunt ciupercile și bacteriile. În afară de creșterea slabă și îngălbenirea

foliajului în general, nu există simptome clare pe plantă. În cazuri de atacuri puternice nematozii

produc putrezirea rădăcinilor (fig. 2).

Biologie: specie endoparazită care trăieşte în mod obișnuit în rădăcini, rizomi, dar ocazional au fost

găsiți şi în tulpini sau fructe. Temperatura optimă de dezvoltare este de 21°C. Pătrunzând în rădăcini

se pot multiplica într-un număr foarte mare fiind înregistate peste 10000 specimene/ 10 g rădăcini.

Ouăle sunt plasate în rădăcina plantelor gazdă și întreg ciclu de viață se desfășoară acolo. O

generație se formează în 6-8 săptămâni, astfel încât pot dezvolta mai multe generații în timpul unui

sezon de vegetație.

Datorită activității ciupercilor și bacteriilor asociate, rădăcinile sunt afectate și nu mai sunt atractive

pentru nematozi, care, ies din rădăcină în căutarea altor plante gazdă. Prin urmare, la începutul

sezonului de creștere există o corelație semnificativă între numărul speciilor de Pratylenchus pe

cantitatea de rădăcini și simptomele daunelor, dar mai târziu această corelație dispare.

Măsuri de management

Metode preventive

➢ verificarea cu atenție a plantelor care se importă în scopul prevenirii, introducerii și răspândirii

acestui dăunător;

➢ utilizarea la plantare a unui material sănătos liber de anematozi;

➢ utilizarea ovăzului în asolament având în vedere că este rezistent la atacul nematodului.

Măsuri curative

→ metode biologice speciile de Trichoderma suprimă Pratylenchus penetran

IMPORTANT!

Cel mai adesea infecția cu Pratylenchus predispune plantele la atacul bolilor.

98/99

CAPITOLUL 5

Bibliografie selectivă

1. A. L. Jones (Michigan State University, East Lansing) ;H. S. Aldwinckle (New York State

Agricultural Experiment Station Cornell University, Geneva) 1997- Compendium of Apple and

Pear Diseases-ed.APS PRESS – The American Phytopathological SocietyThird printing, p. 23-

24; 35-36, 38-39

2. Al. Alexandri, M Olangiu, M. Petrescu, E. Rădulescu, C. Rafailă 1972- Tratat de fitopatologie

agricolă, vol. IV, ed Academiei R.S.R. ,p. 116; 122-124

3. Boguleanu Gh, Bobîrnac B., Costescu C, Duvlea I., Filipescu C., Pașol P., Peiu M., Perju T.

(1980) – Entomologie horticolă. Ed. Didactică și Pedagogică București;

4. CABI Invasive Species Compendium - Morphological characteristics of Orgyia antiqua L. and

Orgyia gonostigma F. (Lepidoptera, Lymantriidae) and methods of controlling the larvae.

https://www.cabi.org/ISC/abstract/19830501709;

5. Dobrin Ionela, Frăsin Loredana, Pașol P. (2007) – Tratat de entomologie specială, Editura Ceres,

București;

6. Lefter G. I., Minoiu N. (1990) – Combaterea bolilor și dăunătorilor speciilor pomicole

semințoase, Ed. Ceres, București;

7. Manolache C., Boguleanu Gh. şi colab. (1978) - Tratat de zoologie agricolă, vol I, Ed.

Academiei Române;

8. Pașol P., Dobrin Ionela, Frasin I., (2007) - Tratat de entomologie specială, dăunătorii culturilor

horticole, Ed. Ceres, Bucureşti;

9. Prof. Dr. doc. E. Docea; Dr. doc. V. Severin; Dr. doc. T. Baicu; Dr. doc. I. Pop 1976

Îndrumător pentru recunoaşterea şi combaterea bolilor plantelor cultivate, Ed Ceres Bucureşti, p.

250-251

10. Pașol P., Paulian F., Pălăgeșiu I., Nițu E. și colab., (2013) – Tratat de zoologie agricolă.

Dăunătorii plantelor cultivate. Vol. III. Editura Academiei, București;

11. Pop I.V. Tratat de virologie vegetală, vol. III , Virusurile culturilor horticole, Ediția 1, Editura

PRINTECH, București, 2009

12. Perju T. (1995) – Entomologia agricolă componentă a protecţiei integrate a agroecosistemelor.

Vol. II. Ed. Ceres;

13. Perju T., Ghizdavu (2001) - Tratat de zoologie agricolă, vol V, Ed. Academiei Române,

Bucureşti;

14. Roșca I., Rada Istrate (2009) – Tratat de entomologie (agricultură, horticultură, silvicultură)

Alpha MDN, Buzău;

15. Roșca I., Drosu S., Bratu E., (2001) – Entomologie horticolă specială, Ed. Editura Didactică și

Pedagogică, R.A.;

16. Roşca I., Iacomi Beatrice Michaela (2012) – Bolile şi dăunătorii din principalele agroecosisteme

legumicole, Alpha MDN, Buzău;

17. Săvescu A. și colab. (1982) – Tratat de zoologie agricolă, Dăunătorii plantelor cultivate, Vol. II,

Editura Academiei RSR;

18. Standardul OEPP PP 2/18 (1) Bulletin OEPP/EPPO Bulletin 29;

19. Teodorescu G., Roman T., Sumedrea M. (2003) – Entomologie Horticolă - dăunători specifici și

metode de combatere, Ed. Ceres, București,

99/99

Alte resurse:

• https://wiki.bugwood.org/

http://ephytia.inra.fr/

https://www.toutjardindirect.fr/

https://www.cabi.org

https://doctorplant.ro

http://agricultura.gencat.cat

https://books.google.ro

https://ag.umass.edu

http://apples.ahdb.org.uk/apple-sawfly.asp

http://www.agroatlas.ru

https://gd.eppo.int/taxon

https://www.plantwise.org

http://www.abgenternasyonel.com/images/icerik